Țesutul osos imatur [629718]

Țesutul osos imatur
M ihuț C laudia M aria
Facultatea de Științe
B iologie aplicată anul I
Introducere
Oasele sunt organe vii, supuse unor modificări continue. Au rol în locomoție, în
susținere, în protecție și în metabolism. De asemenea, ele răspund la stimuli interni si externi prin
remodelare.
Osul ca material
Osul este un material complex, foarte rezistent la compresiune, similar betonului
armat. El are prin urmare următoarele caracteristici:
• rezistent dar ușor
• rezistent la ndoire
• rezistent la compresiune.
Acestea se datorează următorilor factori:
1. construcția lamelară a osului
2. designul tubular
3. întăririi prin rețeaua trabeculară
Osul ca țesut
Celulele vii sunt inglobate intr-o matrice bogat vascularizata. Din greutatea osului
92% este substanța solidă (uscată) iar 8% este apa. Din greutatea uscată, 65% este substanța
minerală iar 35% este substanța organică, care reprezintă însă 95% din volum. Celulele reprezintă
3% din volum.
Osul ca organ
Osul conține și alte țesuturi: cartilaje, țesut fibros, țesut adipos, țesut vascular,
măduvă, țesut nervos. Oasele se modifică în funcție dc vârstă: oasele tinere sunt flexibile, iar oasele
bătrâne sunt ngide au măduvă fibroasă. Forma globală a osului osie detciminată de (actorii
genetici. Factorii epigenetici (nutriționali, greutatea, activitatea musculara) au rol in remodclarea
osoasă.
Scanned by CamScanner

Funcțiile osului
1. Susținere a trunchiului și extremităților alături de mușchi si ligamente
-• Protecție a creierului, măduvei spinării și 'viscerelor toracice
3. Reprezintă mediul specific țesutului hematopoietic
•F Asigură homeostazia ionilor minerali, conținând
• 99% din totalul de Ca2+ din organism
• 85% din totalul de fosfor
• 66% dtn totalul de magneziu
• 60% din totalul de sodiu
Clasificarea microscopică a oaselor:
os fibros, imatur, primar, în care fibrele de colageu sunt așezate la întâmplare. Nu are
o organizare structurală. El poate persista la locul de atașare a ligamentelor și tendoanelor. în acest
tip de os numărul de celule este de 4 ori mai mare decât numărul de lamele. Persistența sa
patologică se traduce prin boala Paget (osteozis imperfecta) sau prin sarcom osteogenic
• os lamelar care se formează pe o formațiune pre-existentă. osoasă, mineralizată în
prealabil. Este format din osteoane cu diametrul de 250pm. Osteoanele reprezintă 2/3 din osul
adult, intre ele existând sisteme de lamele interstițiale.
Țesutul osos imatur
Țesutul imatur se formează în timpul dezvoltării fetale. Acesta diferă de țesutul matur
prin câteva caracteristici:
• Nu prezintă un aspect lamelat organizat. Pe baza aranjamentului de fibre de coîasen.
astfel de oase au design nonlamelar.
• Oasele imature conțin mai multe celule per unitate decât oasele adulte.
• Celulele în osul imatur tind să fie dispuse randomizat.
• Matricea osului imatur are mai multă substanță fundamentală.
• Matricea imatură dă colorație
Substanța fundamentală a țesutului osos poartă denumirea de oseină. La microscopul
optic, ea apare amorlâ. iar la microscopul electronic are un aspect fin granular, datorită
predominanței în compoziția ei a acizilor condroitinsulfuriei.
în țesutul osos se găsesc nunta fibre eolagene. Acestea sunt asemănătoare ca structură și
compoziție chimică cu fibrele eolagene din țesuturile conjunctive obișnuite. în acest țesut, fibrele
eolagene nu au o orientare precisă.
Scanned by CamScanner

m m m
In țesutul osos embrionar, substanța minerală se găsește în proporție de 35%. Substanța
minerală a osului este constituită in special din fosfat tricalcic după care urmează carbonatul de
calciu, sârunle de sodiu, potasiu, fler. aluminiu (sulfați, cloruri, fluoruri. fosfați, carbonați) și
hidroxidul de calciu.
Celulele sunt de două feluri: celule osteogeneratoare (celule osteoprogenitoarc,
osteoblaste, osteocite) și osteoclastele.
Celulele osteogeneratoare sunt de fapt același tip de celulă dar în faze funcționale dilerite.
Celulele osteoprogenitoare (a) provin din celula mezenchimală primitivă și dau naștere
condroblaștilor și osteoblaștilor. Ele se găsesc la nivelul suprafețelor osoase libere (endost, periost,
trabecule, cartilaj calcifiat, metafiza osului în creștere). Osteoblastelc în repaus se aseamănă
morfologic cu aceste celule, fiind cel puțin o parte din celulele ce mărginesc osul adult.
Osteoblastele (P) depun osteoidul (matricea osoasa). Ele sunt celule columnare sau
epiteloide care se găsesc la suprafața osului și când sunt inactive au un aspect scuamos.
Osteoblastul este o celulă tânără de origine mezenchimală cu un diametru de 15-20 pm, care apare
numai in momentul în care țesutul conjunctiv sau țesutul cartilaginos începe să se osifice. El
secretă substanța fundamentală a țesutului osos în care se depun sărurile de calciu. In momentul în
care procesul de osificare s-a terminat, aceasta se maturează. Sunt celule sintetizatoare de proteine,
produc factori de creștere care acționează autocrin sau paracrin, conțin fosfatază acidă. Se leaga
de osteoblastele vecine prin joncțiuni gap, prezintă receptori pentru hormoni, vitamine, citokine.
Osteocitele (y) se găsesc în lacune, prezintă prelungiri care pătrund în niște canalicule și
se anastomozeazâ cu prelungirile osteocitelor vecine prin joncțiuni gap. Aceste prelungiri
formează un fel de rețea. Osteocitele prezintă o activitate dar redusă. Ele au organite ”în regresie .
Se știe că osteocitele provin din osteoblaste dar transformarea osteocitelor înapoi în osteoblaste
este controversată.
Osteoclastele au un diametru de 150 pm, prezintă câte 50 de nudei în fiecare celulă, și se
găsesc în niște lacune speciale, numite Howship.
Modelarea osoasa
Formarea osoasă are loc la nivel endosteal iar resorbția osoasă are loc la nivel
subperiosteal. De asemenea are loc menținerea formei conice a epifîzelor. La nivelul bolții
craniene osteogeneza are loc la nivelul părții externe iar osteoresorbtia are loc în regiunea internă.
Această distribuție a proceselor asigură forma de boltă și menținerea ei în concordanță cu creșterea
organelor din cavități.
Modelarea osoasă (organogeneza osoasă) constă în creșterea în lungime, creșterea în
grosime (în diametru) și asigurarea formei conice a epifîzelor. Acestea au loc prin procese
complexe, coordonate, neînțelese încă pe deplin, și care mențin toată viața forma oaselor Prin
remodelare osoasă 10% din intreaga masă osoasă a organismului se inlocuiește in fiecare an la
individul tânăr.
Scanned by CamScanner

Rcmodelarea osoasă constă în înlocuirea osului primar, fibros, cu os secundar,
lamelar organizat in sisteme haversiene (osteoane secundare). Mai intai are loc depunerea
osteoidului și apoi mineralizarea acestuia. Un sistem haversian este depus în 4-5 saptamani, in
pnmele zile are loc mineralizarea în proporție de 70% iar apoi, în cateva luni, are loc mineralizarea
completă. Mineralizarea este influențată de factori locali sau generali și rezultă osul embrionar.
Placa epifizeală (cartilajul de creștere) reprezintă confluența centrilor primar si
ecundar. La acest nivel se asigura creșterea in lungime a osului care este adaugat în sens diafîzar
și erodai în sens epifizar).
Histogeneza (osificarea)
Osificarea este de două tipuri: osificare de membrană (desmală) sau osificare de
aj (encondrală). Mai întâi are loc depunerea de matrice ideatică (în osificarea encondrală).
p i are loc îndepărtarea cartilajului calcificat. Osul nou format este organizat intr-o rețea
eculară spongioasă primară. în zona corticală osul trebuie compactat prin umplerea golurilor
și rezulta astfel osul primar, fibros, care nu este lamelar.
Osificarea intramembranoasa (desmala)
Are loc la nivelul oaselor frontal, parietal și parțial pentru oasele temporale,
occipital, mandibular, maxilare, corpii claviculelor.
Osificarea se face din țesut conjunctiv primitiv, bine vascularizat ce conține
numeroase celule mezenchimale. Aceste celule se transformă în osteoblaști care depun osteoidul
care apoi se va mineraliza. Osteoblastele se transformă apoi în osteocite și se obține osul fibros
care este neregulat și conține numeroase fibre de colagen. Osul fibros mai cuprinde și vase de
sânge, și nu e lamelar. El realizează spongioasa primară. Prin condensarea țesutului conjunctiv
aflat la periferie se formează periostul și endostul. Mai departe are Ioc compactarea (pentru osul
compact) sau umplerea spațiilor libere (osul trabecular),
Osificarea encondrală
Are Ioc în centrii primari, secundari, la baza craniului, la nivelul coloanei vertebrale,
în oasele lungi și la extremitățile oaselor. Centrii de osificare reprezintă modificări ale țesutului
cartilaginos prin apariția unor muguri periostali vasculari.
Cartilajul suferă modificări zonale dinspre epiliză spre diafiză. La acest nivel
celulele vor fi dispuse pe mai multe zone:
• cartilaj de rezervă
Scanned by CamScanner

• zona de proliferare
• zona de maturare (celulele cresc) .
• zona de generare – unde are Ioc calcifierea matricei în sens longitudinal,
septurilor transversale. ^ ^]u|c
• linia de eroziune (frontul de osificare) unde se găsesc % ase (a"S t * * ' 1 um $ [
mezenchimale nediferențiate care vor da naștere diferite or ce
celule stern fiematopoietice. . nu S unt
într-0 etapă u.tenoara are .oc distrugere, septuntor transversale, care
mineralizate. re depUn osteoidul pe
în procesul de osificare mai întâi se formează osteo a .
cartilajul calcificat și se formează astfel spongioasa prima
Scanned by CamScanner