Testimonial Prof.univ.dr. Silviu Neguț ……………………………………………………………3 Ce este diplomația?… [614841]

2 Ghidul Viitorului Diplomat

Cuprins
Testimonial Prof.univ.dr. Silviu Neguț ……………………………………………………………3
Ce este diplomația? ……………………………………………………………………………………….4
Ce este misiunea diplomatică? ……………………………………………………………………….6
Cum ajungi diplomat? ……………………………………………………… …………………………11
Etichetă și protocol ………… ……………………………………………….. …………………………14
România și diplomația ……………………………………………………… …………………………17
Gafe și momente amuzante …………………… ………………………….. …………………………20
WikiLeaks ………………………………………………………………………. …………………………22
Activitate IDR …………………………………………… ……………………. …………………………24
Stiluri de negociere ………………………………………………………….. …………………………27
Echipa …………………………………………………………… ………………. …………………………31
Colaboratori ……………………………………………………………………. …………………………32

3 Ghidul Viitorului Diplomat

Diplomația este ceea ce știm cu toții, și ceva pe deasupra. A fost
dintotdeauna și a rămas o profesie nobilă, visată de mulți oameni, întrucât
așa cum aprecia, în urmă cu 130 de ani, francezul Paul Pradier -Fodére,
diplomatul este “învestit cu cea mai nobil ă, cea mai strălucitoare și de
invidiat funcție la care ar putea aspira un spirit luminat și un suflet ales:
aceea de a reprezenta în străinătate demnitatea culturală, morală,
interesele perene și drepturile legitime ale patriei sale ”. Deși diplomatul
de astăzi dispune de multe și complexe tehnici de sprijin, nu se poate nega
faptul că, cel puțin pentru cel proeminent, instrumentele lui țin
eminamente de intelect, așa cum remarca încă în urmă cu peste două mii
de ani oratorul atenian Demostene: “Solii nu di spun nici de corăbii de
luptă, nici de infanterie grea, nici de cetăți; armele lor sunt cuvintele și
momentele prielnice. În tratativele importante, acele momente sunt
trecătoare, și, odată pierdute, ele nu mai pot fi recâștigate ”.
Nu de puține ori a fost apreciată drept artă, și este adevărat: arta
de a duce tratative pentru a câștiga fără conflict, a urmări să obții
maximum de avantaj național fără a folosi forța și, preferabil, fără să
provoci resentimente.
În mod practic, diplomația este un instrument d e promovare și
realizare a politicii externe a statelor.
Aș mai menționa și faptul că, dincolo de aura de
reprezentativitate, diplomația înseamnă foarte multă trudă, aceasta fiind
partea invizibilă a aisbergului.

Prof.univ.dr. Silviu Neguț

4 Ghidul Viitorului Diplomat
I.Ce este d iplomatia?
Aceasta își are originea în trecutul îndepărtat în convențiile teritoriale și de
bună -credință ce existau uneori chiar și în rândul animalelor. Noțiunea de
diplomație derivă din vechiul cuvânt grecesc “diplo”, în traducere
“dublez”. Acesta a îns emnat acțiunea de redactare a diplomelor sau actelor
oficiale în 2 exemplare dintre care unul era dat ca scrisoare de
împuternicire trimișilor, iar celălalt se păstra la arhivă.
Purtătorul unui astfel de dublet se numea diplomat, iar activitatea
desfășura tă de el, diplomație.
Preluat de la grecii antici, cuvântul a intrat în vocabularul politicii
diplomatice moderne. Dintre multiplele definiții ale diplomației,
considerată de unii artă, de alții știință, ne oprim asupra aceleia conform
căreia diplomația e ste știința raporturilor și intereselor dintre state sau arta
de a concilia interesele dintre popoare, deci într -un sens restrâns, știința
sau arta negocierii.
Diplomația a fost cel mai bun mijloc pe care civilizația a fost capabilă să -l
inventeze pentru a veghea ca relațiile internaționale să nu mai fie
guvernate de forță deoarece războiul ca mijloc de rezolvare a litigiilor
internaționale nu este practic și nici lipsit de primejdii.
În Dicționarul Oxford se consideră că diplomația reprezintă conducerea
relațiilor internaționale prin negocieri, metode prin care aceste relații se
reglementează, la aceasta participând ambasadorii și trimișii. În sens
rigur os, diplomația nu este o știință așa cum este de pildă matematica,
după cum nu se poate preciza nici cât este de aproape de domeniul artei.
De menționat că în multe definiții sunt folosite simultan termenele științ ă
și artă. În domeniul practicii se întâ lnesc atât rigoarea științifică cât și arta
diplomatului.
Trebuie înțeles faptul că diplomația este o act ivitate care servește și
asigură buna funcționare a relațiilor internaționale, fiind menită să creeze
cele mai bune condiții pentru ca aceste raporturi să se desfășoare normal.
Deși unii autori consideră că diplomația se ocupă și de raporturile ostile
ale statelor, în definirea diplomației trebuie pornit de la caracterul pașnic

5 Ghidul Viitorului Diplomat
al acțiunii.
Ca disciplină, diplomația poate fi considerată ca având principii
determinate întrucât are la bază anumite noțiuni și un obiectiv precis și
distinct și anume de a reglem enta raporturile existente între state.
Între elementele care alcătuiesc definiția diplomației, conceptul de « stat »
trebuie legat de adjectivul «suveran». Nu se poate recunoaște o activitate
diplomatică în sensul propriu al cuvântului între state care se află în relații
de subordonare, deci care nu sunt caracterizate de principiul egalității
suverane. Conceptul de diplomație este echivalent cu cel de dialog.
Diplomația ca metodă este opusă războiului și în general politicii de forță.
Flexibilitatea este esența diplomației, respectiv căutarea unor soluții
reciproc acceptabile.
Din perspectiva științifică, diplomația are ca obiect studierea relațiilor
politice sau juridice ale diverselor state, precum și a intereselor pe care le
generează.
Ca artă, diplomația are ca obiect administrarea afacerilor internaționale,
ceea ce implică aptitudinea de a ordona și conduce negocierile politice.

“Ce este diplomaț ia?” Diplomația este o jonglerie a cuvintelor și
gesturilor premeditate, adresate persoanelor influente, pentru a asigura
succesul diplomatului interesat. (definiție de Valeria Mahok)

6 Ghidul Viitorului Diplomat
II.Ce este misiunea diplomati ca?
Dacă până la începutul celui de al doilea război mondial primele misiuni
diplomatice cuprindeau pe membrii și suita lor care aveau imunități și
privilegii prin extinderea imunităților și privilegiilor ambasadorului asupra
lor. După cel de -al doilea război mondial s -a încetățenit concepția că
membrii misiunilor diplomatice nu pot fi decât persoane cu calitate
specială. Membrii misiunii diplomatice au datoria să informeze statul
primitor despre efectivul misiunii și al personalului care o compune. Statul
care primește misiunea are dreptul să declare persona non grata pe oricare
dintre membrii ei. Convenția de la Viena din 1961 reglementează
componența misiunilor diplomatice, reglementează asupra relațiilor
diplomatice, stabilește și definește categoria de me mbrii ai misiunii
diplomatice precizând șeful misiunii și personalul misiunii diplomatice .
Potrivit art. 3 din Convenția de la Viena 1961 se prevede că funcțiile unei
misiuni diplomatice constau în special în :
1. reprezentarea statului acreditant în staul acreditar
2. de ocrotire a interesului statului acreditant în statul acreditar și a
cetățenilor acestora în limitele admise de dreptul internațional
3. de a duce tratative sau negocieri cu statul acreditar în diverse domenii:
politice, economice, tehnico -științifice, social -umanitare
4. de informare prin mijloace licite despre viața economică, politică din
statul acreditar
5. de promovare a relațiilor de prietenie și cooperare cu statul acreditar.

Personalul misiunii diplomatice este format din:
 personalu l diplomatic
 personalul tehnico -administrativ
 personalul de serviciu.
Convenția continuă și precizează că din misi unile diplomatice mai fac
parte membrii de familie ai membrilor misiunilor diplomatice , membrii
personalului privat ( angajați ai unor membrii și personalului misiunilor

7 Ghidul Viitorului Diplomat
diplomatice) . Clasificarea lor are la bază criteriul funcțional și se
diferențiază prin regimul diferit al imunităților și privilegiilor.
Șeful misiunilor diplomatice :
– este agentul diplomatic împuternicit să conducă misiunea diplomatica
– singurul agent cu răspundere multiplă
– superior tuturor membrilor misiunii diplomatice, indiferent dac ă este
intermediar sau titular și indiferent dacă ceilalți membrii ai misiunii
diplomatice au alt grad
– este titularul unor prerogative speciale , și anume:
1. reprezintă membrii misiunii diplomatice
2. ține legătura cu toate organele statului acreditar
3. este răspunzător față de statul acreditar
4. are răspundere pe plan internațional
5. are atribuții disciplinare
Atribuțiile acestuia, dimensiunea, întinderea și limitele lor depind de
scrisorile de acreditare. Scrisoarea de acreditare este documentul prin care
statul acreditant aduce oficial la cunoștința șefului statului de reședință
acreditarea unui agent diplomatic în calitate de șef de misiune. Scrisoarea
de acreditare este semnată de șeful statului care numește reprezentatul
diplomatic și este contrasemnată de ministrul de externe. Scrisoarea de
acreditare se dă ambasadorilor, trimișilor plenipotențiari și ambasadorilor
cu misiuni sp eciale. Însărcinații cu afaceri primesc o scrisoare a
ministrului de externe către ministrul de externe al țării de reședință a
misiunii diplomatice. Scrisoarea de acreditare are importanța unei
împuterniciri cu caracter general. Când diplomatul poartă neg ocieri sau
trebuie să semneze un acord are nevoie de o împuternicire specială numită
depline puteri. Înmânarea scrisorii de acreditare marchează momentul
intrării în funcție a șefului misiunii diplomatice. Șeful misiunii
diplomatice și -a asumat funcțiile î n statul acreditar în momentul în care și –
a prezentat scrisorile de acreditare sau când ți – notificat sosirea.
Prezentarea scrisorii de acreditare are loc în mai multe situații:
– pentru prima dată la post a șefului de misiune
– șeful misiunii a fost ridic at în rang
– schimbarea formei de stat sau guvernământ într -una din cele două state
– schimbarea monarhului unui stat, etc.

8 Ghidul Viitorului Diplomat
Clasificarea șefilor misiunii diplomatice se face d upă următoarele criterii:
1. criteriul numirii lor:
– titulari acreditați pe timp nedeterminat
– interimari – au o numire provizorie
2. după durată:
– cu acreditare permanentă
– cu acreditare nepermanentă
3. după întinderea atribuțiilor
– cu misiuni generale
– cu misiuni speciale
4. după rang sau clase:
Convenția de la Viena 1961 precizează că șefii misiunii diplomatice se
împart în trei clase:
a) ambasadorii și ceilalți șefi de misiune cu rang echivalent, c ategorie
acreditată întotdeauna pe lângă șefii de stat
b) trimișii: miniștrii acreditați pe lângă șefii statului
c) însărcina ții cu afaceri , acreditați pe lângă ministrul de externe a statului
acreditar.
Convenția de la Viena precizează că toți cei menționați sunt șefi de
misiune diplomatică și în afară de precădere și etichetă nu se face nicio
deosebire între ei, în raport cu clasa lor. Precăderea este instituția
diplomatică conform căreia se stabilește ordinea sau locul așezării
diplomaților cu ocazia primirii oficiale a festivităților și solemnităților.
Personalul diplomatic este f ormat din agenți diplomatici – primii
colabo ratori ai șefului misiunii diplomatice, dintre ei se recrutează cel ce
va asigura la nevoie interimatul. Sunt așezați în ordinea ierarhică
descrescătoare: consilier, secretar 1,2,3, atașați. Sunt împărțiți în trei
grupe: prima grupă formată din consilier ș i secretar1; a doua grupă :
secretar 2, secretar3; a treia grupă : secretar 3 și atașați (membrii misiunii
diplomatice care au o anumită specializare tehnică necesară realizării
sarcinilor pentru care au fost trimiși: atașați militari, consilieri economici ,
comerciali, consilieri și atașați de presă, cultural.). Această categorie poate
fi formată din cetățenii statului acreditant, bucurându -se integral de toate
imunitățile și privilegiile .

9 Ghidul Viitorului Diplomat
Ierarhia personalului diplomatic:
• ministru consilier
• consilier
• atașați militari
• secretar 1,2,3
• atașați

Personalul tehnico -administrativ se referă la membrii personalului
misiunii diplomatice folosiți în serviciul administrativ și tehnic al
misiunii. Printre aceștia se numără: contabili, arhivari, dactilografi,
transl atori. Această categorie de personal nu se bucură de un statut
diplomatic propriu -zis ci de unul special. Din această categorie pot face
parte și cetățenii statului acreditar. Se bucură de privilegii restrânse în
raport de prima categorie.
Personalul de se rviciu cuprinde membrii personalului misiunii folosiți în
serviciu casnic al misiunii. În această categorie intră : portarii, curierii,
intendenții, grădinarii, șoferii, mecanicii, oamenii de serviciu, bucătari,
etc. Această categorie de personal cu statut special au minim de privilegii
și numai pe timpul exercitării serviciului. Pot fi și cetățeni ai statului
acreditar.
În ceea ce privește e fectivul misiunilor diplomatice , există două tendințe:
statele foarte mici cu un nr. foarte redus de personal și stat ele foarte mari
cu un personal efectiv excesiv. Convenția de la Viena: „în lipsa unui acord
explicit, statul acreditar poate cere ca acest efectiv să fie menținut în limita
a ceea ce el consideră ca rezonabil și normal”. În practică se urmăresc
două reguli :
– efectivul se stabilește prin negocieri între cele două state
– prin reciprocitate.

Încetarea funcției de membru a misiunii diplomatice poate fi determinat
de multiple cauze:
a) cauze legate de voința statului acreditant: rechemarea ( din cauze
multipl e); pentru gafe făcute în misiuni diplomatice; și -a încheiat
misiunea; transferul

10 Ghidul Viitorului Diplomat
b) cauze legate de voința statului acreditar: declararea persoanei non
grata – nu trebuie motivată, chemat în 48 de ore, nu expulzat;
c) cauze legate de voința agentului diplomatic: demisia( motive
personale), de onoare (a făcut o gafă și si -a dat seama); decesul

“Ce este misiunea diplomatică? ” Un diplomat este o persoană care îți va
spune să te duci în iad într -o manieră în care chiar de -abia vei aștepta
călătoria. (definiție de Caskie Stinnett)

11 Ghidul Viitorului Diplomat
III.Cum ajungi diplomat?
Cred că orice persoană care și -a pus măcar o dată întrebarea “Încotro mă
îndrept?” și care aspiră către un statut social înalt s -a gandit la o carieră în
diplomație. Despre acest domeniu nu se știu foarte multe lucruri, multe
elemente nu sunt făcute publice și o rețetă pentru a ajunge ambasador sau
diplomat nu există. Totuși, dacă visezi să devii membru al Corpului
diplomatic și consular al României, trebuie să: ocupi o funcție publică, să
nu fii membru al unui partid politic, să cunoști cel puțin o limbă străină, să
fi absolvit Academia Diplomatică sau să fi promovat concursul de
admitere în Corpul diplomatic și consular al României (organizat potrivit
regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de admitere în
Ministerul Afacerilor Externe) și nu în ultimul rând să a i o stare de
sănătate corespunză toare, atestată de Ministerul Afacerilor Externe.
Concursurile de admitere în Corpul diplomatic și consular se organizează
pentru funcțiile diplomatice sau consulare vacante.
Dacă ar fi să întrebăm un specialist în acest domeniu, ar declara că
sociabilitatea, lucrul în e chipă, ținuta vestimentară, spiritul analitic și
capacitatea de sinteză, flexibilitatea, rigurozitatea și, nu în ultimul rând,
loialitatea sunt printre calitățile care nu ar trebui să -i lipsească unui
diplomat.
În ceea ce privește etapele pe care t rebuie s ă le parcurgă o persoană pentru
a ajunge diplomat, este bine de știut că Membrii Corpului diplomatic și
consular al României pot dobândi următoarele grade:
a) gradele diplomatice
• ambasador;
• ministru plenipotențiar;
• ministru -consilier;
• consilier dip lomatic;
• secretar I;
• secretar II;

12 Ghidul Viitorului Diplomat
• secretar III;
• atașat diplomatic;
b) gradele consulare
• consul general;
• consul;
• viceconsul;
• agent consular.

Se știe că pentru a ajunge ambasador sau orice alt fel de diplomat, este
necesară parcurg erea unor anumite stagii de o durată relativ determinată.
Stagiul pentru promovarea în grad diplomatic
• 2 ani, de la atașat diplomatic la secretar III;
• 3 ani, de la secretar III la secretar II;
• 4 ani, de la secretar II la secretar I;
• 3 ani, de la secretar I l a consilier diplomatic;
• 4 ani, de la consilier diplomatic la ministru -consilier;
• 2 ani, de la ministru -consilier la ministru plenipotențiar;

Stagiul pentru promovarea în grad consular
• 4 ani, de la agent consular la viceconsul;
• 4 ani, de la vicecon sul la consul;
• 4 ani, de la consul la consul general

În mod deosebit, gradul diplomatic de ambasador se acordă prin decret, de
către Președintele României, la propunerea Ministrului Afacerilor Externe.
Pentru numirea în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar,
Ministrul Afacerilor Externe propune, de regulă, diplomați de carieră care,
la încheierea misiunii, nu depășesc vârsta legală de pensionare. În mod
excepțional, pot fi propuse pentru numire în această funcție persona lități
ale vieții pu blice care î nsa îndeplinesc condițiile amintite la inceput.
Este posibilă și trecerea de la un grad consular la unul diplomatic, fapt
care se realizează cu respectarea următoarei echivalențe a gradelor:

13 Ghidul Viitorului Diplomat
1. consul general – consilier diplomatic, ministru -consilier;
2. consul – secretar I;
3. viceconsul – secretar III, secretar II;
4. agent consular – atașat diplomatic.

O carieră în diplomație presupune ascensiune constantă, răbdare,
flexibilitate. Un exemplu de traseu profesional al unui diplomat ar pu tea fi
urmatorul:
Acesta să fie absolvent a 2 facultăți – Facultatea de Drept (Universitatea
București) și Șco ala Națională de Studii Politice și Administrative
(SNSPA).
Începutul activităț ii va fi la MAE, îndeplinind pe rând, funcțiile de
Secretar III la Dire cția Uniunea Europeană, apoi Consilier de Cabinet la
Cabinetul Ministrului. Apoi va deveni secretar I la Misiunea României la
UE, adjunct al șef ului Misiunii. Următoarea funcț ie pe care o va ocupa
este: Însărcinat cu afaceri la Misiunea României pe lângă Uniunea
Europeană, membru, coordonator al Secretariatului Național al Delegației.
Ultimul pas este revenirea în MAE, până la numirea sa c a Ambasador al
României într -o țară.
Meseria de diplomat are foarte multe avantaje. În primul rând, diplomatul
asistă l a scrierea istoriei, are acces la diversitate culturală, interacționează
cu diverși oameni, din diferite culturi și nu în ultimul rând influențează
viziunea interlocutorilor asupra țării pe care o reprezintă.
Cariera de diplomat aduce, pe lângă foarte mu lte beneficii, și dezavantaje:
sacrificii în viața personală și cea de familie, responsabilitate ridicată,
prudență în declarații și cenzurare permanentă.
Atâta timp cât există pasiune pentru meseria aleasă și sunt respectate
regulile jocului, lucrurile v in de la sine și satisfacțiile nu întârzie să
apară.

14 Ghidul Viitorului Diplomat
IV.Eticheta si protocol
Rolul protocolului
Ceremonialul creează cadrul și atmosfera în care urmează să se desfășoare
raporturile dintre interlocutori sau parteneri. Protocolul codifică regulile
care guvernează ceremonialul, al cărui obiect este de a oferi fiecărui
participant prerogativele, privilegiile și imunitățile la care are dreptul.
Ceremonialul și protocolul garantează egalitatea în drepturi a partenerilor,
care permite fiecăreia dintre ei să -și facă auzită în mod liber vocea. Și
unul și celălalt impun curtoazia care trebuie să guverneze raporturile între
oamenii de bună credință. Ceremonialul și protocolul guvernează, de
asemenea, negocierea, încheierea și intrarea în vigoare a unor
documente/a cte specifice. Ambele au o incidență zilnică asupra vieții și
activității de afaceri.
Protocolul pune problema regulilor care determină ordinea de precădere
între parteneri.
Stabilirea unui contact, menținerea sau întreruperea lui țin de capacitatea
de a î nțelege semnele, de a le decoda și de a le respecta. Limbajul
protocolului și al etichetei evoluează. Ca în orice comunicare, trebuie
evitat un vocabular depășit sau impunerea unuia nou, al cărui sens, prea
personal, ar fi ermetic și eventual șocant, pen tru că ar fi de neînțeles sau,
și mai rău, greșit interpretat.
Arta de a stăpâni bunele maniere constă în a trăi bine și a profita în liniște
de bucuriile pe care le oferă relațiile cu ceilalți sau, cel puțin, în a
beneficia de acestea pe cât se poate. Pr otocolul, eticheta, politețea, fac
parte din prețul care trebuie plătit pentru a menține armonia între oameni
și mediul în care evoluăm. Cu cât sunt mai bine cunoscute și asimilate, cu
atât intervin mai puțin asupra libertății oamenilor. Inerente vieții în
societate, ele î nsoțesc progresul civilizației.
Eticheta
“Regulile de conduită” sau “regulile de comportare” la care se referă
eticheta contribuie la buna desfășurare a relațiilor din societate, în general,

15 Ghidul Viitorului Diplomat
și la o desfășurare normală a activității în afa ceri în special. Este foarte
importantă cunoașterea și aplicarea acestor reguli de către fiecare partener,
dat fiind că necunoașterea sau ignorarea lor pot duce, uneori, la
interpretări eronate, la complicații relaționale care depășesc sfera relațiilor
strict personale ale celor în cauză. Nu se pot concepe relații între parteneri
fără contactul uman necesar și, în cadrul acestui contact, fără respectarea
unor reguli de etichetă.

Necunoașterea acestor reguli poate fi considerată, în ultimă instanță, o
lipsă de competență profesională a unei persoane chemate să reprezinte
interesele unei părți pe planul relațiilor specifice. În concluzie, însușirea și
respectarea unor reguli de etichetă pot și trebuie să constituie o sarcină de
ordin profesional.
Unii s -ar pu tea crede autorizați să ignore protocolul, eticheta, sau chiar
politețea, argumentând că este vorba de norme perimate cărora oamenii
sunt în mod inutil obligați să se supună. Preocuparea pentru aceste
probleme ar echivala cu încercarea de a perpetua un tre cut de mult apus,
sau cu aceea de a trezi la viață, în mod artificial, niște piese de muzeu.
Eticheta se referă la formalismul relațiilor dintre particulari, adică al
relațiilor individuale, indiferent dacă acest raport este ierarhic sau nu. De
asemenea, e ticheta face parte din domeniul comportamentului în societate.
Etichetă versus protocol
Un alt motiv al confuziei între cei doi termeni ține de originea cuvântului
etichetă. La începutul secolului al XV -lea, acesta desemna activitațile
desfășurate la curte a unui suveran, redactate sub formă de listă pe o foa ie,
o etichetă; azi am spune o “agendă” . De la semnif icația “ce se petrece la
curte ” utilizarea cuvântu lui a evoluat pentru a însemna “cum se petrec
lucrurile la curte” . Eticheta la curtea lui Carol Quintul a rămas celebră
pentru rigiditatea sa și multitudinea regulilor sale.
Să mai adăugăm și că, dacă în sens strict protocolul se aplică relațiilor
între state, relațiilor internaționale sau, în sens mai larg, activităților din
viața oficială, este evi dent că elaborarea sistemelor democratice a
determinat amenajarea unui spațiu public care, pentru a se exprima, are

16 Ghidul Viitorului Diplomat
nevoie de aplicarea unui formalism inspirat din protocolul statelor.
În același timp, intensificarea relațiilor internaționale de tot felul,
consacrată de sistemul Națiunilor Unite, inclusiv actuala globalizare a
piețelor, a antrenat o mulțime de manifestări publice care cer, din partea
celor care răspund de organizarea lor, o cunoaștere a normelor respectate
din timpuri imemoriale și un mod m ai recent de aplicare a acestora,
adaptat contextului contemporan.

“Etichetă și protocol”,. Un diplomat este un om care -și amintește
întotdeauna ziua de naștere a unei femei, dar nu -și amintește niciodată
vârsta ei. (definiție de Robert Frost)

17 Ghidul Viitorului Diplomat
V.Romania si diplomatia
Școala diplomatică românească
Sedimentată în decursul secolelor pe baza contactelor cu cele mai mari
școli, diplomația românească constituie un aspect distinct în istoria
diplomației mondiale. Ca primă trăsătură a diplomației noas tre putem avea
în vedere vechimea, întrucât a fost practicată pe teritoriul țării de peste 2
milenii. În scrierile lui Herodot precum și în alte izvoare sunt menționate
tratativele născute prin conviețuirea coloni ilor greci cu pământeni,
respectiv băștina șii.
În statul geto -dac găsim o instituție diplomatică corespunzătoare întinderii
și rolului jucat de această țară în perioada greco -romană.
În primele secole de consolidare ale Moldovei întâlnim mențiuni despre
Moldova și Muntenia în documentele diplomatice străine.
În perioada când solii lui Ștefan cel Mare sunt primiți cu cinste la curțile
Europei și când domnitorul Moldovei și urm așii săi încearcă aplicarea
unor scheme politice externe deosebit de ingenioase, în Țara Românească
a apărut o carte despre normele de bună conducere a politicii externe și
despre practica diplomatică. “Învățăturile lui Neagoe către fiul său
Teodosie” repr ezintă un moment al școlii diplomatice românești care
conține în genere toate calitățile ce au fost folosite în momentele de
încercare din epocile de mai târziu.
În perioada de dependență de Imperiul Otoman au avut loc neîntrerupt
contacte cu Ung aria, Polonia, Rusia, Republicile Italiene etc. Solii au
desfășurat o activitate intensă, de multe ori pe ascuns datorită sancțiunilor
impuse de Imperiul Otoman. După Marea Unire din 1859 și apoi, odată
cu aducerea Prințului Carol de Hohenzollern -Sigmarin gen la conducerea
țării se con turează puternic conceptul de “indepe ndența României”,
urmând apoi ca aceasta să fie proclamată la data de 9 mai 1877 de către
ministrul de externe de atunci, Mihail Kogălniceanu. Următoarea zi,
România devenea regat. În perio ada ce va urma, România se va alătura
alianței Germaniei, Austro -Ungariei și Italiei, mai ales datorită relațiilor
tensionate cu Rusia. După moartea lui Carol, a urmat la tron Ferdinand I,

18 Ghidul Viitorului Diplomat
care era căsătorit cu regina Maria, o nepoată a reginei Victoria di n Anglia,
România consolidându -și relațiile cu Marea Britanie.
După 2 ani de la începerea primului război mondial și doi ani de
neutralitate pentru România, aceasta intră în război alături de Franța,
Marea Britanie, Rusia și Italia pentru a elibera român ii din Transilvania.
La sfârșitul războiului, cauza este îndeplinită. La 27 martie 1918, Sfatul
Țării s -a înt runit la Chișinău și a hotărât “Unificarea Basarabiei cu
România, acum și pentru totdeauna”. Unitatea deplină a statului național
român a fost recu noscută prin Tratatele de pace de la Versailles (1919 –
1920) după primul război mondial și legiferată prin încoronarea regelui
Ferdinand I și a reginei M aria, la Alba Iulia, în anul 1922.
În ceea ce privește politica externă, România a militat, în cadrul L igii
Națiunilor, fiind reprezentată, între alții, de o mare personalitate a
diplomației românești, Nicolae Titulescu, pentru menținerea securității
europene. Ea a jucat un rol important în alianțele regionale, precum Mica
înțelegere (1921), ce cuprindea Ro mânia, Iugoslavia, Grecia și Turcia.
După semnarea pactului Ribbentro p-Molotov urmează și destrămarea
unității române. Grava criză din anul 1940 a dus la abdicarea regelui Carol
al II-lea în favoarea fiului său, Mihai I (Mihai de România). Generalul Ion
Antonescu a devenit primul ministru al României. Dorința românilor de a
readuce Basarabia și Bucovina la patria -mamă, c a și pericolul
bolșevismului, a facut ca guvernul României, condus de mareșalul Ion
Antonescu, să se alăture Germaniei la 22 iunie 1941 și să declare război
U.R.S.S. și ulterior SUA și Marii Britanii. Înfrângerile militare de după
1942 au determinat guvernul Antonescu și opoziția forțelor democratice să
încerce să iasă din alianța cu Germania.
În urma loviturii de stat de la 23 august 1944, susținută de toate forțele
politice ale țării și cu concursul nemijlocit al regelui Mihai, regimul
Antonescu a fost înlăturat. România a întors armele împotriva Germaniei
naziste și și -a pus întreaga forță militară și economică la dispoziția
coaliției ant ifasciste. România a luat parte la război până la victoria din
mai 1945. D upă ce a izgonit dușmanul din țara, armata română a dus lupte
pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei. După tratatul de pace de la
Paris, Transilvania a rămas alături de România, în timp ce Nordul

19 Ghidul Viitorului Diplomat
Bucovinei, Ținutul Herței și Basarabia au rămas sub ocupație sovietică.
În urma ocupației militare a României de către forțele armate sovietice și a
înțelegerii între I.V. Stalin și W. Churchill de la Moscova (în toamna
anului 1944), Rom ânia a intrat în sfera de influență sovietică, comunismul
devenind sistemul său de guvernare.
Din a doua parte a anilor '60, România a avut o politică externă curajoasă
și realistă, fiind considerată “copilul teribil” al lagă rului socialist.
Succesele poli ticii externe românești se leagă de constanța și
predictibilitatea sa, atribute care, în mare măsură, lipseau politicii interne.
După decembrie 1989, România ș i-a reorientat politica pe calea întăririi
legăturilor cu occidentul, î n mod special cu Statele Unite ș i Uniunea
Europeană.
Dacă, în 1972, România de venea membră a Băncii Mondiale și a FMI și
de asemenea a Organizației Mondiale a Comerț ului, în 2004 ea a devenit
membră a NATO. România este membră a Uniunii Europene de la 1
ianuarie 2007.
Liderii act uali ai României au făcut declarații publice în ceea ce privește
strângerea relațiilor cu alte țări europene ș i, de asemenea, în ceea ce
priveș te ajutorul dat acestora în procesul integrării euro -atlantice, (în
speci al în cazul Moldovei, Ucrainei ș i Georgi ei). Liderii români au
declarat pub lic în mai multe ocazii că se aș teaptă ca, într -o perioad ă de
aproximativ 10 ani, toate ț ările democratice postsovie tice din Europa
Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE ș i NATO.
În decembrie 2005 s -a semnat un acord care permite instalarea de baze
militare americane în România.
România ș i-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croaț ia în
eforturile făcu te de aceste ț ări pentru admite rea la Uniunea Europeană
(Relaț iile economice turco -româ ne au statut privilegiat).
Relaț iile româno -maghiare s -au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt,
Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE. Reprezenta nții
minorităț ii maghiare din România participă la coaliț ia de guvernământ.
“România și diplomația”, Diplomație . Arta de a mânui un arici fără a -i
deranja acele.

20 Ghidul Viitorului Diplomat
VI.Gafe si momente amuzante
Diplomația nu este o știință exactă așa că întotdeauna au loc incidente
neașteptate.
Un fost ministru australian de externe povestește cum, la un moment dat,
se adresa unui grup de francezi, cărora le spunea, în engleză, că, uitându –
se înapoi, la cariera sa de diplomat, constată că aceasta este formată din
două faze – prima, plictisitoare, înainte să ajungă la Paris, iar a doua, mult
mai interesantă, care a urmat serviciului diplomatic în capitala Franței. Ce
au înțeles translatorii și au transmis mai departe suna cu totul altfel: “Când
mă uit la dosul meu, văd că este împărțit în două părți”.
Într-un incident separat, el le -a spus oficialităț ilor din Palembang,
Indonesia: “Doamnelor și domnilor, în numele meu și al soției, doresc să
spun cât de încântați suntem să ne aflăm în Palembang” . Traducătorii au
interpretat, poate mai mult decât trebuia, din nou, și au transmis mai
departe exact ce au înțeles ei: “Doamnel or și domnilor, deasupra soției
mele, sunt î ncântat să mă aflu în Palembang” .
La un moment dat, un fost premier australian, aflat în vizită în Japonia, și –
a lăsat audiența fără re plică când a aflat de la el că “Nu mă aflu aici să ne
jucăm de -a homosexualii veseli” . Ce spusese el – șocându -i pe interpreți,
cărora le -a luat ceva timp să găsească această formulă de traducere – era o
expresie din argoul austra lian, care s -ar fi tradus prin “nu mă aflu aici să
mă țin de trăznăi”.
Un șef al diplomației române, în contextul scandal ului din Italia legat de
cazul lui Mailat și a mișcărilor antiromânești față de românii de acolo, a
declarat în timpul unei intervenții telefonice pentru un post de televiziune
că se gândește că ar trebui să cump ere un teritoriu în deșertul egiptean
pentru a -i deporta pe infractorii români. “Acești oameni care comit astfel
de fapte, aceștia nu trebuie trimiși în regim de celulă, cu televizor, ar
trebui puși la muncile cele mai dure și formate, probabil, batalioane din
alea disciplinare…”. Vehement criticat, acesta a revenit asupra
declarațiilor sale, explicând că dorea să dea un alt sens mesajului. De fapt,

21 Ghidul Viitorului Diplomat
el s-ar fi referit la violatori și la pedofili, infractorii de “cea mai joasă
speță ”, după părerea sa.
Cu ocazia unei vizite în Italia, în cadrul unei întâlniri cu asociațiile
românilor, o personalitate diplomatică a discutat amical cu o persoană
căutată de Interpol. “Sa traiască domnul!”, a spus acesta după care l -a
sărutat pe obraji.
La sfârșitul lunii n oiembrie, un Ministru de Externe a încălcat protocolul
diplomatic și, odată prezentat regelui Spaniei, i s -a adresat Majest ății într –
un limbaj colocvial. “Good point, good, good point”, i -a spus acesta
suveranului spaniol. Mai mult, el a continuat, ridicân d degetul mare de la
mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în dreptul pieptului, făcându -i
regelui semnul “OK”.
În cadrul unei întâlniri cu ministrul sârb de Externe, un omolog de -al său
a apelat la limbajul amical. Întâmpinându -l la sediu, acesta s -a adresat
ministrului sârb cu apelativul “My friend”. Ulterior, ministrul s -a apărat,
declarând presei că relația dintre el și omologul sârb este una foarte
destinsă.
Și americanii au avut șirul lor de gafe diplomatice de -a lungul timpului.
Una dintre aceste a a fost atunci când Departamentul american de Stat i -a
urat “La mulți ani” reginei Marii Britanii cu o săptămână mai devreme.
Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a încercat să
minimalizeze gafa. “Suntem cu o săptămână înainte. Ca întotdeauna, este
mai bine să transmiți urările cu o săptămână mai devreme decât cu o
săptămână mai târziu”, a spus acesta.
Tot guvernul SUA a comis “o greșeală total neintenționată” atunci când
steagul Filipinelor a fost desfășurat invers, ceea ce, în limbaj diplom atic ar
fi însemnat că națiunea din Asia de Sud -Est este în stare de război.

“Gafe diplomatice”, Un diplomat este cineva care spune ceva ce este
interpretat greșit de ambele părți și nu este niciodată clar pentru niciuna.

22 Ghidul Viitorului Diplomat
VII.WikiL eaks
WikiLeaks este o organizație fără scop lucrativ, internaț ională care
publică documente care nu sunt destinate publicului, pr ovenite din
scurgeri de informaț ii, în general din surse anonime. Site -ul său web,
lansat în 2006, aparț ine The Sunshi ne Press.
La un an de la înfiin țarea sa în decembrie 2006, WikiLeaks declara că
baza sa de date conț inea peste 1,2 milioane de documente.
Organizația declară că a fost înființată de dizidenț i chinezi, jur naliști,
matematicieni ș i programatori din SUA, Taiwan, Europa, Australia și
Africa de Sud.
Site-ul și proiectul au fost secrete până când existenț a lor a devenit publică
într-un articol din ianuarie 2007 când WikiLeaks a invitat editorul Secrecy
News să facă part e din comitetul de decizie.
Inițial WikiLeaks a folosit pentru site -ul său MediaWiki, acest site putând
fi actualizat de utilizatori, dar în prezent nu mai acceptă editări sau
comentari i din partea utilizatorilor. Deși foloseș te MediaWiki, WikiLeaks
nu este o componentă a WikiMedia ș i nu trebuie asociată în niciun fel cu
Wikiped ia.
WikiLeaks a fost găzduit de PRQ, un furnizor de internet din Suedia, însă
ca urmare a atacurilor de tip DoS ș i a boicotării de către unele servere
DNS site -ul a fost mutat. Actualmente acesta este disponibil pe mai multe
serve re online.
Principalele in formaț ii publicate:
•În februarie 2008 domeniul de internet wikileaks.org a fost oprit după
ce Wikileaks ș i autoritatea pentru domenii internet Dynadot au fost date în
judecată de banca Julius Baer care a obț inut un mandat judecătoresc de
oprire a domen iului. Wikileaks a publicat doc umente ce acuzau banca de
operaț iuni ilegale în sucursala din Insulele Cayman. Site -ul a rămas
accesibil prin adresa IP numerică. American Ci vil Liberties Union ș i
Electronic Fr ontier Foundation au depus o moț inune protestând la cenzura
Wikileaks. Judecătorul care a emis mandatul l -a retras pe 29 febru arie, iar
Wikileaks a putut să -și redobâ ndeasca domeniul. Banca a renunț at la

23 Ghidul Viitorului Diplomat
proces pe 5 mart ie.
•O copie a documentului Operating Procedures for Camp Delta a fost
publicată pe websitul Wikileaks pe 7 noiembrie 2007. Do cumentul, a
cărui copie se găsește ș i pe site -ul The Gu ardian, dezvăluie unele restricții
impuse deținuț ilor, pe care armata SUA le -a negat în repetate rânduri.
•Wikileaks a republicat mesajele ș i interviurile cu u n cunoscut terorist pe
o durată de 10 ani. Unul dintre mesaje include negarea de către acesta a
implicării în atacurile din 11 septem brie.
•În ianuarie 2009, peste ș ase sute de rapoarte interne ale ONU, dintre care
60 marcate “strict secret” au fost public ate.
•În 28 noiembrie 2010, Wikileaks a început publicarea a 251.287 de
documente reprezentând corespondenț a dintre Departamentul de Stat al
Statelor Unite ale Americii ș i ambasade ale Statelor Unite din toată lumea.
Dintre acestea, ap roximativ 100.000 sunt confidențiale ș i 15.000 secrete,
dar nici una nu este marcată “strict secret” (engleză top secret) .
Majoritatea se referă la relațiile diplomatice dintre SUA și ț ările din
Orientul Mijlociu. Wikileaks urmează să publice toate documentele
treptat, într -o perioadă de câteva luni.
În paralel au apărut articole în: New York Times, T he Guardian, El Pais,
Le Monde și Der Spiegel, publicaț ii care au avut posibilitatea de a studia
documentele în avans (astfel la revista Der Spiegel 50 de redactori au
evaluat m aterialul timp de 5 luni).

“Wikileaks”, Diplomația este arta de a -l face pe om să nu mai știe ce
caută; adevărul sau minciuna? (definiție aforistică de Victor Martin)

24 Ghidul Viitorului Diplomat
VIII.Activitate IDR
Obiectivele majore ale Institutului Diplom atic Român se axează p e 2
direcț ii:
• Furnizarea de expertiză în domeniul relațiilor internaționale – studii,
analize de strategie politică, lucrări de specialitate – pentru Ministerul
Afacerilor Externe și pentru alte instituții p ublice sau private din România
și străinătate.
• Organizarea de cursuri de instruire și perfecționare profesională pentru
membrii Corpului Diplomatic și Consular al României în spiritul
promovării profesionalismului și responsabilității în misiunea de
reprezentare a României în străinătate. Un obiectiv este și formarea
profesională a proaspeților angajați din toate departamentele Ministerului
Afacerilor Externe, precum și perfecționarea continuă a altor angajați.
Totodată, se vor organiza cursuri și pentru alte categorii de cursanți –
funcționari intern aționali, publici, personal al ambasadelor acreditate în
România și alte persoane interesate. Cursurile vor acoperi arii diferite de
interes: istoria și teoria relațiilor internaționale, evoluții contemporane în
lumea politică, tehnici diplomatice, drept i nternațional și drept european,
etichetă și protocol, studii regionale, etc.

Institutul Diplomatic Român va încheia acorduri cu instituții de profil din
Europa și din întreaga lume în vederea inițierii unei cooperări
internaționale fructuoase pentru parte neri și va continua, totodată,
acordurile deja existente.

Organele de conducere ale Institutului Diplomatic Român sunt:
• Președintele Institutului Diplomatic Român este, de drept,
ministrul Afacerilor Externe.
• Colegiul Director, numit de către Președi ntele Institutului,
asigură conducerea operativă a Institutului și este format din Directorul
general, Directorul cu atribuții privind formarea profesională, Directorul
cu atribuții privind furnizarea de expertiză și doi membri având atribuții

25 Ghidul Viitorului Diplomat
de conducere în cadrul Institutului.
• Consiliul Diplomatic este format din miniștrii afacerilor externe
ai României după 1989 și definește cadrul general de acțiune al
Institutului Diplomatic Român în concordanță cu obiectivele sale, având
un rol consultativ.

Bibli oteca Institutului Diplomatic Român își desfășoară activitatea din
anul 2005, prin preluarea fondului documentar al Institutului Român de
Studii Internaționale și al Academiei Diplomatice.
Ca bibliotecă specializată, aceasta contribuie la sprijinirea pre gătirii
profesionale a viitorilor diplomaț i din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe, asigurând informarea ș i documentarea utilizatorilor ei prin
accesul gratuit la un fond de docu mente ce a ajuns la 4.200 unităț i
bibliografice.
Procesul de dezvoltare a bazei de documente este subordonat cerințelor
utilizatorilor specifici Bibliotecii Institutului Diplomatic Român, interesați
de aprofundarea studiilor universitare și de cercetare. Strategia
achiziționării de pe piața editorială internă și internațională a re în vedere
criterii obiective ce rezultă din consultarea largă a angajaților, cadrelor
didactice si cursanților Institutului Diplomatic Român.
Sistemul de informare automatizat este asigurat prin implementarea
programului de bibliotecă Softlink Alice.
Accesul utilizatorilor la colecțiile și serviciile bibliotecii IDR se face în
conformitate cu Regulamentul de funcționare al acesteia, elaborat în
corelație cu prevederile legale referitoare la protecția patrimoniului
cultural național.
Persoanele din afara MAE și care fac parte din instituții cu care Institutul
Diplomatic Român nu are încă stabilite acorduri de parteneriat vor putea
avea acces la colecțiile de documente ale bibliotecii pe baza unei cereri
adresată conducerii Institutului Diplomatic Român.

Programul de Internship al IDR
Acest segment al activității IDR se adresează în special studenților de la
ciclurile de licență și master. Programul însumează 40 de ore și cuprinde

26 Ghidul Viitorului Diplomat
prezentarea institutului, vizite ale diverselor instituții ale statului cu
precădere ale celor care își au activitatea în domeniul relațiilor
internaționale. De asemenea, studenții vor participa la conferințe și
prelegeri, vor întâlni diverse persoane care pot furniza informații cu
privire la domeniul mai sus amintit și vor contrib ui la redactarea unor
articole și recenzii destinate publicării în Revista IDR. În urma stagiului
de practică, studenții vor căpăta o imagine de ansamblu asupra activității
Ministerului Afacerilor Externe și a Institutului Diplomatic Român.
Programul de I nternship al IDR este operațional încă din 2006 și
funcționează pe baza acordurilor realizate între Institutul Diplomatic
Român și instituțiile doritoare. Intenția IDR este de a lărgi semnificativ
numărul facultăților din care sunt selectați studenții care participă la
Programul de Internship. În acest sens, propuneri pentru semnarea unor
acorduri de cooperare cu IDR sunt a șteptate la Secretariat pe toată durata
anului, urmând ca instituțiile respective să selecteze studenții interesați de
a efectua un stag iu de practică, pe baza cererilor pe care le primesc.
Pentru a ajunge din student, diplomat, procesul este unul complex. Primul
pas este depunerea unei cereri la facultate, acestea ur mând să fie trimise la
IDR. Urmă torea etapă este int ernshipul, și abia a poi stundenț ii vor fi
trecuți prin toate filtrele IDR și le vor fi of erite posturi de la minister.

“Activitatea Institutului Diplomatic Român”, Arta diplomației constă în
a-l ține pe adversar în expectativă. (citat din Paulo Coelho)

27 Ghidul Viitorului Diplomat
IX.Stiluri de negociere
Stiluri de negociere:
1. Stilul american – se individualizează prin profesionalismul
negociatorilor americani, care pregătesc serios orice negociere, sunt
operativi în trat ative căci, după cum spun ei, “time is money”, iar deciziile
lor sunt luate pe baza criteriului cost – profit. Profesionalismul mai sus
amintit presupune și faptul că ei pleacă de la premisa că părțile au șanse
egale și trebuie să câștige cel mai bun.
Atitudinea deschisă se manifestă prin faptul că americanii își tratează
partenerii cu respect și interes și au grijă să transmită informația într -un
mod clar și exact. Franchețea tipic americană poate să meargă uneori către
extreme: pe de o part e până la naivitate ș i pe de altă parte până la aroganță
(șocantă pentru culturile unde formarea de sine trebuie făcută în limitele
impuse de modestie).
Pragmatismul american se referă la concentrarea asupra lucrurilor
precise, asupra faptelor și problemelor concrete. Americanii urmăresc
soluționa rea problemelor și obținerea rezultatelor concrete pe termen
scurt.
Legalismul presupune faptul că americanii pun în prim plan respectarea
legi/a contractului care urmează să fie semnat și nu relațiile dintre
parteneri, tradițiile, religia sau cultura.

2. Stilurile europene – în cadrul continentului european pot fi identificate
mai multe tipuri de culturi de afaceri, deci mai multe stiluri de negociere.
Stilul britanic se remarcă prin caracterul formal al raporturilor dintre părți
în timpul negocieri lor. Astfel, ei acordă importanță protocolului și
etichetei, se exprimă politicos.
Comunicarea este indirectă, aluzivă, nuanțată și plină de subînțeles pe de
o parte, iar pe de altă parte se remarcă prin profesionalism.
Britanicii sunt negociatori încl inați spre o abordare integrativă,
caracterizându -se prin toleranț ă, deschidere spre dialog, stăpâ nire de sine,
fiind însă motivaț i de aspectele financiare, bănești.

28 Ghidul Viitorului Diplomat
Stilul francez se remarcă prin rațiune, prin rigoare în gândire și prin
abordarea logică pe care o au: pleacă de la elemente cunoscute și tratează
problemele punct cu punct până ajung la un acord.
Limbajul lor este unul elaborat, riguros, iar atitudinea este formală și
conservatoare, nefiind agrea te discuțiile despre viața personală în
întâlnirile de afaceri.
Cultura de afaceri franceză se caracterizează prin importanța valorilor
naționale : este apreciată cunoașterea limbii franceze de către străini,
precum și referirile, atunci când este cazul, la aspecte din istoria
civilizației franceze .

3.Stilurile continentului asiatic – există 3 culturi principale foarte bine
conturate: japoneză, chineză, indiană.
Stilul japonez este unul profesionalist, în cadrul căruia negociatorii își
definesc clar interesele și le apără cu îndârjire. Com unicarea se face atât
prin mesaje ve rbale, cât și prin mesaje non -verbale iar mesajele implicite
sunt de asemenea importante, fiind vorba de o cultură înalt contextuală.
Negociatorii japonezi nu fac apel exclusiv la logică, ci pun accent și pe
componenta emoțio nală, care este de multe ori cea mai importantă în
adoptarea deciziei.
Stilul chinezesc. Chinezii se număr ă printre cei mai duri negociatori pe
plan mondial. Ei pregătesc cu minuțiozitate ședințele de negociere,
strângând cât mai multe informații. Fiind o cultură înalt contextuală,
comunicarea este implicită, chiar metaforică iar atitudinea adoptată în
negocieri este mai degrabă pasivă, fără a trăda entuziasm sau decepti ve.
Stilul Indian – este condiționat de tradițiile culturale, de religie, elemente
care influențează și acum relațiile din societatea Indiană. Negocierile se
derulează în condiții formale dar într -o atmosferă relaxată, orientarea
primordială fiind spre cultivarea raporturilor dintre țări.
Acest gen de negociator își schimbă de multe ori părerea sau poziția în
urma argumentelor celeilalte părți numai pentru a fi plăcut partenerului
străin sau pentru a menține armonia în raporturile reciproce .

29 Ghidul Viitorului Diplomat
Stiluri de negociere pe plan mondial:
AMERICAN:
-pragmatism, urmărirea de rezultate concrete
-operativitate (Time is money)
-profesionalism, bună pregătire, spirit de competiție
-abordare directă, sinceritate, limbaj explicit
-importanță acordată valorii comerciale, modului de prezentare
BRITANIC:
-stăpânire de sine, exactitate
-toleranță, deschi dere spre dialog, sociabilitate
-profesionalism, expertiză în purtarea tratativelor
-limbaj cu elemente contextuale, subtilitate (u morul britanic)
-mândrie, conști ința valorii proprii
GERMAN
-seriozitate, rigoare (Ein Mann, ein Wort)
-formalism, punctualit ate, comunicare explicită
-păstrarea d istanței
-decizia îndelung pregă tită
-importanță acordată valorilor naționale, performanței tehni ce
FRANCEZ:
-fermitate
-rigoare în gândire, abordare “carteziană”
-limbaj elaborat, comunicare cu elemente contextuale
-mândrie națională (utilizarea limbii franceze)
-înclinații artistice, hedoniste (ex. Dejun la restaurant)
JAPONEZ:
-profesionalism, pregătirea aprofundată a negocierilor
-comunicare înalt contextuală, negocieri lungi
-raționalitate îmbinată cu afectivitate
-rigoare, formalism, etichetă
-mândrie, importanța salvării reputației

30 Ghidul Viitorului Diplomat
CHINEZ:
-bună specializare a membrilor echipei de negociatori
-circumspecție în raporturile cu străinii (occidentalii)
-evitarea conflictului, principiul armoniei
-comunicarea implicit ă, metafore
-importanța reputației
ARAB:
-rol însemnat al relațiilor personale
-adapta bilitate la exigențele afacerilor
-pragmatism, combinat cu manifestări emoționale
-mândrie, importanța onoarei
-respect pentru tradiții religioase și laice
ITALIAN:
-interes pentru afaceri, profit
-afectivitate, căldură, exuberanță
-discuții lungi, divagații
-flexibilitate, creativitate
-relații inter personale
-importanța reputației

31 Ghidul Viitorului Diplomat

X.Echipa
Echipa Clubului Studen ților Diplomați este formată din voluntari
pasionați, a căror experiență a crescut enorm cu ajutorul proiectului.
Responsabilitatea, devotamentul ș i pasiunea sunt valoril e care definesc
grupul, valori împărtășite de fiecare membru al echipei.
Deși nu sunte m numeroși, ne -am valorificat potențialul și am reușit să
creem o echip ă care susține reuș ita pr oiectului prin profesionalism,
încredere și dă ruire.
Împreună , vă invităm să vă bucurați de rodul muncii noastre. Să gustați
puțin din domeniul diplomației și c e implică el. Să realizați că visele pot
deveni realitate, chiar dac ă uneori sunt de neatins, iar domeniul
diplomației este cel mai bun exemplu .

Aim for the highest. – Andrew Carnegie

Silvia Radu – Project Manager
Mara Hoaghe – Junior Project Manager
Cătălin Sandu – Marketing&IT Responsible
Raluca Frumuș elu- Marketing&PR Responsible
Raluca Danț is – Scriere de Proiecte
Alexandra Dinu – Coordonator Invitaț i
Andreea Ț intescu – Adm&Fin Responsible
Andreea Radici – Junior Fundraising Responsible

32 Ghidul Viitorului Diplomat
XI.Colaboratori
Mulțumim