Teste Si Proceduri Utilizate In Activitatea Auditorilor Financiari

Economie

Teste Si Proceduri Utilizate In Activitatea Auditorilor Financiari

Byadmin ianuarie 1, 2024

I N T R O D U C E R E

Un audit reprezintă examinarea de către un expert , auditorul financiar (care poate fi o persoană fizică sau juridică) a unui set de situații financiare și a înregistrărilor și registrelor pe baza cărora acesta poate oferi o opinie asupra situațiilor financiare cu scop general. Dar această opinie dă naștere multor altor întrebări.

Termenul "audit" este larg utilizat, adesea pentru a exprima lucruri foarte diferite. Exemplele includ auditul situațiilor legate de respectarea reglementărilor de mediu, auditul situațiilor privind respectarea standardelor de calitate și, desigur auditul anual independent al conturilor. În fiecare caz termenul "audit" este folosit pentru a exprima un proces ce oferă o asigurare, dar natura și întinderea acesteia poate să nu fie foarte clară. Auditul conturilor înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți, nu în ultimul rând datorită faptului că o mare parte din publicul larg nu are suficiente cunoștințe despre ce face un auditor financiar independent și despre rolul profesiei de contabil. Aileen Beattie (directorul departamentului de contabilitate și audit din cadrul Institutului Contabililor Autorizați din Scoția) încearcă să ofere un răspuns simplificat la această întrebare.

Procesul de audit implică:

obținerea unei cunoașteri detaliate a clientului

evaluarea calității sistemelor de raportare și a controalelor pentru a vedea dacă înregistrările contabile ce stau la baza acestora formează o bază credibilă pentru întocmirea situațiilor financiare

verificarea unui eșantion din tranzacțiile și soldurile din înregistrările contabile

revizuirea rezultatelor obținute în comparație cu cele din anii trecuți, cu cele estimate și cu rezultatele societăților comparabile pentru a se asigura că rezultatele par a fi rezonabile și că au fost date explicații acceptabile pentru tendințele și fluctuațiile neobișnuite

discutarea aspectelor semnificative din situațiile financiare cu conducerea

utilizarea de către auditor a raționamentului profesional pentru considerarea imaginii de ansamblu oferită de situațiile financiare – sunt acestea corecte?

Înainte de formularea unei opinii de audit, auditorul financiar trebuie să fie satisfăcut în ceea ce privește credibilitatea cifrelor și metoda de prezentare a lor în situațiile financiare. Cu toate acestea, constrângeri economice și de ordin practic dictează că activitatea auditorului săa?nu se extindă la mai mult decât un eșantion de tranzacții și solduri ale unei anumite societăți/întreprinderi. Astfel, aptitudinile profesionale ale auditorului sunt utilizate pentru a determina tipul și măsura testelor de audit adecvate circumstanțelor pentru a acumula suficiente probe de audit pentru a putea formula o opinie. Explicația de mai sus privind limitările procesului de audit ajută la înțelegerea unui aspect privind auditul ce este în mod frecvent greșit înteles.

Auditorul financiar nu este responsabil pentru prevenirea sau detectarea fraudei, a altor neregularități sau erori, această responsabilitate revenind conducerii. Responsabilitatea auditorului este de a planifica, efectua și evalua în mod corect activitatea de audit în așa fel încât să poată fi detectate în mod rezonabil declarațiile eronate semnificative din situațiile financiare. Dacă auditorul identifică o posibilă existență a fraudei, va lua măsuri pentru a clarifica aspectul și, dacă este adecvat, va cuantifica valoarea acesteia.

Opinia de audit este exprimarea raționamentului profesional privind imaginea fidelă, sub toate aspectele ale activităților societății pe perioada respectivă, în conformitate cu legislația relevantă specifică și Standardele de Contabilitate Internaționale. Modul de redactare al raportului de audit derivă din legislație.

O “estimare contabilă“ denumește o evaluare aproximativă a unei valori a unui element în absența posibilității de a avea o metodă de măsură precisă.

Capitolul 1 Noțiuni introductive

1.1 Concepte de însușit

Probe de audit: orice informații utilizate de auditor în scopul de a determina dacă datele supuse auditului sunt prezentate în conformitate cu anumite criterii prestabilite.

Procedura de audit: reprezintă un set de instrucțiuni detaliate privind culegerea unui tip de probe de audit , care urmează a fi obținute și prelucrate la un anumit moment pe parcursul auditului. Procedura de audit pentru testarea detaliilor soldurilor de exemplu – se verifică lista sumelor datorate de părți afiliate sau angajați, soldurile creditoare sau cele care atrag atenția , precum și efectele de încasat cu scadență mai mare de un an; Exemplu: Se investighează orice creștere sau reducere semnificativă a vânzărilor produsă spre sfârșitul anului;

De exemplu: o procedura de audit pentru testarea plăților constă în obținerea jurnalului de plăti și se analizează și compară numele beneficiarului, suma și data ordinelor de plată cu înregistrările din jurnalul de plăti.

Calcul : un calcul efectuat de auditor, independent de client- de exemplu: se calculează valoarea adăugată pe număr de persoană angajată și se compară cu anul precedent pentru a testa rentabilitatea personalului.

Program de audit: lista procedurilor de audit definite pentru un anumit domeniu supus auditului sau pentru auditul pe ansamblu. El include și dimensiunea eșantioanelor, elementele de selectat și programarea în timp a testărilor. În mod normal, un program de audit , conținând mai multe proceduri de audit, pentru fiecare parte componentă a auditului. De exemplu: program de audit pentru vânzări; program de audit pentru cumpărări, etc.

Suficiența probelor : cantitatea de probe ; dimensiunea adecvată a eșantionului selectat de auditor.

Temeinicia probelor : măsura în care probele pot fi considerate suficiente sau demne de luat în considerare. Probele sunt temeinice când sunt obținute dintr-o sursă relevantă, indepedentă, de la un client cu mecanisme de control intern eficace, prin informare directă a auditorului, din surse de specialitate, cum ar fi băncile , dintr-o sursă obiectivă și la momentul oportun.

Relevanța probelor – măsura în care auditorul este convins de faptul că probele justifică opinia de audit ; relevanța este dată de doi factori : temeinicia probelor de audit și suficiența probelor.

Baza oricărui audit o constituie informațiile cu caracter de probă acumulate și evaluate de către auditor.

Scopul utilizării probelor este acela de a determina prezentarea fidelă a situațiilor financiare. Este cunoscut faptul că nici un auditor nu poate examina conținutul tuturor fișierelor informatice sau celelalte probe disponibile, cum ar fi cecurile achitate, facturile furnizorilor, contractele cu clienții, alte tipuri de documente și evidente contabile.

O decizie majoră cu care se confruntă auditorul este de a determina tipurile probelor de audit și cantitățile adecvate de probe pe care trebuie să le colecteze, pentru ca situațiile financiare să fie prezentate în conformitate cu principiile contabile general acceptate. De ce este important acest raționament? Ca urmare a costului prohibitiv al examinării și evaluării tuturor elementelor probante disponibile.

ansamblul deciziilor unui auditor în ceea ce privește colectarea probelor poate fi descompus în patru categorii:

1. Ce procedura de audit trebuie selectată?

2. Care este dimensiunea eșantionului selectat pentru aplicarea unei anumite proceduri?

3. Ce elemente vor fi extrase din populația supusă analizei?

4. Când se desfășoară procedura? Programarea în timp a procedurilor de audit este influențată și de momentul în care auditorul consideră că probele de audit au o eficacitate maximă.

Procedurile de audit deseori conțin mențiuni privind dimensiunea eșantionului, elementele de selectat și programarea în timp. În exemplul de mai jos se adoptă o procedura de audit incluzându-se cele 4 decizii referitoare la probele de audit.

1.2 Cazuistică

Caz: se obține jurnalul de plăți din luna decembrie și se compară numele beneficiarului, suma și data cecurilor achitate cu înregistrările din jurnalul de plăti pentru un eșantion aleator de 20 de numere de cecuri.

Identificarea și aplicarea tipurilor de informații probante utilizate în audit și semnificația lor este redată în tabelul nr.1 de mai jos:

1.3 Probele de audit

Fundamentarea opiniei de audit este realizată cu ajutorul probelor de audit. Ele se obțin prin proceduri de audit identificate pe trei niveluri:

1. proceduri de evaluare a riscurilor prin care se obține o înțelegere a entității și a mediului acesteia inclusiv controlul intern, pentru a evalua riscurile unor denaturări semnificative la nivelul situațiilor financiare și la nivelul afirmațiilor conducerii;

2. teste ale controalelor atunci când auditorul decide să evalueze eficiența operațională a controalelor în prevenirea sau detectarea și corectarea denaturărilor semnificative la nivelul afirmațiilor sau criteriilor obiectiv ale managementului;

3. proceduri de fond cu scopul de a detecta denaturările semnificative și includ teste ale detaliilor pentru categorii de tranzacții, șolduri ale conturilor și prezentări de informații precum și proceduri analitice de fond.

Auditorul planifică și desfășoară proceduri de fond pentru a răspunde la evaluarea aferentă a riscurilor de denaturări semnificative, ceea ce include rezultatele testelor asupra controalelor. Totuși, evaluarea de către auditor a riscului este supusă raționamentului și poate să nu fie suficient de precisă pentru a identifica riscurile de apariție a unor denaturări semnificative. Mai mult decât atât, există limitări inerente ale controlului intern, incluzând aici riscul de eludare a controlului de către conducere, posibilitatea apariției erorilor umane și efectul modificărilor survenite de sisteme. În concluzie procedurile de fond sunt efectuate cu scopul de a obține suficiente probe de audit adecvate.

Definiție: Procedurile analitice constau în evaluări ale informațiilor financiare efectuate prin intermediul unui studiu al relațiilor dintre datele financiare și nefinanciare. Ele cuprind deasemenea , investigarea fluctuațiilor și a relațiilor contradictorii identificate care nu sunt consecvente cu alte informații relevante sau care se abat în mod semnificativ de la valorile previzionate.

Procedurile analitice sunt cele prin care se estimează caracterul rezonabil al operațiunilor și soldurilor pe ansamblu. Utilizarea de comparații și rapoarte pentru a determina dacă șoldurile conturilor sau alte date par rezonabile sunt specifice procedurilor analitice.

Auditorul aplică proceduri analitice drept proceduri de evaluare a riscului în vederea înțelegerii entității și a mediului sau , precum și în cadrul revizuirii generale de la sfârșitul auditului.Ele pot fi aplicate și că proceduri de fond.

Natura procedurilor analitice

Procedurile analitice cuprind comparații dintre informațiile financiare ale unei entități ca de exemplu:

– informații comparabile aferente perioadelor anterioare;

– rezultatele anticipate ale entității, cum ar fi prognozele și previziunile, sau estimările auditorului, cum ar fi o estimare a costului cifrei de afaceri previzionate, a amortizării;

– informații referitoare la un sector de activitate similar, cum ar fi compararea indicatorului vânzărilor unei entități cu media pe ramură sau cu alte entități comparabile că dimensiune, aparținând aceleiași ramuri

Procedurile analitice includ analize cu privire la relațiile dintre:

– caracteristici ale informațiilor financiare care se estimează a fi conforme unui model previzibil bazat pe experiența entității, cum ar fi procentele marjei brute;

– informații financiare și cele nefinanciare, dar relevante, cum ar fi costurile de exploartare cu salarizarea raportat la numărul de angajați.

În vederea punerii în aplicare a procedurilor de audit descrise mai sus auditorul poate uzita de mai multe metode: acestea variază de la comparații simple până la analize complexe ca tehnici statistice complexrute;

– informații financiare și cele nefinanciare, dar relevante, cum ar fi costurile de exploartare cu salarizarea raportat la numărul de angajați.

În vederea punerii în aplicare a procedurilor de audit descrise mai sus auditorul poate uzita de mai multe metode: acestea variază de la comparații simple până la analize complexe ca tehnici statistice complexe. Procedurile analitice pot fi aplicate situațiilor financiare consolidate, situatiilor financiare ale componentelor cum ar fi filiale, sectoare de activitate, raportări pe segmente, precum și elementelor individuale ale informațiilor financiare.

Metodele de alegere a procedurilor de audit a nivelului de aplicare constituie o problema de raționament profesional.

1.4 Scopul procedurilor de audit

Procedurile de audit sunt utilizate în următoarele scopuri:

1. Ca proceduri de evaluare a riscurilor în vederea obținerii unei înțelegeri mai bune asupra entității și a mediului sau;

2. Ca proceduri de fond, atunci când utilizarea lor poate fi mai eficace și mai eficientă decât testele detaliilor pentru reducerea riscului de denaturare semnificativă la nivel de afirmație la un nivel acceptabil de scăzut;

3. Ca o revizuire generală a situațiilor financiare la sfârșitul auditului

1. a. Procedurile analitice utilizate ca proceduri de evaluare a riscurilor în etapa de planificare .

Auditorul folosește proceduri analitice de evaluare a riscului pentru a obține o înțelegere asupra entității și a mediului acesteia. aplicarea acestora poate dezvălui unele aspecte ale entității de care auditorul nu avea cunoștință și care îl vor ajută în evaluarea riscului de denaturare semnificativă în vederea determinării naturii, momentului și întinderii altor proceduri suplimentare de audit.

Prin utilizarea procedurilor analitice în care informațiile neauditate ale exercițiului curent în curs sunt comparate cu informațiile auditate din exercițiul precedent se reușește scoaterea în evidență a schimbărilor intervenite. Schimbările pot reprezenta tendințe de evoluție importante sau evenimente specifice, dar vor influență planificarea auditului. Spre exemplu o creștere a soldului imobilizărilor ar putea indică o achiziție semnificativă, care ar trebui verificată

Procedurile analitice utilizate ca și proceduri de evaluare a riscului utilizează atât informații financiare, cât și nefinanciare, de exemplu, relația dintre vânzări și aria spațiului de vânzare sau volumul de bunuri vândute.

Procedurile analitice pot fi utile la identificarea existenței tranzacțiilor sau evenimentelor neobișnuite, precum și a valorilor, indicatorilor și tendințelor care ar putea indică probleme cu implicații asupra situațiilor financiare și auditului.

La efectuarea procedurilor analitice cu scopul de a evalua riscul , auditorul face estimări privind relațiile de plauzibile care se așteaptă să existe, în mod rezonabil. atunci când comparația estimărilor respective cu valorile înregistrate sau indicatorii calculați pe baza valorilor înregistrate generează relații neobișnuite sau neașteptate, auditorul ia în considerare acele rezultate la identificarea riscurilor de denaturare semnificativă.

Cu toate acestea, dacă aceste proceduri analitice folosesc date cumulate la un nivel ridicat, rezultatele procedurilor analitice respective oferă doar indicii inițiale largi despre posibilă existența a unei denaturări semnificative. În consecință, auditorul ia în considerare rezultatele unor astfel de proceduri analitice împreună cu alte informații obținute la identificarea riscurilor de denaturare semnificativă.

b. Proceduri analitice utilizate în evaluarea capacității clientului de a-și menține continuitatea activității.

Procedurile analitice sunt utile că indicatori care semnalează că firma clientului se confruntă cu dificultăți financiare importante.Probabilitatea unui blocaj financiar viitor trebuie analizată prin prisma ipotezei continuității activității în cursul întocmirii situațiilor financiare de către manageri. Spre exemplu raportul peste medie între datoriile pe termen lung so activul net, concomitent cu un raport dintre profituri și totalul activelor sub nivelul mediu, atunci putem deduce existența unui risc de blocaj financiar relativ mare. asemenea circumstanțe nu numai că afectează planificarea activității de audit ci poate indică și existența unei îndoieli substanțiale în ceea ce privește capacitatea entității auditate de a-și menține continuitatea exploatării, fapt ce ar impune o modificare a raportului.

c. Indicatorii prezenței unor posibile erori în situațiile financiare

Diferențele semnificative și neprevăzute între datele neauditate ale exercițiului curent și alte date utilizate în scopuri de comparație sunt definite că fluctuații neobișnuite. Ele apar atunci când diferențele semnificative nu au fost prevăzute, dar au apărut, sau atunci când diferențele semnificative au fost previzionate dar nu s-au produs. În ambele situații, unul din motivele fluctuatiei neobișnuite este prezența unei erori contabile. În concluzie dacă fluctuația neobișnuită este de proporții, atunci auditorul trebuie să determine cauza ei și să se convingă de faptul că această cauza este un eveniment economic bine fondat și nu o inexactitate contabila. Exemplu:

Concluzie: Combinarea celor doi indicatori indică o subevaluare a ajustărilor pentru creanțe incerte, auditorul va aplică proceduri mai detaliate în domenii specifice ale auditului în care apare probabilitatea descoperii unor erori.

d. Reducerea cantității de teste de audit detaliate.

În situația în care procedurile analitice nu indică fluctuații neobișnuite, înseamnă că probabilitatea existenței unei prezentări semnificativ eronate este minimă. În această situație procedeul analitic constituie o proba concludentă în favoarea prezentării fidele a soldurilor conturilor respective și se estimează posibilitatea efectuării unui număr mai limitat de teste detaliate vizând conturile supuse auditării.

În general, procedurile analitice nu sunt costisitoare în comparație cu testele detaliate. Nu puțini sunt auditorii care preferă să înlocuiască pe cât este posibil testele detaliate cu proceduri analitice. Spre exemplu este mai ușor să se calculeze și să se verifice indicatorii privind vânzările și creanțele clienți decât să se apeleze la toate confirmările de creanțe clienți. Diminuarea numărului de confirmări sau înlocuirea acestora cu prin aplicarea procedurilor analitice se pot obține reduceri considerabile ale cheltuielilor de audit.

Măsura în care procedurile analitice ar putea oferi probe concludente și utile depinde de gradul în care aceste proceduri sunt influențate de anumite obiective de audit : clasificarea corespunzătoare a operațiunilor, exhaustivitatea operațiunilor înregistrate, corectitudinea raționamentelor și estimările managementului. În cazul unor alte obiective și circumstanțe de audit, procedurile analitice pot fi considerate că " semnalizări" sau "atragerea atenției" și nu fundamentul colectării de probe concludente.

e. Programarea în timp a procedurilor analitice

Procedurile analitice sunt utilizate în trei etape ale misiunii de audit : Important este faptul că scopul procedurilor analitice diferă în funcție de etapă auditului.

– În etapa de planificare, procedurile analitice sunt obligatorii pentru a veni în sprijinul determinării naturii, întinderii și eșalonării în timp a lucrărilor ce urmează a fi realizate. apelul la procedurile analitice pe parcursul planificării îi ajută pe auditori să identifice aspectele semnificative care vor necesită o atenție deosebită în cursul angajamentului de audit. De exemplu înainte de a testa evaluarea stocurilor , se calculează viteză de rotație a lor, ceea ce scoate în evidență exercitarea unei rigori deosebite în timpul efectuării testelor. Procedurile analitice derulate în faza de planificare utilizează date agregate la un nivel foarte avansat, iar complexitatea, întinderea și eșalonarea lor în timp variază de la un client la altul. Spre exemplu poate fi suficientă compararea soldurilor conturilor exercițiului curent cu cele din exercițiul precedent, utilizând balanțele de verificare neauditate. Pentru alți clienți procedurile analitice implică analize aprofundate a situațiilor financiare trimestriale, bazată pe raționamentul auditorului.

– În etapa de testare a auditului în combinație cu alte tehnici de audit Spre exemplu tranșă ratei aferentă leasingului financiar ar putea fi comparată cu aceeiasi tranșă din anul precedent, că parte a procedurilor de testare a ckeltuielilor cu amortizarea activelor imobilizate amortizabile și intrate în patrimoniul clientuli prin leasing financiar, de testare a datoriilor pe termen mediu.

– Procedurile analitice sunt obligatorii pe durata fazei de finalizare a auditului. Utilitatea lor rezultă din faptul că reprezintă o verificare finală în scopul detectării erorilor semnificative sau a problemelor financiare, dar și pentru a-l ajută pe auditor să privească obiectiv întregul set de situații financiare. aimbina cunoștințele despre client pe parcursul întregii misiuni și procedurile analitice eficiente reprezintă o metodă eficientă de a identifica eventualele omisiuni apărute în cursul unui audit.

Capitolul 2 Proceduri analitice utilizate ca proceduri de fond.

2.1 Procedurile de fond

Procedurile de fond ajută auditorul la evaluarea aferentă riscului de denaturare semnificativă la nivel de afirmație. Ele sunt derivate din testele de detaliu, din procedurile analitice de fond sau din combinarea ambelor. alegerea uneia sau alteia dintre proceduri are la bază judecata auditorului cu privire la eficacitatea procedurilor de audit pentru reducerea riscului de denaturare semnificativă nivel de afirmație la un nivel acceptabil scăzut.

Intervievarea conducerii de către auditor cu privire la disponibilitatea și credibilitatea informațiilor necesare pentru aplicarea procedurilor analitice de fond este eficientă dacă auditorul este convins de corectă întocmire a respectivelor date.

Utilizarea procedurilor analitice ca și proceduri de fond de către auditor ia în considerare patru factori:

a. Oportunitatea utilizării de proceduri analitice de fond date fiind afirmațiile conducerii: exhaustivitate, existența, exactitate, evaluare, separarea exercițiilor în timp, drepturi și obligații, prezentare și raportare;

Exemple: procedurile de fond se aplică entităților când există un volum mare de tranzacții ce pot fi previzionate în timp; aplicarea acestor proceduri se bazează pe așteptarea că există relații între informații și vor continuă să existe în lipsa unor condiții care vor indică contrariul. Comparabilitatea acestor informații oferă dovezi de audit în ce privește integralitatea, acuratețea și existența tranzacțiilor incluse în informațiile furnizate de sistemul informațional al entității. Gradul de încredere în rezultatele procedurilor analitice de fond depinde de evaluarea auditorului cu privire la riscul că procedurile analitice să identifice relațiile potrivit așteptărilor când există de fapt o denaturare semnificativă.

Viabilitatea procedurilor analitice de fond este determinată de evaluarea riscului de denaturare semnificativă. auditotul ia în considerare înțelegerea dobândită cu privire la entitate și controlul intern al acesteia, importantă și posibilitatea deneturării elementelor semnificative implicate și natura afirmațiilor. De exemplu dacă procesarea comenzilor este lipsită de un control intern adecvat, auditorul se va baza mai mult pe testele de detaliu decât pe procedurile analitice referitor la creanțe. Sau, când soldurile stocurilor sunt semnificative , în general auditorul nu se bazează pe proceduri analitice de fond aferente existenței stocurilor.

b. Credibilitatea informațiilor interne sau externe în baza cărora s-au calculat indicatorii înregistrați în urmă prelucrării datelor financiare. Credibilitatea informațiilor este influențată de sursă și natură informațiilor. auditorul consideră informațiile credibile în vederea utilizării procedurilor analitice de fond în baza următoarelor elemente:

– Sursă informațiilor disponibile; informațiile sunt mai credibile dacă sunt obținute din surse independente din afară entității.

– Comparabilitatea informațiilor disponibile; spre exemplu informațiile referitoare la marja comercială necesită suplimentarea suplimentarea pentru a fi comparabile cu mărfuri care se cumpără și vând pe categorii;

– Natura și relevanță informațiilor disponibile; spre exemplu bugetele au fost întocmite sub formă unor rezultate de așteptat decât a unor obiective de atins;

– Controale privind pregătirea și raportarea informațiilor; de exemplu controalele care vizează pregătirea, revizuirea și monitorizarea bugetelor.

Dacă controalele sunt funcționale, auditorul are o încredere mai mare asupra informațiilor și în rezultatele procedurilor de fond. Spre exemplu în controlul de procesare a facturilor aferente vânzărilor, entitatea poate include și controale de înregistrare a vânzărilor pe unități. astfel, auditorul poate testa funcționalitatea operațională a controaleloe de înregistrare a vânzărilor pe unități în paralel cu testele de funcționalitate operațională a controalelor de procesare a facturilor aferente vânzărilor

Obținerea probelor de audit credibile este esențială. Fundamentarea procedurilor de audit trebuie să fie completă și corectă. De exemplu, la auditul veniturilor prin aplicarea procedurilor standard la volumul vânzărilor din evidente, auditorul analizează acuratețea informațiilor referiroare la preț, precum și exhaustivitatea și acuratețea datelor referitoare la volumul vânzărilor, produse de sistemul informatic. alte probe de audit se obțin din testarea controalelor executate asupra producerii și păstrării informațiilor.

În unele situații auditorul poate introduce proceduri de audit suplimentare prin utilizarea tehnicilor de audit asistate de calculator cu scopul de a recalcula informațiile.

Probe de audit consecvente se obțin din diferite surse, decât din elemente dispersate, individuale care pune sub semnul întrebării credibilitatea lor.De exemplu corelarea informațiilor obținute din surse independente de entitate poate spori asigurarea pe care auditorul o obține dintr-o declarație a conducerii. Dacă probele de audit obținute dintr-o sursă nu sunt consecvente cu probele de audit obținute dintr-o altă sursă, audtorul stabilește ce alte proceduri de audit suplimentare sunt necesare pentru a soluționa situația de inconsecvență.

Auditorul va analiza relația dintre costul obținerii probelor de audit și utilitatea informațiilor obținute. Cu toate acestea aspectul legat de dificultate sau de cheltuiala implicat nu constituie în sine o baza valida de omisiune a unei proceduri de audit pentru care nu există nici o altă alternativă.

Se știe că că în procesul de formare a opiniei de audit, auditorul nu examinează toate informațiile disponibile, deoarece concluziile, în mod normal, pot fi trase utilizând abordările de eșantionare și alte mijloace de selecție a elementelor testate. auditorul se bazează mai mult pe probele de audit persuasive decât conclusive. El apelează și la raționamentul profesional dacă probele de audit sunt mai puțin decât persuasive.

c. aplicarea procedurilor analitice este suficient de precisă în timp pentru identifica o denaturare semnificativă la nivelul dorit de asigurare

auditorul va lua în considerare 3 factori:

1) acuratețea cu care pot fi obținute rezultatele așteptate ale procedurilor analitice de fond; de exemplu auditorul va aștepta o consecvență mai mare în compararea marjei brute de profit aferentă unei perioade cu cea a altei perioade decât în compararea cheltuielilor discreționare cum ar fi cele de cercetare sau de publicitate.

2) Gradul în care informațiile pot fi dezagregate. Procedurile analitice de fond pot fi mai eficiente atunci când sunt aplicate informațiilor financiare pe secțiuni individuale ale unei activități sau situațiilor financiare ale componentelor unei entități diversificate, decât atunci când sunt aplicate situațiilor financiare ale unei entități că un întreg.

3) Disponibilitatea informațiilor, atât financiare cât și nefinanciare. auditorul analizează dacă informațiile financiare, cum ar fi bugetele sau previziunile și informațiile nefinanciare, cum ar fi numărul de unități produse sau vândute, sunt disponibile pentru proiectarea procedurilor analitice de fond. Dacă sunt disponibile informațiile, auditorul și credibilitatea informațiilor.

d. Valoarea diferenței acceptate dintre sumele înregistrate și valorile așteptate.

Auditorul analizează valoarea diferenței față de așteptări care poate fi acceptată fără investigații suplimentare. analiză este influențată în primul rând de pragul de semnificație și de consecvență cu nivelul de asigurare dorit. auditorul crește nivelul dorit de asigurare pe măsură ce riscul de denaturare semnificativă crește prin reducerea valorii diferenței față de așteptări care poate fi acceptată fără investigații suplimentare.

Când diferența dintre valoarea așteptată și raportată, depășește valoarea care poate fi acceptată fără investigații suplimentare, auditorul va analiză elementele neobișnuite.

Atunci când procedurile analitice identifică fluctuații sau relații semnificative care nu sunt consecvente cu alte informații relevante sau se abat de la valorile așteptate, auditorul trebuie să investigheze și să obțină explicații adecvate și probe de audit calitative.

Investigarea variațiilor și relațiilor neobișnuite începe, de obicei, cu intervievarea adresată conducerii, urmată de:

– corelarea răspunsurilor conducerii, de exemplu, prin compararea lor cu înțelegerea auditorului despre entitate și cu alte probe de audit obținute pe parcursul procesului de audit;

– luarea în considerare a necesității aplicării altor proceduri de audit bazate pe rezultatele unor asemenea intervievări, în cazul în care conducerea nu este capabilă să ofere o explicație sau dacă explicația nu este considerată corespunzătoare.

3. Proceduri analitice în revizuirea generală la sfârșitul auditului

Auditorul aplică proceduri analitice la sfârșitul auditului, atunci când poate formulă o concluzie generală privind conformitatea situațiilor financiare inbinand toate elementele pe parcursul misiunii privind înțelegerea entității.

Concluziile desprinse din rezultatele procedurilor de audit sunt realizate cu scopul de a sprijini sau a întări concluziile desprinse în timpul auditării componentelor sau elementelor individuale ale situațiilor financiare și să ajute la formularea unor concluzii generale privitoare la credibilitatea situațiilor financiare. Este posibil că aceste concluzii să identifice un risc nerecunoscut anterior sau o denaturare semnificativă.

Astfel, auditorul va trebui să reevalueze procedurile de audit planificate, pe baza reanalizării riscurilor evaluate pentru toate sau anumite clase de tranzacții, șolduri de cont sau prezentări de informații și afirmațiile aferente.

Tipuri de proceduri analitice

2.2 Utilizarea procedurilor analitice

Utilitatea procedurilor analitice în calitate de probe de audit depinde semnificativ de cum estimează auditorul că ar trebui să fie un sold de cont înregistrat sau un indicator calculat pornind de la șoldurile conturilor, indifirent de procedeul analitic folosit. Pentru această auditorii analizează informațiile din exercițiile trecute, tendințele de evoluție din ramură, estimările cu caracter bugetar făcute de clientsi a informațiilor cu caracter financiar. auditorul compară șoldurile și indicatorii calculați de client cu șoldurile și indicatorii estimați, utilizând unul sau mai multe tipuri de proceduri analitice:

Capitolul 3 Abordarea auditului. Exemple verificări

a) Eșantionare bazată pe raționament

b) Eșantionare bazată pe risc

c) Altele; ex. 100% test de date

Abordarea auditului va fi dictată de câțiva factori.

Planul de audit general care descrie întinderea și desfășurarea auditului trebuie documentat și include următoarele:

• Domenii esențiale și cerințe specifice privind angajamentul și modul în care acestea vor fi abordate.

• Controale cheie pe care se poate pune baza, dacă există

• Adaptări necesare la programul de audit în lumina planificării efectuate.

• Metodele de eșantionare ce urmează a fi folosite și nivelul inițial de testare.

Esantionarea poate fi statistică sau bazată pe raționament.

Documentați metodă în documentele de lucru.

Auditorul trebuie să ia în considerare:

• obiectivul specific de audit, ex: testarea validității creanțelor

• populația din care urmează a fi desprins eșantionul

• mărimea eșantionului

• auditorul va trebui să ia în considerare gradul riscului de eșantionare și eroarea maximă din populație.

• Cu cât nivelul riscului de eșantionare care este acceptabil este mai scăzut, cu atât este mai mare mărimea eșantionului necesar pentru a obține certificarea dată de audit.

Atunci când se folosesc tehnici de eșantionare evaluarea erorilor este foarte importantă.

EVALUAREA ERORILOR

Metodă Indicatorului

Eroarea proiectată în populație se calculează astfel:

Eroare proiectată în populație = Eroare găsită x Valoarea populației

Valoarea eșantionului

Metodă diferenței

Proiectarea erorii în populație se calculează după cum urmează:

Eroare găsită x Nr. elemente din populație

Nr. elemente din eșantion

După ce au fost proiectate erorile, acestea trebuie sintetizate pentru că auditorul să poată evalua dacă situațiile financiare prezintă o imagine fidelă și corectă.

Cu toate acestea, erorile proiectate și cele curente nu vor fi aceleași și de aceea va fi necesar o dată în plus să se utilizeze raționamentul profesional pentru a se decide dacă este probabilă apariția unei erori semnificative.

În urmă deliberării, s-a decis faptul că a apărut o eroare semnificativă și trebuie să se ia următoarele măsuri:

• Se recomandă clientului să investigheze erorile și potențialul apariției altor erori;

• Să se extindă testele de audit pentru a se putea ajunge la o concluzie mai precisă;

• Dacă este posibil, să se efectueze teste alternative.

Altfel va fi necesară emiterea unui raport cu rezerve.

Esantionarea bazată pe raționament

• dimensiunile eșantioanelor în cazul esantionarii bazate pe raționament trebuie inserate în secțiunea…

• trebuie acordată atenție aspectelor legate de revizuirea analitică, controale și siguranță.

• trebuje să se asigure afișarea în mod adecvat a motivelor ce au dus la determinarea dimensiunilor eșantioanelor.

Esantionarea bazată pe risc

Dacă se utilizează esantionarea statistică bazată pe risc, atunci pentru a se determina un factor de risc inițial

Reevaluarea mijloacelor fixe

Muncă de audit

În cazul în care mijloacele fixe au fost reevaluate se va solicită o lista pe grupe de mijloace fixe care să conțină următoarele informații:

– nr. inventar

– denumire mijloc fix

– metodă de reevaluare

– dată P.I.F.

– cod clasificare

– durata funcționare

– valoare contabila

– total amortizare la dată reevaluării (credit 281, debit 8045)

– valoare rămasă neamortizată la dată reevaluării

– coef. actualizare

– valoare actualizată

– amortizarae actualizată

– valoare rămasă actualizată

– diferențe imobilizari corporale de înregistrat

Verificarea intrărilor de active

Muncă de audit

Se va întocmi o lista pe grupe de mijloace fixe cu intrările de active din exercițiul financiar analizat.

Lista va trebui să cuprindă denumirea mijlocului fix, numărul de inventar, numărul facturii , numărul avizului de însoțire, valoarea facturii, dată achiziției.

În cazul în care activul este achiziționat în sistem leasing, se va solicită o copie a contractului.

Se va verifică pe teren existența activelor și se va menționa dacă acestea sunt puse în funcțiune.

Ieșiri de mijloace fixe

Muncă de audit

Penru mijloacele fixe ieșite în cursul exercițiului financiar analizat se va solicită o lista pe grupe de mijloace fixe care să conțină următoarele informații:

– număr inventar

– denumire mijloc fix

– număr proces verbal de casare

– număr proces verbal întocmit în cazul sustragerii mijlocului fix

– alte documente justificative potrivit cărora s-a efectuat ieșirea mijlocului fix

– valoarea contabila

– amortizarea cumulată

– valoare rămasă neamortizată

– cheltuielile cu dezmembrarea

– cheltuielile cu valorificarea

– sumele obținute din valorificare

– dată ieșirii mijlocului fix

Se vor solicită copii xerox după procesele verbale și documentele justificative.

Vânzări de mijloace fixe

Muncă de audit

Penru activele vândute în cursul exercițiului financiar analizat se va solicită o lista pe grupe de active care să conțină următoarele informații:

– număr inventar

– denumire activ

– dată vânzării

– valoare contabila

– amortizare cumulată

– valoare reevaluată (dacă este cazul)

– suma obținută în urmă vânzării

– profit din vânzare

Se vor solicită copii xerox după documentele justificative.

Verificarea contractelor de leasing ( imobiliar, financiar, asociație, rate)

Muncă de audit

Se va întocmi o situație cu toate tipurile de contracte de leasing ( imobiliar, financiar, asociere, rate) încheiate de unitate.

Situația va conține următoarele informații:

– nr. contractului;

– tipul contractului;

– dată semnării contractului;

– termene;

– modalități de plata;

– rată lunară;

Se vor solicită copii xerox după toate contractele încheiate de unitate.

Verificarea lucrărilor de modernizare

Muncă de audit

Se va întocmi o lista pe grupe de mijloace fixe cu modernizările efectuate asupra acestora și dată la care s-au înregistrat în contabilitate.

Se vor verifică prin sondaj contractele de prestări servicii, devizele conform cărora s-au realizat modernizările, facturile de achiziție, avizele de însoțire.

Se va verifică dacă sumele aferente modernizărilor au fost introduse în valoarea mijlocului fix .

Verificarea actelor de proprietate pentru activele de natură terenurilor și clădirilor

Muncă de audit

Penru activele de natură terenurilor și clădirilor se vor solicită copii xerox după actele de proprietate. Se va verifică dacă unitatea auditată este proprietara de drept a acestora și dată când această a fost pusă în posesie.

Verificarea sumelor aferente deprecierii mijloacelor fixe și a provizioanelor aferente

Muncă de audit

Pentru activele depreciate se vor întocmi situații care să conțină următoarele informații:

– denumire mijloc fix depreciat;

– număr inventar;

– natură deprecierii constatate;

– dată constatării deprecierii;

– valoare depreciere;

– valoare contabila rămasă.

Se vor anexă copii xerox ale proceselor verbale ale comisiei care a constatat deprecierile.

Se va specifică dacă pentru deprecierile constatate s-au constituit provizioane, dată constituirii și valoarea acestora.

Verificarea stocurilor

Se va verifică valoarea stocurilor în anul curent precum și în anul anterior în vederea comparării vitezei de rotație a stocurilor.

În acest sens se vor cere următoarele date :

Se va calcula viteza de rotație a stocurilor astfel :

Indicator = Sold final stocuri / cheltuiala cu stocurile X număr de zile

Producția neterminată

Se va verifică producția neterminată a anului respectiv, luându-se în considerare și ajustările propuse, realizându-se în același timp și o comparație cu anul anterior.

Se va verifica în cazul producției neterminate următoarele:

• Numărul de repere;

• Stadiu de finisare

• Cost pe produs finit;

• Total producție neterminată (număr repere x stadiu de finisare x cost produs finit)

Produse finite

Se va verifică cantitatea scriptică (conform listelor de calculator) cu cantitatea faptică în urmă inventarierii se va face o comparare a soldului din anul de baza cu anul anterior .

De asemenea se vor verifica:

listele de inventariere din punct de vedere matematic.

fișele de cost a produselor finite urmărindu-se pe fiecare element de cost: cantitatea costul unitar, costul total, precum și ponderea pe care o are în total cost de producție elementul de cost respectiv;

se vor verifică numărul de unutati consumate pe fiecare element de cost în parte pe tot anul;

vânzările de la începutul exercițiului, asigurați-va că prețurile facturate nu sunt mai mici decât costul la care sunt înregistrate stocurile în contabilitate .

Verificarea separării exercițiilor

Se vor verifică ultimile facturi de vânzări și cumpărări de stocuri pentru a se stabili dacă a fost respectat principiul independenței exercițiilor, adică se verifică dată emiterii facturii și dată înregistrării în contabilitate.

Examinarea stornărilor efectuate după închiderea exercițiului financiar și revizuirea provizioanelor

Obiectiv:

Ajustarea mărimii provizioanelor pe baza modificărilor ce au loc după închiderea exercițiului financiar în mărimea creanțelor sau a cheltuielilor în avans

Compararea plăților în avans cu cele realizate în exercițiul anterior

Obiectiv:

Identificarea unor eventuale omisiuni în înregistrarea plăților în avans pentru exercițiul financiar încheiat.

Compararea vitezei de rotație a debitorilor din exercitul curent cu cea din exercitul anterior și explicarea variațiilor

Obiectiv:

Depistarea variațiilor semnificative în volumul creanțelor față de cifra de afaceri obținută și explicarea acestora.

Verificarea concordantei dintre sumele inregistrate in Registrul de Vanzari si soldurile conturilor, preluate din Cartea Mare

Obiectiv:

Identificarea unor eventuale omisiuni sau erori de inregistrare, precum si verificarea inregistrarilor cu valoare mare sau neobisnuita. Simultan, se va verifica un esantion de rulaje debitoare ale analiticelor pe clienti din Cartea Mare cu soldurile finale din Registrul de Vanzari. Totalul din Registrul de Vanzari trebuie sa fie egal cu totalul rulajelor debitoare pentru contul sintetic 411.

Surse de unde a fost intocmit materialul

Proceduri analitice – exemple practice, Prof. univ. dr. Eugeniu Turlea

SC ACEIR AUDIT SA Proceduri de audit

Boulescu, M., Ghiță, M., Expertiză contabilă și audit financiar-contabil, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1999

Boulescu, M., Ghiță, M., Mareș, V., Fundamentele auditului, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2001

Dumitrean, E., Bilanț contabil, Editura A 92, Iași, 1996

Feleagă, N., Malciu, Liliana, Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București, 2002

Florea, I., Florea, R., Controlul economico–financiar, C.E.C.C.A.R., București, 2000

Florea, I., Macovei, I. – C., Florea, R., Berheci, M., Introducere în expertiza contabilă și auditul financiar, Editura CECCAR, București, 2005

Georgescu, Iuliana, Conturile anuale în societățile comerciale, Editura Sedcom Libris, Iași, 1999

Georgescu, N., Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999

Grand, B., Verdalle, B., Audit comptable et financier, Ed. Economica, 1994

Hervé, L., Peuch – Lestrade, Ph., La pratique de l’audit, Ed. Economica, Paris, 1982

Ioachim, V.M., Manual de verificări și expertize, ediția a II-a, București, !989

*** Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etică și profesională, Editura Economică, București, 2000

*** Cartea expertului contabil și a contabilului autorizat, Editura C.E.C.C.A.R., București, 2004

Proceduri analitice – exemple practice, Prof. univ. dr. Eugeniu Turlea

SC ACEIR AUDIT SA Proceduri de audit

http://www.ceccar.ro

http://www.icaa.org.au

http://www.isaca.org

http://www.ifaci.com/f_sommaire.htm