Testamentul In Noul Cod Civil

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………..

CAPITOLUL 1-Noțiuni generale despre moștenire……………………….

Noțiunea de moștenire………………………………………………..

Felurile moștenirii ……………………………………………………

Capitolul 2 – Reguli generale cu privire la moștenirea testamentară…….

2.1 Noțiunea și cuprinsul testamentului……………………………….

2.2Caracterele juridice ale testamentului………………………………

2.3Condiții de validitate ale testamentului…………………………….

2.3.1Condiții de fond……………………………………………….

2.3.2 Condiții de formă…………………………………………….

2.4Felurile testamentelor…………………………………………………

2.4.1 Testamente ordinare……………………………………………….

2.4.2Testamente privilegiate…………………………………………….

2.4.5 Alte forme testamentare……………………………………………

Capitolul 3– Principalele dispoziții cuprinse testamentare…………………..

3.1 Legatul………………………………………………………………….

3.2 Dispoziții privind exheredarea………………………………………..

3.3 Clauze cu privire la executarea dispozițiilor testamentare…………

Capitolul 4 – Limitele dreptului de a dispune de bunurile moștenirii……..

4.1 Interzicerea pactelor(actelor) asupra unor moșteniri viitoare……….

4.2Admisibilitatea in noul Cod civil al substituțiilor fideicomisare………

4.3 Interdicția actelor care încalcă rezerva succesorală…………………….

Capitolul 5 – Propuneri de lege ferenda………………………………………..

CONCLUZII…………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

De asemenea acest capitol abordează diferite feluri de testamente. În dreptul nostru sunt cunoscute trei categorii de testamente în care autorul își poate manifesta ultima sa voință:

Prezenta teză are ca obiect voința testamentară,testamentul urmărind evoluția formelor acestuia în dreptul intern ,sub incidența Noului Cod Civil.

Considerăm util si oprtun acest demers științific,atât din punct de vedere teoretic ,cât și practic,datorita importanței deosebite pe care o are pe de o parte voința juridica în formarea valabilă a oricărui act juridic ,cât si voința testamentară-voință juridică speciala pentru formarea valabilă a actului liberal ” mortis causa”

Cel de-al doilea tratează noțiunea, caracterele juridice și cuprinsul testamentului precum și evoluția istorică a acestei noțiuni. în dreptul național. Din analiza cuprinsului testamentului, rezultă pe de-o parte că definiția dată de Codul Civil, are de fapt în vedere o definire a legatului, ca principala dispoziție din cuprinsul unui testament iar pe de altă parte că, testamentul, nu vizează exclusiv transmiterea patrimoniului, în cuprinsul său regăsindu-se și dispoziții de natură nepatrimonială precum recunoașterea unui copil, desemnarea unui executor testamentar, etc.

testamentele încheiate în condiții normale, obișnuite, denumite testamente ordinare;

testamentele încheiate în cazuri excepționale, denumite testamente privilegiate;

testamentul făcut în străinătate.

Capitolul III cuprinde o analiză a principalelor dispoziții testamentare. Principalele dispoziții cuprinse în testament sunt cele referitoare la: legat, exheredare și execuțiunea testamentară..

Evoluția legatului ca dispoziție testamentară este surprinsă încă din lumea romană și până în zilele noastre. Legatele pot fi de mai multe feluri. Ele pot fi împărțite fie după modalitatea ce afectează voința testatorului, fie după obiectul lor.

După modalitățile care afectează sau nu voința testatorului, legatele pot fi: pure și simple, cu termen, sub condiție și cu sarcină.

După obiectul lor, legatele pot fi: universale, cu titlu universal sau cu titlu particular..

În cuprinsul acestui capitol am tratat și ineficacitatea legatelor, considerând importantă din rațiuni practice dar și teoretice clarificarea și delimitarea noțiunilor de eficacitate, invaliditate și ineficacitate a unui act juridic, În cadrul unei ordini de drept este inevitabil, neexistând un sistem de drept perfect, să nu întâlnim și cauze de ineficacitate ale actelor juridice încheiate în interiorul acestuia.

Putem defini cauzele de ineficacitate a legatelor ca fiind acele situații prevăzute de lege, în care manifestarea de ultimă voință a testatorului este lipsită de efecte juridice. Cauzele care împiedică producerea efectelor legatelor (cauzele de ineficacitate) sunt: nulitatea, reducțiunea, revocarea și caducitatea dispozițiilor testamentare.

Capitolul IV se constituie într-un studiu aprofundat al limitelor dreptului de a dispune prin testament.

Pentru început am discutat despre dreptul de dispoziție și importanța principiului libertății actului de ultimă voință, doctrina opinând că „Testamentul este ilustrarea perfectă, paroxistică a teoriei autonomiei de voință.”.

Am continuat prin a trata: oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare ( prin analiza literaturii de specialitate am determinat noțiunea, originea și evoluția pactelor asupra unei succesiuni viitoare precum și elementele unui astfel de pact); substituția fideicomisară, rezerva succesorală (am cercetat noțiunea, categoriile de moștenitori rezervatari, originea și evoluția istorică a acestei limite de a dispune prin testament, legătura indisolubilă dintre dreptul de proprietate și libertatea testamentară și îngrădirea acestei libertăți testamentare prin instituirea rezervei succesorale.

Capitolul I

Notiuni generale despre mostenire

1.1 Notiunea de mostenire

Prin mostenire intelegem transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (vii)astfel ca mostenirea legala si testamentara reprezinta moduri de dobandire a dreptului de proprietate dupa cum prevede in acest sens art 557 alin 1 C. Civ .

Conform art.557 alin. 1 N.C.C "Dreptul de proprietate se poate dobandi , in conditiile legii , prin conventie , prin mostenire legala sau testamentara … "

1.2 Felurile mostenirii

Art. 955 alin (1) C.civ dispune "Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala , in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament ", asadar dupa izvorul vocatieio succesorale acelor care dubandesc patrimoniul defunctului , mostenirea este de doua feluri : mostenire legala si mostenire testamentara.

Mostenirea este legala in coditiile in care transmisiunea mortis causa a patrimoniului succesoral are loc in temeiul legii .

Precizam de asemenea ca mostenirea este legala si in cazul in care derfunctul a lasat prin testament insa acesta nu cuprinde intreaga masa succesorala sau cuprinde dispozitii cu privire la desemnarea unui executor testamentar, funeralii sau exheredarea unor rude.

altfel spus mostenirea este legala deoarece patrimoniul succesoral este transmis persoanelor, in ordinea si in cotele determinate de lege mostenitorii justificandu-si aceasta calitate prin invocarea textelor de lege corespunzatoare. Mostenitorii legali pot fi: universali, cu titlu universal sau cu titlu particular.

Mostenirea testamentara

Mostenirea este testamentara in cazul in care transmiterea patrimoniului defunctului are loc in temeiul vointei acestuia, vointa manifestata prin testament.

Persoanele desemnate de testator sa culeaga mostenirea se numesc legatari (mostenitori testamentari) si se clasifica astfel:

-legatar universal, are vocatie la intreaga mostenire lasata de testator;

-legatar cu titlu universal, are vocatie la o fractiune din mostenire;

-legatar cu titlu particular, are vocatie numai la bunuri particulare bine determinate.

Capitolul 2

Reguli generale cu privire la mostenirea testamentara

2.1 Notiunea si cuprinsul testamentului

Potrivit art 955 alin(1) C.civ. "patrimoniul defunctului se poate transmite nu numai in temeiul legii dar si in temeiul vointei celui care lasa mostenirea, manifestata prin testament, caz in care mostenirea este testamentara"

Astfel legea permite persoanelor fizice ca printr-un act juridic, testament, sa duspuna pentru cauza de moarte .

Libertatea testamentara, insa nu este absoluta ci este limitata, legea prevazand imperativ anumite ingradiri, cea mai importanta fiind existenta rezervei succesorale prevazuta in favoarea unor mostenitori legali si care este sustrasa actelor liberale ale defunctului, fie ca este vorba de donatii factue in timpul vietii sau de cele pentru cauza de moarte (legate ).

In noul Cod civil testamentul este reglementat in Cartea a IV-a "Despre mostenire si liberalitati", Titlul III, "Liberalitatile" Capitolul III, "Articolele 1034-1085"

Conform art.1034 din Codul civil "testamentul este actul unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator, dispune in una din forma ceruta de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata" .

La aceasta definitie adaugam faptul ca dispozitia testatorului priveste, in primul rand, patrimoniul lasat la incetarea din viata (drepturi si obligatii), dar si manifestari de vointa.

Potrivit articolului 1035 din Codul civil cprinsul principal al testamentului il constituie actele de dispozitie cu titlu gratuit privitoare la bunurile pe care testatorul le va lasa la oartea sa, adica legatele.

Dupa cum rezulta din art 1035 C.civ. principalul obiect al testamentului il constituie legatele, care sunt dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile care fac parte din acel patrimoniu, insa alaturi de acestea sau chiar in lipsa lor testamentul poate cuprinde si alte dispozitii de ultima vointa, precum:

-exheredari, referindu-ne la dezmostenirea directa, acea dispozitie testamentara prin care testatorul dispune inlaturarea de la mostenire a unuia sau a mai multor mostenitori legali (art. 1074 alin. (1), teza 1, Cod civil).

Dezmostenirea insa este limitata de lege in sensulca mostenitorii rezervatari nu pot fi inlaturati cu desavarsire de la mostenire .

– numirea de executori testamentari, persoane desemnate sa asigure executarea dispozitiilor testamentare (art. 1077 si urm.C.civ.)

– sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali de natura patrimoniala sau de alta natura (art. 989, 994 si urm.;1006-1009, 1054, 1060, 1068, 1069, 1070, 1073, 1091, 1114 Cod civil)

– revocarea (totala sau partiala) a unui testament anterior sau a unei dispozitii testamentare anterioare ori retractarea revocarii anterioare (art. 1051-1053 Cod civil)

– partajul ascendent – imparteala facuta de testator intre descendentii sai a bunurilor succesorale sau a unei parti din aceste bunuri (art. 1160-1163 Cod civil)

– recunoasterea unui copil din afara casatoriei (art. 415-416 Cond civil)

– desemnarea de catre parinte a persoanei care urmeaza a fi tutorele copiilor sau sau persoanei care nu poate fi numita tutore al copilului sau

– stipularea unei clauze de inalienabilitate – potrivit articolului 627 alin(1) Cod civil "prin conventie sau testament se poate interzice instrainarea unui bun, insa numai pentru o durata de cel mult 49 de ani si daca exista un interes serios si legitim . Termenul incepe sa curga de la data dobandirii bunului"

– desemnarea administratorului bunurilor altuia – art. 792 Cod civil

– alegerea legii statuluiu a carui cetatenie o are ca lege aplicabila propriei mosteniri art. 2634 Cod civil

– inlaturarea efectelor nedemnitatii de drept sau judiciare art. 961 Cod civil

– dispozitii cu privire la funeralii si ingropare;

Analizand cele de mai sus putem spune ca Noul Cod civil a definit testamentul in general in detrimentul faptului ca transmisiunea patrimoniului succesoral este principala.

2.2. Caracterele juridice ale testamentului

Testamentul este un act juridic special si potrivit dispozitiilor art. 1034 C.civ., acesta are urmatoarele caractere juridice:

– este un act juridic, si ca atare trebuie sa indeplineasca atat conditiile de fond (consimtamant neviciat, capacitate si cauza) prevazute de lege pentru orice act juridic cat si cele specifice liberalitatilor (art. 984, alin.(2) Cod civil).

Ca act juridic, testamentul este un act juridic unilateral exprimand astfel vointa unei singure persoane, cea a testatorului si produce efecte indiferent de atitudinea legatarului si inainte de acceptarea de catre el a legatului.

– Testamentul este un act juridic personal deoarece nu poate fin incheiat prin reprezentare sau cu incuvintarea ocrotitorului legal. Cat timp o persoana are capacitatea de a testa, o poate face exclusiv personal, iar daca nu are aceasta capacitate, nu o poate face prin reprezentare sau cu incuvintarea altor persoane.

Chiar si conditiile in care testatorul consulta un avocat in vederea redactarii testamentului, acesta trebuie sa exprime vointa sa personala.

Testamentul are de asemenea si un caracter individual rezultat din caracterule personal deoarece el trebuie sa exprime vointe unei singure persoane, fiind interzis de altfel prin lege ca doua sau mai multe persoane sa dispuna prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau a unui tert (art. 1036 Cod civil).

– Testamentul este un act juridic solemn, astfel acesta trebuie incheiat intr-una din formele prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii.

– Testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte (mortis causa), astfel ca desi este valabil incheiat din momentul redactarii sale, nu va produce efecte juridice decat dupa moartea testatorului.

– Testamentul este un act juridic revocabil, astfel ca testatorul poate revoca sau modifica unilateral dispozitiile sale testamentare pana in ultima clipa a vietii sale. Testatorul are un drept absolut si nu poate renunta valabil la acest drept sub nici o forma, deoarece renuntarea ar constitui un act asupra unei succesiuni viitoare, interzis de lege prin art. 956 Cod civil.

Astfel privind ansamblul caracterelor juridice ale testamentului, acesta se manifesta ca un act juridic exceptional, guvernat in mare parte de reguli de fond si de forma speciale.

2.3. Conditii de validitate ale testamentului

Ca orice act juridic, pentru a fi valabil incheiat, testamentul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale actului juridic in general si anume: capacitatea de a incheia actul in cauza, consimtamant valabil, obiect determinat sau determinabil si licit, iar cauza sa fie licita si morala (art. 1179 Cod civil).

2.3.1 Condtitii de fond

Conditiile de fond specifice testamentului sunt: capacitatea de a dispune si a primi prin testament, vointa libera si neviciata a testatorului si cauza valabila a actului juridic.

Pentru ca dispozitia testamentara sa fie valabila si sa produca efecte juridice, testatorul trebuie sa aiba capacitate de a dispune prin testament iar legatarul sa aiba capacitatea de a primi prin testament.

Capacitatea, potrivit principiului general, constituie regula in materie de acte juridice, iar exceptia de la aceasta regula este constituita de persoanele pe care legea le considera incapabile.

Astfel conform art.12 alin.(1) C.civ. "Oricine poate dispune liber de bunurile sale daca legea nu prevede in mod expres altfel", iar dispozitia poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. De asemenea, art.1180 C.civ. aplicabil atat in materia contractelor cat si in cea a actelor juridice unilaterale prevede ca orice persoana care nu este declarata incapabila prin lege si nici oprita sa incheie anumite contracte poate contracta.

In ceea ce priveste liberalitatile, art.984 C.civ. prevede ca nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament, iar potrivit art.987 C.civ. orice persoana poate face si primi liberalitati atat timp cat se respecta regulile referitoare la capacitate.

Ca exceptie de la regula capacitatii, incapacitatea de a dispune sau de a primi prin liberalitati trebuie prevazuta expres de lege, aceste texte de lege fiind de stricta interpretare.

Incapacitatea de a dispune prin testament

Conform legii, sunt incapabili de a dispune prin testament:

– minorii;

– persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu au capacitate de exercitiu art.43 C.civ. avand statutul juridic al minorului sub 14 ani. Incapacitatea acestor persoane este totala si permanenta.

Potrivit art.988 alin(2) C.civ., nici dupa ajungerea la majorat o persoana nu poate dispune prin liberalitati in favoarea tutorelui sau inainte ca acesta sa primeasca descarcare pentru gestiunea sa, exceptie facand tutorele care este un ascendent, chiar daca acesta nu a primit descarcare pentru gestiunea sa.

Incapacitatea de a primi legate

Aceasta incapacitate deriva din incapacitatile generale de a primi liberalitati, dar potrivit art. 991 C.civ., se instituie si incapacitati speciale in materia legatelor.

Potrivit art.990 C.civ., " (1) Sunt anulabile liberalitățile făcute medicilor, farmaciștilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului.". Legatul devine valabil doar in cazul in care "dispunatorul s-a restabilit, caz prevazut in acelasi articol alin.(5).

Conform art.991 C.civ. sunt relativ de a primi prin legat:

– notarul public care a notificat testamentul

– interpretul care a partucipat la procedura de autentificare a testamentului

– martorii care au participat la autentificarea testamentului

– agentii instrumentatori in cazul testamentelor privilegiate

– persoanele care au acordat legat asistenta juridica la redactarea testamentului

Sanctiunea incapacitatii este nulitatea relativa a legatului, dupa cum se prevede in mod expres in art. 990 si art. 991 C.civ. Nulitatea poate fi invocata de catre mostenitorii legali sau chiar de legatarii obligati la predare sau executare.

Daca incapacitatea este dictata de interese de ordine publica sanctiunea este nulitatea absoluta a legatului.

Consimtamantul

Pentru ca dispozitiile testamentare sa fie valabile, nu este suficient ca testatorul sa aiba capacitatea legala de a testa, ci este necesar sa aiba discernamant, iar consimtamantul sa nu fie viciat de eroare, dol sau violenta.

Conforrm art.1038 C.civ. " (1) Testamentul este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ și consimțământul său nu a fost viciat.".

Desi in principiu vointa testatorului poate fi viciata prin eroare, dol sau violenta particularitatile in materia mostenirii testamentare prezinta numai dolul, deoarece el este viciul cel mai frecvent, capatand totodata infatisare deosebita.

Dolul, in materia legatelor se manifesta sub forma de captatie sau sugestie, manevre folosite pentru a determina dispunatorul sa faca o liberalitate pe care altfel nu ar face-o si nici nu ar avea motiv sa o faca.

Captatia reprezinta folosirea de manopere dolosive, in scopul de a insela buna credinta a testatorului, pentru a-l determina sa faca o liberalitate, fara de care nu ar fi facut-o.

Sugestia reprezinta folosirea unor mijloace nepermise cu scopul de a sadi in mintea testatorului ideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi facut-o din proprie initiativa.

Sugestia si captatia sunt forme ale dolului care atrag anularea liberalitatii numai daca s-au folosit manopere frauduloase sau viclene precum: sechestrarea dispunatorului, interceptarea orespundentei sale, indepartarea rudelor si a prietenilor, abuz de influenta sau autoritate.

Asadar, simpla simulare fatarnica a unor sentimente de afectiune sau prestarea unor ingrijiri interesate nu pot legitima anularea testamentului.

Potrivit dreptului comun, art.1251 C.civ. sanctiunea aplicabila in cazul viciilor de consimtamant este ca si in cazul incapacitatii legale nulitatea relativa . Anularea testamentului pentru viciile de consimtamant este incompatibila cu anularea acestuia pentru lipsa discernamantului; daca testatorul nu a avut discernamant nu se poate pune problema viciilor de vointa, dar se poate formula insa in subsidiar cererea de anulare pentru viciul vointei.

Obiectul si cauza

Pentru ca dispozitiile testamentare , ca acte juridice sa fie valabile pe langa conditiile de capacitate si consimtamant valabil , ele trebuie sa aiba un obiect determinat sau determinabil si licit iar cauza lor sa fie reala si licita.

Obiectul

Sub acets aspect in legatura cu legatele se pun probleme sociale . La fel ca in materia conventiilor , bunurile care formeaza obiectul legatelor trebuie sa fie in circuitul civil (art. 1229 C.civ.).

De asemenea obiecutl legatului poate fi si un lucru viitor care nu exista in momentul testarii, dai nici in momentul deschiderii mostenirii.

Cauza

Intentia de a gratifica este cauza abstracta si obiectiva a oricarei obligatii cu titlu gratuit, reprezinta vointa dispunatorului de a juca rolul testatorului.

Cauza trebuie sa existe , sa fie morala si licita. Lipsa acesteia atrage anulabilitatea legatului , pe cand cauza ilicita sau imorala atrage nulitatea absoluta daca legatarul a cunoscut cauza sau dupa imprejurari trebuia sa o cunoasca, conform art. 1238 C.civ..

In practica se pune problema cauzei imorale in ceea ce priveste legatul facut concubinului. Dupa cum observam in literatura de specialitate si in practica judiciara se admite solutia potrivit careia cuncubinajul in sine nu este cauza nulitatii liberalitatii, numai liberalitatea facuta pentru inceperea sau continuarea relatiei de concubinaj este nula , avand cauza imorala.

Retinen drept cauza falsa nasterea unui copil , postum al testatorului cu consecinta caducitatii legatului.

Cu toate ca efectele se produc la data deschiderii mostenirii, validitatea cauzei, deoarece vizeaza formarea actului ca liberalitate, se apreciaza in raport cu data redactarii testamentului, iar nevaliditatea acesteia trebuie dovedita de cel care o invoca.

2.3.2 Conditii de forma

In dreptul roman civil vointa testamentara nu produce efecte decat daca este imbracata in anumite forme prevazute de lege . Aceste forme prevazute de lege sunt fie forme ordinare precum testamentul olograf si cel autentic, fie forme extraordinare numite testamente privilegiate.

Desi legea reglementeaza o varietate mare de forme testamentare aceasta consacra doua conditii de forma, care sunt generale si comune tuturor testamentelor : forma scrisa si forma actului separat.

a) Forma scrisa

Indiferent de forma testamentului in toate cazurile acesta trebuie sa fie imbracat in forma scrisa , aceasta fiind o conditie de validitate a testamentului iar lipsa ei se sanctioneaza cu nulitate absoluta a manifestarii de vointa.

b) forma actului separat

Potrivit art. 1036 C.civ., pentru pentru asigurarea libertatii de vointa a testatorului si a caracterului personal unilateral si revocabil al dispozitiilor testamentului, legea nu permite ca doua sau mai multe persoane sa testeze "prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert".

In consecinta fara aceasta interdictie impusa de codul civil fiecare testator nu ar putea revoca propriile sale dispozitii fara consimtamantul celorlalti.

Chiar daca doua sau mai multe persoane testeaza pe aceasi coala de hartie, daca testamentele sunt destinate , valabile in sine si semnate separat, literatura si practica judecatoreasca precizeaza ca testamentul nu este reciproc , exprimand fiecare vointa unei singure persoane.

Avand in vedere cele mai sus mentionate concluzionam ca testamentul este reciproc numai in cazul in care este ca act juridic o opera comuna a doua sau mai multe persoane, dispozitiile sale fiind contopite in acelasi context.

Sanctiunea nerespectarii conditiilor de forma

Nerespectarea conditiilor generale de forma (forma scrisa si forma actului separat), precum si nerespectarea conditiilor speciale de forma prevazute pentru diferite feluri de testamente se sanctioneaza cu nulitatea absoluta si ca atare constatarea acesteia va putea fi invocata oricand de orice persoana interesata , fie si pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune (art. 1247 si 1249 C.civ).

Intrucat sanctiunea prevazutaexpres de lege este nulitatea absoluta, testamentul intocmit cu nerespectarea conditiilor de forma ar urma sa nu produca nici un efect, totusi rigoarea acestei sanctiuni este atenuata in cadrul conversiunii formei testamentare, un "testament nul din cauza unui viciu de forma produce efecte daca indeplineste conditiile prevazute de lege pentru alta forma testamentara" (art. 1050, art. 1260 alin (1) C.civ.).

De exemplu, testamentul autentic nul pentru vicii de forma poate avea valoare de testament olograf valabil daca este scris in intregime , datat si semnat de testator.

Interpretarea si proba testamentului

Potrivit art. 1039 alin (1) C.civ., regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile si testamentului, in masura in care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia.

Metoda interpretarii subiective a testamentului

Conform art. 1266 alin (1) C.civ. "Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor , iar nu dupa sensul lateral al termenilor". Din acest articol rezulta ca inclusiv determinarea sensului clauzelor testamentului se va face numai in raport cu vointa reala a testatorului.

In interpretarea sistematica a actului juridic civil, "clauzele se interpreteaza unele prin altele, dand fiecaruia intelesul ce rezulta din ansamblul contractului" (art. 1267 C. civ.).

Potrivit art. 1039 alin. (2) C.civ. , elementele extrinseci inscrisului testamentar pot fi folosite numai in masura in care se sprijina pe cele intrinseci.

Proba testamentului incumba succesibilului

Orice persoana "care pretinde un drept ce se intemeiaza pe un testament trebuie sa dovedeasca existenta si continutul lui in una dintre formele prevazute de lege (art. 1037, alin. (1) C.civ).

2.4 Diferite feluri de testamente

Felurile de testamente prevazute de lege se pot clasifica in trei tipuri:

– testamente ordinare sau obisnuite , incheiate in conditii normale si care sunt testamentulautentic

– testamente privilegiate sau extraordinare, care pot fi incheiate numai in anumite imprejurari exceptionale (art. 1047-1048 C. civ.)

– alte forme de testament

Testamente ordinare

Testamentul olograf

Potrivit art. 1041 C.civ, sub sanctiunea nulitatii absolute , testamentul olograf trebuie scris in intregime , atat si semnat de mana testatorului.

Desi nu necesita indeplinirea unor formalitati speciale , fiind un inscris sub semnatura privata, testamentul olograf este un act solemn; scrierea integrala, datarea si semnarea de mana testatorului sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, prin urmare ad solemnitatem, iar nu ad probatorium sau pentru opozabilitate.

Precizam ca toate cele trei cerinte de solemnitate (crierea, datarea si semnarea) trebuie sa fie indeplinite "de mana testatorului" si "trebuie sa fie intrunite cumulativ, in lipsa oricareai dintre ele testamentul fiind nul . Daca testamentul nu este scris, datat si semnat de mana testatorului, el poate avea valabilitate numai ca alt fel de testament (art. 1043-1045 C.civ. si art. 94-95 din Legea nr. 36/1995).

Testamentul olograf prezinta urmatoarele avantaje:

poate fi folosit de oricine stie sa scrie , se poate face oricand si oriunde, fara ajutorul altei persoane, nu necesita cheltuieli; asigura secretul deplin al dispozitiilor de ultima vointa; poate fi revocat usor de testator prin distrugerea voluntara a inscrisului de catre testator.

Datorita simplitatii sale, testamentul olograf prezinta si inconveniente precum :

vointa testatorului poate fi usor influentata prin sugestie sau captatie , poate fi usor falsificat din cauza simplitatii formelor sale, intocmirea lui fara asistenta juridica poate avea ca efect o redactare defectuoasa si ulterior, greutati de interpretare, poate fi usor dosit sau distrus.

Testamentul olograf este cel mai des intalnit in pracitca, fapt datorat simplitatii formelor prevazute de lege pentru validitatea sa.

Scrierea testamentului olograf se face in intregime si in orice limba stiuta de testator.

Testamentul olograf poate fi scris in general pe orice suport si cu orice instrument scriptural, cu conditia ca scrisul sa fie de mana neputand fi dactilografiat sau tiparit.

Testamentul olograf poate fi intocmit dintr-o singura data sau pe etape, poate sa poarte titulatura de testament sau nu, dar este necesar sa rezulte din continut ca este un act final scris in intregime de mana testatorului.

Atunci cand testamentul va cuprinde si o scriere straina sunt posibile doua situatii:

a) Scrierea straina nu are nici o legatura cu dispozitiile de ultima vointa ale testatorului, caz in care testamentul este valabil deoarece vointa testatorului nu a fost afectata cu nimic.

b) Scrierea straina priveste dispozitiile testamentare, de exemplu, este vorba despre o stersatura, o modificare sau o adaugire cuprinsa in testament, caz in care testamentul va fi nul daca interventia straina s-a facut cu stirea testatorului si dimpotriva , va fi valabil asa cum a fost conceput de catre testator daca acesta nu a avut cunostinta de interventie.

Uneori testamentul cuprinde adaugiri, stersaturi sau modificari executate chiar de mana testatorului. Toate acestea trebuie datate si semnate numai in masura in car produc modificari de esenta ale dispozitiilor testamentare cuprinse in continutul testamentului.

Data testamentului olograf

Data testementului olograf trebuie sa fie completa pentru a se putea identifica momentul incheierii actului. Datarea exacta de mana testatorului a testamentului olograf prin indicarea zilei, a lunii si anului in care a fost intocmit este o conditie de validitate a acestuia.

Data testamentului este importanta, deoarece in raport cu aceasta se poate stabili capacitatea testatorului sau validitatea testamentului, in plus, data poate prezenta importanta pentru stabilirea imprejurarilor in care testamentul a fost intocmit, care pot determina nulitatea acestuia, spre exemplu daca a existat pericolul vicierii consimtamantului.

Lipsa datei atrage nulitatea testamentului, totusi daca persoana interesata sa ii salveze valabilitatea reuseste sa faca proba datei intocmirii lui cu ajutorul elementelor sau indicatiilor rezultand din cuprinsul testamentului sau cu ajutorul probelor extrinseci, testamentul nu va fi nul.

Specificam ca aceeasi solutie se admite si in cazul in care data testamentului este involuntar inexacta (eronata sau incerta) din cauza scrierii defectoase sau deoarece acesta cuprinde mai multe data diferite.

In ipoteza in care data este falsa, fiind indicata eronat in mod intentionat de catre testator, atrage nulitatea testamentului deoarece data ceruta de art. 1041 C.civ. vizeaza data reala a intocmirii testamentului.

Mentionam ca testamentul nu poate fi recunoscut nici in cazul in care falsificarea datei nu s-a facut in scop de frauda desi data reala a fost voluntar tainuita.

Fiind un element esential al testamentului, data va putea fi rectificata numai cu ajutorul elementelor materiale sau intelectuale rezultate din cuprinsul testamentului.

Semnatura testatorului

Semnatura testatorului finalizeaza si intareste dispozitiile cuprinse in actul juridic de ultima vointa, fiind o formalitate necesara pentru validitatea testamentului.

Prin semnatura, testatorul atesta ca dispozitiile din testament reprezinta vointa sa definitiva pentru caz de moarte , lipsa acesteia lasa loc interpretarii actului ca un simplu proiect lipsit de efecte juridice.

La fel ca scrierea sau data , semnatura se executa "de mana" testatorului, iar testamentul semnat prin punere de deget este nul.

Deoarece legea nu stabileste modul de semnare, semnatura nu trebuie sa cuprinda obligatoriu numele si prenumele ci poate acea pe care testatorul o folosea in mod obisnuit si care permite identuficarea lui.

In ceea ce priveste locul semnaturii, aceasta poate fi asezata atat la inceputul actului cat si in cuprinsul acestuia, desi de obicei semnatura este asezata la sfarsitul actului, cu scopul sa se inteleaga ca autorui acestuia si-a insusit astfel cuprinsul si data.

Prezentarea testamentului olograf se face de catre orice persoana l-a gasit, in fata "unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare" conform art. 1042 alin.(2) C.civ.

In cadrul procedurii succesorale, notarul notarul public procedeaza in conditiile Legii nr. 36/1995, la deschiderea si validarea testamentului olograf si il depune in dosarul succesoral. Deschiderea testamentului si starea in care se gaseste se constata prin proces verbal.

Dupa finalizarea procedurii succesorale, originalul testamentului se preda legatarilor, potrivit intelegerii dintre ei iar in lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotarare judecatoreasca.

Desi este un act juridic solemn, testamentul olograf este constatat printr-un inscris sub semnatura privata.

Mostenitorii legali pot contesta scrierea, datarea si semnarea acestui testament folosindu-se de elemente intrinseci ale testamentului, iar numai in caz de frauda sau incapacitate a testatorului, ca exceptie, tertii se pot folosi de orice mijloace de proba.

Testamentul autentic

Potrivit art. 1043 C.civ.: "Testamentul este autentic daca a fost autentificat de un notar public sau de o alta persoana investita cu autoritate publica de catre stat, potrivit legii".

Testamentul autentic prezinta avantajul ca poate fi folosit de cei care nu pot sau nu stiu sa citeasca sau sa scrie sau persoanele care din cauza infirmitatii, a bolii sau din oricare alte cauze nu pot semna; folosirea mijloacelor dolosive este mai dificila, intrucat notarul asigura realizarea vointei testatorului in cadrul dispozitiilor testamentare. Totodata conservarea inscrisului testamentar este bine asigurata, deoarece un exemplar este pastrat la notarul public.

Totusi testamentul autentic prezinta inconveniente precum faptul ca presupune anumite cheltuieli si timp pentru indeplinirea formalitatilor si nu asigura secretul dispozitiilor de ultima vointa .

Autentificarea testamentelor facute pe teritoriul tarii este de competenta notarilor publici.

Testatorul isi dicteaza dispozitiile in fata notarului care se ingrijeste de scrierea actului pe care apoi il citeste testatorului sau il da sa il citeasca, facand mentiunea expresa despre indeplinirea acestor formalitati (art. 1044 alin. (1) C.civ.).

Dupa citire dispunatorul trebuie sa declare ca actul exprima ultima sa vointa, testamentul fiind apoi semnat de testator, iar incheierea de autentificare, de catre notarul public.

In cazul celr care din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, indeplinind actul va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea pe care o intocmeste, mentiunea astfel facuta tinand loc de semnatura.

Mentiunea va fi citita testatorului de catre notar "in prezenta obligatorie a doi martori "aceasta formalitate suplinind absenta semnaturii testatorului" (art. 1045 alin. (1) C.civ.).

In situatiile speciale, cand notarul public ia declaratia de vointa surdului, mutului sau surdomutului, in imposibilitate de a scrie aceasta se face prin interpret in prezenta a doi martori iar in cazul persoanei nevazatoare, notarul public ii va citi actul inainte de a-i lua consimtamantul.

Declaratia de vointa a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da in scris in fata notarului public, prin inscrierea de catre parte, inainte semnaturii, a mentiunii "consimt la prezentul act pe care l-am citit".

Dupa luarea consimtamantului inscrisul se semneaza in fata notarului public de catre testator si de eventualul redactor.

Autentificarea se constata printr-o incheiere care, sub sanctiunea nulitatii relative, trebuie sa cuprinda: data si locul autentificarii cu precizarea imprejurarilor pentru care s-a indeplinit in afara biroului notarului public daca este cazul; modul in care s-a constatat identitatea testatorului; constatarea ca s-a luat consimtamantul testatorului si constatarea ca inscrisul a fost semnat in fata notarului de toti ceitinuti sa il semneze.

Daca testamentul nu a fost autentificat cu respectarea prevederilor legii, sanctiunea este nulitatea absoluta.

Puterea doveditoare a testamentului autentic este pana la inscrierea in fals, aceea a oricarui inscris autentic.

Forta probanta a inscrisului autentic se refera si la mentiunile procesului verbal de autentificare intemeiate pe constatarile facute in limitele atributiilor de notar precum: constatarea prezentarii in persoana a testatorului, redactorului sau a martorilor; constatarea prezentarii in doua exemplare; constatarea citirii testamentului in auzul testatorului; mentiunea referitoare la locul autentificarii.

Pentru informarea persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care autentifica testamentul are obligatia de a-l inscrie imediat in Registrul national notarial tinut in format electronic, potrivit legii.

Potrivit art. 1046 C.civ. informatii cu privire la existenta unui testament se pot da numai dupa decesul testatorului.

2.4.1 Testamente privilegiate

Atunci cand testatorul se afla in situatii neobisnuite, exceptionale si nu poate recurge la formalitatile autentificarii prevazute de lege pentru testament, legiuitorul a prevazut posibilitatea intocmirii unur testamente autentice simplificate, denumite "testamente privilegiate".

Simplitatea acestor testamente privilegiate se justifica prin faptul ca sunt intocmite in situatii exceptionale fiind instrumentate de persoane fara pregatire speciala.

Testamentele privilegiate sunt: testamentele in caz de epidemie, catastrofe, razboaie; testamentele militarilor, testamente maritime si fliviale, testamentele persoanelor internate intr-o institutie sanitara.

Testamentul intocmit in circumstante exceptionale

Potrivit art. 1047 alin.(1), lit. a C.civ. toate persoanele aflate in carantina, indiferent daca sunt contaminate sau nu, au posibilitatea sa testeze in forma simplificata in fata unui functionare competent al autoritatii civile locale si prezenta a doi martori.

Testamentul naval si aeronautic

In situatia in care testatorul se afla la bordul unui vas sub pavilionul Romaniei in cursul unei calatorii maritime sau fluviale, ori la bordul unei aeronave sub pavilionul Romaniei, indiferent daca acesta este membru al echipajului sau calator, el poate sa testeze in fata comandantului vasului sau aeronavei, in prezenta a doi martori.

Testamentul poate fi intocmit in astfel de conditii numai daca nava se afla pe mare sau pe fluviu iar aeronava se afla in zbor.

Testamentul militarilor

Militarii cat si cei asimilati lor pot uza de aceasta forma testamentara cat timp se afla sub serviciul militar si in imposibilitate de a se "adresa unui notar public" (art.1047 alin.(1), lit. c C.civ.).

In aceasta situatie, agentul instrumentator va fi comandantul unitatii militare sau alt militar care il inlocuieste asistat obligatoriu de doi martori.

Spre deosebire de reglementarea anterioara, care era mult prea restrictiva, in noul Cod civil s-a urmarit a se crea cadrul legal adecvat pentru a se putea recurge la aceasta forma de testament privilegiat in toate situatiile in care militarii sau cei asimilati acestora, datorita situatiei speciale in care se pot afla la un moment dat, sa nu se poate adresa unui notar public.

Testamentul persoanelor internate in institutii sanitare

Ca noutate a Codului civil 2011, bolnavii internati intr-o institutie sanitara pot testa in orice forma simplificata, daca din cauze obiective "notarul public nu are acces" (art. 1047 alin.(1) lit. d C.civ.), astfel testatorul poate sa testeze in fata directorului, medicului sef al institutiei sanitare iar in lipsa acestora in fata medicului de garda, in prezenta a doi martori.

Reguli comune testamentelor privilegiate

a) Sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentele privilegiate trebuie semnate de agentul instrumentator, de testator si de cei doi martori care au asistat la intocmirea inscrisului . Datarea testamentului este necesara pentru a proba intocmirea acestiua in imprejurari exceptionale.

b) Testamentele privilegiate sint valabile si produc efecte juridice numai daca testatorul a murit in imprejurari neobisnuite. In caz contrar testamentul isi va pierde eficacitatea.

Testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data cand dispunatorul ar fi putut sa testeze in una din formele ordinare.

Articolul 1048 alin.(2) C.civ. prevede insa ca exceptie faptul ca testamentul privilegiat nu devine ineficace la termenul prevazut de lege atunci cand printr-o dispozitie a acestuia "se recunoaste un copil".

c) Daca testatorul a decedat intr-una din cele patru situatii speciale prevazute de art. 1047 C.civ., inainte de a fo executate testamentul privilegiat , se va prezenta unui notar public pentru indeplinirea procedurii de deschidere si "viza spre neschimbare".

2.4.3 Alte forme testamentare

Pe langa testamentele ordinare si testamentele privilegiate legea prevede reguli speciale de forma pentru

– dispozitiile testamentare (clauze testamentare) avand ca obiect sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse la institutii specializate

– testamentele cetatenilor straini flati in strainatate.

Observam ca in cadrul procesului de elaborare a noului Cod civil legiuitorul a manifestat o atentie deosebita cu privire la reglementarea dispozitiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse la institutiile specializate urmarindu-se mai multe deziderate precum crearea posibilitatii legale ca deponentul sa poata dispune de sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse la institutii specializate si prin forme simplificate de testament, luarea masurilor adecvate pentru ca aceste dispozitii testamentare sa nu afecteze rezerva mostenitorilor rezervatari, alti mostenitori sau pe creditori, inscrierea acestor testamente in Registrul national notarial tinut in format electronic pentru a putea fi cunoscute dupa decesul celui care lasa mostenirea, crearea conditiilor ca, in cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public sa aiba accesul la informatii de natura secretului bancar si eliberarea catre persoanele indreptatite a sumelor de bani, valorilor sau titlurilor de valoare depuse la institutii specializate numai daca in prealabil valabilitatea dispozitiei testamentare a fost constatata printr-o hotarare judecatoreasca sau prin eliberarea unui certificat de mostenitor.

Articolul 1049 alin.(1) C.civ. prevede ca dispozitiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse in institutii specializate (institutiile de credit) sunt valabile cu respectarea conditiilor de forma prevazute de legile speciale aplicabile acestor institutii.

Articolul 1049 alin.(2) C.civ. prevede ca institutiile specializate nu vor putea proceda la predarea legatului avand ca obiect sume de bani, bvalorisau titluri de valoare decat in baza hotararii judecatoresti sau a certificatului de mosteniotor care constata valabilitatea dispozitiei testamentare si calitatea de legator, prevederile referitoare la raport si reductiune fiind aplicabile.

Testamentul facut de un cetatean roman in strainatate

Potrivit art. 2639 C.civ., intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data decesului testatorului conform oricareia dintre urmatoarele legi:

a) legea nationala a testatorului

b)legea resedintei obisnuite a acestuia

c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat

d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului

e) legea instantei sau organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

Observam ca art. 2635 C.civ.contine o reglementare de favoare, flexibila care pune in lumina principiul legii mai favorabile.

Capitolul III

Principalele dispozitii testamentare

3.1 Legatul

Desi testamentul, dupa cum am vazut, poate cuprinde o mare varietate de dispozitii, principalele dispozitii testamentare sunt cele referitoare la legat, exheredare si executarea testamentara.

Legatul este dispozitia testamentara prin care testatorul stipuleaza ca, la decesul sau, unul sau mai multi legatori sa dobandeasca intregul sau patrimoniu, o fractiune din aceasta sau anumite bunuri determinate (art.968 C.civ.).

Astfel, legatul ca act unilateral de vointa este o liberalitate pentru cauza de moarte (mortis causa) deoarece produce efecte juridice numai in momentul mortii testatorului.

Intrucat legatul este o dispozitie testamentara ce exprima vointa unilaterala a testatorului se retin urmatoarele cerinte de desemnare a legatorului:

– desemnarea legatorului trebuie facuta prin testament precizand persoana legatorului

– desemnarea legatorului sa fie facuta personal de catre testator

– rspectand primele doua cerinte testatorul este liber sa aleaga modalitatea de desemnare a legatorului.

Conform art. 989 alin. (1) C.civ., sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul trebuie sa il determine pe beneficiarul liberalitatii sau cel putin sa prevada elemente necesare indentificarii persoanei legatorului la data la care liberalitatea produce efecte juridice.

Rezulta ca legatorul trebuie sa fie o persoana determinata sau cel putin determinabila in momentul deschiderii mostenirii. De asemenea legatorul poate fi si o persoana viitoare intrucat noul Cod civil prevede ca persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil (art. 989 ali.(2) C.civ.).

Datorita necesitatii desemnarii legatorului prin testament, este considerat nul legatul secret prin care persoana legatorului nu este identificata in testament, ci comunicata de catre testator unui tert.

Articolul 989 alin. (3) C.civ. prevede ca "Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate astea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lasata la aprecierea unui tert.

Totusi legatul este considerat valabil in urmatoarele cazuri:

– este valabil legatul facut unei persoane desemnate de dispunator cu o sarcina in favoarea unei persoane alese sa fie gratificat, fie de un tert desemnat tot de catre dispunator

– este valabil legatul facut unor persoane desemnate de testator dar repartizarea intre ele a bunurilor legate este lasata la aprecierea unui tert cu calitatea de mandatar .

Testatorul are libertatea de a alege modul de desemnare a legatorului, astfel desemnarea putand fi directa prin indicarea numelui si prenumelui si aratarea calitatii care il individualizeaza pe legatar sau indirecta in cazul indicarii unor elemente suficiente pentru identificarea legatorului, altele decat calitatea care il individualizeaza.

Principalul criteriu de clasificare a legatelor este obiectul dispozitiei testamentare, in functie de care distingem legatele cu titlu universal care au ca obiect patrimoniul defunctului, de legatele cu titlu particular care au ca obiect anumite bunuri determinate.

Cel de-al doialea criteriu in functie de care putem clasifica legatele este cel al modalitatilor care afecteaza liberalitatea si in funcite de acest criteriu distingem legate pure si simple, legate cu termen sau sub conditie si legate cu sarcina (art. 1054 alin.(2) Cciv.).

Clasificarea legatelor dupa obiectul lor

In lumina Codului civil, legatul poate avea ca obiect un patrimoniu, o universalitate de bunuri (universitas bonorum) sau bunuri (drepturi) determinate, privite ut singului, astfel in primul caz legatul este universal, iar in al doilea caz legatul vizand bunuri determinate, legatul este un titlu particular (art. 1054 alin.(1) C.civ.).

Legatul universal

"Legatul universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatii la intreaga mostenire" (art. 1055 alin. (1) C.civ.).

Precizam ca ceea ce caracterizeaza legatul iniversal nu este numai cantitatea bunurilor culese ci si vocatia la intreaga universalitate pe care o confera legatorului, explicandu-se astfel faptul ca testatorul poate lasa mai multi legatari universali.

De asemenea legatul este universal doar daca legatarul desemnat pentru a culege intreaga mostenire vine in concurs cu mostenitorii legali rezervatari care au dreptul la rezerva prevazuta imperativ de lege in favoarea lor.

Astfel, in prezenta mostenitorilor rezervatari legatul universal nu se transforma in legat cu titlu universal, pastrandu-si vocatia la intreaga mostenire si doar emolumentul cules se reduce la cantitatea disponibila.

Precuzam ca legatarul (legatul) universal poate fi desemnat nu numai sub aceasta denumire ci si prin termeni echivalenti precum: legatul tuturor bunurilor mobile si imobile, legatul prisosului (adica a ceea ce ramane dupa executarea legatelor cuprinse in testament).

Legatul cu titlu universal

"Legatul cu titlu universal este dispozitia testamentara care confera unei sau mai multor persoane vocatie la o fractiune a mostenirii" (art. 1056 alin(1) C.civ.).

Caracteristica principala a legatului cu titlu universal este vocatia la o fractiune din mostenire si nu emolumentul care va fi cules de legatar si care poate fi micsorat de existenta mostenitorilor rezervatari, a unor legate cu titlu particular sau datorii si sarcini.

Potrivit art. 1056 alin. (2) C.civ. prin fractiune a mostenirii intelegem: proprietatea unei cote parti din aceasta, un dezmembramant al proprietatii asupra totalitatii sau a unei cote parti din mostenire sau proprietatea sau un dezmembramant asupra totalitatii ori asupra unei cote parti din universalitatea bunurilor determinate dupa natura sau provenienta lor.

Precizam ca legatul cu titlu universal si legatul universal au aceeasi natura juridica singura diferenta dintre cele doua fiind numai cea cantitativa.

Legatul cu titlu particular

Noul Cod civil defineste legatul cu titlu particular prin excludere prevazand ca este singular orice legat "care nu este universal sau cu titlu universal" (art. 1057 C.civ.).

Astfel din definitie rezulta ca legatul este cu titlu particular atunci cand confera legatarului vocatie succesorala la unul sau mai multe bunuri determinate (art. 986 C.civ.) privite ut singuli. Deci legatarul cu titlu particular are un drept eventual doar asupra unor bunuri determinate sau determinabile, specificate in testament, indiferent de valoarea lor si nu la universalitatea succesiunii sau la o fractiune a acesteia.

Mentionam ca exista o varietate de legate cu titlu particular precum:

a) legatul unor bunuri corporale certe, individual determinate sau bunuri de gen determinate dupa numar, masura etc.

Conform art. 1063 C.civ. in situatia in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui tert.

Noul Cod civil prevede, in articolul 1061, ca bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se preda cu accesoriile sale in starea in care se gasesste la data deschiderii mostenirii.

Legatul cuprinde si dreptul la actiunea in despagubire pentru prejudiciul adus bunului de catre un tret dupa intocmirea testamentului

b) legatul unor bunuri incorporale

c) legatul prin care testatorul – creditor iarta datoria legatarului – debitor (legatum liberationis) caz in care datoria se stinge din momentul deschiderii mostenirii

d) legatul unui fapt posibil si licit prin care mostenitorul universal sau cu titlu universal este obligat sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea legatarului

e) legatul dreptului succcesoral mostenit de testatar ca universalitate sau cota – parte din universalitate

f) legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere care presupune plata periodica a unei sume de bani in favoarea credirentierului sau a creditorului intretinerii

g) reamintim ca este legat cu titlu particular legatul nudei proprietati a unor bunuri determinate.

Legatul uzufructului

Exista posibilitatea ca prin testament nuda proprietate sa fie lasata unei persoane, iar uzufructul altei persoane potrivit art. 704 C.civ.

In cazul in care nuda proprietate are ca obiect intregul patrimoniu, o fractiune din aceasta sau bunuri singulare, legatul va fi universal, cu titlu universal sau cu titlu particular.

Observam ca atunci cand uzufructul poarta asupra intregului patrimoniu succesoral sau a unei fractiuni din aceasta solutiile doctrinare sunt diferite conturandu-se astfel doua opinii:

– legatul uzufructului este titlu universal – art.1056 alin.(2) pct.b din Noul Cod civil

– legatul uzufructului este legat cu titlu particular deoarece legatul uzufructului nu poate conferi vocatie succesorala la intreg patrimoniul defunctului.

Precizam ca legatele nudei proprietati si al uzufructului nu constituie substitutii fideicomisare, deoarece cele doua liberalitaticu obiecte diferite si care nu se transmit succesiv.

Legatul bunului altuia

Legatul bunului altuia are in vedere situatia in care "bunul individual determinat care a facut obiectul unui legat cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si nu este cuprins in patrimoniul acestiua la data deschiderii mostenirii" – art. 1064 alin (1) Cod civil.

Problema acestui legat se pune numai daca sunt intrunite cumulativ doua conditii:

– la momentul deschiderii mostenirii defunctul nu avea nici un drept actual sau viitor asupra bunului obiect al legatului

– obiectul legatului este un bun intelectual determinat.

Legatul bunului indiviz

Legatul bunului indiviz este asimilat situatiei in care bunul – obiect al legatului cu titlu particular se afla in indiviziune la data deschiderii mostenirii.

Pentru a solutiona soarta legatului in aceste cazuri speciale trebuie sa distingem:

– daca testatorul a lasat legatarului o cota parte ideala asupra bunului determinat aflat in indiviziune, legatul este valabil

– daca legatul are ca obiect nu cota parte ideala ce apartine testatorului, ci bunul in natura aflat in indiviziune, consideram ca prin asemanare cu legatul bunului altuia, trebuie sa avem in vedere ca testatorul a dispus in cunostinta de cauza sau cu credinta gresita ca bunul ii apartine exclusiv. Astfel legatul poate sa fie valabil sau nul.

Clasificarea legatelor in functie de modalitati

Legatul pur si simplu

Daca nu este afectat de nici o modalitate, legatul este pur si simplu. Asemanator cu drepturile mostenitorilor legali, drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii mostenirii, acesta devenind titularul dreptului real sau de creanta ce intra in continutul legatului uzufruct de momentul exercitarii dreptului de optiune succesorala sau de punerea sa in posesie.

Legatul cu termen

Legatul cu termen este legatul a carui executare sau stingere depinde de indeplinirea unui eveniment viitor si sigur. Termenul poate fi suspensiv sau extinctiv.

In cazul in care termenul este suspensiv, drepturile legatarului se vor naste si vor putea fi transmise inter vivos si mortis causa din momentul deschiderii mostenirii, doar executarea

fiind amanata pana la indeplinirea termenului.

Daca termenul este extinctiv, legatul produce efecte de la deschiderea mostenirii la fal ca un legat pur si simplu, dar la implinirea termenului dreptul legat se stinge pentru viitor.

Legatul sub conditie

Legatul sub conditie reprezinta legatul a carui nastere sau stingere depinde de un moment viitor si incert, o conditie fie ca este suspensiva sau rezolutorie.

In cazul in care conditia este suspensiva, legatarul nu devine proprietar sau creditor, la deschiderea mostenirii. In momentul in care aceasta conditie a fost indeplinita, dreptul legatarului ia nastere retroactiv de la data deschiderii mostenirii.

Conditia rezolutorie, la implinirea ei, desfinteaza retroactiv dreptul la legat. Daca aceasta conditie nu se realizeaza sau este cert ca nu se va realiza, legatul devine definitiv pur si simplu.

Precizam faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 882 alin. (1) C.civ., drepturile reale aflate fie sub conditie suspensiva, fie sub conditie rezolutorie nu se intabuleaza, dar se pot inscrie provizoriu.

Legatul cu sarcina (sub modo)

Sarcina ca modalitate a legatului, fiind specifica liberalitatilor este o obligatie impusa de catre testator legatarului, care dupa acceptarea legatului este tinutsa o execute.

Asemanator conditiei rezolutorii, sarcina nu afecteaza dobandirea dreptului asupra legatului din momentul deschiderii mostenirii. Neexecutarea sarcinii ca si nerealizarea conditiei, produc efecte pana la momentul deschiderii mostenirii.

Sarcina este specifica liberalitatilor si poate fi prevazuta in interesul:

– unei terte persoane

– testatorului

– legatarului.

Ineficacitatea legatelor desemneaza acele ipoteze in care dispozitia stetamentara prin care testatorul a instituit unul sau mai multe legate este lipsita de efecte juridice, fiind astefel ineficace, din cauze prevazute de lege.

Nulitatea absoluta sau relativa a legatelor intervine in caz de nerespectare a regulilor de forma sau de fon prevazute de lege pentru validitatea lor.

Reductiunea legatelor care are ca drept consecinta ineficacitatea totala sau partiala a legatelor se produce la cererea mostenitorilor rezervatari, a succesorilor acestora si a creditorilor chirografari in cazul in care prin liberalitatile facute de defunct s-a depasit cotitatea disponibila.

Revocarea testamentului sau a unora dintre dispozitiile sale poate fi voluntara, facuta de testator sau judecatoreasca pronuntata de instanta in cazurile prevazute de lege.

Caducitaea legatelor intervine atunci cand executarea lor devine imposibila din cauze posterioare momentului intocmirii testamentului.

3.2 Dispozitii privind dezmostenirea

Potrivit art. 1035 C.civ., testamentul poate contine pe langa dispozitii pozitive precum legatele si dispozitii negative cum sunt dezmostenirile (exheredari) – prin care testatorul inlatura de la mostenire unul sau mai multi mostenitori legali, rude sau sotul supravietuitor.

Conform art. 1074 alin. (1) C.civ., "dezmostenirea este dispozitia testamentara prin care testatorul ii inlatura de la mostenire, in tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali".

Precizam ca prin dezmostenire mostenitorul legal, chiar si nerezervatar, pierde doar vocatia concreta la mostenire nu si titlul de mostenitor. In consecinta, in calitate de mostenitor legal, acesta poate cere anularea sau constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare, revocarea judecatoreasca a legatelor sau constatarea caducitatii lor, iar mostenitorii rezervatari pot solicita reductiunea liberalitatilor succesive.

Dupa modul de manifestare de a dezmosteni, exheredarea poate fi directa, indirecta si cu titlu de sanctiune.

Exheredarea directa

Dezmostenirea directa este acea dispozitie prin care testatorul declara in mod expres, prin testament, vointa sa de a inlatura de la mostenire anumiti mostenitori.

Exheredarea directa poate imbraca doua forme: exheredare directa generala si exheredare directa nominala.

Exheredarea directa este generala in situatia in care testatorul inlatura de la mostenire pe toti mostenitorii sau legali, iar daca acesta nu a desemnat nici un legatar care sa culeaga mostenirea ea devine vacanta si va fi culeasa ca atare de catre comuna, oras, municipiu sau stat.

Exheredarea directa este nominala atunci cand sunt inlaturati de la mostenire de catre testator unul sau mai multi mostenitori legali situati in care daca testatorul nu a desemnat legatari, mostenire va fi culeasa de mostenitorul celui dezmostenit sau mostenitorii subsecventi conform regulilor devolutiunii legale a mostenirii.

Exheredarea indirecta

Exheredarea indirecta se realizeaza prin instituirea unor legate care epuizeaza intreaga mostenire. Astfel in limitele cotitatii disponibile, mostenitorii legali sunt inlaturati de la mostenire, testatorul instituind unul sau mai multi legatari.

Intervine o situatie speciala in legatura cu dezmostenirea indirecta, rezultand din instituirea de legate si ce se intampla daca legatul este ineficace din cauza nulitatii, caducitatii sau revocarii judecatoresti.

Apreciem ca rezolvarea situatiei mai sus mentionate depinde de interpretarea vointei testatorului: daca testatorul a dorit sa indeparteze neconditionat mostenitorii legali de la succesiune, mostenirea devine vacanta sau daca testatorul a preferat persoana instituita legatar universal altor mostenitori, in acest caz bunurile vor reveni celor din urma.

Exheredarea sanctiune

Exheredarea sanctiune (clauza penala) este acea dispozitie testamentara prin care testatorul prevede inlaturarea de la mostenire a acelor mostenitori care ar ataca testamentul sau dispozitiile testamentare cu actiune in justitie.

Desi in principiu valabila, dezmostenirea sanctiune are anumite limite dupa cum este prevazut in art. 1009 alin. (2) C.civ. fiind considerata nescrisa dispozitia testamentara prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcarea obligatiilor prevazute la alin (1) si anume obligatiile beneficiarului liberalitatii de a nu contesta validitatea unei clauze de inalienabilitate ori de a nu solicita revizuirea conditiilor sau a sarcinilor sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere ordinii publice si bunelor moravuri.

Efectul demostenirii este reprezentat de faptul ca mostenitorul legal nu mai are vocatie la mostenire si deosebim mai multe situatii:

"In cazul dezmostenirii sotului supravietuitor, mostenitorii din clase cu care acesta vine in concurs culeg partea din mostenire ramasa dupa atribuirea cotei cuvenite sotului supravietuitor ca urmare a dezmostenirii – art. 1075 alin. (1) C.civ.

Subliniem faptul ca in Noul Cod civil dezmostenirea poate fi nu numai totala, constand in inlaturarea de la mostenire in tot a unuia sau mai multi mostenitori legali ci si partiala, constand intr-o diminuare a cotei pe care mostenitorul legal ar fi primit-o in absenta dezmostenirii.

Daca in urma dezmostenirii, pe langa sotul supravietuitor, vin la mostenire atat cel dezmostenit, cat si acela care beneficiaza de dezmostenire, acesta din urma culege partea ramasa dupa tribuirea cotei sotului supravietuitor si a cotei celui dezmostenit – art. 1075 alin (2) C.civ.

Atunci cand, in urma dezmostenirii, un mostenitor primeste o cota inferioara cotei saule legale, mostenitorul cu care vine in concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmostenit – art. 1075 alin. (3) C.civ.

Daca in urma dezmostenirii, o persoana este inlaturata total de la mostenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie mostenitorilor cu care ar fi venit in concurs sau, in lipsa acestora, mostenitorilor subsecventi – art. 1075 alin. (4) C.civ.

Potrivit art. 1075 alin. (5), dispozitiile prevazute la alineatele (1) – (4) nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate.

Dezmostenire reprezinta un act juridic distinct de obicei cuprins in testament.

Dezmostenirea ca orice act juridic trebuie sa fie in conformitate cu conditiile de validitate prevazute de art. 1179 C.civ. altfel " este supusa cauzelor de nulitate , absoluta sau relativa, prevazute de lege" (art. 1076 alin.(1) C.civ.

Termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare curge de la data la care cei dezmosteniti au luat cunostinta de dispozitia testamentara prin care au fost inlaturati de la mostenire, dar nu mai devreme de data deschiderii mostenirii (art. 1076 alin. (2) C.civ.).

3.3 Clauze cu privire la executarea dispozitiilor testamentare

Executiunea testamentara este o dispozitie cuprinsa in testament prin cate testatorul desemneaza una sau mai multe persoane, conferindu-le imputernicirea necesara pentru a putea asigura executarea dispozitiilor testamentare – art. 1076 C.civ.

De obicei, testatorul instituie un executor testamentar pentru ai degreva pe mostenitori de aceasta sarcina sau in cazul in care apreciaza ca mostenitorii chemati in puterea legii sa execute dispozitiile testamentare nu ar vrea sau nu ar putea asigura acest lucru.

Imputernicirea de executor testamentar poate fi data doar printr-un inscris in forma testamentara, chiar si codicil posterior testamentului, dar facut in forma testamentara si poate fi revocata de testator pana in ultima clipa a vietii numai in conditiile prevazute de lege privitor la revocarea testamentelor – art. 1051 si urm. C.civ. aplicabile in mod corespunzator.

Orice persoana poate fi executor testamentar cu conditia sa aiba capacitate de exercitiu deplina.

CAPITOLUL 5

PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Prima propunere de lege ferenda ar consta în necesitatea existenței unui text legal care să prevadă obligativitatea dezbaterii succesiunii pe cale amiabilă și doar în situația în care acest lucru nu ar fi posibil, în baza încheierii de suspendare emisă de notarul public instrumentator al dosarului succesoral respectiv, părțile interesate să se adreseze instanței de judecată competentă în vederea dezbaterii succesiunii. Dezbaterea succesiunii pe cale notarială salvează mult timp, aspect care nu poate fiind îndeplinit pe cale judecătorească.

Este de notorietate faptul că, de ceva timp, se încearcă a se găsi soluții în vederea emiterii unui certificat de moștenitor european, a cărui valabilitate să fie pe tot teritoriul Europei. Acest lucru duce la multiple avantaje, cum ar fi de exemplu simplificarea debzbaterii succesiunii, economisirea de timp și costuri.

De asemenea, pentru evitarea falsurilor ce pot fi făcute de către persoane rău-intenționate, testamentul olograf nu ar mai trebui reglementat și acceptat de lege. Există numeroase cazuri de testamente olografe false, nedepistate chiar de către expertiza grafoscopică, unde transmisiunea patrimoniului succesoral a operat către o persoană,pe care defunctul nu a dorit să îl moștenească,chiar mai rău, testamentul fals olograf a înlăturat de la moștenire succesorii legali, nerezervatari.

Reglementarea mult mai precisă și exactă a naturii juridice a clauzei de preciput, introdusă,așa cum am mai arătat mai sus, odată cu 1.10.2011, mai ales în ceea ce privește posibilitatea de a face obiectul reducțiunii liberalățiilor excesive, deoarece nu există un text de lege expres în acest sens, iar acest lucru naște multe controverse în practică.

CONCLUZII

Ca element de noutate, Noul Cod civil face distincția dintre instituția testamentului și cea a legatului, sub aspectul liberalității. Astfel legatul trebuie să îndeplinească condiții precum: desemnarea legatarului trebuie făcută prin testament și în așa fel încât determinarea legatarului să fie posibilă la data când se executării

Desemnarea legatarului nu poate fi lăsată la alegerea unei terțe per-soane, ci această alegere trebuie să rezulte din cuprinsul testamentului. Legatul prin care testatorul a dispus ca persoana legatarului să fie aleasă de o terță persoană (legatul cu facultatea de alegere) va fi nul.

După obiectul lor, legatele pot fi: universale, cu titlu universal sau cu titlu particular [art. 1054 alin. (1) din Noul Cod civil].

Legatul universal este cel prin care testatorul lasă uneia sau mai multor persoane, întreaga masă succesorală. Ceea ce caracterizează legatul universal nu este numai cantitatea bunurilor culese (emolumentul), ci și vocația la întreaga universalitate pe care o oferă legatarului.

În condițiile de mai sus, legatul universal există și în cazul în care, datorită drepturilor conferite altora de către testator, emolumentul moștenirii este redus considerabil. De exemplu, dacă testatorul a lăsat mai mulți legatari universali și toți acceptă moștenirea, deși au vocație la întreaga moștenire, fiecare va culege efectiv numai o parte din succesiune; dacă un singur legatar acceptă, el va culege întreaga moștenire în virtutea vocației sale universale.

Legatul cu titlu universal este dispoziția testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocație succesorală numai la o fracțiune din moștenirea lăsată de defunct [art. 1056 alin. (1) din Noul Cod civil].

Importante modificări au fost aduse prin dispozițiile Noului Cod civil

în materia substituției fideicomisare.

Potrivit art. 993 din Noul Cod civil, liberalitatea care constă în obligația celui gratificat (numit instituit), de a administra bunurile lăsate cu titlu gratuit și de a le transmite altei persoane desemnată de dispunător (numită substituit) nu produce efecte („decât în cazul în care este permisă de lege”.

În consecință, ca principiu, liberalitatea succesivă prin care instituitul este obligat să administreze și să le transmită apoi, substitutului) nu este permisă de lege.

În schimb, substituția fideicomisară este o dispoziție cuprinsă într-o liberalitate (testament ori donație) permisă de lege, prin care dispunătorul obligă pe instituit, să administreze bunurile primite și să le transmită, la moartea sa altei persoane (desemnat tot de dispunător) substituitul [art. 994 alin. (1) din Noul Cod civil].

Rezultă că, ceea ce diferențiază substituția fideicomisară de libera-litatea prevăzută de art. 993 din Noul Cod civil, este momentul transferului bunului către substituit, respectiv la moartea instituitului.

Potrivit art. 994 alin. (2) din Noul Cod civil, „Instituitului i se aplică corespunzător dispozițiile din prezentul cod referitoare la fiduciar” în conse-cință el trebuie să prezinte garanțiile legale pentru asigurarea administrării și a transferului către substituit. Incapacitățile de a dispune se apreciază în raport cu dispunătorul, iar cele de a primi, în raport cu instituitul și cu substituitul [art. 994 alin. (3) din Noul Cod civil].

Substituția fideicomisară poate fi numai unică (deci nu poate fi graduală, când dispunătorul grevează pe primul substituit cu o substituție în favoarea unui al doilea, al treilea substituit etc.). Astfel, „substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligației de administrare și de transmitere a bunurilor” [art. 996 alin. (3) din Noul Cod civil.

Potrivit noilor reglementări, substituției fideicomisare presupune îndeplinirea următoarelor trei condiții: dispunătorul să fi făcut două sau mai multe liberalități, ce urmează să fie executate succesiv, având același obiect, către două sau mai multe persoane diferite; instituitul să fie obligat de dispu-nător a păstra și conserva (și a nu înstrăina ori greva) bunurile primite, pentru a le transmite apoi substituitului și dreptul substituitului să se nască numai la decesul instituitului.

Precizăm că, dispoziția prin care instituitul este obligat să transmită bunul substituitului, în timpul vieții sale (și nu la data morții lui), nu constituie substituție fideicomisară în sensul [art. 994 alin. (1) din Noul Cod civil] și în consecință, se supune dispozițiilor prohibitive ale art. 993 C. civ. (fiind interzisă).

În încheierea succintelor noastre prezentări ale dispozițiilor Noului Cod civil în materie testamentară, apreciem că intervenția legislativă a reușit în general, să rezolve problematica teoretică și practică din materie, dar și să instituie noi soluții pentru modernizarea unui domeniu cunoscut drept „reținut” la elementele de noutate.

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1.

NOȚIUNI GENERALE DESPRE MOȘTENIRE

Noțiunea de moștenire

Prin moștenire înțtelegem transmiterea patrimoniului unei personae fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta ,astfel mostenirea legala si testamentara reprezinta moduri de dobandire a dreptului de proprietate dupa cum prevede in acest sens art.557 alin.(1) C.civ.

Conform art.557 alin.(1) C.civ.”Dreptul de proprietate se poate dobandi ,in conditiile legii ,prin conventie ,prin mostenire legala sau tesramentara…”