Terorismul O Problema cu Dimensiuni Planetare

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Programul de licență

Economie și Afaceri Internaționale

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific :

Conf.univ.dr.Octavian Dragomir Jora

Autor :

Zoicăreanu Adelina Georgiana

București, 2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Economie și Afaceri Internaționale

Terorismul – o problemă cu dimensiuni planetare

Conducător științific :

Conf.univ.dr.Octavian Dragomir Jora

Autor :

Zoicăreanu Adelina Georgiana

București, 2016

REZUMATUL LUCRĂRII

Aceastǎ lucrare prezintǎ fenomenul terorist la nivel global, efectele acestuia asupra statelor și implicit a economiei, pentru a oferi un minim nivel de cunoștințe legate de terorism.

Lucrarea este structuratǎ în douǎ capitole care cuprind suportul teoretic și un capitol în care am prezentat un studiu de caz.

Primul capitol se referǎ la internaționalizarea terorismului, actorii terorismului internațional, mizele vizibile și cele mai puțin vizibile ale războiului antiterorist și efectele constatate și previzionate ale terorismului.

În al doilea capitol am prezentat strategia Uniunii Europene și a NATO în prevenirea și combaterea fenomenului terorist și perspectivele relațiilor celor douǎ organizații cu alte entitǎți internaționale.

Capitolul al treilea este reprezentat de studiul de caz ”Statul Islamic în Europa’’ , în cadrul cǎruia am avut în vedere prezentarea organizației teroriste Statul Islamic , evoluția aceasteia în Europa, analiza atentatelor teroriste ce au avut loc în data de 13 noiembrie 2015 la Paris și impactul acestor atentate asupra economiei Europei.

CUVINTE CHEIE: terorism, atentat, finanțare, organizații teroriste, economie subteranǎ

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1

Internaționalizarea terorismului și efectele asupra economiei mondiale

1.1. Internaționalizarea terorismului

1.2. Actori ai terorismului internațional, state suporter și finanțatori privați

1.2.1. Actori ai terorismului internațional

1.2.2. Statele suporter

1.2.3. Finanțatorii privați ai terorismului

1.3. Mizele vizibile și cele mai puțin vizibile ale războiului antiterorist

1.4. Efectele constatate și previzionate ale terorismului

Capitolul 2

Strategia Uniunii Europene și a NATO în prevenirea și combaterea fenomenului terorist

2.1. Strategia Uniunii Europene în prevenirea și combaterea terorismului

2.1.1. Demersuri la nivel strategic

2.1.2. Repere instituționale

2.2. Strategia NATO în prevenirea și combaterea terorismului

2.2.1. Demersuri la nivel strategic

2.2.2. Transformǎri intituționale

2.3. Perspectivele relațiilor UE și NATO cu alte entitǎți internațioanle

Capitolul 3

Studiu de caz: Fenomenul ,, Statul Islamic’’ în Europa

CONCLUZII

BibliografiE

INTRODUCERE

Lucrarea de fațǎ își propune sǎ prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legǎturǎ cu

Capitolul 1

Internaționalizarea terorismului și efectele asupra economiei mondiale

Internaționalizarea terorismului

Terorismul internațional se definește ca acel terorism care implică cetățeni sau teritoriile a mai multor state, iar grupul terorist este orice grup structurat pe subgrupuri, care practică terorismul internațional.

Terorismul nu este un fenomen nou, acesta s-a practicat sub diferite forme pe parcursul mai multor secole având influențe nefaste asupra popoarelor. Atacurile teroriste reprezintă acțiuni distructive și violente îndreptate nu numai împotriva statelor, dar și împotriva civilizației.

Actele teroriste pot fi caracterizate prin intenția de a teroriza, înfricoșa populația, prin folosirea de mijloace capabile să producă o stare de pericol (ce afectează cât mai multe persoane) și prin folosirea unor persoane nevinovate ca ținte.

Terorismul internațional este o amenințare nu doar pentru SUA și țările din Uniunea Europeană, ci și pentru Rusia, China, India și pentru multe alte țări.

Asociat cu fundamentalismul islamic, terorismul internațional și-a mărit spațiul de acțiune, fiind prezent oriunde in lume.Acesta se manifestă cu mai multă violență în Asia Centrală, Peninsula Arabică, Irak, Siria și Pakistan.

Terorismul reprezintă unul dintre cele mai periculoase fenomene, fiind încurajat de virulența curentelor fundamentaliste care au drept suport,starea de sărăcie extremă a unor zone largi ale populației de pe întreaga planetă.

În ultimul timp, se observă o proliferare a mesajului global al terorismului și o reorientare a acțiunilor teroriste de la țintele guvernamentale, diplomatice și militare către țintele civile, ca de exemplu bănci, hoteluri, trenuri, lăcașe de cult, care au o încărcătură simbolică și provoacă un număr foarte mare de victime, avand ca scop determinarea presiunii din partea opiniei publice naționale și internaționale asupra factorilor decizionali, pentru acceptarea solicitărilor grupurilor teroriste.

Terorismul este un fenomen social, care a căpătat un caracter complex și s-a extins la nivelul întregii planete.

Terorismul este considerat o problemă internațională, alături de proliferarea armelor, conflictele, foametea și sărăcia. Acesta constituie unele din cele mai mari probleme ale lumii contemporane cu repercusiuni la nivelul securității statelor .

Acest fenomen a apărut în istorie rezultat al unor cauze care își au rădăcinile în politicile anumitor state, în ideologiile unor religii, în raționalism, xenofobie și rasism .

Terorismul nu a contribuit niciodată la instalarea și menținerea păcii in lume, acesta a amplificat neliniștea, ura și răzbunarea unor comunități, frica, reacțiile necontrolate, cu efecte asupra comportamentului uman, afectând atât structura socială, cât și individul în sine.

„Prin multitudinea acțiunilor și gravitatea formelor de manifestare terorismul însuși reprezintă unul din cele mai complexe fenomene distructive, care afectează evoluția firească a civilizației, relațiile dintrestate, constituind o amenințare gravă pentru securitatea și pacea lumii”.

Terorismul a devenit „una din calamitățile cele mai teribile, din ce în ce mai active și mai amenințătoare ale comunității internaționale.

Din punct de vedere etimologic, termenul de terorism provine din limba latină, de la cuvintele terror – terroris și are o conotație militară prin faptul că era uzitat în antichitate de legiunile romane pentru a-și impune legea lor asupra populațiilor cucerite, pe care le înspăimânta și obliga la supunere. Conceptul teroare semnifică, o stare de teamă, care înspăimântă.

Primele încercări de definire a terorismului au apărut în anul 1925, în cadrul Academiei de la Haga și, apoi în 1935, cu ocazia Conferinței de la Copenhaga.

În cadrul Conferinței de la Copenhaga din 1935 se realizează pentru prima dată definirea juridică a fenomenului care este considerat ca fiind un ’’act voluntar comis împotriva vieții, integrității fizice, sănătății sau libertății oficialităților, orice act care primejduiește o comunitate, creează o stare de teroare în vederea schimbării autorității publice sau împiedicarea acțiunilor acesteia sau care urmărește deranjarea relațiilor internaționale”.

La 9 decembrie 1985, ONU a adoptat pentru prima dată o rezoluție de condamnare a actelor teroriste, definindu-le ca acte criminale.

Din multitudinea de definiții date terorismului rezultă că majoritatea acestora au trei elemente comune: utilizarea violenței, obiective politice și intenția de a induce teamă în rândul populației țintă.

Pe plan mondial în perioada actuală, lupta împotriva terorismului constituie o preocupare importantă a tuturor statelor.

„Prin multitudinea acțiunilor și gravitatea formelor de manifestare terorismul însuși reprezintă unul din cele mai complexe fenomene distructive, care afectează evoluția firească a civilizației, relațiile dintre state, constituind o amenințare gravă pentru securitatea și pacea lumii.”

Actori ai terorismului internațional, state suporter și finanțatori privați

Terorismul a devenit prin dimensiunile și formele sale de manifestare, „una din calamitățile cele mai teribile, din ce în ce mai active și mai amenințătoare ale comunității internaționale”. Acest fenomen nu implicǎ doar organizațiile teroriste, ci și statele care susțin activitǎțile teroriștilor .

Actori ai terorismului internațional

Începând cu a doua jumǎtate a secolului XX și continuând cu secolul al XXI, în plan global au devenit cunoscute mai multe organizații teroriste având acțiune diversificatǎ.

Terorismul religios este cea mai periculoasă formă de terorism și cea mai dificil de combătut datorită fanatismului cu care acționează teroriștii militanți. Religia mahomedană interzice uciderea și sinuciderea, dar în decursul timpului s-a dezvoltat o credință sectară, pe baza căreia a ucide și a muri pentru Allah este un gest ce este răsplătit prin așezarea în Paradis. Majoritatea teroriștilor sunt dispuși să-și dea viața și să ucidă fără resentimente pentru scopul încurajat de așa-zișii profeți.

Organizațiile teroriste au o structură de bază ce constă în următoarele elemente: condițiile fundamentale, mediul internațional, state, organizare și conducere.

La baza apariției și existenței organizațiilor teroriste stau condiții fundamentale, precum : sărăcia, corupția, conflictele religioase și etnice ce creează oportunitǎți benefice pentru a fi exploatate de către teroriști. Unele dintre aceste condiții fundamentale sunt reale, altele sunt fabricate artificial. Teroriștii se folosesc de aceste condiții pentru a-și justifica atacurile și de a-și extinde aria de acțiune.

Cea mai răspândită formă de manifestare a terorismului religios este cel fundamentalist-islamic ce stă la baza desfășurării a numeroase conflicte.

Cele mai cunoscute grupări din această categorie sunt: ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria), Al-Qaeda, Hamas și Boko Haram.

ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria)

ISIS este consideratǎ a fi cea mai de temut organizație teroristǎ ce deține controlul asupra unor teritorii din Irak și Siria .Organizația este responsabilǎ pentru atacurile din data de 13 noiembrie 2015 de la Paris și a atentatului terorist din 22 martie 2016 de la Bruxelles.Obiectivul organizației teroriste este de a instaura un Stat Islamic .

Organizația Statul Islamic este obiectul studiului de caz din prezenta lucrare. Voi detalia acest fenomen împreunǎ cu analiza atacurilor teroriste de la Paris .

Al –Qaeda

Al –Qaeda sau Al-Qaida, în traducere ,,fundația’’ este o organizație globală sunită islamistă fondată în 1988 de către Osama Bin Laden , Abdullah Azzam și alți voluntari arabi care au luptat împotriva invaziei sovietice din Afganistan în 1980.

Osama Bin Laden, provenit dintr-o familie foarte bogatǎ, a sprijinit din punct de vedere financiar procesul de recrutare, transportul și instruirea extremiștilor.

Scopul Al-Qaeda a fost de a pune bazele unui califat panislamic. Organizația a desfǎșurat numeroase activitǎți pentru îndeplinirea acestui scop.

Al-Qaeda a realizat 6 atacuri teroriste majore, 4 dintre ele împotriva Americii. În fiecare caz conducerea a planificat atacurile cu mulți ani înainte . Atacurile din 11 septembrie 2001 au fost cele mai devastatoare acte teroriste din istoria Statelor Unite , atacuri care s-au soldat cu un numǎr de 2977 de victime incluzând civili și pompieri. Organizația este responsabilǎ și pentru realizarea atentatelor cu bombǎ din 1998 împotriva ambasadelor americane din Nairobi ( Kenia) și Daar Es-Salaam (Tanzania).

Gruparea a fost finanțatǎ din averea lui Bin Laden , iar dupǎ moartea acestuia gruparea este finanțatǎ cu ajutorul strângerii de fonduri din diverse surse, donații de la susținǎtori și jafuri .

Hamas

Organizația Hamas , cunoscutǎ sub denumirea de Mișcarea de rezistențǎ islamicǎ, a fost fondatǎ în anul 1987 ca o prelungire a grupǎrii palestiniene Frația Musulmanǎ. Hamas are ca obiectiv instaurarea unui stat islamic palestinian pe teritoriul Israelului. Gruparea atrage noi membrii prin intermediul moscheilor și a serviciilor sociale.

Cartierul general al organizației se aflǎ în Fâșia Gaza ,iar atentatele au ca țintǎ bazele militare israeliene și civilii.

Hamas se finanțeazǎ din ajutoarele primite sub formǎ de fonduri din Arabia Sauditǎ și din alte state arabe, beneficiind totodatǎ de fonduri și sprijin propagandistic din state europene și din America de Nord.

Boko Haram

Gruparea Boko Haram, este o grupare islamistǎ din nordul Nigeriei ce luptă pentru a da jos guvernul din Nigeria și pentru înființarea unui stat islamic în Africa sahariană, care ar cuprinde Nigeria, Niger, Camerun și Ciad.

Atacurile Boko Haram au fost lansate asupra populației creștine din Nigeria. Gruparea comite periodic crime și răpiri în nord-estul Nigeriei, iar membrii acesteia guvernează sub stricta interpretare islamică a Sharia.

1.2.2. Statele suporter

1.2.3. Finanțatorii privați ai terorismului

Finanțarea terorismului reprezintă activitatea prin care fluxurile financiare sunt deviate către economia subterană prin atragerea în domeniul de activitate a criminalității organizate a unor sectoare sensibile ale economiei care pot cauza efecte negative asupra economiei și a societǎții.

Grupările teroriste au nevoie de bani pentru a atrage și sprijini pe cei ce aderă la grupări, cât și pentru a-și asigura loialitatea altor grupări care au scopuri comune.

În acest caz există necesitatea creării unor scheme pentru a atrage, colecta și distribui bani forțelor ce sunt pregatite pentru realizarea atacurilor teroriste.

Finanțarea terorismului are două surse principale. Prima sursă este reprezentată de sprijinul financiar care se acordă de către anumite state sau organizații cu o infrastructură suficient de mare pentru a colecta și a face disponibile fondurile către organizațiile teroriste.

A doua sursă de fonduri pentru organizațiile teroriste este câștigul indirect din diversele activitǎți care genereazǎ venituri.

Venitul unori grupǎri teroriste poate fi obținut din infracțiuni sau alte activitǎți ilegale. Desfășurarea activităților ce au ca scop finanțarea terorismului presupun și conexiuni între traficul de arme, răpirile ce au ca obiectiv răscumpărarea sau traficul de droguri .

Finanțarea terorismului presupune și sponsorizarea de către anumite state, folosirea incorectă a donațiilor caritabile anumite venituri ce sunt generate din afaceri legale,venituri generate illegal din surse precum răpirile, traficul de imigranți, femei, droguri și vânzarea de armament ușor,furt, trafic și corupție.

1.3.Mizele vizibile și cele mai puțin vizibile ale războiului antiterorist

Evoluția fenomenului terorist de la seriile de acte teroriste la un adevărat război terorist al fanatismului și violenței, , a declanșat reacții corespunzătoare la nivel global de forma a ceea ce numim astăzi războiul antiterorist.

1.4. Efectele constatate și previzionate ale terorismului

Efectele previzionate

Se previzioneazǎ că ascensiunea fenomenului terorist va avea un impact major asupra dezvoltării economice și sociale a tuturor țărilor , iar unele proiecte ce au în vedere dezvoltarea pe plan economic ar putea fi amânate sau suspendate.

Capitolul 2

Strategia Uniunii Europene și a NATO în prevenirea și combaterea fenomenului terorist

Securitatea este o condiție necesarǎ pentru dezvoltare. Conflictele și instabilitatea distrug infrastructura socialǎ și economicǎ, stimulând criminalitatea, deteriorând investițiile și in timp duc la imposibilitatea derulării activitǎților economice normale. Multe țǎri și regiuni sunt implicate în conflicte, insecuritate și sărăcie.

Fenomenul terorist reprezintă o amenințare realǎ la adresa securității statelor și a valorilor societății democratice. Amenințarea teroristǎ nu ține cont de frontiere, de aceea trebuie luate mǎsuri atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Mǎsurile ce au ca scopul prevenirii și combaterii terorismului sunt de natură economicǎ politică , economicǎ și social-culturale. Acestea sunt deosebit importante și este necesarǎ implicarea tuturor organismelor și organizațiilor internaționale ca UE, NATO sau ONU.

Conform Consiliului Uniunii Europene, terorismul este definit ca ,,un risc pentru viață; acesta presupune costuri semnificative; terorismul are drept scop subminarea deschiderii și a toleranței societăților noastre și reprezintă o amenințare strategică crescândă pentru întreaga Europă. Din ce în ce mai mult, mișcările teroriste dispun de resurse importante, sunt conectate prin rețele electronice și sunt gata să recurgă la o violență nelimitată pentru a produce daune massive’’.

2.1. Strategia Uniunii Europene în prevenirea și combaterea terorismului

Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 au produs schimbǎri la nivelul UE în ceea ce privește abordarea amenințǎrilor teroriste la adresa securități, concretizate în redimensionarea și configurarea politicilor privind prevenirea și combaterea fenomenului terorist.

Potrivit Consiliului European, ,,strategia UE de combatere a terorismului vizează combaterea terorismului la nivel mondial, cu respectarea drepturilor omului și creșterea siguranței în Europa, asigurând cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție’’.

2.1.1. Demersuri la nivel strategic

Prima inițiativǎ în acest sens s-a materializat prin adoptarea, de către Consiliul European a unui „Plan de acțiune antiteroristă”, ale cărui dispoziții au fost armonizate ulterior în instrumente legislative, implementate la nivelul tuturor statelor membre.

În iunie 2002 se adoptǎ Decizia-cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului (Documentul de bază în domeniul luptei împotriva terorismului la nivel comunitar), pentru a determina natura integratǎ a abordării infracțiunilor teroriste la nivelul Uniunii Europene .

Strategia de Securitate a UE „O Europă sigură într-o lume mai bună” (A Secure Europe in A Better World) din 2003 a inclus terorismul printre amenințările la adresa securității europene, alături de proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale, statele sărace și crima organizată.

În 2005 , Consiliul European adoptǎ strategia UE de combatere a terorismului. Strategia de combatere a terorismului se concentreazǎ pe patru piloni principali: prevenirea, protecția, urmărirea și răspunsul. Cu ajutorul celor patru piloni, strategia identificǎ importanța cooperării cu țările terțe și cu instituțiile internaționale.

Primul pilon, prevenirea, intentioneazǎ să abordeze bazele insecurității și factorii care sprijinǎ apariția terorismului. Etapele care vizează creșterea securității trebuie initiate fără vatamarea drepturilor și libertăților individului, a deschiderii și toleranței din societățile europene. În consecințǎ, Consiliul a adoptat o strategie UE pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste.

În iunie 2014 , Consiliul a adoptǎ o versiune revizuitǎ a acestei strategii având în vedere evoluțiile recente, precum fenomenul persoanelor care acționează singure și al luptătorilor străini sau potențialul tot mai mare de mobilizare și de comunicare al mijloacelor de comunicare sociale.

În decembrie 2014, miniștrii justiției și afacerilor interne au adoptat o serie de orientări pentru Strategia revizuită a UE pentru combaterea radicalizării și a recrutării. Aceste orientări stabilesc o serie de măsuri care să fie puse în aplicare de către UE și statele membre.

Al doilea pilon al strategiei UE de combatere a terorismului este reprezentat de protecția cetățenilor , a infrastructurii și reducerea vulnerabilității la atacuri. Aceasta contine protejarea frontierelor externe, îmbunătățirea securității transporturilor, protejarea țintelor strategice și reducerea vulnerabilității infrastructurilor critice. În acest sens, UE lucrează în prezent la elaborarea unor acte legislative prin care se reglementează utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) în scopul asigurării respectării legii.

Al treilea pilon are in vedere urmărirea și investigarea activităților teroriștilor, atât la nivel comunitar, cât și pe plan internațional. Uniunea Europeanǎ depune eforturi în privința combaterii capacității de planificare și de organizare a organizațiilor teroriste și a aducerii acestora în fața justiției. În vederea realizǎrii acestor obiective, UE și-a concentrat atenția asupra mai multor aspecte: consolidarea capacităților naționale, îmbunătățirea cooperării practice și a schimbului de informații (prin intermediul Europol și Eurojust), în vederea abordǎrii problemei finanțării terorismului și impiedicarea mijloacelor de organizare a atacurilor și de comunicare ale organizațiilor teroriste.

Al patrulea pilon este pregătirea cu scopul gestionării și a reducerii consecințelor unui atac terorist. Acest fapt se realizează prin perfecționarea capacității de a controla urmările, coordonarea răspunsului și nevoile victimelor. Prioritățile din acesta activitate sunt elaborarea unor modalități ale UE de coordonare a situațiilor de criză, revizuirea mecanismului de protecție civilă, dezvoltarea procedurilor de evaluare a riscului sau schimbul de bune practici privind asistența acordată victimelor terorismului.

Prioritățile în ultimii ani au inclus: definirea modalităților de punere în aplicare de către UE a clauzei de solidaritate, prin intermediul unei decizii a Consiliului, adoptată în iunie 2014, procesul de revizuire a mecanismelor UE pentru coordonarea în situații de urgență și de criză, înlocuit de mecanismul integrat al UE pentru răspuns politic la crize (IPCR) în iunie 2013, revizuirea legislației UE în materie de protecție civilă la sfârșitul anului 2013.

2.1.2.Reperele instituționale

Pentru îmbunatatirea luptei împotriva terorismului, dupǎ atacurile teroriste de la Madrid din martie 2004, Consiliul European a hotǎrât crearea funcției de Coordonator UE pentru combaterea terorismului (CTC) .

Coordonatorul UE pentru combaterea terorismului (CTC) coordoneazǎ activitățile Consiliului care vizează combaterea terorismului, prezintǎ recomandări în materie de politici și propune domenii prioritare de acțiune către Consiliu, pe baza analizei amenințărilor și a rapoartelor întocmite de Centrul de analiză a informațiilor al UE și de Europol, monitorizeazǎ îndeaproape punerea în aplicare a strategiei UE de combatere a terorismului, menține viziunea de ansamblu asupra tuturor instrumentelor aflate la dispoziția Uniunii Europene, în vederea transmiterii unor rapoarte periodice Consiliului și pentru a da curs în mod eficace deciziilor Consiliului, îmbunătățește comunicarea dintre UE și țările terțe în acest domeniu.

2.2. Strategia NATO în prevenirea și combaterea terorismului

Terorismul este o amenințare directǎ la adresa securitǎții populației din cadrul țǎrilor NATO , a stabilitǎții internaționale și a prosperitǎții, o amenințare globalǎ ce nu cunoaște frontiere, naționalitate sau religie și este o provocare pentru care comunitatea internaționalǎ trebuie sǎ lupte împreunǎ. Fenomenul terorist reprezintǎ unul din elementele centrale ale dezbaterilor la nivel de aliantǎ cu privire la transformările mediului internațional de securitate.

Lupta NATO împotriva terorismului se concentreazǎ pe îmbunătățirea conștientizării amenintarii, dezvoltarea capabilitǎților de a pregǎtire , rǎspuns și consolidare a parteneriatului cu țǎrile partenere și cu alți actori internaționali.

2.2.1. Demersurile la nivel strategic

În 1949 a fost constituit Primul Concept Stategic al NATO , concept urmat de încǎ cinci variante , iar ultimul a aparut cu ocazia Summit-ului de la Washington în 1999.

În 1999 , NATO a promovat un concept strategic ce cuprinde terorismul în aria de riscuri având configurație generalǎ la adresa NATO , alǎturi de crima organizatǎ și sabotaj. Conceptul Strategic al NATO este un document care conține direcționǎrile politice cu privire la dezvoltarea , folosirea forțelor și mijloacelor NATO.

În perioada 2001 – 2006 nu a fost înaintat un document nou strategic , care să abordeze direcțiile de acțiune ale Alianței în raport cu dezvolatea amenințării teroriste.

În 2002, începând cu Summit-ul de la Praga , NATO a înaintat o acțiune de schimbare atât din punct de vedere conceptual , cât și instituțional , acțiune indispensabilǎ pentru abodarea problemei terorismului .

Cele mai importante subiecte dezbǎtute în cadrul Summit-ului de la Praga au avut in prim plan promovarea Conceptului Militar de Aparare împotriva Terorismului și proiectarea Planului de Acțiune împotriva Terorismului (Partnership Action Plan – Terrorism / PAP-T), în cadrul Parteneriatului pentru Pace.

Dialogul aliaților la nivel strategic pe această temǎ au culminat cu accentuarea , în Directiva Politică Generală (2006), a terorismului ca reprezentând unul din riscurile principale pentru următorii 10-15 ani la adresa NATO.

În cadrul Summit-urilor Alianței de la București (2008) și Strasbourg-Kehl (2009) analizele la nivel înalt privind terorismul au continuat , iar declarațiile finale ale acestor evenimente au pus în evidențǎ importanța acordată de aliați protecției cetățenilor, teritoriilor, infrastructurii și forțelor de apărare, cât și a managementului consecințelor unor atacuri teroriste, și accentuând, totodată, nevoia unei contribuții consistente și eficiente a fiecărui stat la implementarea rezoluțiilor relevante pentru lupta contra terorismului.

Cu ocazia acestor evenimente, au fost readuse în discuție componentele referitoare la întǎrirea capacității Alianței de a efectua schimbul de informații în sfera terorismului, accentuarea dialogului și a colaborarii cu alte organizații internaționale și cu partenerii, prevenirea și combaterea rǎspândirii armelor de distrugere în masă, cu scopul identificării modurilor de restrangere a accesului la folosirea acestora în activități teroriste și nu în ultimul rând continuarea colaborarii cu Rusia cu privire la antiterorism și în domeniul stopǎrii raspandirii armelor de distrugere în masă, cǎât și supravegherea traficului de produse cu utilizare dublǎ.

În cadrul Summit-ului de la Lisabona din noimbrie 2010 s-a adoptat un Concept Strategic ce claseazǎ terorismul ca fiind cea mai mare amenințare la adresa NATO și astfel s-a realizat o analizǎ a impactului posibil al atentatelor teroriste, din punct de vedere al usurinței accesului la capacitǎți de tipul CBRN (arme chimice, biologice, radioactive și nucleare) , existentǎ de cealaltǎ parte a granițelor NATO , a zonelor geopolitice ce sunt definite prin instabilitate regionalǎ sau prin prezența unor conflicte paralizate, dezvolatarea unor programe de atac cibernetic ce asigurǎ impactul așteptat de cǎtre autori cu privire la pagubele materiale pe care le cauzeazǎ asupra infrastructurii.

2.2.2. Transformǎrile instituționale

Dupǎ 2001, amenințarea teroristǎ a atras atenția aliaților și a adus în discuție nevoia creǎrii și consolidǎrii unei rețele coerente de parteneriate prin intermediul cǎrora sǎ se abordeze fenomenul terorist atât la nivel regional cât și la nivel global .

NATO și-a sporit eforturile ce urmǎresc aprofundarea colaborarii cu organizațiile internaționale care pot juca un rol important în lupta împotriva terorismului la nivel global și regional.

Astfel, în timp ce în relația cu ONU, Alianța lucrează cu organismele afiliate organizației (Comitetul ONU privind Contraterorismul, Comitetul 1540 al Consiliului de Securitate) și cu agențiile care au ca domeniu de activitate managementul consecințelor, cooperarea cu UE vizează mai degrabă dimensiunea militară (desfășurarea operațiunilor contrateroriste, în contextul Acordului Berlin Plus), iar cea cu OSCE schimbul de informații (cu Unitatea OSCE de Acțiune împotriva Terorismului).

Amenințarea teroristă a reprezentat unul dintre motivele alcǎtuirii unei proceduri de abordare a crizelor sub numele de Sistemul NATO de Răspuns la Crize (NATO Crisis Response System-NCRS). Ca atare, în 2001 Consiliul Nord-Atlantic a susținut direcționările politice pentru dezvoltarea Sistemului NATO de Rǎspuns la Crize ,iar pe baza Conceptului Strategic din 1999, sistemul a fost definitivat și aprobat în 2005. Principalul obiectiv al NCRS este sǎ asigure o reacție solidǎ a Alianței în cazul unor operații de tip Articol 5 (apărare colectivă) sau non-Articol 5 (managementul crizelor) și include măsuri specifice luptei contra terorismului.

În perioada 2002 – 2010, în baza direcționărilor politice au fost alcǎtuite la nivelul Alianței diferite componente fundamentale modificǎrii organizației, ca element cheie în abordarea unor noi misiuni (de exemplu combaterea terorismului). Înființarea Comandamentului Aliat pentru Transformare / ACT a avut loc in anul 2003 și este una din cele mai importante inițiative în acest sens, având scopul de alcǎtui reforma capabilitǎților NATO.

Unitatea pentru Informații privind Amenințarea Teroristǎ ( Terrorist Threat Intelligence Unit-TTIU ) a fost creatǎ la sfǎrșitul anului 2003, iar în prezent, aceasta este o structurǎ permanentǎ și își realizeazǎ activitatea sub autoritatea Oficiului de Securitate al NATO ,fiind alcǎtuitǎ din reprezentanți ai serviciilor de informații.

În prezent, Unitatea pentru Informații privind Amenințarea Teroristǎ este o structură permanentă care își realizeazǎ activitatea sub conducerea Oficiului de Securitate al NATO, fiind alcǎtuitǎ din reprezentanți ai serviciilor de informații și securitate aliate.

În afarǎ de scopul principal al structurii care are în vedere studierea și monitorizarea amenințării teroriste, atât la nivel global, cât și la adresa Alianței, TTIU realizeazǎ colaborarea cu serviciile de informații și securitate aliate, cu centrele de coordonare a acțiunilor contra terorismului ale statelor aliate, atât și cu serviciile statelor partenere și de contact.

Unitatea de Legǎturǎ pentru Informații ( Intelligence Liaison Unit / ILU) a fost creatǎ dupǎ Summit–ul de la Istanbul din 2004 în conjunctura deciziei de reformǎ a structurilor de informații din cadrul Cartierului General al NATO , având scopul de relaționa cu statele care nu sunt membre NATO în contextul terorismului. De asemenea, pentru a susține Unitatea de Legǎturǎ pentru Informații a fost alcatuitǎ și o celulǎ de legǎturǎ în cadrul Comandamentului Aliat pentru Operații (ACO / SHAPE) de la Mons, Belgia.

2.3. Perspectivele relațiilor UE și NATO cu alte entitǎți internațioanle

În data de 12 februarie 2015, șefii de stat și de guvern din UE au pus în evidențǎ importanța pentru UE a unei asocieri sporite cu țările terțe în domeniul securității și combaterii terorismului.

Programul de combatere a terorismului se realizeazǎ în diferite moduri, în ceea ce privește relațiile dintre UE și țările terțe.  Uniunea Europeanǎ colaboreazǎ pentru combaterea terorismului cu țări din Balcanii de Vest, Sahel, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Cornul Africii și America de Nord, precum și din Asia.

Cooperarea cu SUA este o componentă esențialǎ a strategiei UE. În ultimii ani au fost semnate acorduri de cooperare în domenii ca finanțarea terorismului, transporturile și frontierele, asistența judiciară reciprocă sau extrădarea.

Un element important al dimensiunii externe a combaterii terorismului presupune colaborarea cu alte organizații internaționale și regionale cu scopul întǎririi ințelegerii internaționale și a promovării standardelor internaționale de combatere a terorismului.

Uniunea Europeană și NATO cu numeroase organizații internaționale ca ONU , Forumul mondial privind combaterea terorismului, precum și cu organizații regionale ca OCSE, Consiliul Europei, Liga Statelor Arabe și Organizația de Cooperare Islamică.

Capitolul 3

Studiu de caz: Fenomenul ,, Statul Islamic’’ în Europa

În cadrul părții aplicative a lucrării de licență voi avea în vedere analiza atentatelor teroriste ce au avut loc în data de 13 noiembrie 2015 la Paris și impactul acestor atentate asupra economiei Europei , implicit prezentarea organizației teroriste Statul Islamic și evoluția aceasteia în Europa.

Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS) , cunocut de asemenea ca Statul Islamic al Irakului și al Levantului (ISIL) sau Daesh este o grupare salafi-jihadistă sunită. Gruparea a fost fondată in anul 1999 de către Abu Musab al – Zarqawi sub numele de’’Organizația monoteismului și Jihadului’’.

În octombrie 2004 al-Zarqawi se aliază cu Osama bin Laden, liderul al Quaeda și schimbă numele grupării în ,,al-Qaeda din Irak,,(AQI).

În ianuarie 2006 grupul s-a alăturat altor grupări sunnite insurgente pentru a forma Mujahideen Shura Council. După uciderea lui al-Zarqawi in iunie 2006, Mujahideen Shura Council s-a alăturat mai multor grupări insurgente in octombrie 2006 și s-a format Statul Islamic din Irak (ISI). ISI a fost condus de către Abu Omar al-Baghdadi și Abu Ayyub al- Masri, pană cand acestia au fost uciși într-o operațiune Americană –Irakiană in aprilie 2010, după care Abu Bakr al-Baghdadi devine liderul grupului. În 2011, odată cu izbuncnirea războiului civil din Siria ,ISIS, sub conducerea lui al-Baghdadi, a delegat o misiune în Siria cu numele de Frontul al-Nusra și a adunat combatanți majoritari suniți în Al –Raqqah,Idlib,Deir al Zawr și Aleppo.

În aprilie 2013, Abu Bakr al-Bagdadi anunțǎ că Statul Islamic în Irak (ISI, organizația Al-Qaida din Irak) și Frontul al-Nusra (grupare jihadistă activă în Siria) ar fuziona pentru a forma Statul Islamic în Irak și Levant. Frontul al-Nusra refuză să adere la noua entitate , cele două grupări acționează separat, iar din ianuarie 2014 se află în conflict armat.

Din 15 iunie 2014, ISIS controlează nordul Irakului orașele Mosul, Raqqa, Deir al Zawr, Ramadi și Fallujah. Pe 29 iunie, ISIS a anunțat restabilirea Califatului islamic, primul după abolirea, în 1922, a celui rezultat din Imperiul Otoman .

Capitala de facto a Statului Islamic este la al- Ar-Raqqah în Siria și în prezent organizația activează în zone din Siria, Irak, ,Liban, Libia, Nigeria, Turcia și Arabia Saudită.

Scopul principal al ISIS este fondarea unui stat Islamic Sunnit, implicit instaurarea unui califat , un stat Islamic condus de un lider suprem – califul – care se crede a fi succesorul Profetului Mohammed. ISIS și-a detaliat scopurile în propria revista numitǎ Dabiq ,spunând cǎ va continua sǎ își mǎreascǎ teritoriul și sǎ punǎ stǎpânire pe întreg pǎmântul pânǎ când : ,, Steagul binecuvântat …acoperǎ toate întinderile Pǎmântului de la est cǎtre vest , umplând lumea cu adevǎrul și dreptatea Islamului punând capǎt minciunii, tiraniei și al ,, jahiliyyah’’(statul ingnoranței) , chiar dacǎ America și coaliția sa disprețuiesc asta’’.

ISIS a început cǎutarea de resurse în vederea finanțǎrii cu mult timp înaintea ocupǎrii câmpurilor petroliere din nordul Iraqului și estul Siriei. Grupul terorist a început sǎ utilizeze metode de excrocare și de impunere a unor tarife.Teritoriile cucerite de ISIS au fost alese cu grijǎ, cu fortǎrețe amplasate în zonele care au putut obține nivelul maxim de finanțare. Militanții ISIS au excrocat proprietarii locali de afaceri de-a lungul cǎlǎtoriei lor pentru a crea fortǎrețe. Aceștia au început cu provincia sirianǎ Raqqa, au continuat cu Irakul în Fallujah și au ajuns în final și în Mosul . Organizația cere bani , iar dacǎ nu îi primesc , aceștia rǎspund cu violențǎ sau rǎpiri.

ISIS s-a concentrat pe instaurarea controlului asupra teritoriilor și pe finanțare. Organizația a vizat centre comerciale ,orașe mari și drumuri intens circulate.Se estimeazǎ cǎ ISIS ar obține în jur de 3 milioane de dolari pe zi din vânzǎrile ilicite pentru a-și finanța cauza.

Grupul genereazǎ fonduri din urmǎtoarele activitǎți :donații de la persoanele fizice bogate din Golful Persic; recrutǎri ; rǎpiri și rǎscumpǎrǎri ; trafic de persoane;amenințǎri, taxe și puncte de control; controlul asupra resurselor naturale; jafuri ; contrabandǎ cu petrol.

Donațiile

Când ISIS și-a început activitatea , organizația s-a finanțat din donațiile venite din partea simpatizanților.Multe dintre aceste donații au venit din partea arabilor bogați din Golful Persic ,care au crezut în ideologia grupului.Majoritatea fondurilor vin din Qatar deoarece guvernul Qatarului nu aplicǎ cu strictețe legile asupra fluxului de valutǎ, pe când țǎrile vecine precum Arabia Sauditǎ și Emiratele Arabe Unite , aplicǎ aceste legi cu strictețe.

Organizația a început sǎ angajeze colectori de fonduri care sǎ caute finanțare. Acești oameni se întâlnesc cu persoane bogate pentru a pleda pentru cauza lor.De asemenea , aceștia au apelat la site-uri de social media , cum ar fi Twitter și Facebook pentru a-și expune propaganda care strânge audiențǎ și solicitǎ mai multe fonduri . Utilizarea social media nu numai că a ajutat la strângerea de fonduri pentru grupul extremist , dar , de asemenea, el a ajutat în mod constant in eforturile sale de recrutare.

Recrutǎrile ISIS

Eforturile ISIS depuse pentru recrutare și propagandǎ au acoperire globalǎ și au ca țintǎ tinerii care sunt specialiști în utizarea internetului și a social media . Acești recrutori sunt localizați în Orientul Mijlociu , Europa și în Occident cǎutând susținǎtori jihadiști în regiunile cu marea majoritate a populației non – musulmanǎ precum Statele Unite ,Regatul Unit și Canada.În timp ce marea majoritate a acestor tineri recruți occidentali sunt trimiși în Siria sǎ lupte , alții sunt poziționați strategic cu scopul de a strânge fonduri pentru cauzǎ , prin activitǎți criminale.

Rǎpirile și rǎscumpǎrǎrile

În timp ce simpatizanții bogați încǎ mai oferǎ donații ample, țǎrile din vest au reușit sǎ îngreuneze desfǎșurarea acestei activitǎți. Bǎncile acordǎ o atenție deosebitǎ aprobǎrilor ,spǎlǎrii banilor și activitǎților de finanțare a terorismului.Ca rezultat , ISIS a urmat exemplul al-Qaida și folosește rǎscupǎrari pentru rǎpiri ca sursǎ de venit. Rǎpirea și revendicarea rǎscupǎrǎrii sunt o cale ieftinǎ pentru aceastǎ grupare teroristǎ ,cu scopul de a cere mii de milioane de dolari.Majoritatea victimelor rǎpite sunt din Europa și din țǎrile vestice.Multe dintre aceste victime sunt angajați ai unor mari corporații , iar companiile plǎtesc rǎscumpǎrarea pentru a securiza eliberarea angajaților lor.

Rǎpirea de persoane și ținerea lor ca ostatici este o modalitate ușoarǎ pentru a obține finanțare.Multe din țǎrile europene plǎtesc milioane de dolari pentru rǎscumpǎrare în fiecare an. Statele Unite , Regatul Unit și Polonia au politici guvernamentale care nu permit și nici nu sprijinǎ plata rǎscumpǎrǎrilor cu scopul de a securiza libertatea indivizilor.Prin urmare , ostaticii din aceste țǎri sunt mai predispuși execuțiilor.

Atunci când rǎscumpǎrǎrile sunt plǎtite, acestea încurajeazǎ și mai mult teroriștii sǎ rǎpeascǎ mai mulți oameni și sǎ cearǎ mai mulți bani.Cu toate acestea , eșecul de a plǎti rǎscumpǎrarea poate duce la torturǎ sau moarte pentru victimǎ.Din moment ce rǎpirile și rǎscumpǎrǎrile sunt activitǎți cu risc scǎzut și de mare recompensǎ pentru organizație, acestea vor fi metode ce vor fi folosite în continuare .

Traficul de persoane

Dovezi recente au dezvǎluit faptul cǎ recruții britanici de sex feminin au creat un grup alcǎtuit numai din femei numit al-Khanssaa , care acționeazǎ ca o forțǎ polițieneascǎ de facturǎ ultra-religioasǎ. Misiunea acestui grup este de a pedepsi orice comportament non islamic afișat de către femei în teritoriile controlate de ISIS.

Ca modalitate de pedeapsǎ , au început sǎ forțeze femeile sǎ devinǎ sclave sexuale.Femeile și tinerele fete de toate vârstele sunt luate din satele lor și sunt aduse în fortǎrețele ISIS, urmând sǎ fie vândute în cadrul licitațiilor pentru sclavi.Prețul licitațiilor începe de obicei în jurul valorii de 10$-25$ și poate ajunge la 150$.

Amenințǎrile, taxele și punctele de control

ISIS utilizeazǎ tactici ce creeazǎ teamǎ pentru a obține finanțare de la companiile locale , civilii din oraș sau din teritoriile pe care le-a revendicat. Înainte de a intra în orașe, oamenii sunt opriți la punctele de control.Aceste opriri asigurǎ cǎ oamenii aderǎ la legile și regulile musulmane.Dacǎ un individ este necooperant, el sau ea suferǎ bǎtǎi,pedepse, are parte de’’sesiuni de educație ‘’ sau mai rǎu de atât.

ISIS colecteazǎ taxe din orice orice considerǎ cǎ are valoare. Acestea includ întreprinderi ,vehicule comerciale, antene de telefonie mobilǎ. Toți cei care nu sunt de religie musulmanǎ sunt obligați sǎ plǎteascǎ o taxǎ pentru a-și asigura siguranța. Scopul militanților este sǎ ii terorizeze pe necredincioși pânǎ când le devin supuși sau sǎ ii taxeze pânǎ când se convertesc sau mor.

Membrii ISIS continuǎ sǎ amenințe scompaniile locale. Atunci când acestea refuzǎ sǎ plǎteascǎ ,grupul rǎspunde cu violențǎ , distrugerea proprietǎții, rǎpiri și chiar crimǎ. Cei care nu au fugit din zonele controlate de ISIS realizǎ acum riscurile de a face afaceri în aceste regiuni periculoase .

Controlul asupra resurselor naturale

Dupǎ ce ISIS a cucerit teritorii și a creat fortǎrețe, gruparea a fost capabilǎ sǎ preia controlul unor porțiuni din cele mai fertile terenuri agricole din Irak.O mare parte din aceste terenuri sunt responsabile pentru producerea a 40% din producția de grâu a țǎrii.

Militanții au furat peste 50.000 de tone de grâne din silozurile deținute de guvern ,pe care le-au transformat în fǎinǎ și apoi au comercializat-o. Acest lucru a cauzat o lipsǎ de hranǎ și instabilitate generalǎ la nivelul regiunii, lucru care a condus la creșterea prețului hranei ,implicit la creșterea marjei de profit a ISIS din vânzarea grâului.

De asemenea , militanții țintesc sǎ genereze fonduri din energia hidroelectricǎ și din resursele de apǎ.Aceștia au avut sub control unul dintre cele mai mari baraje din Irak , barajul Mosul localizat pe râul Tigru .Ulterior ,militanții au încercat sǎ atace barajul Haditha localizat pe râul Eufrat din vestul provinciei Anbar . Statisticile aratǎ cǎ 95% din apa Irakului provine de la aceste douǎ râuri .Dacǎ ISIS ar fi deținut controlul acestor douǎ baraje , aceastǎ acțiune ar cauza paralizarea alimentǎrii cu apǎ a țǎrii, implicit întreaga zonǎ ar fi supusǎ unui risc catastrofal.

Jafurile

O altǎ metodǎ prin care ISIS își generezǎ fondurile este vânzarea de bunuri furate. Militanții jefuiesc bǎnci , magazine, casele civililor ,chiar și zonele în care sunt artefacte și antichitǎți.În antichitate ,zona Irakului și a Siriei a fost cunoscutǎ sub denumirea de Mesopotamia ( Leagǎnul civilizației ). Aceastǎ zonǎ este bogatǎ în artefacte , multe dintre ele dateazǎ de mii de ani. ISIS a profitat de aceastǎ oportunitate prin furtul și vânzarea artefactelor pe piața neagrǎ.

Contrabanda cu petrol

Cea mai mare formǎ de finanțare a ISIS este repezentatǎ de vânzarea pe piața neagrǎ a petrolului din zǎcǎmintele de petrol pe care au pus stǎpânire în estul Irakului și Siriei. ISIS este capabilǎ sǎ producǎ între 25.000 și 40.000 barili de petrol în fiecare zi. Organizația a început sǎ facǎ contraband cu petrol la sfârșitul anului 2013 când a preluat controlul asupra câmpurilor de petrol din estul Siriei .

Rețelele de contrabandǎ pe care le-a creat ISIS pentru exportul de petrol brut sunt mult mai elaborate.

Evoluția Statului Islamic în Europa

Membrii Statului Islamic au reușit sǎ profite de avantajele oferite de statele Uniunii Europene precum libertatea de circulație și bursele de studii folosindu-se de asemenea de punctele slabe ale sistemului european în domeniul colaborǎrii juridice. În afara de popularizarea fundamentalismului islamic ca religie, ISIS a reușit sǎ constituie pe teritoriul statelor europene numeroase centre ce au ca scop sprijinirea propriilor activitǎți ce au ca scop colectarea fondurilor financiare și a armamentului pentru susținerea organizației și fiananțarea viitoarelor atacuri.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1. Albu Cristina (2008 ).Arma psihologică – între limite și performanțe, București, Editura MIRA.

2. Bodunescu Ion , Bodunescu Dan-Romeo (2000) Relații internaționale, problematici și priorități pentru mileniul III, Editura Tipoalex, București

4. The Strategy of U.S.A. for combating international terrorism, Washington

5.Cine sunt rebelii din SIIL, gruparea radicală ce luptă în Irak și Siria, 16 iunie 2014, Iuliana Enache, Mediafax,accesat la 9 iunie 2016

6.Un nou stat islamic în Orientul Mijlociu, 17 iulie 2014, Alexandru Grumaz, Adevărul,,accesat la 9 iunie 2016

7.’Al-Qaeda’s origins and links’’, BBC NEWS, July 20, 2004, accesat 13 iunie 2016

8.Lucian Stăncilă, Ciprian George Gîrleanu, op. cit., pga. 387.

10.Consiliul Uniunii Europene,Strategia Europeana de securitate –O Europa sigura intr-o lume mai buna, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2009,pag.30

11.http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/

A Secure Europe in a Better World – European Security Strategy,Brussels, 12 December 2003, pag

http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/counter-terrorism-coordinator/