Terorismul internațional [612233]

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA ” DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ,,SIMION BĂRNUȚIU ”

Terorismul internațional

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat].univ.dr. Laura -Maria CRĂCIUNEAN -TATU Daniela-Anca COȘA

Sibiu
2020

2
Declarație pentru conformitate asupra originalității operei
științifice

3
CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………… ………….. 4

CAPITOLUL I
ASPECTE G ENERALE PRIVIND TERORISMUL
1.1. Scurt istoric privind terorismul……… …… ………………………….. ….………. ……7
1.2. Definirea și trăsăturile terorismului inte rnațional…… ..…………………….….. ….11
1.3. Formele terorismului……….. ………………………………………………………. ……… ………… …..16

CAPITOLUL II
CADRUL JURIDIC CU PRIVIRE LA COMBATEREA TERORISMULUI
2.1. Cauzele terorismului internațional…………………………………… ..……. ………21
2.2. Combaterea terorismului, obiect de preocupare la nivel internațional………… …….27
2.3. Adoptarea unor convenții internațio nale privind diferitele acte de terorism.. …….28
2.4. Limite ale reglementărilor internaționale în domeniu ……………..……………. …..30
2.5. Justiția penală internațională. …………………………. …………………………………………. ……33
2.6. Studii de ca z…………………………………………………………………………. ….35

CAPITOLUL III
PREOCUPAREA ROMÂNIEI ÎN SFERA PREVENIRII ȘI PEDEPSIRII ACTELOR
DE TEROR ISM
3.1. Activități asimilate actelor de terorism săvârș ite pe teritoriul României…… …….39
3.2. Cadrul juridic privind prevenirea și combaterea terorismului în România… ……..41
3.3. Incriminarea acțiunilor terori ste în legislația română…………… .………………. 41
3.4. România și Curtea Penală Internațională…………………………………………… ………… …44
3.5. Instituirea unei instanțe internaționale împotriva terorimului………….. …………… …46

CONCLUZII…………………………………………………… .…………………… ……51
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………….…………… …… .53

4
INTRODUCERE
Terorismul poate fi văzut ca una din cele mai groaznice calamități, cu o acti vitate care
crește continuu și amenință comunitățile internaționa le. Practicarea terorismului nu constituie
un fenomen nou, o apariție a epocii contemporane. El s -a practicat sub o formă sau alta, în
decursul vremurilor afectând mai toate popoarele. Terorismul s-a manifestat prin acte
reprobabile care au trezit în conșt iința universală revoltă și indignare, având consecințe dintre
cele mai negative asupra dezvoltării normale a relațiilor inter -umane.
Problema combaterii terorismului a fost pusă ca una dintre cele mai actuale și
stringente necesități de către majoritatea statelor lumii, după comiterea atentatelor din 11
septembrie 2001 în SUA, aceasta cu atât mai mult cu cât azi, mai mult ca altădată, sunt chiar
state care practică terorismul internațional sau așa numitul terorism al statelor.
În pofida faptului că societ atea umană actuală a devenit tot mai conștientă de realul
peric ol, cel reprezintă acest flagel, conjugarea forțelor umane și materiale, a folosirii
cuceririlor științifice pentru eficientizarea acțiunilor și nu în ultimul rând a dezvoltării unor
strategii de luptă la nivel mondial, intensificarea și globalizarea acestui fenomen sub diferitele
sale forme de manifestare, va constitui plaga societății umane cu cele mai neprevăzute și
inimaginabile implicații în sfera relațiilor inter -umane, a evoluției și dezv oltării viitoare a
societății uman e.
Mi-am ales această temă pentru a scoate în evidență complexitatea fenomenului
terorist internațional, creșterea a mplorii acestuia și diversificarea metodelor de atac, având în
vedere importanța deosebită pe care teroris mul internațional o ridică prin raportare la
diversele acte de violență prin care persoane sau grupuri de persoane atentează la viața,
integritatea corporală sau la bunurile unor demnitari, personalități politice, a membrilor de
familie ai acestora ori ghi dează asemenea acte contra unor grupări politice, organizații,
instituții sau grupuri de persoane reunite în mod organizat sau găsite aleatoriu în localuri
publice sau private .
Crimele reglementate de Statutulul Curții Penale Internaționale trebuie să fie
incriminate în legislația națională a fiecărului stat membru, iar în situația în care un stat
membru nu vrea sau nu dorește să tragă la răspundere penală a persoanelor care se fac
vinovate de asemenea fapte, trebuie încorporat la nivelul legislativ și con stituțional al fiecărui
stat membru un instrument care să permit exercitarea competenței Curtii Penale
Internaționale.

5
Având în vedere importanța și actualitatea fenomenului terorist internațional doresc să
evidențiez necesitatea înfințării a unei Curți I nternaționale împotriva Terorismului , care ar
urma să trasmită un mesaj cu privire la lupta internațională impotriva acestui fenomen. Pe
lângă caracterul preventiv este nevoie de capacitatea de reprimare a terorismului, capacitate
care să -i confere Curț ii Internaționale împotriva Terorismului (CIT) prerogativa de a judeca
persoanele vinovate de comiterea crimei de terorism.
În trecut, au existat încercări de a introduce crima de terorism în competența materială
a actualei Curț i Penale Internaționale, când a fost finalizat Statutul acesteia, cât și în 2010,
când Statutul a fost revizuit, dar fără succes, astfel încât această curte se poate ocupa doar de
crima de genocid, crimele împotriva umanității, crimele de război și crima de agresiune.
Prezenta lucrare este structurată în trei capitole .
Primul capitol dezvăluie aspectele generale privind terorismul, acesta străbate istoria,
definiția dar și formele terorismului internațional.
Cel de -al doilea capitol prezintă, cadrul juridic cu privire la combaterea te rorismului la
nivel național și internațional. Tot în cadrul ac estui capitol sunt analizate aspectele juridice
specifice cu privire la fenomenul terorismului internațional.
Capitolul trei evidențiază preocuparea Romaniei în sfera prevenirii și pedepsirii a ctelor
de terorism, dar și necesitatea î nfințării Curț ii Internaționale împotriva Terorismului care ar
urma să trasmită un mesaj cu p rivire la lupta internațională î mpotriva acestui fenomen. De
asemenea, tot în prezentul capitol este expusă poziția Români ei și încercarea de a sprijini
înfințarea unei Curți Internaționale împotriva Terorismului.
Scopul acestei lucrări este de a evidenția importanța și actualitatea fenomenului
terorist internațional pornind de la istoric, cauze, justiția penală internațional ă, limite ale
reglementărilor internaționale în domeniu, și nu în ultimul rând necesitatea instituirii unei
Curți Internaționale împotriva Terorismului care ar trebui să aibă o jurisdicție complementară,
inițiativă susținută de România.
Totodat ă, mecanism ele de aplicare a dreptulului penal internațional nu sunt întodeauna
suficiente pentru pedepsire de asemenea fapte, instituirea unei Curți Internaționale împotriva
Terorismului ar avea și un efect de descurajare pentru faptuitori și pentru statele care ar
adopta o atitudine pasivă față de persoanele implicate în acte de terorism .
Ca element de noutate, prezenta lucrare evidențiază demersurile recente ale României
din 16 februarie 2017 privind Conferința internațională cu tema “Drumul către o Curte
Interna țională împotriva Terorismului” organizată la București de Ministerul Afacerilor
Externe al României, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe și Cooperării al Regatului

6
Spaniei și Asociația Internațională de Drept Penal, conferință în cadrul căreia s -a urmărit
fundamentarea și stimularea procesului de reflecție pe marginea inițiativei româno -spaniole.1

1 https://www.mae.ro/node/34521

7
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND TERORISMUL

1.1. Scurt istoric privind terorismul
Cea dintâ i utilizare a termenului de “terorism” datează de pe vremea Revoluției
Franceze de la 1789, pe când acest cuvânt avea conotații pozitive. Sistemul sau mai bine -zis
regimul terorii instituit între 1794 -1795 s -a manifestat și impus ca o metodă de readucere l a
ordine , haosul provocat de acțiunile anarhice și de revolte ulterioare Revoluției Franceze,
asemenea și în sit uația atâ tor de multe revoluții. Implementarea acestui sistem de teroare din
acele timpuri aveau scopul să consolideze puterea guvernului proasp ăt născut din cenușa
revoluției, iar acest obiectiv primordial voia să se realizeze prin instaurarea unor stări de
neîncredere printre contrarevoluționari, dorea să semene teamă printre elementele subversive
și printre celilalți disidenți pe care noul regi m instituit îi numea ,,dușmani ai poporului”. În
mod paradoxal terorismul, în acce pțiunea lui inițială a fost legat de idealuri de virtute și
democrație.
Revoluționarul Maximilien Robespierre susținea cu tărie că virtutea își găsește
obârșiile în guvernar ea de tip populară pe vreme de pace, însă, la momente de răscr uce cu m
este cel de revoluție, t rebuie și se impune ca virtutea să fie soră bună cu teroarea dacă se
dorește ca democrația să izbândească. În acest fel, omul politic și filosof făcea chemare la
,,virtute, în lipsa căreia teroarea devine un rău, și la teroar e, în lipsa căreia virtutea nu are
nicio putere” și mai spunea acesta: “ Teroarea se poate suprapune, ba chiar confunda cu
dreptatea în astfel de situații (de răstriște): ea este promptă, ne înduplecată și necruțătoare,
așadar teroarea derivă din virtute .“2
Tot o mul politic francez spunea la Convenția Națională că deținea o listă întreagă de
nume ale celor care au trădat cauza revoluției. A fost m omentul când taberele s -au scin dat.
Fiindu -le fri că ca nu cumva pe respectiva listă să fie și propriile lor nume, latura extremist a
revoluției s -au aliat cu tabăra moderaților cu scopul de a -l înlătura pe Roberspierre de la
guvernare și, implicit, să dea jos regimul terorii promovat de politicianul fran cez. Practic se
dorea înlăturarea cu totul a puterii. Consecințele au fost tragice: Robespierre și acoliții săi de
nădejde împreună cu patruzeci de mii de pers oane au fost executați prin ghil otinare. Teroarea3
ca virtute își găsea astfel sfârșitul. După ac est moment terorismul a devenit un concept, un

2 Gheorghe Nistoreanu, Costi că Păun, Criminologie, Ed. Europa Nova, București 1996 , p. 315.
3 Termen cuno scut în limba engleză datorită lui Edmund Burke; într -un celebru pamflet împotriva Revoluției
Franceze, acesta îi descria pe cei “1.000 de câini ai iadului numiți teroriști… care s -au năpustit asupra poporului”

8
termen care va desemna abuzul de funcție și de putere, cu consecințe “criminale” foarte
exacte.
Ulterior mijirea naționalismului și a altor curente care puteau crea stabilitate, sau ideea
de cetățenie, acestea aveau la bază asemănări de factură identitară care convergeau în ideea de
nație, și nu pe ideea afiliație i la o familie sau grup de persoane din sfera aristocratică, a u
produs fenomenul de unificare a unor provincii și astfel au apărut statele -națiuni noi ,
exemplul fiind Germania și Italia. În aceleași vremuri s -au pr odus adevărate mutații de ordin
socio -economic generate de așa -numita revoluție industrială. Acest ea au condus la apariția
ideologiilor “universaliste” noi, fiind consecința alinierii și a con dițiilor de exploatare
generate de capitali smul sfârșitului de secol XIX . Practic, acesta a fost contextul în care și -a
făcut prezența din nou terorismul sub o nouă haină: terorismul revoluționar sau mai bine zis al
revoluțiilor, unde noțiunea de terorism a preluat în mod pervers sensurile revoluționare și
antistatale din contemporaneitate. Ideologul acestui tip de terorism se consideră a fi fost un
extremist republican din Italia, pe numele său: Carlo Pisacane4. Acest personaj a rămas
cunoscut până astăzi în literatura de specialitate în primul rând pentru teoria ,,propagandei
prin fapte”. El susținea că a aplicat această teorie care a avut un impact important asupra
rebelilor și teroriștilor.
Printre primele organizații care s -a folosit de concepțiile lu i Pisacane s -a numărat
Narodnaia Volia5. Aceasta nu era altceva decât un grupuscul de constituționaliști din imperiul
țarist care s -a format în anul 1876 cu scopul de a lupta împotriva familiei țariste și a
aristocrației rusești, mai exact și pe scurt a ța rismului. Adepții Narodnaia Volia erau convinși
că lip sa de vigilență și alienarea populației din Rusia nu puteau fi afectate decât de fapte de
cutaj de violență, care aveau ca țintă atragerea atenției asupra organizației și a supra
dezideratului său. În ac este condiții, victimele6 erau ochite în mod excepțional din pricina
semnificație i ,,simbolice” care era atribuită reprezentanților monarhiei și agenților de nădejde
ai regimului monarhic țarist care era considerat corupt și tiranic. Una dintr e trăsăturile aceste i
ideologii7 era aceea că organizația nu avea voie să ,,verse nici o picătură de sânge mai mult
decât e necesar” pentru a -și împlini țelurile, neimportând cât de nobile sau utilitariste ar fi fost
acestea. Și în situația în care își alegeau victimel e cu foarte multă atenție și după cumpăniri

4 Susținător pasionat al federalismului și al mutualismului susținea că: “violența este necesară nu doar pentru a
atrage atenția asupra unei cauze, ci pentru a informa, a educa și, în final, a strânge masele în jurul revoluției”.
5 “Voința populară” sau “ Libertatea populară”
6 Țarul, membrii marcan ți ai familiei ț arului, înalți funcționari ai G uvernului țarist.
7 Cogniții și credințe împărtășite, care servesc la justificarea intereselor grupurilor teroriste dominante. Baza
ideologică dintr -o grupare teroristă poate fi mai mult sau mai puțin influenț abilă în interesele și scopurile pe care
teroriștii doresc să le atingă.

9
lungi, membrii bandei respective aveau mustrări de conștiință din cauza faptului că erau
,,forțați” să asasineze persoane. În mod paradoxal cea mai de seamă și notabilă acțiune a
bandei Narodnaia Volia a condus ș i la dispar iția acesteia: este vorba de lic hidarea d in data de
01.03. 1881 a țarului Alexandru al II -lea. Guvernul țarist a aplicat de urgență măsuri pentru
prinderea membrilor componenți ai grupurilor Naradnia Volia , suprimând în acest fel cea
dintâi gener ație de teroriști ai Naradnia Volia.
În timpul primei conflagrații mondiale încă se mai făcea uz de sensul revoluționar al
fenomenului terorist. Astfel că între 1880 și 1890 organizațiile naționaliste armene care luptau
pentru naționalism tocmai în răsărit ul Turciei recurgeau la metode cu vădit caracter terorist
împotriva domin ației turcești. Astfel de acte aveau un grad ridicat de similaritate cu actele și
acțiunile care urmau să fie aprobate și asumate de cele mai multe mișcări etnonaționaliste,
separatis te de după război. Etnicii armeni aveau ca țintă , în principal, să dea lovitura de grație
regimului turc considerat despotic , prin atacuri repetate forțelor administrative și forțelor de
securitate ale colonialiștilor. Cam tot atunci, Organizația Revoluțio nară Macedoneană Internă
(abreviată ORMI)8 întreprindea acțiuni în teritoriile care astăzi s -ar suprapune Greciei,
Bulgariei și Serbiei, metamorfozându -se ulterior într -o organizație teroristă de criminali
remunerați.
În Bosnia, per sonalitățile culturale s ârbe, tineretul studențesc sau chiar persoane care
nu erau majore dar care aveau titulatura de Mlada Bosna sau Tinerii Bosni aci – au inițiat o
revoltă anti -suzeranității habsburgice. Gavrilo Princip era unul dintre elementele active ale
acestei organizați i, el fiind renumit ca cel despre care se zice că a produs succesiunea de fapte
din data de 28 iunie 1914. Este vorba de evenimentele care au tulburat atunci toată E uropa,
respectiv asasinatul de la Sarajevo a Arhiducelui Franz Ferdinand. După cum se știe acesta a
fost momentul care a declanșat primul război mondial. Cei care făceau parte din aceste
organizații bos niace erau dedicați trup și suflet dezideratului de înfăptuire a unei entități
politice federale a slavilor de sud, care să adune deopotrivă pe s loveni, pe croați și pe sârbi. Ei
erau hotărâți să recurgă la asasinate ca un instrument pentru atingerea obiectivului național.
Contextul revoltelor bosniace nu trebuie separat de susținerea din exterior a grupării
Tinerilor Bosniaci . Aceștia din urmă er au ajutați de către organizații care funcționau aidoma
societăților secrete naționaliste sârbe. Astfel putem vorbi de organizația secretă sârbă

8 Deși macedonenii nu au suferit aceeași soartă catastrofală pe care au avut -o armenii în timpul primului război
mondial, când aproximativ un milion de oameni au murit în ceea ce se c onsideră că a fost primul genocid
ordonat oficial în secolul al XX -lea, ORMI nu și -a atins niciodată scopul de a realiza o Macedonie independentă.

10
Narodna Obrana9. Acesta din urmă a apărut în anul 1908, mai întâi cu scopul promovării
activități culturale și n aționale sârbe.
Cu toate că în rândurile Narodna Obrana se găseu înalți funcționari ai guvernului sâr b,
gruparea nu era controlată ef ectiv de către guvern și nici susținută nemijlocitt de către stat.
Legăturile și așa incerte pe care le avea cu guvernul s ârb au fost și mai mult închise în mod
voit când o facțiune radicală s -a detașat de Narodna Obrana în anul 1911 și a format
Ujedinjenje ili Start10. Aici se petreceau ritualuri sângeroase și jurăminte de credință, membrii
erau identificați prin numere și li se dădeau arme și bombe. Traficul acesta se desfășura
permanent între Bosnia și Serbia”.
Activitatea teroristă a Brigăzilor Morții11 precum și intimidarea fățișă a politicienilor
din opoziție, a celor care promovau drepturile omului, a studenților, sindic aliștilor,
jurnaliștilor și a altora, au constituit o caracteristică a dictaturi de extremă dreaptă care au pus
mâna pe putere în diferite state12. Însă aceste manevre de violență în politica autohtonă
susținute sau care erau dictate în mod clar de stat și orientate cu precădere contra populatiei
din interiorul țării, guvernarea prin violență și intimidare de către persoane care erau deja la
putere sunt de regulă prezentate prin “teroare”, ca să poată să se facă deosebirea dintre acest
fenomen și “terorism”, înțeles ca violență săvârșită de organizații care nu aparțineu statului.
Până în decenilul al treile a din secolul XX, conotația noțiunii de ,,terorism” s -a modificat
iarăși. Acum, acest termen, prezenta mai curând modalități de reprimare în masă utilizate de
țări cu regim dictatorial și de conducătorii lor totalitari contra propriilor cetățeni13.
În Germania și Italia, ajungerea la putere a lui Hitler și Mussolini a avut la baza
susținerea maselor din stradă și au fost ajutați de mobilizarea ș i desfășurarea de grupări care
purtau numele de Cămăși cafenii/negre , care îi agresau și intimidau pe opozanții politici,
învinuindu -i pe aceia care nu erau supuși furiei publice.
“Marea teroare” pe care o pregătea Stalin14 semăna, dar se și diferenția, de cea a
naziștilor. Cu toate acestea, împrejurările din anii din deceniul al patrulea din Uniunea
Sovietică nu se puteau compara cu tulburările politice, sociale și de ordin economic din

9 “Apărarea Populară” sau “ Apărarea Națională”.
10 “Uniunea morții” sau “ Moarte ori unificare” – mai adesea în tâlnită sub numele de “ Mâna Neagră”
11 Adesea compuse din ofițeri de securitate sau de poliție care nu sunt de serviciu sau sunt îmbrăcați în civil.
12 Argentina, Chile și Grecia în anii ’70 și chiar a guvern elor alese în El Salvador, Guatemala, Columbia și Peru
începând cu mijiocul anilor ’80.
13 S-a revenit astfel la conotația inițială de abuz de putere din partea guvernelor, care se aplica mai ales
regimurilor autoritare ajunse la putere în Italia fascistă, Germania nazistă și Rusia stalinistă
14 Inspirându -se din modul nemilos de eliminare a opozanților politici practicat de Hitler, dictatorul rus a
transformat, la rândul său, partidul politic pe care îl conducea într -un instrument aservit direct intereselor
personale, care funcționa la comandă iar aparatul de stat al poliției și securității în organe coercitive și de
represiune.

11
Germania și Italia din ani 1920 – 1930. Epurările politice ale lui Sta lin, diferite de cele din
timpul Revoluției Franceze, nu s -au declanșat în periodă de criză, revoluție sau război, ci într –
un timp când Uniunea Sovietică avea deja o situație oarecum l iniștită și se poate spune ca
aceasta era oarecum prosperă. Astfel epură rile de ordin politi c și social ale lui Stalin au ajuns
să fie, potrivit unuia cei care i -au scris biografia , “ o conspirație de acaparare a întregii puteri
prin acțiune teroristă ”, ce avea ca efect imediat asasinatul, exil area, încarcerarea sau
deportarea în lagăre de muncă forțată a milioane de persoane.
Odată încheiat al doilea război mondial, spre finele anilor ’40 și debutul anilor ’50,
conotația cuvântului “terorism” a recăpătat sensurile revoluționare cu care este de obicei
asociat în timpurile noast re15. În perioada amintită mai sus , denumirea corect politică a acestor
“luptători pent ru libertate” a devenit la modă ca urmare a atribuirii unei legitimități politice de
către comunitatea internațională , a acestor forme de conflicte pentru cauze de eliber are
națională și autodeterminare.
În ultimul timp noțiunea de “terorism” a fost utilizată ca sa poată fi identificate
fenomene mai răspândite și care sunt mai puțin concrete. În anii ’80, terorismul era socotit ca
o modalitate calculată de destabilizare a lumii occidentale ca parte a unei ample conspirații la
nivel global. La mijiocul anilor ’80, mai multe atentate cu bombă sinucigașe orientate
împotriva unor misiuni diplomatice și militare au orientat atenția asupra amenințării ce lua
amploare a terorismul ui ajutat de diferite țări16.
În anii ’90, conotația și folosirea conceptului de “terorism” au mai avut parte de o
modificare odată cu ivirea a altor două concepte care nu au făcut altceva decât să complice și
mai mult situația, este vorba despre: “ narcoter orism ” și despre “ fenomenul zonei gri ”.

1.2 . Definirea și trăsăturile terorismului internațional
Conceptul de terorism privit din unghi al etimologi ei – este un derivat de la cuvântul
„teroare” . Iar în definție teroare înseamă frică – Deimos17.
Pentru o j ustă definire trebuie plecat de la noțiunile de r ăzboi, de lupta și conflict .
Toate acestea înseamnă recurgerea la utilizarea forței, a unor căi violente și distructive. Din
punct de vedere psihologic un astfel de fenomen are la bază sentimentul de frica, de teama și
în forme mai complexe, sentimentul terorii.

15 În acea vreme, era folosit în legătură cu revoltele violente derulate apoi de diverse grupări interne naționaliste
(anticolonialiste) care au apărut în Asia, Africa și Orientul Mij lociu ca împotrivire la continua dominație
europeană. Țări foarte diferite, ca Israelul, Kenya, Ciprul și Algeria, își datorează cel puțin în parte independența
unor mișcări politice naționaliste care utilizau terorismul împotriva puterilor coloniale.
16 Gheorghe Nistoreanu, Costi că Păun, op. cit., p. 315.
17 Gheorghe Nistoreanu, Costi că Păun, Criminologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, p. 313.

12
Noțiunea de teroare, în foma sa primară de interpretare , presupune sentimentul de
teamă, adică un sentiment care înfioară , tulbură și care produce traume la nivel colectiv (dacă
vorbim de spaima colec tivă), o stare transmisă prin ceea ce numim “terorizare”, adică
amenințarea cu fapte violen te sau recurgerea la violenț ă18.
Prin vi olența se înțelege recurgerea la forță de către o persoană sau mai multe persoane
având ca scop producerea unor prejudicierii în cazul integrității unor indivizi, grupuri de
indivizi ori a unor bunuri.
Conceptul pe care îl analizăm nu a avut parte , până acum , de o definiție extinsă și
completă nici din perspectivă politologică , nici din perspectivă pur și simplu academică , deși
noțiunea – care etichetează organizații, mișcări, indivizi și acțiunile acestora – circulă cu o
frecvență nemaiîntâlnită î n ultim ii ani .
Fenomenul terorismului, care, după cum am văzut, atunci când are o definiție dată ,
aceasta naște diferite semne de între bare și pare incompletă , nu are un caracter inedit pentru
că îi aflăm originile în că din vremurile antichit ății, atât din punct de vedere al formelor în care
se manifest ă, cât și din punct de vedere al motivațiilor și a justificări lor. Ținând cont de toat e
acestea , nu putem să nu observăm că definirea unui grup și a acțiunilor sale „terorist/teroriste”
pare să fie încăcat ă cu destul de mult subiectivi sm, de neseparat de percepția care există
pentru autoritățile politice și publicul țintă al unor astfel de fapte sau acte, precum și pentru
aceia care spun că teroriștii sunt apărătorii drepturilor lor legitime19.
Există autori care definesc terorismul ca fiind forma terorii la nivelul cel mai ridicat,
însă alți autori consideră actul terorist ca fiind o acțiun e care este legată de o activitate socială
organizată, numită teroare . Însă aceștia o reduc numai la o stare a psihic ului.
Faptele cu caracter terorism au ca obiectiv ceva similar , respectiv sentimentului de
descuraj are și frică general izată. Prima victima asupra căreia se îndrepta actul terorist are o
mai mică importanță comparativ cu efectul generalizat pe care în dorește autorul terorii să îl
aibă asupra unei colectivități sau a unui grup spre care se îndreaptă actul.
Fenomenul t eroris t, în ciuda faptu lui că presupune un număr de victime individuale,
acesta se traduce și ca o crimă la adresa unei întregi comunități sociale.
Fenomenul terorist se constituie totodată ca un fenomen de factură psihologic ă, iar
noțiunea de terorism nu este altceva decât o exploatare în mod conștient a actului terorii.

18 Octavian Pop, Gheorgehe Neagu, Criminologie generală , Chișinău, 2005, p. 18.
19Gabriela Mate i, Bogdan Buneci, Terorismul în contextul globalizării, în „Marea criminalitate în contextul
globalizării”, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 67.

13
Pentru a -și asigura nepătată credibilitate , terorismul concretizează în mod calculat
amenințarea prin violență crudă.
Prin urmare, sociologii spun că actul teroris t poate fi interpretat ca acel act care
utilizea ză acte de natură violent ă, asupra unui grup de indivizi și care adesea vizează un alt
grup de indivizi , în ideea de a împlini niște obiective politice. Așadar, un astfel de act poate fi
clasificat ca o formă de strategie de factură violentă, care presupun e constrângere, și prin care
se dorește schimba rea opțiunilor celorlalți în mod voluntar .
Definirea noț ională ar însemna suma trasăturilor în 4 patru grupe mari: strategii,
obiective, operații și organizare.
Analiza din perspectivă conceptua lă a terorismul ui este foarte variată și, de de cele mai
multe ori , necorespunzătoare , cu toate că o acțiune de natură teroris tă, declanșată să zicem de
către S.U.A., nu are cum să fie folosită pentru analize identice în alt stat. Noțiunea de terorism
conexată cu alte concepte specifice violenței, cum ar fi de exemplu speța unei crime sau a
unui act cu caracter armat în vremea unei conflagrații, poate fi totuși exprimat în condiții
evidente și în mod echilibrat în termeni de obiectivi tate. În același timp , putem susține c ă
misiunea unei analize și interpretări clare și obiective a ideii de terorism are un grad în plus de
dificultate , în aproape majoritatea situațiilor . În mediul științific au fost emise o sumedenie de
definiții ale terorismului, însă aproape toate au fost combătute. Complexitatea a fost cauza
principală pentru care noțiunea de terorism a presupus o multitudine de modificări pentru o
definiție singulară, generând multe controverse care nu s -au finalizat cu vreun rezultat20.
Departajarea noțională a terorismu lui nu poate avea în vedere multitudine a de
„noduri” cognitive sau diversitatea de scheme ale gândirii care să se refere la fenomenul
terorist , care și -a făcut simțită prezența din ce în ce mai mult de la începutul anilor șaptezeci
iar astăzi îmbracă forme inedite sub care se manifest ă, fiecare fomă putând să difere în mod
radical față de alta .
Atunci când trasăm limitelor noționale ale acestui fenomen este de preferat să se ia în
discuție atât analiza cât și sinteza tipurilor sale de manifestare: de viole nță, de nimicire ,
sistemul de calcul și eficiență al teroriștilor precum și comparația acestor forme cu acele
forme ale criminalității care nu se pot încadra ca fapte de teror e. Exact la fel cum este în
psihologia personalității, terorismul nu are o defini ție a sa, întrucât sunt variante în definirea
noțională a fenomenului pe care -l analităm. Așadar, se poate concluziona că nici în situația
terorismului nu avem parte de o noțiune ce nu poate fi contrazi să. Care este însă explicația

20 Nicolae Radu, Teste psihologice, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 89.

14
pentru acestă situație ? Răspunsul este acela că terorismul se manifestă în forme din cele mai
stranii și prin cele mai inedite forme de violență contra societății civile.
Ca o concluzie la cele arătate mai sus, putem afirma că este destul de complicat să se
afirme din punct de vedere academic o noțiune general acceptat ă, și asta pentru că ceea ce
pentru un individ , grup sau țară înseamnă terorism , pentru alții , aceeiași faptă sau act,
înseamnă o luptă de eliberare națională. Mai mult , se iscă și o confuzie între noțiunile de
violență , terorism , crimă organizată , război civil și stat dictatorial . Aceste neclarități devin și
mai accentuate atunci când se forțează conexarea fenomenului terorismului cu fenomenul
mișcărilor de insurgență sau al e mișcări lor pentru separatis m.
O altă c oncluzie la cele relatate este aceea că t erorismul constituie singurul fenomen
care produce pagube materiale și umane, este antisocial și induce spaimă, groază, panică, șoc,
haos, stări de anxietate, ba chiar tulburări psihice la nivel de colectivitate în rândul societății
civile.
Potrivit unor definiții acceptate la nivel de stat, oficial în SUA și Regatul Unit precum
și din alte țări, terorismul desemnează utilizarea într-o manieră nelegală ori amenințarea cu
violență a oamenilor sau a proprietăților lor cu intenția obținerii unor deziderate de ordin
politic sau social prin intimida re, prin constrânge re la nivel de psihic manifestat asupra
autorităților de la centru sau din teritoriu , persoane sau alte organizații, pentru a modifica
într-un anumit sens comportamentul sau politicile aplicate sau negociate . Pe de altă parte,
terorismul mai înseamnă și dorința atingerii unor scopuri c u caracter politic sau religios prin
atacuri multiple împotriva acelora care nu iau parte la război sub forma asasinatelor , a
răpirilor, sub forma de șantaj, a atentatelor cu materiale explozive, intimidării prin căi mass –
media și a altor forme de realizare a terorii pentru a obține succesul unor obiective
antisocial e21.
Țelul final pe care -l urmărește terorismul este de natură poli tică; oricare ar fi
psihologia de grup sau motivele personale ale indivizilor care recurg la acte de terorism,
prezen ța unor scopuri politice este la bază, acestea distingând terorismul de alte acte cu
caracter criminal. Obiectivul general al terorismului constă în comiterea unor acte cu un grad
ridicat de violență, de natură să declanșeze un sentiment de panică și o stare de nesiguranță la
nivel macrosocial, privind puterea de control al autorităților , și conducând în cele din urmă la
crearea unei stări de nesiguranță, de teamă și insecuritate la nivel politică și social22.

21 N. Radu, op. cit., p. 90 .
22 Idem, p. 91.

15
Cel care comite acte teroriste este convins că existența injustiției nu poate fi eliminată
decât printr -o cale violentă. Acesta este și motivul pentru care s -a ajuns și tactica ultimei
soluții. Mai multe organizații le teroriste își argumentează astfel faptele pe care le săvârșesc
neavând rațiuni de ordin politic, ci făcând mai degrabă apel la “instanțe superioare”, la
“adevăruri ultime ”, la “războiul sfânt ”, “revoluții apocaliptice ” sau chiar“planetare ” etc.
Dacă anlizăm , atentatele care au ca definiție sinuciderea , acestea sunt „specialitatea”
grupările șiite din Liban, a palestinieni lor, sau a bandelor Sicki , și observăm că acestea intră
în contradicție chiar cu preceptele religiei musulm ane, care nu accepta ideea sinucid ului. În
ciuda faptului că nici o religie si confesiune nu poate să stea ca argument pentru practica
terorismului, realitatea este însă că terorismul de factură religios ă există și produce victime .
Din cercetări s -a conclu zionat , că țelul tactic sau obiectivul imediat al unei organizații
terorist e îl constituie declanșarea terorii , iar țelul strategic constă în folosirea panicii, a
canalizării nemulțumirii în societate prin instauratea sentimentului de frică ce poate împing e
puterea politică din statul agresat la unele concesii și compromisuri politice care să satisfacă
scopurile autorilor actelor de terorism . Din această perspectivă , terorismul poate fi înțeles și
ca o tactică psihologică care are ca arme principale panica și publicitatea.
Dacă ne uităm la p ublicitatea “Masacrului de la Munchen” , observăm că aceasta a avut
un rol major în declanșarea unei psihoze colective în societate față de terorismul internațional
(teroriștii au arătat capacitatea unei mici grupări care poate să țină în alarmă o țară ).
Element operațional de bază al teroriștilor este utilizarea cu bună -știință dinainte a
amenințării cu violență, trăsătură fundamentală a terorismului.
Tot o trăsătură fundamentală a terorismului este clandestinitatea (pract icarea
terorismului camuflat )23.
Din cele prezentate deducem caracteristicile terorismul ui: violență, crimă și
clandestin itate.
O altă trăsătură a terorismului este aceea că se manifestă în grupuri mici de multe ori
din punct de vedere numeric. Însă aceste grupuri au capacitatea de a deveni mici unități
operative care să facă parte din cadrul unor organizații mai mari ( noțiunea de grup trebuie să
fie din unghi social și psihologic).
Terorismul pare astfel a fi un mod de acțiune născut din frică și constă î n utilizarea
succesivă a violenței de către o grupare clandestin ă sau de grupări statale din considerente
doctrinare și ideologice , politice sau criminale, victimele sunt fie aleatorii fie ochite pentru că

23 Idem, p. 92.

16
sunt reprezentative pentru un anume grup de popula ție și servesc ca promotori de mesaj e
îndreptate înspre obiectivele vizate în realitate .
O altă concluzie , a acestui subcapitol este aceea că t erorismul, ca manifestare a
factorilor sociali, nu poate exista decât prin eliminarea ori cu voia autorităților și instituțiilor .
De prea puține ori acțiunile întreprinse de către teroriști sunt efectuate de către așa –
munitele „entități teroriste” . Acestea sunt formate prin alăturări și întruniri ale unor indivizi cu
idealuri politico -sociale comune în temeiul acordu lui de voință al lor, pentru satisfacerea
obiectivelor sau chiar a idealurilor grupării teroriste în cauză .
Entitățile teroriste mai poate fi definite ca asocierea de indivizi într-un organism bine
articulat și structurat pe linie ierarhi că care, prin acți uni violente caută obținerea unor
deziderate cu caracter pur subiectiv de ordin politic, social sau religios. Nu în ultimul rând
terorismul poate constitui cea mai dăunătoare și gravă consecință a puterii, „în sensul că se
justifică prin forța cea mai dură și brută , și utilizarea ei are loc fără urmă de regret sau
mustrare de conștiință , în situația în care unica regulă este cea impusă de către terorist, fie el o
persoană , grup sau stat”24.
În procesul științific, de cercetare a noțiunii de terorism se ia în calculul definiția
teroristul ca persoană și terorismul ca fenomen aplicat de o organizație. Studiul terorismului și
a teroriștilor este unul de actualitate întrucât în zilele noastre acest fenomen a luat amploare pe
mapamond25.

1.3. Formele terorismul ui internațional
Terorismul internațional îmbracă într -o distincție relevantă două forme, iar acestea
sunt terorismul internațional convențional și terorismul internațional neconvențional.
Terorismul internațional convențional poate lovi prin atacuri convenționale, precum
deturnări de avioane, atacuri sinucigașe sau prin bombardări, rezultând distrugerea fizică a
infrastructurilor critice, punând în pericol bunăstarea socială și economică a populației sau
punând în pericol funcțiile statului,ori ameni nțându -i însăși existența.26
Pe cealaltă parte, globalizarea și dezvoltarea continuă a tehnologiei au dus la
înmulțirea armelor de distrugere în masă permițând dezvoltarea fără precedent a unor noi
forme de terorism internațional neconvențional .

24 V. Măgureanu, Putere și terorism , vol. 1, Nr.1 -2, Universitatea București, 2003, p. 110.
25 M. Mărgărit, Tipologia și psihologia terorismului , în Jurnalul Național, 13 septembrie, 2004, pp. 1 -6
26 L-M Crăciunean -Tatu,Drept I nternațional umanitar,Ed.a2a,rev.și adăug.. -Editura
Hamangiu,București,2019,pp.84

17
EU Terror ism Situation and Trend Report clasifică aceste noi forme de terorism
neconvențional în mai multe categorii : terorism chimic; terorism biologic; terorism
radiologic; terorism nuclear; terorism cibernetic.27
Terorismul chimic constituie o formă de război a simetric ce presupune folosirea unor
arme de distrugere în masă, respectiv a armelor chimice sau a acelor substanțe otrăvitoare care
compun armele chimice.28 Aceste substanțe sunt foarte periculoase și dăunătoare pentru
sistemul respirator și nervos și toto dată sunt ușor de trasportat și de manevrat.
Terorismul biologic se manifestă prin răspândirea de viruși, bacterii, microorganisme.
Acești agenți biologici sunt folosiți în scop terorist sau militar. Datorită costurilor reduse în
ceea ce privește fabricați a, armele biologice sunt considerate arme de distrugere în masă fiind
foarte ușor răspândite pe cale digestivă și aeriană, și care au capacitatea de a se propaga
singure și de a crește numărul celor contaminați. Armele biologice prezintă numeroase
avantaj e pentru teroriști, iar cel mai important avantaj este constiuit de faptul că sunt foarte
greu de descoperit, ocupă un spațiu foarte mic iar în momentul declanșării nu produc zgomot.
Bioterorismul poate fi direcționat de asemenea împotriva rezervelor de al imente
destinate oamenilor și animalelor, a locurilor de preparare și depozitare a hranei și a
aprovizionărilor cu apa. Pentru a amplifica impactul asupra țintelor alese, agenț ii etiologici ai
bolilor infectioase pot suferi „transformări” prin presiune sel ectiva asupra reproducerii,
recombinare, mutații genetice cu scopul de a mari virulenta, patogenitatea, transmisibilitatea,
diminuarea răspunsului imun la vaccinurile administrate și amplificarea rezistentei la
antibiotice.
Cu toate ca au fost identificate și catalogate peste 1400 de microorganisme, multe sunt
inofensive, multe acționează benefic pentru om și numai un număr relativ mic (cea. 200) sunt
patogene și pot produce imbolnaviri severe. Dintre cele 200 microorganisme patogene numai
în jur de 20 pot indeplini condițiile pentru un potențial agent biologic (infectivitate, virulenta,
capacitate de a -si menține infectivitatea și virulenta pe perioa de de timp î ndelungat și în
condiții de mediu „ostile”, u șor și eficient de răspândit, să -si păstreze viabili tatea,
infectivitatea și virulenta după diseminare).
În pofida acestor condiționări, recurgerea la armele biologice ramane „soluția
preferata” de teroriști (individuali sau organizații teroriste), datorită unor particularități ale
armelor biologice și cons ecințelor majore consecutive utilizării acestora:
a) agenții biologici necesari preparării armelor biologice sunt larg răspândiți în

27 Idem, pp.85
28 Idem, pp.86

18
natura, în laboratoarele de diagnostic și cercetare medicală ;
b) rezultatele cercetărilor în domeniul biologiei, geneticii, epide miologiei si
microbiologici facilitează „prepararea” armelor biologice, perfecționarea, stocarea și
diseminarea acestora;
c) tehnologia de preparare a armelor biologice este foarte ușor de asimilat, iar
costurile sunt extrem de reduse; mijloacele de răspândir e ieftine și ușor de pus în practică ;
d) atacul cu arme biologice poate fi efectuat „acoperit” iar sesizarea evenimentului
„tardivă ” (după perioada de incubație)29.
Trecând în revista rapoartele care descriu interesul teroriștilor pentru ag enții biologici,
este posibil să tragem anumite concluzii preliminare. În primul rând , sunt puți ne grupările
teroriste care au încercat să dobândească agenți biologici și chiar mai puține acelea care le -au
folosit efectiv. În al doilea rând, numărul incidentelo r care implicau utilizarea sau î ncercarea
de utilizare a agenților biologici este extrem de mic, în special atunci când este comparat cu
miile de incidente teroris te. În al treilea rând , numărul cunoscut al victimelor în urma
incidentelor bioteroriste este limitat la 751 de persoane, care s -au îmbolnă vit în timpul
atacului grupării Rajneeshee din 1984.
În cele din urma, multe dintre grupările te roriste au utilizat tehnici de împrăș tiere care
nu aveau șanse de a produce victime în masa. Unele dintre ele au țintit în mod cl ar indivizi,
altele s -au concentrat asupra contaminării apei sau hranei. Aum Shinrikyo este singurul grup
cunoscut care a demonstrat ca este interesat să dezvolte capacități de răspândire pe calea
aerului. E xista un motiv puternic de teamă că atacurile bio teroriste viitoare ar putea fi mai
ucigătoare decât sunt în prezent, fiind trei factori care au dus la această concluzie .
În primul rând exista teroriști care vor s ă ucidă un număr mare de oameni. Au existat
astfel de grup ări și în trecut, dar se pare că numărul c elor care doresc victime în masă este în
continuă creștere.
Atentatele de la World Trade Center și Oklahoma City au fost puse în aplicare de
grupări terori ste în creștere. Aum Shinrikyo încearcă să stăpâneasca tehnica răspândirii pe
calea aerului a agenților biologici. Unii teroriști ar putea avea acces la expertiza deținuta de un
program de lupta cu arme biologice condus de stat. I
În cele din urm a, Aum Shinrikyo a demonstrat că grupările teroriste dispun de resurse
comparabile cu ale unor state. Într-o măsura tot mai mare, este posibil ca oricare grup terorist
sa poată utiliza agenți biologici pentru a produce victime în masa30.

29 Ludovic Păun, Bioterorismul și armele biologice , Editura Amaltea, București, 2003, pp. 55 -56.
30 Terorismul – istoric, forme, combatere. Culeger e de studii, Editura Omega, București, 2001, p. 146.

19
În anul 1972 a fost semnată Convenția asupra armelor biologice de către 140 de
națiuni. Semnatarii se angajau ca: nu vor dezvolta, produce, stoca sau achiziționa agenți
biolo gici sau mijloace de diseminare, însă în ciuda semnării acestei convenții, armele
biologice au continuat să se mențină în actualitate. În anul 1979 au murit cel puțin 66 de
persoane î ntr-un „accident” c u aerosoli de Bacillus Anthracis produs la o uzina de a rme
biologice din Rusia. Totodată, în anul 1991 în Irak s -au transformat în arme, agenții biologici
ai antraxului, toxinei botulinice și a aflatoninei. Aceasta problemă este în preze nt de
actualitate i nternațională . De asemenea, în anul 1995 cel puțin 17 tari (incluzând mai multe
semnatare ale Convenției din 1972 asupra armelor biologice) posedau arme biologice.
În anul 1995, Cultul Shinrikyo, care a dise minat gazul Sarin (care acționează asupra
sistem nervos) în metroul din Tokyo, iar autorul a fost depistat ca posedă instalații
rudimentare pentru un program de arme biologice (antrax, botulism, febra Q)31.
Vulnerabilitatea populației civile la armele biologice a fost probată în S.U.A. în cursul
atacului biologic cu Salmonella Tiphy Murium cu care s -a infectat salata dintr -un bar din
Oregon de către membrii cultului Rajneskea în anul 1984.
Teroriștii pot recurge la armele biologice și pot ucide mult e persoane pentru a crea o
criză fara precedent deopotrivă medicală, politică și social ă32. O trecere în revistă a
incidentelor din trecut sugerează un interes limitat din partea grupărilor teroriste pentru
agenții biologici.
În timp ce unii au explorat armele biologice ca mijloace teroriste potențiale , numai un
număr foarte mic au încercat să dobândească astfel de agenți și chiar și mai putini au încercat
să-i utilizeze. Cu toate acestea, există motive puternice de îngrijorare că bioterorismul ar putea
deveni o amenințare mult mai mare. Un număr în creștere de gru pări adoptă tactici prin care
provoacă un număr mare de victime pentru a -și realiza scopurile ideologice, de răzbunare sau
religioase, adesea greu de î nteles. Armele biologice sunt potrivite pentru atingerea
obiectivelor lor. Mai mult , grupările teroriste ar putea utiliza agenți biologici doar pentru a
reduce capacitatea de riposta a inamicului, nu pentru a -1 ucide. Astfel de agenți pot fi folosiți
și ca instrumente de șantaj, pentru obținerea unor câștiguri politice sau financiare.
În S.U.A. se manifestă o îngrijorare crescândă față de posibilitatea ca teroriștii să
utilizeze agenți biologici. Autoritățile au arestat indivizi care s -au asociat cu grupări rasiste în
scopul dobândirii de agenți bi ologici. Ca o consecință a acestei perspective asupra noii
realități, S.U.A. își îmbunătățește capacitatea de a r ăspunde la atacurile biologice î mpotriva

31 Marius Roșu, Migrații versus terorism: impact regional și global, Editura Topform, București, 2017, p. 116.
32 Ludovic Păun, op. cit., pp. 58 -59.

20
centrelor urbane americane. Atât ramura executivă cât și cea legislativă depun eforturi pentru
a întări capacitățile de la nivel federal, statal și local în zonele de criza. Cu toate acestea, vor
trebui realizate mai multe lucruri dacă dorim sa reducem numărul victimelor unui atac
bioterorist33.
Terorismul radiologic implică arme nucleare și arme radiologice , acestea folosesc
materiale radioactive care se gă sesc în s pitale sau centre de cercetare și sunt dispersate în aer
cu ajutorul explozibililor convenționali contaminând mediul înconjurător. În plus, costurile
sunt reduse iar efectele lor pot fi devastatoare.
Terorismul nuclear constituie în momentul de față cea m ai mare amenințare la adresa
umanității, armele nucleare sunt dețin ute în principal de state însă nu trebuie exclus șcenariul
în care actori nestatali ar intra în posesia armamentului nuclear, sau chiar să -l procureze.
Raportat la problema deținerii de arm ament nuclear, sistemul internațional cunoaște
existența a trei tipuri de state :
1. State care dețin armament nuclear și sunt parte la Tratatul de Neproliferare
Nucleară din 1968 ( SUA, Rusia, Marea Britamie, Franța și China) ;
2. State care nu dețin armament nuclear și care au ratificat Tratatul de Neproliferare
Nucleară din 1968 (189 state, Coreea de Nord s -a retras, în anul 2003)
3. State care dețin tehnologie nucleară și care nu au semnat Tratatul de
Neproliferare Nucleară din 1968 (Istrael, India ,Pakistan ).34
Terorismul cibernetic se realizează pr in sisteme informatice, fiind o formă a
terorismului neconvențional al zilelor noastre, și care poate avea efecte devastatoare.
Teroriștii cibernetici accesează ilegal sisteme informatice, alterează integritatea u nor date sau
perturbă funcționarea sistemelor informatice, fiind vizate informațiile clasificate și
confidențiale. Acestă formă a terorismului reprezintă o amenințare pentru securitatea
națională a unui stat dar și pentru securitatea internațională.

33 MATEI, Gabriela, BUNECI, Bogdan, Terorismul în context ul globalizării, în „Marea criminalitate în
contextul globalizării”, Editura Universul Juridic, București, 2012 , pp 149.
34 L-M Crăciunean -Tatu,op.cit.,pp.88

21
CAPITOLUL II
CADRUL JURIDIC CU PRIVIRE LA COMBATEREA TERORISMULUI

2.1. Cauzele terorismului internațional
Factorii care au generat apariția și evoluția terorismului internațional au fost enunțați
chiar în titlul rezoluției Adunării Generale O.N .U.: prejudecățile, mizeria, dar și situațiile
limită care au adus oamenii în situația să recurgă la asasinate și chiar la sinucideri, toate în
tentativa de a realiza schimbări sociale sau politice majore .
Cauzele principale care au ge nerat proliferarea actelor de natură teroristă se pot
rezuma la acestea : războiul arabo -izraelian, antagonismul sărăcie și bogăție, precum și lupta
dintre civilizații și ciocnirea dintre religii. L a cele anterioare se adăugă existența unei
superputeri militare pe mapamond ca re tinde spre unicitate în ce ea privește dominația35.
a. Conflictul arabo -israelian
Acest război a fost multă vreme calificat ca fiind cauza principală a flagelului de
terorism internațional. În forma sa inițială , acest e tensiuni au avut ca rațiune polit ică crearea
unui stat israelian în ținut palestinian. Un aport considerabil la apariția războiului a revenit
Regatului Unit , care a abdicat de la promisiunile adresate palestinienilor în timpul desfășurării
celei dintâi conflagrații mondial e. Așa cum preve dea inițial înțeleger ea, Regatului Unit
promitea un ajutor lumii arabe din acea parte Orientului Apropiat pentru nașterea noului stat
palestinian , cu condiția ca țările musulmane să intre în război contra Germaniei și a Turciei .
În ciuda faptului ca musul manii arabii au participat la conflagrație ca aliați ai
Regatului Unit, aducându -și masiv aportul la destr umarea Imperiului Otoman, britanicii au
luat hotărâri favorabile evreilor . Astfel s -a născut ideea înființ ării unei țări a everilor pe
pământul Palest inei, și s-a achies at la rezoluția O.N.U. din anul 1948.
Ulter ior anului 1948, tânărul stat is raelian a intrat sub protecția americanilor și au
devenit prietenii și aliații oficiali ai evreilor .
Ca și c onsecință a acestor mutații geo -politice de după răz boi, arabii din ținutul
palaestinian au recurs la un comportament caracterizat prin acte de agresiv itate vizavi de
evrei , de americani și, cum ea de aștepte și față de englezi. În dorința lor de revanșă față de
nedreptățile trecute, palestinieni s -au îndem nat reciproc la săvârvirea de acete și fapte de
natură extremistă contra acestor țări (Israel, Regatului Unit și SUA) , însă, foarte interesant,
și în alte colțuri de pe mapamond unde acestea aveau diverse interese.

35 Dumitru -Virgil Diaconu, Terorismul. Repere juridice si istorice , Ed. All Beck, București, 2004.

22
b. Conflictul dintre sărăcie și bogăție
Nu de puține ori s-a spus, mai ales în literatura de specialitatea și nu numai, că
Organizației Națiunilor Unite duce constant un război antiterorist care dorește eradicarea
sărăciei și mai cu seamă a traiului aflat la limita subsitenței .
Într-adevăr în s ecolul XX și XXI sunt discrepanțe uriașe între țările cu trai bun și
foarte bun și statele sărace, iar aceste diferențe ale nivelului de trai au o tendință ascendentă
potrivit statisticilor .
Tot centrele de statistică ne relevă că, î n vreme ce într -o țară cu nivel ridicat de trai
venitul mediu pe lună trece de un cuantum de patru mii de dolari și, respectiv, 3000 de euro
pe lună, în statele care se găsesc în proces de dezvoltare, același venit mediu este și de 8 -12
ori mai scăzut .
Bogăția statelor duce la s entimente și atitudini contradictorii. În cazul Americii care
este considerată cel mai puternic stat de pe glob este cunoscut că a generat sentimente de
frustrare și ostenta ție din partea populației musulmane .
În același timp , populațiile aflate la limita subzistenței, cum este cazul populației arabe
din Palestina , aceștia, din cauza acestor sentimente comit contra celor pe care -i consideră
bogați acte teroriste, manifestându -și nemulțumirile pe scena internațională.
Problema traiului greu al unor state privit ca factor principal al terorismului
internațional a fost luată în discuție în statul mexican numit Monterrey când a avut loc
Conferinț a O.N.U., desfășurată în 2002 , cu participarea mai multor prim -miniștrii și șefi de
stat. La acea conferință șeful OM C pe nume Michael Moore, a susținut că problema nivelului
foarte scăzut de trai reprezintă „o gravă amenințare la securitate și pacea omenirii , a
drepturilor omului, a democrației și a securității ”. În cadrul Conferinței această afirmație a
fost împărtășit ă de către cei prezenți .
Prin documentul final al Conferinței s -a luat hotărârea ca până la începutul anului
2016 traiul la limita subzistenței în lume să fie diminuat cu cincizeci de procente . Nu în
ultimul rând la conferința în cauză , s-a mai discutat ș i hotărât ca țările cu o economie de piață
performantă trebuie să își respecte promisiunile privind alocarea a 0,7 % din P rodusul Intern
Brut trimis statelor sărace .
Acum, la nivel global aflăm o disproporție vădită între cei bogați și cei nevoiași .
Rapor tat la numărul populației planetare , circa 15% dintre oameni au în proprietate și
exploatează mai mult de optzeci de procente d in bogăția mondială. În același timp mai mult
de un miliard de oameni trebuie să se descurce uneori cu un venit al cărui pute re de cupărare
este de mai puțin de 1 dolar într -o singură zi. Mai bine de o treime dinre oamenii de pe glob

23
supraviețuiesc fără a avea apă potabilă crentă. Un studiu ne arată că la nivel planetar sunt în
jur de o sută douăzeci de milioane de copii care nu au posibilitatea la educație. O altă dramă la
nivel mondial o constituie flagelul SIDA. În statele sărace sau cele aflate în curs de dezvoltare
circa patruzeci de milioane de persoane sunt infectate cu virusul HIV.
Cele arătate nu fac altceva decât să reflec te situația dezastruasă a sărăciei la nivel
internațional . Ce este mai grav este că astfel de statistic i justifică într-o anumită măsură
faptele la limită ale persoanelor care recurg la sacrifi ul suprem, viața, în cadrul atentate lor
sinucigașe . Rrefugiați arabo -palestinieni aflați în lagărele sau taberele destinate refiului sunt
un exemplu al unor astfel de gesturi. Traiul lor este unul în care se află mizerie și foamente .
Acesta este și motivul pentru care apar teroriștii numiți „kamikaze” al căror crez es te
sacrificiul pe care fac în cadrul atentate lor teroriste . Astfel se ajunge la victime le nenumăra te
din rândul evreilor .
Dacă diferența uriașă care s -a creat de -a lungul timpul dintre sărăcie și bogăție s-ar
reduce , dacă statele robuste din punct de veder e financiar ar investi mai puține miliarde de
dolari pentru achiziționare de arme și ar plăti mai mult pentru a intrajutorarea statelor
subdezvolate, atunci terorismul internațional s -ar reduce cu adev ărat. Însă, după cum se ști e,
în zilele noastre marile puteri nu consideră această varianta ca fiind o prioritate.
c. Existența unei unice superputeri în lume
Cu toate că pare incredibil , existența unei unice mari puteri pe glob , din punct de
vedere economic, dar mai ales militar, care în zilele noastre este S.U.A., poate fi catalogată ca
o condiție menită a favoriza evoluția terorismului internațional.
Tocmai din vremuri imemoriale , ideea de pace a fost menținută printr -un echilibru de
forțe care aveau controlul una asupra celeilalte. Cel mai recent exemplu al istriei este
superputerea SUA și superputerea Uniunii Sovietice . Ulterior dezmembrării Uniunii
Sovietice, rolul de u nica putere financiară , politică și armată a revenit americanilor . SUA are,
într-adevăr astăzi parte de o ascendență de invidiat la nivel planetar în domeniul științei,
tehnologiei, armamen tului și educației universitare . Deținând o poziție despotică aproape în
lume, SUA și-a asumat funcția de garant al păcii și al securității internaționale, sub sta ndardul
valorilor de democrației , ale dreptu rilor omului și cele de liberalism.
Cu timpul, influența manifestată de americani în lume și-a redus într -o bună parte rolul
tradițional al O.N.U. Interesant de sublinat este că, într -un act oficial al SUA care se referea la
politica externă a acestora , erau evidențiate acestea : „Cu O.N.U dacă se impune și trebuie , și
fără O.N.U. dacă este necesar și nu se poate altfel ”. Având ca logică un astfel de slogan a fost
posibilă atacarea în 2002 a statului Afganistan cu acordul O.N.U , iar, ulterior Irakul a fost

24
atacat în 2003 fără a mai fi considerat de către SUA necesară poziția O.N.U. în această
chestiune .
La nivel internațional, experții în materie de drept internațional și -au exprimat punctul
de vedere spunând că atitudinea arbitrară a americanilor este un afr on și o sfidare a
principiul ui „pacta sunt servanda”, pe care se bazează î nșăși conv ențiile internaționale
elaborate sub protecția O.N.U. și la care ameri canii sunt parte.
O altă nemulțumire la adresa americanilor , care a produ s multă agitație între națiun i și țări de
pe glob , este refuzul acestora de a ratifica Convenția de la Kyoto din anul 1997 . Această
convenție avea în conținutul său dispoziții prin c are interzice a testele nucleare și prevedea
scăderea emisiilor de gaze cu efect, care conduc inevitabil la procesul de încălzirea globală.
SUA susțin e că dacă ar ratifica Protocolul acesta ar lovi inevitabil în economia americană , cu
toate că în materia înarmărilor nucleare este prevăzută în convențiile internaționale o
răspundere obiectivă ca o conseci nță a exploatării instalațiilor de acest gen . Mai exact, vorb im
aici despre o răspundere internațională care presupune riscuri, reglementată pe cale
convențională în dreptul internațional din ziua de azi .
Pe lângă toate acestea, statul american nu a vrut să dea curs ratificării Statutul ui Curții
Penale Internaționale, motivând că înființarea Curții ar putea fi considerată ca un afront la
independența națională, a țării. În aceste condiții , eventualele situații care puteau fi calificate
ca acte de tortură săvârșite de către militarii SUA în penitenciarele din Irak după atentatele din
11 septembrie 2001 , ar urma să nu fie supuse justiției Curții Penale Internațională, ci judecați
de către justiția Statelor Unite .
Interesante au fost niște anchete întreprins e de unele publicații renumite americane și
europene pentru 2013. Aceste anchete au vizat mai mulți oficiali americani și ar fi susținut
torturarea civililor ira kieni. Publicația nemțească „Deutsche Welle” a adus la cunoștiința
opiniei publice că de tortur area unor civili irakieni s-ar face vinovat chiar expertul SUA în
materie de siguranța națională și lupta împotriva terorimului. Numele expertului emerican pe
probleme de terorism, Jim Steel, a fost menționat pe aceeași subiecte privind actele de tortură
și de către ziariștii de anchetă de la publicația englezească „The Guardian”. Același nume a
apărut și la postul de televiziune BBC. Cum era de așteptat oficiali Statelor Unite s -au
împărțit în cei care au negat aceste acuzații, iar alții care nu le-au bagat în seamă .
Titulatura de superputere a americanilor este certificată chiar de a ceste argumente
critice la adresa SUA. Mai tragic este că o astfel de poziție a adminitrației americane
contribuie la o alimentare a și la întărire a flagelului numit terorism internațional.

25
America trebuie să înțeleagă că promovarea valorilor liberalismului, ale democrației
nu minimalizează și nu poate anula valorile împărtășite de alte popoare și națiuni. Însăși
atentatele teroriste din toamna lui 2001 au arătat faptul că nu numai omenirea întreagă are
nevoie de SUA ca superputere , ci, la fel de mult , însuși statul american are nevoie de restul
lumii în procesul pe care și l -a asumat pentru promovarea păcii, securității și prosperității sale.
d. Conflictul între civilizații36
Pe gl ob există o varietate de civilizații și culturi .
O clasificare pertinentă a civilizațiilor a fost alcătuită de către cunoscutul politolog
Samuel P. Huntington. Politologul a observat că în lume sunt următoarele tipuri de civilizații:
civilizația occident ală, civilizația latino -americană, niponă , ortodoxă – răsăriteană ,
musulmană , civilizația hindusă , cea vest -europeană și civilizația și cultura africană.
O obser vație pertinentă , de la care trebuie să p lece majoritatea analizelor aceea că
raporturil e care s-au format de -a lungul timpului au chiar pe intervale mici de timp între
aceste civilizații sunt întemeiate mai degrabă pe conflict decât pe toleranță .
Un exemplu elocvent în această ecuație este tendința de globalizare a civilizațiilor
americane și a celor vest-europene. Aceste tendințe au născut o reacție de frondă din partea
altor națiuni și popoare care aparțin unor standarde diferite de civilizație și cultură. La fel de
notorie este în literatura de specialtate și cleziunea dintre lumea Americ ii și lumea
musulmană, mai precis cea arabă . În timp ce americanii au parte de cea mai bună tehnică în
materie de arme nucleare , arabii dețin o altfel de putere, una neconvențională, bazată pe un
fundamentalism religios sprijinit de Coran . În numele acest ei cărți sfinte a mahomedanilor
arbii organizează atentate teroriste care duc la nenorociri în toată putera cuvântului, dezastre
petrecute în zona vestică .
Organizați a cea mai notorie de factură teroristă islamică de pe glob este Al -Qaeda. Ea
a conlucrat cu alte organizații extremiste musulmane și a avut țintă atât desființarea
regimurilor care nu erau fundamntate pe Coran cât și eliminarea civilizației venite din Vest în
statele arabe .
Mai trebuie spus că lumea musulmană nu de puține ori a avut ca obiec tiv înlăturarea
administrațiilor islamice pe care le suspectau că cochetează și însușesc concepții venite din
Vest și înlocuirea acestor guverne , cu guverne care nu abdicau de la legea mahomedană –
„sharia” în momentul preluării puterii .

36 Gheorghe Muscalu, Criminalitatea organizată și terorismul – factori de risc globali , Editura Hamangiu,
București, 2017, p. 77.

26
O asemenea manier ă de punere a problemei, o asemen ea vi ziune despre ideea de
guvernare a stat în anul 1981 la baza acțiunilor care s -au soldat cu asasinarea președintelui din
Egip, Anwar el Sadat, întrucât liderul de stat egiptean încheiase tratate de pace cu evreii .
Acest „război al civilizațiilor” așa cum ni -l teoretizează Huntington și privit ca cauză
primordială fenomenului terorismului internațional se rezumă zilelor noastre la o luptă pe
viață și pe moaste d ată de americani pentru a anihila organizațiile teroris te musulmane și de a
impune o civilizație occidentală , pe de o parte și la lupta teroriștilor din Orientul Mijlociu și
Apropiat sau mahomedani contra SUA .
O detensionare sau chiar sistare a tensiunilor dintre aceste civilizații ar fi posibilă dacă
democra ția occidentală pe care o vor americanii nu ar fi introdusă cu forța în acea parte de
lume sau dacă regândirea structurală a acestor comunități ( conform cu ideile expuse
președintele George W. Bush ) ar fi făcut ă într-un mod care să nu afecteze tradiți a, istoria și
religia islamică din Orient .
e. Conflictul între religii
Se spune că ciocnirea dintre religii și, implicit, dintre civilizații este una dintre cauzele
elementare ale terorismului internațional. În lume varietatea religiilor este foarte mare încât
nici nu au fost clasificate toate cate sunt , iar în privința originii lor și a motivelor pentru care
sunt adulate nu mai încape vorbă de o analiză î n acest sens. Un fapt este însăși sigular : în
numele credințelor de-a lungul istoriei s -au pu rtat războaie sâng eroase , și tot istoria va judeca
moarala acestor războaie. Insă, tot în numele religiei vremurile prezente se confruntă cu
organiz area de atentate teroriste.
Notorietatea unor astfel de conflicte este dată de lupta între adepții creștinismului și
adepții mahomedanismului .
În ciuda faptului că religia islamică este și ea alături de creștinism o religie a păcii,
foarte mulți mahomedani poartă în numele religiei lor războaie pe care le consideră ca fiind
sfinte și fiind o misiune divină chiar dacă apelează la măsuri extreme . Extremești ilamici
fanatizați pentru litera Coran ului, au misiunea, și cred în ea, de a lupta pe viață și pe moarte
contra acelora considerați nemusulmani. Ei îi vizeată în primul rând pe americani și pe
israelieni . Mai interesant și chi ar paradoxal este că etica musulmană chiar încurajează
extremism ul ca formă de luptă. O astfel de etică este respectată și privită ca poruncă divină
venită chiar de la profetul Mohamed: „Luptați contra acelora care nu se roagă la Allah”.
Ducând un războ i împotriva a ceea ce ei numesc păgâni, unii islamici – mai cu seamă
cei care aparțin facțiunii șiite – militează și predică cu succes mitul sinuciderii active,
susținând că dacă un mahomedan este hotărât să își ia viața cu consecința de a omorî un păgân

27
devine astfel aureolat ca un martir și este glorificat atât pe pământ cât și în rai pentru
sacrificiul făcut .
Din cele prezentate înțelegem că actele de terorism sinucigaș și sacrificiul acesta este o
conduită ș i o atitudine inoculată teroriștilor de la vâ rste fragede. Teroriștii nu se îndoiesc că
prin sacrific iul de sine în numele Jihadului și al Coranului vor ajuge, șa cum am mai spus, în
rai făra a mai fii judecați ca muritorii de rând .
Luând în calcul aceste realități de ordin mistic care funfamenteaz ă comportamentul
teroriștilor , pot fi înțelese din punct de vedere teoretic acele acțiuni teroriste sinucigașe care se
întâmplă în Fâșia Gaza și pe pamânturile palestiniene și chiar atacurile piloților care s -au
omorât în data de 11 septembrie 2001.
In co ncluzie, religia apare ca fiind o c auză importantă a terorismului internațional, în
numele acesteia find posibilă chiar începerea un război sfânt la nivel global. Editurile din
Orient au publicat chiar cărți de luptă pentru desfășurarea operațiunilor războ iului sfânt fiind
invocat numele lui Allah . Astfel de cărți sunt „Manualul jihadului afgan”, apărt în unsprezece
volume, toate însumând 17.000 de pagini. Dacă ținem seama de faptul că Afganistanul și
Irakul sunt totuși victime ale agresiunii Statelor Unite și a aliaților Americii, nu ne mai miră
că mahomedanii au determinat o reacție de ripostă față de agresori.
Prin urmare , musulmanii au a juns la planificarea unui război pe care îl consideră sfânt ,
un război în care credincioșii lui Allah își simt ameninț ată identitatea de credință .
Mahomedanii și-au susținut public viziunea lor , în comunicatul intitulat „Frontul islamic
mondial”, în care afirmau că America ar fi conducătoarea țărilor păgâne, că necredincioșii
trebuie omorâți acolo unde sunt identificați și că ar fi un jurământ al lor să protesteze și să
lupte împotriva țărilor nemus ulmane , exemple fiind SUA și statul Israel.
Din cele prezentate mai sus , religia poate fi -și de cele mai multe ori este- cauza
principală pentru a comiterea de acte teroriste, fie ca vorbim de sinuci deri, fie că nu . Una
peste alta, religia constituie o cauză principală care a contribuit la terorism pe plan
internațional. Nu trebuie să înțelegem de aici ca religiile nu sunt bune ci că ele sunt folosite în
mod perfid. Din contra, atât creștinimul cât și islamul sunt religii sfinte care propovăduiesc
pacea pe pământ.

2.2. Combaterea terorismului, obiect de preocupare la nivel internațional
Actele de terorism au avut loc pe tot parcursul istoriei, ca principală metodă de luptă
practicată de grupări extremiste, în scopul de a determina reacții din partea guvernelor față de
convingerile lor politice, ideologice sau religioase.

28
De cele mai multe ori, actele de terorism constând în atentate împotriva șefilor de state
sau a altor persoan e cu funcții în stat, în acte de distrugere împo triva bunurilor de stat sau
private, în atentate cu bombe împotriva populației civile, în atacarea misiunilor diplomatice și
a diplomaților, în atentate împotriva personalităților vieții publice, în atacarea unor instituții
publice sau a unor socie tăți comerciale, au determinat reacția comunității internaționale, care
s-a concre tizat în adoptarea mai multor convenții, care incriminează și sancționează actele de
terorism la nivel internațional.
Prima reacție efectivă a comunității internaționale s -a manifestat în urma asasinării
regelui Alexandru I al Iugoslaviei și a ministrului de externe al Franței din acea perioadă, prin
atentatul terorist de la Marsilia din 1934, act ce a generat convocarea unei conferin țe privind
reprimarea internațională a terorismului.
În cadrul acestei conferințe a fost pregătit textul Convenției internaționale pentru
prevenirea și reprimarea terorismului, semnată la Geneva, în 1937, prin care statele se angajau
să pedepsească persoan ele vinovate de săvârșirea actelor teroriste. Mai mult, în același
moment, în cadrul Societății Națiunilor Unite, care îndeplinea, illo tempore, rolul pe care îl
are astăzi O.N.U., din inițiativa eminen tului penalist român Vespasian V . Pella a fost discut at
și un al doilea proiect de convenție pentru crearea unei curți penale speciale, competente să
judece per soanele acuzate de a fi săvârșit crime de terorism37. Deși aceste convenții nu au
intrat în vigoare, din cauza neîntrunirii numărului de ratificări n ecesare, totuși ele marchează
prima abordare internațională a actelor de terorism care exced preo cupărilor interne de
reglementare.
Pentru prima dată, se avansează ideea, din nefericire nereluată mai târziu, a calificării
actelor de terorism în categoria crimelor internaționale, ca fapte internaționale ilicite38 ce
prezintă un grad de pe ricol social la fel de ridicat, precum crimele de război sau crimele
împotriva umanității.

2.3. Adoptarea unor convenții internaționale privind diferitele acte de teroris m
După cel de -al doilea război mondial, actele de terorism, prin diversele forme de
manifestare abordate, au continuat să se afle în atenția comunității internaționale, care s-au
adoptat o serie de convenții, cum ar fi de exemplu: Convenția pentru reprimar ea actelor de
capturare ilegală a aeronavelor, adoptată la Haga în 16 decembrie 1970; Convenția pentru

37 V . Crețu, Drept internațional penal. Editura Societății Tempus, București, 1996, p. 246.
38 Noțiunea de fapt internațional ili cit desemnează, în dreptul internațional public, crimele și delictele
internaționale, ca fapte care atrag răspunderea statelor și a persoanelor fizice, vinovate de săvârșirea acestor
fapte.

29
reprimarea actelor ilicite îm potriva aviației civile, adoptată la Montreal în 1971; Convenția
pentru preveni rea și pedepsirea crimelor împotriva persoa nelor protejate internațional, adop –
tată la Adunarea Generală a O.N.U. în 1973; Convenția internațională împotriva luării de
ostatici, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în 17 decembrie 197939; Convenția asupra
protecției materialelor nucleare, adoptată la Viena în 3 martie 1980; Protocolul pentru
suprimarea actelor ilicite de violență în aero porturile servind aviației civile internaționale,
supliment la Convenția de la Montreal din 1971, adoptat la Montreal în 198040; Convenția
pentru suprimarea actelor ilicite împotriva siguranței în navigația maritimă adoptată la Roma
în 10 martie 199841; Protocolul pentru suprimarea actelor ilicite împotriva siguranței
platformelor fixe localizate în platoul continental, adoptată la Roma în 198842; Convenția
asupra marc ării explozivelor din plastic în scopul detectării lor, adop tată la Montreal în 1991;
Convenția internațională pentru suprimarea actelor de terorism prin plasarea unor bombe,
adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în 1997; Convenția internațională pentru suprimarea
finanțării terorismului, adop tată în 1999; precum și inițiativele regionale, în acest sens, ale
Consiliului Euro pei cum ar fi Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, ratificată
de România prin Legea nr. 19/1997.
Din analiza faptelo r incriminate de convențiile menționate mai sus, se desprinde
caracteristica esențială a terorismului, și anume folosirea premeditată a violenței sau
amenințarea cu violența pentru a crea o stare de temere ce ar putea provoca o reacție din
partea unui guve rn, ori pentru a intimida un guvern sau o parte a unei populații pentru
schimbarea unei anumite politici sau a unei anu mite acțiuni43.
Totuși, niciuna din convențiile care reglementează diferitele acte de terorism nu
cuprinde însă o definiție completă și c omplexă a acestui fapt internațional ilicit, care
dobândește pe zi ce trece noi dimensiuni .
Convențiile menționate cuprind o descriere pe segmente a faptelor de terorism
internațional, care nu surprinde gradul de pericol social real pe care acestea îl prez intă.
Un exemplu, în acest sens, este Convenția pentru reprimarea actelor de capturare ilicită
a aeronavelor adoptată la Haga în 16 decembrie 1970, care prevede, în articolul 1, fapta
sancționată de Convenție, și anume, fapta săvârșită la bordul unei aeron ave în zbor constând
în capturarea sau exercitarea controlului asupra unei aeronave, ilicit, prin folosirea forței sau

39 România a aderat la această Convenție prin Legea nr. 111/1990.
40 România a aderat la acest Protocol prin Legea nr. 133/1998.
41 România a aderat la această Convenție prin Legea nr. 123/1992.
42 România a aderat la această Convenție prin Legea nr. 123/1992.
43 L. Sunga, The Emerging System of International Criminal Law, De velopments in Codification and
Implementation, Kluwer Law International, The Hague/London/Boston, 1997, p. 191.

30
prin amenințarea cu forța. Convenția sancționează și tentativa și complicitatea la săvârșirea
faptei incriminate.
Aceeași abordare limita tă la o anumită situație, la o anumită calitate a victimelor sau la
o anumită caracteristică a materialelor folosite într -un act terorist apare și în celelalte
convenții menționate, după cum rezultă din chiar titlul lor.
Această segmentare a abordării inte rnaționale a terorismului se reflectă și în sis temele
de drept intern, unde statele -părți, în funcție de ratificarea sau aderarea la convențiile
menționate, în îndeplinirea obligațiilor asumate convențional, încriminează și sancționează
penal anumite elem ente materiale ale faptului in ternațional ilicit care este terorismul, în mod
individualizat și fără stabilirea unei conexiuni între aceste fapte.
În același spirit, Codul penal român mult timp a incriminat anumite fapte, care pot fi
considerate elemente materiale ale terorismului, fără să fi incriminat terorismul ca infracțiune
de sine stătătoare.
În cele din urmă însă, situația nefirească a luat sfârșit în țara noastră, prin adoptarea și
intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 141/2 001 pentru sancționarea
unor acte de terorism și a unor fapte de încălcare a ordinii publice44, care în art. 1 și 2 stator –
nicește ce infracțiuni (din Codul penal, din legi speciale ori din cuprinsul ordo nanței de
urgență amintite) constituie acte de tero rism.

2.4. Limite ale reglementărilor internaționale în domeniu
Reglementarea pe plan internațional segmentată a actelor de terorism a dus la calificarea
de către doctrina de drept internațional45 a terorismului în categoria delictelor internaționale.
Criteriul folosit a fost cel avansat de Comisia de Drept Internațional a O.N.U.46, în proiectul
său de convenție privind răspun derea internațională a statelor, într -un articol distinct, intitulat
crime și delicte internaționale, și anume interesul fundamental ocrotit de comunitatea inter –
națională și recunoașterea comunității internaționale în ansamblul său a caracte rului ilicit al
faptei care încalcă interesul fundamental ocrotit de comunitatea internațională și gradul de
pericol social.
Comisi a de Drept Internațional a O.N.U. consideră crima internațională ca fiind acel
fapt internațional ilicit care rezultă dintr -o încălcare de către un stat a unei obligații

44 Publicată în „ Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 691 din 31 octombrie 2001.
45 B. M. Cherif, A Draft International Code and a Draft Statute of an Interna tional Criminal Tribunal, Martinus
Nijhof Publishers, Netherlands, 1987, p.18.
46 Comisia de Drept Internațional a Organizației Națiunilor Unite se ocupă de codificarea și dezvoltarea
progresivă a dreptului internațional public prin el aborarea unor proiecte de convenții internaționale, care,
ulterior, sunt supuse atenției statelor -membre ale organizației în reuniunile Adunării Generale a organizației.

31
internaționale atât de esențiale pentru ocrotirea intereselor fundamentale ale comunit ății,
internaționale, încât încălcarea acesteia este recunoscută ca și crimă de către această
comunitate în ansamblul său. În continuare, textul propus de Comisia de Drept Internațional a
O.N.U. enumeră nelimitativ valorile comunității internaționale prote jate de norme juridice a
căror încălcare poate constitui în mod special crimă internațională.
Delictul internațional este definit, prin excludere47, în același articol al proiectului de
convenție al Comisiei de Drept Internațional a .O.N.U. privind răspunde rea internațională a
statelor, ca fiind orice fapt internațional ilicit care nu este crimă internațională în conformi tate
cu paragraful anterior. În comentariul Comisiei de Drept Internațional O.N.U., distincția
dintre cele două categorii s -a făcut apelân du-se la diferența care există între normele
imperative (jus cogens în dreptul internațional public) care impun obligații erga omnes pentru
state și normele supletive48.
Menținerea terorismului internațional în categoria delictelor internaționale
a reprezen tat, la rândul său, una dintre cauzele pentru care, actele de terorism nu au intrat
niciodată, până în prezent, ca o categorie de sine stătătoare, în compe tența tribunalelor
internaționale, care au funcționat și funcționează49, și care s -au ocupat de actel e de terorism
numai ca elemente materiale ale crimelor considerate drept „crime de război”.
Secolul al XX -lea a cunoscut funcționarea a patru jurisdicții internaționale penale cu
competența materială asupra crimelor de război, crime împotriva umanității și acte de
agresiune, două înființate după cel de al doilea război mondial de puterile învingătoare pentru
pedepsirea cri minalilor de război (tribunalele militare de la Nurnberg și Tokio) și două
înființate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiuni lor Unite în urma conflictului din
Iugoslavia și a celui din Ruanda.
Prin limitarea competenței materiale a Curții Internaționale Penale la cele patru
categorii de crime inter naționale tradiționale (crima de agresiune, crimele de război, genocidul
și crim ele împotriva umanității), voința politică a comunității internaționale s -a mani festat în
sensul neincluderii terorismului internațional pe lista crimelor interna ționale care determină,
în mod necesar, intervenția unei jurisdicții internaționale penale.
În iulie 1998, la Roma, în cadrul unei conferințe O.N.U. organizată în scopul adoptării
statutului unei Curți Internaționale Penale permanente, delegații a 120 de state au aprobat o

47 R. Miga Beșteliu, Drept internațional. Introducere în dreptul internațional public, Editura All Educațional,
București, 1997, p. 360.
48 Ibidem.
49 B. Onica Jarka, Unele elemente ale jurisdicției internaționale penale contemporane, în „Dreptul” nr. 8/2000,
pp. 84 -92.

32
convenție conținând textul proiectului de statut al Curții Internaționale Penale (International
Criminal Court). Până în septembrie 2001 fusese semnat de 139 de state, dar ratificat numai
de 39 de state (Fiji, Ghana, Italia, San Marino, Trinidad și Tobago, Senegal, Austria, Belgia,
Belize, Bostwana, Costa Rica, Antigua și Barbu da, Canada, Finlanda, Franța, Gabon,
Germania, Islanda, Suedia, Olanda, Danemarca, Lesotho, Luxembourg, Lichtenstein,
Marshall Islands, Noua Zeelandă, Norvegia, Sierra Leone, Africa de Sud, Spania, Italia,
Iugoslavia, Argentina, Mali, Dominica, Tadjikistan , Venezuela, Andorra și Paraguay).
Reglementarea segmentată a terorismului internațional nu asigură însă o abordare
completă a actelor de terorism, precum și asigurarea unei reacții internaționale eficiente și mai
ales legală.
Până în prezent, au fost iden tificate peste 20 de grupări teroriste, din care cele mai
cunoscute, din punct de vedere al evenimentelor teroriste în care au fost implicate, sunt
organizațiile teroriste arabe: Hamas, Hezbollah, Al -Qaida.
Susținerea acordată de anumite state terorismului internațional ar trebui să determine o
atitudine fermă din partea celorlalte state dornice să lupte împotriva terorismului, care să aibă
a fundamentare legală temeinică. Sunt exemple care demonstrează că sancțiunile tradiționale
de drept internațional pre văzute de Carta Organizației Națiunilor Unite, cum a fi izolarea
economică și diplomatică a unor asemenea state, nu produc nici un efect.
Nici convențiile internaționale existente până în prezent nu asigură o reacție suficientă
pentru eradicarea acestui fe nomen, ale cărui manifestări devin din ce în ce mai numeroase.
Singurele obligații internaționale, pe care le prevăd aceste convenții, exclusiv pentru statele –
părți, sunt obligații de incriminare și pedepsire internă a diferitelor acte de terorism și de
efectuare a unor acte de cooperare internațională, ca extrădarea persoanelor acuzate de
săvârșirea unor acte de terorism.
Reglementarea internațională convențională a terorismului internațional, existentă la
acest moment, reprezintă o modalitate cu eficiență scăzută de luptă împotriva acestui
fenomen, pe de o parte datorită principiului relativității efectelor convențiilor internaționale,
demonstrat de existența statelor care sprijină terorismul și care nu sunt părți la aceste
convenții, iar, pe de altă parte , datorită formelor de cooperare internațională prevăzute de
aceste convenții, care se măr ginesc la incriminarea în sistemele de drept național a diferitelor
fapte incrimi nate ca fapte de terorism.
Problematica identificării de mijloace mai eficiente de combatere a acestui flagel
rămâne astfel la fel de actuală și în prezent, când atacurile teroriste s -au înmulțit, la fel ca și
formele terorismului. O prop unere recentă în acest sens ar fi aceea de creare a unei curți

33
internaționale de justiție specializa te în pedepsirea faptelor de te rorism50, ideea a cărei
fezabilitate este însă discutabilă .

2.5. Justiția penală internațională
Curtea Penală Internațională (numită uneori și Tribunalul Penal Internațional ) este o
instanță de justiție internațională pe rmanentă, cu sediul la Haga în Olanda , înființată prin
adoptarea Statutului de la Roma în 17 iulie 1998, și care a intrat în vigoa re la 1 iulie 2002,
scopul acestei instit uții juridice internaționale este de a judeca persoane care au comis crime
de război , crime împotriva umanității și genociduri.
CPI nu înlocuiește instanțele națion ale ale statelor. Conform art. 1 din Statut: „ea este
complementară jurisdicțiilor penale naționale ” și intervine numai în situațiile în care statul
semnatar nu are voință sau se află în incapacitate reală de a duce la bun sfârșit ancheta ori
urmărirea .51
Curtea Penală Internațională (CPI) nu are în jurisdicția ei terorismul ca o crimă
distinctă, ci acest a poate fi încadrat la crime împotriva umanității sau crime de război.
Eforturile în acest sens n -au fost încununate de succes pentru că statele n -au putut să se pună
de acord în legătură cu definiția terorismului pentru a da Curții jurisdicție asupra sa.
State precum Romania, Spania și Olanda au propus înfiinnțarea unei instanțe diferite de
actuala Curte Penală Internațională , având la baza următoarele argumente:
– au existat până în prezent două încercări de a introduce crima de terorism în competența
Curții Penale Internaționale. O propunere a fost formulată la momentul negocierii Statutului
acestei instanțe, în 1998 și o altă propunere a fost prezentată în 2009 de Olanda.
Având în vedere că cele două propuneri nu și -au atins scopul, o abordare nouă ar putea
reprezenta o soluție pent ru atingerea aceluiași obiectiv, respectiv lupta împotriva terorismului
printr -un instrument de drept internațional penal.52
– este nevoie ca CPI să se consolideze în ceea ce privește exercitarea competenței sale
referitoare la cele mai grave crime internaționale precum : genocid, crimele împotriva
umanității, crimele de război. În plus, eventuala activare a jurisdicției CPI – după anul 2017 –
cu privire la crima de agresiune, după dificila negociere a Amendamentului de la Kampala din
2010, reprezintă o provocare suplimentară. De aceea, inițiativa privind CIT nu trebuie privită,

50 A se vedea Mihai Floroiu, Florin Tudor, Considerations regarding the int ernational court against terrorism ,
Law Review, vol. VII, issue 2, July -December 2017, pp. 61 -65.
51 https://www.juridice.ro/6 54075/curtea -penala -internationala -principii -generale -regasite -in-statutul -de-la-
roma.html
52 http://www.mae.ro/node/34523

34
în nici un caz, ca o subminare a Curții Penale Internaționale, ci dimpotrivă, ca o abordare care
favorizează exercitarea competenței Curții Penale Internaț ionale cu privire la faptele
menționate mai sus.
– inițiativa CIT s -a fundamentat și pe speranța că unele state care în prezent nu sunt
parte la Statutul acestei instanțe ar putea susține o opțiune diferită pentru lupta antiteroristă
prin mijloace juridice . Ceea ce trebuie subliniat este că România și Spania urmăresc
obiectivul luptei antiteroriste printr -un instrument fundamentat pe dreptul internațional penal.
Astfel, dacă din dezbaterea internațională pe care cele două state doresc să o inițieze va
rezul ta dorința statelor pentru extinderea competenței Curții Penale Internaționale, obiectivul
ar fi în continuare atins.53
În ceea ce privește modalitatea de înființare, din punct de vedere juridic există doua
opțiuni. Prima opțiune pentru crearea CIT ar fi un tratat internațional, negociat în cadrul unei
conferințe internaționale a plenipotențiarilor, desfășurată sub auspiciile Adunării Generale a
ONU .54
O a doua opțiune este crearea CIT printr -o Rezoluție a Consiliului de Securitate,
adoptată în cadrul Capitol ului VII al Cartei ONU. Consiliul de Securitate a demonstrat, în
trecut, că are competența creării unui tribunal penal internațional: fiind create Tribunalul
Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda,
precum și Tribunalul Special pentru Liban. Această opțiune presupune următoarele avantaje:
rapiditatea acțiunii și caracterul universal al jurisdicției , în condițiile în care toate statele
membre ONU sunt obligate să aducă la îndeplinire rezoluțiile Consiliului d e Securitate. Este
necesar, în acest scop, să se considere că terorismul reprezintă o amenințare la adresa păcii și
securității internaționale.55
Conștentizarea amenințării la adresa păcii și securității internaționale, la care s -ar
adăuga susținerea intern ațională pe scară largă a unei asfel de decizii a Consiliului de
Securitate ar conferi demersului legitimitate și ar face posibilă realizarea CIT.
Pe de altă parte, combaterea terorismului constituie o mare prioritate europeană, astfel
Parlamentul European având în vedere Decizia sa din 6 iulie 2017 a înfiintat o Comisie
specială pentru combaterea terorismului, întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile demnității
umane, libertății, egalității și solidarității, respectării drepturilor omului și a libertățil or
fundamentale, precum și pe principiile democrației și statului de drept; întrucât actele de

53 https://www.mae.ro/node/34523
54 ibidem
55 ibidem

35
terrorism constituie una dintre cele mai grave încășcări a acestor valori și principia
universal;56
În mod cert, principalul obiectiv al Comisiei este acela de a propune măsuri pentru
prevenirea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor legate de terorism. Rețeaua
teroristă reprezintă o amenințare fără precedent, principala lor caracteristică este credința
extremiștilor musulmani în comanda divină, care ce re membrilor săi să răspândească viziunea
radicală și extremistă asupra lumii, pe întregul glob, prin folosirea, mai ales, a violențelor
extreme și a terorismului și, din ce în ce mai mult, a unor tehnici noi de propagandă și de
racolare, prin folosirea pe scară largă a internetului. Credința în Jihad face ca acești activiști
fundamentaliști să fie deosebit de periculoși. În cele din urmă, din prisma unei astfel de
viziuni, voința lui Dumnezeu nu acceptă nici argumente, nici compromisuri. Războiul sfânt
(Jihadul) pare să fie singura lor opțiune (o interpretare greșită a jihadului, desigur).
Comisia urmând a se concentra pe implementarea măsurilor existente în domeniul
administrării granițelor externe , deficiențe în comunicarea informațiilor juridice, privind
aplicarea legii și de intelligence între statele member , interoperabilitatea bazelor de date de
informații europene, impactul legislației UE anti -teroriste asupra drepturilor fundamentale,
radicalizarea și eficiența programelor de deradicalizare, spălarea banilor și finanțarea
terorismului, inclusiv legăturile sale cu crima organizată, bune practici în ceea ce privește
protecția țintelor vulnerabile și infrastructurii critice, cum ar fi aeroporturile și gările.

2.6. Studii de caz
Actul terorist din 23 oc tombrie 2002
În Moscova, la teatrul Dubrovka, 993 de spectatori au fost luați ostateci de către o
grupare cecenă mascată cu cagule, care aveau asupra lor pistoale -mitralieră de tip Kalașnikov
și grenade. Au beneficiat în atentat și de complicitatea a 18 fe mei infiltrate în public, cu
vestimentație de culoare neagră, purtând văl pe față, proferând sloganuri musulmane înarmate
cu pistoale Makarov purtând la centuri și în buzunare grenade și alte materiale explozibile.
După o jumătate de oră de la declanșarea atentatului, teroriștii ceceni au împușcat
mortal o femeie atunci când a intrat în teatru, confundând -o cu o membră a serviciilor de
securitate rusești. Atunci când a fost cert că, în incinta teatrului, cecenii uciseseră deja două
persoane, forțele de secu ritate au ordonat asaltul asupra clădirii. Înainte de atacul final al
forțelor antiteroriste, acestea au spart unul din pereții clădirii, și au împrăștiat în interiorul

56 http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A -8-2018 -0374_RO.html

36
clădirii un gaz paralizant, pentru a -i anihila pe teroriști. Echipele Alfa aupătruns pr in tunelul
creat sub imobilul teatrului. Bulversații de gaze și de iuțeala atacului, teroriștii nu au mai avut
timpul necesar să ordone complicelor infiltrate aruncarea teatrului în aer. Bilanțul a fost fără
drept de apel – toți cei 50 de ceceni au fost om orâți, numai unul din membrii Alfa a fost rănit.
Au exista și victime printre ostatici în număr de 130 din totalul de 923 de spectatori57.
Luarea de ostatici în teatrul Dubrovka a devenit o tragedie care se deosebea de toate
celelalte tragedii din Rusia.58
Scopul teroriștilor esra de a soma autoritățile ruse să -și retraga trupele de pe teritoriul
Ceceniei.

Actul terorist din 11 martie 2004
În Madrid, patru trenuri ale companiei naționale de căi ferate spaniole RENEF au fost
aruncate în aer, rezultând peste 195 de morți și peste 1.243 de răniți, fiind considerat cel mai
grav act terorist petrecut pe teritoriul iberici. Cele dintâi explozii au spulberat două dintre
trenurile care se găseau în stația aglomerată din Atocha a sudului capitalei spaniole, alte două
deflagrații s -au produs în stațiile El Pozo și Santa Eugenia, aparținând unei zone muncitorești
de la marginea Madridului. Teroriștii au montat un număr de 14 dispozitive cu material
explozibil, dintre care patru în gara Atocha, patru în proximitatea aces teia, una la Santa
Eugenia și două la El Pozo. Celelalte bombe au fost identificate de fortele de ordine și
dezamorsate. Pe de altă parte, conducătorul partidului radical basc a afirmat că atentatele de la
Madrid nu aparțin organizației separatiste basce, dând vina pe “rezistența arabă”. Arnaldo
Otegi, conducatorul partidului considerat “brațul politic” al ETA59, a infirmat ipoteza
implicării teroriștilor basci. Maniera de acțiune, victimele numeroase și modul în care s -a
procedat l -au determinat pe liderul Batasuna să aprecieze că ar fi posibilă “ o acțiune a
sectoarelor rezistenței arabe ”. Otegi a adăugat că “statul spanio l deține forțele sale de
ocupatie în Irak și nu trebuie ignorată responsabilitatea sa în războiul din Irak ”.
Totodată, în ultima vreme, a tentatele plănuite de ETA au avut în vedere de obicei ținte
militare sau politice, nu obiective civile60.

57 http://www.scribd.com
58 http://epochtimes -romania.com/news/octombrie -sangeros -de-pe-dubrovka -dupa -zece-ani-marturii -ale-celor –
care-au-fost-acolo –172842
59 Abreviere pentru Euskadi Ta Askatasuna (în bască, Pământul Basc și Libertate sau Țara Bascilor și Libertate).
60 http://www.scribd.com .

37
Scurtă prezentare a terorismului islamist
În cadrul fenomenului terorist general un loc aparte îl ocupă terorismul islamist (este
vorba, firește, de latura extremistă, fanatică a islamului).
Acest tip de terorism este esențialmente, dar nu exclusiv, de natură reli gioasă, deoarece
intervin, în mod inevitabil, atât în geneza cât și în formele lui de exprimare, elemente de
natură politică, ideologică, s ocială etc61.
Ca și componentă a fenomenului terorist general, terorismul islamist a devenit în
ultimul timp „partea care domină întregul”. Acest loc dominant al terorismului islamist este
datorat, pe de o parte, propriei ascensiuni și, pe de altă parte , unui recul al celorlalte
categorii de terorism. Contextul actual în care terorismul islamist reprezintă componenta
dominantă a tero rismului justifică opțiunea de a examina în prezentul studiu doar acest tip de
terorism.
Este de la sine înțeles că orice încercare de a surprinde particularitățile feno menului
terorist în configurația sa actuală nu poate face abstracție de evenimentele tragice care au
zguduit Statele Unite ale Americii și indirect comunitatea mondială, la data de 11 septembrie
2001.
Este n ecesară mențiunea, că au existat diferite evenimente anterioare datei de 11
septembrie 2001 care marcau traseul ascendent al terorismului. Se poate menționa în acest
sens chiar atentatul precedent de la World Trade Center, din 26 februarie 1993, când o maș ină
capcană a explodat în parcarea subterană a complexului. Intenția de a arunca în aer edificiul și
de a provoca astfel o catastrofă de mari proporții a eșuat atunci, doar datorită faptului că
teroriștii au subevaluat rezistența structurii clădirii. Se po t menționa, în același sens, atentatele
Al Qaida din 7 august 1998 împotriva ambasadelor Statelor Unite din capitala Kenyei,
Nairobi și din Dar es -Salaam, capitala Tanzaniei, atentate soldate cu 263 de morți și peste
4500 de răniți. Au fost comise și ulter ior datei de 11 septembrie atentate sângeroase. Se poate
aminti atentatul de la gara Atocha din Madrid, comis la data de 11 martie 2004, care s -a soldat
cu uciderea a peste 200 de persoane și rănirea altor aproximativ 1500; se poate aminti, de
asemenea, ma sacrul ce a avut loc în data de 1 septembrie 2004, la școala din Beslan (Osetia
de Nord), în care au pierit 336 de perso ane, dintre care 150 de copii. Î ntre toate aceste acte
criminale care i -au precedat ori succedat, 11 septembrie va rămâne un moment de r eferință în
istoria omenirii în general, și a terorismului în particular, nu numai prin amploarea catastrofei,
neegalată, din fericire, până în prezent (ca număr de victime, pagube materiale și impact

61 Valeriu Cioclei, Manual de criminologie , ediția a IV -a, Editura CH Beck, București, 2007, p. 191.

38
economic), ci și prin reacția de luci ditate pe care a provocat -o, o reacție apărută imediat ce
starea inițială de șoc a început să se disipeze. Ziua de 11 septembrie 2001 poate fi consi derată
data de la care omenirea a devenit conștientă de existența unui pericol fără precedent,
pericolul terorismului total62.
În acest context se poate afirma că principala caracteristică a fenomenului terorist actual
o reprezintă tendința de promovare a unei terori totale, fără limite, în jurul acestei
caracteristici principale pot fi identificate o serie de particularități al e terorismului islamist
actual, printre care, cele mai evidente par a fi: a) maximizarea pagubelor produse; b)
diseminarea și permanentizarea stării de panică; c) utilizarea frecventă a atacurilor sinucigașe;
d) utilizarea intensivă a internetului.

62 Valeriu Cioclei, op. cit., p. 193.

39
CAPITOLUL III
PREOCUPAREA ROMÂNIEI ÎN SFERA PREVENIRII ȘI PEDEPSIRII ACTELOR
DE TERORISM

3.1. Activități ilegale asimilate actelor de terorism săvârșite pe teritoriul României
Țara noastră , ca și multe alte țări central și est -europene, est e vizată de către anumite
organizații teroriste. Teroriștii văd în sistemul politic românesc și în realitatea noastră
economică o adevărată ocazie de a distorsiona instituțiile statului și de a induce populației
starea de teamă sau de nesiguranță.
Istoria țării noastre este destul de generoasă din păcate în redarea unor evenimente care
îmbracă formele caracteristice flagelului car e face obiectul terorismului . S-a afirmat faptul că,
în țara noastră , actele de teroare care au fost săvârșite s-ar fi manifesta t sub forma unui
terorism politic.
Acestă formă politică de desfășurare a terorismului a atins cele mai înalt nivel la
începutul deceniul cinici , când prin Dictatul de la Viena, Ardealul a fost preluat din nou de
maghiari .
Dorind să elimine orice urmă a daco -romanilor de pe teritoriul abia luat sub ocupație ,
maghiarii s -au utilizat de trupele armatei honvede și au recurs la atentate în masă. În doar 2
luni de la debutul atentatelor, au fost asasinați peste nouă sute de români și alți 4.154 au fost
tortura ți, foarte multe dintre victime fiind minori .
În data de 9 septembrie 1940, în comuna Treznea, s-a petrecur un adevărat masacru,
maghiarii lăsând în urma lor un adevărat măcel . Înarmați cu tunuri, grenade, mitraliere și
puști, maghiarii intrau în gospodăr iile românilor, omorând copii, bărbați și femei deopotrivă,
iar mai apoi le dădeau foc caselor . Au fost asasinați în acea zi aproximativ o sută de oameni,
însă nu neapărat împușcați. În anumite broșuri au fost descrise scene îngrozitoare despre felul
în care unele persoane erau omorâte . Spre exemplu, unei femei de șaizeci și cinci de ani, pe
nume Ana Negreanu, i -au fost aputate mâinile. O altă femeie, în vârstă de 31 de ani, pe nume
Ana Sălăjan, a fost străpunsă cu o baionetă, însărcinată fiind .
Terorismul a lăsat urme și în perioada de după război , când România a fost cuprinsă de
foarte multe convulsii. Fiind de ne combătut, terorismul de stat s -a manifestat în tipare nedite ,
fără însă a -și pierde caracteristicile specifice: tensiunea, frigul și spaima instalate în rândul
populației . Reperele care au caracterizat acțiunile teroriste ale țării noastre postbelice au fost
următoarele :

40
a) România a fost sub ocupașie militara timp de aproape 15 ani de către sovietici (până
in anul 1958);
b) România a rămas tru nchiată după ce Basarabia, ținutul Herței și Bucovina de Nord,
luate de ruși în 1940, au fost incluse în cadrul Uniunii Sovietice ;
c) Au fost introduși la nivelul multor autorități publice , cu rol de comandă, foarte mulți
venetii , aceștia obținând funcții importante chiar și în cadrul armatei și Ministerului de
Interne;
d) Au fost reținuți și condamnați lideri marcanți ai PCR, PNȚ și PSD, respectiv Lucrețiu
Pătrășcanu, Iuliu Maniu și Constantin Titel Petrescu.
e) Au fost minimalizat rolul și chiar înlătura te definitiv, în baza unor criterii de ordin
politic, foarte multe cadre din zona culturale, științifice și militare.
f) Zeci de mii de oameni, mai ales de la țară , au căzut victime ale unor așa -zise măsuri
administrative, fiind duși forțat în colonii de muncă în Deltă și la canalul Dunăre -Marea
Neagră.
În timpul comunisului, t entația de a creea o stare de panică permanentă și de frică,
angoasă pe teritoriul țării noastre i -a încercat și pe membrii grupării teroriste FPEP. Liderii au
plănuit lansarea unor atacuri la ambasadele Iranului, Israelului și Egiptului care se găseau în
capitala țării . Din informațiile pe care le aveau autoritățile române a reieșit faptul că teroriștii
extremiști palestinieni aveau în vedere nu doar sediile ambasadelor menționate, ci planificau
comiterea a cinci acțiuni teroriste în diferite state din Europa.
Bineînțeles , nu doar străinii au avut preocupări teroriste pe teritoriul statului român , ci
chiar românii înșiși au recurs la asemenea acte. Așa a fost în 1976, grupul terorist „Arcașul”
format din 4 cetățeni români , încercând să treacă ilegal granița pentru a părăsi România , a
încercat să procure muniție și arme de la militari în termen, având în plan și atacarea unor
posturi de miliție din capitala țării .
În atingerea aceluia și obiectiv de a trece fraudulos granița , foarte mulți cetățeni care au
recurs la răpirea unor personalități marcante, la piraterie aeriană, atacuri militare și capturare
de ostatici.
Pe întreg teritoriul țării nostre , în baza activităților desfășurate în vederea combaterii
terorismului, Comandamentul Trupelor de Securitate a creat pentru fiecare unitate
administrativă mai multe subunități, care erau educate pentru prevenirea și neutralizarea
eventualelor atacuri extremiste .
După decembrie 1989 nu au apăru t în țara noastră atacuri teroriste de mare răsunt , deși
au fost înregistrate câteva incidente care au constat în omorârea la comandă a unor

41
personalități. Efectiv , până la revoluția din decembrie Romania era considerată doar o zonă de
tranzit al unor elem ente extremiste . Începând cu anul 1990, însă, țara noastră a fost trecută pe
lista principalelor ținte ale atacurilor extremiste care doreau săvârșirea unor atacuri contra
intereselor românilor sau ale diferiților parteneri din exetrior ai acestui stat.

3.2. Cadrul juridic privind prevenirea și combaterea terorismului în România
În cadrul codului penal al Romaniei (cel actual, în vig oare) a fost introdus un titlu
destinat prevederii si pedep sirii acestui fenomen, Titlul X , Infracțiuni contra scurității
naționale , care se preocup ă de Trădarea, Trasmitere de indormații secrete de stat, Trădarea
prin ajutarea inamicului , Acțiuni împotriva ordinii constituționale, Înaltă trădare, Acțiuni
ostile contra statului, Spionajul, Atentatul care pune în pericol securit atea națională, Atentatul
contra unei colectivități, Actele de diversiune, Comunicarea de informații false, Propaganda
pentru război, Compromiterea unor interese de stat, Divulgarea secretului care periclitează
securitatea națională, Infracțiuni contra per soanelor care se bucură de protecție internațională
și Constituirea de structuri informative ilegale.
De asemenea, actele teroriste se circumscriu elementelor constituti ve ale infracțiunilor
prevăzute de art. 32 -38 din Legea nr. 535/2004 .
Tot sub aspectul prevenirii, capitolul al treilea al legii include o serie întreagă de măsuri
de interzicere a unor operațiuni financiar -bancare a unor persoane fizice și juridice suspectate
de terorism aflate pe liste întocmite de ONU ori UE, actualizate de către autorit ățile naționale
competente în domeniu (art. 23 – 27); orice operațiuni financiar bancare ale celor care sunt
suspecți de terorism sunt supuse unei autorizării în prealabil făcută de Bănca Naționala a
României, de Comisiea Națională a Valorilor Mobiliare și de Comisiea de Supraveghere a
Asigurărilor, dup ă caz (art. 28 – 31). Trebuie amintit în acest context și prevederea din art. 41,
potrivit căreia operatorii sau furnizorii de servicii poștale și ai rețelelor de comunicații
electronice au îndatorirea transmi terii imediate către procuror a informațiilor ce sunt utile
identificării indivizilor suspecți de pregătirea sau comiterea actelor de tip terorist .63

3.3. Incriminarea acțiunilor teroriste în legislația română
În prezent există două reglemetări în ceea ce privește incriminarea acțiunilor teroriste pe
teritoriul țării noastre. O reglementare este prevăzută de Legea 535/2004, iar cea de -a doua

63A se vedea Gheorghe Muscalu, op. cit ., pp. 110.

42
reglementare este prevăzută Titlul X, Infracțiuni contra scurității naționale din Noul Cod
penal.
Legea nr. 535/200 4 incriminează acțiunile teroriste în cuprinsul capitolului IV, intitulat
„Infracțiuni și contravenții”, care conține prevederi de natură penală, menite a configura o
reacție penală, după cum urmează:
1. Constituie acte de terorism desfășurarea de activit ăți ilegale care întrunesc, de fapt,
elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:
a. infracțiunea de omor, infracțiunea de omor calificat, vătămarea corporală, precum
și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
b. infracțiunile de dist rugere și distrugere calificată;
c. infracțiunile care sunt prevăzute în Ordonanța Guvernului republicată nr. 29/1997
privind Codul aerian;
d. infracțiunile privind nerespectarea regimului armelor și munițiilor și al materialelor
nucleare și materiilor ra dioactive, prevăzute de articolul 342 și articolul 343 din Noul Cod
penal;
e. pro ducerea, dobândirea, deținerea, transportul, precum și furnizarea sau transferarea,
în mod direct sau în mod indirect, către alte persoane, de arme biologice ori chimice;
f. introducerea ori răspândirea fie în atmosferă, fie pe sol, în subsol sau în apă a unor
produse, microorganisme, diferite substanțe, materiale ori chiar toxine care sunt de natură a
periclita sănătatea oamenilor, animalelor ori de a degrada considerabil medi ul înconjurător;
g. constituie act de terorism amenințarea cu săvârșirea faptelor enumerate la literele a) –
f);
h. exercitarea controlului asupra unei nave sau asupra unei platforme fixe prin
utilizarea violenței sau prin amenințarea cu violența;
i. comiter ea unui act de violență asupra unei persoane aflate pe navă sau pe platformă
fixă contituie act de terorism dacă actul de violență exercitat este de natură să pună în pericol
siguranța navigației navei sau a platformei;
j. cauzarea de daune încărcăturii un ei nave sau distrugerea acesteia ori a unei
platformei fixe este considerată act terorist dacă este de natură a compromite siguranța
navigației navei ori a platformei fixe;
k. plasarea, precum și facilitarea plasării, prin orice mijloc, a unor dispozitive sau
substanțe pe o navă sau pe o platformă fixă care sunt apte să le distrugă sau să le dăuneze,
sunt considerate acte de terorism dacă prin natura lor compromit siguranța navigației navei
sau a platformei fixe;

43
l. de asemenea, se consideră acte teroriste distrugerea sau avarierea gravă a instalațiilor
de navigație sau a platformei fixe, dacă acestea compromit siguranța navigației unei nave ori
siguranța platformei fixe;
m. este interzisă, fiind considerată infracțiune, comunicarea unei informații false
cunoscând că este falsă, dacă prin aceasta se compromite siguranța navigației unei nave;
n. constituie, potrivit legii, act de terorism rănirea sau uciderea oricărei persoane,
atunci când aceste fapte au o legătură de cauzalitate cu una dintre infracțiunile m enționate la
literele h) – m).
Pe de altă parte, corelând stările, situațiile, faptele, împrejurările, enumerate în textul
de lege, ca amenințări la adresa securității naționale cu infracțiunile contra securității
naționale și acte de terorism incriminate în Codul penal și legi speciale se conturează
următoarele:
a) planurile și acțiunile care vizează suprimarea sau știrbirea suveranității, unității,
independenței sau indivizibilității statului român, precum și acțiunile care au ca scop, direct
sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, înlesnirea ocupației militare
străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a
săvârși oricare din aceste fapte reprezintă elemente esenți ale ale conținutului constitutiv al
infracțiunilor de trădare, prevăzută de art. 394 din C. p., înaltă trădare, prevăzută de art. 398
din C.p. și acțiunile ostile contra statului, prevăzută de art. 399 din C. p.
b) trădarea prin ajutarea inamiculu i corespunde conținutului constitutiv al infracțiunii de
trădare prin ajutarea inamicului, prevăzută de art. 396 din C. p.
c) acțiunile armate sau orice alte acțiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat
constituie elemente componente al e laturii obiective a infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii
constituționale.
d) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori
agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date secret e de stat, în
vederea transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora sau în orice alt
scop neautorizat de lege, precum și divulgarea secretelor de stat sau neglijența în păstrarea
acestora, își au corespondent în elementele con stitutive ale infracțiunilor de spionaj, prevăzută
de art. 400 din C. p., trădarea prin transmiterea de informații secrete de stat, prevăzută de art.
395 din C. p., divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, prevăzută de art.
407 din C. p., divulgarea informațiilor secrete de stat, prevăzută de art. 303 din C. p. și
neglije nță în păstrarea informațiilor, prevăzută de art. 305 din C. p.
e) subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a

44
instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților
fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare.
f) actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuința re a structurilor
necesare bunei desfășurări a vieții social -economice sau apărării naționale (teza a II -a, art. 3
lit. f din Legea nr. 51/1991) reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii de acte de
diversiune .
g) acțiunile prin care se a tentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor
care îndeplinesc funcții importante în stat (teza I, art. 3 lit. g din Legea nr. 51/1991) se
subsumează elementelor constitutive ale infracțiunii de atentatul care pune în pericol
securitatea .
h) acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea
reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie să fie
asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatel or și convențiilor încheiate,
precum și practicii internaționale (teza a II -a, art. 3 lit. g din Legea nr. 51/1991), reprezintă
elementele constitutive ale infracțiunii contra persoanelor care se bucură de protecție
internațională .
i) inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste
sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste,
antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unit atea și
integritatea teritorială a României (teza a I, art. 3 lit. h din Legea nr. 51/1991).
k) incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept (teza a II -a, art. 3 lit. h din Legea
nr. 51/1991).64
Amenințările la adresa securității naționale sunt prevăzute expres și limitativ de lege,
unele dintre ele constituind manifestări infracționale subsumate categoriilor de infracțiuni
contra securității naționale sau acte de terorism, aflate în faza actelor preparatorii, tentativei
sau formei consumate .

3.4. România și Curtea Penală Internațională
În data de 7 iulie 1999 România a semnat Statutul CPI și l -a ratificat prin Legea
nr.111/2002 din 11 aprilie 2002 fiind printre primele 60 de state care au întrepins și susținut
acest deme rs.

64 https://www.juridice.ro/364621/cadrul -general -tactic -al-investigatiei -penale -in-cazul -infractiunilor -contra –
securitatii -nationale -si-acte-de-terorism -ep-3-amenintarile -la-adresa -securi tatii-nationale -corespondenta -cu-
infractiun.html?fbclid=IwAR3Lvw2XlbMRT_Fmf -d4NCzVuUkqMPZVC2uRonA7zpdW3pk_SNFKu_W2rI0

45
Articolul 86 al Statutului CPI impune statelor părți o obligație general de cooperare, ce
trebuie să fie una deplină, în vederea realizării de către curte a anchetelor și urmăririlor ce țin
de competența sa. Cooperarea se poate referi, printr e altele la: identific area, arestarea și
pedepsirea persoanelor urmărite; trasmiterea de informații, mijloace de probă; luarea de
declarații, mărturii; rapoarte ale experților, protecția victimelor ori a martorilor.65
Crimele reglementate de Statutulul Cur ții Penale Internaționale trebuie să fie
incriminate în legislația națională a fiecărului stat membru, iar în situația în care un stat
membru nu vrea sau nu dorește să tragă la răspundere penală a persoanelor , care se fac
vinovate de asemenea fapte, trebui e încorporat la nivelul legislativ și constituțional al fiecărui
stat membru un instrument care să permit exercitarea competenței Curtii Penale
Internaționale.
În primă fază, la nivel legislativ Codul Penal Român incriminează în Titlul al XII -lea,
intitul at Infracțiuni de genocid, contra umanității și de război fapte precum: genocidul,
infracțiuni contra umanității, infracțiuni de război contra persoanelor, infracțiuni de război
contra proprietății și a altor drepturi, infracțiuni de război contra operațiu nilor umanitare și a
emblemelor, utilizarea de metode interzise în operațiunile de luptă, utilizarea de mijloace
interzise în operațiunile de luptă. Pe lângă acestea Titlul XI din Codul Penal Român, intitulat
Infracțiuni contra capacității de luptă a forțe lor armate reglementează: jefuirea celor căzuți
pe câmpul de luptă și folosirea emblem ei Crucea Roșie în timpul operaț iunilor militare.66
În cea dea doua fază, la nivel constituțional art.19 din Constituția României din anul
2001 prevedea faptul că cetățen ii români nu puteau fi extrădați sau expulzați din România, cu
privire la cetățenii străini sau apatrizi aceștia puteau fi extrădați doar în cazul existenței unor
conveții internaționale sau în condiții de reciprocitate. În Constituția României a fost intr odus
în anul 2003 la art.19 alin.(2) care admite ca cetățeanul român să poată fi extrădat în baza
convențiilor internaționale la care România este parte în condițiile legii și având la bază
reciprocitatea.67 Astfel, prin această modificare CPI poate să își exercite competența material
în cazul crimelor reglementate în Statut la nevoie.

65 L-M Crăciunean -Tatu,op.cit.,pp.275
66 Codul Penal, Legea nr.286/2009, republicată în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificăril e și
completările ulterioare.
67 L-M Crăciunean -Tatu,op.cit.,pp.276

46
În plus, pentru a eficientiza cooperarea cu CPI, România a ratificat Legea nr. 302/
2004 prind cooperarea judiciară în materie penală.68
În momentul de față, România este co -facilitator al Planului de acțiune pentru
universalitatea și implementarea deplină a Statutului de la Roma al CPI, dar și promotor al
semnării Statutului de către statele din Asia Centrală și Caucaz.69

3.5. Instituirea unei instanțe internaționale împotri va terorimului
În anul 1926 România a fost primă țară din lume care a introdus în Codul Penal
infracțiunea de terorism și a cerut Societății Națiunilor să aibă în vedere elaborarea unei
convenții prin care terorismul să fie incriminat și la nivel internați onal.70
Primul pas făcut de Societatea Națiunilor pentru crearea unui mecanism judiciar
internațional de combatere a terorismului s -a făcut în anul 1934, în urma asasinării regelui
Alexandru I al Iugoslaviei și a ministrului de externe francez Louis Barthou . Convenția cu
privire la pedepsirea și prevenirea terorismului și Convenția pentru crearea unei Curți Penale
Internaționale au fost semnate de către 24 de state și ratificate de unul singur, însă izbucnirea
celui de -al Doilea Război Mondial a făcut ca nic iuna dintre cele două Convenții să nu intre
în vigoare.
După finalizarea celui de al Doilea Război Mondial, datorită amplificării atacurilor
teroriste, Națiunile Unite au reacționat prin elaborarea unui set de 13 Convenții internaționale
cunoscute ca fiind Convențiile internaționale împotriva terorismului și care reglementează
măsurile cu caracter juridic luate împotriva actelor teroriste la nivel internațional .71

68 Publicată în M. Of. Nr. 594 din 1 iulie 2004.Republicată, modificată și renumerotată prin Legea nr. 222/2008,
publicată în M. Of. Nr. 758 din 2008.
Republicată, a treia oară, în M. Of. nr.411 din 27 mai 2019.
69 http:www.mae.ro/node/22561
70 https://www.euractiv.ro/extern/aurescu -externe -razboiul -impotriva -terorismului -trebuie -reluat -in-forta -2528
71 Convenția privind infracțiunile și alte anumite acte săvârșite la bordul aeronavelor, adoptată la Tokyo la 14
septembrie 1963; Convenția pentru reprimarea actelor de capturare ilegală a aeronavelor, adoptată la Haga la 16
decembrie 1970; Convenția pentru reprimarea actelor ilicite împotriva aviației civile, adoptată la Montreal în
anul 1971; Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimelor împotriva persoanelor protejate internațional,
inclusiv diplomații, adoptată de Adun area Internațională a ONU la New York la 14 decembrie 1973; Convenția
internațională împotriva luării de ostatici, adoptată de Adunarea Generală a ONU la data de 17 decembrie 1979;
Convenția asupra protecției materialelor nucleare, adoptată la Viena la dat a de 3 martie 1980; Protocolul pentru
suprimarea actelor ilicite de violență în aeroporturile servind aviației civile internaționale, ca supliment la
Convenția de la Montreal din 1971, acest protocol fiind adoptat la Montreal în anul 1980 și la care Români a a
aderat prin Legea 133/1998; Convenția pentru suprimarea actelor ilicite împotriva siguranței în navigația
maritimă, adoptată la Roma la data de 10 martie 1988 Protocolul pentru suprimarea actelor ilicite împotriva
siguranței platfor melor fixe localizate în platoul continental, adoptată la Roma în anul 1988; Convenția asupra
marcării explozivelor din plastic în scopul detectării lor, adoptată la Montreal în anul 1991; Convenția
internațională pentru suprimarea actelor de terorism prin plasarea unor bombe adoptată de Adunarea
Internațională a ONU în 1997; Convenția internațională pentru suprimarea finanțării terorismului, adoptată în

47
Din denumirea și conținutul ace stor convenții se poate observa că obiectul de
reglementare al fiecăreia este diferit, și că aceste convenții nu conțin o definiție a noțiunii de
"terorism", prin intermediul lor s a urmărit practic incriminarea diferitelor tipuri de atacuri
teroriste săvârșite de a lungul timpului de către astfel de organizații . Se poate astfel observa
nevoia unei noi abordări, axată pe prioritatea garantării juridice a securității persoanei și a
comunității umane în ansamblul ei, dar care în același timp are la bază respect area drepturilor
omului, în cazul persoanelor acuzate de săvâ rșirea de acte de terrorism.72
Astfel, ef orturile de a crea un mecanism legal s -au lovit de deza cordurile dintre state,
cu privire la definirea terorismului și cu privire la includerea faptelor comise de forțele armate
și de mișcările de eliberare națională . Recent, încercarea de includere a infracțiunea de
terorism în competența Curții Penale Internaționale (CPI) de la Haga a fost abandonată ca
urmare a lipsei unei definiții universal acceptate și a volumului de muncă suplimentar pe care
cazurile de teroris m l-ar fi generat pentru Curte a Penală Internațională.73
În cadrul Consiliului Afaceri Externe din 9 februarie 2015, ministrul afacerilor
externe Bogdan Aurescu a propus spre reflecție ideea înființării unei Curți Internaționale
împotriva Terorismului (CIT ), un organism de drept internațional penal care să aibă drept
scop descurajarea actelor de terorism precum și pedepsirea p ersoanelor care comit acte
teroriste.74
Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a participat în calitate de vorbitor
principal la conferința prestigiosului Club de la Madrid cu tema 2015 Policy Dialogue
Madrid+10: Prevenirea și combaterea extremismului violent , în data de 8 octombrie 2015 în
cadrul căreia a prezentat, alături de omologul spaniol José Manuel García -Margallo, iniția tiva
creării Curții Internaționale împotriva Terorismului.
Este necesară argumentarea propunerii României și Spaniei , cu privire la crearea unei
instanțe diferite de actuala Curte Penală Internațională, astfel până în prezent au existat două
încercări de a introduce crima de terorism în competența Curții Penale Internaționale. Prima
propunere a fost formulată la momentul negocierii Statutului ac estei instanțe, în 1998. Cea de –
a doua propunere a fost dezvăluită în Olanda în anul 2009 . Aceste propuneri nu și-au atins
scopul, o abordare nouă ar putea reprezenta o soluție pentru atingerea obiectiv ului.

anul 1999; iar la nivel regional, Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, ratificată de România prin
Legea nr. 19/1997 .
72https://lege5.ro/Gratuit/gm2tomzyhe4a/necesitatea -unei-curti-penale -internationale -impotriva –
terorismului?fbclid=IwAR1PK62rMGaO59ox3gvb0HusL9BAW2CHnVg4iOnE8Mm5CEP_KkPWAkv6kYI
73 https://www.euractiv.ro/extern/aurescu -externe -razboiul -impotriva -terorismului -trebuie -reluat -in-forta –
2528?fbclid=IwAR3RQ3CNw -wMbEEU vQYe9NTifhDr4kQHuK3BxayNDdCIPEWP8ZrYvtzZRdo
74 https://www.mae.ro/node/34484

48
Curtea Penală Internațională trebuie să se consolideze în ceea ce privește exercitarea
competenței sale referitoare la cele mai grave crime internaționale: geno cid, crimele împotriva
umanității, crimele de război. În plus, eventuala activare a j urisdicției CPI după anul 2017 cu
privire la crima de agresiune, după dificila negociere a Amendamentului de la Kampala din
2010, a reprezint o provocare suplimentară. De aceea, inițiativa privind CIT nu trebuie privită,
în nici un caz, ca o subminare la adresa Curții Penale Internaționale, ci ca o abordare care
favorizează exercitarea competenței Curții Penale Internaționale cu privire la faptele
prezentate mai sus.
Iniția tiva înfințării Curții Internaționale împotriva Terorismului s -a fundamentat și
pe speranța că unele state care în prezent nu sunt fac parte din Statutul acestei instanțe ar
putea susține o opțiune diferită pentru lupta antiter oristă prin mijloace juridice . Trebuie
subliniat faptul că România și Spania urmăresc obiectivul luptei antiteroriste printr -un
instrument fundamentat pe dreptul internațional penal. Astfel, dacă din dezbaterea
internațională pe care cele două state doresc să o iniț ieze va rezulta dor ința pentru extinderea
competenței Curții Penale Internaționale, obiectivul ar fi în continuare atins.75
La Consiliul Afaceri Externe de la Bruxelles, din 9 februarie 2015, ministrul Bogdan
Aurescu a propus spre reflecție și utilitatea creării unei curți i nternaționale care să
pedepsească crima de terorism internațional, evocând inițiativa interbelică în a cărei
înființare a fost implicat juristul român Vespasian Pella.
În Martie 2015 Spania s -a alăturat inițiative i României, iar Olanda a oferit sprijin la
nivel de expert, iar în Mai 2015 au loc co nsultări la București c u participarea unor experți
juriști din România, Spania și Olanda, în baza acestora fiind elaborat un concept al inițiativei.
Astfel, ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a găzduit, l a Strasbourg, un
eveniment de promovare a inițiativei României privind crearea unei Curți Internaționale
împotriva Terorismului, în marja Reuniunii mondiale a Societăților naționale de drept
internațional, La Haga, a avut loc întâlnirea cu reprezentanți ai organizațiilor non –
guvernamentale c e au ca obiect de activitate în domeniul Dreptului Internațional Penal
precum Coaliția pentru Curtea Penală Internațională, Institutul Asser, Institutul Clingendael.
Pe de altă parte, inițiativa privind înființarea Curți i Internaționale împotriva
Terorismului a fost prezentată în cadrul Reuniunii Ministeriale din marja Sesiunii Speciale a
Comitetului Anti -Terorism al Consiliului de Securitate al ONU , de la Madrid. Cu această

75 ibidem

49
ocazie, a fost adoptată „ Declarația de la Madri d”, care ” cere statelor să propună idei creative
și abordări noi pentru crearea de instrumente juridice în vederea continuării contracarării
terorismului , inclusiv fenomenul luptătorilor teroriști străini, în conformitate cu obligațiile
acestora din dreptu l internațional ”.
Pentru a continua promovarea, în 3 s eptembrie 2015 una dintre sesiunile Reuniunii
Anuale a Diplomației Române 2015 a fost dedicată inițiativei privind Curtea Internațională
împotriva Terorismului. În deschidere a vorbit ministrul iordani an de externe, Nasser Judeh,
iar sesiunea s -a bucurat și de participarea șefului Diviziei Drept Internațional din MAE
spaniol și a coordonatorului regional pentru Europa al Coaliției pentru Curtea Penală
Internațională, doamna Kirsten Meersschaert Duchens , iar în 30 Septembrie 2015 a avut loc
dezbaterea cu tema “ Drumul spre o Curte Internațională contra Terorismului. Idei și
provocări ”, găzduită la New York, în marja segmentului la nivel înalt a Adunării Generale a
ONU, de ministrul Bogdan Aurescu și de om ologul spaniol José Manuel García -Margallo.
Au participat și William Pace, coordonator global al Coaliției pentru Curtea Penală
Internațională, Jean -Paul Laborde, asistent al secretarului general ONU și director executiv al
Comitetului de Combatere a Tero rismului din cadrul ONU și Jehangir Khan, directorul Task
Force -ului de Combatere a Terorismului din cadrul ONU.76
Ca element de noutate, cel mai recent demers a avut loc în 16 februarie 2017 în cadrul
Conferinței internaționale cu tema “Drumul către o Curt e Internațională împotriva
Terorismului” organizată la București de Ministerul Afacerilor Externe al României,
împreună cu Ministerul Afacerilor Externe și Cooperării al Regatului Spaniei și Asociația
Internațională de Drept Penal, cu participarea diverse lor grupuri de reprezentanți din mediul
academic internațional, experți guvernamentali și membri ai diplomației locale.
În cadrul acestei Conferințe internaționale, s -a urmărit stimularea procesului de
reflecție pe marginea inițiativei româno -spaniole privind posibila creare a unei noi instanțe
internaționale pentru sancționar ea terorismului , iar cu această ocazie, a fost dezvăluită o
declarație comună a organizatorilor, care arată determinarea de a continua tratativele pe
această temă , pentru identific area celor mai adecvate soluții în sprijinul luptei contra
terorismului.
Din aceasta rezultă , că dezbateriile de o asemenea amp loare privind valorificarea
instrumentelor oferite de dreptul internațional în com baterea acestui fenomen stimul ează
procesul de reflecție pe marginea inițiativei româno -spaniole , astfel se fac pași înceți dar

76 ibidem

50
siguri spre crearea unei Curți împotriva terorismului care ar completa „paradigma juridică” a
luptei împotriva terorismului , rezultând legitimitate prin comparație cu „paradi gma de
securitate” și cu, caracter universal prin comparație cu posibila fragmentare a acțiunilor bazate
pe dreptul penal național.

51
CONCLUZII
Prin dimensiunile și formele sale variate manifestare, terorismul poate fi privit ca una
din calamitățile cele mai groznice, cu o activitate din ce în ce mai crescută și mai
amenințătoare pentru comunitățile internaționale. Spre finele secolului XX, în concepția unor
autori, terorismul internațional era considerat o forma de conflict cu o intensitate redusă, sub
pragul de violență al operațiunilor militare caracteristice războiului, dar mult mai mult decît
banalele acte sporadice și izolate de violentă. Și aceasta fiindcă, dincolo de „perfecționarea”
mijloacelor și metodelor de act teroris t folosite de numeroase grupări izolate, în susținerea
(„sponsorizarea”) terorismului internațional au fost implicate și unele țări, ceea ce afectează și
mai mult pacea și securitatea pe glob77.
Dincolo de formele sale caracteristice, utilizate pe timp de p ace (violența în scopuri
personale sau de masă), terorismul se prezintă și în conflictele armate, mai cu seamă în cele
destructurate în care se transformă în acte de banditism colectiv, cu implicații grave pentru
populațiile civile78. De reținut că, opinia publică și dreptul internațional resping terorismul din
cauza urmărilor tragice nu numai asupra colaborării pașnice internaționale, dar și a
persoanelor nevinovate care îi cad victime.
Practicarea terorismului nu este un fenomen nou, o a pariție a epocii co ntemporane, e l
practicându -se sub o formă sau alta, în decursul timpului afectând mai toate statele . El s -a
manifestat prin acte reprobabile care au trezit în conștiința universală revoltă și indignare,
având consecințe dintre cele mai negative asupra dezv oltării normale a relațiilor inter -umane.
Problema combaterii terorismului a fost pusă ca una dintre cele mai actuale și
stringente necesități, după comiterea atentatelor din 11 septembrie 2001 în SUA, de către
majoritatea statelor lumii, aceasta cu atât m ai mult cu cât azi, mai mult ca altădată, sunt chiar
state care practică terorismul internațional sau așa numitul terorism al statelor.
În pofida faptului că societatea umană actuală a devenit tot mai conștientă de realul
pericol , cel reprezintă acest fla gel, conjugarea forțelor umane și materiale, a folosirii
cuceririlor științifice pentru eficientizarea acțiunilor și nu în ultimul rând a dezvoltării unor
strategii de luptă la nivel mondial, intensificarea și globalizarea acestui fenomen sub diferitele
sale forme de manifestare, va constitui plaga societății umane cu cele mai neprevăzute și
inimaginabile implicații în sfera relațiilor inter -umane, a evoluției și dezvoltării viitoare a
societății uman

77 Ion Bodunescu, Dan -Romeo Bodunescu, Relații internaționale, problem atici și priorități pentru mileniul III ,
Editura Europeana, București, 1992, pp. 47 -60.
78 Ionel Cloșcă, Le droit humanitaire a l'aube du troisieme millénaire , in volumul Problemes humanitaires a la
fin du siecle et du millenaire , București, 1998, pp. 31 -32.

52
Alături de pirateria maritimă și aeriană, de traficul ilicit de droguri, de traficul de femei
și copii, de sclavie și traficul cu sclavi, de falsificare a monedei sau răspândirea de publicații
pornografice, în dreptul internațional este conturat și terorismul ca infracțiune internațională
săvârșită d e persoane particulare79. Faptele în cauză sunt considerate ca fiind infracțiuni
internaționale (delicta juris gentium) prin tratate internaționale convenite între state, care se
obligă reciproc să le incrimineze și să le sancționeze prin legislația lor pro prie.
Dicționarele definesc terorismul prin raportare la diversele acte de violență prin care
persoane sau grupuri de persoane atentează la viața, integritatea corporală sau la bunurile unor
demnitari, personalități politice, a membrilor de fam ilie ai acestora ori ghidează asemenea
acte contra unor grupări politice, organizații, instituții sau grupuri de persoane reunite în mod
organizat sau găsite aleatoriu în localuri publice sau private.
Mecanismele de aplicare a dreptulului penal internațion al nu sunt întodeauna
suficiente pentru pedepsire de asemenea fapte, instituirea unei Curți Internaționale împotriva
Terorismului ar avea și un efect de descurajare pentru faptuitori și pentru statele care ar
adopta o atitudine pasivă față de persoanele im plicate în acte de terorism.
Inițiativa înfințării Curții Internaționale împotriva Terorismului s -a fundamentat și
pe speranța că unele state care în prezent nu sunt parte la Statutul acestei instanțe ar putea
susține o opțiune diferită pentru lupta antite roristă prin mijloace juridice. Trebuie subliniată
ideea că România și Spania urmăresc obiectivul luptei antiteroriste printr -un instrument
fundamentat pe dreptul internațional penal.
Trebuie menționate și demersurile recente ale României, din 16 februarie 2017 privind
Conferința internațională cu tema “Drumul către o Curte Internațională împotriva
Terorismului” organizată la București de Ministerul Afacerilor Externe al României,
împreună cu Ministerul Afacerilor Externe și Cooperării al Regatului Spaniei și Asociația
Internațională de Drept Penal, conferință în cadrul căreia s -a urmărit fundamentarea și
stimularea procesului de reflecție pe marginea inițiativei româno -spaniole .

79 Grigore Geamanu, Dreptul international penal si infractiunile internationale , Editura Academiei, Bucuresti,
1977, p. 168.

53
BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrăr i de specialitate
1. BEȘTELIU, R. Miga, Drept internațional. Introducere în dreptul
internațional public , Editura All Educațional, București, 1997 .
2. BODUNESCU, Ion, BODUNESCU, Dan -Romeo, Relatii internationale,
problematici și priorit ăți pentru mileniul III , Editura Europeană, Bucureș ti, 1992 .
3. CIOCLEI, Valeriu, Manual de criminologie , ediția a IV -a, Editura CH
Beck, București, 2007 .
4. CLOȘCĂ, Ionel, Le droit humanitaire a l'aube du troisieme millénaire , în
volumul Problemes humanitaires a la fin du siecle et du millenaire , Bucuresti, 1998 .
5. CRĂCIUNEAN -TATU LAURA MARIA,Drept Internațional umanitar,
Ed. a 2 a, rev. și adăug. – Editura Hamangiu, București, 2019.
6. CREȚU, Vasile, Drept internațional penal, Editura Societății Tempus,
București, 1996 .
7. DIACONU, Dumitru -Virgi l, Terorismul. Repere juridice si istorice ,
Editura All Beck, București, 2004.
8. GEAMANU, Grigore, Dreptul internațional penal și infracțiunile
internaționale , Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1977 .
9. MĂGUREANU, Virgil , Putere și te rorism , vol. 1, Nr.1 -2, Universitatea
București, 2003 .
10. MATEI, Gabriela, BUNECI, Bogdan, Terorismul în contextul
globalizării, în „Marea criminalitate în contextul globalizării”, Editura Universul
Juridic, București, 2012 .
11. MUSCALU, Gheorghe, Criminalitatea organizată și terorismul – factori
de risc globali , Editura Hamangiu, București, 2017 .
12. NISTOREANU, Gheorghe, PĂUN, Costi că, Criminologie, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1995 .
13. PĂUN, Ludovic, Bioterorismul și armele biologice , Editura Amaltea,
București, 2003 .

54
14. POP, Octavian, NEAGU, Gheorgehe, Criminologie generală , Chișinău,
2005 .
15. RADU, Nicolae , Teste psihologice , Editura Polirom, Iași, 2006 .+
16. ***Terorismul – istoric, forme, combatere. Culegere de studii , Editura
Omega, București, 2001.
17. Layal S. Sunga, The Emerging System of International Criminal Law,
Developments in Codification and Implementation, Kluwer Law International ,
The Hague/ London/Boston, 1997.
18. M. Cherif Bassiouni, A Draft Internaional Code and a Draft Statute of
an International Criminal Tribunal , Martinius Nijhof Publishers, Netherlands,
1987.

II. Articole si studii de specialitate
1. FLOROIU, Mihai, TUDOR, Florin, Considerations regarding the
international court against terrorism , Law Review, vol. VII, issue 2 , July -December
2017.
2. JARKA, Beatrice Onica, Unele elemente ale jurisdicției internaționale
penale contemporane, în „Dreptul” nr. 8/2000 .
3. MĂRGĂRIT, Mihaiu , Tipologia și psihologia terorismului , în Jurnalul
Național, 13 septembrie, 2004 .

III. Legi speciale
1. O.U.G nr.159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului
financiar bancar în scopul fințării actelor de ter orism, în Mon. of. nr.802/2001.
2. Codul Penal, Legea nr.286/2009, republicată în M. Of. nr.510 din 24 i ulie2009,
cu modificările și completările ulterioare.

IV. Surse Internet
1. ***Terorismul, dimensiun e geopolitică și geostrategică. Războiul terorist.
Războiul împotriva terorismului – Ministerul Apărării Nați onale (Centrul de Studii Strategice
de Securitate) , disponibil la adresa www .cssas.unap.ro
2. https://www.mae.ro/node/34484
3. https://www.juridice.ro/654075/curtea -penala -internationala -principii –
generale -regasite -in-statutul -de-la-roma.html

55
4. http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A -8-2018 -0374_RO.html
5. www.scribd.com
6. https:// www.juridice.ro/364621/cadrul -general -tactic -al-investigatiei -penale -in-
cazul -infractiunilor -contra -securitatii -nationale -si-acte-de-terorism -ep-3-amenintarile -la-
adresa -securitatii -nationale -corespondentainfractiun.html?fbclid=IwAR3Lvw2XlbMRT_Fmf –
d4NCz VuUkqMPZVC2uRonA7zpdW3pk_SNFKu_W2rI0
7. https: //lege5.ro/Gratuit/gm2tomzyhe4a/necesitatea -unei-curti-penale –
internationale -impotriva –
terorismului?fbclid=IwAR1PK62rMGaO59ox3gvb0HusL9BAW2CHnVg4iOnE8Mm5CEP_
KkPWAkv6kYI
8. https://www.euractiv.ro/extern/aurescu -externe -razboiul -impotriva -terorismului –
trebuie -reluat -in-forta -2528?fbclid=IwAR3RQ3CNw –
wMbEEUvQY e9NTifhDr4kQHuK3BxayNDdCIPEWP8ZrYvtzZRdo
9. http://epochtimes -romania.com/news/octombrie -sangeros -de-pe-dubrovka -dupa –
zece-ani-marturii -ale-celor -care-au-fost-acolo –172842
10. https://www.euractiv.ro/extern/aures cu-externe -razboiul -impotriva –
terorismului -trebuie -reluat -in-forta -2528