Terorismul Fundamentalist Islamic

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………………………………………………………………….3

Fundamentalism și terorism în religia islamică………………………………………………………………………………………….3

Jihad-ul „Cruciada Islamului" ?………………………………………………………………………………………………………………..5

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………………………………….6

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………………………………7

INTRODUCERE

Fundamentalismul, unul dintre cele mai controversate fenomene ale secolului al XX-lea, nu are o definiție clară, termenul fiind folosit inițial de protestanții americani, la începutul anilor 1990, pentru a se diferenția de coreligionarii care promovau o doctrină liberală. De atunci, termenul a fost folosit mai degrabă pentru a se referi la mișcările de purificare apărute în toate religiile lumii, ca mecanism de apărare la o amenințare sau criză identitară.

Intoleranța religioasă apare în perioade de anomie socială, era contemporană progresistă confruntându-se, în același timp, cu o incapacitate de reformare a vechii ordini politico-sociale, cu tendința de a destructura civilizațiile a căror formule de organizare socială îngrădesc competiția directă cu hegemonismul economic și civilizațional occidental. Fundamentalismul religios este o consecință a modernismului și progresului în fața căruia individul se agață cu disperare de ceea ce îi este familiar și caută răspunsuri simple la situații complexe, descurajante. Aceste răspunsuri simple și confortabile psihic le oferă doctrinele fundamentaliste, din toate religiile lumii, acceptate de credincioși, chiar dacă sunt în contradicție flagrantă cu realitatea, atâta timp cât ia povara discernământului de pe umerii săi și garantează pedepsirea inamicilor, reali sau imaginali.

Religiile se schimbă pentru că oamenii se schimbă și societățile evoluează. Fundamentalismul religios promovează însă existența unei etape atemporale, care oferă siguranța și certitudinea tradițiilor ancestrale, negând capacitatea unei religii de a se adapta progresului.

FUNDAMENTALISM ȘI TERORISM ÎN RELIGIA ISLAMICĂ

Conform afirmațiilor lui Sayyeed Abdul A'la Maududi, unul dintre părinții ideologici ai fundammentalismului islamic: „oriunde s-ar afla, Islamul dorește să distrugă toate statele și guvernele, tot ceea ce se opune ideologiei și doctrinei islamice, tot ce nu ține cont de națiunea care-l guvernează. Scopul islamului este de a forma un stat în baza propriei ideologii și a propriului mesaj, fără a ține cont de care anume națiune își asumă rolul de conducător al Islamului sau care guvern sau care națiune este subminată pe parcursul fondării unui stat islamic. Islamul nu este doar un crez religios sau o formă de venerare a divinității ci un sistem comprehensiv, prin care se urmărește anihilarea tuturor sistemelor tiranice și stabilirea strategiei proprii pentru bunăstarea umanității.

[…] Construcția ideologică a fundamentalismului islamic, ca „formă de rezistență a civilizației islamice la occidentalizare" este bazată pe tradiție, etnicitate și arhetipuri religioase care se regăsesc în simbolurile vehiculate de promotorii acestui curent religios precum: „infideli", „adoratori de idoli", „cruciați", „martiri", „războaie sfinte", „pământ sfânt", „inamici ai Islamului", „partidul lui Dumnezeu" și „marele Satan". Acest vocabular fanatico-religios denotă natura violentă a fundamentalismului islamic, o provocare totalitară atât față de Islamul tradițional cât și față de democrația modernă.

[…] Este un truism că musulmanii s-au întors înspre fundamentalism, iar în mai mică măsură și spre terorism, în fața unor destine în derivă și a unui nivel de trai la limita sărăciei. Pentru musulmanii săraci și mai puțin educați, sau/și educați în școli coranice (madrassas) dominate de ideologia fundamentalistă, cu perspective limitate de a-și găsi un loc de muncă, care să le asigure inserția socială (să se căsătorească, să-și întemeieze o familie și un cămin) religia reprezintă atât un refugiu, un mijloc de exprimare a nemulțumirilor și frustrărilor cât și o cale de a primi asistență socială.

Astfel de persoane își găsesc consolarea și un sentiment de apartenență la un grup social în moscheile de inspirație fundamentalistă, unde „descoperă" demnitatea în așa-zisul devotament religios. Moscheile oferă o oportunitate unică de a critica elitele conducătoare, demonstrându-și eficiența în această privință în state cu populație islamică precum Egipt, Iran, Algeria sau Autoritatea Palestiniană.

[…] Resurgența mișcărilor fundamentalist islamice depinde de capacitatea acestora de a se prezenta lumii musulmane drept purtătorii de cuvânt ai „adevăratului Islam" , accentul fiind pus pe elemente religioase și socio-politice precum justiția socială, valorizată mai ales pe membrii claselor sociale inferioare, care caută soluții mesianice pentru a ieși din sărăcia în care trăiesc, ca o alternativă la lipsa de speranță într-o viață mai bună.

Iar dacă terorismul poate fi apanajul oricărei religii putem identifica însă unele caracteristici unice ale terorismului de sorginte fundamentalist islamică, care își au rădăcina în cultura și istoria lumii musulmane. Astfel, tradițiile islamice precum obligația fiecărui musulman de a purta un „război sfânt pentru apărarea Islamului" (Jihad), împotriva „infidelilor", chiar și prin atentate sinucigașe, sunt aduse în prim plan pentru a legitima activitățile teroriste, în vreme ce concepte precum toleranța, egalitatea și pluralismul, deși sunt caracteristici definitorii ale religiei islamice, sunt ignorate.

Fundamentalismul islamic semnifică promovarea radicală, fără abateri sau compromisuri, a principiilor politice și religioase musulmane. Reprezentanții curentelor fundamentaliste se consideră și se autointitulează deținătorii unici ai adevărurilor politice, religioase sai ai adevărurilor existențiale. În lumea statelor nemusulmane, acele acțiuni ale islamului, care se desfășoară prin respectarea strictă, necondiționată a Coranului, sunt considerate fundamentaliste.

Terorismul islamic actual este o consecință a fundamentalismului șiit, a cărui primă formă de manifestare săa consumat odată cu atacurile de la Beirut, din aprilie și octombrie 1983, hotărâte la Teheran și duse la îndeplinire de Hezbollah.

Terorismul fundamentalist islamic este cel mai periculos din lume. Folosește violența în scopuri de natură religioasă, având adesea ca țintă statul Israel și aliații lui cum ar fi SUA, Anglia etc. Adepții săi au tendința să provoace schimbări purificatoare. Amenință de cele mai multe ori statul Israel cu moartea și distrugerea poporului. Teroriștii fundamentaliști islamici apelează la toate grupările islamice religioase și politice mici și mari ca să lupte fără milă împotriva Israelului. Experții spun că, deoarece teroriștii fundamentaliști islamici nu sunt preocupați de formarea unui grup ideologic politic, ci de urmărirea propriei viziuni în conformitate cu dorința lor religioasă, ei sunt eliberați de una din constrângerile majore care a limitat de-a lungul istoriei proporțiile atacurilor teroriste. După cum susține Hoffman, extremiștii teroriști religioși pot să-și permită o violență aproape nelimitată asupra unui număr nelimitat de ținte: aici poate fi inclus orice stat care apără Israelul, orice persoană care nu aparține religiei islamice, care este cea a teroriștilor. Cele mai cunoscute sunt Al Qaeda, Organizația Hamas, ai căror adepți sunt criminali fără conștiință și care transformă oameni din rândurile religioșilor islamici în luptători cu sânge rece, care urmăresc distrugerea locurilor sfinte și a persoanelor civile din Israel. Gruparea Al-Jihad, cunoscută și sub numele de gruparea Islamică, este o aripă militantă a mișcării Frăția Musulmabă, o organizație islamică anti-Israel, anti-occidentală.

În decembrie 1987, când a izbucnit revolta palestiniană (Intifada), șeicul Ahmed Yassin și alți adepți ai săi din Societatea Frăției Musulmane, care întreprindeau servicii sociale și educaționale în moscheile lor, au înfințat Mișcarea de Rezistență Islamică. Aripa militară Hamas – Al Qassam – a jucat un rol important în Intifadă. Responsabilă pentru atacurile împotriva soldaților israelieni, Hamas s-a dovedit aspră și imprevizibilă.

În timpul Intifadei, cele două mari tendințe organizaționale spre descentralizarea Hamasului au dus la următoarele: conducerea politică Hamas s-a mutat în statele arabe vecine, mai mult în Iordania; liderii principali, care sunt tineri activiști militanți, au câștigat o autoritate intensă și o libertate de acțiune sporită în ariile lor de operare.

JIHAD-UL, „CRUCIADA ISLAMULUI" ?

Grupările fundamentalist islamice sunt nevoite să identifice în istoria și gândirea islamică elemente doctrinare care să sprijine ideologia violenței politice împotriva civilizației occidentale. Au găsit acest sprijin în conceptul religios de Jihad.

Un exemplu în acest sens îl oferă apelul la luptă al egipteanului Ayman al-Zawahiri, lucrarea sa „Cavalerii sub stindardul Profetului" fiind cel mai comprehensiv manifest politic al Jihadului contemporan.

[…] Deviza conform căreia întreaga lume este o platformă pentru Jihad-ul împotriva Statelor Unite ale Americii și Israelului, identificați ca principali adversari ai lumii musulmane, este comună mai multor grupări fundamentalist islamice, după modelul rezistenței afgane din anii 1980, împotriva agresiunii teritoriale a fostei Uniuni Sovietice. Astfel, Jihad-ul este motivat ideologic ca război de auto-apărare împotriva „conspirației globale a americanilor și evreilor", toate mijloacele violente fiind permise.

CONCLUZII

Terorismul fundamentalist islamic și nu numai, face parte din amenințările permanente, flexibile, aleatoare, surprinzătoare, greu de anticipat, de supravegheat, de controlat și, mai ales, de contracarat, care mențin permanent starea de alertă, de nesiguranță și de teamă.

Pentru succesul în diminuarea și eradicarea fenomenului terorist, se impune ca, permanent, să fie monitorizate și analizate toate amenințările și riscurile de natură teroristă sau cele care pot facilita desfășurarea de acțiuni teroriste.

11 septembrie 2001 simbolizează apariția unui nou conflict între vest și est (Islam) și face America bastion pentru apărarea lumii civilizate împotriva terorismului

BIBLIOGRAFIE

ANGHEL Gabriel: Terorismul Fundamentalist Islamic Șiit, Revista INFOSFERA, anul II, nr. 2, 2010

BARNA Cristian: 'Cruciada' Islamului, Editura TOP FORM, București, 2010

BARNA Cristian: Jihad în Europa, Editura TOP FORM, București, 2009

DELCEA Cristian, BĂDULESCU Aurelian: TERORISMUL Studii și Cercetări asupra fenomenului terorist, Editura RISOPRINT, CLUJ-NAPOCA, 2008