Terorismul Fenomen Complex

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………

CAPITOLUL 1. Terorismul fenomen complex

1.1 Puncte de reper pentru definirea terorismului………………………………

1.2 Cauzele terorismului politic……………………………………………..

1.3 Mediatizarea acțiunilor teroriste…………………………………………..

CAPITOLUL 2. Terorismul- amenințare la adresa securității

2.1 Forme de manifestare ale terorismului politic……………………………….

2.2 Terorismul practicat de persoane influente…………………………………..

2.3 Riscuri de securitate cauzate de acțiuni teroriste ……………………………

CAPITOLUL 3.Poate avea terorismul success?

3.1 Atentatele și reacția pe care acestea o provoacă…………………………….

3.2 Țintele predilecte ale terorismului statelor autoritare……………………..

3.3 Atentatul de la 11 Septembrie………………………………………………

3.4 Studiu de caz- Asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy……………………..

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

O definiție reprezinta o ecuație ce redă exact sensurile unui cuvânt. În cazul conceptului de terorism situația poate fi diferită din cauza naturii sale emoționale.

Marea dificultate în definirea terorismului nu constă neapărat în tendința de a generaliza o tehnică de aplicare a violenței care în principiu ar putea fi utilizată de oricine, în absolut toate situațiile conflictuale, ci mai degrabă la limitarea definiției anumitor factori la unele tipuri de conflicte. O altă sursă de dificultate pe care o întâlnim în definirea terorismului modul prin care acest concept presupune împărțirea în a face parte dintr-un grup și de a te simți în afara acestuia.

Terorismul reprezintă cea mai organizată formă de teroare; aceasta fiind doar o stare psihică, în timp ce terorismul este o activitate socială organizată. Terorismul nu produce doar teroare, ci afectează foarte mult structura socială și individul, putând modifica imaginile de care membrii societății depind și în care au încredere.

Actul de terorism are scopul de a descuraja; victima nu este atât de importantă , în comparație cu efectul asupra unui grup sau unei colectivități căruia îi este adresat de fapt. Deși produce victime individuale,el este o crimă la adresa întregii comunități sociale. Caracterul coercitiv influențează prin manipularea voinței victimelor sale și a publicului țintă.

Gradul de teamă este dat de natura respectivei crime, a modului de comitere, de indiferență față de viețile omenești și bunurile materiale ale societății. Terorismul prinde putere, deoarece societatea este într-o continuă amenințare.

Pentru a-și păstra credibilitatea intactă, terorismul trece de la amenințări la violența sângeroasă. De aceea sociologii îl definesc ca fiind un grup ce utilizează violența, pentru atingerea unor obiective politice. Îl putem considera ca fiind o strategie violentă în scopul de a schimba libertatea de alegere a celorlalți.

Un act poate fi considerat terorist numai în cazul în care produce și teroare, astfel se creează o ruptură favorabilă între populație și putere. Astfel cetățenii vor considera că cei ce îi conduc nu mai sunt apți să îi apere de actele teroriste.

În acest mod teroriștii își pot prezenta propria opțiune politică. Practic teroarea face oamenii să riposteze cu violență, deoarece la rândul ei șochează prin violență. Există totuși o diferență între terorism și alte forme ale violenței politice și anume luptă de gherilă, revoluțiile și războiul convențional. De asemenea diferențe sunt și între terorism și actele criminale cum ar fi deturnările și răpirile.

Este adevărat că mai multe grupări teroriste folosesc procedee criminale fără ca acestea să poată fi incluse în practicile teroriste ( arme, trafic de droguri) și se numește narco-terorism.

Odată cu înmulțirea grupărilor extremiste, terorismul proliferează, numărul atentatelor politice fiind multiplicat de 5 sau chiar 12 ori.

Terorismul oferă forțelor o armă politică eficientă pentru rezolvarea conflictelor generate de luptă pentru influența, destabilizarea guvernelor și statelor străine. Uneori, sub pretextul unor motivații politice și revendicări se află cei care vor să fie considerate teroriști politici pentru a obține un tratament diferențiat și neextrădarea.

Chiar dacă aceste acte apar relativ cu un scop, ele ajung la constrângere brutală lovind chiar și pe lângă obiectivul urmărit, efectele nefiind înțelese și fără sens.

Îngrijorător față de trecut, este multitudinea de mijloace tehnice la care autorii actelor teroriste pot face apel. Proliferarea armelor nucleare și condițiile relative de păstrare a acestora sunt unele dintre cele mai importante.

Scopul final pe care terorismul îl urmărește este de natură politică, oricare ar fi motivele indivizilor care recurg la astfel de mijloace. Prezența obiectivelor politice este esențială, aceasta făcând diferența între terorism și alte acte criminale. Prin motivația politică, terorismul arată frustrarea asupra unei nedreptăți și blamează mereu o instituție.

Terorismul consideră că injustiția nu poate fi rezolvată decât prin intermediul violenței, astfel fiind numit tactica ultimei soluții.

Dacă scopul tactic este crearea terorii, nu distrugerea, scopul strategic îl reprezintă folosirea panicii, dirijarea nemulțumirii publice prin intermediul terorii pentru a obliga puterea la concesii politice. Toate actele criminale, indiferent de scopul politic și de toate formele de terorism implică incendieri, crime, sabotaje, deturnări, atacuri. Aceste acte teroriste nu sunt justificabile.

În cazul în care scopurile politice ale teroriștilor coincid cu cele ale țării în cauză, aceștia își focuseaza atenția asupra actului terrorist și apoi a grupului responsabil de săvârșirea lui. Din acest motiv, reprezentanții clasei politice tind să definească terorismul într-un mod normativ, în funcție de gradul de amenințare a intereselor naționale.

Am ales această temă pentru lucrarea mea, cu intenția de a cunoaște, analiza și prezenta cele mai importante obiective ale actelor teroriste din mediul politic.

Pornind de la această situație consider oportun să analizez care sunt formele și cauzele terorismului politic și cât de gravă este această amenințare la adresa securității.

Lucrarea este structurată pe trei capitole astfel:

CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA PRINCIPIULUI LIBERTĂȚII DE EXPRIMARE – În acest capitol am vorbit despre momentul în care România a semnat Convenția, dar și aplicarea dispozițiilor acesteia. Libertatea de exprimare este prezentată prin articolele 20 și 30 din Constituție, însă cea mai mare putere oferită unui cetățean este dată de articolul 10 din Convenție.

CAPITOLUL 2. LIBERTATEA DE EXPRIMARE CONDIȚIE ESENȚIALĂ A UNEI SOCIETĂȚI DEMOCRATICE – este capitolul care explică interesul publicului, al cititorilor față de oamenii politici și activitatea acestora. Când vorbim despre libertatea de exprimare a presei în ceea ce privește oamenii politici, înțelegem că aceștia trebuie să își asume viața publică, dar ziaristul nu are dreptul de a atenta la viața privată, personală a acestora.

CAPITOLUL 3. LIBERTATEA PRESEI – În acest capitol am prezentat dreptul la replică pe care îl are o persoană, atunci când îi sunt aduse jigniri sau acuzații neadevărate. Acest drept este valabil doar în cazul în care partea vătămată este capabilă să îndeplinească anumite criterii. Cel mai important este studiul de caz pentru care am ales ca temă fostele cazuri de insultă și calomnie.

Principala idee care domină lucrarea mea este faptul că terorismul politic este cel mai des întâlnit și are ca scop atingerea obiectivelor politice prin intermediul terorii și violenței.

CAPITOLUL 1. TERORISMUL UN FENOMEN COMPLEX

1.1 Puncte de reper pentru definirea terorismului

Existența terorismului are o motivație intrinsecă printr-o interpretare subiectivă a realității, care este diferită de percepțiile societăților cu care se confruntă teroriștii și care reprezintă motivul frustrării lor.

O caracteristică esențială a terorismului, respectiv teroriștilor este obsesia de convingere a opiniei publice vizate să privească lumea așa cum o privesc ei, prin prisma propriului standard politic-social. Convingerile subiecților actelor teroriste provin din numeroase surse cum ar fi politica și societatea în care se formează.

Din momentul în care au intrat în conflict deschis cu societatea, teroriștii acceptă marginalizarea și autoizolarea, fiind tensionați și nesiguri adoptă mai multe convingeri neconforme față de realitatea socială dată.

Faptul că societatea amenințată ripostează oprește deschiderea mentală în vederea unui posibil compromis sau a schimbării opiniei teroriștilor.

,, Incapacitatea de a susține un dialog, de a accepta argumente sau justificări fac ca imaginile despre lume a teroriștilor să devină stereotipe, încadrându-se în categorii preconcepute și rigide care simplifică realitatea. De asemenea, dezumanizarea ,,dușmanului,, devine dominanta gândirii oricărui actor în cadrul unui scenariu de emergență a terorismului”. Majoritatea teroriștilor se consideră victime nu agresori și că îi reprezintă pe cei oprimați: țărani, minoritari, muncitori.

Orice acțiune violentă cu premeditare este relevantă numai în cazul în care există un scop, o finalitate, pentru ca ea să devină o expresie a patologiei destructive. În terorism funcționează și devine relevantă în cazul în care ținta acționează conform previziunilor teroriste, prin pierderea sprijinului politic ori capacitatea politică pentru care a fost atacată.

,, Reacția violentă a țintei, datorată fie regimului politic, fie indulgenței dovedite față de terorism, este un comportament obișnuit, devenind unul din potențialele de germinare și emergență a terorismului. Riposta violentă poate presupune pierderea sprijinului politic și a legitimității morale care sunt primordiale în ,,contractual social” dintre putere și populație”.

Riscul ca amenințarea teroriștilor să se amplifice este dată de luarea măsurilor de protecție ostentative ale țintei. Aceasta este practic incapabilă să răspundă la teroroare, deoarece, este amenințată pentru a-și pierde credibilitatea și capacitatea de a lupta împotriva terorismului.

În urma măsurilor ce au fost luate pentru a combate terorismul, unele grupări și-au revizuit strategia și tactica. A apărut și o tendință de unificare a terorismului de dreapta cu cel de stânga.

,, Proliferarea actelor de terorism prin sacrificiu este o tendință tot mai vizibilă în evoluția fenomenului terorist legat de situația din Orientul Apropiat și Mijlociu. Amploarea deosebită luată de aceste procedee de acțiune își are originea în factori de ordin psiho-social și în fanatismul caracteristic terorismului din lumea contemporană”.

Terorismul este caracterizat în principal de trei elemente:

amenințarea și comiterea actelor de violență extrem de gravă;

utilizarea actelor de terorism cu caracter sistematic;

efectele pe care le are violența asupra victimelor.

Crimele politice au ca scop provocarea psihicului la o stare de teroare. Teoristii combină cele două stări, teroarea și amenințarea. Caracteristica majoră a terorii politice este natura nediscriminatorie.

În politica teroristă pot apărea diferențe care o deosebesc de alte forme de violență, prin consecințele sale extrem de severe.

,, Terorismul, arată Friederich Hacker (R. F. G), este implementarea și utilizarea metodelor de teroare de către cei lipsiți de putere, de către cei care cred că actele de terorism sunt pentru ei singura metodă de a fi băgați în seamă. Caracterul arbitrar al alegerii victimelor este însă voit de către terorism”.

Actele teroriste, de obicei, servesc drept exemplu și avertizare. Teroarea nu se poate realiza doar prin folosirea mijloacelor violente ci și prin atentate la viață, răpiri și avertismente.

Terorismul internațional este de două feluri:

de drept comun când are în vizor bunuri materiale;

politic.

Numărul actelor teroriste s-a mărit în ultimii ani datorită ușurinței procurării armelor și

deplasării, existența țintelor vulnerabile și mijloacelor de informare.

Evoluția fenomenului terorist este ajutată de tehnologiile de vârf. Acestea ajută la ,,

utilizarea datelor de cercetare prin satelit privind dislocarea obiectivelor vizate; alimentarea în zbor; bruiajul pe frecvențele de lucru ale stațiilor de radiolocație…”.

Analiștii consideră că în viitorul apropiat este posibil ca teroriștii să își coordoneze

acțiunile prin satelit.

Terorismul reprezintă calea de atingere a obiectivelor tactice în privința strategiei de

revoluționare cum ar fi:

obținerea concesiilor pe termen scurt: eliberarea camarazilor din închisori, plata răscumpărărilor;

catalizarea populației care este nemulțumită de starea de insecuritate;

mediatizarea cauzei prin publicitate;

declanșează ură între cetățeni;

răzbunarea pentru camarazii uciși.

Autorii atacurilor teroriste folosesc azi o gamă variată de arme de la cele mai rapide la unele

cu tehnologie avansată și sofisticată. Cooperarea și coordonarea dintre Guvern, armată și comunitățile de spionaj sunt foarte importante. Totuși, amenințarea teroristă nu a fost diminuată.

Arsenalul teroriștilor este bazat pe arme și echipament militar: carabine de asalt AK-47, grenade și arme ce se pot ascunde, robuste, portabile, cu putere mare de foc. Deoarece folosesc frecvent arme convenționale, știu noutățile în materie de armament cum ar fi gloanțele îmbrăcate în teflon și sistemele cu exactitate de ochire.

S-au introdus multe tehnici noi: detonarea bombelor prin telecomandă, sisteme radar și senzori de presiune. Unele grupări teroriste s-au adaptat la era calculatoarelor și au reușit să intercepteze conversații ale autorităților și să aibă acces la sisteme bancare pentru spălare de bani.

,,Nu putem aștepta că teroriștii să continue să folosească cele mai recente descoperiri științifice și tehnologice în încercarea de a contracara măsurile de apărare și să lanseze atacuri spectaculoase pentru a atrage atenția mass-mediei. Pe măsură ce țintele sunt tot mai dificile și măsurile de securitate mai penetrabile, teroriștii vor căuta arme ce permit evitarea pătrunderii în zona apărată și folosirea lor în atacuri de la distanță”.

Teroriștii au un număr restrâns, dar știu să folosească și să exploateze punctele slabe ale societății.

,, În concluzie, radiografia acestui fenomen complex, capabil să influențeze serios prestația tuturor instituțiilor statale, chiar dezvoltarea societății contemporane, denotă faptul că terorismul nu poate fi oglindit conceptual într-o scurtă definiție, aria sa conceptuală rămânând obiect de studiu interdisciplinar”.

1.3 Mediatizarea acțiunilor teroriste

Terorismul și mass-media se află într-o relație complexă și evidentă. Cele două se combină perfect prin nevoia de publicitate și audiență. Politic vorbind, presa este considerată a patra putere.

Terorismul pus în relație presa, a observant că publicul mereu este în căutare de acțiuni mai senzaționale și nou, astfel teroriștii sunt împinși să facă gesturi mai spectaculoase.

Prin acțiunile lor, teroriștii vor cu orice preț ca publicul să îi cunoască, să îi găsească interesanți, să fie remarcați și să le fie teamă de aceștia. Aceștia vor să dovedească faptul că sunt gata oricând să acționeze.

Amenințările lor provoacă mereu intimidare și teamă. Gesturile de nebunie comise de demenți sau criminali pot avea și ele efect terorist. Autorii unor crime sadice ce nu au fost prinși, dovedesc un caracter contagios al violenței și inspiră teamă. Teroriștii dovedesc și căută cu orice preț să impresioneze opinia publică. Efectul pe care îl obțin oferă semnificație acțiunii lor.

,,Faptul de a fi în întregime axat pe impresia produsă și efectul obținut face din terorism, care este în mod regulat bazat pe polarizarea morală- auto- idealizarea și condamnarea altora- o formă eminamente dramatică, teatrală de agresiune, destinată să provoace spaima, indignarea și, în același timp, admirația”. Terorismul are o mare nevoie de publicitate, trăiește din ea și omoară de dragul ei.

Majoritatea acțiunilor teroriste sunt gândite pentru a atinge acest scop. Prin televiziune terorismul obține mai multă autenticitate a actelor sale și senzaționalul. Actele teroriste oferă presei materiale cu o valoare deosebită, astfel mass-media se ocupă serios și gratuit de acestea.

Evenimentele de genul senzațional acapararează total atenția publicului, celelalte subiecte rămânând în umbră. Există foarte multe situații în cadrul programelor tv, revistelor sadice, care încearcă să ridice violența la un grad înalt.

Un singur post de televiziune american a prezentat într-o săptămână 334 asasinate și tentative de omor. Copiii își petrec foarte mult timp în fața televizorului și au capacitatea de a reține scenele de violență.

Milioane de tineri cunosc de la o vârstă foarte fragedă acțiunile de violență, crimă, răpiri și acte de tâlhărie.

,,Aceste programe excelează în a prezenta în detaliu variante metode de a captura și răpi fără a fi recunoscut, cum se conlucrează cu complicii, cum se poate ascunde și folosi o sumă de bani extorcată prin violență, înșelăciune și fals”.

The New York Times consideră că violența prezentă în cadrul programelor de televiziune nu afectează tineretul, ci este acceptată pentru că publicul o cere. Fiind un mijloc de informare

aparte, televiziunea este una dintre marile invenții ale lumii.

Violența poate atrage atenția mai repede decât orice alt mijloc. Consumul de droguri combinat cu violența poate realiza un film care să acapareze atenția spectatorilor.

,,Programele de televiziune și filmele violente exercită un impact imediat asupra stării emoționale a tineretului”. Mijloacele de comunicare în masă pot mai mult decât oricare alte mijloace să manipuleze ideile și modul de gândire al populației.

Există o legătură directă între creșterea spectaculoasă a acțiunilor teroriste și atenția pe care acestea o primesc de la mass-media. Teroriștii se bazează pe televiziune pentru a face cunoscute acțiunile lor.

Un act terorist se încadrează în contextul de intenții, obiective și fapte făcând ca terorismul să devină un act mediatic extraordinar. Astfel teroristul, fascinează presa deoarece refuză ordinea legală și adoră agresiunea.

Acțiunile violente au un grad ridicat de senzațional și constituie, prin natura sa, ceea ce se numește eveniment; care are consecințe tragice de cele mai multe ori.

Raportul dintre terorism și mass-media merge pe principiul interesului reciproc: pe de o parte victime, sânge, neașteptat, irațional, interesele profesionale sau ale presei, pe de altă parte, mediatizarea spectacolului violenței care îi face cunoscuți pe protagoniștii acestora.

Terorismul nu vizează neapărat interacțiunea, ci șocul. Din această cauză, sensul real al actului terorist, de cele mai multe ori rămâne necunoscut pentru opinia publică și presă.

Jurnalistul și camera de luat vederi au devenit prieteni apropiați ai teroriștilor. Prin folosirea sistematică a terorii pentru atingerea unui scop politic, terorismul devine un act camuflat de comunicare.

Publicitatea actelor teroriste reprezintă primul pas în instalarea terorii. Cu cât actul este mai șocant și violent, cu atât publicitatea lui va fi mai mare.

Totuși, această situație poate avea drept consecință efectul de boomerang. Atacurile de la 11 septembrie 2001 au avut o importantă producție mediatică, fotografii și producții video invadând toate canalele media din lume.

În urma unui astfel de atac terorist, presa trebuie să aibă un discurs rațional despre violență, fiind pusă în situația dificilă de a prezenta actul terorist și impactul său fără a face propagandă, în același timp teamă și frică, riscând să accentueze un discurs considerat intolerant și cu efect discriminator la adresa comunității islamice.

Figura 1. Funcționalitatea sistemului media democratic.

Efectul psihologic produs de 11/9 și mult așteptat; comparativ cu atacul japonezilor de la Pearl Harbor, Al Qaeda a lovit exact în ,,inima” societății americane. Inamicul se afla mult mai aproape, iar multitudinea de imagini și video instala teama în rândul fiecărui cetățean, făcându-l să creadă că el însuși ar putea deveni oricând victimă.

,,Particularitatea actelor teroriste constă în faptul că rămân întipărite în memoria oamenilor”.

Canalele media nu sunt folosite numai pentru efectul psihologic pe care îl are asupra cetățenilor prin instalarea sentimentului de frică și nesiguranță. Internetul a făcut din gruparea Al Qaeda un brand.

În Irak, Al Qaeda a realizat un departament media numit ABU-MAYSARAH AL-IRAQI prin intermediul căreia putea să publice înregistrări video, cu execuții ale unor ostatici. Folosirea zonei online de către Al Qaeda nu se oprește aici. În Irak, rețeaua teroristă publică o revistă online Dhurwat As-Sanam.

,, Acțiunile teroriste sunt ostentative (demonstrative) spectaculoase și teatrale, iar victimele sunt simple instrumente în jocul terorist”.

Mass-media, este un produs al globalizării, și una din principalele arme pe care le deține terorismul. Aceasta este folosită în principal pentru a arăta vulnerabilitatea sistemului politic atacat și instalarea terorii în rândul cetățenilor, astfel făcându-i să se îndoiască de securitatea ce statul ar trebui să le-o asigure și guvernarea.