Terorismul este o problem ă a oamenilor care [600479]

3

SIBIU 2014

„Terorismul este o problem ă a oamenilor care
plonjează într-o logic ă a urii fără limite, pentru
care toate valorile ce fundamenteaz ă societatea
noastră occidental ă și mai ales respectul fa ță de
viața umană nu mai au curs”.

Christian Delanghe

7

INTRODUCERE

eși omenirea se poate l ăuda cu performan țe extraordinare
în domeniul științei și tehnicii, menite s ă contribuie la
rezolvarea marilor probleme care pulseaz ă încă dureros în
trupul tinerei umanit ăți, pentru a putea face planeta mai liber ă și
prosperă, mai bun ă și mai sigur ă, o nouă de dilem ă de securitate,
apărută din ură și intoleran ță, își cere jertfa de sânge – dilema terorist ă.
După părerea unor autori consacra ți în domeniul atât de complex
dinamic și imprevizibil al terorismului (Burgess și Eva Ildiko Delcea,
2006), potrivit c ărora „ a defini terorismul es te de acum înainte un
exercițiu atât de complex și de obiectiv, încât putem spune c ă ține mai
degrabă de latura artistic ă decât de cea științifică”, se afirm ă că
terorismul este un fenomen social de factur ă deosebită, care a căpătat
în acest început de mileniu un caracter complex și extins la scara
întregii planete.
„Prin multitudinea ac țiunilor și gravitatea formelor de manifestare
terorismul însu și reprezint ă unul din cele mai complexe fenomene
distructive, care afecteaz ă evoluția firească a civiliza ției, relațiile dintre
state, constituind o amenin țare gravă pentru securitatea și pacea lumii ”1.
Terorismul poate fi consi derat un flagel interna țional, care al ături
de proliferarea înarm ărilor, de multitudinea conflictelor, împreun ă cu
un alt flagel – cel al foametei și sărăciei –, constituie una din marile
probleme ale lumii contemporane cu repercusiuni la nivelul securit ății
statelor democratice.
Terorismul nu este doar r ăul care se abate asup ra planetei, ci este
chiar răul din lume, adic ă răul nostru, partea fanatic ă dintre noi și,
adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al r ăzbunării, al
egocentrismului, al p edepsirii cu orice pre ț, al purific ării prin ucidere
și prin distrugere. De aceea, acest fenomen sp ecific doar mediului

1 Cristina Albu, Arma psihologic ă – între limite și performan țe, București,
Editura MIRA, 2008, p. 34. D

8 uman (doar fiin ța umană are plăcerea sadic ă de a teroriza) trebuie
investigat și analizat a șa cum este, de pe pozi ții cât se poate de
obiective, pentru a-i decela sensurile și mecanismele, pentru a-i afla
izvoarele și, în consecin ță, pentru a-i anihila cauzele, a-i distruge
structurile, a-i limita efectele și a-i tăia rădăcinile2.
Apărut în istorie ca produs al unor cauze care î și au rădăcinile în
politicile unor state, în miezul unei/unor religii, în ra ționalism, xenofobie,
rasism sau alte motive ascun se sub masca bunelor inten ții, terorismul
nu a contribuit niciodat ă la instalarea și menținerea păcii pe pământ, ci
dimpotriv ă a amplificat nelini ștea, ura și răzbunarea unor comunit ăți,
frica, spaima, panica, reac țiile necontrolate, cu efec te asupra comporta-
mentului uman, afectând atât structura social ă, cât și individul în sine.
Terorism, ca metod ă de acțiune, înseamn ă foarte elocvent
practicarea teroarei. El desemneaz ă acte de natur ă să provoace, într-un
anumit mediu, un sentiment de team ă intensă, prevestitoare a unui r ău
inevitabil, în alte cuvinte, acte intimidante sub toate raporturile.
Se poate ad ăuga că, privite în ansamblu, sunt considerate infrac țiuni
de terorism acelea care, într-u n caz concret, constituie amenin țări
grave, cu tendin ța de a se repeta. În în țelesul noțiunii de terorism nu
intereseaz ă natura mobilului ac țiunii, ci metoda de executare.
Indiferent cât de „ științifică” ar fi explica ția adepților fanatici, în
scop justificativ terorismul nu poa te fi rupt de crima împotriva
umanității și de trimiterea civiliza ției înapoi în timp într-un stadiu
rudimentar al antichit ății, când violen ța era calea cea mai des utilizat ă
pentru realizarea unor scopuri, terorismul poate fi plasat în sfera barbariei, al ături de genocid sau holocaust.
Dacă o organiza ție este catalogat ă ca fiind sau nu grup terorist,
depinde de perspectivele de abordare, de percep ția fiecăruia. Ca regul ă
generală, dacă observatorul aprob ă acțiunile violente ale unui individ,
atunci îl consider ă ca fiind un „lupt ător pentru libertate”, dac ă
dezaprobă asemenea ac țiuni, acela și individ este perceput ca terorist.
În cadrul Conferin ței de la Copenhaga di n 1935 se realizeaz ă
pentru prima dat ă definirea juridic ă a fenomenului care este considerat

2 Gh. Văduva, E. Che țe, C. Mo ștoflei, V. Popa, Dimensiune geopolitic ă și
geostrategic ă. Războiul terorist. R ăzboiul împotriva terorismului , București,
Centrul de Studii Strategi ce de Securitate, 2002.

9 ca „act voluntar comis împotriva vie ții, integrit ății fizice, s ănătății sau
libertății oficialit ăților, orice act care primejduie ște o comunitate,
creează o stare de teroar e în vederea schimb ării autorit ății publice
sau împiedicarea ac țiunilor acesteia, sau care urm ărește deranjarea
relațiilor interna ționale ”.
În secolul al XXI-lea, esen ța terorismului a r ămas la fel de
primitivă în raport cu stadiul civiliza ției și culturii contemporane.
O evoluție dramatic ă pentru omenire au cunoscut metodele și
mijloacele de punere în practic ă a acestuia, precum și capacitățile de a
lua în vizor ținte de orice nivel.
Analiza evolu ției fenomenului la scar ă internațională privind
atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra unor obiective-simbol
ale civiliza ției și puterii americane, ca și acțiunile de aceea și natură ce
le-au urmat în Europa și în alte regiuni ale lu mii, dovedesc faptul c ă
terorismul și în special terorismul interna țional structurat în re țele
transfrontaliere reprezint ă în opinia unor speciali ști „cea mai grav ă
amenințare la adresa vie ții și libertății oamenilor, a democra ției și a
altor valori fundamentale pe care se întemeiaz ă comunitatea democratic ă
a statelor euroatlantice ” și a dus finalmente la o modificare radical ă
asupra componentelor „ ecuației de securitate mondial ă” (Tudor, 2006).
Proporțiile terorismului au deven it evident alarmante, atr ăgând tot
mai mult aten ția opiniei publice. Omenirea contemporan ă este
îngrozită și adesea neputincioas ă față de actele de terorism care pun
în pericol valorile materiale, spirituale și ceea ce este și mai grav,
suprimă viața unor persoane nevinovate.
Teroriștii care ac ționează în prezent au în țeles că guvernan ții
depind de opinia public ă, fapt pentru care ei sunt preocupa ți să
inventeze lovituri spect aculoase în vederea ob ținerii sprijinului opiniei
publice pentru a face presiuni asupra guvernan ților spre a ceda în
favoarea lor și a le populariza succesul pr in mijloace de informare în
masă. Publicitatea asigurându-le un anumit avantaj psihologic, terori știi
urmăresc să-și facă o reclam ă gratuită prin pres ă, radio și televiziune,
tactica lor actual ă fiind prins ă de expresia „propagand ă prin fapte”.
Pe plan mondial în etapa actual ă, lupta împotriva terorismului
constituie o preocupare deosebit de important ă a tuturor statelor
civilizate de pe Terra. Armele și mijloacele cu care bandele terorismului
internațional, care au devenit adev ărate forțe ale răului pot s ă atace

10 populațiile din lumea civilizat ă, să ucidă cele mai nevinovate fiin țe
umane și să distrugă valori fundamentale ale civiliza țiilor ce s-au
dezvoltat de-a lungu l secolelor pe p ământ sunt cele mai variate,
începând cu mijloacele de lupt ă convenționale și terminând cu armele
de distrugere în mas ă chimice, biologice, radiologice și nucleare
(A.D.M.C.B.R.N.).
Lipsa oric ărei rațiuni și oricăror scrupule de care au dat dovad ă în
ultimii ani bandele terorismului interna țional în ceea ce prive ște
folosirea mijloacelor de lupt ă și a armamentelor în scopul uciderii
ființelor umane, începând cu copii inocen ți și terminând cu b ătrânii
bolnavi, impune în mod necondi ționat, tuturor statelor s ă conceapă și să
stabileasc ă măsuri complexe de înalt ă eficiență și eficacitate, cu ajutorul
cărora să excludă orice posibilitate de folo sire a armelor C.B.R.N.
Așa cum se prevede în S.S.N.R. „ existența și proliferarea
armelor nucleare, chimice, biologice și radiologice constituie o
amenințare deosebit de grav ă sub raportul poten țialului de distrugere,
în condițiile în care accesul la astfel de mijloace devine tot mai u șor,
iar tentația dobândirii lor spore ște amenin țător, unele state posesoare
dezvoltă noi tipuri de mijloace de lupt ă, în timp ce se amplific ă
preocupările pentru perfec ționarea mijloacelor de transport la țintă…
Riscul de pr ăbușire sau de evolu ție anarhic ă a unor state posesoare
de astfel de arme, autoritatea redus ă exercitat ă de unele guverne
asupra structurilor militare, precum și existența unor regiuni aflate în
afara controlului statal favorizeaz ă dezvoltarea pie ței negre pentru
astfel de mijloace ”.
Dintre mijloacele și armamentele care pot fi folosite de c ătre
teroriști, utilizarea armelor de distrugere în mas ă chimice, biologice,
radiologice și nucleare, ocup ă primul loc în raport cu cele clasice,
convenționale. Într-un raport CIA se aprecia c ă membrii re țelei
Al-Qaeda și ai grupărilor care au leg ături cu aceast ă organiza ție sunt
pregătiți să utilizeze armele de distrugere în mas ă.
Despre acest raport, CIA a in format pe pagina electronic ă a
cotidianului Washington Times raportul intitulat Terorismul C.B.R.N.
Materials and Effects , unde se precizeaz ă că islamiștii extremi ști care
au legături cu Al-Qaeda dispun de o mare varietate de agen ți și
mijloace pentru declan șarea de atacuri chimice, biologice, radiologice
sau nucleare ”.

11 Cu ocazia Summitului NATO, ale c ărui lucrări s-au desf ășurat la
București, în perioada 02-04 aprilie 2008, participan ții au încadrat
amenințările terorismului interna țional, proliferarea armelor de
distrugere în mas ă C.B.R.N. și posibilit ățile de utilizare a acestora de
către grupările teroriste ca repr ezentând pericolul num ărul unu pentru
lumea contemporan ă.
Serviciile de informa ții ale statelor din Europa, SUA, Japoniei,
Chinei, Rusiei etc. au difuzat de nenum ărate ori știri privind
pregătirile terorismului interna țional pentru folosirea agen ților toxici
asupra popula ției civile și contaminarea unor zone importante din
punct de vedere economic, politic și social, a cl ădirilor în care î și
desfășoară activitățile diferite organisme stat ale, asupra unor elemente
importante din sistemele de comunica ții și asupra locuri lor unde se
înregistreaz ă o mare frecven ță de personal – sta ții de metrou și de căi
ferate, săli de spectacole, stadioane etc.
În acest context, consider ăm că terorismul interna țional structurat
în rețele transfrontaliere, proliferarea armelor de distrugere în mas ă
C.B.R.N. și folosirea sau întrebuin țarea acestora r ămân principalele
riscuri și amenințări capabile s ă pună în pericol siguran ța cetățeanului
și securitatea interna țională, inclusiv a României, valorile și interesele
sale ca stat membru al comunit ății europene și euroatlantice.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

12

Capitolul I
TERORISMUL – REPERE ISTORICE

1.1. Scurt istoric al terorismului
racticarea terorismului nu constituie un fenomen nou, o
apariție meteoric ă a epocii contemporane. El s-a practicat,
sub o form ă sau alta, în decursul secolelor având influen țe
nefaste asupra tuturor popoarelor. El s-a manifestat prin acte
reprobabile care au trezit în con știința universal ă revoltă și indignare,
având consecin țe dintre cele mai negative asupra dezvolt ării normale a
relațiilor interumane.
Conștiința „Terorii” ca modalitate de impunere a voin ței celor
care doreau puterea, de manifestar e a puterii asupra celor ce trebuiau
supuși și stăpâniți a apărut încă din zorii civiliza ției omene ști, unde
violența utilizat ă pentru realizarea scopurilo r, în special politice,
asigurau suprema ția.
Omul este o fiin ță creativă, imaginativ ă, indiferent în ce postur ă
s-ar afla. Terorismul îl folose ște ca arm ă, pentru c ă el, omul, poate
pătrunde oriunde, poate distruge oric e. Omul poate înlocui o rachet ă
de croazier ă; o rachet ă de croazier ă nu va putea înlocui niciodat ă un
om. Iată de ce terorismul se consider ă superior oric ărei riposte,
oricărei acțiuni și oricărei reacții. Spațiul virtual al teroristului este
unul al distrugerii spectaculoase, al c ăutării și pedepsirii cu moartea a
celor pe care îi consider ă vinovați. Aceasta este cea de a cincea
concluzie care atrage aten ția asupra profunzimil or actului terorist,
privit uneori doar ca o reac ție superficial ă și psihopat ă3.
De la mitologia greac ă și până la intrarea termenului „terorism” în
Dicționarul Robert în 1796, fenomenul a fost prezent în polisurile
grecești, în vastul Imperiu Roman, în Orientul Apropiat, în nordul

3 Ibidem . P

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

13 Africii. Cu forme dintre cele mai diversificate și cu variate motiva ții,
trecerea timpului a plus at rafinament metodelo r folosite, constituind
grupuri închise a c ăror „aură” de legend ă a fost între ținută prin crearea
unei imagini în care însu șiri precum credin ța și sacrificiul produc
admirație și respect.
Terorismul, care este parte omniprezent ă în zilele noastre, atât pe
plan intern, ca metod ă de luptă politică, prezent în mai toate statele
lumii, cât și pe plan extern ca form ă de opozi ție față de opresiunea
străină față de societ ățile transna ționale, care au acaparat planeta, cu
alte cuvinte fa ță de „globalizare”, este în primul rând o op țiune, o
alegere din mai multe forme de lupt ă. Este opțiunea cea mai radical ă
cu putință.

1.2. Antichitatea: Teroare sau Terorism?
De mai mult de 2.500 de ani, Sun Tzu, geniul militar chinez, autor
al Artei Războiului , a enunțat chintesen ța terorismului: ucide unul,
înspăimântă zece mii . Acest act de intimidare prin violen ță a fost
folosit, chiar de la apari ția civiliza ției umane, de c ătre autorit ăți pentru
a-și disciplina supu șii ori de c ătre disiden ți și de către grupările
religioase pentru a r ăsturna ordinea existent ă. Folosind un limbaj
actualizat, am putea spune c ă antichitatea a defini t terorismul prin
utilizarea violen ței pentru atingerea unor s copuri politice, economice cât
și terorismul de stat, adic ă folosirea terorii ca in strument de guvernare.
În Vechea Elad ă, de exemplu, de și la origine term enul de „tiran”
desemna orice persoan ă învestită cu puterea suprem ă în stat, ulterior
acesta a fost folosit exclusiv pent ru a denumi uzurpa torii care preluau
și își mențineau puterea statal ă prin forță. Cuvântul c ăpăta astfel o
nuanță periorativ ă evidentă la Platon și la filozofii secolului al IV-lea.
Folosirea for ței pentru eliminarea aristocra ției potrivnice și a tuturor
adversarilor era apanajul tiranilor. Elocvent în acest sens este cazul
tiranului Atenei, Pisistrate, care dup ă preluarea puterii a exilat familia
Alcmenoizilor.
Tot în contextul instaur ării tiraniilor în ora șele-state ale Greciei
antice, înregistr ăm și schimbarea sensului folosirii violen ței ca arm ă
politică. Partizanii aristocra ției alungate de la pu tere se vor ridica
împotriva tiranilor, mul ți din aceștia căzând sub lovitur ile lor. Hiparh,

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

14 fiul lui Pisistrate a fost înjunghiat în 514 î.Chr., iar fratele s ău, Hipias
a fost alungat patr u ani mai târziu.
Roma antic ă ne oferă exemple la fel de clare ale folosirii terorii ca
armă politică și ca instrument de guvern are sau mijloc de purtare a
războiului. Velleius Paterculus, vorb ind despre asasinarea lui Tiberius
Gracchus, tribun în 133, și a fratelui acestuia, afirma c ă a fost pentru
„prima dat ă când s-a v ărsat sângele cet ățenilor romani, f ără teamă
de pedeaps ă”. S-a creat astfel un precedent, dup ă care „ legea a fost
mai timorat ă de forță, mai mare respec t acordându-se for ței mai mari,
iar conflictele dintre cet ățeni care în trecut se rezolvau prin în țelegere
își aflau acum dezlegarea prin spad ă”4.
Un asasinat mult mai vestit es te cel al lui Caesar, înf ăptuit la
15 martie 44 d.Chr., în urma unei conspira ții a Senatorilor. Dac ă am
judeca asasinarea lui Caesar în term enii legali actuali sau chiar ai unor
convenții interna ționale mai vechi, cum ar fi Conven ția pentru
Prevenirea și Combaterea Terorismului a Ligii Na țiunilor (1937), Brutus
și complicii s ăi s-ar face vinova ți, în mod clar, de comiterea unui act
terorist. Îns ă lucrurile au fost percepute altfel în momentul comiterii
asasinatului.
În ceea ce prive ște teroarea ca instrument de guvernare sau de
purtare a r ăzboiului, scrierile is toricului Cornelius Tacitus ne sunt de
mare folos. Astfel, descriind situa ția creată la Roma și revoltele ce
s-au iscat în rândul legiunilor de grani ță după moartea lui Augustus
(14 î.Chr.), Tacitus descrie masacrul ce a fost s ăvârșit în rândul celor
ce au îndr ăznit să se revolte pen tru a împiedica r ăspândirea tulbur ărilor
și către alte legiuni. Similar, în cartea a treia a Analelor , Tacitus
prezintă modul în care au fost pedepsi ți soldații unei cohorte romane
care se retr ăsese din fa ța dușmanului: prin tragere la sorti, unul din
zece oșteni era ucis prin lovire cu ciomegele.
Folosirea terorii în timpul r ăzboiului era, de asemenea, o metod ă
întâlnită în Imperiul Roman. Despre so crul sau Agrico la, guvernatorul
Britaniei, Tacitus spunea c ă „după ce i-a terorizat îndeajuns
(pe britanici), dovedind mil ă, el le-a prezen tat avantajele p ăcii”, în

4 https://archive.org/stream/Bogdan_T eodorescu-Milenii_De_Manipulare_2_0_10_
/Bogdan_Teodorescu-5_Milenii_De _Manipulare_2_0_10___djvu.txt

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

15 mod asem ănător, din înfrunt ările cu germanii din timpul împ ăratului
Tiberius (14-37 d.Chr.), istoricul roman poveste ște o incursiune a lui
Germanicus pe malul drept al Rinului: „ Germanicus a împ ărțit
legiunile […] în patru coloane, pentru ca pr ădăciunea să fie cât mai
mare […] Nici sex, nici vârst ă nu află vreo îndurare; cele profane la
fel ca cele sfinte […] sunt făcute una cu p ământu’ ”.
Aceste fapte inacceptabi le în zilele noastre și care nu ar r ămâne
necondamnate, nu sunt privite critic de Tacitus, cont emporan al unora
dintre ele, ci mai de grab ă intuim în modul s ău de a scrie o mândrie
față de victoriile romanilor și mulțumire pentru modul în care sunt
pedepsiți cei care pun în pericol realiz ările imperiului.
În antichitate, asasinatul a fost forma de violen ță cea mai apropiat ă
de terorismul modern, teroarea fii nd un instrument al politicii folosit
ori de câte ori aceasta era potrivit ă pentru atingerea obiectivelor.

1.3. Evul Mediu și manifest ări teroriste
Teroarea a continuat s ă reprezinte și în Evul Mediu un mijloc de
menținere a ordinii publice. Se poate afirma c ă a fost și un mijloc
eficace de a asigura succesul în cazul unor conflicte de natur ă militară.
Din aceast ă ultimă perspectiv ă, putem observa primele încerc ări de a
limita folosirea ei în ciocnirile armate dintre elitele conduc ătoare.
În secolele V și VI ale Evului Mediu, regula dup ă care se ghida
majoritatea era aceea ca învin șii să fie uciși sau vându ți ca sclavi,
terenurile acestora s ă fie devastate, iar locuin țele lor desfiin țate cu
totul. Elocvente sunt în acest sens numeroasele istorioare vechi în care
sunt prezentate atrocit ățile comise pentru intimi darea adversarilor de
orice natur ă.
Începând cu a doua jum ătate a Evului Mediu, se poate constata
preocuparea pentru stabilire a unor noi reguli ale r ăzboiului, cre știnismul
jucând un rol primordial în aces t sens, având dime nsiuni morale.
Acesteia i s-a ad ăugat desigur ierarhizarea social ă strictă, produsă în a
doua parte a Evului Mediu.
Marc Bloch arat ă că prima vârst ă a feudalismului nu a existat o
clasă nobiliară în sensul propriu și juridic al cuvântului.
Nobil era considerat omul n ăscut liber, prin opozi ție cu omul
lipsit de libertate, cu șerbul. Abia din secolu l al XII-lea clasa nobil ă

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

16 începe să se disting ă prin modul de via ță, care nu presupunea munc ă
personală, prin posesie de p ământuri și putere de comand ă. Funcția
specifică a nobilimii a fost, începând de atunci, r ăzboiul. Dobândirea
acestei con științe de clas ă distinctă a dus la apari ția unor reguli de
conduită în societate, inclusiv în ceea ce prive ște comportamentul în
timpul conflictelor armate
Astfel, s-a cristalizat ideea conform c ăreia folosirea for ței era
admisă numai pentru aducerea dreptății și înfăptuirea justiției.
Dreptatea era în țeleasă într-un sens foarte larg și adesea acoperea și
noțiunea de onoare și demnitate.
În 1139 biserica catolic ă a dorit să introducă restricții în utilizarea
armelor, în acest sens Conciliul de la Laterano a in terzis folosirea
arbaletei în lupt ele dintre cre știni, permi țând folosirea acesteia numai
împotriva p ăgânilor.
În aceeași perioadă, răscumpărarea prizonierilor începe s ă devină o
regulă nescrisă a războiului. Aceste reguli aveau caracter discriminatoriu.
Luptătorii ce proveneau din rândul claselor s ărace nu se bucurau de
același tratament de care bene ficiau nobilii, pentru ace știa vechea regul ă a
uciderii în cazul în care c ădeau în mâinile du șmanului rămânând valabil ă.
Trupele mongole au fost un caz cl asic de folosire a terorii în
purtarea r ăzboaielor. Tactica de lupt ă a mongolilor era aceea de a
ucide cât mai divers și cât mai mul ți dușmani posibil, totul fiind f ăcut
cu o repeziciune extrem ă, pentru a limita la maximum pierderile din
rândul lupt ătorilor lor. Acest lucru f ăcea ca teroarea s ă se împrăștie și
astfel multe ora șe se predau pentru a evit a asemenea masacre. Aceast ă
tactică explică într-o anumit ă măsură și succesul campaniei mongole
din Europa în pe rioada 1240-1241.
Dacă facem o sumar ă compara ție, în zilele no astre, folosirea
violenței împotriva popula ției civile pe timp de r ăzboi este etichetat ă
drept crim ă de război. În lipsa acestei terminologii, în perioada Evului
Mediu, nu putem s ă nu remarc ăm anumite similitudini pentru folosirea
terorii de c ătre mongoli cu scopul atingerii unor obiective de r ăzboi,
politice și actele de terorism ale secolului nostru.
Întorcându-ne pu țin în timp și îndreptându-ne aten ția spre spa țiul
asiatic, mai precis c ătre Orientul Mijlociu, de scoperim aici, în jurul
anului 1000, o comunitate care practica o form ă de terorism foarte

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

17 asemănătoare cu cea întâlnit ă în secolul al XX-lea. Este vorba,
desigur, de secta asasinilor din Alamul. Asem ănarea dintre asasini și
teroriștii zilelor noastre reiese, pe de o parte, din motiva ția actelor lor
și, pe de alt ă parte, din modul de ac țiune și de organizare ale acestora.
Istoria acestor mae ștri ai asasinatului este una deosebit de interesant ă.
Spre sfâr șitul secolului al XI-lea, în cadrul ramurii ismailite a
islamiștilor șiiți, majoritari ast ăzi în Iran, s-a produs o schism ă. O parte a
acestei ramuri a șiiților a sus ținut în lupta pentru preluarea puterii în
Iran pe Nizar, ulterior fiind cunoscu ți sub numele de ismaili ții nizari,
cei care s-au aflat la originea sectei asasinilor. Dup ă înfrângerea lui
Nizar, ismaili ții nizari, condu și de Hasan al Sabbah , au cucerit cetatea
Alamut, aflat ă la sud de Marea Caspic ă, punând aici bazele unei
formațiuni politico-statale. Inten ția lor era aceea de a r ăspândi islamul
în zona Orientului Mijlociu. Posibilit ățile lor erau îns ă limitate de
numărul redus al adep ților lor, fiind astfel nevoi ți să practice și să
perfecționeze o nou ă formă de a purta r ăzboiul, asem ănătoare modului
de desfășurare a conflictelor asimetrice di n zilele noastre. Un singur
reprezentant al lor sau un grup mic de ismaili ți era trimis pentru a ucide
liderul du șmanilor. De cele mai multe or i arma crimei era pumnalul,
folosit inten ționat, ca o modalitate de rev endicare a atentatului. Motiva ția
atacurilor lor fiind de natur ă religioasă, nizarii se considerau mesageri
ai divinit ății și înfăptuitori ai unui act divin, fiind astfel justificat ă
vărsarea de sânge. Modul în care ac ționau și mai ales faptul c ă rareori
cei care comiteau crimele încercau s ă scape cu via ță au stat la originea
legendelor despre „a sasini”, ajunse pân ă în Europa prin intermediul
cruciaților care au intrat în contact direct cu ace știa sau prin mijlocirea
lui Marco Polo, care a vizitat cet atea Alamut la scurt timp dup ă
cucerirea acesteia de c ătre mongoli. Conform ace stor legende, nizarii
acționau sub influen ța drogurilor, a ha șișului, de unde și numele de
„hașișini”, aflat la originea terme nului de asasin, folosit ast ăzi pentru a
desemna un criminal. Se spune c ă cei ale și pentru comiterea
atentatului erau condu și într-o gr ădină a desfătărilor, droga ți puternic
și mințiți că au ajuns în Gr ădina divin ă. După încredințarea misiunii li
se promitea c ă, dacă vor reuși să o ducă până la capăt, vor ajunge din
nou în Rai, iar dac ă se va întâmpla s ă moară în timpul misiunii vor
ajunge în Rai chiar mai repede. O as tfel de istorisire trebuie privit ă

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

18 desigur în spirit critic. Ac ționând sub influen ța drogurilor, cei care
primeau o astfel de misiune î și puteau pierde o parte a lucidit ății și
discernământului lor, punând as tfel în pericol reu șita atentatului.
În plus, trebuie s ă ținem cont c ă „asasinii” ac ționau sub impulsul
extremismului religios, care, dup ă cum vedem și în zilele noastre,
poate fi mult mai puternic decât orice substan ță narcotică5.
De remarcat este similitudi nea dintre metodele de ac țiune ale
asasinilor și cele ale terori știlor moderni: alegerea cu grij ă a unei ținte
simbolice (liderul du șmanului, în cazul asasinilor, figuri publice sau
clădiri simbolice, în cel al terori știlor contemporani) pentru ca efectul
să fie cel scontat – maxima r ăspândire a terorii – recu rgerea la atentate
sinucigașe și revendicarea atentatelor.
Trebuie s ă remarcăm însă că afirmația potrivit c ăreia „asasinii”
sunt precursorii terorismului modern și contemporan este într-o
oarecare m ăsură periculoas ă și nu întru totul corect ă, în primul rând,
există pericolul cre ării unor prejudec ăți de genul c ă religia islamic ă
este o religie propov ăduitoare a terorii sau musu lman echivalent terorist
– iar în al doilea rând, terorismul, dup ă cum am v ăzut, s-a manifestat
sub diverse forme și înaintea apari ției sectei asasinilor. Mai mult, o
privire aruncat ă asupra terorismului contemporan, mai cu seam ă în
perioada R ăzboiului Rece, arat ă că motivația dominant ă a terorismului
în această perioadă este una ideologic ă, politică, și nu una religioas ă.
Totuși gradul înalt de organizare a fenomenului terorist, în cazul
„asasinilor” face ca ace știa să se asemene cel mai mult cu organiza țiile
teroriste din zilele noastre.
Apologeții asasinilor au sugerat c ă, în fapt, folosirea terorii de
către aceștia era un mijloc de a- și atinge țelurile fără vărsare inutil ă de
sânge. Cert este c ă, în contemporaneitate, se cta asasinilor era privit ă
cu oroare, înfrângerea lor de c ătre mongoli a fost salutat ă, fiind
considera ți o amenin țare la adresa stabilit ății lumii musulmane.

5 Marius Berevoianu, Terorismul C.B.R.N. , Lucrare de licen ță, Sibiu, Academia
Forțelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, 2009.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

19 1.4. Terorismul antebelic și interbelic
Consecințele actelor teroriste au fost mai mult sau mai pu țin grave
și s-au răsfrânt asupra unor comunit ăți limitate în diferite, dar deosebit
de semnificativ prin aria dimensiunii a fost atentatul de la 28 iunie 1914
care a avut urm ările cele mai neferi cite din istorie, și anume
declanșarea primei conflagra ții mondiale.
La procesul acelei vremi care a fost intentat comploti știlor, aceștia
au încercat s ă-și argumenteze faptele prin apelul la concepte ca
idealism, radicalism, anarhism și socialism, acuza ții motivând asasinatul
ca fiind singura form ă de ripost ă justificat ă morală de luptă. A fost
invocat un argument de ordin isto ric, precum ucid erea sultanului
Murad la Kosovo (cu cinci sute de ani în urm ă), care ar fi fost un
precedent eroic și care ar legitima co mplotul în sine.
Folosirea în mod deliberat a violen ței și a terorii în vederea
atingerii unor obiective na ționale și sociale a r ămas, pentru terori ști,
singura cale de urmat.
„Atentatul de la Sarajevo a constituit punctul de tranzi ție spre noi
forme de manifestare a terorismului, și anume terorismul sponsorizat,
terorismul mutual acceptat și terorismul de stat, forme definitorii
pentru perioada interbelic ă și postbelic ă”.
Dacă în epoca modern ă teroriștii proveneau, în marea lor
majoritate, din rândul nemul țumiților dintr-o anumit ă regiune sau țară
în perioada interbelic ă, „terorismul devine un mijloc de coerci ție
internă și o formă de agresiune extern ă”.
Deosebit de elocv ente pentru concep țiile greșit politice, unde
binomul lichidarea fizic ă – terorizarea adversarului era luat ă în calcul
ca o premis ă necesară, sunt cele spuse de am basadorul nazist Roland
Koester, chiar dup ă consumarea atentatului terorist soldat cu asasinarea
premierului român I.G. Duca , la 29 decembrie 1934: „ Ei bine, afla ți
că la Berlin unii nazi ști pretind c ă Germania ar pu tea face economie
de un război și obține tot ce ar vrea în Eur opa, cu ajutorul a cinci sau
șase asemenea atentate politice ”6.
Odată deschisă această portiță deosebit de periculoas ă, și anume
promovarea deschis ă a terorismului ca metod ă de lupt ă și ca

6 Walter Reich, Origin of Terrorism , Cambridge, U.K., 1990.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

20 instrument politic a provo cat, în întreaga perioad ă interbelic ă, un val
masiv de atentate, crime, asasinate politice și violențe, care au erodat
puterea statal ă democratic ă a țărilor vizate de terori ști.
Începutul campaniei teroriste a fost deschis de organiza țiile
paramilitare germane chiar dup ă terminarea Primului R ăzboi Mondial,
cele dintâi victime fiind liderii germani Karl Liebnecht, Roza Luxemburg
și alte personalit ăți social-democrate, asasina ți în 1919, urma ți de
Walther Rathenau – ministru al R epublicii de la Weimar (în 1922) și
Gregor Stra șer fost adversar al lui Hitler (în 1934).
În România, țară în care terorismul nu se afirmase la scen ă
deschisă, a devenit și ea ținta violen țelor politice, principala organiza ție
implicată fiind Garda de Fier.
Cu ocazia Congresului studen țesc legionar organizat la Mure ș, în
aprilie 1936, participan ții au decretat asasinatul drept principal ă armă
politică. În acest context, s-a pronun țat condamnarea la moarte a
„tuturor du șmanilor legiunii”, stab ilindu-se „echipele mor ții”, care au
jurat să execute „sentin ța legionar ă”.
Situația României era prins ă în conjunctura interbelic ă european ă.
Indiferent de op țiunile ideologice, de dr eapta sau de stânga, grup ările
extremiste au declan șat o campanie de atenta te teroriste având un scop
bine definit: teroriza rea adversarilor declara ți sau poten țiali concomitent
cu instaurarea unei atmosf ere de neîncredere în regimurile democratice,
incapabile s ă împiedice r ăbufnirile de violen ță politică, valurile de
asasinate, ac țiunile extremiste și naționalist-șovine.
Astfel scenariul prognozat de atrage re a opiniei publice de partea lor
a dat rezultatele sconta te. În acest timp popula ția terorizat ă, confruntat ă
cu majore probleme economice , sociale, de guvernare slab ă care nu
puteau opri actele de vandalism s ălbatic sau de band itism, a devenit,
treptat, permeabil ă la promisiunile propag andei extremiste. Capii
bandelor implicate în promovarea terorii și terorismului se autointitulau
noii adep ții ai ordinii publice, promi țând lichidarea anarhiei și
instaurarea ordinii de drept.
În aceeași perioadă sovieticii au încercat s ă-și mascheze actele de
terorism sub o masc ă de legitimitate , pretinzând c ă „asasinatul și
terorismul nu sunt ca racteristice unor revolu ționari autentici”. În vestul
Europei bântuit de fantoma r ăzboiului, nazi știi germani au renun țat

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

21 rapid la orice preten ții de legalitate sau de re spect al normelor de
conviețuire politic ă acceptate pe plan interna țional, având drept reper
superioritatea rasei pure.
Astfel pe teritoriul „B ătrânei Doamne” al ături de cele trei
principale puteri m ilitare Germania, URSS și Italia, pe scena politicii
au apărut numeroase alte țări cu poten țiale militare mai modeste, dar
cu acelea și agresivitate și lipsă de scrupule ca și mentorii lor. În acest
context, s-au deta șat prin extremismul lor Ungaria și Bulgaria, exagerând
pretențiile teritoriale în dauna vecinilor, precum și prin pozi țiile de for ță
afișată, care era dispropor ționată față de mijloacele de care dispuneau.
Neputându- și realiza scopurile agresive pr in mijloace directe, cele dou ă
state au apelat la te rorism, aderând la concep țiile nazismului în speran ța
obținerii de „resturi” de la jaful pus la cale de marile puteri totalitare.
Spre deosebire de anarhi știi și teroriștii clasici, promotorii
terorismului de extrem ă dreapta sau stânga din perioada interbelic ă au
tras concluzia c ă puterea politic ă nu se putea ob ține numai prin simpla
insuflare a sentimentului de team ă în rândul conduc erii aflate la
putere, fiind necesar ă dirijarea violen ței și terorii spre anumite ținte
politice și, pentru aceasta, ca în orice opera țiune militar ă, surpriza și
planificarea atent ă erau apreciate ca fiind drept cruciale.
Terorismul era privit, din perspectiva ideologiilor bol șevică și
nazistă, ca un conflict armat în care utilizarea for ței și violenței era la
fel de fireasc ă cum ar fi fost orice alt ă situație de beligeran ță. În aceast ă
viziune, teroarea era privit ă ca un simplu instrument în procesul de
escaladare a unui r ăzboi psihologic declan șat împotriva tuturor,
inclusiv contra propriului popor, cu victime alese la întâmplare, nu
persoane alese dup ă criteriul drept ății, justiției sau legalit ății. Astfel,
deși teoretic se face distinc ția între „teroare”, ca fenomen psihosocial
distructiv și „terorism”, ca metode și procedee de ac țiune pentru a genera
teroarea, în pe rioada interbelic ă cele două noțiuni rămân strâns legate.
Mitul istoric al eficacit ății terorii a condus la asocierea tehnicilor
de terorizare a popula ției cu o serie de tipu ri de gândire politic ă,
terorismul fiind folosit intens în procesul concret de guvernare.
Aceeași perioadă, care pentru Europa a în semnat una dintre cele mai
dramatice și sumbre ale istoriei sale, pentru America a fost perioada
de acceptare tacit ă de către stat a terorismului , ca în cazul Ku-Klux-

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

22 Klanului sau al campaniilor de terorizare a liderilor și activiștilor
sindicali sau antisegrega ționiști și al terorismului criminal sus ținut de
capii rețelelor de crim ă organizat ă și al terorismului psihopat.

1.5. Terorismul în timpul „Cortinei de Fier”
În perioada care a urmat r ăzboiului mondial generat de diferite
cauze de natur ă socială, națională, politică, ideologic ă sau religioas ă,
terorismul a fost prezent și extins.
În acest demers nelegal unele minorit ăți etnice sau religioase au
apelat la terorism pentru a- și rezolva aspira țiile spre autodeterminare.
Exemplu gr ăitor în acest sens, cazul bascilo r din Spania, al catolicilor
din Ulster, al armenilor și kurzilor din Turcia.
Au apărut diverse grupuri teroriste, deosebit de bine organizate
care au dorit s ă impună anumite doctrine politic e, cele mai cunoscute
fiind Brigăzile Roșii din Italia.
Au existat organiza ții proguvernamentale, ca re au apelat la ac țiuni
teroriste pentru a se men ține la putere ca urmare a amenin țărilor apărute
din cauza nemul țumirilor maselor populare din unele state dictatoriale
sau bazate pe apartheid (Haiti, Ch ile, Rhodesia, A frica de Sud).
În unele cazuri s-a utilizat amenin țarea terorist ă din partea
minorităților naționale pentru ob ținerea de drepturi po litice. Semnificativ
este cazul sioni știlor din Palestina afla ți în conflict cu autorit ățile
britanice din perioada mandat ului acestora. Alte organiza ții teroriste
au apărut ca urmare a desprinderii din mi șcările popula ției majoritare
constituite ca forme de lupt ă politică împotriva împ ărțirii arbitrare a
teritoriului acestora (Mozambic, Kenya).
Ca o latur ă definitorie se poate men ționa faptul c ă, și în perioada
Războiului Rece, terorismul a cons tituit una din strategiile des
utilizate în r ăzboaiele de eliberare a coloniilor din Africa și Asia,
inclusiv Indochina sau a conflictelor frontaliere.
O altă caracteristic ă a perioadei analizate se refer ă la faptul c ă, în
deceniul al șaselea al secolului XX, mi șcările de gheril ă au fost
implicate în ac țiuni teroriste de notorietate, care erau sponsorizate de
blocul țărilor comuniste și, ca urmare, actele teroriste au ap ărut și în
continente ca Europa de Vest și America de Nord, care nu se
confruntau cu activit ăți de acest gen.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

23 Deși majoritatea acestor organiza ții erau cu orientare de stânga,
au existat în unele țări ca Turcia, Italia, Arge ntina, Brazilia grupuri
teroriste cu orient ări de extrem ă dreaptă, care, îns ă, nu au executat, de
regulă, acțiuni externe.
O altă caracteristic ă interesant ă a terorismului în perioada
Războiului Rece este aceea c ă, urmare a împ ărțirii lumii în dou ă
tabere ideologice, aces ta a devenit „respectabil” din punct de vedere
intelectual, în func ție de ideologia împ ărtășită.
Anul 1968 este piatra de hotar în care a început valul de terorism
irlandez, care s-a deos ebit de celelalte grup ări teroriste similare, prin
violența mare cu care erau atacate obiectivele, f ără nici o deosebire.
Se poate afirma c ă, în perioada R ăzboiului Rece, terorismul ca
fenomen a fost puternic influen țat de lupta ideologic ă dintre cele dou ă
blocuri, fiecare parte încercând, în func ție de interesele sale, s ă-l
folosească ca o armă împotriva celeilalte.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

24

Capitolul II
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND TERORISMUL

2.1. Definirea terorismului
ctualmente nu exist ă o defini ție unanim acceptat ă a
terorismului, în pofida numero șilor speciali ști din cele
mai diverse domenii care au studiat și analizat fenomenul
în complexitatea și diversitatea lui.
Principalul motiv al acestei ince rtitudini a definirii îl constituie
arealul deosebit de ampl u al conceptului, care include o mare varietate
de forme de mani festare având îns ă drept trăsătură comună scopul
final urmărit: provocarea terorii în form ele cele mai diverse cu putin ță.
Walter Laquer, istoric și comentator de politic ă externă american ă,
menționa într-o erudit ă lucrare destinat ă acestui fenomen c ă între 1936
și 1981 s-au dat 109 defini ții terorismului, dar niciuna dintre ele nu
este suficient de cuprinz ătoare7.
Desigur, aceste defini ții își au importan ța lor, întrucât analizeaz ă,
din varii puncte de vedere, un f enomen – fenomenul terorismului – și
îl plaseaz ă într-o dimensiune social ă și ea foarte diversificat ă și foarte
complexă.
În literatura str ăină de specialitate sunt pr ezente diverse puncte de
vedere care prin prisma specificului domeniului de abordare, definesc
cât mai divers acest amplu fenomen.
Astfel, istoricul englez Thomas Givanovitch define ște terorismul
ca fiind „ acte de natur ă să provoace sentimentul de team ă, de un rău
oarecare, acte ca re apar ca intimid ări din toate punctele de vedere ”.

7 Walter Laquer, The Age of Terrorism , Boston, MA, Little Brown & Co., 1987,
pp. 11-12. A

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

25 Un alt specialist, ju rnalistul francez Ra phael Lemkin, abordeaz ă
în mod generalist fenomenul, s pecificând ca terorismul const ă în a
“intimida oamenii prin mijl ocirea actelor de violen ță”.
Termenul de „terorism” vine din limba latin ă, de la cuvintele
terror-terroris, și are rădăcini de ordin militar. Terorismul era folosit
de legiunile romane pentru a impune legea lor, însp ăimântând
populația și obligând-o astfel la supunere necondi ționată. Hitler avea
și el o atitudine extrem de favorabil ă față de terorism. Unul din
principiile dup ă care se ghida și pe care-l enun ță în Mein Kampf era
acela potrivit c ăruia „ singurul mijloc de a câ știga cu u șurință
împotriva ra țiunii îl reprezint ă teroarea și forța“.
Psihologul, analistul politic și filozoful spaniol Quintiliano
Saldana abordeaz ă noțiunea de „terorism” din dou ă prisme diferite:
prima în sens particular restrâns, „ atentatele teroriste sunt acte
criminale s ăvârșite numai cu scop de alarmare prin utilizarea
mijloacelor capabile de a cr ea o stare de pericol comun ”. Într-un
înțeles mai generalist, acela și specialist al domeniului afirma c ă
„terorismul este o crim ă sau un delict politic, so cial sau militar, în
care executarea sau numai anun țarea lui seam ănă neliniște general ă,
prin specificul s ău de a crea un pericol general” .
Juristul francez Donnedieu de Vabres concluzioneaz ă că în
sondarea acestui fenomen al terorismului, scopul pur politic nu este
absolut necesar . Procedeele pe care le întrebuin țează sunt de natur ă să
provoace teroarea: explozii cu ma șini-capcan ă, distrugeri de c ăi de
comunica ții, deturn ări de avioane cu câ ți mai mul ți pasageri etc.
De asemenea șeful poli ției franceze A. Sottile, pornind de la
înțelegerea terorismului ca o metod ă de realizare a infrac țiunilor de
drept comun, apreciaz ă că „terorismul desemneaz ă o metodă criminală
caracterizat ă prin teroare și violență, în vederea atingerii unui scop
determinat ”.
Profesorul francez J.A. Roux defi nea terorismul, la cea de a IV-a
Conferință pentru unificarea dreptului penal, „ ca orice ac țiune constând
în folosirea unor mijloace periculo ase pentru persoane sau bunuri,
întreprinse în vederea teroriz ării popula ției”.
În cadrul Conferin ței de la Copenhaga din anul 1935 se ajunge la
definirea juridic ă a terorismului ca „ act voluntar comis împotriva

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

26 vieții, integrit ății fizice, s ănătății sau libert ății oficialit ăților; orice act
care primejduie ște o comunitate, creeaz ă o stare de teroare în
vederea schimb ării autorit ății publice sau împiedicarea ac țiunilor
acesteia, sau care urm ărește deranjarea rela țiilor interna ționale ”.
În prima Conferin ță a Ligii Na țiunilor pentru prevenirea și
pedepsirea terorismului care a avut loc între anii 1 935-1936, se adopt ă
definirea actelor teroriste ca „ actele criminale în dreptate împotriva
unui stat, astfel gândite și concepute s ă creeze teroare în min țile
persoanelor particulare, a grupuril or sociale sau a opiniei publice ”.
În 1972, administra ția american ă a înaintat, în cadrul celei de-a
șasea Adun ări Generale a ONU, memoriul Propunerea SUA privind
legiferarea conven ției pentru prevenirea și pedepsirea anumitor acte
de terorism interna țional , finalizat cu decizia ONU de a stabili un
Comitet Ad Hoc pentru terorismul interna țional .
Singh în 1977 define ște terorismul ca fiind o stare de team ă sau
neliniște și instrumentul care provoac ă această stare de team ă. „Acte
de violen ță planificate în scopuri politi ce explicite, îndreptate
împotriva unei puteri organizate sau structuri statale și care implic ă
un număr relativ mic de conspiratori ” (Hamilton, 1978) „ act cu
caracter de simbol, care î și propune s ă influențeze conduita politic ă
prin mijloace anormale și care atrag dup ă sine amenin țarea cu
violența sau utilizarea violen ței” era defini ția dată de Thomas
Thornton în tezele de drept din 1979.
La 9 decembrie 1985, ONU a adoptat pentru prima dat ă o rezoluție
de condamnare a actelor tero riste, definindu-le ca „ acte criminale ”.
„Terorismul este o problem ă a oamenilor care plonjeaz ă într-o
logică a urii fără limite, pentru care toate valorile ce fundamenteaz ă
societatea noastr ă occidental ă și mai ales respectul fa ță de viața
umană nu mai au curs ”8.
Există și alte încerc ări ale unor speciali ști consacra ți în domeniu
pentru a defini fenomenul:
a. Brian Jenkins afirma c ă „Terorismul este folosirea for ței sau
a amenințării cu forța în scopul ob ținerii unui câ știg politic ”;

8 Christian Delanghe, gene ral (r) de corp de armat ă, La guerre contre le
terrorisme , 18.09.2001, www.fr.strategie.org

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

27 b. Walter Laquer afirma c ă „Terorismul înseamn ă folosirea
ilegitima a for ței pentru a atinge obiect ive politice, în condi țiile în
care viața unor oameni nevinova ți este pusă în pericol ”;
c. De asemenea James M. Po land explica faptul c ă „Terorismul
înseamnă uciderea, lovirea sau amenin țarea deliberat ă și sistematic ă
a unor oameni nevinova ți pentru a crea team ă și a intimida, în scopul
de a obține un câ știg politic sau tactic, de obicei pentru a impresiona
opinia public ă”;
d. „Terorismul înseamn ă folosirea ilegal ă a forței sau a
amenințării cu for ța la adresa unor persoane sau a unor propriet ăți
pentru a atinge scopuri politice sau sociale. În special, are ca scop s ă
intimideze sau s ă oblige un guvern, indivizi sau un grup de oameni s ă-și
modifice comportamentul sau linia politic ă” (Vicepreședintele Task
Force – 1986 );
e. „Terorismul înseamn ă folosirea ilegal ă a forței sau a amenin țării
cu forța la adresa unor persoane sau a unor propriet ăți pentru a
intimida sau a obliga un guvern, popula ția civilă sau o parte a acesteia în
scopul de a atinge obiecti vele de ordin politic sau social ” (Biroul
Federal de Investiga ții FBI ), apud Curentul , 9 februarie – martie 1999.

2.2. Globalizarea și terorismului
O nouă etapa de dezvoltare în istori a omenirii s-a prefigurat, la
acest început de mileniu, globalizarea, caracterizat ă prin multitudinea
proceselor de extindere a rela țiilor transfrontaliere, de natur ă
economic ă, politică și sociocultural ă.
Globalizarea vine cu o imens ă forță, și nu lasă prea multe șanse de
dezvoltare statelor de a trai izolate în fa ța acestor schimb ări. Pe de o
parte, popula țiile lor resimt nevoia de a fi reprezentate și conduse pe
arena interna țională, iar pe de alt ă parte, evolu țiile dintr-o zon ă a lumii
au un impact rapid, surprinz ător de rapid asupra alteia. „ Ceea ce
individualizeaz ă actualul model al globaliz ării este intensitatea și,
dacă se poate spune astfel, globalismul ei (în sensul c ă fenomenul
globalizării nu mai las ă astăzi nici un fel de insu le virgine în raport
cu efectele sale – es te un fenomen global și atotcuprinz ător)”9.

9 A. Năstase, Bătălia pentru viitor , București, Editura New Open Media, 2000.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

28 Sistemul global schimb ă din mers regulile știute de organizare,
estompeaz ă granițele dintre problemele interne și afacerile externe ale
statelor, dintre economie și securitate na țională, și nu mai trateaz ă
suveranitatea statelor ca o chestiune tabu.
Efectele globaliz ării sunt multiple cu variate valen țe, ceea ce
poate conduce pentru unel e state la o integrare și asimilare deplin ă,
sau la o anumit ă reticență, dacă nu chiar adversitate, pentru alte state
să le spunem mai conservatoare, de și termenul ar p ărea exagerat.
Procesul care genereaz ă aceste multiple efecte poate uni sau
dezbina popula țiile prinse indiscutabil în acest val al globaliz ării, iar
efectele pot avea valen țe pozitive și negative deopotriv ă. Mecanismul
de înțelegere și aplicare a acestor aspecte este importan ța pentru c ă
interacțiunea dintre ele poate fi constructiv ă sau distructiv ă, poate
accelera ritmul și complexitatea transform ărilor la nivel global sau,
dimpotriv ă, le poate reduce.
Globalizarea trebuie privit ă ca un proces istoric de integrare la
nivel mondial a rela țiilor economice și sociale, intercondi ționate între
ele și supuse unor ritmuri al erte. Globalizarea economic ă, considerat ă
de unii speciali ști ai fenomenului ca cea mai important ă component ă a
procesului, este rezultatul inven țiilor și al progresului tehnologic și se
referă la totalitatea economiilor lu mii, ca rezultat al cre șterii fluxurilor
comerciale și financiare.
Caracteristica principal ă a globaliz ării o constituie fluxul rapid, în
continua cre ștere și adeseori generator de discrepan țe, de bunuri,
servicii, persoane, ca pital, idei, informa ții, tehnologie, cultur ă, modă,
armament și acțiuni criminale.
Globalizarea creeaz ă oportunit ăți deosebite și conduce la progres
în anumite domenii, astfel10:
• piețele financiare și comerciale au trecut în faza de integrare și
funcționare a activit ății;
• producția s-a interna ționalizat gra ție firmelor cu activitate global ă;
• privatizarea a c ăpătat propor ții mondiale;
• noile tehnologii sunt mai u șor de asimilat;
• comunica țiile elimin ă distanțele și apropie fizic oamenii;
• problemele globale sunt acum parte a con științei noastre.

10 Ibidem.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

29 Exista, îns ă, fenomene de11:
• fragmentare și slăbire a coeziunii sociale;
• creștere a inegalit ăților atât pe plan intern, cât și între state;
• exacerbare a ata șamentului din punct de vedere identitar la
comunitatea local ă sau națională;
• distrugere a sistemului clasic de ierarhizare a valorilor;
• proliferare a armamentului și a crimei transna ționale.
Suntem contemporani cu fenomene și procese de neimaginat, cu
câteva decenii în urm ă, respectiv desfiin țarea unor bariere politice,
economice, etnice sau culturale și împăcări istorice între na țiuni ce
păreau condamnate la du șmănie veșnică.
Nicicând atâ ția oameni de cet ățenie, limb ă, religie și cultură diferite
nu au fost mai preocupa ți în a rezolva împreun ă diverse probleme
globale, indiferent c ă acestea se refer ă la economisirea resurselor
economice și descoperirea altora, combat erea terorismului, protec ția
mediului înconjur ător, lichidarea subdezvolt ării în unele regiuni ale
globului. Locuitorii planetei și-au dat seama c ă nu pot înl ătura anumite
pericole, ac ționând numai din interiorul unor comunit ăți restrânse. Aerul
și apa sunt ale tuturor și nu pot fi izolate de eventualele atacuri
poluante ale unei singure comunit ăți, deși celelalte se str ăduiesc să le
mențină pure. Terorismul nu poate fi lichidat numai prin voin ța unor
națiuni, în timp ce este protejat de altele. De asemenea, este de
netolerat faptul c ă, în timp ce unele na țiuni trăiesc în libertate și
îndestulare, mai exist ă zone unde copiii mor de foame. Globalizarea
poate fi solu ția rezolvării tuturor acestor probleme, precum și a altora.
Viața va demonstra de partea cui este dreptatea12.
Majoritatea anali știlor privesc globalizarea ca pe un factor de
progres pe scena dezvolt ării sociale, o nou ă revoluție cu dimensiuni
pozitive și benefice în dome niile prosperit ății economice, democra ției
și siguranței sociale.
Alții sunt adversari declara ți ai globaliz ării, afirmând c ă acest
proces reprezint ă o adevărată amenințare pentru întreaga omenire, o
formă avansată și mascată de colonialism sau totalitarism.

11 Ibidem.
12 Ibidem.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

30 În prezent suntem martorii cotid ieni ai unor ample manifesta ții
antiglobalizare, organizate mai ales în timpul unor întâlniri
internaționale, fără ca manifestan ții să creadă măcar ei înșiși că se pot
opune acestui fenomen tot mai evident de la o zi la alta.
În acest context deosebit de dinamic și complex, un alt aspect al
globalizării, mai pu țin vizibil, dar foarte pe riculos pentru ceea ce
înseamnă siguranța lumii, o constituie terorismul ca și amenințare
globală (aici putem spune c ă inclusiv terorismul cu arme de distrugere
în masă reprezint ă o amenin țare global ă), atât prin amploarea de
nestăvilit, cât și prin varietatea și ingeniozitatea mijl oacelor de care
dispun și pe care le utilizeaz ă pentru atingerea propriilor obiective.
Terorismul nu este, dup ă cum s-a afirmat în numeroase rânduri,
un fenomen nou ap ărut pe scena lumii. Ceea ce este nou este ritmul
deosebit rapid de propagare su b toate aspectele, amploarea și
interconectivitatea re țelelor care sus țin acest fenomen.
Terorismul cunoa ște în contemporaneitate o cre ștere fără
precedent, iar prin formele noi de manifestare, prin caracterul s ău tot
mai organizat, pe ricolul deosebit și interna ționalizarea evident ă,
constituie o amenin țare permanent ă la adresa comunit ății umane, a
instituțiilor și chiar a statelor. Lovind prezentul, propagând r ăul și
pretinzând c ă asigură un viitor mai bun, terorismul a c ăpătat la acest
început de secol și mileniu, prin amploarea și diversitatea formelor sale
de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete13.
Globalizarea mai presupune și existența unei re țele extinse și
sofisticate de comunica ții, care este vectorul privind schimbul de
informații, iar acestea au ca rezulta t integrarea culturilor na ționale, care
adeseori se realizeaz ă prin sacrificarea valorilor identitare și a tradițiilor.
Procesul este adeseori pr ivit în mod critic, analizat și interpretat în
contextul înlocuirii tradi țiilor vechi și morale cu ni ște valori externe,
străine de cultura și civilizația membrilor comunit ății, care nu exprim ă
decât consumatorism vulgar, sexualitate str ălucitoare și violență
extremă. Urmare a acestui fapt con sumat, multe grupuri au f ăcut apel
la întoarcerea la practici le religioase fundamental iste, precum utilizarea

13 A. Andreescu, N. Radu, Geneza terorii. M ăsuri corelative antiteroriste ,
București, Editura ARPRINT, 2007.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

31 Shariei sau a promov ării învățăturilor biblice în procesul educativ.
Atunci când aceste încerc ări s-au confruntat cu rezisten ța maselor,
aceste grupuri au recurs la violen ță în atingerea obiectivelor propuse.
Dar acestea sunt unele din multe alte cauze ale terorismului în era
globalizării. Putem s ă aducem aminte și de sărăcie, de grave
discrepan țe sociale care de multe ori î și află sursa în asuprire sau
exploatare de orice fel ar fi, de ordine mondial ă apărută la anumite
intervale de timp și care este modelat ă în primul rând din perspectiva
celor boga ți și puternici. Bineîn țeles că aceste cauze nu justific ă
utilizarea violen ței ca singur ă modalitate salvatoare de înl ăturare a
decalajelor instalate de natur ă economic ă sau social ă. Toate acestea
fac ca terorismul s ă fie definit în diferite forme.
„Terorismul are o plaj ă foarte larg ă de scopuri, obiective și nu
poate fi redus la ceea ce s-ar numi patologie social ă. Dar el este un
produs al societ ății omenești, vine din interiorul civiliza țiilor și se
prezintă ca o trecere la limit ă, ca un summum al acumul ărilor negative ”.
Uneori este vorba de „ grupuri teroriste locale care caut ă pur și
simplu să utilizeze terorismul pentru a- și procura resursele necesare
ducerii războiului lor de gueril ă. Frontiera între banditism și terorism
este flexibil ă. Este ceea ce, într-un anume sens, s-a observat în Asia
Centrală unde s-a procedat la sechestrarea occide ntalilor (în vederea
răscumpărării lor) și în Yemen ”14.
Terorismul are cauze și efecte. El se prezint ă ca un aisberg, care
amenință nu numai cu ceea ce se vede, ci mai ales cu ceea ce nu se
vede. Poate avea explica ții, nu însă și justificări sau rațiuni suficiente.
Terorismul frizeaz ă iraționalul. El nu este înfruntare sau confruntare,
ci anormalitate, ur ă, patologie social ă, inteligen ță criminală, mârșăvie.

2.3. Terorismul modern
Terorismul modern, dac ă facem apel la cele mai recente ac țiuni
din deceniul trecut, putem afirma c ă a început la 11 septembrie 2001
pe teritoriul SUA, cu cele trei atacuri asupra celor dou ă clădiri
emblematice ale SUA – World Trade Center din New York și asupra

14 Rapport DE 2-eme Phase 51-em e Session Nationale comité 2, Les Fragilites
de l’Europe face au terrorisme , mai 1999.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

32 unui edificiu ce reprezint ă puterea militar ă, Pentagonului din
Washington. Astfel, acest atac a cont inuat cu lovirea celui de-al doilea
turn, la o jum ătate de or ă după primul, timp considerat îndeajuns de
către teroriști pentru ca mass-media s ă-și îndrepte camerele de filmat
și să transmită în direct tragedia. Este pentru prima oar ă când terori știi
își mediatizeaz ă în direct și la scară planetară acțiunile, cu scopul
instalării unei terori cât mai mari.
Aceste ac țiuni deosebit de violente și minuțios pregătite au ridicat
o serie de probleme-surpriz ă, de neimaginat pân ă acum, și ne-au făcut
martorii exacerb ării acestui fenomen, care se constituie într-un major
factor de risc și amenințare la adresa securit ății internaționale. Și, mai
mult decât atât, s-a demonstr at mai mult ca niciodat ă transformarea
ireversibil ă în agresiune.
Această percepție a stat probabil la baza unei aprecieri – devenite
azi de mare actualitate – f ăcute de fostul secretar de stat american,
doamna Madeleine Albrig ht care afirma: „ Războiul împotriva
terorismului este r ăzboiul viitorului ”.
În rândul teoreticienilor cu preocup ări în domeniu s-au înregistrat
mai multe încerc ări de particularizare a unor tipuri și forme de
terorism actual, în func ție, mai ales, de fondul pe care a ap ărut și a
evoluat intoleran ța ca sursă a acestuia și de obiectivele vizate de c ătre
cei care îl între țin și îl practic ă, după cum urmeaz ă:
a) în raport cu fondul pe care intoleran ța, ca sursă esențială a
fenomenului terorist, apare, evolueaz ă și se acumuleaz ă, pot fi
identificate, în principal, urm ătoarele tipuri de terorism:
• terorismul de factur ă ideologic ă, în componentele sale:
terorismul de sorginte religioas ă și terorismul motivat;
terorismul ideologic ce include mi șcările anarhiste, grup ările
radicale religioase și de extrem ă dreaptă sau stâng ă;
• terorismul de factur ă etnică; acesta include activit ățile de
separatism regional, cu motiva ție lingvistic ă și altele asemenea;
• terorismul generat de o experien ță istorică neplăcută (de dată
mai mult sau mai pu țin recentă) a unei popula ții, în relația cu
grupuri de interese de aceea și etnie sau de alt ă etnie;
b) în funcție de motiva ția și obiectivele urm ărite de cei care se
află în spatele activit ăților cu caracter terorist, se pot distinge,
în principal:

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

33 • terorismul revan șant;
• terorismul ca form ă de dobândire sau r edobândire a puterii
politice ;
• terorismul separatist ;
În mod curent, îns ă, terorismul apare ca o combina ție sau ca un
hibrid între dou ă sau mai multe dintre tipurile men ționate precum:
• terorism etnico-religios ;
• terorism politico-religios ;
• terorism religioso-revan șard;
• terorism politico-revan șard;
• terorism etnico-separatist ;
• terorism religioso-separatist ;
• terorism etnic-religi os-politico-separatist .
Între diversele tipuri de terorism , terorismul religios în forma sa
de manifestare ca terorism de top este cel care concentreaz ă atenția
majorității statelor. Aceast ă formă de terorism este considerat ă ca tip
de acțiune ce folose ște forța sau amenin țarea cu for ța în mod
nediscriminat și îndreptat ă împotriva unor victime simbolice pentru
obținerea unor obiective finale de natur ă politică.
Terorismul de natur ă religioas ă se caracterizeaz ă prin:
fundamentali ști religioși; înfăptuirea dorin ței lui Dumnezeu – fanatism;
agendă politică puternică; utilizarea terorii de mas ă; întrepătrunderea
cu purificarea etnic ă; în acest context, referi tor la musulmanii islami ști
trebuie făcută o distinc ție clară între musulmanii moderni ști care
consideră că Islamul trebuie s ă fie reinterpretat în lumina determin ărilor
societății moderne și fundamentali ști sau adep ți ai mișcării de rena ștere
spirituală (Coranul este cuvântul Domnului și trebuie acceptat a șa cum
este; războiul trebuie dus pân ă ce toată corupția, toată nerespectarea
legilor islamice înceteaz ă; o religie f ără război este o religie infirm ă).
În anii ’80-’90 omenirea a cunoscu t un avânt al conflictelor
etnico-religioase, iar c ătre sfârșitul anilor ’90 aproxi mativ o treime din
numărul teroriștilor erau motiva ți religios, care utili zau teroarea pentru
înspăimântarea popula ției, deturnarea st rategiilor politice și afectarea
economiilor utilizând at acurile cu bombe, lu ările de ostateci, atacurile
în locurile publice.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

34 Noua dimensiune a terorismului, bazat ă pe elemente ac ționale de
înaltă superioritate, de ordin organizatoric, logistic, tehnico- științific,
psihologic îi confer ă acestuia caracteristici cu totul deosebite, ce
constau în:
• abilități deosebite ale terori știlor privind preluarea și deturnarea
inițiativei în alegerea/selectarea ob iectivelor de lovit, a timpului și
locului pentru atac – fapt ce complic ă semnificativ capacit ățile de
răspuns la activit ățile acestora;
• tot mai mare complexitate a caracterului suprastatal, nucleele
actualelor organiza ții teroriste sunt r ăspândite în tot mai multe țări de
pe toate continentele; aria de r ăspândire fiind mare, se poate vorbi de
universalitate la scar ă planetară;
• din punct de vedere ideologic, predomin ă ideologia islamic ă,
de orientare fundamentalist ă, care o înlocuie ște pe cea de orientare
laică și marxistă;
• în prezent organiza țiile teroriste dispun de o baz ă logistică
solidă și sofisticat ă, modul de constituire al ac estora fiind cu totul
original; organiza țiile se întrep ătrund, membrii structurilor de conducere
ale unora au la rândul lor organiza ții proprii cu finan țare și structuri
proprii de comunicare;
• acțiunile cu infiltrare în statele- țintă sunt vechi, cul tivate în timp;
• capacitatea de ac țiune a terorismului actual este mare, putând fi
desfășurate simultan ac țiuni la nivel na țional și internațional;
• organizarea celular ă pe nuclee, redus ă numerice ște, cu un grad
de coeziune intern ă, cvasiindependente și cu autosus ținere din punct
de vedere politic, le d ă o mare libertate de ac țiune, spre deosebire de
vechea organizare în sistem pira midal, în care se iveau multiple
piedici privind finan țarea, alegerea țintei, a modalit ății de a se produce
teroarea și panica și de realizare a obiectivelor;
• de asemenea, terorismul modern permite lovirea unor obiecte
care nu se pot afla și nu pot fi în aten ția forțelor de securitate;
varietatea loviturilor poate fi extins ă rapid în ceea ce prive ște
mijloacele sau modul de ac țiune;
• flexibilitatea în devansarea și contracararea misiunilor anti- și
contrateroriste este reliefat ă de rapiditatea trecer ii de la mijloacele

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

35 terorismului clasic (atentate cu ma șini-capcan ă, ocupări de ambasad ă,
răpiri de persoane, asasinate, deturn ări de avioane) la mijloacele
superterorismului, înglobând m ijloace de distrugere în mas ă, pe cele
nucleare, biologice, chimice și culminând cu lovituri gen 11 septembrie 2001;
• altă caracteristic ă a organiza țiilor teroriste moderne vizeaz ă
pregătirea amănunțită și din timp a ac țiunilor; astfel atacul cu avioane
pilotate de comandouri sinuciga șe, patentat de Ramzi Ahmed Ysuf,
terorist originar din Filipine, a fost preg ătit timp de aproximativ 2 ani.
Atacul asupra ambasa delor SUA din Tanzania și Kenya din anul 1998
a fost preg ătit și plănuit timp de 5 ani, iar ce l din 11 septembrie, dup ă
unele aprecieri ale speciali știlor, cel pu țin 2 sau 3 ani;
• în scopul perfec ționării continue a mijloacelor tehnice de
răspândire a terorii sunt racola ți oameni de știință din fosta URSS, din
fosta Germanie comunist ă, din China sau din Cehia;
• folosirea celor mai noi cuno ștințe relativ la rapiditatea transmiterii
mesajul terorist constituie o alt ă trăsătură esențială a acestor organiza ții.
• totodată, organiza țiile teroriste urm ăresc obținerea unor
distrugeri materiale considerabile și efecte psihologice de mas ă;
• pentru anihilare se folosesc o se rie de arme noi, departe de cele
clasice, cum este, de exempl u, sistemul bancar interna țional pentru
blocarea fondurilor fi nanciare de sprijin.
Violența politică în terorism poate avea trei finalit ăți15:
1. „Finalitatea distructiv ă – etaleaz ă forța și ideea de
superioritate ac țională. De exemplu, acte le teroriste din 11 septembrie
din SUA din 2001 când s-a dorit nu numai distrugerea unor simboluri
ale puterii americane și mondiale, ci și faptul c ă se poate lovi orice
țintă de pe planeta și prin alte mijloace, nu neap ărat nucleare.
Acțiunea în sine s-a dovedit a fi superflu ă, exagerat ă.
2. Finalitatea transformatoare ( caracter transformativ) – dore ște
ca prin violen ță să schimbe un comportament, o atitudine, o hot ărâre.
De exemplu, prin actul terorist din 11 martie 2004 din Spania sau
prin luările de ostatici din Irak și decapitarea acestora se urm ărește
schimbarea comportamentului indivizilor și intimidarea statelor care

15 Col.(r) dr. Ion Ioana, Terorismul și riposta militar ă, Bucure ști, Editura
Universității Naționale de Ap ărare, 2005.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

36 participă cu diferite for țe la interven ția militar ă din Irak, precum și
determinarea acestora de a- și retrage efectivele respective.
3. Finalitatea punitiv ă – eviden țiază posibilitățile de ripost ă față
de orice încercare de a combate terorismul (de exemplu actele de
terorism ce se petrec aproape zilnic în Irak, plus amenin țările cu acte de
terorism f ăcute la adresa unor state ca Italia, Bulgaria și Polonia care
participă cu forte în aceast ă țară)”.
În zilele noastre terori știi au în țeles că opinia public ă este
determinant ă pentru guvernan ții oricărui stat, fapt pentru care ei sunt
preocupați să dea lovituri spectaculoase în vederea ob ținerii sprijinului
opiniei publice pentru a face presiuni asupra guvernan ților spre a ceda
în fața lor și a le populariza succesul prin mijloace de informare în
masa Publicitatea asigurându-l e un anumit avantaj psihologic,
teroriștii urmăresc să-și facă o reclam ă gratuită prin pres ă, radio și
televiziune, tactica lor constând în „ propagand ă prin fapte ”16.
Poate cel mai recent grup terorist, grupul sunnit Stat Islamic
dispune de armament chimic și l-a utilizat împotriva kurzilor în luptele
din orașul sirian Kobane, afirm ă un institut de studii di n Israel, în timp
ce Statele Unite au confirmat c ă organiza ția islamist ă a ocupat un
depozit de arme neconven ționale din Irak.
Potrivit Institutului de St udii în Afaceri Interna ționale al Centrului
Interdisciplinar de la He rzliya (Israel), organiza ția terorist ă sunnită a
utilizat armament chimic în confrunt ările cu serviciile de securitate
kurde din ora șul sirian Kobane, situat la frontiera cu Turcia.
„Grupul terorist Stat Islamic a utilizat armament chimic în cel
puțin un incident ”, afirmă expertul israelian Jona than Spyer, precizând
că există dovezi privind uciderea unor etnici kurzi cu substan țe toxice.
Administra ția Barack Obama a confirmat, potrivit ziarului The
New York Times , că grupul terorist Stat Isla mic a ocupat fostul depozit
de armament chimic de la Muthanna, în Irak. Departamentul de Stat a
precizat c ă în acest depozit erau de șeuri de armament chimic, dând
asigurări că acestea nu pot fi transporta te sau utilizate în atacuri.
Grupul terorist Stat Islamic (Stat Islamic în Irak și Siria/Stat
Islamic în Irak și Levant) ocup ă vaste regiuni din Siria și Irak, unde a
instaurat un „califa t islamic”. Organiza ția islamist ă sunnită deține

16 Cristina Albu, op.cit.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

37 controlul asupra unei mari p ărți a orașului sirian Kobane, o zon ă
strategică situată la frontiera cu Siria.
Adjunctul ministrului sirian de Externe a declarat c ă Statele
Unite, Marea Britanie și Franța au ajutat „terori știi” să foloseasc ă
arme chimice în Siria și că aceleași grupuri le vor folosi în curând și
împotriva Europei, informeaz ă Reuters.
Faisal Maqdad a vorbit cu reporterii afla ți în fața hotelului Four
Seasons din Damasc și le-a spus acestora c ă le-a prezentat
inspectorilor ONU dovezi care arat ă că „grupuri armate teroriste” au
folosit gaz sarin.
„Reafirmăm că aceste grupuri teroriste sunt cele care au folosit
arme chimice, cu ajutorul Statelor Unite, Marii Britanii și al Franței,
iar acest lucru trebuie s ă înceteze ”, a declarat Maqdad.
„Asta înseamn ă că aceste arme vor fi folos ite în curând de acelea și
grupuri împotriva oamenilor din Europa ”, a adăugat oficialul sirian.
Dacă scopul general al terorism ului contemporan este de a
destructura societatea de tip occidental, bazat ă pe statul de drept și pe
respectarea drepturilor omului, nu se poate lupta împo triva unui astfel
de terorism prin modalit ăți care ar duce la re spingerea statului de
drept, la instaurarea statului poli țienesc și la nerespectarea drepturilor
omului, deoarece acest lucru ar înse mna exact facilitarea îndeplinirii
scopului final al terorismului postmodern, înl ăturarea statului de drept.
Terorismul postmodern poat e fi încadrat într-o form ă de anarhism care
se produce la nivel urban, în mar ile metropole occide ntale, constituind
o formă de provocare a societ ății, de a nu mai avea încredere în stat și
în instituțiile sale, dar și în norma de drept a șa cum este formulat ă prin
raportare la concep ția politică a statului de drept, a suprema ției legii,
însă cu respectarea drepturilor omului17.
2.4. Cauzele fundamentale și implicațiile terorismului
Istoria complet ă a terorismului secolu lui al XX-lea este înc ă în
curs de a fi scris ă și din păcate chiar aplicat ă. Totuși, este clar ca
există câteva caracteristici princi pale ale sistemului interna țional
contemporan care conduc la in cidente cauzate de terorism.

17 Ibidem.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

38 Cea mai important ă dintre ele const ă în adâncirea divergen țelor
etnice, religioase și a conflictelor ideologice, care r ămân nerezolvate
și care exacerbeaz ă sistemul interna țional, proliferând în multe forme
de conflicte violente, incluzând terorismul, și care se transform ă, cu o
anumită ciclicitate, în confrunt ări armate.
Terorismul constituie astfel unu l dintre cele mai periculoase
fenomene, fiind încurajat de virulen ța curentelor fundam entaliste care au
drept suport fundamental, starea de frustrare și sărăcire extrem ă a unor
zone largi ale popula ției de pe întreaga planet ă. Prin imprevizibilitatea
sa, prin sfidarea normelor și rațiunii vieții civilizate, prin efectele sale
emoționale asupra opiniei publice, tero rismul poate genera riposte care
să destabilizeze comunitatea interna țională, să deturneze omenirea spre
izolare, suspiciune și soluții unilaterale. Lupta de gheril ă în mediul rural
a cunoscut o vitalitate deosebit ă în cazul revolu ționarilor din America
Latină. Ideile lui Tupamaros au fost cert influen țate de Brigăzile Roșii
și de cartea lui Marighela – Mini-manual de gheril ă urbană –, care a
avut o influen ță asupra lui Ulrike Mein Nof și asupra altor partizani ai
mișcării teroriste de stânga din Eu ropa de Vest în anul 1970.
Pe de altă parte, diseminarea noilor tehnologii moderne în lume și
extinderea globaliz ării au facilitat cre șterea terorismului. De exemplu,
dezvoltarea avia ției civile interna ționale a creat și noi vulnerabilit ăți,
precum și noi ținte lucrative pentru terorism. Sateli ții TV au f ăcut ca
știrile să se transmit ă foarte repede; terori știi exploateaz ă această
oportunitate câ știgând o publicitate aproape instantanee pentru un atac
sau o crim ă și făcând posibil ă exagerarea faptelor și amplificarea
mediatizării actului terorist, lucru de neimaginat în secolul trecut.
Numărul mare al cana lelor de comunica ții și al informa țiilor
tehnologice ofer ă posibilitatea accesului aproape nelimitat și greu de
controlat la informa ții a grup ărilor teroriste, care le pot folosi în
îndeplinirea cu mare prec izie a scopurilor lor.
Mijloacele teroriste moderne au produs un boom în favoarea
terorismului, furnizându-le , de exemplu, explozivi cu plastic, cum ar fi
Semtex, arme precise și eficiente pistolul mitralier ă UZI, precum și
materiale radioactive, compu și chimici sau biologici u șor de procurat
și utilizat cu mare arie de r ăspândire și grad de contaminare.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

39 Poate că cel mai important dintre factorii care au încurajat extinderea
terorismului a constat în veritabilele progrese ale tehnologiilor moderne
ducând la ob ținerea de succese remarcabile într-un timp foarte scurt.
Un reputat specialist în domeni u a afirmat ceva deosebit de
concludent „ Terorismul, ca și pirateria, nu vor fi eradicate atâta timp
cât sistemul interna țional nu va ac ționa concertat ”.
Putem să apreciem c ă terorismul va r ămâne o problem ă pentru
întreaga lume. Problema terorismului în sistemul interna țional are
serioase și numeroase implica ții la diferite niveluri, el fiind un atac
intolerabil la adresa va lorilor umane universale și implicit la adresa
securității internaționale.
Este adev ărat că războaiele sunt infinit mai distructive pentru
civilizația umană, dar majoritatea atacurilo r fatale teroriste sunt
îndreptate împotriva civililor neînarma ți, care desf ășoară activități
pașnice. Astfel, este atacat poate ce l mai important drept al OMULUI,
dreptul fundamental al oam enilor – DREPTUL LA VIA ȚĂ.
Crima nu mai este considerat ă crimă din raționamente absolut
deviante unde asasinul crede c ă viața omului poate fi cedat ă unor forme
diverse de fanatism. Ba chiar aceast ă politică este încurajat ă de diverse
grupări unde în numele fanatis mului este moral orice ac țiune violent ă.
Când terorismul se extinde, apare posibilitatea unor schimb ări în
economia și securitatea statelor. De exem plu, în mai multe cazuri, cum
ar fi Columbia, Peru, Sri Lanka, anumite zone din India, terorismul a
intensificat și polarizat conflicte le intercomunale și interetnice.
Terorismul creeaz ă serioase perturb ări în procesul legislativ, în
ordinea guvernamental ă, în dezvoltarea economiei , distrugând resurse
importante și creând team ă pentru investitori.
În multe cazuri, terorismul creeaz ă zone ale țării care nu mai pot
fi guvernate, ca în cazul Libanului sau Sri Lanka, și poate promova pe
scară largă războiul civil. Implica țiile pentru sistemul interna țional pot
fi mult mai grave, dac ă se ajunge la o generalizare a ac țiunilor teroriste.
Intervenții militare majore sau r ăzboaiele interstatale, pot s ă fie
produsul unei mi șcări teroriste în statele vecine și/sau să ducă la
stabilirea de zone de secu ritate prin interven ție interna țională, în acele
zone care pân ă atunci a fost utilizate de terori ști. Aceste motive,
printre altele, au creat conflictul dintre Israel și Liban în 1982.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

40 Toate aceste evenimente, situa ții și însăși existența și proliferarea
terorismului au provocat în grijorare în mediile politice și au ridicat
problema înt ăririi și eficientiz ării luptei împotriva acestui flagel al
lumii zilelor noastre. De și unii speciali ști se refer ă la terorism ca la o
nouă formă de război, terorismul nu este deloc ceva nou și el nu este o
nouă formă ori un nou domeniu al r ăzboiului, ci este cu totul altceva
decât războiul, deoarece utilizeaz ă forme și procedee de ac țiune ilegale,
atât prin selec ționarea țintelor, cât și a mijloacelor personalului utilizat,
nerespectând normele aplicabile în conflictele armate și utilizând cu
perfidie ceea ce este ilegal.
Încercarea de a combate terorism ul numai prin mijloace militare
este o misiune imposibil ă. Terorismul nu este în mod fundamental o
problemă militară, ci una politic ă, socială și economic ă. Organismul
militar, prin îns ăși destinația, structura și componentele sale, nu este
adecvat combaterii terorismului, la modul cel mai ge neral. Anumite
structuri militare pot participa la lupta antiterorist ă, fără a deține rolul
principal în aceasta.
Din acest punct de vedere, orga nismul militar trebuie s ă-și concentreze
eforturile în primul rând pe protec ția forțelor și mijloacelor proprii.
2.5. Pericolele viitoare ale terorismului interna țional
Din ce în ce mai mari sunt pe ricolele viitoare ale terorismului
internațional modern. Este limpede acest lucru dac ă ne gândim la
faptul că previziunile și scenariile speciali știlor privind expansiunea
actelor teroriste și implicațiile acestora asupra stabilit ății și securității
au fost cu mult dep ășite de evenimentele petrecut e în 11 septembrie 2001.
Se estimeaz ă clar că escaladarea fenomenulu i terorist va avea cu
siguranță un impact deosebit asupra dezvolt ării economico-sociale a
tuturor țărilor – unele programe ce vizeaz ă dezvoltarea în plan economic
pot fi amânate sau chiar suspendate, cu repercusiuni serioase asupra
factorului social. Competi ția din ce în ce mai intens ă pentru pie țe și
resurse cu marea ei miz ă va implica fenomenul terorist. Escaladarea
fenomenului terorist va influen ța cu siguran ță dezvoltarea economico-
socială aflată încă în plin proces de tranzi ție. Acest fapt determin ă
desigur o reevaluare a riscurilor și a amenin țărilor la adresa stabilit ății
și securității regionale și globale, precum și o redefinire a priorit ăților

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

41 comunității interna ționale față de acestea. Totodat ă este posibil ă, în
această conjunctur ă o adaptare a rela țiilor dintre state la noile cerin țe
și o revedere a legisla ției cu privire la unele drepturi cet ățenești,
inclusiv a dreptului de liber ă circulație.
Pentru perioada urm ătoare se estimeaz ă o creștere alarmant ă a
terorismului sfânt fa ță de cel secular. R ăzboiul sfânt împotriva
creștinilor și a evreilor se va intensific a din ce în ce mai mult.
Tot sub cupola terorismului se va desf ășura războiul celor mul ți și
săraci împotriva celor boga ți. Guvernele inamice democra ției, din
Iran, Irak, Coreea de Nord vor continua s ă fie surse de amenin țări, cu
predispozi ție spre acte teroriste.
Până nu demult, se aprecia c ă organiza țiile teroriste care nu
acționează din motive religioase stabilesc anumite limite în escaladarea
violenței, excluzând, de regul ă, femeile și copiii dintre țintele lor. Aceasta,
deoarece se credea c ă victimele din rândul lor sunt contraproductive
cauzei și obiectivelor pe care le urm ăresc. Aceste considerente au r ămas
totuși numai simple prezum ții, care nu pot fi gene ralizate, realitatea
demonstrând c ă terorismul nu mai face distinc ție între victime.
Pentru perioada urm ătoare, se estimeaz ă o creștere alarmant ă a
acțiunilor teroriste, ca urmare a reac ției de răspuns a comunit ății
internaționale față de valul de atentate di n septembrie 2001 asupra
teritoriului Statelor Unite ale Americii. În acest context, este de a șteptat
ca mijloacele de producere a acestora s ă se diversifice, un rol major
revenindu-le probabil mijl oacelor nucleare, chimice și biologice, precum
și celor informatice, mi zându-se în mod deosebit pe impactul psihologic
al acestora asupra opiniei publice.
Având în vedere c ă lupta împotriva terorismului presupune
alocarea unor resurse financiare substan țiale, este posib il ca, la nivelul
organismelor financiare interna ționale sau chiar na ționale, să se
producă o reanalizare și chiar o redistribuire a fondurilor.
Noii inamici vor fi nu numai grup ările teroriste, ci și traficanții de
droguri și de carne vie, contrabandi știi de arme și de materiale strategice,
precum și fanatismul religios din rândul c ărora pot fi recruta ți cu
ușurință noi adepți ai actelor teroriste.
Toate aceste manifest ări se pot dezvolta având anumite motive
precum:

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

42 • diferendele etnice și religioase, care vor fi cauza instabilit ății și
care vor duce la multiplicarea f ocarelor de terorism interna țional;
• implicarea grup ărilor transna ționale în ac țiunile teroriste, a
crimei organizate, a traficului de stupefiante care vor reprezenta
o continuă amenințare;
• guvernele inamice democra ției, care vor continua s ă fie surse
de fricțiuni cu vecinii lor;
• existența armamentului chimic și biologic – adev ărate surse de
amenințare din partea unor state;
• proliferarea nuclear ă – o sursă de îngrijorare major ă;
• competiția pentru pie țe de desfacere și pentru resurse strategice;
• multitudinea canalelor de comunica ții și a informa țiilor
tehnologice prezint ă, în acela și timp, o oportunitate dar și o
amenințare față de interesele stabilit ății și securității în general.
Aceasta ofer ă posibilitatea accesulu i aproape nelimitat și greu de
controlat la informa ții a grup ărilor teroriste, care le pot folosi în
îndeplinirea scopurilor lor.
Acțiunile teroriste sunt tentante pentru multe organiza ții și grupări
care urmăresc îndeplinirea unor scop uri politice, având în vedere c ă
acestea au un pre ț mult mai redus decât opera țiile militare, iar de cele
mai multe ori gradul de risc fiind de regul ă mai redus. În aceste
condiții, eficacitatea ac țiunilor de combatere a terorismului trebuie s ă
fie maxim ă și să se bazeze pe conjugarea ef orturilor întregii comunit ăți
internaționale, ale tuturor for țelor responsabile în vederea adopt ării
celor mai adecvate metode și mijloace pentru contracararea noului
pericol la adresa civiliza ției și a valorilor umane universale.
Se apreciaz ă că, în cadrul noului tip de r ăzboi, inamicul va fi
difuz, greu de identificat și localizat, ceea ce va face aproape imposibil ă
descoperirea și anihilarea lui cu mijloace conven ționale. Noul tip de
război va fi permanent și pretutindeni. Acesta presupune ca lupta
împotriva terorismului s ă capete noi dimension ări și noi tipuri de
abordări atât în plan militar, cât și în plan politic, di plomatic, cultural,
psihologic și informațional.
Lupta cu terorism ul impune o nou ă configura ție a efortului
militar, o nou ă dimensionare a spa țiului de confruntare, precum și o

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

43 nouă filosofie de abordare a acesteia. Dispersarea și disimularea
elementelor teroriste, ineditul și impreviziunea ac țiunilor desf ășurate
de către acestea, posibilit ățile tot mai crescute de a folosi mijloace de
distrugere în mas ă, cu predilec ție armele chimice și biologice,
concomitent cu cre șterea letalit ății actelor teroriste confer ă un mare
grad de dificultate în ac țiunea de identificare și anihilare a țintelor.
Inamicul c ăruia trebuie s ă i se facă față este fantomatic, cu o mare
capacitate de disimulare, ac ționând, de regul ă, ca o grupare constituit ă
din echipe mici, cu un proces de comand ă și control dinamic și greu
de prezis, având în mod deliberat o loca ție geografic ă neclară.
Componentele organiza ției pot fi dispersate oriunde, în lume.
Caracterul esen țial este c ă acest inamic se deplaseaz ă pe glob f ără
vizibilitate, are conexiu ni sigure, eficiente și durabile, o logistic ă
impresionant ă și dovedește o răbdare și grijă pentru alegerea țintelor și
executarea loviturilor.
Forțele armate actuale, cu structurile, tehnica, strategia și
doctrinele de care dispun, trebuie s ă răspundă eficient la amenin țările
asimetrice, fie s ă și le adapteze/modifice rapi d. Cu cât acestea vor fi
mai agile și mai flexibile la toate nivelurile, cu atât vor putea r ăspunde
mai eficient provoc ărilor și amenin țărilor asimetrice prezente și
viitoare.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

44

Capitolul III
TERORISMUL C.B.R.N.

3.1. Riscul C.B.R.N. și modul de abordare a acestuia

upă sfârșitul Războiului Rece și căderea Cortinei de Fier,
amenințarea unui r ăzboi cu arme nucleare a sc ăzut
simțitor. Nu se poate afirma acela și lucru și în cazul
amenințării cu folosirea agen ților chimici și biologici de lupt ă. Deși
producerea acestor arme în special nucleare presupune o anumit ă
tehnologie nu este exclus ca grup ările teroriste s ă finanțeze proiecte de
obținere a armelor C.B.R.N.
Terorismul C.B.R.N. este o „arm ă” a celor care nu posed ă o putere
militară convențională, fiind un fenomen interna țional considerat cel mai
periculos. Terorismul C.B.R.N. este o amenin țare asimetric ă, deoarece
constituie un mijloc prin care se caut ă obținerea unor avantaje fa ță de un
adversar mai puternic, valorificându-se vulnerabilit ățile acestuia, f ără
pierderi sau cu pi erderi cât mai mici18.
În categoria terorismului chimic se încadreaz ă și modalitatea
intenționată de producere de incidente/acc idente în zonele cu facilit ăți
de producere sau depozitare a substan țelor chimice și care pot produce
contaminare extins ă cu repecusiuni asupra oamenilor și mediului ambiant.
Din analiza situa ției interna ționale contemporane și a evolu ției
crizelor și conflictelor ce au loc în lume, România consider ă că „Una
dintre consecin țele globaliz ării se regăsește în impactul direct pe care
evoluții și procese transna ționale îl au asupra securit ății naționale,
precum și în propagarea într -un efect de cascad ă a amenin țărilor
neconven ționale la nivel interna țional. Se poate astfel afirma c ă
statele și societățile se confrunt ă în prezent cu un fenomen de

18 SRI, Inamicul invizibil. Bioterorismul și armele biologice în lume , București, 2002. D

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

45 globalizare a riscurilor. Printre principalele provoc ări generate de
acest fenomen, România identific ă în cadrul politicii sale de securitate
ca provoc ări majore: terorismul, inclusiv sub formele sale biologice,
chimice sau informatice, ag resiuni economico-financiare ”19.
Activitățile teroriste din domeniu se preocup ă de cump ărarea, dar
și de sustragerea de tehnologii și produși cu apartenen ță nucleară,
biologică, chimică și radiologic ă. Cazul infractorilor români care, în
perioada anilor 1994-1995, au sust ras de la anumite obiective
industriale chimice din țară uraniu îmbog ățit, pe care l-au traficat apoi
în Occident, este un av ertisment pentru institu țiile de siguran ță ale
statului, în intensificarea m ăsurilor de prevenire și combatere a unor
astfel de activit ăți. Eforturile statelor membre și nemembre NATO sau
partenere de înl ăturare a tuturor vulnerabilit ăților critice din economie și
societate, în general, vor pune stavil ă acțiunilor infrac ționale și teroriste.
Cu toate descoperirile tehnologice care au condus spre descoperirea
de noi arme deosebit de eficiente, speciali știi în domeniu consider ă ca
era armelor de distrugere în mas ă nu a luat sfâr șit. Potențialul de
distrugere deosebit de mare și stocurile militare cu astfel de arme relev ă
faptul că la ora actual ă au rămas cele mai periculoase amenin țări la
scară globală. Trebuie remarcat și faptul că multe țări posedă asemenea
arme și sunt premise c ă pot fi folosite în situa ții-limită.
Inspecțiile ONU pentru evaluarea capabilit ăților Irakului de folosire
a armei biologice desf ășurate începând cu luna august 1991 au confirmat
temerile serviciil or de informa ții americane privind arsenalul biologic
al Irakului. Printre agen ții biologici depista ți se aflau: Bacillus anthracis,
toxinele botulinice, Clostridium perfringens, aflatoxine și ricin.
Anul 1995 a ar ătat faptul c ă amenințarea chimic ă cu substan țe
neuroparalitice, sarinul în spe ță (datorită volatilității ridicate în spa ții
închise), de c ătre secta japonez ă Aum Shinrikyo, în atacul produs în
metroul din Tokyo, nu este doar o amenin țare virtual ă ci una cât se
poate de real ă. Scopul se poate ghici u șor și a fost acela de a ucide
civili nevinova ți și a demonstra c ă amenințarea chimic ă sau biologic ă
este una la îndemâna acestor grup ări teroriste.

19 Guvernul României, Carta alb ă a securit ății și apărării naționale , București,
2004, p. 16.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

46 Trebuie s ă menționăm totuși faptul c ă producerea de material
fisionabil necesar improviz ării unor dispozitive expl ozive, producerea de
agenți biologici sau chimici de lupt ă necesită laboratoare performante,
specialiști în domeniu și costuri ridicate. Dar acesta nu este un
impediment în cazul grup ărilor care dispun de influen ță și fonduri mari.
Trebuie subliniat faptul c ă terorismul a trecut de la etapa unor
indivizi și grupuri mici la adev ărate grupări teroriste sau chiar la ac țiuni
ale unor state care au s ponsorizat astfel de activit ăți. Toate aceste au
făcut ca paleta de ac țiune și manifestare a terorismului s ă îmbrace
forme diverse și nu a fost mult s ă apară spectrul terorismului C.B.R.N.
Diversificarea activit ăților industriale, de cercetare, medicale,
comerciale sau din alte domenii în care se folosesc sau manipuleaz ă
substanțe radioactive, chimice sau biologic e se constituie în factori de
risc C.B.R.N., ținând cont c ă sunt supuse posibilelor erori umane, pot
scăpa de sub control sau pot fi ținta unor ac țiuni violente, teroriste.
Cauzele producerii unor astfel de efecte sunt: calamit ățile și catastrofele
naturale; erorile umane; ac țiuni de sabotaj; lovire a cu mijloace de foc;
acțiuni teroriste; accidente de diferite tipuri.
Scopurile terorismului nuclear, chimic și biologic nu sunt prea
numeroase. Ele se pot grupa în câteva categorii distincte, dup ă filozofia
organizațiilor teroriste care fac apel la as tfel de mijloace, dar care nu
influențează în mod substan țial procedeele de ac țiune. Aceste categorii
sunt următoarele20:
• cele care grupeaz ă scopurile ce vizeaz ă „pedepsirea
necredincio șilor” și eliminarea lor fizic ă d e p e p ământul pe
care terori știi consider ă că îl pângăresc;
• cele care vizeaz ă răzbunarea persoanelor (pie rderilor) suferite
de membrii organiza ției respective sau de comunitatea pe care
susțin că o reprezint ă;
• cele care se constit uie într-o ripost ă asimetric ă dată „agresorului”
superior în ceea ce prive ște accesul la resurse, puterea
economic ă și financiar ă, influența interna țională, tehnologia
civilă și militară, sistemele de arme;
• cele politice extremiste, fanatice.

20 Gh. Văduva, E. Che țe, C. Moștoflei, V . Popa, op.cit.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

47 3.2. Terorismul chimic
Arma chimic ă este una din armele de distrugere în mas ă, cu cea
mai îndelungat ă istorie și constituie un mijloc de decontaminare extins ă
a personalului și de îngreunare a activit ăților umane și acțiunilor
militare prin cont aminarea cu agen ți chimici de lupt ă a aerului,
terenului, echipamentelor și a diferitelor materiale. Utilizate pe scar ă
extinsă, pentru prima dat ă, în timpul Primului R ăzboi Mondial, arsenalul
chimic a fost condamnat la scar ă globală. Armele chimice sunt în
general ieftine, relativ u șor de fabricat și stocat care pot produce
pierderi mari în efective pe timpul confrunt ărilor armate.
Contaminarea cu agen ți chimici toxici de lupt ă sau cu materiale
chimice toxice este, în opinia unor nume consacra te în domeniul
terorismului, problema cea mai dificil ă a terorismului chimic.
Agenții chimici sunt, în general, în stare lichid ă sau gazoas ă, iar
transportul și dispersia lor presupun recipien ți volumino și și sisteme
de pulverizare corespunz ătoare (instala ții montate pe avioane, pe ma șini,
vermorele, spray-uri, mijloace exploz ive etc.). Se cer, de asemenea,
spații închise și mari concentr ări de oameni, ceea ce nu exist ă decât în
metrouri, cl ădiri, săli de conferin țe, instituții publice etc. La aceste
condiții defavorizante se adaug ă factorii atmosferici, cei meteorologici,
precum și măsurile de protec ție luate de popula ție. De aceea, atacurile
cu substan țe neuroparalitice vor fi ac țiuni singulare în locuri alese cu
grijă unde contaminarea s ă aibă efecte maxime.
Terorismul chimic asigur ă teroriștilor avantaje sigure în
concordan ță cu scopurile propuse21:
• rezultate însp ăimântătoare în urma utiliz ării agenților chimici
și crearea panicii;
• imposibilitatea detec ției agenților chimici prin utilizarea sistemelor
uzuale de detec ție a conținutului dispozitivelor explozive;
• dificultăți inerente de ap ărare împotriva unor astfel de arme;
• ușurință în desfășurarea transportului, masc ării și introducerii
în zona de dispunere a țintei;
• eficacitatea armelor chimice din p unct de vedere al caracterului
letal al acestora;

21 C. Gușterițan, Amenințarea chimic ă în teatrele de opera ții. În: „Revista
Forțelor Terestre”, iunie 2007.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

48 • existența unei perioade de timp în tre momentul dispersiei
agentului chimic și apariția simptomelor de contaminare;
• posibilitatea execut ării atacului f ără a fi identificat;
• anumite substan țe, în func ție de scopul urm ărit, cauzeaz ă
incapacitate temporar ă, fără a produce moartea, acestea fiind
utilizate pentru intimidare sau avertizare;
• ușurința achiziționării de echipamente necesare fabric ării în
cantități mici (de altfel, suficiente pentru astfel de ac țiuni) a
agenților chimici;
• existența surselor de informare a ccesibile publicului larg,
referitoare la tehnologiile de fabrica ție a substan țelor chimice;
• posibilități multiple de transmitere la țintă, prin utilizarea unor
metode efective cum ar fi si stemul de alimentare cu ap ă al unui
oraș, bază militară etc. sau utilizarea deplas ării aerului ca
vector de transmitere la țintă, pentru contaminarea obiectivului.
Atentatul chimic de la Tokyo, interesul terori știlor pentru armele
chimice și biologice a crescut. În 1997, num ărul unor astfel de atentate
a crescut de trei ori fa ță de 1996 (FBI a ancheta t peste 100), iar în
următorii ani a fost și mai mare. Exist ă informații potrivit c ărora unele
grupuri teroriste, între care Jihadu l Islamic, Hezbollah, Grupul Islamic
Armat (GIA) din Algeria, Jihadul islamic egiptean, Hamas, terori știi
Siks și cei ceceni, PKK, kmerii ro șii și alții, inclusiv cei din Al-Qaeda
și mai ales secta Aum Shinrikyo, manifest ă un interes deosebit fa ță de
mijloacele chimice și biologice22.
Un atac chimic sau biologic comis de Al-Qaeda sau grup ările
afiliate continu ă să reprezinte o amenin țare, în pofida uciderii liderului
organizației teroriste, Osama ben Laden , în mai, au declarat fo ști
oficiali americani implica ți în lupta împotriva terorismului, relata Fox
News în iulie 2011.
„Încă mai avem filiale Al-Qa eda în lume care v ăd asta o cale de a
lupta împotriva noastr ă”, în special organiza ția din Yemen, a declarat
Mike Leiter, fost director al Centrului Na țional Antiterorism, în timpul
unui forum pe probleme de securitate desf ășurat la Aspen.
„Amenințarea poten țială din partea Al-Qaeda în Peninsula Arab ă este
foarte real ă”, a adăugat el.

22 Gh. Văduva, E. Che țe, C. Moștoflei, V . Popa, op.cit.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

49 Potrivit lui Leiter, noii terori ști consider ă că uciderea câtorva
americani poate provoca la fel de mult ă panică precum comploturile
ample pe care le sprijinea ben Laden. „ Cele mai probabile (…) sunt
forme simple de arme chimice sau biologice ”, mai degrab ă decât un
atac nuclear, a precizat Leiter, oferind ca exemplu ricina, o otrav ă care
poate fi ob ținută ușor. „ Va omorî oameni? Nu. Va speria oamenii?
Da”, a adăugat el . „Ben Laden acorda prio ritate atacului mare ”, a
mai spus fostul oficial. „ Unii dintre ei ar putea avea fantezii despre un
nou 11 septembrie ”, dar organiza țiile afiliate î și dau seama c ă pot
afecta strategia și societatea american ă și cu atacuri la scar ă mai mică.
„Anwar al-Awlaki realizeaz ă acest lucru ”, a precizat Leiter, referindu-se
la clericul radical din cadrul aripii yemenite a Al-Qaeda, n ăscut în
Statele Unite. Și alții înțeleg acest lucru, prec um talibanii pakistanezi,
care au trimis un atacator s ă detoneze o ma șină-capcană în Times
Square, în urm ă cu un an, a ad ăugat el. Leiter și fostul adjunct al
directorului CIA John McLaughlin preconizeaz ă că, după eliminarea
lui Osama ben Laden, noul lider al re țelei Al-Qaeda, Ayman
al-Zawahiri, va lansa o cam panie de atacuri la scar ă redusă. „Zawahiri
va prefera probabil țintele mici ”, spre deosebire de ben Laden, a
subliniat McLaughlin23.
3.2.1. Scurt istoric al armei chimice și terorismului chimic
Mijloacele chimice de lupt ă, sub diferite forme au fost întrebuin țate
încă din cele mai vechi timpuri , în special la asediul cet ăților și
împotriva cor ăbiilor asediatoare.
Odată cu diversificarea meto delor de purtare a r ăzboiului agen ții
chimici de lupt ă au cunoscut o evolu ție ascendent ă. Primele
experiment ări, înainte de Primul R ăzboi Mondial, au avut loc în
Germania, Fran ța, Anglia, SUA, când au fost puse la punct o serie de
substanțe toxice precum: fosgenul, difosgenul, acidul cianhidric,
clorcianul, monoxidul de carbon etc.
În timpul primei conflagra ții mondiale, prin apari ția unor lucr ări
complexe de fortifica ții, efectul armelor de fo c s-a redus considerabil,

23 http://www.gandul.info/international/fo stii-oficiali-american i-implicati-in-lupta-
cu-terorismul-avertizeaz a-un-atac-chimic-sau-biologic-comis-de-al-qaida-
continua-sa-reprezinte- o-amenintare-8541715

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

50 astfel că specialiștii militari au fost nevoi ți să găsească un mijloc mai
eficient pentru nimicirea inamicului dispus în aceste cazemate.
Astfel pentru a- și realiza scopurile propuse, contaminarea cu agenți
chimici de lupt ă și producerea în rândul inamicului a unor pierderi
mari, speciali știi în domeniu au dezvoltat diferite re țete de agen ți
chimici toxici. Progresele înre gistrate în domeniile fizicii și industriei
chimice au dus la perfec ționarea proceselor de sintetizare, pe cale
artificială, a compu șilor chimici, care vor purta denumirea de gaze
toxice de lupt ă și la dezvoltarea mijloac elor chimice de lupt ă.
În timpul Primului R ăzboi Mondial și după, au fost sintetiza ți o serie
de compu și chimici toxici și al căror vector purt ător au fost
proiectilele de artilerie.
Primul atac chimic eficient cu rezultate spectaculoase la acea
vreme a fost atacul în valuri de clor (substan ță iritant-pulmonar ă), a
fost folosit prin surprindere de c ătre germani asupra francezilor în
zona fluviului Ypres, din Belgia, la 22 apr ilie 1915 (480 t clor, din
20.730 butelii), având ca r ezultat scoaterea din lupt ă a 15.000 de oameni,
din care 5.000 mor ți. Această dată marcheaz ă începutul r ăzboiului
chimic modern. În martie 1916 ru șii au descoperit un nou toxic cunoscut
în zilele noastre ca cloropicrina. Germanii au provocat pierderi imense
în rândurile francezilor la 21/ 22 iulie 1917 prin întrebuin țarea pe
câmpul de lupt ă a unor noi produ și cu performan țe sporite (arsinele și
iperita – prima dat ă iperita a fost folosit ă în zona Ypre s – Flandra, de
unde și denumirea conven țională dată acestui gaz toxic).
Demn de re ținut este faptul c ă, înainte de r ăzboi, singurul caz
cunoscut de întrebuin țare a gazelor este cel al brom-acetatului de etil,
o substanță lacrimogen ă, folosită de către poliția francez ă în 1912.
Pe frontul românesc, la 5 iulie 1917, artileria german ă trage muni ție
chimică asupra trupelor române în zona N ămoloasa, repetând atacul în
zilele urm ătoare, iar pe 24 iulie 1917, în P ădurea Neagr ă (lângă Mărășești).
Spre sfâr șitul Primului R ăzboi Mondial, americanii au studiat în
laborator un nou gaz toxic de lupt ă, levizita, supranumit ă „roua mor ții”.
În Primul R ăzboi Mondial, ca urmare a folosirii muni ției încărcate
cu agenți chimici de lupt ă pe diferite fronturi, au fost produse pierderi
ce se cifreaz ă la aproximativ 1.300.000 de oameni, din care peste
90.000 mor ți, o cifră impresionant ă la acea vreme.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

51 În perioada interbelic ă arma chimic ă a fost, pe bun ă dreptate,
repudiată de întreaga omenire. În 17 iuni e 1925, la Geneva, 33 de state
au semnat Protocolul pentru interzicerea folosin ței gazelor asfixiante,
otrăvitoare și similare, precum și a mijloacelor bacteriologice în r ăzboi.
Au făcut excep ție SUA și Japonia. Cu toat e acestea, studiul și
perfecționarea mijloacelor chimice de lupt ă au continuat în principalele
state ale lumii.
În 1931 sovieticii au sintetizat azotiperita, dar în 1934 nem ții au
realizat prima combina ție organo-fosforic ă toxică – tabunul; nem ții au
sintetizat între timp și un alt produs toxic – sarinul. Poate aceast ă
descoperire a fost una dintre cele mai mari pentru acel deceniu, în
domeniul armei chimice datorit ă agresivit ății și efectelor sale
cumulative. Între cele dou ă războaie mondiale gazele toxice au fost
folosite de c ătre italieni și japonezi, primii în r ăzboiul din Etiopia
(iperita), ultimii asupra armatelor chineze, pro vocând zeci de mii de
victime în rândurile combatan ților și populației neprotejate.
Cu excep ția faptului c ă japonezii au întrebuin țat arma chimic ă în
războiul contra Chinei, în cel de-al Doilea R ăzboi Mondial agen ții
chimici de lupt ă nu au fost folosite. De și dispunea de sarin și tabun –
substanțe cu o agresivitate mai mare decât a celor cunoscute pân ă
atunci –, Germania nu a întrebuin țat arma chimic ă nici în prima parte a
războiului, fiind adept ă a „războiului fulger”, și nici atunci când a pierdut
supremația aeriană, temându-se de o lovitur ă de răspuns a alia ților, care
dispuneau de mijloace chimice de lupt ă. Totuși, pericolul r ăzboiului
chimic a existat în tot timpul celui de-al Doilea R ăzboi Mondial.
Chimiștii din Marea Britanie au dezvoltat în anii ’50 agen ții din
seria V, mai letali și care persist ă timp îndelungat pe câmpul de lupt ă.
Această serie con ține VE, VG, VM și VX, care este cel mai cunoscut.
În epoca postbelic ă s-au intensificat cercet ările pentru ob ținerea a
noi substan țe toxice de lupt ă: în SUA au fost sintetizate și studiate
substanțe toxice de lupt ă psihochimice, iar în Suedia s-au ob ținut
primii reprezentan ți ai substan țelor toxice de lupt ă de tipul „V”.
În războiul din Vietnam, în cel dintre Irak și Iran, precum și în
agresiunea din Afganistan , statele agresoare au folosit uneori, pe scar ă
largă arma chimic ă – substan țe toxice de lupt ă de tip „V”, psihochimice,
iritante și vezicante. Cercet ări deosebit de labo rioase au continuat și în

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

52 fosta URSS unde s-au ob ținut până în prezent numeroase substan țe cu
o toxicitate deosebit ă.
În anii 1950-1960 cercet ătorii din SUA implica ți în programul de
înarmare chimic ă au investigat o serie de substan țe cu propriet ăți
incapacitante, inclusiv depresive, halucinogene (de exemplu LSD),
droguri din gama beladonei (scopolamina) și alți derivați ai opiului.
Această ultimă categorie se refer ă la droguri precum morfina, care
acționează asupra receptorilor din creier determinând eliberarea de
endorfine, care induc o stare de euforie. În anumite cantit ăți aceste
droguri pot induce starea de somnolen ță sau de incon știență. Totuși,
doza de drog necesar ă pentru ob ținerea efectului de incapacitare este
foarte apropiat ă de doza letal ă, ceea ce nu recomand ă folosirea lor ca arme.
Membrii grup ării teroriste Tigrii Eliber ării Eelamului Tamil au
acționat în anul 1986, unde au amestecat o substan ță deosebit de
toxică, cianură de potasiu, cu stocuri de ceai ale statului Sri Lanka, în
încercarea de a distruge produc ția și exportul acestui produs.
La 27 iunie 1994, în Matsumoto, Japonia, membri ai organiza ției
Aum Shinrikyo au pulverizat gaz ne urotoxic sarin dintr-un vehicul în
mișcare. Atacul era o reac ție la punerea sub acuza ție a organiza ției în
fața Curții Districtuale Nagano. Țintele erau cei trei judec ători ce
prezidau audierile. În urma incidentul ui au murit 7 oameni, iar 270 au
fost grav afecta ți.
De la sfâr șitul anului 2005, pe site-urile Al-Qaeda este publicat un
manual pentru producerea unui meca nism de dispersare a acidului
cianic. Dispozitivul ofer ă posibilitatea utiliz ării unor substan țe foarte
ușor de procurat: cianura de sodiu (solu ție folosită ca otrav ă pentru
șobolani și curățarea produselor din metal) și hidrogen. Din
combinarea celor dou ă substanțe rezultă un lichid incolor, foarte
volatil și stabil în reac ție cu apa. Inhalat, sub form ă de gaz, este letal.
Mecanismul poate fi ac ționat de la distan ță. Totodat ă, manualul
Al-Mubtakkar precizeaz ă potențialele ținte: case r ău famate, teatre,
piețe și magazine mari, sinagogi, trenuri (sta țiile nu sunt incluse,
deoarece în aceste lo curi sunt montate camere de supraveghere), școli,
spitale, baruri și restaurante, b ănci, cinematografe, s ăli de gimnastic ă,
cazinouri, biserici, birour i guvernamentale. Instruc țiunile Al-Mubtakkar
au utilitate și pentru organizarea/desf ășurarea altor tipuri de activit ăți

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

53 vizând destabilizarea societ ății prin provocarea de panic ă în masă,
crearea de disfunc ții în sistemul de transport și supraaglomerarea
instituțiilor medicale24.
Mai recent, în oc tombrie 2002 for țele speciale ruse au folosit în
atacul de la teatrul din Moscova împotriva terori știlor ceceni un gaz,
probabil Kolokol-1, un derivat aeros olizat de fentanil (drog cu o
structură asemănătoare opiului), provocând moartea tuturor celor
42 de terori ști și a 120 de ostatici din ce i 800, din cauza efectelor
substanței chimice utilizate. De și există un antidot eficient și ușor
disponibil împotriva deriva ților de opiu numit na loxone (narcane), iar
autoritățile ruse sus țin că au fost preparate 1.000 de doze în anticiparea
raidului, se pare c ă medicii de la spitalel e ce au primit pacien ții nu au
fost informa ți cu privire la natura exact ă a gazului folosit în decursul
operațiunii. În prezent, tendin ța este de a se încerca g ăsirea unor noi
arme chimice, care s ă nu fie incluse în listele Conven ției privind
interzicerea armelor chimice și în plus care s ă nu poată fi identificate
de echipamentul standard NATO de detec ție, dar să poată penetra
echipamentul de protec ție.
De asemenea s-a încercat g ăsirea unor agen ți mai sigur de
manevrat de tipul armelor binare, în care precursorii pentru ob ținerea
agenților neuroparalizan ți sunt amesteca ți în muni ții înaintea folosirii
lor. Un exemplu în acest sens sunt agen ții Novichok – familie de agen ți
neuroparalizan ți din seria V dezvolta ți în Uniunea Sovietic ă între anii
1980-1990, de 5-8 ori mai agresivi decât VX, ce fac parte din a 3-a
generație de arme chimice, incluse în muni ție binară. Structura chimic ă
exactă a acestor produ și nu a fost f ăcută publică.
Un alt capitol al istoriei armelor chimice este reprezentat de armele
neletale, care produc modific ări asupra comportamentului trupelor
inamice, iar folosirea lor nu este interzis ă de niciun tratat interna țional.
În 1994, laboratorul Wright al ar matei aeriene de la Dayton, Ohio,
a afișat o listă de 3 pagini cu propuneri de a fi fabricate astfel de arme.
Una dintre propuneri se referea la lansarea unui foarte puternic afrodisiac
asupra trupelor inamice, preferabil unu l care ar provoca un comportament
homosexual. De aici și până la producerea „bombe lor gay” nu a mai

24 SRI, Inamicul invizibil. Bioterorismul și armele biologice în lume , București, 2002.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

54 fost decât un pas. O alt ă propunere se referea la armele care determin ă
o halitoză (miros nepl ăcut al respira ției) sever ă și de durat ă, astfel
încât inamicii s ă poată fi ușor identifica ți dacă încearcă să se amestece
în rândurile popula ției civile.
S-a reflectat și asupra ob ținerii unor arme ce provoac ă hiperhidroza
(transpira ția abundent ă) sau care afecteaz ă sistemul hormonal sau
digestiv, putând cauza diabetul, de exemplu. Armele de tipul „atac ă-mă/
înțeapă-mă” constau în folosirea unor substan țe chimice cu efect de
atragere a roiurilor de albine, a viespilor înfuriate sau a șobolanilor
furioși asupra trupelor inamice.
De asemenea au existat propuneri și de folosire a unei substan țe
chimice ce ar provoca o sensibilit ate foarte mare, insuportabil ă, a pielii
la lumina soarelui. S-a considerat c ă eficiența acestor arme const ă și în
efectul demoralizant foarte puternic asupra trupelor inamice.
Convenția privind interzicerea dezvolt ării, producerii, stoc ării și
folosirii armelor chimice și distrugerea acestora (CWC), semnat ă de
130 de țări în ianuarie 1993, va necesita o perioad ă de mai mul ți ani
pentru a fi implementat ă și pentru a verifica distrugerea stocurilor
cunoscute de arme chimice. Câteva țări, cu programe ofensive de
dezvoltare a armelor chimic e, nu au semnat Conven ția și sunt pe lista
țărilor suspecte c ă sponsorizeaz ă anumite ac țiuni teroriste.
Chiar dacă majoritatea statelor au aderat la Conven ție și organiza țiile
internaționale au depus eforturi diplomatice, armele chimice pot fi
accesibile terori știlor, în diferite zone de pe glob unde sunt desf ășurate
acest tip de ac țiuni.
În concluzie, chiar dac ă s-a atins aproape universalitatea Conven ției
privind interzicerea armelo r chimice, aceasta nu ofer ă garanția că nu
vor mai fi niciodat ă folosite substan țe chimice în confrunt ări,
convenția lăsând porti țe de scăpare pentru utilizarea unor substan țe
neînscrise în liste în scopul diminu ării capacit ății de răspuns sau de
apărare a trupelor adve rse. Angajarea deplin ă a tuturor statelor-p ărți
pentru respectarea principiilor conven ției trebuie înso țită de oprirea
cercetărilor legate de dezvolta rea armelor incapacitante și neletale,
chiar dac ă la baza lor stau substan țe chimice neînscrise în liste și
extinderea prevederilor conven ției asupra tuturor substan țelor chimice
toxice sau periculoase.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

55 3.2.2. Agen ți chimici – poten țiale arme de contaminare
În concep ția NATO agentul chimic es te definit ca fiind „ o substanță
chimică destinată de a fi folosit ă în operațiuni militare, cu inten ția de
ucide, de a produce afec țiuni severe sau de a «scoate din lupt ă»
oamenii datorit ă efectelor lor fiziologice ”25.
Principala proprietate a acestora este c ă, în cantit ăți mici și în
timp foarte scurt provoac ă organismului v ătămări grave, dac ă nu se
iau măsuri, putând surveni ch iar moartea. Substan țele toxice pot fi
întrebuințate și pot acționa sub form ă de gaze, fum sau vapori, în stare
lichidă (micropic ături) sau în stare solid ă (pulberi fine).
Agenții chimici au fost clasifica ți după mai multe criterii, stare de
agregare, persisten ță, dar cea mai important ă clasificare este în opinia
multor speciali ști după acțiunea lor fiziologic ă.
După acest criteriu, agen ții chimici se clasific ă: în agenți neurotoxici,
agenți vezicanți, agenți sufocanți și agenți toxici cu ac țiune general ă.
În momentul actual exist ă păreri diferite asupra u șurinței cu care
teroriștii pot fabrica arme chimice. Majoritatea autorilor care s-au
interesat de aceast ă problemă consideră că toate cuno ștințele necesare
pentru fabricarea unei arme ch imice sunt disponibile oriunde și nu au
mai mult ă complexitate decât cel e necesare pentru preg ătirea
heroinei26. Când ne referim la problematica armelor chimice sau
biologice, putem sus ține că agenții (toxinele) pot fi ob ținuți în unele
laboratoare insuficient p ăzite care pot deveni puncte de atrac ție pentru
teroriști. Produsele necesare se pot procura foarte u șor, fără autorizație
sau vreun control de orice fel, prin intermediul laborato arelor chimice,
la prețuri relativ ieftine.
Internetul a devenit o excelent ă bază de date, cu toate c ă se pare
că rețetele de fabrica ție descrise sunt uneori formulate încâlcit sau
chiar false, fiind periculoase pentru cei tenta ți să și le însușească.
Chiar imperfect ă, fabricarea individual ă duce la concluzia c ă reluarea
operațiunii în cadrul organizat va avea mai mult succes. Conform
declarațiilor poliției japoneze, dup ă atentatul de la Tokio, secta Aum

25 North Atlantic Treaty Organisation, Handbook on the Medical Aspects of NBC
Defensive Operations , Brussels, NATO 1996, (Amed P-6 (B)).
26 Jean-Luc Marret, Tehnicile terorismului , București, Editura Corint, 2002, p. 43.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

56 număra printre membrii ei numero și absolven ți ai celor mai bune
universități nipone. Schema de cercetare a sectei num ăra 270 persoane,
dintre care treizeci biologi, medici și fizicieni.
Achiziționarea se poate face prin prelev ări naturale, furt, tranzac ții
comerciale sau de la state sponso r. Furtul este cel mai important
mijloc de achizi ție. Multe centre de cercetare civile, universit ăți sau
centre de depozitare mili tare cu vulnerabilit ăți în sistemul de securitate
sunt expuse acestui pericol. Astfel de centre sunt adesea slab protejate
împotriva unui furt direct, și asta nu doar în Rusia27.

3.3. Bioterorismul
Reprezint ă arma biologic ă în concep ția speciali știlor în domeniu
„un mijloc sau dispozitiv prin care se produce disemi narea unui agent
biologic, inclusiv a vectorilor unor agen ți biologici (cum ar fi unele
specii de insecte), cu efecte v ătămătoare sau letale pentru oameni,
animale și culturi agricole ”28.
Agenții biologici sunt „ organisme vii, de orice natur ă, sau
materiale infectate, de rivate din ele, care sunt utilizate în scopuri
ostile și în mod inten ționat pentru a genera morbiditate și mortalitate,
efecte care depind de capa citatea lor de multiplicare ”29.
Riscul folosirii agen ților biologici este pe un trend ascendent, iar
în acest sens anumite țări au luat m ăsuri adecvate de contracarare a
acestui fenomen.
În anul 1970 au fost publicate estim ările „ Grupului de consultan ți
al Organiza ției Mondiale de S ănătate OMS ” cu privire la consecin țele
unui atac cu arme biologice (50 kg de agent biologic r ăspândit din
avion asupra unui ora ș cu o popula ție de 500.000 de locuitori).

27 J.-L. Marret, Techniques du terrorism, Methode s et practiques du „metier
terroriste” , Presses Universitaires de France, 2000.
28 Marin M ăciucă, Gheorghe Toma, Dimensiunea militar ă a securit ății în
condițiile acceler ării procesului globaliz ării, București, Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare „Carol I”, 2004.
29 R.C. Spencer, M.H. Wilcox, Agents of Biological Warfare . În: Revista „Med.
Microbiol.”, nr. 4, 1993.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

57 Agent Arie de
răspândireDecese Îmbolnăviri
Febra văii Rift 1 400 35.000
Encefalita de c ăpușe 1 9.500 35.000
Tyfos 5 19.000 85.000
Bruceloză 10 500 100.000
Febră Q > 20 150 125.000
Tularemie > 20 30.000 125.000
Antrax > 20 95.000 125.000

În anul 1997 s-au pu blicat date în leg ătură cu costurile estimate în
cazul unui atac cu aerosoli de bruceloz ă asupra unui ora ș de 100.000
de locuitori: 447 milioane de dolari SUA și cu aerosoli de antrax:
20 miliarde de dolari SUA.
În anul 2001 au fost publicat e rezultatele unui model matematic
privind evolu ția epidemic ă a variolei dup ă răspândirea deliberat ă a
virusului variolic, pres upunând infectarea ini țială a 100 persoane și a
altor 3 persoane pentru fiecare „persoan ă infectată”. Prin aplicarea
„carantinei” s-ar putea întrerupe tr ansmiterea bolii, dar ar fi necesar s ă
se izoleze zilnic cel pu țin 50 % dintre cei care prezint ă simptome.
Vaccinarea ar putea duce la întreruperea epidemiei dup ă 365 zile, de
la răspândirea ini țială a virusului. Co mbinarea vaccin ării cu carantina
ar putea întrerupe epidemia numai dac ă procentul de contac ți în
carantină ar fi de 25 % (dintre persoanele cu poten țial infecțios) și
vaccinarea ar reduce tr ansmiterea cu un procent egal sau mai mare de 33.
În acest scenariu ar ap ărea în total 4.200 de cazuri de variol ă și ar fi
necesare 365 de zile pe ntru a întrerupe epidemia30.

30 I. Pentilescu, Bioterorismul . În: „Revista For țelor Terestre”, nr. 1, Bucure ști,
2010.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

58 Recent, secretarul Ap ărării, Donald Rumsfeld afirma c ă Washington
ia în serios eventualele amenin țări ale terorismului bacteriologic și
chimic, îns ă nu deține dovezi care s ă arate ca clar acest fapt. Revista
Time informeaz ă că un manual pentru r ăspândirea îngr ășămintelor
chimice prin avion, care ar putea fi utilizat pentru r ăspândirea
agenților bacteriologici mortali, a fost g ăsit între lucrurile unui suspect,
franco-marocanul Habib Zacarias Moussaoui. Din motive de precau ție,
zborurile avioanelor de r ăspândire a îngr ășămintelor chimice au fost
suspendate din 16 septembrie, iar FBI (poli ția federal ă) a cerut
agricultorilor s ă dea dovad ă de „vigilen ță”, potrivit s ăptămânalului.
Într-un interviu acordat canalului de televiziune CBS, Rumsfeld a
declarat c ă „nu există dovezi, ci doar presupuneri ”. „Atunci când ve ți
găsi acest gen de informa ții, veți fi obliga ți să recunoașteți pericolele
de care trebuie s ă vă îngrijora ți”, a adăugat el. În trecut, state precum
Irak, Siria, Coreea de Nord, Cuba „ au adăpostit și sprijinit organiza ții
teroriste ”, a subliniat el. Asemenea stat e, a subliniat Rumsfeld, au „ programe
chimice și biologice foarte active. Noi știm că ei se află în contacte
strânse cu re țele teroriste din lume (…) și avem motive s ă fim îngrijora ți”.
Recent Fran ța a pus la punct un asemenea plan denumit Biotox ,
care prevede ca puncte principale reconstituirea stocurilor de vaccin
împotriva variolei, astfel un laborator de urgen ță poate interveni în
orice moment în care este solicitat. Printre alte m ăsuri împotriva
agenților biologici s- au adoptat solu ții de creștere concentra ției de clor
gazos în apa potabil ă, în scopul de a neutraliza o eventual ă contaminare
a acesteia.
Bioterorismul reprezint ă folosirea deliberat ă sau amenin țarea cu
folosirea agen ților biologici (etiologi ci) ai bolilor infec țioase (prioni31,
virusuri, bacterii, parazi ți și fungi), a toxinelor acestora, toxinelor
vegetale, bioregulatorilor32, a materialelor infectate cu acestea, dar și a
substanțelor chimice toxice, pentru a genera afectarea sau decesul

31 Alina Manole, Particule infec țioase proteice. Agen ți neconven ționali în
medicină: prionii , București, Redacția Atheneum, 2005.
32 Compuși organici naturali ai celulelo r organismelor vii, care regleaz ă diverse
procese naturale; E. Kagan, Bioregulators as Instruments of Error . În: „Clinics
in Laboratory Medicine”, 21(3), Septembrie, 2001.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

59 oamenilor, animalelor ori plantelor, pentru a induce și răspândi
neliniștea, teama, frica, teroarea, pentru a intimida o persoan ă, un grup
specific de persoane sau popula ția unei țări în scopuri religioase,
politice, ideologice, financia re sau interese personale.
O trăsătură specifică a atacurilor bioteroriste este aceea c ă ele
„renunță” la imediatul spectacular: nici ora șe spulberate, nici milioane
de morți dintr-odat ă. Mai insidioase, ele folosesc via ța contra vie ții,
lovind lent, insesizabil, orbe ște, imprevizibil. Nici nu are nevoie s ă fie
foarte distrug ătoare pentru a dezorganiza o țară. Este suficient efectul
de panică pe care-l produce și care face din ele o redutabil ă armă
psihologic ă. Câtă vreme, de exempl u, antraxul n-a f ăcut decât patru
morți în SUA, în octombrie 2001, fa rmaciile au fost luate cu asalt,
milioane de persoane au luat antibiotice, Camera Reprezentan ților a
fost evacuat ă și trierea coresponden ței a fost grav perturbat ă. De fapt,
părerea majorit ății speciali știlor este c ă teroriștii, prin panica generat ă,
sunt convin și că vor atrage aten ția asupra cauzei pentru care lupt ă,
într-o măsură mai mare decât pr intr-un atac conven țional33.
Avantajele utiliz ării acestor tipuri de agen ți biologici ca arme de
distrugere în mas ă sunt urm ătoarele34:
• producția industrial ă se realizeaz ă după metodologia de
fabricare a iaurtului, berii, an tibioticelor sau vaccinurilor;
• majoritatea echipamen telor necesare pro ducerii acestora are
dublă utilizare (sunt întâlnite atât în industria civil ă, cât și în
cea militar ă), astfel că sunt comercializate pe pia ța liberă;
• există culturi precursoare de agen ți patogeni depozitate în
laboratoare specializate;
• pot fi transmi și cu ușurință către țintele vizate, fiind utilizate
inclusiv fenomenele meteorologice;
• au eficacitate sporit ă: cantități mici de substan ță pot produce
efect maxim, pe o arie larg ă.
Identificarea declan șării unui atac cu agen ți biologici și toxine
este destul de greu de realizat în primele ore sau zile deoarece în cazul
producerii acestuia, sistemele de detec ție actuale nu deceleaz ă imediat
semnele clinice care sunt simila re cu cele ale unei epidemii obi șnuite.

33 I. Pentilescu, op.cit.
34 SRI, Inamicul invizibil. Bioterorismul și armele biologice în lume , București, 2002.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

60 În plus, odat ă cu dezvoltarea, se produc și noi toxine biologice sau
viruși deosebit de dificil de detectat.
Prevenirea contamin ării biologice a fost și este o provocare pentru
toate structurile militare și civile, tehnologiile de ultim ă generație pe
care le de țin încercând s ă rezolve problema contracar ării agenților
„high-tech”, cum mai este denumit ă „moartea nev ăzută”. A preveni o
epidemie sau pandemie este mai u șor decât s ă încerci s ă-i limitezi/
elimini efectele35.
Proiectele militare ale terori știlor privind biomuni țiile se concentreaz ă
asupra celei mai eficiente modalit ăți de diseminare a armelor biologice.
Calea de dispersare cea mai facil ă este cea sub form ă de aerosoli,
aceasta permi țând răspândirea pe arii întinse a agen ților biologici, la
distanțe mari. Pentru a avea efectul scon tat, dimensiunea particulelor
din aerosoli trebuie s ă aibă valori între 1 și 5 µm, întrucât cele al c ăror
diametru dep ășește 5 µm sunt re ținute în fosele nazale36.
În utilizarea biomuni țiilor, terori știi iau în considerare urm ătoarele
aspecte:
• posibilitatea de alegere a age ntului biologic în func ție de țintă;
• producerea de pierderi mari;
• flexibilitatea rezultatelor;
• inexistența distrugerilor materiale;
• costul redus de fabrica ție.
Agenții biologici au un poten țial de pericol ridicat, sunt relativ
ieftini, ușor de procurat, manevrat și transportat, iar faptul c ă au o
dublă întrebuin țare (civil ă și militară) faciliteaz ă disimularea lor.
Astfel, armele biologice au cost uri reduse comparativ cu armele
chimice sau nucleare, tipurile de muni ție utilizate asigur ă transportul
agentului biologic pân ă în zona vizat ă pentru diseminare, într-un
interval de timp care îi asigur ă eficacitatea, iar aria de r ăspândire poate
fi mai mare. Construirea unei arme biologice implic ă multiple
cunoștințe și competen țe în domenii precum: biologia, microbiologia,
aerobiologia, patologia, fizica aerosolilor etc.
Potrivit unor studii ale serviciilor de informa ții occidentale,
etapele procesului de fabricare a biomuni țiilor (identificarea, izolarea,

35 Ibidem .
36 Ibidem .

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

61 selecționarea, cultivarea și recoltarea oric ărui organism susceptibil s ă
pună în pericol s ănătatea public ă) sunt ușor accesibile, datele necesare
putând fi ob ținute din publica ții de specialitate în domeniul chimiei,
fizicii, agriculturii etc., dar și de pe internet. Pentru producerea
clandestin ă a unor agen ți biologici se poate apel a la echipamentul civil
cu care sunt dotate spita lele, laboratoarele de cercet ări și chiar
fabricile de b ăuturi alcoolice.
Datorită prețului scăzut și a faptului c ă nu necesit ă capacități și
experiență tehnică înaltă, mai mult, întrucât ec hipamentul folosit în
procesul de fabrica ție a armelor biologice poate avea și utilizare civil ă,
este foarte dificil s ă se descopere dac ă o anumit ă țară desfășoară un
program de producere a lor (spitalele, laboratoarele și chiar unele
fabrici de produse alimentare, cum ar fi cele de b ăuturi alcoolice, pot
crea, în mod clandestin, în condi ții relativ simple, agen ți biologici care
ar putea constitui „arme” teribile în mâna unor persoane/grup ări
interesate). Orice control efec tuat pentru a depista existen ța sau
producerea acestora poate fi inutil, având în vedere c ă într-un interval
de numai câteva minute se poate șterge orice urm ă care ar permite
identificarea unor astfel de preocup ări.
Uniunea European ă a implementat unele strategii în domeniul
securității și sănătății umane. Astfel au înfiin țate anumite instrumente
de supraveghere, control, prevenire și combatere cum ar fi: Sistemul
de Supraveghere European, Sistemul de Alert ă și Reacție Rapidă
(EWRS) precum și Autoritatea European ă pentru Siguran ța
Alimentelor (EFSA).
În urma activit ății acestora s-au elaborat Strategia de la Lisabona,
al șaptelea program-cadru de cercetare, Ini țiativa tehnologic ă comună
privind medicamentele inovatoar e, Programul Competitivitate și
inovare și politică regională.
Infracțiunile de bioterorism sunt fa pte contrare legii, care au
anumite tr ăsături ce le imprim ă un caracter de peri col social crescut,
care necesit ă o sancționare mai aspr ă. Din cauza acestor caracteristici,
faptele despre care vorbim constit uie o categorie aparte în tabloul
infracțiunilor de terorism „consacrate” în legisla ția penală de pretutindeni,
iar sancționarea lor ar trebui adaptat ă la noile realit ăți. Riscurile sunt
la nivel planetar. Nu exist ă frontiere în calea variolei sau a ciumei.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

62 Amenințarea este global ă și de aceea și riposta trebuie s ă fie global ă.
În acest sens, ONU apreciaz ă ca fiind fundamental ă cooperarea între
organizațiile interna ționale, regionale și subregionale. Comunitatea
internațională trebuie s ă intervină prin împiedicarea de ținerii/utiliz ării
de arme de distrugere în mas ă de către grupuri sau entit ăți nonstatale
în vederea asigur ării protec ției popula ției, atât în prezent, cât și în
viitor, împotriva consecin țelor terorismului37.

3.3.1. Repere istorice privind bioterorismul
O retrospectiv ă istorică a bioterorismului poate conduce la
informații utile privind devenirea temporal ă și a elementelor
caracteristice acestui fenomen.
În zorii secolului al șaselea î.e.n. asirienii otr ăvesc puțurile
dușmanilor lor cu corn de secar ă, o ciuperc ă a cărei toxină produce
violente halucina ții. În anul 184 î.e.n. car taginezul Hannibal catapulteaz ă
străchini umplute cu șerpi asupra pun ții navelor regatului Pergamului.
Această tactică, care a obligat du șmanii să se bată în același timp cu
oamenii și cu șerpii, i-a asigurat victor ia. Anul 1346, în timpul
asediului cet ății Caffa (Crimeea), t ătarii au aruncat cadavre contaminate
cu ciumă peste zidurile ora șului, obligându-i pe genovezi s ă se retragă,
cu prețul extinderii bolii de -a lungul Europei.
Mai târziu, în secolul al XV-lea, conchistadorul spaniol Pizarro a
răspândit variola printre indienii din America de Sud oferindu-le haine
contaminate cu variol ă. A fost o adev ărată bombă biologică care a
exterminat un num ăr foarte mare de popula ții băștinașe. Mai târziu,
peste aproximativ 200 de ani, trupele ruse ști utilizeaz ă același „model
Pizzarro” contra suedezilor asedia ți în orașul Reval. De asemenea în
anul 1767 trupele engleze au cont aminat mai multe triburi de indieni
din Ohio și din Pensylvannia oferindu-le p ături infestate cu variol ă.
Mai recent în istoria noastr ă, în timpul Primului R ăzboi Mondial,
Germania este acuzat ă de a fi expediat în SUA vite contaminate cu
antrax și morva, de asemenea, c ă au încercat s ă provoace holer ă în
Italia și pestă în Rusia. B ănuielile, niciodat ă dovedite, au condus la
Convenția de la Geneva, semnat ă la 17 iunie 1925, s ă se interzic ă
utilizarea armelor biologice și chimice.

37 Ibidem.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

63 Japonia în anul 1936 lanseaz ă un vast program de cercetare
asupra armelor biologice. În faimosul Unité 731 , în Manciuria,
medicul militar Shiro Ishii a testat asupra prizoni erilor efectele
infecției cu holer ă, pestă, antrax etc.
Patru ani mai târziu trupe le japoneze contamineaz ă cu suspensii
de pestă orașelor chineze prin bombe cu fragmenta ție. Ca vectori sau
utilizat în acea perioad ă și purici infesta ți cu tifos exantematic.
Britanicii experimenteaz ă antraxul în insula Grunard, în anul 1941
de-a lungul coastelor Sco ției. Accesul la insul ă, contaminat ă încă, este
și azi interzis.
SUA lanseaz ă un program de cercetare la Camp Detrick, la
începutul anului 1943, în Mary land. Scopul decl arat al cercet ării
științifice cu armele biologice, a fost unul defensiv, au apreciat
oficialii americani. În anul 1952 un grup de exper ți internaționali
acuză SUA că au utilizat arme biologice în Coreea de Nord. Trei ani
mai târziu arsenalul american de la Pine Bluff, din Arkansas, începe
producția de mas ă a germenilor tularemiei. Zece ani ma i târziu zona
devine un loc de stoc are a tuturor tipurilor de germeni „militariza ți”
(surse oficiale afirm ă că acești germeni au fost distru și în anul 1972).
Mareșalul sovietic Zhukov anun ța în anul 1956, c ă URSS are
intenția să dezvolte un program de arme chimice și biologice.
SUA sunt b ănuite că utilizează arme biologice în Vietnam în anii ’60.
Drept răspuns, Vietcongul utilizeaz ă diferite metode pentru a contamina
trupele americane.
Anul 1972 este anul Convenției asupra interzicerii, dezvolt ării,
producției și stocării de arme biologice și chimice și asupra distrugerii
lor care este ratificat ă de 103 state.
În perioada anilor 1975-1983 vietnamezii au f ăcut posibil ă așa
numita „ploaia galben ă” în zone din Laos și Cambogia, prin utilizarea
de „mycotoxines tricohécnes”.
O explozie în complexul militar Sv erdlovsk (Rusia) în anul 1979
a provocat moartea mai mult or zeci de persoane și câteva sute de
persoane au fost contamin ate cu antrax. Boris El țîn, președintele
Rusiei, a declarat mult mai târziu, în 1992, c ă accidentul s-a produs
într-un centru de studiu al armelor biologice.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

64 În Oregon, membrii sectei Shree Rajneesh în 1984 au contaminat
restaurantele cu salmonella, fapt care a dus la spitalizarea a 40 de indivizi.
Un raport al directorului CIA, din anul 1989 arat ă că cel puțin
zece țări au tehnologie de a produc e arme biologice. Irakul anun ța în
anul 1991 c ă face cercet ări asupra armelor biologice.
Un an mai târziu secta japonez ă Aum încearc ă să facă rost de
virusul Ebola din Zair cu scopul de a-l utiliza în ac țiuni teroriste.
În anul urm ător, membrii aceleia și secte ajung s ă disemineze antraxul
în interiorul unui imobil.
Anul 1995 debuteaz ă cu o serie de evenimente astfel Irakul este
suspectat c ă dispune de proiectile teleghidate cu înc ărcătură biologică;
17 țări sunt susceptibile de a dispune de astfel de arme; în Japonia,
secta Aum procedeaz ă la mai multe tentative de contaminare cu toxine
biologice; un extremist american a livr at în mod legal fiole cu bacili ai
pestei.
Ossama Ben Laden, în anu l 1999, este suspectat c ă deține arme
biologice; a f ăcut caz de mai multe amenin țări cu atentate de SIDA în
lume; cecenii trecu ți în Daghestan au avut as upra lor planuri de atac
biologic. Scrisorile cu antrax au sem ănat panică în SUA și au cauzat
primele decese ale terorismului biologic38.

3.3.2. Agen ți biologici folosi ți ca poten țiale arme
Agenții infecțioși cu poten țial bioterorist se clasific ă în mai multe
categorii pornind de la:
• potențialul de diseminare și transmitere;
• impactul asupra s ănătății publice (mortalitate înalt ă);
• potențialul de a provoca panic ă și dezordini sociale;
• dificultatea implement ării unor m ăsuri de prevenire și control.
În acest context, vo m enumera numai agen ții cu risc înalt:
• Toxinele (toxina botulinic ă, enterotoxina stafilococic ă B,
micotoxinele Bacillus anthracis (c ărbune, antrax).
• Clostridium botulinum toxin (toxina botulinic ă).
• Yersinia pestis (ciuma).

38 Ioan Zanc, Iustin Lupu, Ipostaze actuale ale bioterorismului . În: „Revista
Română de Bioetic ă”, Cluj-Napoca, 2003.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

65 • Virusul smallpox (variola major).
• Francisella tularensis (tularemia).
• Filovirusuri (febrele hemoragice Ebola și Marburg).
• Arenavirusuri (febra Lassa, Junin, Ar gentine hemorrhagic fever etc.).
Toxinele sunt substan țe de origine biologic ă (otrăvuri produse de
organisme vii); multe toxine, cele ma i simple, au fost sintetizate în
laborator sau produse prin inser ția la alte specii39.
Bioregulatorii (cytokinele, eicosano izii, neurotransmi țătorii,
hormonii, proteazele plasmatice) sunt compu și biologici naturali care
reglează diverse procese celulare în organismele vii, sunt produ și de
organismele vii în cantit ăți mici și asigură homeostazia organismelor
care le produc40. În concentra ții mari, modifica ți ca structur ă și nivel
de acțiune, bioreglator ii devin nocivi, provoac ă tulburări în funcționarea
multor organe și sisteme, caracteristici care le-au sporit poten țialul de
amenințare și i-au acreditat s ă fie utiliza ți pentru scopuri de
bioterorism și obiective militare tactice41.
Natura agen ților prionici r ămâne controversat ă (origine viral ă,
chimică, toxică, proteină infecțioasă cu rol structural și totodată
funcțional). În marea majoritate a cazurilor, boala prionic ă este o
consecință a acțiunii unui agent exogen (pseudoinfec țios) asupra unui
organism având deja modific ări genetice, responsab ile de susceptibi-
litatea organismului la agentul respectiv. Studiul prionilor a determinat o
reorientare radical ă gândirii științifice, ducând la elaborarea conceptului
de „moștenire conforma țională” (pe baza eviden țierii unei patogeneze
comune într-un num ăr de boli infec țioase și noninfec țioase). Bolile
cauzate de prioni se numesc prionoze. Sunt boli grave, întâlnite la
animale și la om, având perioada de incuba ție foarte lung ă (ani, chiar
decenii), caracterizându-se prin afectarea creierului, cu demen ță
progresiv ă și sfârșit întotdeauna mortal. La animale, prionii determin ă
scrapia (sau „boala vacilor ne bune” sau „encefalita spongiform ă bovină”)42.

39 Ludovic P ăun, Bioterorismul și armele biologice , București, Editura Amaltea,
2003.
40 E. Kagan, Bioregulators as Instruments of Terror . În: „Clinics in Laboratory
Medicine”, September, 2001.
41 Ludovic P ăun, op.cit.
42 Alina Manole, op.cit .

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

66 Organizația Mondial ă a Sănătății (OMS) a selectat șapte agen ți
biologici susceptibili a fi utiliza ți ca arme de c ătre teroriști și care
provoacă bolile numite „de clasa A”: an trax, variola, botulism, febra
hemoragic ă Ebola, pesta, tularemia și bruceloza. Ace ști agenți sunt
ușor de produs și de diseminat, sunt letali și prezența lor e capabil ă să
producă o panică generală. Alți doi agen ți stau la originea bolilor „de
clasa B”, mai pu țin letale: febra Q și holera.

3.3.3. Caracteristicile atacului bioterorist
Deși unii speciali ști în domeniu consider ă că probabilitatea
producerii unui atac bioterorist de amploare este sc ăzută, Louis
Pasteur spunea, înc ă din secolul trecut, c ă „Șansa surâde min ților
pregătite”. Cunoa șterea legat ă de bioterorism poate înt ări capacitatea
profesioni știlor din domeniul me dical de a recunoa ște precoce și de a
acționa adecvat, conf orm planurilor institu ționale de bioterorism.
Pregătirea pentru biot erorism implic ă educarea echipe lor de îngrijiri
medicale, încorporarea planurilor institu ționale în planuri de urgen țe și
dezastre na ționale, cooperarea și comunicarea între spitalele de boli
infecțioase și departamentele de s ănătate public ă. Cele mai utile
modificări ale politicilor interna ționale de combatere a bioterorismului
trebuie să fie făcute în sensul strângerii de informa ții cu toate mijloacele
disponibile, schimbului de informa ții, analizei informa țiilor și al
evaluării amenin țărilor. Din p ăcate, cooperarea juridic ă internațională
împotriva bioterorismului r ămâne extrem de redus ă la nivel global43.
Unii autori consacra ți relevă necesitatea realiz ării unui protocol
pentru raportarea și investigarea incidentelor de biosecuritate în cazul
unui atac cu arme biologice, dar și în cazul de pierdere a substan țelor
materialelor infec țioase.
Alegerea unei practici sau a alteia privind un atac bioterorist nu
este lăsată la voia întâmpl ării, fiind determinat ă de multiple variante.
Dintre acestea cele mai importante sunt caracteristicile terenului,
capacitățile acționale ale grup ării respective, sistemul de ap ărare al

43 Dr. Eugen Preda, Evoluție și tendințe ale bioterorismului la început de secol
XXI, în spa țiul sud-est european în contextul globaliz ării (sesiune de
comunicări științifice), vol. 1, Bucure ști, Editura Universit ății Naționale de
Apărare „Carol I”, 2007.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

67 țintelor vizate, dar poate cel mai important este „i mpactul politico-
mediatic”44. Metodele teroriste se diversific ă, tehnicile de diseminare
devin tot mai performante.
Atacurile bioteroriste sunt considerate, de speciali știi în domeniu
cât și de oamenii obi șnuiți ca fiind, nediscriminante, necontrolabile și
imprevizibile, greu de disoci at de o epidemie natural ă. Toate aceste
caracteristici genereaz ă o stare de nelini ște colectiv ă.
Mijloacele prin care se duc la îndeplinire ac țiunile bioteroriste se
împart în trei categorii: cunoscute, posibile și necunoscute. Pentru cele
cunoscute în prezent (laboratoare proprii, diferite întreprinderi ale
industriei chimice și farmaceutice, instala ții de fabricare a drogurilor și
toxinelor, mijloace de transport și de dispersie la țintă etc.), ca și pentru
cele posibil a fi întrebuin țate, pot fi prev ăzute măsuri adecvate de
contracarare și de protec ție, mai ales c ă aproximativ 40 % din laboratoarele
farmaceutice și biotehnologice se afl ă pe teritoriul Statelor Unite45.
Mai dificil de contraca rat sunt cele înc ă necunoscute. Aceste
mijloace se bazeaz ă în special pe tehnolo gii avansate din domeniul
biotehnologiilor moderne și, mai ales, pe cercet ările din domeniul
ingineriei genetice. Noile de scoperiri în domeniul genomului și
modificările genetice se aplic ă deja în agricultur ă și în creșterea
animalelor, iar rezultatele actuale (crearea de mutan ți, bacterii, viru și etc.)
încep să îngrijoreze omenirea. Este posibil ca și din acest domeniu s ă-și
recruteze terorismul, în viitor, m ijloacele de dist rugere în mas ă.
Un atac biologic cu organisme toxice modificate genetic nu va fi
detectat decât cel mai probabil când apar primel e simptome sau chiar
primele victime. A cest efect de durat ă în identificarea agentului biologic
conferă organizațiilor teroriste o eficacitate deosebit ă.
Totuși în opinia unor speciali ști din domeniu, transportul și
dispersarea agen ților biologici și toxici este problema cea mai dificil ă
a bioterorismului. R ăspândirea substan țelor biologice nu necesit ă
mijloace moderne și nici nu presupune vreun efort de ingeniozitate.
Pentru că pătrund în organism prin inhala re sau ingestie, ele pot fi

44 Jean-Luc Marret, op.cit .
45 http://www.academia.edu/1612077/Pu ncte_de_vedere_pri vind_Bioterorismul
_si_Siguranta_Nationala

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

68 ușor lansate deasupra unei suprafe țe mari, fie cu bombe sau prin
vaporizare într-un spa țiu acoperit, fie prin re țeaua de ap ă potabilă sau
în produsele alimenta re. Arma biologic ă este, așadar, prin îns ăși natura
ei, o arm ă fantomatic ă, „parșivă” în cel mai înalt grad. Poate fi
transportat ă fără să fie detectat ă46.
Antraxul, toxina botulinic ă, bacteriile, virusurile și alte
microorganisme purt ătoare de agen ți patogeni pot fi transportate cu
ușurință, în „ recipiente cât un capac de stilou ” și dispersate prin orice
mijloace. Dar cel mai eficie nt „mijloc” de transport și de dispersie a
agenților biologici și chimici poate fi chia r teroristul sinuciga ș.
De aceea, nu este excl us ca, în viitor, s ă se produc ă atacuri biologice
efectuate de terori ști sinuciga și infectați cu virusuri cu r ăspândire
rapidă și acțiune letală.
Este însă posibil (exist ă semnale în acest sens) ca cercetarea
științifică în domeniul terorismului biologic și chimic s ă lucreze pentru
miniaturizarea dispozitiv elor de transport a agen ților chimici și biologici,
astfel încât ace știa să fie dispersa ți cu ușurință și activați de la distan ță
sau de condi țiile de mediu (lumina soar elui, ploaie, vânt etc.)47.
Mult timp, în secolul trecut, se aprecia c ă a existat tendin ța ca
armele biologice și chimice s ă fie mai pu țin folosite datorit ă slabei lor
eficiențe. Această tendință nu mai este de actualitate.
Dimpotriv ă, se apreciaz ă că se vor intensifica și se vor produce
noi atacuri bioteroriste deoarece se consider ă că pot să existe speciali ști
în grupările teroriste (chimi ști, geneticieni, biologi) care pot pune la
punct, în scurt timp, agen ți biologici noi și pot elabora scenarii
ingenioase de fabricare, transport și dispersie a acestora.
Ideea că grupările teroriste nu dispun de tehnologiile sofisticate
necesare sintetiz ării de agen ți toxici și biologici deosebit de periculo și
este complet eronat ă. Chiar dac ă organiza țiile respective nu au
instalații proprii, care s ă producă în cantitate mare astfel de produse,
nimeni nu poate garanta c ă aceste organiza ții nu au acces la astfel de

46 Cezar Pârlog, Armele chimice și biologice: O teroare psihologic ă? În: „Spirit
Militar Modern”, nr. 5, 2004.
47 Ioan Zanc, Iustin Lupu, op.cit .

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

69 întreprinderi, c ă nu au laboratoare proprii în care s ă se facă cercetări și
să se realizeze, în cantit ățile dorite, substan țe extrem de nocive48.
Ingineria genetic ă aplicată agenților biologici de lupt ă le poate
altera patogeneza, perioad a de incubare sau chia r sindroamele clinice
pe care le determin ă. Rezisten ța la medicamente an timicrobiene poate
fi modificat ă și pot fi produse tulpini care scap ă răspunsului gazdei,
indus de imunizarea conven țională.
Asistăm, în prezent, la apari ția unei noi genera ții de arme
biologice reprezentate de organismele modificate genetic. Cu organismele
modificate genetic se trece din domeniul laboratoarelor mici sau
clandestine în cel al tehnologiilor de vârf.
Printre armele biologice noi care ar putea fi fabricate se num ără și
agenții binari, alc ătuiți din două elemente care, separate, sunt aproape
inofensive, îns ă combinate pot fi letale, asemenea armelor binare
chimice care sunt un exemplu elocvent în acest sens.
Mai nou încerc ările în domeniu demonstreaz ă că un agent
biologic patogen cu virulen ță scăzută poate intra în combina ție cu
antidotul s ău și astfel devine deosebit de periculos.
Ar putea fi r ăspândit, astfel, un virus care s ă provoace simptomele
gripei, dar care ar deveni mort al în momentul administr ării de aspirin ă49.
Conform unui nou concept strate gic, se pot crea noi arme
biologice utilizând un mi croorganism sau o toxin ă responsabil ă de o
afecțiune care genereaz ă incapacitatea trupelo r, fiind un obstacol
deosebit de eficient în ceea ce prive ște apărarea adversarului.
Oricât de virulent ar fi, un agent biologic trebuie s ă scape de
detecție și contram ăsuri pentru a fi o arm ă eficientă. Instrumentele
diagnostice moderne utilizeaz ă anticorpi monoclona ți orientați specific
contra proteinelor de la suprafa ța microorganismelor. Or, pe viitor, se
poate modifica secven ța genelor ce codeaz ă aceste proteine, ceea ce va
determina imposibilitatea detec ției. Inevitabil, revolu ția în biotehnologie
va plasa în mâinile grupurilor mici (competente din punct de vedere

48 Gheorghe V ăduva și colab., Terorismul – Dimensiune geopolitic ă și
geostrategic ă. Războiul terorist. R ăzboiul împotriva terorismului , București,
Academia de Înalte Studii Militare, 2002.
49 http://www.academia.edu/1612077/Pu ncte_de_vedere_pri vind_Bioterorismul
_si_Siguranta_Nationala

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

70 tehnic) o și mai mare putere distructiv ă. Această perspectiv ă pare a fi
conturată și confirmat ă nu de programe militare, ci de cercet ări și
studii cu caracter nesecret, efectuate în medii universitare.
Concluziile desprinse din stoparea prolifer ării nucleare, în ultima
jumătate a secolului trecut, nu pot fi aplicate cu u șurință în cazul
proliferării armelor biologice în seco lul al XXI-lea. A început cu
decriptarea genomului uman și a unei multitudini de microorganisme
patogene, cu manipul ările genetice care pot c onduce la crearea unor
noi genera ții de arme biologice. Aceste studii asupra sistemului imunitar
uman și a genomului uman c onduc, inevitabil, la metode ce pot cauza
îmbolnăviri grave omului sau animalelor , iar toate acestea sunt, din
păcate, informa ții publice50.
Deși unii speciali ști în domeniu consider ă că probabilitatea
producerii unui atac bioteror ist de amploare este sc ăzută, Louis Pasteur
spunea, înc ă din secolul trecut, c ă „șansa surâde min ților pregătite”.
Cunoașterea legat ă de bioterorism poate înt ări capacitatea profesioni știlor
din domeniul medical de a recunoa ște precoce și de a acționa adecvat,
conform planurilor institu ționale de bioterorism. Preg ătirea pentru
bioterorism implic ă educarea echipelor de îngrijiri medicale,
încorporarea planurilor institu ționale în planuri de urgen țe și dezastre
naționale, cooperarea și comunicarea între spitalele de boli infec țioase
și departamentele de s ănătate public ă.
Cele mai utile modific ări ale politicilor interna ționale de combatere
a bioterorismului trebuie s ă fie făcute în sensul strângerii de informa ții
cu toate mijloacele disponib ile, schimbului de informa ții, analizei
informațiilor și al evaluării amenin țărilor.
Unii autori consider ă necesar s ă fie conceput un protocol pentru
raportarea și investigarea incidentelor de biosecuritate în cazul unui
atac cu arme biologice, dar și în cazul de pierdere a substan țelor,
materialelor infec țioase și a unei activit ăți neautorizate51.

50 Cecilia Sfetcu, Bioterorismul – provocare a secolului XXI , traducere și adaptare
după „Biotechnology and Bioterrori sm: An Unprecendented World”, Survival,
vol. 26, nr. 2, Summer 2004. În: „Observatorul militar”, nr. 1-2 și nr. 3, 2005.
51 Ioana Ivana Filea, „ Calul troian ” al terorismului interna țional este
bioterorismul . În: „România Liber ă”, 26.01.2006.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

71 Comisia European ă a adoptat noi m ăsuri pentru a consolida
capacitatea Europei de a se ap ăra în cazul atacurilor teroriste cu
substanțe chimice, materiale explozive, arme biologice sau nucleare.
E vorba de atacuri cu substan țe chimice, material e explozive, arme
biologice sau nucleare. La nivel european, exist ă un plan de ac țiune
privind securitatea și împotriva terorism ului. Acesta con ține recomand ări
privind prevenirea, detectarea și răspunsul la atacur ile teroriste.
Acțiunile sunt implementate prin ef ortul comun al statelor membre, cu
ajutorul Europolului, dar și cu ajutorul institu țiilor de cercetare și
anumiți actori din mediul privat52.
Comisarul pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, spune c ă
Europa se confrunt ă cu o realitate clar ă, teroriștii și organiza țiile
criminale doresc s ă pună mâna pe arme de acest tip: explozibili,
chimice, biologice și nucleare. Domnia sa aduce în aten ția publică
faptul că trebuie intensificate activit ățile elementelor de decizie în
afara grani țelor Uniunii Europene, pent ru a dezvolta astfel de
standarde eficiente, de detectare a acestora.
În ceea ce prive ște detectarea materialelor bioteroriste, lucrând cu
standarde performante și tehnologie avansat ă, Comisia European ă în
anul 2014 dezv ăluie faptul c ă recent a lucrat împreun ă cu unitățile de
poliție belgiene și personalul de securitate al Consiliului Uniunii
Europene privind utilizarea de echi pamente avansate de telefonie
mobilă. Unități mobile de detectare au fost utilizate și testate în timpul
recentului summit Uniunea European ă – Africa sau Uniunea
European ă – Statele Unite și al prezen ței la Bruxelles, cu acel prilej, a
președintelui american, Barack Obama.
Sediul Consiliului European a fost scanat înainte și în timpul
diverselor reuniuni la nivel înalt, atât pentru detectarea amenin țărilor
cu arme chimice, bi ologice cu lichide și solide explozive și nucleare,
pentru a asigura securitatea cl ădirilor.
De asemenea, la mai multe sta ții de tren și de metrou din
Bruxelles s-au folosit metode de detectare n oninvazive pentru a
putea descoperi explozibil, produse chimice, biologice și nucleare.

52 http://www.romania-actualitati.ro/noi-m asuri-anti-terorism- adoptate-de-comisia-
europeana-61305

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

72 Echipamente de detectare portabile, de dimensiuni reduse, au dat
rezultate în timp real în câteva secunde.
Aceste experimente au furnizat informa ții valoroase privind
modul în care ar putea fi detectate amenin țările în diferite medii cum
sunt locurile publice și infrastructura de transport.
În cel mai scurt timp, Comisia va publica un manual de protec ție
pentru civilii care circul ă în aeroporturile europ ene prin intermediul
punctelor de poli ție din acestea. Aceste documente utile vor fi
diseminate și utilizate de c ătre toate statele membre.

3.4. Terorismul nuclear
Arma nuclear ă este cea mai puternic ă armă de distrugere în mas ă,
capabilă să producă, în timp scurt, pierderi mari umane și materialele,
să creeze mari zone contaminate radioactiv și, totodată, un impact cu
consecințe grave și pe termen lung asupra factorilor de mediu.
Conceptul de baz ă al armei nucleare, reac ția de fisiune în lan ț a
uraniului, a fost descoperit în anul 1939. Imediat dup ă descoperire, în
cel mai mare secret, a început o aprig ă competi ție de cercetare
științifică în domeniul energiei atomice.
După cercetări științifice intense, în 1945 a fost creat ă prima
bombă atomică, a cărei experimentare a avut loc în iunie 1945 într-un
poligon (Alamogardo) din de șertul Nevada.
Următoarele dou ă bombe au fost confec ționate și folosite de
americani asupra Japoniei determ inând capitularea acesteia la
2 septembrie 1945. Prima bomb ă a fost lansat ă asupra ora șului
Hiroshima, la 6 augu st 1945, iar cea de-a doua a fost lansat ă la un
interval de 3 zile (9 august 1945) asupra ora șului Nagasaki. Acestea
au marcat momentul prin care SUA ie șeau din război ca unica putere
nucleară din lume.
În decurs de câteva secunde fiecare din bombele lansate au
omorât, numai prin ac țiunea undei de șoc, zeci de mii de oameni,
mulți alții murind din cauza arsurilor mortale provocate de emisiunea
de lumină a exploziei, cât și de incendiile pe care aceasta le-a declanșat.
O altă parte din victime au murit de boala de iradiere provocat ă de
radiația penetrant ă. De asemenea foarte mul ți supravie țuitori au orbit
din cauza str ălucirii foarte mari a sferei de foc. Noua arm ă cu o putere

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

73 deosebită de distrugere a determinat o adev ărată competiție a înarm ării
nucleare a statelor cu mare poten țial științific, tehnologic și economic.
Deși au fost primii care au inventat și testat arma nuclear ă, SUA
nu au de ținut mult timp exclusivit atea fenomenului astfel c ă marea
rivală care se prefigura la începutul anilor ’50, URSS a explodat prima
sa încărcătură nucleară (bomba termonuclear ă) în anul 1949.
Se poate spune c ă odată cu intrarea Uniunii Sovietice în posesia
armei nucleare s-a marcat startul competi ției înarmării nucleare prin
aceea că ambele țări, SUA și URSS, au dezvoltat cu succes o genera ție
de arme nucleare mult mai ucig ătoare. În compara ție cu armele
termonucleare din anii cincizeci, bo mbele nucleare produse în anii
patruzeci aveau un poten țial distructiv mult mai sc ăzut.
Au urmat ani inten și de cercetare științifică și dezvoltare
tehnologic ă care au condus inevitabil la apari ția de noi tehnologii
privind arma nuclear ă și care din p ăcate a poten țat fațadele distructive
ale acestei teribile arme.
Cercetările desfășurate în ultimii ani ai secolului al XX-lea,
urmare a opozi ției organiza țiilor mondiale de securitate, a mi șcărilor
de protest desf ășurate în unele state, au dus la diseminarea
armamentului nuclear și descoperirea unei noi arme, arma nuclear ă cu
neutroni, o a treia genera ție de muni ții nucleare, dup ă cele nuclear ă
(de fisiune) și termonuclear ă (de fuziune), considerat ă un tip de arm ă
ce produce efecte numai asupra fiin țelor vii, f ără a distruge tehnica
militară și infrastructura (decât pe suprafe țe foarte mici, la zona de
impact) și a crea zone mari de contaminare radioactiv ă.
Totodată, existența unor mari cantit ăți de deșeuri radioactive
rezultate în urma proceselor ce au loc în industria nuclear ă (în special
centralele nuclearo-electrice) și apariția unor preparate ob ținute pe
cale artificial ă, a determinat apari ția unei noi categorii de arme – arma
radiologic ă.
Substanțele radioactive pot ac ționa asupra fiin țelor vii (oameni și
animale) atât prin iradiere exterioar ă, cât și interioar ă, la pătrunderea
acestora în organism prin organele respiratorii, trai ectul gastrointestinal
sau prin r ănile pe care acestea le au. Nu au miros și culoare, de aceea
pot fi descoperite numai cu ajut orul unor mijloace speciale. Impun
măsuri severe de protec ție, tratamentul personalului iradiat este de
lungă durată, iar leziunile genetic e pot afecta genera țiile următoare.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

74 Substanțele radioactive pot fi folosite în stare lichid ă, solidă sau
de aerosoli, cu ajut orul bombelor de avia ție, rachetelor și proiectilelor
de artilerie. Pot fi r ăspândite pe mari suprafe țe de teren și în cazul
avariilor produse la centralele nuclearo-electrice.
În ultimii ani s-a dezvoltat și folosit în ac țiunile militare de pe
diferite teatre de opera ții muniție încărcată cu uraniu s ărăcit.
Uraniul s ărăcit este uraniul care r ămâne dup ă îndepărtarea
(extragerea) principalilor iz otopi radioactivi pentru ob ținerea uraniului
îmbogățit (din uraniu natural sau re ciclarea combusti bililor nucleari)
utilizat în armele nucleare și combustibil la reac toarele nucleare.
Acesta se introduce în co rpul unor categorii de muni ții pentru avia ție,
elicoptere și vehicule blindate.
În paralel cu cercet ările privind armele, era studiat modul de
transport la țintă (vectorul purt ător) al acestor arme, ca și al altora.
Invențiile și cercetările în tehnologia rachete lor au dus la producerea
de către URSS a primei rachete balistic e intercontinenta le (ICBM), în
anul 1957, urmate curând de SUA. Pân ă atunci vectorul principal era
bombardierul strategic. Concomitent cu cercet ările privind rachetele
cu rază m a r e d e a c țiune, s-au perfec ționat și cele cu raz ă medie și
scurtă, astfel încât, în momentul declan șării crizei rachetelor sovietice
amplasate în Cuba, SUA și URSS posedau deja rachete cu înc ărcături
nucleare, îndreptate unele spre teri toriul celeilalte. În acel moment nu
exista niciun mijloc care s ă poată intercepta sau neutraliza aceste
arme, odat ă lansate pe traiectorie.
Astăzi, printre cele mai performan te mijloace de întrebuin țare a
armei nucleare, putem enumera: avia ția; artileria de calibru mare;
submarinele; rachetele balis tice. Acestea folosesc muni ții sub forma
de bombe, rachete purt ătoare, proiectile și torpile; pot fi întrebuin țate
și sub form ă de fugase nucleare.
În prezent singurele țări recunoscute oficial ca puteri nucleare
sunt Statele Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie, Fran ța, China,
India și Pakistan. Este posibil ca și alte țări să dețină arme nucleare,
dar ori nu au recunoscut acest lucr u în public, ori posesia lor nu este
confirmat ă. Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtare moderne
și pare să aibă și un program nuclear extens iv; Coreea de Nord a
declarat c ă are capabilit ăți nucleare (de și a făcut câteva declara ții

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

75 schimbătoare în leg ătură cu părăsirea programului s ău de armament
nuclear, de multe ori in func ție de clima politic ă din acel moment), dar
nu a realizat un test confirmat; de aceea statutul armelor sale r ămâne
neclar. De asemenea și Iranul este acuzat la momentul de fa ță de către
un număr de guverne c ă ar vrea s ă dezvolte capabilit ăți nucleare;
guvernul iranian spune îns ă că activitățile sale nucleare, cum ar fi
îmbogățirea uraniului, urm ăresc numai scopuri pa șnice.

3.4.1. Amenin țarea terorismului nuclear
Plecând de la sintagma „ Pericolul nuclear – toat ă lumea vorbe ște,
dar nimeni nu face nimic ”, comunitatea interna țională nu a mai stat
pasivă în fața acestui flagel modern și a organizat o serie de ac țiuni
menite să întărească securitatea interna țională.
În anul 2002 s-a desf ășurat, la Londra, Conferin ța internațională
privind metodele de abordare a securit ății nucleare și radiologice,
organizată de către Departamentul de Energie al Statelor Unite ale
Americii în colaborare cu Mini sterul pentru Energie Atomic ă și cu
Institutul de Cercet ări „Kurchatov” din Federa ția Rusă. Această
manifestare a dorit s ă fie un sprijin al comunit ății interna ționale în
dezvoltarea metodelo r de accelerare și extindere a programelor privind
securitatea material elor radiologice și nucleare, urmare a evenimentelor
din 11 septembrie 2001. Conferin ța s-a desf ășurat în cadrul a patru
grupuri de lucru care au abordat urm ătoarele problematici în domeniu:
• reducerea amenin țării radiologice;
• tendințe în traficul ilicit cu arme de distrugere în mas ă;
• metode bilaterale și multilaterale privind protec ția, controlul și
evidența materialelor nucleare;
• măsuri de urgen ță pentru prevenirea terorismului nuclear și
radiologic.
De asemenea au avut loc dezb ateri simultane privind: inova ția
științifică privită ca mijloc de combatere a terorismului nuclear si
radiologic, provoc ări și responsabilit ăți ale mass-media și întărirea
sistemului na țional de protec ție fizică a materialelor nucleare.
Participan ții au analizat m ijloacele de înt ărire a capabilit ăților
internaționale privind detec ția mișcărilor ilicite de ma teriale nucleare,
s-a făcut schimb de informa ții privind noile tehnologii disponibile

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

76 pentru a detecta activit ățile de contraband ă cu materiale nucleare și au
abordat problematica dezvolt ării de noi strategii coordonate la nivel
mondial.
La conferin ță au participat reprezentan ți din 15 țări, incluzând
experți și factori de decizie apar ținând guvernelor diferitelor țări.
La aceast ă întrunire din partea României a participat Lucian Biro,
secretar de stat, pre ședintele Comisiei Na ționale pentru Controlul
Activităților Nucleare din cadrul Ministerului Apelor și Protecției
Mediului, care a adus în discu ție și analiză tematica referitoare la
„Întărirea sistemului na țional de protec ție fizică a materialelor nucleare”.
La grupurile de lucru au fost abordate un șir de subiecte care au
ținut de posibilit ățile grupărilor teroriste de a organiza atentate asupra
obiectelor de importan ță nucleară și radiologic ă. Temele cele mai
importante care au fost discutate:
• terorismul nuclear în secolul 21;
• atacurile nucleare teroriste și atacurile teroriste asupra
obiectelor nucleare;
• atacurile cu „Bombe Murdare”;
• prevenirea atacurilor nucleare și radiologice din partea
grupărilor teroriste;
• securitatea nuclear ă globală;
• securitatea na țională și problemele radiologice;
• amenințările nucleare și radiologice teroriste în viitorul apropiat.
În ziua de 10 decemb rie 2009 ambasadorul Ma rk H. Gitenstein a
ținut un discurs cu ocazia ceremon iei de semnare a acordului dintre
Departamentul pentru Energie al SUA și Comisia Na țională pentru
Controlul Activit ăților Nucleare.
Domnia sa afirma c ă: „De câțiva ani, Guvernul SUA este
preocupat de amenin țarea grav ă la adresa securit ății interna ționale,
reprezentat ă de proliferarea nuclear ă și terorismul nuclear. SUA au
răspuns acestei amenin țări prin înfiin țarea în cadrul Administra ției
Naționale pentru Securitate Nuclear ă a Inițiativei de Reducere a
Amenințării Globale (GTRI), în februari e 2004. În ultimii cinci ani,
programul GTRI a reu șit să sporeasc ă securitatea instala țiilor
nucleare din întreaga lume, inclus iv de aici, din România. Aceste
eforturi au adus garan ția că materialul nuclear și radiologic nu cade
în mâinile persoanel or nepotrivite.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

77 În iulie 2008 și din nou în luna iunie a acestui an, Guvernul SUA
a oferit asisten ță României pentru evacu area uraniului puternic
îmbogățit. Putând fi u șor transformat într-o arm ă nucleară, uraniul
puternic îmbog ățit reprezint ă o țintă tentantă pentru terori ști.
În cadrul programului GTRI, materi alul nuclear este repatriat fie
în SUA, fie în Rusia, în func ție de originea sa ini țială și este diluat
pentru a fi convertit în uraniu slab îmbog ățit. Acesta poate fi folosit
drept combustibil pentru genera rea energiei nucleare, îns ă nu poate fi
folosit la fabricarea unei bombe. Cooperarea dintre SUA și România
pe parcursul acestui proces de transfer a fost extraordinar ă. A fost
nevoie de o cooperare foarte strâns ă pentru ambalarea și
transportarea în siguran ță a uraniului radioactiv. Gra ție ajutorului și
planificării atente a CNCAN, ambele tran șe care au plecat din
România – atât cea repatri ata în SUA în 2008, cât și cea repatriat ă în
Rusia anul acesta – au fost transportate f ără a avea loc niciun incident.
Pentru a continua eforturile deja începute, sunt mândru s ă am
astăzi onoarea de a semna acest ac ord de implementare împreun ă cu
Comisia Na țională pentru Controlul Activit ăților Nucleare pentru a
asigura cadrul legal necesar implement ării în România a programului
de protec ție radiologic ă al Inițiativei de Reducere a Amenin țării
Globale. În baza acestui acord, exper ți din SUA vor colabora cu
omologii lor români pentru a finan ța sporirea securit ății
amplasamentelor civile din Ro mânia în care se utilizeaz ă sau se
stochează materiale radiologice înalt radioactive ”.
În anul 2012 lide rii mondiali au f ăcut apel c ătre o cooperare mai
apropiată pentru a contracara amenin țarea terorismului nuclear, cu
ocazia summitului desf ășurat în capitala sud-coreean ă, cu ocazia
discuțiilor pe marginea securit ății nucleare, transmitea BBC.
Un comunicat de la finalul summitului a readus în discu ție apelul
pentru a securiza „materialul nuclear vulnerabil”.
În acest sens pre ședintele sud-core ean, Lee Myung-bak, a declarat
că terorismul nuclear r ămâne „ o gravă amenințare”, în timp ce
președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a afirmat c ă
acțiunea reprezint ă cheia.
Summitul a fost dominat de planurile Coreei de Nord de a lansa o
rachetă. Phenianul sus ține în continuare c ă racheta cu raz ă lungă de
acțiune va duce un satelit pe orbit ă, în luna aprilie.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

78 Mai recent în anul 2013 s-a organizat o alt ă adunare important ă
unde peste 100 de state s-au reunit având drept prim obiectiv
avertizarea întregii lumi cu privir e la pericolul terorismului nuclear.
Documentul negociat din martie de statele membre ale agen ției
nucleare ONU nu au întreprins ac țiuni interna ționale concrete pentru a
evita sustragerea materialelor necesare fabric ării unei bombe nucleare
de către teroriști, a relatat agen ția Reuters.
Analiștii spun că grupările radicale ar putea, teoretic, s ă construiasc ă
un dispozitiv nuclear artizanal, dac ă au fondurile necesare, cuno ștințele
tehnice și materialul nuclear. Grup ări precum Al-Qaeda au încercat s ă
facă rost de componentele unei asemenea bombe. Ob ținerea
materialului nuclear îmbog ățit până la nivelul la care se preteaz ă unei
arme este cea mai mare provocare, a șa că uraniul și plutoniul trebuie
păzite cu cea mai mare aten ție atât în instala țiile militare, cât și civile.
Amenințarea unei bombe nucleare artizanale este, în opinia
experților, „ un act cu probabilitate mic ă și consecin țe uriașe”.
Serviciile de informa ții ale statelor occidentale de țin informa ții în
privința efectului stoc ării materialelor nucleare din fosta Uniune
Sovietică, care este f ăcută, în foarte multe cazu ri, într-o modalitate
necorespunz ătoare. Cercet ătorii și tehnicienii bine preg ătiți în
domeniu sunt „achizi ții” interesante pentru țările debutante, în special
pentru cele care au ambi ția să-și dezvolte propriile capacit ăți de
producție pentru arme de distrugere în mas ă.
Numărul persoanelor înalt calificate în domeniu poate ajunge la
câteva mii. Cuno ștințele pe care le de țin pot prezenta interes pentru o
țară sau o grupare extremist-terorist ă care-și dorește obținerea unor
informații suficiente pentru aplicarea în practic ă a unui program
nuclear, biologic sau chimic nu prea sofisticat. Tenta ția acestor
oameni de a- și capitaliza cuno ștințele în str ăinătate, în condi țiile în
care standardul de via ță și resursele b ănești în fostul spa țiu ex-sovietic
sunt într-un declin evident, trebuie s ă fie destul de mare.
Un alt motiv îl constituie procesul transform ărilor complexe din
statele în discu ție, care determin ă tentația de a dezvolta arme,
componente, substan țe și tehnologii sensibile, în scopul ob ținerii unui
câștig financiar important. De și nu s-a găsit niciun document prin care
să demonstreze vânz ările regulate de componente și substan țe în

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

79 domeniul nuclear, biologic și chimic, se cunoa ște că exportul armelor
convenționale și al echipamentelor din dota rea fostei armate a Uniunii
Sovietice a avut și încă mai are loc.
Slăbiciunile sistemului de eviden ță prezintă o problem ă deosebită
din moment ce ofer ă posibilitatea exportului f ără un control prealabil
și, înainte de toate, este posibil ă traficarea armelor f ără încuviințarea
cuiva. Exportul armelor și a tehnologiei trebuie v ăzut în mod
consecvent posibil, chiar dac ă are loc sau nu la nivel interna țional sau
ca rezultat al unui control necorespunz ător al corup ției ori al traficului
ilegal. Exist ă informații certe care atest ă că unele grupuri teroriste au
încercat s ă obțină materiale nucleare și tehnologia aferent ă (Brigăzile
Roșii, IRA, Aum).

3.4.2. Traficul cu materiale nucleare
În ultimele trei decenii au fost numeroase cazuri de traficare a
materialelor nucleare pe toate continentele, inclusiv în Statele Unite
ale Americii. Din cele 450 de încerc ări de trafic ilegal raportate și
înregistrate la Departam entul pentru Energie pân ă în anul 1994, cele
mai multe s-au do vedit a fi doar în șelăciuni cu scopul de a ob ține
profituri materiale m ărunte, care implicau materiale false și erau opera
unor oportuni ști.
Germania de ține primul loc în trafic ul cu materiale nucleare
ilegale și oferă o perspectiv ă nefavorabil ă asupra a ceea ce se întâmpl ă.
Tendințele apărute în ultimii câ țiva ani afecteaz ă organismele care
trebuie să pună în aplicare legea, astfel: cre șteri bruște ale num ărului
de incidente, un num ăr de cazuri despre care se crede c ă ar implica
materiale nucleare adev ărate, spre deosebir e de fraude sau în șelăciuni,
un număr redus de confisc ări de materiale nucleare, în cazurile în care
se suspecta prezen ța lor.
În lunile mai-iunie 1994 au avut loc dou ă sustrageri de plutoniu și
uraniu din Germania. În decembrie 1994, poli ția cehă a capturat 4 kg
de uraniu îmbog ățit. În vara anului 1996, au fost furate 2,7 kg de uraniu
dintr-un seif bancar în localitatea Baden-Wurtte mberg. În octombrie
2001, poli ția turcă a arestat dou ă persoane care aveau asupra lor 1,16 kg
de uraniu militar. Tot în octombr ie 2001, ministerul rus al Ap ărării a
semnalat dou ă incidente recente, când grup uri teroriste au încercat s ă

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

80 pătrundă în depozite nucleare ruse ști. Din 1993, Agen ția Interna țională
pentru Energie Atomic ă a consemnat 175 de cazuri de trafic nuclear,
18 implicând uraniu îmbog ățit sau plutoniu53.
Mai alarmante sunt rapoartele despre lipsa din arsenalul rusesc de
armament nuclear u șor. În anul 1996, generalul rus Alexander Lebed a
pretins că 40 dintre a șa-numitele „arme geaman tan” nu puteau fi g ăsite.
Ulterior acesta a retractat declara ția, dar într-o manier ă care a nelini știt
mulți experți54.
Au mai fost încerc ări de traficare a materialului cu dubl ă
folosință. Mari cantit ăți de beriliu au fost fura te, în anii 1992-1993 din
Obriusk – Rusia, din care mai mult de jum ătate a fost traficat prin
Lituania, iar o mare parte din cantitatea detectat ă a făcut obiectul unei
afaceri între o firm ă estoniană și o companie din Lichtenstein.
Se pare c ă ne confrunt ăm, fără excepție, cu cazuri de traficare în
care sunt implicate persoane sau grupuri mici, care î și procură
materialul printr-un mod oarecare și îl transport ă în Europa de Vest în
scop de comercializare, deseori pe o pia ță inexistent ă. Totodat ă,
trebuie avute în vedere unele activit ăți de trafic de materiale nucleare
de-a lungul rutelor tradi ționale din Rusia c ătre țările vecine, mai precis
pe rutele sudice c ătre Turcia, Iran sau Afganistan și pe rutele estice
către Mongolia și China.
Au fost raporta te cazuri despre implicarea a șa-numitei „mafii ruse”
în tranzac ții de comercializare ilegal ă de materiale adi ționale precum
beriliu, dar pân ă în prezent nu s-a dovedit prezen ța acesteia în niciuna
din situațiile de achizi ționare a materialelor care puteau fi utilizate
pentru construc ția unor arme nucleare. Li psa unui mobil clar în
activitatea de comer ț arată că problema este a unor ac țiuni individuale,
și nu a unei activit ăți organizate. În niciun caz nu s-a ajuns la
concluzia c ă incidentul sau traficarea a fost rezultatul unei comenzi
lansate de o țară cumpărătoare.
Este foarte greu de identificat, dac ă nu chiar imposibil, implicarea
elementelor apar ținând crimei organizate în activitatea de traficare și nu

53 International Atomic Energy Agency, Calculating the New Global Nuclear
Terrorism Threat , Press Release, 1 noiembrie 2001.
54 BMJ, vol. 9, nr. 3, 2002, p. 124.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

81 putem ignora posibilitatea ca , în viitor, acestea s ă considere c ă profitul
așteptat din traficul cu materiale nucleare ar dep ăși riscurile poten țiale.
Aliații NATO și-au men ținut un angajament de lung ă durată
privitor la controlul armelor nucleare, dezarmare și neproliferare, ca
parte integrant ă a politicii de s ecuritate interna țională, ferm inclus ă
în contextul politic ma i larg în care alia ții caută să sporeasc ă
stabilitatea și securitatea prin reducerea nivelelor armelor și
creșterea transparen ței și încrederii reciproce pe plan militar .
În „Decizia Montebe llo” din 1983, s-a anun țat și apoi s-a executat
retragerea a 1.400 de focoase nu cleare din Europa. Tratatul For țelor
Nucleare cu Raz ă Medie de Ac țiune (INF), între Statele Unite și
Uniunea Sovietic ă, din 1987, a eliminat la scar ă globală rachetele
nucleare cu lansare de la sol și rază medie de ac țiune, fructificând
astfel aspectul referitor la controlul armamentului, din „decizia dubl ă”
a NATO din 1979.
Statele Unite și Federația Rusă au fost și sunt pe deplin angajate
într-un proces care are ca obiectiv reducerea drastic ă a armelor lor
nucleare strategice.
Tratatul pentru Reducerea Armelo r Strategice (START-I), semnat
în iulie 1991 și aflat în vigoare din 1994 , va reduce armele strategice
desfășurate de ambele p ărți, de la mult peste 10. 000, la 6.000. START-II
(semnat în ianuarie 1993 și ratificat de Statele Unite în ianuarie 1996
și de către Rusia în aprilie 2000) va continua s ă reducă armele
strategice de fiecare parte la aproximativ 3.000 sau 3.500 și va elimina
vehiculele de repozi ționare cu ochire independent ă multiplă (MIRV)
din Rachetele Balistice Intercontinentale (ICBM), totodat ă asigurând
procedurile de verificare inopinat ă a respect ării acordului.
În urma ratific ării START II de c ătre Rusia, Statele Unite și Rusia
au indicat faptul c ă sunt preg ătite să se angajeze în negocierile pentru
START-III, pentru o alt ă reducere a armelor strategice la aproximativ
2.000 sau 2.500 și pentru a introduce m ăsuri legate de transparen ța
inventarelor focoaselor strategice și a distrugerii focoaselor nucleare
strategice.
În alte domenii colaterale, țările membre NATO sprijin ă și participă
în totalitate la Tratat ul asupra Neprolifer ării Armelor Nucleare (NPT),
care a fost semnat de 187 de țări. Tratatul, ini țiat în anul 1967 de

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

82 statele puteri nucleare ale timpului (SUA, Marea Britanie, URSS, Fran ța
și China), a constituit piatra de temelie a regimului interna țional de
neproliferare nuclear ă, prin care se exprima angajamentul statelor
semnatare de a nu exporta statelor nenucleare arme nucleare,
componente ale acestora și tehnologiile acestora, precum și măsurile
de siguran ță necesare, modalitatea de control asupra acestora și rolul
Agenției Interna ționale pentru Energia Atomic ă.
Inițiatorii au îndemnat toate țările nesemnatare s ă adere la Tratat
și să-l implementeze în totalitate. La Conferin ța cincinal ă pentru
revizuirea NTP, care a avut loc la New York în luna mai 2000, cele
cinci puteri nucleare care sunt membri permanen ți ai Consiliului de
Securitate al ONU – China, Fran ța, Rusia, Marea Britanie și Statele
Unite – pe lâng ă alte măsuri practice de implementare a tratatului, s-au
angajat să acționeze cât mai eficient pentru a elimina complet arsenalele
nucleare proprii, pân ă la dezarmarea total ă. Acest angajament reprezint ă
un pas înainte semnificativ în dome niul controlului armelor nucleare
și care poate exercita o influen ță pozitivă asupra planurilor viitoare de
control al armamentului.
Scopul fundamental al for țelor nucleare existente în lume r ămâne
cel politic: de p ăstrare a p ăcii și prevenire a constrângerilor. Acestea
fac ca riscurile agresiunii împo triva statelor posesoare de ADM și a
aliaților lor să fie incalculabile și inacceptabile într -un mod în care
doar forțele conven ționale nu ar fi pu tut-o face. Împreun ă cu o
combinație adecvat ă de capacit ăți convenționale, acestea înc ă mai
creează o nesiguran ță reală oricărei țări care ar putea c ăuta avantaje
politice sau militare pr in intermediul amenin țării sau folosirii de arme
de distrugere în mas ă împotriva lor. Prin desc urajarea folosirii armelor
nucleare, biologice sau chimice, for țele Alianței contribuie și la eforturile
aliaților de prevenire a prolifer ării acestor arme și a mijloacelor de
aprovizionare cu acestea55.
România, consecvent ă politicii sale de securitate și bună înțelegere
cu toate na țiunile lumii, consider ă că „Participarea la programele de
neproliferare se va rea liza prin revigorarea ac țiunilor tradi ționale

55 Mihai V . Zodian, Lumea 2005, enciclopedie politic ă și militară, armele de
distrugere în mas ă, București, Editura CTEA, 2005, p. 181.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

83 (activități politice și diplomatice, acorduri privind controlul armamentelor
și al exporturilor) și armonizarea mecanismelor și proceselor
naționale cu cele ale NATO, UE, ONU și AIEA. Principalele direc ții
naționale de ac țiune vor viza: cre șterea contribu ției României la
eforturile comunit ății interna ționale privind respectarea ferm ă a
tratatelor interna ționale în domeniul dezarm ării și interzicerii armelor
de distrugere în mas ă; întărirea regimurilor și aranjamentelor privind
controlul exporturilor și interdicția transferurilor ilegale de materiale
nucleare, bacteriologice, chimice și radiologice; participarea la
activitățile și acțiunile interna ționale vizând asigurarea respect ării
reglement ărilor privind neproliferarea și blocarea accesului ilegal al
unor state și organiza ții la armele de distrugere în mas ă”56.

3.4.3. Amenin țarea armei radiologice
Amenințarea radiologic ă reprezint ă evenimentul în care sunt
angajate materialele radioactive și mijloacele de producere a radia țiilor
pentru a cauza pierderi um ane sau pentru a restric ționa folosirea
materialelor, echipamentelor, in frastructurii sau a terenului.
Este destul de mare pr obabilitatea de a fi utilizat ă și folosită de
către grupările teroriste al c ăror scop principal este acela de a provoca
pierderi umane, de a instala panica public ă sau de a produce dezorganiz ări
sociale, aceste efecte fiind poten țate prin tehnicile neconven ționale și
modalitățile asimetrice folosite.
Sunt considerate arme radiologice di spozitivele, armele, echipamentele
care utilizeaz ă materiale radioactive pentr u a provoca distrugerea,
producerea de pag ube materiale, r ănirea personalului prin radia țiile
emise în procesul de dezintegrare a nucleelor izotopilor radioactivi.
Sunt cunoscute dou ă forme de manifestare a r ăzboiului radiologic,
forma pasiv ă și forma activ ă. Războiul radiologic pasiv implic ă
utilizarea materialelor sau a obiectel or radioactive sub forma unor
dispozitive emi țătoare de radia ții denumite RED (Radiation Emitting
Device) plasate în cl ădiri și instituții publice, locuri aglomerate, zone
urbane intens circulate care expun un num ăr mare de oameni pentru
perioade îndelungate de timp.

56 Președinția României, Strategia de securitate na țională a României , ediție
2007, p. 17.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

84 Forma activ ă include împr ăștierea materialelor și substan țelor
radioactive asupra unei zone prin dispozitive sau mecanisme speciale
de dispersare a radia țiilor denumite RDD (Rad iological Dispersal
Device), precum și prin atacul direct asupra unor infrastructuri critice,
cum este cazul centralelor și reactoarelor nuclea re. Aceste dispozitive
dispersive combin ă materiale radioactiv e cu explozivi conven ționali
care răspândesc materialul radioactiv peste aria- țintă fiind cunoscute
în literatura tehnic ă și sub denumirea de „bom be murdare”, scopul
fundamental pentru care sunt utiliz ate fiind acela de a produce panic ă
în masă și nu neapărat distrugeri în mas ă. Materialele radi oactive pot fi
obținute din material e fisionabile reg ăsite în laboratoare, centre medicale
sau industriale, din de șeuri radioactive sau din materiale radioactive
provenite de la centrale nucleare civile și de la reactoarele de cercetare.
Aceste materiale produc emisii radi oactive de particule alfa, beta
precum și radiații gama care pot provoca personalului afectat
caracteristici specifice bolii de iradiere dup ă valoarea dozei absorbite:
amețeli, hemoragii, c ăderea părului, insuficien ță respiratorie sau
cardiovascular ă și cerebrovascular ă, arsuri și traumatisme corporale.
Factorii care intensific ă puterea de dispersie a particulelor radioactive
sunt particulariza ți în funcție de topografia zonei în care se ac ționează
cu asemenea mijloace radi ologice, tipul acestora și obiectivele
propuse, astfel putând fi inclu și în aceast ă categorie cantitatea de
material radioactiv și de explozibil, modalitat ea de dispersie – sub form ă
de praf sau aerosoli –, condi țiile meteorologice locale – viteza vântului
și umiditatea aerului.
Grupările teroriste au în vedere fo losirea în scop de intimidare a
armei radiologice cu urm ări deosebit de periculoase.
Războiul radiologic reprezint ă în esență o modalitate imprevizibil ă,
eficientă, accesibil ă, cu grad de noto rietate relativ sc ăzut prin care se
infuzează panica public ă, haosul și nesiguran ța colectiv ă cu urmări
semnificative asupra ordinii social e amplificându-se ulterior prin
efectele psihologice induse personalului expus.
Este de notorietate ac tivitatea savantului at omist pakistanez Abdul
Kadeer Han de vânzare a t ehnologiei nucleare în alte state, din Asia pân ă
în Africa de Nord. Timp de un decen iu, acesta a vândut planuri pentru
tehnologia de îmbog ățire a uraniului și chiar uraniu hexafluorid care

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

85 prin procesul de centri fugare, se transform ă în uraniu îmbog ățit pentru
arma nuclear ă. Punerea la dispozi ția Iranului, Libiei și Coreei de Nord a
planurilor pentru tehnologia de centri fugare a uraniulu i, aprovizionarea
altor state cu piese și chiar inventarul complet de centrifugare sunt,
recunoaște el, acum, în fa ța națiunii, opera sa. Alte componente au
fost cump ărate de rețele din Europa, Orientul Mijlociu și Africa.
Activitățile teroriste din domeniu se preocup ă de cump ărarea, dar
și de sustragerea de tehnologii și produși cu apartenen ță C.B.R.N.
Cazul infractorilor români care, în anii 1994-1995, au sustras de la
uzine chimice din țară uraniu îmbog ățit, pe care l-au traficat apoi în
Occident, este un avertisment pentru institu țiile de siguran ță ale
statului, în intensificarea m ăsurilor de prevenire și combatere a unor
astfel de activit ăți. Eforturile statelor membre și nemembre NATO sau
partenere de înl ăturare a tuturor vulnerabilit ăților critice din economie și
societate, în general, vor pune stavil ă acțiunilor infrac ționale și teroriste.
Amenințările teroriste cu întrebuin țarea ADM au îndemnat statele
să adopte strategii de nep roliferare, care fac tot mai dificil tranzitul cu
arme ilicite.
În ultimii ani au avut loc mai multe ini țiative, la nivel statal și al
organismelor interna ționale, care s ă ducă la limitarea accesului la
tehnologii, a unor state, printr e care mai semnificative sunt:
• controlul strict asupra posesiei și transferului de tehnologie
nucleară, precum și cooperarea tuturor organ ismelor responsabile
pentru descoperirea laboratoarelor , intermediarilor, furnizorilor
și cumpărătorilor de tehnologie și material fisionabil;
• întărirea legisla ției și controlului interna țional asupra prolifer ării
ADM;
• lărgirea cooper ării în direc ția elimin ării armelor nucleare și
materialelor chimice, biologice și radiologice;
• instituirea unui sistem de ermetizare a spa țiului nuclear civil,
pentru a nu permite proliferarea armelor nucleare;
• în viitor, doar statele care au semnat Protocolul Adi țional să
poată importa echipament pentru programul lor nuclear civil;
• crearea unui comitet special al Agen ției Interna ționale de
Energie Atomic ă/AIEA pentru protec ția și verificarea îndeplinirii
obligațiilor de către state.

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

86 Singura cale de a da o lovitur ă puternic ă superterorismului
mondial este înt ărirea cooper ării bilaterale și multilaterale, prin coali ții
ad-hoc de voin ță sau conduse de institu ții internaționale (ONU, UE,
NATO), cu utilizarea tuturor mijloacelor avute la dispozi ție: diploma ție,
servicii de informa ții, mecanisme financiare, sus ținere juridic ă etc.
Pentru a învinge în confruntarea cu terorismul, teoreticienii artei
războiului actual au în vedere, într-o m ăsură apreciabil ă, abilitatea
autorităților militare și civile, a sectorului privat, a societ ății civile de
a colabora în domeniu, de a muta r ăzboiul la inamic, de a folosi
mijloace de contracarare specifice, a multiplica sistemele de control și
măsurile de secu ritate, a declan șa acțiuni preventive hot ărâtoare.
Se poate aprecia c ă există, aici, un întins teren de inova ție, care
însumeaz ă capacități mai bune, integrate de informa ții secrete, care s ă
ofere în timp util da te clare despre amenin țări, coordonarea activit ăților
cu aliații, pentru realizarea unei evalu ări comune a amenin țărilor cele
mai periculoase și continuarea transform ării forțelor militare, spre a le
asigura capacitatea de a ac ționa rapid și precis, cu rezultate decisive.
Este de subliniat faptul ac țiuni bine desf ășurate și coordonate pot
anihila acțiunile agresive ale inamicului, destabilizându-l și determinându-l
să comită erori printr-o gre șită apreciere a situa ției întâlnite. La aceasta
vor concura cu succes, în confrunt ările viitoare, dup ă părerea unor
teoreticieni ai r ăzboiului și analiști politico-militari, computerele și
sistemele informa ționale, diversele realiz ări tehnologice incluse în
sisteme sofisticate, implicarea uman ă regăsindu-se doar la nivel
strategic sau al deciziei politice.

3.5. Combaterea terorismului C.B.R.N. Din perspectiva preocup ărilor pentru securitatea na țională,
amplificarea fenomenului terorist și proliferarea armelor de distrugere
în masă reprezint ă principalul factor generator de incertitudine în
domeniul securit ății globale. De aceea statele care se simt responsabile
de menținerea unei st ări propice evolu ției democratice a omenirii și
cele care pot deveni ținte ale terorismului trebuie s ă își unească forțele
pentru a realiza o puternic ă coaliție de natur ă politico-militar ă
împotriva acestui flagel.
Armele de distrugere în mas ă (arme nucleare, chimice, biologice
și radiologice) constituie o amenin țare deosebit de grav ă din punct de

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

87 vedere al poten țialului de distrugere. Acce sul la astfel de mijloace
devine tot mai u șor din punct de vedere tehnologic, iar tenta ția
dobândirii lor spore ște amenin țător, concomitent cu reducerea
garanțiilor de comportament responsabil al autorit ăților ce intr ă în
posesia lor, îndeosebi în cazul re gimurilor animate de ideologii po litice
sau religioase extremiste. Se amplific ă, de asemenea, preocup ările
pentru dezvoltarea mijloacelor de transport la țintă a unor astfel de
arme și pentru realizarea și stocarea produselor cu dubl ă utilizare.
Trebuie în acest sens implementate o serie de m ăsuri de eradicare
a cauzelor care produc aces t fenomen deosebit de complex.
Acest grup de m ăsuri ține de implementarea unor strategii po litice,
economice și culturale globale și regionale, elaborate în raport cu
concluziile care rezult ă din investigarea complex ă a sfidărilor,
provocărilor și amenințărilor care se profileaz ă la orizontul mileniului
trei, și cuprinde57:
• cercetarea profesional ă a fenomenului terorismului în general
și mai ales a terorismului nuclear, chimic și biologic, care se
află abia la început, dar care are posibilitatea s ă beneficieze de
progresele enorme f ăcute de ingineria nuclear ă, de cea genetic ă
și bacteriologic ă;
• descoperirea, investigarea și analiza factorilor favorizan ți și
înlăturarea acestora;
• concentrarea activit ății factorilor de decizie politic ă pe
optimizarea raporturilor interuma ne, degradate semnificativ în
perioada trecerii la implementarea obiectivelor și structurilor
noii ordini mondiale, periodic caracterizat ă în general de o
stare de haos (care se cere deci analizat ă pe coordonatele
teoriei haosului);
• acceptarea sistemelor de val ori ale tuturor civiliza țiilor existente
și diminuarea semnificativ ă a comportamentului agresiv și
amenințător în rela țiile interna ționale;
• eradicarea s ărăciei;
• promovarea dialogului și schimbului de valori între religii,
între etnii, între entit ățile etnoculturale etc.

57 Gh. Văduva, E. Che țe, C. Moștoflei, V . Popa, op.cit .

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

88 Colapsul sau evolu ția anarhic ă a unor state posesoare de arme de
distrugere în mas ă, autoritatea redus ă exercitat ă de unele guverne
asupra complexelor lor militare, precum și existența unor regiuni –
inclusiv în Europa – aflate în afara controlului statal, favorizeaz ă
dezvoltarea unei pie țe negre active pentru astfel de mijloace.
Presiunea exercitat ă de cererea din țările începătoare, convingerea,
exagerată uneori, a unor câ știguri financiare rezultate în urma
comercializ ării armelor de distrugere în mas ă, la fel ca și situația
politică și economic ă din unele țări fac imposibil ă evaluarea riscului
proliferării armelor de distrugere în mas ă.
Singura cale de a da o lovitur ă puternică terorismului cu armele
de distrugere în mas ă este înt ărirea cooper ării bilaterale și
multilaterale, prin coali ții ad-hoc de voin ță sau conduse de institu ții
internaționale (ONU, UE, NATO), cu u tilizarea tuturo r mijloacelor
avute la dispozi ție: diploma ție, servicii de informa ții, mecanisme
financiare, sus ținere juridic ă etc.
Aflat în fa ța unor diversificate și noi conflicte, asimetrice și
„considerând Orientul Mijlociu princi palul creuzet al conflictelor la
nivel mondial ”58, Alianța Nord-Atlantic ă a simțit nevoia de o
modificare atât în structur ă cât și în concepte și strategii.
Începând cu Summitul de la Praga, NATO a investit timp și
eforturi considerabile în transformarea militar ă. Acestea includ reformarea
structurii de comand ă, înființarea Forței de Răspuns a NATO, și
supravegherea implement ării reformelor rezultate din Angajamentele
în domeniul Capabilit ăților de la Praga, care au fost concepute pentru
a oferi Alian ței capabilit ăți de natur ă expediționară sporite.
„Deși lista opera țiilor conduse de NATO es te deja impresionant ă,
presiunea pentru a accepta mai multe misiuni devine din ce în ce mai
puternică. Din multe puncte de vedre, Alian ța a devenit victima
propriului succes, fapt care îi face pe anali știi din domeniul securit ății
și chiar pe secretarul gene ral al ONU, Kofi Anan, s ă caute să
contribuie din ce în ce mai mult la rezolvarea multiplelor probleme
dificile ale lumii. Exist ă totuși limite ale capacit ății Alianței de a
disloca for țe. Neajunsurile evidente în domeniul Capabilit ăților

58 www.nato.int/docu/review/i ssue/romanian/debate.html

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

89 trebuie eliminate dac ă NATO inten ționează să devină un manager
eficace al crizelor cu o capacitate rapid ă de reacție și vocație globală,
în situația în care to ți aliații au o asemenea perspectiv ă”59.
Referindu-se la modific ările și transform ările NATO, survenite în
urma Summit-ului de la Praga, amiralul Edmund P. Giambastiani
afirma „ Procesul de planificare a ap ărării trebuie s ă fie reformat
astfel încât s ă devină un mijloc mai util care s ă ajute la identificarea
și generarea for țelor și capabilit ăților corespunz ătoare pentru
operațiile Alian ței. În acest sens, în prezent, se afl ă în discuție ideea
de a stabili obiective țintă în privin ța gradului de întrebuin țare
(„Usability”) și al rezultatelor („output”). Aceasta implic ă, încă de la
bun început, ca na țiunile să se organizeze s ă disloce în opera țiile
Alianței un anumit procentaj din for țele pe care le de țin. Acest lucru
reprezintă un bun punct de plecare, dar nu mai mult decât atât.
Mecanisme mai eficiente sunt în continuare necesare pentru a
transforma capabilit ățile în angajamente opera ționale concrete, astfel
încât atunci când NATO ia decizia politic ă de a executa o anumit ă
misiune, Alian ța să aibă la dispozi ție combina ția corespunz ătoare de
forțe și mijloace preg ătite pentru a fi trimise în teren. Acestea ar
putea presupune o baz ă mai mare pus ă pe forțe permanente și
formațiuni multina ționale cu un grad înalt de operativitate necesar
dislocării rapide pe principiul rota ției, o specializare sporit ă pe roluri
și aranjamente noi și inovație de finan țare, astfel încât alia ții să
împartă povara crescând ă a unei game din ce în ce mai extinse de
angajamente opera ționale ”.
Profundele transform ări care au loc pe scena politico-militar ă
internațională impune din partea factorilo r responsabili implementarea
unor măsuri suplimentare privind nepro liferarea armelor de distrugere
în masă:
• eforturile de înt ărire a inform ării și cooperării în domeniu;
• angajarea ferm ă pentru promovarea universalit ății și întăririi
acordurilor multilateral e care privesc neproliferarea armelor de
distrugere în mas ă și a mijloacelor de livrare a acestora;
• întărirea regimurilor de control al exporturilor;

59 www.nato.int/docu/review/2004/issue2/romanian/art3.html

Terorismul C.B.R.N. – amenin țare la adresa securit ății internaționale

90 • acțiuni intense pentru incriminarea activit ăților care contribuie
la proliferarea armelo r de distrugere în mas ă sau a materialelor
conexe acestor arme;
• măsuri privind protec ția fizică a materialelor și echipamentelor
nucleare și un control sus ținut al utiliz ării, depozit ării și
transportului surselor radioactive;
• dezvoltarea cercet ării științifice în sfera detec ției și a
contracarării efectelor armelor de distrugere în mas ă;
• stabilirea de noi standarde și măsuri de protec ție și siguranță.
Terorismul nu va putea fi eradicat. Sub o form ă sau alta, el va
exista mereu. Omenirea poate s ă-l pună însă sub supraveghere, s ă-i
limiteze efectele, s ă se protejeze împotriva lui. Aplicarea cu stricte țe
și rigurozitate, de c ătre toate statele semnatare a prevederilor privind
neproliferarea armelor de distrugere în mas ă, va reduce riscurile
diseminării și folosirii acestora de c ătre organiza țiile teroriste, îns ă nu
va elimina în totalitate posib ilitatea producerii unui nou atac.

91
BIBLIOGRAFIE
1. Albu, Cristina, Arma psihologic ă – între limite și
performan țe, București, Editura MIRA, 2008.
2. Andreescu, A., Terorismul – r ăzboiul viitorului. Discurs,
București, Asociația Oamenilor de Știință din România, 2003.
3. Andreescu, A. și colectiv, Terorismul interna țional – flagel al
lumii contemporane , București, Editura M.A.I., 2003.
4. Berevoianu, Marius, Terorismul C.B.R.N. , Lucrare de licen ță,
Sibiu, Academia For țelor Terestre „Nicolae B ălcescu”, 2009.
5. Campbell, K. James, Excerpts from Research Study
„Weapons of Mass Destruction and Terrorism: Proliferation
by Non-State Actors” . În: „Terrorism and Political Violence”,
V ol. 9, Nr. 2, 1997.
6. Col. Conea, E., lt.col. B ăleanu, D., cpt. Elisei, A., Terorismul –
fenomen complex documentar , București, Editura Militar ă, 2004.
7. Delanghe, Christian, gener al (r) de corp de armat ă, La guerre
contre le terrorisme , 18.09.2001.
8. Filea, I. Ivana, „Calul troian” al terorismului interna țional
este bioterorismul . În: „România Liber ă”, 26.01.2006.
9. Col.(r) dr. Ioana, Ion, Terorismul
și riposta militar ă, București,
Editura Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”, 2005.
10. Kagan, E., Bioregulators as Instruments of Terror .
În: „Clinics in Labo ratory Medicine”, Septembrie 2001.
11. Laquer, Walter, The Age of Terrorism , Boston, MA, Little,
Brown, 1987.
12. Manole, Alina, Agenți neconven ționali în medicin ă: prionii ,
București, Redacția Atheneum, 2005.
13. Marret, Jean-Luc, Techniques du terrorism, Methodes et
practiques du „metier terroriste” , Presses Universitaires de
France, 2000.
14. Măciucă, M., Toma, Gh., Dimensiunea militar ă a securit ății
în condițiile acceler ării procesului globaliz ării, București,
Editura Universit ății Naționale de Ap ărare, 2004.

92 15. Năstase, A., Bătălia pentru viitor , București, Editura New
Open Media, 2000.
16. Neag, Mihai-Marcel, Conceptul NATO cu privire la terorism ,
Sibiu, 2004.
17. Păun, Ludovic, Bioterorismul și armele biologice , București,
Editura Amaltea, 2003.
18. Pârlog, Cezar, Armele chimice și biologice: O teroare
psihologic ă? În: „Spirit Militar M odern”, nr. 5, 2004.
19. Pegulescu, A., Fenomenul terorist și rețelele mondiale ale
terorii. Considera ții asupra terorismului interna țional structurat .
În: „Sesiunea de Comunic ări Științifice Strategii XXI –
Securitate si Ap ărare în Uniunea European ă”, Ministerul
Apărării, Universitatea Na țională de Apărare „Carol I”,
București, 17-18 aprilie, 2008.
20. Rațiu, A., Terorismul interna țional factor de risc la adresa
securității naționale , Sibiu, Editura Burg, 2006.
21. Reich, Walter, Origin of Terrorism , Cambridge, U.K., 1990.
22. Spencer, R.C., Wilcox, M.H., Agents of Biological Warfare .
În: „Rev. Med. Microbiol.”, nr. 4, 1993.
23. Stoica, I. Sebastian, Terorism, mass-media și cyber terorism ,
Disertație, Bucure ști, Academia de Poli ție „Alexandru Ioan
Cuza”, 2008.
24. Văduva, Gh. și colab., Terorismul – Dimensiune geopolitic ă
și geostrategic ă. Războiul terorist. R ăzboiul împotriva
terorismului , București, Academia de Îna lte Studii Militare,
2002.
25. Walsh, J., Desmond, E., Shoko Asahara The Making of a
Guru . În: „Time”, 3 aprilie 1 995, V ol. 145, Issue 14.
26. Watanabe, Manabu, Religion and Violence in Japan Today:
A Chronological and Doctrinal Analysis of Aum Shinrikyo .
În: „Terrorism and Political Violence”, ed. Frank Cass,
London, V ol. 10, Nr. 4, 1998.
27. Zanc, Ioan, Lupu, Iustin, Ipostaze actuale ale bioterorismului .
În: „Revista Român ă de Bioetic ă”, Cluj-Napoca, 2003.

93 28. Zodian, V. Mihai, Lumea 2005, enciclopedie politic ă și
militară, armele de distrugere în mas ă, București, Editura
CTEA, 2005.
29. NATO Headquarters, The NATO Training Group (NTG)
Handbook , Brussels, March 1997.
30. North Atlantic Treaty Organisation, Handbook on the
Medical Aspects of NBC Defensive Operations , Brussels,
NATO 1996, (Amed P-6 (B)).
31. Terrorism, Weapons of Mass Destruction and Security ,
Policy Forum, University of Georgia, 1997.
32. US Government Office, Terrorism Group Profiles ,
Washington, DC, 1999-2000.
33. http://www.foreignaffairs. org/home/terrorism.asp
34. http://www.nato.int/docu/terror ism.htm, NATO’s military
concept for defence against terrorism
35. http://www.nato.int/docu/terroris m.htm, site-ul oficial al
NATO
36. http://www.terrorism.com, Te rrorism research center
37. https://archive.org/stream/B ogdan_Teodoresc u-Milenii_De_
Manipulare_2_0_10__/Bogdan_T eodorescu-5_Milenii_De_
Manipulare_2_0_10___djvu.txt