Terorism și Contra-terorism în UE: [622118]

1 

Terorism și Contra-terorism în UE:

Lecții din Trecut

2

3 
 Laurențiu REBEGA

Terorism și
Contra-terorism în UE

Lecții din Trecut

MV
MICA VALAHIE
București
2017

4 

MV
Editura Mica Valahie
Tel. (+4) 0771.291.581, (+4) 0722.33.99.84, (+4) 0745.031.859
Email: [anonimizat], [anonimizat]
www.micavalahie.ro Descrierea  CIP a Bibliotecii  Naționale a României

5 

Celor care î și riscă viețile
protejându-le pe ale noastre.

6

7 
 Mulțumiri

Orice carte are, pe lâng ă autorul sau autorii propriu-zi și
și nenum ărați oameni care, individual sau institu țional,
contribuie la transformarea ideii în tip ăritura care ajunge la
public.
Simt nevoia ca și aici să adresez mul țumiri pentru
acest efort asumat cu responsabilitate și modestie de oameni
minunați cu care am colaborat. Este vorba despre Diana-
Alexandra Filipescu, masterand ă în Criminologie Global ă și de
ceilalți colegi din cabinetul meu parlamentar de la Bruxelles.
Sugestiile rezultate din lungi și interesante discu ții, precum și
sprijinul lor în privin ța colectării și corobor ării datelor, a fost
neprețuit.
Mulțumesc de asemenea Editurii Mica Valahie care a
realizat într-un timp record editarea și tipărirea acestei c ărți.
Mulțumesc, în fine, tuturor celor care, în discu ții private
sau în comentariile de pe re țelele sociale, mi-au înt ărit
convingerea c ă, pentru a putea fi comb ătut, terorismul trebuie
mai întâi în țeles și nici un demers în acest sens nu este inutil.

8

9 
 Cuprins

Cuvânt înainte ………………………………………………………. 11
1. Introducere ……………………………………………………….. 15
2. 50 de umbre ale terorismului …………………………….. 21
2.1. Defini ția ………………………………………………………. 24
2.2. Formele terorismului …………………………………….. 30
2.3. Teroristul …………………………………………………….. 392.4. Frica …………………………………………………………… 42
3. Terorismul de dreapta
– Nucleul Armat Revolu ționar ……………………………….. 49
3.1. ‘Anni di piombo’ …………………………………………… 51
3.2. Romantism vs. „represiune” …………………………… 543.3. Masuri antiteroriste ………………………………………. 57
4. Germania – de la studen ții rebeli la terori ști ……….. 61
4.1. Un scurt istoric al mi șcării în ansamblul ei ……….. 62
4.2. O revolu ție cultural ă? ……………………………………. 66
4.3. De la studen ți rebeli la terori ști ………………………. 69
4.4. Masuri antiteroriste ………………………………………. 75
5. Terorism separatist – cazul spaniol …………………… 79
5.1. Istoricul mi șcării …………………………………………… 80
5.2. De la legales la fichados ……………………………….. 835.3. Țintele și atacurile ………………………………………… 86
5.4. Măsuri antiteroriste ………………………………………. 90

10 
 6. Terorismul Islamic – Al-Qaeda & Statul Islamic ……. 93
6.1. Terorismul religios – o prezentare general ă …….. 94
6.2. Ucigând în numele cui? ………………………………… 97
6.3. Atacuri ………………………………………………………… 103
7. Contraterorismul ………………………………………………. 107
8. Concluzii ………………………………………………………….. 117
Bibliografie …………………………………………………………… 124
Listă cu imagini ………………………………………………………. 141

11 
 

Cuvânt înainte

Cartea Terorism și Contraterorism în Uniunea
European ă: lecții din trecut având ca autor pe Lauren țiu
Rebega – membru al Parlamentului European din 2014, este
bazată pe ideea c ă terorismul este adesea prezentat ca fiind
un fenomen nou și senza țional, lipsind, poate, lec țiile
trecutului.
Cuvintele terorism, terorist, (a) teroriza provoacă, ele
însele, un climat de insecuritate, inspir ă groază prin
amenințare sau prin alte mijloace de intimidare, însp ăimântă,
înfricoșează, iar autorit ățile intră în alertă.
În cele opt capitole ale c ărții, autorul, prin cauzistica
prezentat ă, demonstreaz ă cu argumente c ă terorismul, prin
multitudinea fe țelor pe car ele îmbrac ă, utilizeaz ă violența
(atentate, lu ări de ostatici, distrugeri, etc.) în scopuri sociale
sau politice de c ătre indivizi sau grupuri organizate prin care
se urmărește câștigarea unor concesii, ob ținerea publicit ății
maxime pentru o anumit ă cauză, provocarea represiunii,
tulburarea ordinii publice sau destabilizarea institu țională.

12 
 Poate, în cuprinsul c ărții, se putea eviden ția mai mult
terorismul de stat care cuprinde recurgerea sistematic ă la
măsuri excep ționale, ca acte de violen ță de către un guvern
împotriva propriilor cet ățeni, chiar folosirea gazelor de lupt ă
toxice, sau pentru exterminarea popula ției unui stat inamic. Tot
în acest domeniu intr ă atitudinile intolerante, de intimidare în
domeniul cultural, intelectual sau spiritual.
Merită de subliniat faptul c ă autorul, pentru a- și susține
ideile teoretice, prezint ă patru studii de caz: Nucleul Armat
Revoluționar (NAR) în Italia, Fac țiunea Armatei Ro șii (RAF/
Baader-Meinhof) în Germania, terorismul separatist în Spania
prin organiza ția Euskadi Ta Askatasuna (ETA) și, bine-în țeles,
Al-Qaeda și Statul Islamic.
Desigur, șirul crimelor produse în numele unor idei și
practici aberante, intolerante, toate grupate în no țiunea de
terorism este mult mai mare și nu poate fi acoperit ă printr-o
singură lucrare.
Nu de mult, s-a sfâr șit din via ță cel mai periculos
criminal în serie din America. Charles Mason nu a fost un simplu criminal, ci un terorist, care a format, la sfâr șitul anilor
60 un cult religios care a comis o serie de crime șocante,
scriind cu sângele victimelor îndemnuri la revolt ă.

13 
 Recent, studiul de caz despre Al-Qaeda și Statul
Islamic „s-a îmbog ățit” cu atacul de la moscheea sufi știlor din
Bir Al-Abed în Nordul Peninsulei Sinai care s-a soldat cu
masacrarea a 305 oameni și rănirea a altor câteva sute de
credincio și. Steagurile Statului Islamic fluturau pe timpul
atacului celor 25-30 de militan ți – ucigași la bordul cinci ma șini
care au atacat moscheea.
Capitolul 6 al volumului analizeaz ă măsurile pentru
combaterea terorismului adoptate de Uniunea European ă de
la atacurile din 11 Septembrie din SUA și până azi. Este
evidențiată noua Comisie Parlamentar ă pentru Combaterea
Terorismului și evalueaz ă măsurile importante întreprinse de
Uniunea European ă pentru combaterea terorismului.
Lupta împotriva unui fenomen global – terorismul, nu
poate fi abordat ă decât tot global. În vizita oficial ă în țările
arabe, Donald Trump – pre ședintele Statelor Unite ale
Americii, sublinia: „ Țările musulmane trebuie s ă participe și
ele, dacă vrem să învingem terorismul”.
Astfel, în Arabia Saudit ă, s-a lansat o coali ție
antiterorist ă formată din 41 de țări musulmane, predominant
sunnite, promi țând o lupt ă impecabil ă împotriva grup ărilor
extremiste „pân ă la dispari ția lor de pe p ământ”.

14 
 Consider c ă această carte – un punct de referin ță în
literatura pe acest subiect – poate fi foarte relevant ă astăzi,
considerând starea continu ă de team ă și îngrijorare fa ță de
acest fenomen – TERORISMUL.

General-maior (r) dr. Gh. CIOBOT Ă

15 
 1.
Introducere

Se spune c ă istoria se repet ă. Este de datoria noastr ă
să nu ne uit ăm trecutul deoarece o în țelegere aprofundat ă a
istoriei constituie o temelie solid ă în trăirea prezentului și
făurirea viitorului.
Cu toate acestea, întrucât tr ăim în era informa ției și
tehnologiei, este lesne s ă uităm că a existat via ța și înainte de
aceste inova ții moderne. Ritmul extrem de alert al succesiunii
evenimentelor este uimitor, atât în ceea ce prive ște marile
invenții și descoperiri, cum ar fi cele din domeniul medical, cât
și în privin ța pericolelor. Atacurile cibernetice, într-adev ăr, cu
greu ar fi putut fi prezise în urm ă cu 50 de ani, iar ast ăzi
planează multe alte amenin țări ce par noi și senzaționale.
Terorismul este una dintre ele.
Majoritatea defini țiilor terorismului se refer ă, în
principal, la caracterul premeditat, motiva ția politică, alegerea
aleatorie a țintelor civile și influență (Schmidt, 2011). S-a ajuns
la concluzia c ă atacurile din 11 septembrie asupra World
Trade Center și Pentagonului prezint ă caracteristicile
menționate mai sus și, mai mult, devin în sine o defini ție a unui
anumit tip de terorism (Setti, 2003). Într-adev ăr, nefericitele

16 
 evenimente din 11 septembrie 2001 au devenit emblematice
nu doar pentru Statele Unite ale Americii ci și pentru întreaga
lume. Aceast ă dată a devenit și ea simbolic ă încât nu mai
trebuie enun țată în totalitate, 9/11 fiind suficient.
Prevalen ța acestui subiect se justific ă atât prin
dimensiunea transna țională a terorismului cât și prin cruzimea
actelor și numărul victimelor. Mai mult, întrucât acest subiect a
fost intens dezb ătut din atât de multe puncte de vedere și prin
intermediul atâtor canale (de la documentare la c ărți pentru
copii), terorismul în ansamblul s ău a devenit un subiect de
discuție la mod ă (Cox, 2011).
În ciuda recuren ței sale în media și cultura popular ă,
activitatea universitar ă și tratate și legislație interna ționale,
tema terorismului și a atacurilor de la 9/11 nu s-a epuizat,
multe aspecte r ămânând înc ă insuficient nedezb ătute.
Același eveniment nefericit a marcat și începutul luptei
împotriva terorismului în Europa. În ciuda îndelungatei istorii a
terorismului din Europa, cu o durat ă aproape egal ă cu cea a
Uniunii Europene (UE), nu multe au fost demersurile întreprinse pân ă la atacul din New York. Chiar dac ă Uniunea
European ă
a implementat înc ă de pe atunci m ăsuri de
precauție, tot a fost luat ă prin surprindere atunci când Al-Qaida
a început atacarea Statelor Membre UE. Mai grav este faptul că, chiar și după atacurile orchestrate de Al-Qaida de la

17 
 începutul anilor 2000, Europa s-a dovedit, înc ă odată, lipsită
de apărare și destul de nepreg ătită în față noului val al
terorismului Islamic.
Prezenta lucrare î și propune s ă aducă în aten ția
publicului faptul c ă terorismul nu este un fenomen nou și nu a
început cu evenimentele din 9/11. În func ție de modul în care
optăm să îl interpret ăm, întrucât, dup ă cum am indicat în
capitolele prezentei lucr ări noțiunea las ă loc interpret ărilor nu
doar de c ătre popula ție ci si de c ătre autorit ăți, terorismul
datează încă de la începutul istoriei. Astfel, aceast ă lucrare se
referă strict la Uniunea European ă și la atacurile asupra
Statelor sale Membre.
Lucrarea începe cu prezentarea câtorva date istorice și
idei de baz ă cu privire terorism, defini țiile sale și problemele
ridicate de acestea, actorii, tipurile de terorism – cele deja bine-cunoscute și cele mai pu țin amintite, dar la fel de
iminente.
Următoarele patru capitole cuprind studii de caz privind
organiza țiile teroriste care au activat în cadrul statelor UE.
Primul studiu de caz prezentat se refer ă la Nucleele Armate
Revoluționare, o organiza ție terorist ă de dreapta care și-a
făcut în mod dramatic sim țită prezența în Italia. Capitolul
abordeaz ă contextul în care s-a înfiin țat organiza ția terorist ă,
tipul, obiectivele și țintele sale, încheindu-se cu o prezentare a

18 
 principalelor m ăsuri antiteroriste implementate de Italia în
vederea prevenirii terorismului în general, dat fiind c ă, la acea
vreme, Nucleele Armate Revolu ționare nu era singura grupare
teroristă activă pe teritoriul italian.
Al doilea studiu de caz face trimitere la Fac țiunea
Armata Ro șie din Germania. Fac țiunea Armata Ro șie a fost o
organiza ție terorist ă de stânga care a debutat ca o mi șcare
studențească. Capitolul este structurat aidoma celui anterior,
dar analizeaz ă mai în profunzime mi șcarea din care a luat
naștere gruparea terorist ă. Cel de-al treilea studiu de caz se
referă la Euskadi Ta Askatasuna din Spania, evocat drept
exemplu de terorism separatist. Capitolul urmeaz ă aceeași
structura ca și cele anterioare.
Al patrulea și ultimul studiu de caz prezint ă o analiz ă
comparativ ă a grupării Al-Quaida și Statul Islamic care, de și
împărtășesc aceea și origine, sunt extrem de diferite. Capitolul
analizeaz ă terorismul religios în general și apoi se axeaz ă pe
anumite caracteristici ale celor dou ă organiza ții. Similar
capitolelor anterioare, acesta cuprinde o list ă a principalelor
atacuri împotriva Statelor Membre ale UE. Capitolul nu include și o secțiune privind m ă
surile antiteroriste întrucât acestea au
apărut odat ă cu dezvoltarea celor dou ă organiza ții. Acest
aspect este abordat în capitolul șapte.

19 
 Lucrarea abordeaz ă studii de caz din trecut întrucât ne-
am dorit s ă identific ăm similitudini și care justific ă zicala
„Istoria se repet ă”. Dacă există similitudini în privin ța
metodelor, profilului atacatorilor, ideologiei și așa mai departe,
atunci am putea alege cele mai eficiente metode de combatere a terorismului folosite în trecut, le-am putea adapta și aplica problemelor cu care ne confrunt ăm astăzi. Dacă nu
învățăm din trecut, ne condamn ăm singuri la e șec.

20

21 
 2.
50 de umbre ale terorismului

Acest capitol începe printr-o scurt ă prezentare a
noțiunii de terorism și a istoricului s ău, urmat ă de punctarea
principalelor tipuri de terorism, particularit ățile lor și dezbaterile
academice cu privire la acestea, pentru a familiariza cititorul cu
conceptele de baz ă. Mai mult, vom prezenta și câteva cazuri
de grupări și evenimente teroriste care au avut loc în interiorul
și în afara a ceea ce azi numim Uniunea European ă.
Terorismul, conform mai multor studii, dateaz ă încă din
antichitate. Îns ă amploarea terorismului cu care azi ne
confruntăm era de neimaginat în acea epoc ă. Recurgând la
același raționament, ceea ce anumi ți cercetători au identificat
drept „terorism” în trecut ar putea s ă nu fie perceput astfel de
alții din zilele noastre, chiar dac ă, judecând dup ă anumite
definiții, chiar și anumite ac țiuni deviante pot fi clasificate drept
acte teroriste și sancționate ca atare. Și acest aspect va fi
dezbătut în prezentul capitol.
Cel mai citat caz de terorism antic se refer ă la Sicari.
Sicarii erau un grup de evrei care, pe timpul Imperiului Roman,

22 
 au respins controlul roman asupra Iudeei. Drept pentru care,
au apelat la nenum ărate acte criminale, cum ar fi r ăpiri și
asasinate. Țintele lor erau de regul ă Fariseii care îi sprijineau
pe romani și, prin ac țiunile lor, încercau s ă creeze premisele
unei rebeliuni împotriva Romei (D’Alessio & Stolzenberg, 2008). Alte cazuri, mai recente, se refer ă la asasinarea Țarului
Alexander II al Rusiei de c ătre Narodnaya Volya (Voin ța
Poporului), un grup organizat care s-a caracterizat drept
socialist și populist. Asasinatele erau un mijloc de r ăsturnare a
guvernului (Yarmolinsky, 1956).
Un alt caz elocvent este cel al Revolu ției Franceze,
când guvernul revolu ționar a apelat la teroare împotriva celor
suspecta ți de a încerca s ă suprime revolu ția. Exemple de
teroare includ persecu țiile și sentințele la moarte, concretizate
în văzul tuturor (Edt. ai Encyclopaedia Britannica, n.d.;
Chaliand & Blin, 2007).
De fapt, Revolu ția Francez ă a reprezentat un punct de
plecare în ceea ce prive ște noțiunea de terorism. Termenul de
„terorism” a fost ini țial creat în Fran ța în 1798, investit fiind cu
sensul de „sistemul, regimul terorii” și făcea referire la ac țiunile
derulate în cursul Revolu ției Franceze (Laqueur, 2002).
Din acel moment, termenul a c ăpătat diverse în țelesuri.
În prezent, în ciuda dificult ății, este esen ț
ial când și cum

23 
 utilizăm acest cuvânt. Deconstruc ția conceptului de c ătre Malik
(2000) a generat trei sensuri sau categorii diferite asociate cu „cuvântul care începe cu t”. Unul din ele este „atrocitate” care,
în sens larg, reprezint ă crimele nemiloase comise împotriva
unor persoane sau a unui grup de persoane nevinovate. Din acest punct de vedere, putem afirma cu certitudine c ă
atacurile teroriste din Europa din ultimii ani au reprezentat
atrocități în masă. Al doilea în țeles este de „terorizare”, care se
apropie cel mai mult de defini ția inițială a termenului de „regim
al terorii”; îns ă terorismul, atât în trecut cât și în prezent, tinde
spre deziderate mai înalte decât terorizarea. Dup ă cum
spunea Malik, „activitatea teroristului nu este terorizarea, ci
terorismul” (Malik, 2000, p. 7). Mai exist ă și alte tipuri de
grupări, mai mult sau mai pu țin organizate în mod oficial, al
căror scop era, printre altele, de a teroriza (ex. poli ția secret ă
din fostele state comuniste). Cel de-al treilea sens al
termenului a c ăpătat conota ții peiorative: ac țiunile unor
anumite grup ări pot fi acceptate, în timp ce ale altora nu. Un
exemplu ar fi execu țiile dictatorilor sau persoanelor
considerate moralmente rele sunt percepute drept acceptabile, spre deosebire de asasinatele persoanelor considerate
moralmente bune sau inocente .

24 
 2.1. Defini ția
Se spune c ă încercarea de a g ăsi o defini ție cât mai
adecvată ne împiedic ă, de fapt, s ă studiem terorismul. Dar
cum putem studia ceva dac ă nu știm cu exactitate ce
înseamn ă? În antropologie și, în general, în cadrul școlilor
critice de gândire, se consider ă că studierea unui concept
presupune generarea unei perspective noi asupra lucrurilor și
detașarea de la no țiunile familiare. În practic ă, acest lucru este
aproape imposibil.
Definițiile terorismului, sau cel pu țin cele pe care le-am
expus deja, se fundamenteaz ă pe modul în care terori știi (și
acțiunile acestora) au fost percepute. Aceasta ne duce cu
gândul la interpretarea peiorativ ă a cuvântului. De exemplu,
anumiți savanți apreciaz ă că teroriștii suferă doar de o maladie
mentală, sunt delincven ți sau persoane ce afi șează un
comportament deviant. De-a lungul anilor, aceast ă înțelegere
a „teroristului” a fost îmbr ățișată și diseminat ă de mass-media,
de cultura pop și (mai mult sau mai pu țin) de actorii politici
proeminen ți. În primul rând, cultura pop s-a dovedit a fi
capabilă să contureze percep țiile indivizilor (prin filme, jocuri
video, spoturi publicitare etc.). În al doilea rând, canalele media se bucur ă de un nivel ridicat de popularitate în
statisticile de rating (în UE, 59% din persoanele intervievate au
afirmat c ă au încredere în media), ceea ce înseamn ă că, de

25 
 cele mai multe ori, persoanele tind s ă se încread ă în ceea ce
aud/văd/citesc în sursele media. Cu toate acestea, pericolul
rezidă în faptul c ă, în anumite cazuri, modul în care mass-
media alege s ă prezinte evenimentele nu este întotdeauna
unul neutru și este menit a servi propriilor interese. Al doilea
aspect privind mass-media se aplic ă și personalit ăților politice
și altor părți interesate (Jackson, 2011; Trust Gap, 2017).
Privite prin aceste lentile, actele de terorism par
absurde și de neîn țeles de c ătre publicul larg. Într-o anumit ă
măsură, ele sunt absurde, dar o explica ție trebuie s ă existe, fie
ea de ordin psihologic, biologic, sociologic, economic sau
politic. Pe de alt ă parte, criticii s-au ar ătat interesa ți în
analizarea circumstan țelor, a contextului, a cadrului în care
acționează făptașii pentru a în țelege terorismul. Acest mod de
interpretare nu este menit a g ăsi scuze terori știlor, ci de a
înlesni o în țelegere cât mai aprofundat ă care să contribuie în
viitor la lupta împotriva terorismului.
Una din cele mai complexe defini ții ale terorismului a
fost înaintat ă de Schmid & Jongman (1988) și înglobeaz ă
elementele preluate din cele 109 defini ții existente. În alte
cuvinte, cei doi au analizat 109 defini ții, au identificat numitorii
comuni și, în baza acestora, au formulat o singur ă definiție:

26 
   „Terorismul  este o metodă care constă în acțiuni violente 
repetate, cu scopul de a inspira anxietate,  utilizată de actori statali 
sau indivizi/grupuri  (semi)clandestine,  pentru rațiuni specifice, 
criminale sau politice, și care se distinge prin faptul că, spre 
deosebire  de asasinate  de exemplu, țintele directe ale violenței nu 
sunt principalele  ținte ale acțiunii. Victimele  umane sunt de obicei 
alese aleatoriu (ținte de oportunitate)  sau selectiv (ținte 
reprezentative  sau simbolice),  dintr‐un grup țintă și servesc drept 
generatori  de mesaje. Procesele  de comunicare  bazate pe 
amenințări și violență între terorist (organiza ție), victime (membre 
ale societății civile) și principalele  ținte sunt folosite cu scopul de a 
manipula  ținta principală (publicul),  transformând ‐o într‐o țintă a 
terorii, o țintă a pretențiilor, a țintă a atenției, în funcție de scopul 
primar urmărit: intimidarea,  coerciția, propaganda”.  
(Schmid & Jongman,  1988, p.28) 

Alte defini ții (academice) ale terorismului par s ă
sublinieze faptul c ă terorismul trebuie s ă aibă o motiva ție
politică. Însă, la prima vedere, aceast ă interpretare apropie
terorismul de insurgen țe, de războaie de gueril ă, revoluții,
lovituri de stat sau chiar r ăzboi conven țional. Cum le putem
diferenția? Aceasta nu este o misiune u șor de îndeplinit,
având în vedere nenum ăratele fa țete și tipuri de terorism și
acțiunile considerate a fi teroriste din trecut. Orice încercare de
a le compara ar putea fi prea simplist ă (fără a lua în

27 
 considerare tot ceea ce s-a spus despre fiecare form ă de
violență politică cunoscut ă de omenire) sau futil ă.
Ce s-ar întâmpl ă dacă anumite evenimente au fost
clasificate în mod eronat sau nu mai sunt de actualitate și,
astfel, includerea lor în analiza ar fi o gre șeală? Poate aceasta
ar putea deveni o sarcin ă pentru legiuitorii EU – de a privi
lucrurile dintr-o nou ă perspectiv ă, de a uita tot ceea ce se știe
despre terorism și de a propune o nou ă definiție a terorismului
(și, implicit, celelalte tipuri de violen ță politică). Aceast ă
opțiune ar putea fi luat ă în calcul ca un alt efort de defini
terorismului. Unul din avantaje ar fi identificarea unei defini ții
legale convenit ă la nivelul UE sau chiar și în afara UE,
sporirea încrederii publicului în institu țiile UE și agențiile
naționale de legiferare. Este demn de men ționat că, în 2005,
Consiliul Europei a depus eforturi în acest sens prin Conven ția
privind Prevenirea Terorismului (CETS no. 196), îns ă nicio
definiție nu a fost înaintat ă.
Anumite state au formulat defini ții legale ale
„terorismului” îns ă acestea nu inspir ă încrederea scontat ă.
De exemplu, defini ția data de Egipt in 2015 prevede c ă
actele de terorism sunt ac țiuni violente al c ăror scop este de a:

28 
   „Tulbura ordinea generală sau de a periclita siguranța, 
interesele  sau securitatea  societății; de a aduce atingere libertăților 
și drepturilor  omului; de a afecta unitatea, pacea, securitatea  
națională, mediul sau proprietatea;  de a obstrucționa autoritățile 
publice, organele judiciare, facilitățile guvernamentale  și alte astfel 
de instituții în desfășurarea activităților specifice.”   
(Egypt ‐ Counter‐terrorism,  2015) 

Această definiție a fost criticat ă pe motiv c ă ar fi prea
cuprinzătoare. Mai mult, actele considerate a fi teroriste sunt
sancționate cu pedeapsa capital ă. Este evident c ă această
definiție lasă mult loc interpret ărilor și, prin urmare, permit
încălcarea drepturilor omului.
Alte state, mai dezvoltate, au promulgat demult defini ții
ale terorismului. Statele Unite ale Americii au formulat mai multe defini ții – una inclus ă în Codul Penal Federal, dup ă care
se ghideaz ă FBI, alta a Ministerului Justi ției, alta introdus ă în
Legea Patriotismului SUA și lista poate continua. Unele sunt
mai comprehensive decât altele, dar, în general, ele tind s ă
descrie terorismul drept utilizarea violen ței motivat ă de politic ă,
religie, ideologie în vederea intimid ării (sau instituirii fricii) unui
guvern sau unei societ ăți (Define terrorism, 2017).

29 
 Însă aceste defini ții nu sunt suficient de clare. Discu ții
de tipul celei de mai jos, între Ned Walker, asistentul Subsecretarului pentru Rela ția cu Orientul Mijlociu și
Departamentul de Stat SUA și Lee Hamilton, pre ședintele
Sub-comitetului pentru Europa și Orientul Mijlociu sunt înc ă de
actualitate.
 
„Hamilton:  Ei bine, cum ai defini terorismul,  l‐ai defini în termeni de 
ținte civile? 
Walker: Definiția formulată de Departamentul  de Stat inclusă în 
raportul anual asupra terorismului  se referă la atacuri motivate 
politic asupra țintelor civile.  
Hamilton:  Deci un atac asupra unei unități militare în Israel nu 
constituie  un act terorist?  
Walker: Nu înseamnă neapărat că nu va avea un impact major 
asupra a ceea ce ne propunem  să facem cu OEP . 
Hamilton:  Înțeleg asta, dar nu ar fi terorism. 
Walker: Un atac asupra unei ținte militare. Nu conform definiției. 
Așteaptă o clipă; asta e corect. Atacurile pot fi organizate  asupra 
unor ținte militare, ceea ce cu siguranță înseamnă terorism. Depinde 
de circumstan țele individuale   
Hamilton:  Pai credeam că tocmai mi‐ai dat definiția formulată de 
Departamentul  de Stat. 
Walker: Necombatant  este termenul,  nu militar sau civil  
Hamilton:  În regulă. Deci un atac asupra unui non‐combatant  este 
terorism?   
Walker: Așa este. 
Hamilton:  Si un non‐combatant  ar putea include și un militar? 
Walker: Bine‐înțeles.  
Hamilton:  Cu siguranță include un civil, nu?

30 
 Walker: Corect. 
Hamilton:  Dar un atac asupra unei unități militare nu ar fi terorism?    
Walker: Depinde de circumstan țe. 
Hamilton:  Si care ar fi aceste circumstan țe? 
Walker: Nu cred ca ar fi productiv  să intram intr‐o descriere a 
diverșilor termeni și condiții conform cărora vom defini o acțiune a 
OEP drept terorism.”   
(Comitetul  asupra Afacerilor  Străine, 1989: 66,  
Citat in Ganor, 2002) 
 
 

La nivelul Uniunii Europene nu exist ă încă o defini ție.
Deși statele și agențiile de aplicare a legilor utilizeaz ă anumite
definiții, nu s-a ajuns la un acord asupra unei defini ții unice,
unitare. Protocolul Suplimentar la Conven ția CETS nr. 196
(Conven ția Consiliului Europei cu privire la Prevenirea
Terorismului), semnat de 12 membrii, a adus câteva
îmbunătățiri în sensul c ă sancționează acțiunea de a deveni
membru al unui grup terorist, de a fi instruit de terori ști, de a
călători pentru instruire sau de a finan ța astfel de deplas ări.

2.2. Formele terorismului
Am subliniat mai sus c ă dificultatea de a defini
terorismul rezid ă în faptul c ă acesta are nenum ărate forme și
tipuri. Asemenea crimei organizate, terorismul devine din ce în

31 
 ce mai transna țional și, astfel, mai greu de comb ătut și de
prevenit. Îns ă, pentru a-l în țelege și, astfel, a-l preveni, este
important s ă distingem tipurile de terorism.
a. Vechi vs. nou
Una din cele mai importante dezbateri asupra
terorismului se axeaz ă pe modul în care face distinc ția între
terorismul nou și cel vechi. Dac ă unii afirm ă că terorismul a
suferit modific ări, alții sunt de p ărere că, de fapt, terorismul a
fost mereu acela și.
Crenshaw (2007) critic ă curentul „noului terorism”
întrucât cei care cred în acesta tind s ă îl asocieze cu
extremismul religios care, în opinia sa, nu este întru totul
adevărat sau relevant. De și poate a ajuns la o concluzie
corectă, acesta nu implic ă faptul c ă „noul terorism” este
esențialmente religios. Noul aspect al terorismului const ă în
faptul că ținta acestuia este mai extins ă și mai indirect ă.
Teroriștii caută să intimideze întreaga societate occidental ă
(sau societ ățile în general), nu doar o țară, nu doar o etnie, nu
doar o clas ă politică dominant ă, nu doar un grup bine definit
de indivizi. Dup ă cum vom arata în capitolele ce urmeaz ă,
teroriștii din trecut î și alegeau ținte mai directe – studiindu-le
țintele, puteam s ă ne dăm seama cu cine se aflau în conflict.
De asemenea, Crenshaw critic ă și faptul c ă adepții „noului

32 
 terorism” au tendin ța de a crede c ă scopul noilor terori ști este
doar de a ucide, f ără nici un substrat politic. Și asta datorit ă
faptului c ă experții în „noul terorism” se refer ă în principal la
terorismul religios și îl compar ă cu terorismul de stânga de
acum 50 de ani. Se poate spune c ă există o mai puternic ă
motivație politic ă într-o ac țiune axat ă pe răsturnarea unui
guvern, spre exemplu, decât într-o ac țiune motivat ă de o
ideologie religioas ă.
b. Național vs. Interna țional
Putem face distinc ția și între terorismul na țional și cel
internațional. Au existat, în trecut, situa ții în care o organiza ție
teroristă opera strict în interiorul grani țelor unui stat. Îns ă, în
general, majoritatea organiza țiilor teroriste percepute drept
naționale operau cu prec ădere în interiorul unui singur stat,
dar derulau activit ăți criminale și în străinătate. Tendin ța
terorismului interna țional a debutat în anii ’70 și, de atunci, a
devenit din ce în ce mai fluid ă. În prezent, constat ăm că
organiza țiile teroriste cum ar fi IS (Statul Islamic) opereaz ă în
mai multe loca ții și se bazeaz ă din ce în ce mai mult pe
deschiderea grani țelor și pe noile tehnologii care
interconecteaz ă lumea mult mai profund.

33 
 c. Statal vs. non-statal
În cel de-al treilea rând, avem de-a face cu terorismul
statal și non-statal. Se consider ă că aceste dou ă tipuri sunt
foarte diferite în ceea ce prive ște obiectivele și metodele și,
astfel, însu și conceptul de terorism statal a fost disputat. Cu
toate acestea, efectele par s ă fie similare, de și terorismul
statal pare s ă fie mai periculos decât cel non-statal. De ce?
Pentru c ă în cazul unei grup ări teroriste non-statale care atac ă
o țară, statul î și va apăra cu siguran ță țară și poporul. Dar
dacă statul este teroristul, cine va ap ăra țară? Cine va ap ăra
poporul?
Principala problema este c ă nici acest tip de terorism
nu este clar definit și se poate afirma c ă, spre deosebire de
alte tipuri (ex. terorismul religios), este insuficient studiat. Dac ă
analizăm modul în care a fost descris, acest tip de terorism
poate fi cu u șurință confundat cu starea de r ăzboi de tip
gherilă (Comb, 2011).
Principala diferen ță dintre cele dou ă tipuri este c ă
subiecții implica ți în terorismul statal sunt, de regul ă, agenți
sau institu ții de stat. În general, statul (agen ții, funcționarii,
demnitarii, institu ții) recurg la violen ță sau la politici coercitive
împotriva anumitor categorii de persoane, fie direct, fie prin
intermediul unor agen ți neoficiali sau contractori (Martin,

34 
 2006). Datorit ă faptului c ă este atât de extins și are
nenumărate obiective și metodologii, terorismul statal poate fi
considerat drept o categorie în sine.
Jackson (2011) l-a împ ărțit în patru tipuri:
 Diploma ție coercitiv ă – cum ar fi atacurile de la
Hiroshima și Nagasaki;
 Terorism sponsorizat de stat – care se aseam ănă cu
crimele organizate de stat întrucât implic ă sponsorizarea
grupărilor teroriste prin finan țare, instruire, înarmare sau prin
sprijinirea obiectivelor lor cu ajutorul unor politici represive;
 Terorism statal surogat – se aseam ănă cu terorismul
sponsorizat de stat, dar în locul sponsoriz ării unei grup ări
teroriste, un stat poate sponsoriza un alt stat care mai mult ca
sigur s-ar angaja în activit ăți teroriste;
 Terorism statal angro – este o combina ție între
terorismul statal și non-statal. Statul (institu ții/agenți) poate
utiliza „contractori” (brig ăzi speciale, militari priva ți/grupuri
paramilitare, dictatori militari) angaja ți să comită crimele ce
servesc intereselor statului. Tacticile utilizate în acest tip de
terorism statal sunt de regul ă asasinate cu țintă fixă, tortură,
viol, încarcer ări punitive și politici represive împotriva unei
anumite categorii sociale. Este, îns ă, dificil de dovedit c ă un
stat între ține legături cu grup ări criminale cum ar fi cele
menționate mai sus. De obicei, cu prec ădere în statele cu un

35 
 nivel ridicat de corup ție, acest tip de leg ături pot trece
neobservate sau, dac ă sunt observate, sunt cu u șurință
ascunse. Acest tip de terorism statal este uneori denumit și
terorism statal surogat.
Terorismul statal a fost utilizat in timpul r ăzboaielor de
expansiune, regimului nazist, sovietic etc.
d. Metodologie Judecând dup ă metodologiile utilizate de terori ști,
există patru categorii principale: conven ționale, arme de
distrugere în mas ă, terorism cibernetic și terorism suicidal –
care poate fi și un tip de terorism în sine, intens utilizat în
ultimii 20 de ani.
Teama în ceea ce prive ște utilizarea armelor de
distrugere în mas ă (chimice, biologice, radiologice, nucleare)
de către terori ști a fost dominant ă pentru o lung ă perioada de
timp, îns ă Jackson afirm ă că „utilizarea armelor de distrugere
în masă…a fost semnificativ absent ă din arsenalul a șa-
numitului terorism nou” (Jackson et al, 2011, p.166). De fapt, în Siria spre exemplu, sarinul a fost utilizat în cadrul unui atac
împotriva civililor în care au murit aproximativ 100 de persoane
și peste 300 au fost r ănite în aprilie 2017. Sarinul a fost utilizat
și în 2013 când 1300 de persoane au fost ucise. Anul trecut, în
luna decembrie, 90 de persoane au decedat într-un accident

36 
 în care s-a folosit hexamina (The Guardian, 2017). Afirma ția
lui Jackson (2011) poat ă fi luată drept exemplu pentru
abordarea occidental-central ă asupra terorismului. Într-adev ăr,
afirmația a fost f ăcută în anul 2011, dar chiar și înainte au
existat, cel pu țin o dată la doi ani, atacuri implicând substan țe
biologice sau chimice. De asemenea, în ciuda frecven ței
reduse a acestor evenimente, un num ăr impresionant de
persoane a fost afectat (civili sau non-civili). Majoritatea
acestor evenimente tragice au avut loc în Afganistan, Irak, Siria, China, Rusia; s ă nu uităm și de cazurile de Antrax din
SUA care au fost intens mediatizate (Johnston, 2016).
Europol, în cel mai recent raport, a înaintat avertiz ări
față de noua tendin ța tehnică în ceea ce prive ște terorismul.
Vehiculele aeriene f ără pilot (UAV) sau Sistemele de aeronave
pilotate de la distan ță (RPAS) au fost utilizate de insurgen ții
din Siria și Irak și ar putea fi folosite și de terori ști și în alte
state (TE-SAT, 2017). Dronele civile fac parte din categoria UAV și RPAS și sunt accesibile tuturor, putând fi cump ărate
atât online cât și din magazine. Bine-în țeles, dronele mai
avansate cu capacit ăți militare sunt disponibile pe pia ța neagră
de unde, dup ă cum afirma fostul pre ș
edinte Barack Obama
într-un scenariu apocaliptic prezentat în cadrul Summit-ului privind Securitatea Nuclear ă din Washington, se pot
achiziționa și materiale nucleare (Obama – nuclear drones, 03

37 
 April 2016). Acestea pot fi utilizate ca vectori de transport
pentru dispozitive explozibile improvizate și armele de
distrugere în mas ă, fie chimice sau biologice. Pericolul privind
vehiculele aeriene f ără pilot const ă în faptul c ă astfel de
instrumente nu sunt în întregime reglementate la nivel european; se fac eforturi în acest sens prin intermediul EASA (Agenția European ă privind Siguran ța Aviației) care a solicitat
Comisiei s ă dezvolte un cadru de reglementare, scadent la
sfârșitul anului 2017 (ECA, n.d.).
Armele de distrugere în mas ă ridică încă semne de
întrebare îngrijor ătoare, în special în ceea ce prive ște armele
biologice și chimice care nu necesit ă vectori sofistica ți de
transport și pot fi cu u șurință achiziționate de pe pia ța neagră.
Mai mult decât atât, dup ă cum am ar ătat în exemplul de mai
sus, statele corupte de țin deja arme chimice și nu ar ezita s ă
le utilizeze.
Terorismul cibernetic este, de asemenea, o form ă
emergent ă a terorismului care impune o aten ție sporită. Spre
deosebire de alte tipuri și forme de terorism, terorismul
cibernetic este în mod inerent transna țional și, prin urmare,
cooperarea transna țională este crucial ă
pentru preven ția și
combaterea sa (Tehrani, 2017). Mai mult, exist ă și infracțiuni
cibernetice, cum ar fi frauda, utilizate în vederea finan țării și
sprijinirii terorismului.

38 
 e. Ideologie
Din punct de vedere ideologic, terorismul poate fi: de
stânga, de dreapta, na ționalist-separatist, religios. Mai recent,
a apărut un nou tip de terorism – terorismul ecologic – despre
care însă literatura de specialitate con ține informa ții sporadice.
Eco-terorismul este un subiect controversat, definit în termeni
destul de diver și. În timp ce unii consider ă că eco-terori știi sunt
cei care afecteaz ă negativ mediul (fabrici și companii
petroliere, de exemplu), conform lui Laqueur (1999), eco-teroriștii sunt indivizii care se opun organiza țiilor și activiștilor
de mediu care, în opinia lor, nu au fost capabili s ă își
îndeplineasc ă misiunea de protec ție a mediului
f. Alte tipuri
O altă categorie a terorismului poate fi cea a
terorismului criminal și narco-terorismului. Anumite organiza ții
teroriste se implic ă în traficul de droguri și alte infrac țiuni, în
principal cu scopul de a ob ține fonduri pentru finan țarea
activităților teroriste. Aceste categorii nu sunt frecvent
menționate.
Nu în cele din urm ă, teroriștii pot ac ționa ca un grup
(ca parte a unui grup, ac ționând ca un grup sau individual) sau
ca indivizi (care nu fac parte dintr-un grup și acționează doar

39 
 singuri). Aceast ă din urmă categorie mai este cunoscut ă și sub
denumirea de lupii singuratici.

2.3. Teroristul Această secțiune se axeaz ă pe modul în care terori știi
(autorii actelor teroriste) au fost descri și și pe cine sunt ei din
punct de vedere social și politic. Vom face referire doar la
teroriștii non-statali pentru c ă, după cum am men ționat în
secțiunea anterioar ă, terorismul statal constituie un subiect
aparte ai c ărui actori sunt în principal agen ți, organisme sau
instituții ale statului.
Pentru o lung ă perioad ă de timp, terori știi au fost
percepuți ca fiind peroane ce sufer ă de tulbur ări mentale.
Chiar și astăzi, aceast ă idee este vehiculat ă în anumite
articole de anumi ți antreprenori morali. De și există studii care
analizeaz ă psihologia terori știlor, acestea nu au determinat
mass-media și societatea s ă îi descrie drept bolnavi mentali.
Teroriștii sunt percepu ți ca întruchipând r ăul suprem. Probabil
că aceast
ă atitudine este mai u șor de ingerat decât s ă
analizăm circumstan țele lor sau organiza țiile la care sunt
afiliați.

40 
 Pe de alt ă parte, se spune c ă „teroristul unui om este
luptătorul pentru dreptate al altuia”. Aceast ă idee îl
întruchipeaz ă pe terorist drept un revolu ționar, un cruciat iar
terorismul drept un act de „rezisten ță legitimă”. În func ție de
brigada c ăreia i te al ături, acest lucru este mai mult sau mai
puțin adevărat. Și revoluționarii au fost numi ți teroriști de către
autorități până la finalizarea cu succes a revolu ției iar
prezuma ții teroriști au ajuns la putere, devenind autoritatea.
De fapt, dup ă cum vom arata în continuare, nu exist ă
un singur tip de terorist sau o „personalitate” a teroristului.
Laqueur (2002) sus ținea că singurul numitor comun al
teroriștilor este tinere țea. Pentru mult timp, comportamentul
terorist a fost asociat cu s ărăcia și cu lipsa educa ției, dar, a șa
cum vom vedea în studiile de caz din prezenta lucrare, lucrurile nu au stat mereu a șa. În cazul Narodnaya Volya,
majoritatea membrilor proveneau mai degrab ă din pătura
aristocrat ă decât din clasele s ărace ale societ ății (Laqueur,
2002).
Teroriștii, ca
și alți indivizi, sunt ghida ți de propriile lor
motivații, interese, idei și ideologii (majoritatea din ele radicale)
care, în circumstan țele „potrivite”, îi determin ă să se afilieze
unor organiza ții care le împ ărtășesc valorile și îi încurajeaz ă
să comită atacurile teroriste. Desigur exist ă și „lupii singuratici”
care nu au nevoie de sprijinul și validarea unei grup ări și

41 
 acționează pe cont propriu. Aceste aspecte sunt, de cele mai
multe ori, trecute cu vederea în mass-media și, prin urmare,
neglijate de opinia public ă.
Un alt aspect neglijat în dezbaterea asupra terorismului
este rolul femeilor. F ără îndoială că femeile au fost victimele
atacurilor teroriste, în anumite cazuri mai frecvent decât
bărbații sau alte categorii sociale. M ă refer aici la terorismul
sexual sau la violuri, rar invocate în clasificarea terorismului. În Iugoslavia, femeile musulmane erau violate de sârbi pentru a le spurca genele și a degrada întreaga popula ție musulman ă
(Jackson et al, 2011). Mai recent, palestinienii au violat fetele
israeliene pentru a se r ăzbuna împotriva campaniilor militare
israeliene împotriva palestinienilor (Dershowitz, 2011).
Cu toate acestea, femeile nu au jucat întotdeauna rolul
de victim ă. De-a lungul anilor, importan ță femeilor în actele de
violență politică și terorism a fost des subestimat ă. Acest lucru
este valabil și în cazul femeilor r ăzboinice, percepute frecvent
drept victime neajutorate sau pasive, asociate cu sexul slab
mai degrab ă decât cu violen ța. În realitate, femeile au jucat un
rol la fel de activ și de motivat politic ca și bărbații (Jackson et
al, 2011; Laqueur, 2002). Acest aspect va fi dezb ătut mai pe
larg în studiile de caz.
.

42 
 2.4. Frica
Pe lângă violență și motiva ția politic ă, frica este al
treilea cel mai des întâlnit element în defini țiile terorismului
(Duyvesteyn, 2004). Asemenea oric ărei alte infrac țiuni grave,
și terorismul inspir ă teamă, dar o team ă mult mai intens ă și cu
o rază de acțiune mult mai vast ă. Am asistat înc ă din anii ’60
și ’70 la o serie de deturn ări și răpiri care au atras aten ția
mass-mediei din întreaga lume. Cu toate acestea, amploarea fricii inspirate de terorism a sporit în ultimii ani, nu doar în Europa de Vest, teritoriul cel mai expus atacurilor teroriste, ci
și în Est sau în teritoriile transatlantice. Cum este posibil?
Știrile circul ă cu maxim ă celeritate. În afara ziarelor, revistelor,
programelor TV și radio, internetul este un instrument excelent
în diseminarea informa țiilor la nivel global. Viteza cu care
știrile circul ă, în acest caz, nu are nimic de-a face cu distan ța,
ci este direct propor țională cu senza ționalismul și intensitatea
sentimentelor generate de evenimentele prezentate.
Mass-media, asemenea altor antreprenori morali (i.e.
persoane sau organiza ții aflate într-o pozi ție ce le permite s ă
stabileasc ă norme sau s ă îi influen țeze pe al ții să
adopte
anumite norme), stabile ște cine deviaz ă de la aceste norme și
cine nu, ce este socialmente acceptabil și ce nu. A ți observat
că astăzi, de fiecare dat ă când se întâmpl ă o tragedie (o
explozie, un grup de persoane r ănit fără o explica ție imediat ă

43 
 etc.), mass-media se pripe ște să tragă concluzii și să declare
tragedia „un atac terorist”? Foarte rar se întâmpl ă să ia în
calcul și posibilitatea ca evenimentele respective s ă nu aibă
legătură cu atacurile teroriste. De asemenea, atacatorii sunt
de obicei denumi ți „teroriști”, ceea ce nu reflect ă întotdeauna
realitatea.
Metodele utilizate de media de a disemina și de a
insufla fric ă sunt exagerarea sau raportarea exacerbat ă,
predicția – presupunând c ă evenimentul se va repeta și
atribuind un anumit sens nepl ăcut, o etichet ă unui cuvânt, loc
sau obiect (cum ar fi 9/11) (Cohen, 2002).
Având în vedere c ă mass-media de ține o
impresionant ă putere în a disemina știri și de a contura opinia
publicului, se poate spune c ă, pentru terori ști, mass-media
reprezint ă un excelent instrument în atingerea obiectivelor și
insuflarea fricii. Margaret Thatcher a adus acest subiect în discuție într-un discurs din cadrul Asocia ției Baroului American
din 1985:
  „Printr‐o sălbăticie calculată, obiectivul  lui [al teroristului]  
este de a induce teamă în inimile oamenilor.  Și uzura ce duce la 
slăbirea rezistenței. În această strategie malefică, acțiunile mass‐
media sunt importante.  Pentru ziare și televiziune,  actele de 
terorism atrag audiență. Atacatorii  și teroriștii se bucură de

44 
 publicitate:  fără ea, activitățile și influența lor sunt mult reduse. 
Există o progresie  înfricoșătoare, pe care teroriștii o exploateaz ă 
maxim. Ei văd cum actele de violență și oroarea domină ziarele și 
ecranele televizoarelor  din lumea liberă. Ei văd cum expunerea  
creează o val natural de simpatie față de victime și presiunea  de a 
pune capăt acestei situații indiferent  de circumstan țe. Și teroriștii 
trag foloase din această stare de fapt. Violența și atrocitatea  
captează atenția. Nu trebuie să le facem jocul.”  
Margaret  Thatcher,  discurs in fața Asociației Baroului American,  
Londra, 15 iulie 

Thatcher a sesizat cu maxim ă acurate țe aceste
aspecte și, pe atunci, poate nici nu î și imagina c ă afirmațiile ei
vor fi valabile și peste 30 de ani. Într-o anumit ă măsură, mass-
media și teroriștii au o rela ție mutual dependent ă – mass-
media se hr ănește din evenimente extreme iar terori știi profită
de mass-media pentru a- și transmite mesajele.
Mass-media este unul din instrumentele utilizate de
teroriști în propagarea ac țiunilor lor ( și a mesajelor). Chermak
(2003) sus ținea că „Mass-media este vehiculul principal
cunoscut de public și de aceea se tem de terorism” (p.6). Dar
mass-media nu este singurul instrument disponibil și teroriștii
știu asta.
Facebook, Twitter, Youtube au fost des utilizate de
teroriști în ultimii ani pentru a insufla fric ă, transmi țând

45 
 materiale video cu execu ții și alte atrocit ăți. Ceea ce este și
mai înfrico șător este faptul c ă ei utilizeaz ă aceste mijloace
pentru a- și promova ac țiunile, a recruta noi persoane și a se
legitima drept o organiza ție sau chiar stat. În 2015, ISIS
recruta pe internet oameni pentru pozi ții de fabrican ți de
bombe, buc ătari, func ționari și așa mai departe (ISIS jobs,
2015). În acela și an, organiza ția a publicat o bro șură prin care
invita turi știi să viziteze Califatul. Bro șura includea imagini cu
activitățile pe cale le puteau întreprinde acolo, cum ar fi înotul
în interior și exterior, apicultur ă, pescuitul, vizionarea
răsăritului deasupra mu ților Eufrat de lâng ă Raqqa (unul din
cele mai distruse ora șe din Siria) (Jihadi brochure, 2015).
 
Imaginea 2.1: Terorist al statului Islamic Sursa: Daily Mail

46 
 Bine-înțeles, mass-media occidental ă află de aceste
inițiative ale grup ărilor teroriste și le disemineaz ă,
prezentându-le de cele mai multe ori în nuan țe comice și
ridiculizându-le.
Dar cui serve ște diseminarea acestui tip de articole și
știri despre terori ști, indiferent de modul, depreciativ, de
prezentare? Thatcher accentueaz ă dezavantajul prezent ării
evenimentelor teroriste în mass-media:
  „Trebuie să găsim moduri de a‐l lipsi pe terorist și pe 
atacator de oxigenul publicității de care depind. În societățile 
noastre noi nu credem în constrângerea  mass‐media, cu atât mai 
puțin în cenzură. Dar nu ar trebui să le cerem să convină asupra unui 
cod de conduită, conform căruia vor renunța să prezinte 
evenimentele  care ar încuraja cauza teroriștilor?” 
Margaret  Thatcher discurs in fața Asociației Baroului American,  
Londra, 15 iulie  

Președintele Donald Trump a înaintat o idee similar ă
(exprimat ă în mod diferit îns ă) privind utilizarea internetului. În
septembrie anul acesta a afirmat, în urma exploziei din Londra, pe contul sau de Twitter c ă „Teroriștii trebuie trata ți
mult mai dur. Internetul este principalul lor mijloc de recrutare,

47 
 pe care trebuie s ă îl elimin ăm și să îl utilizăm mai eficient!”
(Trump, 2017).
Declarația lui Donald Trump a fost intens criticat ă și
ridiculizat ă de mass-media și cultura pop în general. Dar ce a
vrut să spună, de fapt, similar cu ceea ce a afirmat Margaret
Thatcher acum 32 de ani, poate c ă nu este o idee atât de rea.
Teroriștii utilizeaz ă atât mass-media, internetul cât și
platformele de socializare pentru a se face auzi ți și văzuți.
Privind din perspectiva discursului lui Margaret Thatcher în fața Asocia ției Baroului American, nimic nu s-a schimbat – nu
există niciun „cod de conduit ă” adoptat de mass-media în
privința teroriștilor. Nu exist ă nici un cod aplicabil principalelor
platforme de socializare, de și postările lor pot fi șterse înainte
de a fi vizualizate de un public mai larg. Mai mult, instrumentele pe care terori știi le pot folosi în sprijinul cauzei
lor s-au multiplicat. Trebuie s ă apărăm libertatea media și
libertatea de exprimare în general deoarece Europa este un tărâm al democra ției. Dar în democra ție, putem s ă facem și să
spunem orice ne dorim, atâta timp cât nu îi r ănim pe ceilal
ți.
Prin urmare, unde tragem linia? Poate c ă și acesta este un alt
aspect pe care institu țiile europene ar trebui s ă îl aibă în
vedere, în special în contextul activit ăților teroriste din ce în ce
mai frecvente (recrutare, instruire, dezinformare, atacuri).

48

49 
 3.
Terorismul de dreapta
– Nucleul Armat Revolu ționar –

Odată cu creșterea valului imigra ției și a terorismului
islamic, atât mass-media cât și academicienii au emis
avertizări cu privire la riscul legat de extremismul de dreapta
ca răspuns la amenin țările din partea imigran ților, refugia ților și
teama că teroriștii s-ar putea ascunde printre ace știa. Julian
King, Comisarul pe Securitate UE a avertizat asupra amenințării reprezentate de violen ța de dreapta și a subliniat
că, de fapt, extremismul de dreapta poate avea un impact
asupra radicaliz ării jihadiste. (Tempest, 2017). Aceasta stare
de fapt ne duce cu gândul la dilema legat ă de găina și oul.
Este frica fa ță de terorismul jihadist cea care provoac ă
răspunsurile caracteristice extremismului de dreapta sau
invers? Este adev ărat că terorismul de dreapta nu a încetat
niciodată să existe dar, dup ă cum vom vedea mai departe,
caracterul s ău a fost mult mai pu țin transna țional decât, de
exemplu, terorismul jihadist. Între 1990 și 2015 au avut loc 578
de atacuri violente de dreapta doar în Europa de Vest
(Ravandal, 2016).

50 
 În primul rând, este indicat s ă clarificăm ce reprezint ă
extremismul pentru a putea face diferen ța dintre cele dou ă. În
al doilea capitol am prezentat diferitele defini ții ale terorismului,
sau lipsa acestora. Ne confrunt ăm cu o problem ă similară și în
privința extremismului care poate îngloba orice de la gândirea
și idei radicale la comiterea de atacuri teroriste în numele
credinței. Mulți pot avea p ăreri extremiste privind toate
aspectele vie ții – de la preferin țele culinare la opiniile politice.
Este acesta o crim ă în sine?
Aș dori să prezint aceast ă situație în termeni mai
simplii, cu riscul de a o banaliza. Se poate spune c ă a fi
vegetarian este o alegere culinar ă și de viață extremă. Oare
această alegere transform ă un vegetarian într-un extremist?
Probabil, de și pare facil și greșit să cataloghezi pe cineva ca
fiind extremist doar pentru c ă acesta are opinii pe care restul
oamenilor nu le îmbr ățișează cu privire la un subiect atât de
banal ca cel legat de preferin țele culinare. Acest lucru se
datoreaz ă, probabil, faptului c ă termenul de „extremist” a
căpătat o conota ție defăimătoare. Într-adev ăr, dacă o
persoană apeleaz ă la un comportament violent și terorizant
pentru a-i persuada pe ceilal ți să devină vegetarieni, acesta ar
putea fi numit extremist violent sau chiar terorist.
Întorcându-ne la terorismul de dreapta, se poate
constata c ă acesta este des asociat cu ideologiile neo-naziste

51 
 și neo-fasciste, implicând ac țiuni teroriste împotriva anumitor
grupuri etice sau rasiale, imigran ților și străinilor. Exist ă puține
studii despre grup ările teroriste de dreapta, în compara ție cu
alte tipuri de organiza ții teroriste, dar acest capitol se va
concentra pe descrierea și analizarea activit ăților organiza ției
teroriste Nucleul Armat Revolu ționar din Italia și măsurile
antiteroriste implementate de Italia în perioada în care activa
această organiza ție.
3.1. ‘Anni di piombo’
În perioada anilor ’60 și ’70, lumea a fost martora unui
apogeu al activit ăților teroriste, în ceea ce prive ște atât
numărul victimelor cât și cel al organiza țiilor teroriste active.
După cum vom vedea în studiile de caz prezentate în prezenta
lucrare, majoritatea grup ărilor și activităților teroriste au
rezultat din protestele și revoltele studen țești.
Anii ’70 au g ăsit Italia, Stat Membru al UE înc ă din
1959, în mijlocul unei perioade denumite și „anii de plumb”
(Italy în brief, n.d.).
În ciuda cre șterii economice înregistrate în Italia și a
îmbunătățirii vizibile a standardului de via ță, comparativ cu
deceniile anterioare, aceast ă perioada a fost profund marcat ă
de revolte îndreptate împotriva sistemului, debutând în toamna

52 
 anului 1969 care, din aceast ă cauză, a fost denumit ă și
„Toamna Fierbinte”. „Toamna Fierbinte” și perioada imediat
următoare a fost br ăzdată de greve ale muncitorilor, inclusiv
sabotarea industriilor în care activau, proteste împotriva clasei
conducătoare precum și de nenum ărate activit ăți teroriste
(Azzellini & Ness, 2011).     
  „Așa‐numiții anni di piombo (anii de plumb), cuprinși între 
1969 și 1983, pot fi descriși drept un creuzet de contradic ții și 
tensiuni politice, ideologice  și sociale, acumulate  în Italia încă de la 
sfârșitul celui de‐al Doilea Război Mondial. Perioada a fost marcată 
de violențe motivate politic nemaiîntâlnite  în istoria Europei 
contemporane.  Deși unii susțin că rolul și prezența violenței politice 
din acei ani au fost exacerbat  prezentate,  statistica ne indică faptul 
că între 1969 și 1980 au avut loc peste 12.000 de incidente violente 
motivate politic (o medie de 100 de incidente pe lună, trei pe zi): 362 
persoane ucise, 4.500 rănite, 597 grupări teroriste atât de stânga 
cât și de dreapta .”  
( Antonello  & O’Leary, 2009, p.1)  

Astfel, Antonello & O’Leary (2009) confirm ă încă de la
începutul c ărții amploarea incidentelor din Italia în anii ’70.
Utilizeaz ă conceptul de „violen ță politică” care nu denot ă
neapărat terorism, îns ă continu ă prin a explica faptul c ă în
acea perioad ă Italia a „g ăzduit” un num ăr de 597 organiza ții
teroriste.

53 
 Activitățile teroriste pe care Italia s-a v ăzut nevoit ă să
le gestioneze au fost atât de stânga, cât și de dreapta. Îns ă
cea mai important ă organiza ție – Brig ăzile Roșii – a fost o
grupare terorist ă de stânga, similar ă majorității organiza țiilor
teroriste din Italia la acea vreme. Au existat și câteva atacuri
de dreapta comise de grup ările neo-fasciste, cea mai
important ă fiind Nucleul Armat Revolu ționar (NAR), Noua
Ordine și succesorul acesteia – Ordinea Neagr ă.
Acest capitol va analiza gruparea NAR întrucât a fost
considerat ă cea mai periculoas ă organiza ție terorist ă de
dreapta în Italia, care a comis „cel mai sângeros atac terorist
în istoria italian ă postbelic ă” (NAR, 2012a).
NAR a ap ărut în cea de-a doua jum ătate a anilor ’70 ca
un răspuns la încerc ările autorit ăților de a elimina organiza țiile
teroriste anterioare de dreapta (cum ar fi Noua Ordine), obiectivul s ău fiind acela de a reînvia regimul lui Mussolini –
unii din membrii NAR erau fo ști soldați din armata lui Mussolini
(NAR, 2012a; Ferraresi, 1996). Aceast ă organiza ție, ca și
predecesorii s ăi, opera exclusiv în Italia.
Dup
ă cum am men ționat mai sus, obiectivul grup ărilor
teroriste de dreapta existente este de a r ăsturna regimul
existent și de a îl înlocui cu „guverne cu orient ări fasciste”
(Aubrey, 2004, p.45). NAR a avut un caracter destul de atipic

54 
 în compara ție cu predecesorii s ăi. Organiza ția era mai pu țin
orientată împotriva stângii și a guvernului iar structura sa era și
ea diferit ă – mult mai slab organizat ă și ierarhizat ă (NO,
2012b). În plus, se spune c ă organiza ția în sine nu a comis
toate atacurile care i-au fost atribuite; alte grup ări teroriste mai
mici comiteau atacuri, pretinzând c ă acestea au fost înf ăptuite
în numele Nucleelor Armate Revolu ționare (Pisano, 1987).
În continuare, vom prezenta autorii, atacurile comise și
metodele utilizate, precum și victimele vizate.
3.2. Romantism vs. „represiune”
Similar altor organiza ții teroriste din acea vreme, dar
diferite de Noua Ordine și de Ordinea Neagr ă, Nucleele
Armate Revolu ționare erau formate din b ărbați tineri
(Ferraresi, 1996). Femeile, îns ă, au jucat și ele un rol activ în
cadrul organiza ției. Cea mai cunoscut ă femeie a fost
Francesca Mambro, fiica unui ofi țer de poli ție, cu rădăcini în
clasa de mijloc și căsătorită cu liderul principal Giuseppe
Valerio „Giusva” Fioravanti cu care controla organiza ția (NO,
2012b). Giusva era un copil faimos deja în Italia pân ă să
ajungă la vârstă maturității și până să o cunoasc ă pe viitoarea
sa soție într-o organiza ție universitar ă de dreapta (Hanley,
1997). Înc ă de la început, ac țiunile organiza ției au fost
violente:

55 
   „…ne alegeam țintele împreună: reprezentan ți individuali  
ai ceea ce consideram  a fi statul represiv. Ne‐am propus să nu 
împușcăm pe nimeni pe la spate. Cu siguranță nu am atacat 
mulțimi de oameni fără apărare.”   
(Francesca  Mambro quoted in Hanley, 1997) 

Într-adev ăr, după cum afirma Francesca, victimele nu
erau alese aleatoriu și nu au ucis persoane nevinovate, cel
puțin nu deliberat. Conform Imaginii 1, majoritatea țintelor lor
includeau demnitari guvernamentali, ofi țeri de poli ție cu care
se luptau și jurnaliști. În mod ironic, s-a dovedit c ă majoritatea
victimelor lor au fost civili nevinova ți din timpul atacului din
stația de tren din Bologna.

Imaginea 3.1: Num ăr total de atacuri Sursa: InsideGov
Principalele atacuri au fost urm ătoarele:

56 
 Data Arme/
modus
operandi Ținta Descriere
1979 Dispozitive
explozive
improvizate PCI (Partidul
Comunist
Italian) Atacul asupra sediului
Partidului Comunist Italian a
provocat rânirea a 23
persoane.
1979 Pistol-
mitraliera si
grenada Post de radio Membrii NAR au atacat un
post de radio cunoscut
pentru inclina țiile de stânga.
Atacul a provocat r ănirea a
5 angaja ți si postului.
1980 Asasinat Procuror Procurorul care investiga
crimele comise de grup ările
teroriste de dreapta.
1980 Atac cu
bombă – TNT Stația de
tren din
Bologna Atacul cu bomba a ucis 85
de persoane si a r ănit alți
200.

1981 Arme de foc Ofi țeri de
politie Doi ofițeri de politie si-au
pierdut via ța.
(NO, 2012b; Pisano, 1987)
După se poate observa, durata de via ța a organiza ției,
comparat ă cu a altora, nu este una lung ă, însă a fost la fel de
nimicitoare și de periculoas ă. În afar ă de aceste atacuri,
membrii organiza ției s-au implicat și în alte infrac țiuni. Jefuirea

57 
 băncilor și alte tâlh ării erau principalele lor mijloace de
finanțare pentru achizi ționarea armelor din surse ilegale și
instruirea membrilor. S-a afirmat și că organiza ția, deci
națională, a primit ajutor din str ăinătate în ceea ce prive ște
instruirea (Pisano, 1987), c ă a cooperat cu alte grup ări
teroriste de dreapta și de stânga și că a luptat împotriva unor
organiza ții teroriste de dreapta pe motiv c ă acestea colaborau
cu agenții italiene de aplicare a legii (Ferraresi, 1996)
3.3. Masuri antiteroriste
În ciuda faptului c ă a fost o țintă a activit ăților teroriste
interne și internaționale înc ă din anii ’60 pân ă în prezent, Italia
nu a înfiin țat încă un departament responsabil de combaterea
terorismului (Levy, J.A., 2007).
În anii ’70, ca r ăspuns la atacurile teroriste în general și
în special la cele desf ășurate de Brig ăzile Roșii, guvernul
italian a modificat legisla ția, completând-o cu o serie de m ăsuri
de aplicare a legii. Una dintre acestea a presupus celule de
închisoare izolate și perioade de ținere în custodie și de
încarcerare mai îndelungate pentru cei vinova ți sau suspecta ți
de implicare în actele teroriste. De asemenea, s-a adoptat un decret prin care s-a introdus interogarea, perchezi ția corporal ă
și descinderile de urgen ță fără prezentarea unui mandat.
Detenția se aplic ă oricărei persoane care refuz ă să își prezinte

58 
 documentele de identificare ofi țerilor de poli ție la cererea
acestora din urm ă (Levy, J.A., 2007; Vettori, 2007).
Una din cele mai radicale modific ări aduse legisla ției în
anii ’70, menit ă a preveni și combate terorismul, a fost
interceptarea telefonic ă a persoanelor suspectate de implicare
în organiza țiile teroriste (Vettori, 2007).
Se poate afirma c ă măsurile antiteroriste implementate
de guvernul italian în anii ’70 au înregistrat în real succes, având în vedere sc ăderea semnificativ ă a numărului de atacuri
teroriste din anii ’80. Imaginea 3.2 indic ă toate atacurile NAR
iar Imaginea 3.3 prezint ă atacurile comise de Brig ăzile Roșii
pe o perioada de aproape 20 de ani. Ambele relev ă clar faptul
că numărul incidentelor a sc ăzut treptat de la sfâr șitul anilor
’70.

Imaginea 3.2: Atacurile Nucleului Armat Revolu ționar Sursa: InsideGov

59 
 

Imaginea 3.3: Atacurile Brig ăzilor Roșii Sursa: InsideGov

În ciuda succeselor înregistrate în urma adopt ării noilor
măsuri de aplicare a legii în anii ’70, autorit ățile italiene nu s-
au oprit aici. In anii ’80, organele de aplicare a legii au
promovat cooperarea între autorit ăți și teroriști pentru a
colecta informa ții împotriva altor membrii ai organiza țiilor
teroriste. Aceast ă strategie a dus la scurtarea pedepselor celor
care au cooperat cu poli ția și cu judec ătorii, furnizatu-le
informații cu privire la al ți teroriști, planurile organiza țiilor
teroriste etc. Ulterior, guvernul italian s-a axat mai pu țin pe
lupta împotriva terorismului și mai mult pe prevenirea
terorismului (Vettori, 2007).

60

61 
 4.
Germania – de la studen ții rebeli la terori ști

Poate din cauza istoriei sale, în anii ’60 și ’70,
Germania s-a confruntat atât cu un terorism de stânga cât și
cu un terorism anarhist de dreapta. Terorismul de stânga a luat amploare în anii ’60. De pe alt ă parte, terorismul de
dreapta era un fenomen u șor de anticipat, având în vedere c ă
întreg regimul nazist era terorist în ac țiuni și, ca orice mi șcare
puternică, după colaps, r ămân persoane care înc ă mai
simpatizeaz ă fostul regim. Terorismul de stânga, îns ă, s-a
dezvoltat dintr-o mi șcare global ă mai extins ă care, cel pu țin la
început, nu se asem ăna cu terorismul și care probabil s-a
născut din nevoia oamenilor, în specia a tinerilor, de a dep ăși
și uita trecutul de extrem ă dreapta al țării lor.
Prezentul capitol cuprinde o scurt ă introducere în
istoria Germaniei în perioada emergen ței terorismului de
stânga. Apoi, vom analiza conceptul de Revolu ție Cultural ă și
pionierii acestei mi șcări în Germania și modul în care
protestele pa șnice au degenerat în atacuri teroriste. Nu în cele
din urm ă, vom prezenta și analiza m ăsurile anti-teroriste

62 
 implementate de Germania, Germania de Vest, pentru
combaterea terorismului de stânga.
4.1. Un scurt istoric al mi șcării în ansamblul ei
Se poate spune c ă Germania s-a al ăturat Uniunii
Europene înc ă de la început, când s-a format predecesorul
sau, Comunitatea European ă a Cărbunelui și Oțelului (CECO)
în 1951 prin Tratatul CECO semnat la Paris. Ulterior, în 1957, Germania a aderat și la Tratatul de la Roma, formând
Comunitatea Economic ă European ă (ECC) (Eurlex, Uniunea
European ă). Cu toate acestea. Germania fusese divizat ă în
Germania de Vest și Germania de Est. Germania de Est
(GDR), cu un an înainte ca Germania de Vest s ă se alăture
CECO, s-a afiliat la Comecon, ale c ărei obiective erau similare
celor vizate de ECC, dar format ă de statele comuniste
(O’Dochartaigh, 2004).
În perioada postbelic ă, în timp ce Germania de Est se
confrunta cu o revolu ție comunist ă, Germania de Vest înflorea
sub puterile ocupante (SUA, Marea Britanie, Fran ța) (Detwiler,
1999). Aceste dezvolt ări diferite au devenit din ce în ce mai
pronunțate în timp și, în anul 1961, Berlinul a fost la propriu
împărțit între est și vest, în prima instan ță prin amplasarea
unui gard de sârm ă și apoi a unui zid din c ărămidă. La data de
13 august 1961, berlinezii s-au trezit cu un gard din sârm ă

63 
 ghimpată care împ ărțea orașul. Pe lâng ă impactul vizual și
emoțional într-o epoc ă deja puternic marcat ă de tensiuni și
confuzii, a fost îngreunat și transportul public și mobilitatea
persoanelor dintr-o parte în alt ă a orașului, ceea ce a
însemnat separarea familiilor și prietenilor peste noapte
(Katona, 2003).
Numeroase studii au analizat impactul social și
psihologic al împ ărțirii Berlinului, toate punând accentul pe
„bariera mental ă” impus ă de acest zid (Rogowski în
Nathanson & Zuev, 2013). Ast ăzi ne este greu s ă ne
imaginăm, în Europa, c ă aproape peste noapte po ți fi separat
de prieteni, de locul de munc ă, de familie și lipsit de tot ce le
fusese familiar. De și Sovieticii poate c ă nu plănuit instituirea
unui impact emo țional de o asemenea anvergur ă asupra
locuitorilor, aceast ă stare de fapt d ăinuind pentru unii timp de
peste 50 de ani (a se vedea Sindromul Zidului Berlinului),
scopul lor era de a împiedica coeziunea social ă între est și
vest nu doar în Berlin, ci și în Germania și Europa în general
(Evans, 2011).
Pe fondul acestei diviz ări a Germaniei cât și al
perioadei de schimb ări ce a urmat sfâr șitului celui de-a Doilea
Război Mondial, nu este surprinz ător faptul c ă și identitățile
persoanelor au suferit modific ări și transform ări. Dar înainte de
a aborda tema terorismului în Germania, este indicat s ă privim

64 
 lucrurile în ansamblul lor și să analizăm modul în care ceea ce
a devenit terorismul de stânga era de fapt parte a unei mi șcări
mai extinse, pacifist ă în esența să, care a ap ărut în anii ’60.
Se poate presupune c ă Zidul a fost cel care a
determinat Germania de Vest s ă îmbrățișeze cultura
occidental ă (în special pe cea american ă). Însă tinerii din
Germania de Vest erau simpatizan ții culturii occidentale înc ă
înainte de Zid. În anii 1950, Germania a început s ă importe și
să prefere bunurile și produsele americane – de la Coca-Cola
la mașinile americane, precum și muzica și filmele americane.
Mai mult, adolescen ții și tinerii au început s ă adopte și contra-
cultura care, de fapt, se opunea culturii americane bazate pe consum pe care o îmbr ățișau (Cook în Alexander et al, 1982 &
Adam et al, 2005).
  „Exportul  elementelor  contra‐culturii americane  în 
restul lumii occidentale  își datora mare parte din succes noii 
tehnologii  a comunicării în masă care a făcut posibil ca muzică 
și cultura pop să ajungă nu doar la tinerii americani  prin radio, 
televiziune,  filme dar și la tinerii din întreaga lume. Rezultatul  
a constat nu doar în adoptarea  contra‐culturii americane  de 
către tinerii din întreaga lume, dar și în identificarea  sporită cu 
problemele  sociale și politice ale Americii, cum ar fi rasismul, 
războiul din Vietnam etc.”  
(Cook, S. in Alexander  et al, 1982, p. 156)

65 
 Germania de Vest a urmat exemplul SUA și în ceea ce
privește protestele studen ților. În cazul Germaniei, protestele
studenților au dus la înfiin țarea de organiza ții studen țești
extremiste violente și la terorism, în timp în SUA lucrurile nu
au degenerat în aceea și măsură. Câteva din nemul țumirile ce
făceau obiectul protestelor studen ților erau în întregime
importate și nu aveau mai nimic de-a face cu Germania.
Mișcarea drepturilor omului și Războiul din Vietnam sunt doar
două din subiectele protestelor studen ților germani. Dar
aceasta nu este tot. Din cauza utiliz ării din ce în ce mai extinse
a mass-media, studen ții germani au abordat și problematici din
țările din lumea a treia – r ăzboiul de gheril ă din America de
Sud sau problemele din Iran. Îns ă nu doar mass-media a
contribuit la diseminarea informa țiilor și, împreun ă cu acestea,
frustrărilor, indign ării sau dorin țelor de organizare a mi șcărilor
revoluționare. și cultura pop a constituit un factor care a
influențat spiritul tinerilor atât din est cât și din vest care au
devenit simpatizan ți ai tematicilor și scopurilor pe care și le-au
însușit treptat. Beatles, festivalul de la Woodstock, filmele de
la Hollywood, moda hippy sunt doar câteva exemple preluate de tineretul german și care, mai ales în Germania de Est, au
atras nemul țumirea autorit ăților. În Vest îns ă, tinerii se bucurau
de o mai mare libertate de expresie (Brown, 2009). Se poate spune că, de fapt, protestele studen ților din Germania de Vest
erau lipsite de substan ță întrucât, de și poate cuno șteau

66 
 evenimentele respective, este pu țin probabil ă capacitatea lor
de a se identifica în profunzime cu acestea pentru c ă nu erau
problemele lor, neîmp ărtășind experien țele protestatarilor
pentru drepturile civile din SUA, spre exemplu. Identificarea
era una superficial ă – au preluat moda și povestea, dar nu și
însemnătatea acestora. În mod bizar, protestele tineretului din
Germania au degenerat în mi șcări violente și acte de terorism,
nu cele ale tinerilor din SUA.
Pentru o mai bun ă înțelegere a acestor aspecte și a
modului în care mi șcările pașnice au degenerat în infrac țiuni
grave, în acest capitol vom prezenta felul în care s-au
desfășurat protestele studen ților și principalii actori ai
acestora.
4.2. O revolu ție cultural ă?
După cum am men ționat mai sus, pe de o parte avem
de-a face cu revoltele și problemele lumii a treia și cu impactul
acestora asupra popula ției Germaniei de Vest. Pe de alt ă
parte, și revoluția cultură a prins teren în ambele Germanii.
Această nemulțumire în rândul tinerilor, studen ților în special,
s-a manifestat în prim ă instanță prin organiza țiile studen țești și
sub-grupele în care dezb ăteau evenimentele, teoriile etc., cum
ar fi Comunarzii, i.e. grup ări de tineri ghida ți și inspirați de
Guevara, Marx, Debray și alte figuri sau scriitori comuni ști. Ca

67 
 o formă de protest, ace știa organizau înmormânt ări false,
ridiculizând poli ția și întreprinzând ac țiuni pe care le
considerau amuzante. Sloganul lor era „teroarea f ără limită
este distrac ție nelimitat ă” (Cook în Alexander et al, 1982, p.
157).
Impactul real al acestor activit ăți și semnifica ția lor
politică sunt puse sub semnul întreb ării. Până într-un punct,
ele nu reprezentau o amenin țare grav ă pentru autorit ăți,
reușind doar s ă le creeze necazuri poli ției.
„Esența mișcării protestatare  – în special în America și 
în Marea Britanie, dar și în Germania  de Vest – constă în 
subculturile  al căror scop este de a depăși atomizarea  stării de 
învățare privată prin experiențe de solidaritate  de grup … 
Experimente  cu forme de viață de grup ʼnealienate ʼ generate 
de tineret creează nu doar sensibilitate  față de modurile 
atrofiate de experimentare  a interacțiunii, dar dau naștere 
unor noi conflicte.”   
(Habermas,  1970, p.34) 
  
După o scurt ă perioad ă de timp, mi șcarea
comunarzilor a atras aten ția studen ților și din Berlin, dintre
care unii s-au al ăturat SDS (Sozialistischer Deutscher
Studentburg/Liga Studen ților Sociali ști Germani) care ini țial

68 
 era parte din SPD (Partidul Social Democrat) și, spre
deosebire de organiza ția mamă, a devenit din ce în ce mai
radicală și APO (Opozi ția Extra-Parlamentar ă) înființată de
liderul SDS (Brown, 2009).
Chiar dac ă obiectivul lor era reformarea sistemului
educațional, și-au dat seama c ă pot aduna adep ți și în afara
universităților și astfel au abordat și alte teme care, a șa cum
am menționat mai sus, erau importate de peste ocean sau din
țările lumii a treia.
Aceste mi șcări studen țești erau doar în mod retoric
violente pân ă în anul 1968 când violen ța a devenit fizic ă.
Majoritatea ac țiunilor violente și a atacurilor teroriste erau
înfăptuite de o nou ă organiza ție – Fac țiunea Armata Ro șie,
denumită și Baader- Meinhof Group de c ătre mass-media
internațională. Facțiunea Armata Ro șie s-a înfiin țat ca o
organiza ție solidă care considera c ă schimbarea social ă nu
poate fi realizat ă decât prin violen ță, afișând o atitudine critic ă
față de comunarzi din cauza lipsei de seriozitate în ducerea la
îndeplinire a misiunii lor (Cook în Alexander et al). În sec țiunea
următoare vom explica mai detaliat tipul de activit ăți ale
organiza țiilor men ționate, membrii și obiectivele acestora.

69 
 4.3. De la studen ți rebeli la terori ști
După cum am men ționat mai sus, protestatarii și
indivizii implica ți în organiza țiile indicate erau, cu prec ădere,
studenți care, cel mai probabil, se considerau bine educa ți nu
doar gra ție statutului lor de studen ți, ci și pentru c ă în cadrul
acestor organiza ții ei lecturau operele unor renumi ți autori și
gânditori de stânga și, asemenea lor, erau interesa ți de și
dezbăteau subiecte care dep ășeau existen ța lor banal ă în
societatea mult mai extins ă din care f ăceau parte. De
asemenea, spre deosebire de p ărinții lor, inimile și spiritul lor
nu erau p ătate de mi șcarea fascist ă și, în ciuda unor oarecare
reminiscen țe, le puteau trece cu vederea gra ție educa ției și
prezenței atât fizice cât și psihice și spirituale a SUA și a lumii
occidentale prin muzic ă, filme și bunurilor importate.
Se consider ă că teroriștii, și criminalii în general, provin
din clasele inferioare ale societ ății, comportamentul lor criminal
fiind determinat de priv ări sociale și sărăcie. În Germania, îns ă,
protestatarii studen ți angajați în activit ăți teroriste proveneau din
familii din clasa de mijloc sau chiar din rândul burgheziei.
De asemenea, înc ă de pe vremea Comunelor, aceste
organiza ții studen țești erau destul de bine organizate în ceea
ce prive ște structura și ierarhia. Dac ă în organiza țiile
anterioare, femeile jucau un rol activ în cadrul evenimentelor,

70 
 dar dețineau un rang inferior și erau obiectivate, în RAF
femeile se aflau în prim plan iar pozi ția lor era privit ă cu
respect (Cook în Alexander et al).
Liderul SDS și fondatorul APO, Rudi Dutschke,
provenea dintr-o familie din clasa muncitoare, fugind din
Germania de Est pentru a urma cursurile universitare în
Germania de Vest. Dup ă ce a studiat sociologia, s-a ar ătat
extrem de mi șcat de revoltele din Lumea a Treia și de
revoluția comunist ă condusă de Mao și Guevara (Der Spiegel,
2008; Brown, 2009). Carisma sa de lider i-a adus nu numai
mulți adepți ci și multe necazuri. În urma unui protest împotriva
Războiului din Vietnam, în 1957, Dutschke a fost arestat, chiar
dacă nu participase activ la acel protest, fapt care i-a înfl ăcărat
și mai mult pe protestatarii studen ți care au decis c ă protestele
trebuie s ă continue. Un an mai târziu, în timpul unui protest
împotriva vizitei Șahului Iranului, un ofi țer de poli ție a ucis un
protestatar student în timp ce acesta din urm ă încerca s ă fugă
de poliție. Acest incident, cât și încercarea de asasinat asupra
lui Dutschke în 1968, a sporit frustrarea și radicalizarea în
rândul studen ților care s-au folosit de acest incident pentru a
justifica organizarea altor ac țiuni extremiste (Cook în
Alexander et al, 1982; Brown, 2009).
Tot în aceast ă perioadă, RAF și liderii s ăi au dobândit
o mai mare vizibilitate. Membrii fondatori au fost Andreas

71 
 Baader și Gudrun Ensslin c ărora li s-a al ăturat la scurt timp și
Ulrike Meinhof. Andreas Baader era fiu ce istoric care, în
copilărie, deși inteligent, prefera s ă studieze doar subiectele
care îl pasionau, sus ținându-și ideile cu ardoare (Aust, 2008).
Mult mai con știincios și inteligent, Gudrun Ensslin era un
descendent al lui Hegel, rezonând cu Baade atât politic cât și
romantic. Meinhof era un jurnalist al unei publica ții de stânga –
Konkret. Având în vedere trecutul s ău de stânga și conexiunile
din cadrul societ ății burgheze radicale de la acea vreme, ea a
început s ă empatizeze cu protestele studen țești dar detesta
lipsa de ac țiune a comunarzilor (Carr, 2006). Interesant este
faptul că nici ei, nici organiza ția lor nu s-a identificat drept
teroriști. Și-au portretizat organiza ția ca fiind o „gheril ă
urbană”, inspirat ă din mișcările de gheril ă din America Latin ă
(Sjoberg & Gentry, 2011).
Meinhof, îns ă, s-a al ăturat grup ării abia dup ă
încarcerarea lui Baader și Ensslin din 1970, prima misiune
publică a lui Meinhof pentru RAF fiind eliberarea celor doi din
închisoare. Motivul acestei încarcer ări a fost prima mi șcare
îndrăzneață asumată de RAF – ace știa au asediat un magazin
drept răspuns la interven țiile militare americane din Vietnam.
Ceea ce este cu adev ărat remarcabil cu privire la RAF
este faptul c ă, spre deosebire de alte organiza ții teroriste din
acea vreme și chiar de ast ăzi, femeile au jucat un rol extrem

72 
 de activ, plasându-se în prim-planul mi șcării. Acest detaliu nu
este neap ărat surprinz ător din mai multe considerente: femeile
erau bine educate și proveneau din categorii sociale
superioare; revolu ția cultural ă globală și emergen ța celui de-al
doilea val al feminismului în SUA au constituit un factor
determinant; membrii organiza ției erau destul de mândrii de
libertatea lor sexual ă de expresie și lipsiți de prejudec ăți în
această privință. Ensslin și Meinhof, îns ă, nu au fost singurele
femei implicate în RAF. Multe altele s-au al ăturat organiza ției
alături de b ărbați tineri, majoritatea provenind din clasa de
mijloc. Mai multe detalii despre acest subiect vor fi prezentate
în ultima sub-sec țiune.

Imaginea 4.1 Membrii RAF Sursa: Mount Holyoke

73 
 Pe lâng ă membrii principali, RAF a beneficiat de
sprijinul altor organiza ții teroriste în înf ăptuirea atacurilor. Înc ă
din anul 1972, RAF a început instruirea împreun ă cu Black
September și ulterior a primit sprijin de la Stasi (Poli ția Secret ă
din Germania de Est). Mai mult, Jean Paul Sartre, care l-a
întâlnit pe Baader în 1974, era un admirator al RAF (Stasi,
2011; German Autumn, 2017).
Incendierea magazinului a fost urmat ă și de alte
atacuri.
Chiar dac ă majoritatea atacurilor RAF au avut loc în
Germania, câteva din ele s-au desf ășurat în str ăinătate, având
ținte străine, motiv pentru care RAF este considerat ă a fi o
organiza ție terorist ă supra-indigen ă. Astfel de cazuri includ:
sechestrarea Ambasadei Germaniei de Est din Suedia,
jefuirea de b ănci din țări învecinate, încercarea de r ăpire a
unui ministru suedez, încercarea de asasinare a lui Alexander
Haig – Comandor Suprem NATO, în Belgia etc. (Alexander et
al, 1982).
Atacurile din Germania care au atras cel mai puternic
atenția, au fost urm ătoarele:

74 
 Data Arme/
modus
operandi Ținta Descriere
1972 Bombe/
Bombe in forma de tub Facilități și militari SUA, un
judecător, sedii de poli ție,
sediul Springer Publishing Toate aceste atacuri au implicat
plasarea de bombe in cl ădiri
sau autovehicule, ucigând in jur
de 20 de persoane și rănind și
mai multe, cauzând distrugerea
de clădiri și mașini.
1977 Asasinate
(arme de mici
dimensiuni) Procurorul federal
Generalul Siegfried
Buback și doua alte
persoane asociate cu
acesta; Jürgen Ponto,
director al Dresdner Bank ; Președintele Federa ției
Patronatelor din Germania
, Hanns Martin Schleyer Buback a fost ucis in timp de
Ponto trebuia s ă fie doar r ăpit,
insă a fost ucis și el. Schleyer a
fost prima dat ă răpit și apoi
împușcat ca represalii dup ă
aflarea ve știlor despre
sinuciderile comise in
închisoare de Ensslin, Raspe și
Baader.
1977- Oct. 13 Deturnări Un zbor al companiei
Lufthansa Avionul a fost deturnat
împreuna cu Organiza ția pentru
Eliberarea Palestiniana pentru a
solicita guvernului german
eliberarea mai multor membrii
RAF din închisoare.
1985- July 9 Mașina cu
bomba Baza armata SUA O masina cu bomba a fost
detonata langa o baza militara
SUA, ucicand trei persoane.
1986-1991 Asasinate Managerul Siemens
manager, seful Deutsche Bank, seful Treuhandstalt Aceștia au fost împu șcați în
diferiți ani.
(RAF attacks, 2007)

75 
 Din tabelul de mai sus putem observa c ă principalele
tehnici utilizate de RAF în comiterea atacurilor au fost bombele
și asasinatele cu ținte specifice. Principalele arme au fost
Kalashnikov de care au devenit pasiona ți pe durata instruirii cu
Black September. Nu se știe cu precizie, îns ă, de unde
achiziționau bombele sau know-how-ul pentru a le
confecționa. De regul ă însă, după finalizarea conflictelor,
armele neutilizate deveneau disponibile pe pia ța neagră.
O altă observa ție interesant ă este că RAF avea ținte și
obiective foarte clare, neavând obiceiul de a ucide persoanele
aleatoriu. Țintele lor includeau de regul ă obiectivele SUA din
cauza antipatiei lor fa ță de facilit ățile militare SUA și implicarea
SUA în conflictele din toat ă lumea.
După 1977, num ărul și semnifica ția atacurilor au
înregistrat un trend descendent în mare m ăsură datorită
fenomenului de Toamna German ă, dezbătută în continuare în
prezenta sec țiune.
4.4. Masuri antiteroriste
Dat fiind faptul c ă comunarzii nu fost considera ți la
început ca fiind o amenin țare terorist ă, nu s-a implementat
nicio m ăsură antiterorist ă la începutul anilor ’60. Îns ă

76 
 represaliile poli ției asupra lor i-a determinat s ă se ascund ă și
să atragă ridiculizarea RAF.
Interesant este faptul c ă, în ciuda aten ției scăzute
acordate de c ătre poliție Comunarzilor, aceasta era realmente
interesat ă în membrii RAF. La moartea sa, Meinhof, care s-a
sinucis în celula închisorii, în 1976, și-a donat creierul pentru a
fi cercetat de autorit ățile germane. Creierul altor doi membrii
RAF a fost extras în scopuri de cercetare (Landler, 2002; Carr,
2006). Astfel, se pot spune multe lucruri despre modul în care
autoritățile percepeau criminalii și teroriștii în speciali. Chiar
dacă Lombroso, criminologul italian care sus ținea că
comportamentul criminal este, într-o anumit ă măsură, moștenit
și depinde de anumite caracteristici psihologice (anormale),
murise cu 70 de ani înainte ca germanii s ă studieze creierul lui
Meinhof, se pare c ă teoriile sale erau înc ă luate în considerare
de autorit ățile germane. Bine-în țeles, de la moartea sa, mai
mulți cercetători care sus țineau că factorii sociali sunt mai
importan ți în dezvoltarea comportamentului criminal decât
caracteristicile psihice, au respins aceast ă Teorie Biologic ă.
Aceasta nu este o dovad ă a faptului c ă autoritățile germane nu
și-au făcut datoria dar este posibil ca aceast ă mentalitate
învechită a autorit ăților să fi permis avansul protestelor
studenților și evoluția atacurilor teroriste. Sau poate c ă au
apreciat c ă această problema este atât de complex ă încât se

77 
 impunerea analizarea tuturor factorilor posibili care au condus
la terorism.
De fapt, odat ă cu debutul atacurilor violente din 1972,
guvernul Germaniei de Vest a început reglementarea de ținerii
de arme în vederea prevenirii atacurilor viitoare. De
asemenea, în acela și an, au instituit utilizarea Poli ției de
Frontieră atunci când situa ția o impunea. În 1974, s-au adoptat
noi legi menite a limita posibilitatea terori știlor de a contracta
serviciile avoca ților sau sprijin juridic, urmate de o lege
efectivă care interzicea înfiin țarea de grup ări și organiza ții
teroriste (O’Dochartaigh, 2004). Se consider ă că RAF și-a
extins activitatea în str ăinătate întrucât autorit ățile naționale au
reușit să suprime gruparea atât prin mijloace politice cât și prin
măsuri antiteroriste și politici avansate (Alexander et al, 1982).
Acest lucru poate fi dedus și din Imaginea 4.2:

Imaginea 4.2: Atacuri RAF Sursa: InsideGov

78 
  Cu toate acestea, intimidarea terori știlor s-a produs
abia în 1977 odat ă cu „Toamna German ă”, caracterizat ă
printr-o criz ă de terorism care a înghe țat țara pentru o
perioada de peste o lun ă. Deși autoritățile nu au implementat
măsuri vizibile, faptul c ă nu dădeau curs solicit ărilor terori știlor
i-a determinat pe ace știa din urm ă să cedeze întrucât
obiectivul lor principal – o revolt ă – nu era nici pe departe
realizabil ă. (Studemann, 2017) Dup ă Toamna German ă, au
mai avut loc câteva atacuri de-a lungul unei perioade de 10 ani
și, de atunci, organiza ția a fost în principal inactiv ă.

79 
 5.
Terorism separatist – cazul spaniol

În ultimii ani, am asistat la din ce în ce mai multe
tendințe separatiste pe întreg continentul european. În aceast ă
perioada în care UE se confrunt ă cu fenomenul Brexit, cu
terorismul islamic, terorismul na țional, problema ucrainean ă,
criza refugia ților etc. este binevenit ă discuția cu privire la
separatism sau, mai precis, terorismul separatist. Pentru o mai bună înțelegere a acestui tip de terorism, acest capitol va
aborda cazul ETA (Euskadi Ta Askatasuna) din Spania. Vom
începe prin prezentarea contextului și modului în care a
apărut, urmat ă de analiza autorilor și tipurilor de atacuri pentru
ca la final s ă expunem m ăsurile pe care Spania le-a
implementat în vederea combaterii și prevenirii atacurilor ETA.
De ce ETA? ETA a fost nu doar a patra cea mai activ ă
organiza ție terorist ă din istoria recent ă și probabil cea mai
eficientă din Europa, dar poate fi luat ă drept un exemplu clasic
de organiza ție terorist ă separatist ă. Mai mult, dezbaterea
acestui caz este și mai interesant ă având în vedere
evenimentele recente marcate de revolt ă și sentimente
separatiste.

80 
 De asemenea, Spania este familiarizat ă cu
evenimentele teroriste, chiar și după dispariția ETA, cum ar fi
atacurile din 2004 sau, mai recent, cele instrumentate de Al-
Qaida și Statul Islamic.
5.1. Istoricul mi șcării
Pe vremea când Euskadi Ta Askatasuna î și făcea
apariția, Spania se recupera dup ă Războiul Civil de sub
regimul lui Franco. Strategia lui Franco de recuperare implica aplicarea unei presiuni crescânde pe zonele care fuseser ă
deja industrializate, în special în regiunea Basc ă și în
Catalonia. Restul țării se baza în principal pe agricultur ă și se
confrunta cu s ărăcia. Prin urmare, Franco utiliza impozitele
crescute colectate din regiunile mai bogate pentru a le sprijini
pe cele mai s ărace. Aceast ă strategie s-a dovedit a fi una
reușită, transformând Spania în „ țara cu cea mai alert ă
creștere economic ă din Europa” (Bieter, 2013).
Înflorirea economiei na ționale nu i-a mul țumit pe Basci
care știau că aceasta se datora în principal lor. Mai mult, chiar
dacă Războiul Civil se încheiase, nu însemna c ă bascii și-au
uitat trecutul și dorința de autonomie, în special având în
vedere c ă poliția central
ă era înc ă prezent ă în regiune
(Trevino în Alexander și Myers, 1982). Ca și în cazul
Germaniei, categoria social ă cea mai indignat ă și dornică să ia

81 
 măsuri împotriva injusti țiilor din regiunea basc ă a fost
reprezentat ă de studen ți. Câțiva studen ți din cadrul
Universit ății Iezuite Jesuit Desuto se întâlneau în secret pentru
a discuta problemele culturale și a critica Partidul Na ționalist
Basc (PNV) și care își aveau baza în Fran ța unde fuseser ă
exilați de Franco (Bieter, 2013). Principala lor problema
politică era faptul c ă, într-o anumit ă măsură, nu se mai
simțeau reprezenta ți de PNV care, dup ă părerea lor, nu mai
manifesta o atitudine activ ă în raport cu Franco. În plus,
preocupările lor, la început, erau în principal legate de
aspectele culturale și de protec ția patrimoniului Basc (Carr,
2006).
La data de 31 iulie 1959, câ țiva studen ți au decis s ă
formeze Euskadi Ta Askatasuna ( Țara Bascilor și Libertății), o
„organiza ție politic ă terorist ă” (Whitfield, 2014, p.41).
Fondatorii organiza ției erau membrii ai grup ării de tineret din
PNV (Barros, 2003). În mod ironic, în acela și an, Spania s-a
alăturat OECD (Organiza ția pentru Cooperare Economic ă și
Dezvoltare) ca urmare a eforturilor sale constante de
dezvoltare economic ă și dorința de a se al ătura Comunit ății
Europene. Cu toate acestea, apartenen ța la Comunitatea
European ă nu era un demers facil. În urma alegerilor
democratice dup ă moartea lui Franco, sub Prim-ministrul
Suarez, Spania a fost acceptat ă ca membru al Consiliului

82 
 Europei în 1977 și, după aproximativ 10 ani, membru al
Uniunii Europene, în 1986 (Spain-EU, n.d.).
Inițial, organiza ția viza aspectele de ordin cultural,
etnicitate și separația religiei și politicii. Aceste idealuri, care
păreau pașnice în esen ța lor, genereaz ă de multe ori conflicte
în încercarea de a le atinge. Exist ă nenumărate exemple de
tensiuni culturale sau etnice în aproape fiecare stat european
care, la un moment dat, au degenerat în proteste în mas ă, în
cel mai bun scenariu, dar și în conflicte violente și armate. Se
prea poate îns ă ca etnicitatea și cultura s ă fie utilizate drept
paravan pentru a ascunde alte interese, cum ar fi cele politice
sau geopolitice și care, prin natura lor, instig ă la violen ță.
Ca și în cazul RAF, me mbrii ETA s-au sim țit inspirați de
permutările sociale din America Latin ă și de încerc ările armate
care ulterior i-a determinat s ă desfășoare activit ăți violente. Mai
mult, schimb ările economice au constituit un motor al migra ției,
cu un important impact asupra grupului (Whitfield, 2014).
În lumina celor de mai sus, scopul ultim al ETA a
devenit independen ța regiunilor Basce atât din Fran ța cât și
din Spania. Prima ac țiune violent ă în aceast ă direcția a avut
loc în anul 1961 când militan ții ETA au încercat s ă deraieze un
tren care transporta politicieni spanioli (BBC, 2004; Barros,
2003)

83 
 5.2. De la legales la fichados
Această sub-sec țiune prezint ă membrii, structura
organiza ției și modul în care aceasta a suferit schimb ări de-a
lungul anilor.
După cum am men ționat mai sus, organiza ția ETA a
fost înfiin țată de studen ți și de tineri (majoritatea b ărbați). Spre
deosebire, îns ă, de Fac țiunea Armata Ro șie, nu exist ă multe
informații disponibile despre membrii și liderii ETA, despre
motivațiile lor etc. Structura ETA pare s ă fi fost una mult mai
bine conturat ă decât în cazul RAF, acesta fiind poate unul din
motivele reu șitelor ETA în ceea ce prive ște numărul atacurilor
și victimelor și rezisten ței sale ca organiza ție terorist ă.

Imaginea 5.1: Membrii ETA, Sursa The Daily Mail

84 
 S-a constatat c ă structura organiza ției a suferit
modificări în timp, în func ție de provoc ările cu care s-a
confruntat, men ținând totu și o ierarhie strict ă. Membrii grupului
sunt împ ărțiți în cinci mari categorii:
 Legales: ace știa duceau o via ță relativ normal ă, întrucât
apartenen ța lor la ETS nu era cunoscut ă de poli ție.
Erau, în principal, responsabili de comunicare și
împărțiți în sub-grupe cum ar fi leg ături – transmi țând
mesaje sensibile în persoan ă – și cutii po ștale –
responsabili de primirea mesajelor și redirecționarea lor
către lideri.
 Fichados: ace știa erau membrii cu drepturi depline ai
organiza ției, ducând o via ță ascunsă întrucât identitatea
lor era cunoscut ă de organele de poli ție. Spre
deosebire de prima categorie, ace știa primeau salariu
din partea ETA din cauza faptului c ă aveau caziere
judiciare care îi împiedicau s ă se angajeze. Erau
responsabili de majoritatea opera țiunilor periculoase.
 Apoyos: ace știa erau îns ărcinați cu activit ățile de suport
și logistică.
 Taldes: ace știa jucau un rol de suport, dar lucrau direct
cu unitatea militar ă, responsabili în principal de
furnizarea ascunz ătorilor.

85 
  Quemados: ace știa erau membrii care fuseser ă arestați
de poliție și elibera ți, dar înc ă plana asupra lor
suspiciunea c ă erau supraveghea ți de poliție.
(Calderon, 2014; Anderson, 2003)

Membrii organiza ției erau recruta ți din rândul familiilor
cunoscute ca având un istoric de participare în activit ățile
militare, din rândul tinerilor și organiza țiilor culturale renumite
pentru spiritul lor na ționalist (Whitfield, 2014).
Este interesant s ă analizăm modul în care fostele
organiza ții teroriste, indiferent de tipul de terorism pe care îl
practicau, se organizau și își recrutau membrii. Aceast ă
analiză ar putea fi revelatorie pentru modul în care
organiza țiile teroriste opereaz ă în prezent și reușesc nu doar
să supravie țuiască, dar și să se dezvolte.
Un alt factor esen țial în supravie țuirea ETA a fost
finanțarea. Studiile arat ă că ETA, ca și RAF, se baza pe furturi
și răpiri pentru a ob ține fonduri. În afara acestor metode, erau
implicați și în activit ăți de șantaj, țintele lor fiind, în principal,
oamenii de afaceri (ETA history, n.d.).
Însă membrii ETA nu erau singuri. De și se opuneau cu
obstinație implicării Bisericii în politic ă, Biserica Catolic ă a jucat

86 
 un rol crucial înc ă de la început. Bisericile g ăzduiau întâlnirile
secrete și îi ajutau s ă nu fie descoperi ți (Whitfield, 2014).
În afară de Biseric ă, ETA a primit un considerabil ajutor
și din partea altor organiza ții revolu ționare din Europa și
America Latin ă. Un astfel de exemplu este GARI (Grupuri de
Acțiune Revolu ționară Internațională), înființat de către Bascii
și cetățenii francezi exila ți care operau atacuri în numele ETA
în anii ’70. Câteva din aceste atacuri includ: atacurile cu
bombă din Tour de France, r ăpiri, incendieri ale sec țiilor de
poliție, bombardarea Iberia Airlines etc. (Russell, 1976). Astfel,
deși ETA își limita atacurile în Spania, fiind o grupare terorist ă
națională, ea primea ajutor și din străinătate, fapt care ne face
să reflectăm la ideea de terorism na țional și terorism
internațional. A existat vreodat ă cu adev ărat terorism na țional?
Oare nu am avut de-a face mereu cu terorism interna țional dar
statele au e șuat să coopereze eficient? Acest aspect impune o
atenție mai aprofundat ă în următoarele capitole.
5.3. Țintele și atacurile
De-a lungul anilor, ETA s-a remarcat prin numeroasele
atacuri mortale. Consor țiul Național pentru Studierea
Terorismului și Răspunsurile la Terorism a furnizat o analiz ă a
atacurilor și a țintelor acestora. Dup ă cum se poate remarca în
imaginea de mai jos, principala țintă a fost Guvernul și Poliția,

87 
 ceea ce indic ă motivația puternic politic ă a membrilor ETA. Un
număr mare de ținte au fost vizate din considerente financiare.
După cum am men ționat în sec țiunea anterioar ă, membrii ETA
recurgeau la r ăpiri pentru finan țarea și dezvoltarea organiza ției.

Imaginea 5.2 Selectarea țintelor ETA
Sursa: The National Consortium for The Study of Terrorism and Responses
to Terrorism, 2011
Principalul modus operandi utilizat de terori știi ETA
constă în asasinate și bombard ări. După cum afirm ă Trevino
(1982), „asasinatul tipic implic ă polițiștii de rând” ( Trevino în
Alexander & Myers, 1982, p. 142). Mai jos ve ți găsi o listă
cronologic ă a celor mai importante atacuri mortale ale ETA:

88 
 Data Arme utilizate/
modus operandi Ținte / Victime Descriere
1968 Arme de mici
dimensiuni Poliție Primul atac armat a fost îndreptat
împotriva unui ofi țer de poli ție
1973 Bombă Primul Ministru Luis Carrero Blanco, Prim-ministru sub
regimul Franco este asasinat prin
utilizarea materialelor explozive.
1985 Bombă Turist american Un turist am erican este ucis într-un atac
terorist cu ma șina cu bomba. Al ții sunt
răniți.
1986 Mașină cu
bombă Politie Mașină cu bomb ă amplasat ă de ETA a
dus la decesul a 50 de persoane și rânirea
multor altora.
1987 Bomba Civili 21 civili uci și în urma declan șării unei
bombe într-un supermarket, chipurile
amplasate din gre șeală de către terori știi
ETA
1995 Mașină cu
bombă & arme
de mici
dimensiuni Jose Maria Aznar
Regele Juan Carlos Complot nereu șit de asasinare a viitorului
prim ministru
În același an, ETA a încercat s ă îl împuște
pe rege
1997 R ăpire și
asasinat Miguel Angel
Bianco Un consilier basc a fost r ăpit și ucis pentru
a convinge guvernul spaniol s ă transfere
un număr de prizonieri ETS în regiunea
Bască.

89 
 2000 Mașină cu
bombă & arme
de mici
dimensiuni Fernando Buesa
(politician socialist) Ernest Lluch
(politician
Catalonian) Atât politicianul cât și garda sa de
protecție au fost uci și într-un atac cu
mașină cu bomb ă.
Lluch a fost împu șcat mortal în domiciliul
său.
2001 Mașină cu
bombă & arme
de mici
dimensiuni Civili și ofițeri de
poliție La câteva luni distan ță, două atacuri cu
mașini cu bomb ă au ucis aproape 100 de
persoane. Doi ofi țeri de poli ție au fost
împușcați într-un alt incident din acela și an.
2002 Mașină cu
bombă Civili O bomb ă amplasat ă într-o ma șină s-a
declasat aproape de stadionul Real
Madrid. O lun ă mai târziu, trei bombe au
explodat, rânind 10 persoane.
2006 Mașină cu
bombă Civili Două persoane au decedat dup ă un atac cu
mașină cu bomb ă din aeroportul din Madrid.
(Chronology, 2017)
Un alt aspect cuprinz ător pricind atacurile ETA este c ă
membrii acesteia au fost extrem de deschi și în privin ța
atacurilor. Atacatorilor nu le era team ă să comită atacurile în
plină zi sau s ă își afișeze identitatea martorilor și trecătorilor
(Trevino în Alexander & Myers, 1982). Faptul c ă aveau martori
indică două lucruri: 1. ca și în cazul RAF, victimele lor erau
vizate, ucigând doar pe cei pe care îi considerau „vinova ți” sau
care le serveau scopurilor lor și 2. martorii ar fi trebuit s ă joace
un rol foarte important în combaterea terorismului.

90 
 5.4. Măsuri antiteroriste
În cazul ETA, numeroase atacuri sunt direct propor țio-
nale cu num ărul de acorduri de încetare a focului și de
încălcări ale acestor acorduri.
În primul rând, dup ă cum am men ționat mai sus,
martorii ar fi trebuit s ă ușureze misiunea autorit ăților de
sancționare și combatere a terorismului. Dar acest lucru nu s-a
întâmplat. S-a constatat faptul c ă Bascii nu au avut o
cooperare deschis ă cu autorit ățile implicate. Unora le era
teamă să coopereze cu poli ția pentru a nu deveni ei în șiși
victime, în timp ce al ții îmbrățișau cauza ETA (Trevino în
Alexander & Myers, 1982). Aceast ă este o problem ă
interesant ă întrucât poate c ă apropierea de indivizii radicaliza ți
duce la radicalizare și la împărtășirea opiniilor acestora.
În al doilea rând, majoritatea guvernelor lumii, nu doar
cel spaniol, au fost întotdeauna reticente în a negocia cu
teroriștii. În ciuda acestei realit ăți, s-au purtat negocieri care au
dus la încheierea de acorduri de încetare a focului între ETA și
guvernul spaniol.
Din punct de vedere legal, Spania a început implemen-
tarea unor m ăsuri robuste înc ă din anii ’70. Îns ă până în prezent,
Spania nu a adoptat o lege special ă împotriva terorismului. În

91 
 1977, s-a înfiin țat Audiencia Nacional, responsabil ă cu „crimele
comise de persoane apar ținând grup ărilor armate sau având
legături cu elemente teroriste sau rebele, în cazul în care
comiterea crimei contribuie la activitatea acestora și cu cele
care coopereaz ă sau colaboreaz ă în acțiunile acestor grup ări
sau indivizi” (Egypt- counter-terrorism).
Realitatea general acceptat ă, însă, este c ă cele mai
radicale și poate și cele mai criticate m ăsuri anti-teroriste au fost
adoptate sub guvernarea prim-ministrului Jose Maria Aznar.
Abordarea lui Aznar s-a axat pe activitatea poli ției mai
degrabă decât pe negociere sau dialog. De asemenea, s-a
concentrat asupra ob ținerii sprijinului liderilor na ționaliști din
insulele spaniole precum și Euskadi și Catalonia, care au avut
o contribu ție majoră nu doar în combaterea terorismului ci și în
dezvoltarea economic ă a țării.

Imaginea 5.3: Atacuri ETA Sursa InsideGov

92 
 Imaginea 5.3 indic ă faptul c ă activitatea ETA și-a
început declinul la începutul anilor 1990, cu o cre ștere a
acțiunilor teroriste în str ăinătate în aceea și perioad ă. Ca și în
cazul RAF, se pare c ă este o practic ă bine-cunoscut ă a
organiza țiilor teroriste s ă își extindă activitatea în afara
granițelor și să își sporeasc ă operațiunile în alte țări odată ce
încep să se simtă încorseta ți în propria țară.
Cert este c ă înfrângerea ETA nu a fost o misiune u șor
de îndeplini ți și datorită faptului c ă motivația lor na ționalistă
– autonomia Țării Bascilor – era împ ărtășită de mul ți alții,
neimplica ți în acțiuni violente. Într-o anumit ă măsură, era firesc
ca persoanele din anumite regiuni s ă își doreasc ă autonomia.
Nu putem afirma pur și simplu c ă aceștia delireaz ă sau sufer ă
de tulbur ări mentale. Realitatea lor este la fel de vie ca și a
noastră. Însă modul cel mai eficient și civilizat de a atinge
astfel de obiective este cel diplomatic. În aceste vremuri în
care din ce în ce mai mul ți se simt defavoriza ți din punct de
vedere social și economic și când radicalizarea ia amploare
peste noapte, este de datoria noastr ă să nu trecem cu
vederea nicio poten țială acțiune terorist ă, indiferent de tipul
acesteia. Trebuie s ă ne amintim în permanen ță că democra ția
noastră se sfâr șește când începem s ă îi rănim și să îi
incomod ăm pe ceilal ți.

93 
 6.
Terorismul Islamic – Al-Qaeda & Statul Islamic

Se cunoa ște faptul c ă, în prezent, terorismul islamic a
devenit, în con știința popular ă, sursa răului suprem.
În ultimii ani, am asistat la chiar mai multe atacuri
devastatoare în Europa de Vest. Chiar atunci când to ți erau de
părere că, de la evenimentele din 9/11, terorismul islamic și-a
îndreptat aten ția către Europa, la sfâr șitul lunii octombrie 2017,
orașul New York a fost ținta unui atac terorist, ucigând și
rănind 30 de persoane. Este evident c ă în locuri precum
Afganistanul, Siria, Pakistanul, fiecare zi este marcat ă de
atacuri teroriste, dar sunt mai pu țin expuse în mass-media și
noi, europenii, mai ales cei din vest, avem tendin ța de a
deveni insulari. Acest lucru este vizibil când ne referim, de exemplu, la imigra ția ilegală. Astfel de aspecte sunt preluate
de presă doar când imigran ții ilegali p ătrund în Germania, dar
când ace știa poposesc în România sau Bulgaria, informa ția nu
este la fel de impresionant ă.
S-au depus deja eforturi considerabile în încercarea de
a soluționa puzzle-ul terorismului islamic de c ătre academicieni,

94 
 jurnaliști și agenții de aplicare a legilor. În ciuda acestor
demersuri, terorismul islamic a devenit mai global și mai
impredictibil ca niciodat ă. Acest capitol va examina Al-Qaida și
Statul Islamic, dintr-o perspectiv ă comparativ ă, pornind de la
analiza terorismului religios în general, centrat ă pe terorismul
islamic, urmat ă de cea a actorilor principali, originea acestora
și modul lor de radicalizare. Ulterior, vom prezenta câteva din
atacurile fatale în încercarea de a sublinia caracteristicile
comune și de a identifica modurile în care acestea s-au
modificat. Finalul capitolului nu va consta în analiza m ăsurilor
antiteroriste implementate de organismele de aplicare a legilor naționale sau interna ționale, întrucât ele vor face obiectul
următorului capitol.
6.1. Terorismul religios – o prezentare general ă
Terorismul religios este un subiect intens dezb ătut în
mediul academic. Dac ă unii consider ă că motivația acestuia
este strict de ordin religios, al ții susțin că, în prezent, motiva ția
terorismului religios este de ordin politic. Laqueur (1999), spre
exemplu, afirm ă că terorismul religios modern are multe în
comun cu na ționalismul și mai pu țin cu o anumit ă credință
religioasă. În acela și timp, terorismul religios ar putea fi
interconectat cu cultura. La urma urmei, religia, ca și politică,
nu este ceva palpabil, sau ceva care exist ă separat de o
comunitate, ci un lucru cu care ne na ș
tem sau pentru care

95 
 optăm și care, într-o anumit ă măsură, ne poate defini. În
anumite comunit ăți, mai pronun țat decât în altele, religia este
mai interconectat ă cu cultura, pân ă într-atât încât cele dou ă
devin aproape inseparabile.
Într-o încercare de a clarifica nuan țele terorismului
religios, Gregg (2014) a singularizat trei tipuri de terorism și
violență motivate de religie, în func ție de obiectivul și motivația
lor:
 Terorism apocaliptic – scopul s ău este distrugerea
completă a lumii a șa cum o știm noi pentru a stabili o nou ă
ordine fundamentat ă pe valorile morale ale unei anumite
religii. Acest tip implic ă de cele mai multe ori credin ța că
după apocalipsa provocat ă de om o „form ă divină de
guvernan ță” va fi instaurat ă. (Flannery, 2016; Gregg, 2014)
 Guvernare religioas ă – menit ă a crea un guvern axat
pe liderii religio și, consolidat pe valori și constrângeri
religioase. Grup ările teroriste care se încadreaz ă în
această categorie nu se limiteaz ă la granițele unui anumit
stat ci sunt, de regul ă, transna ționale (Gregg, 2014)
 Curățare religioas ă – scopul s ău este eliminarea
tuturor altor religii ( și popoare) din teritoriul delimitat
(Gregg, 2014).

96 
 Întorcându-ne la conceptul de cultur ă și identitate
culturală, terorismul religios poate fi, într-adev ăr, terorism
statal sau terorism sponsorizat de stat, având în vedere
obiectivele și motiva țiile men ționate mai sus. În privin ța
terorismului religios, este destul de clar cine este „cel ălalt” și,
prin urmare, ținta poten țială a atacurilor teroriste. Astfel,
spectrul și numărul de posibile ținte este destul de larg în
compara ție cu alte tipuri de terorism.
Chiar dac ă în prezent primul lucru la care ne gândim
când auzim de „terorism religios” este „islamul”, terorismul
islamic nu este unicul tip de terorism religios care a existat. Au
existat mai multe organiza ții teroriste la nivel global – America
de Nord, Africa, Asia, Europa – care s-au implicat în activit ăți
teroriste în numele unui zeu sau al unei credin țe religioase,
cum ar fi: Ku Klux Klan, The Lord’s Resistance Army, Tripura,
etc.
În acest capitol, ne vom concentra asupra terorismului
islamic vehiculat de Al-Qaida și Statul Islamic, din cauza
numeroaselor atacuri orchestrate de aceste organiza ții în
Europa în ultimii 20 de ani. Vom începe prin prezentarea unui scurt istoric al organiza țiilor, urmat de analiza autorilor și
atacurilor. Concluzia capitolului va identifica m ăsurile
antiteroriste implementate începând cu 9/11.

97 
 6.2. Ucigând în numele cui?
Acesta este unul din conceptele la care ne gândim și
pe care îl auzim în mod recurent în mass-media de fiecare
dată când se vorbe ște despre terorism. „Jihad” se refer ă la
încercarea fiec ărui individ sau fiec ărei comunit ăți musulmane
de a trăi în conformitate cu voin ța lui Dumnezeu (Sageman,
2004). Chiar dac ă nu impune sau implic ă neapărat violen ță, a
fost interpretat astfel de extremi ști, devenind asociat în opinia
publică cu extremismul.
Al-Qaida a interpretat Jihad-ul c ă o eliberare a
musulmanilor din strânsoarea str ăinilor și ca o eliminare a
tuturor dictatorilor arabi, eliberând Palestina în drumul spre Califat. Împreun ă cu al-Zarqawi, Bin Laden a înfiin țat Al-Qaida,
punând bazele idealului „Jihad-ului global”. (Nesser, 2015)
  „În opinia Al‐Qaeda, regimurile  musulmane  
supraviețuiesc cu ajutorul SUA si occidental.  Prin urmare, 
subminarea  sprijinului  străin acordat acestor guverne ar duce 
la colapsul acestora.  Retragerea  unui astfel de sprijin, 
consideră liderii Al‐Qaeda, poate fi realizat prin acte de 
terorism cu victime multiple.”    
(Benard & Rabasa, 2015, pp. 35‐36)

98 
 Conform lui Benard și Rabsa (2015), „Jihad-ul global” a
implicat și suprimarea guvernelor occidentale angajate în
conflictele din lumea arab ă.
Ceea ce se cunoa ște mai pu țin, însă, este modul în
care un grup restrâns de persoane ascunse în mun ți au reușit
să se dezvolte atât de mult și să înființeze o mi șcare terorist ă
globală. Unul din secrete ar putea fi structura intens ierarhizat ă
a organiza ției care se aseam ănă unei armate obi șnuite, dup ă
cum reiese din Imaginea 6.1.

Imagine 6.1: Structura Al-Qaeda Sursa Global Security
Un alt secret ar fi faptul c ă organiza ția și-a extras
recruții din medii de maxim ă încredere. Sageman (2004) a
împărțit sursele de recrutare în patru mari categorii:
 Prietenie – cercet ările și investiga țiile au reliefat faptul
că în anumite cazuri, atacatorii terori ști nu au primit instruiri.

99 
 Atacatorii terori ști nu au primit niciun instructaj prealabil, nu
erau spălați pe creier sau fanatici. În baza rela țiilor de
prietenie (cu al ți teroriști), aceștia au ajuns s ă simpatizeze cu
idealurile invocate;
 Grade de rudenie – recru ții puteau fi rudele unor
teroriști deja „înregistra ți” sau deveneau rudele acestora prin
căsătorie în vederea înt ăririi legăturilor;
 Discipoli – mentorii pot avea un impact imens asupra
studenților lor care, în virtutea admira ției pe care le-o poart ă,
devin supu și;
 Cultul idolatriei – moschei, biserici sau alte tipuri de
centre culturale ofer ă un sens de comunitate, unitate,
înțelegere, facilitând identificarea persoanelor cu valori sau
idealuri pe care înainte nu le îmbr ățișau.
Începând cu anul 2008 pân ă în prezent, Al-Qaida a
utilizat instrumente on-line pentru recrutarea de noi adep ți. Au
utilizat platformele de socializare cum ar fi Facebook, Youtube, forumuri de discu ții publice precum și propria lor platform ă
pentru a g ăsi și a convinge persoane s ă se alăture ideologiei
lor, servindu-le scopurilor. Aceast ă perioadă a marcat o etap ă
important ă pentru organiza ț
ie având în vedere c ă a devenit
mai descentralizat ă, incluzând membrii care ac ționează mai
mult și pe cont propriu (Nesser, 2015).

100 
 Judecând dup ă trecutul persoanelor care s-au al ăturat
Al-Qaida, se pare c ă nu exist ă nici un pattern. Vârsta, rasa,
trecutul social sau economic, educa ția și chiar sexul recru ților
pot varia. În privin ța sexului, am putea presupune c ă femeile
nu sunt bine primite în organiza ții teroriste cum ar fi Al-Qaida.
În timp, îns ă, liderii Al-Qaida au avut dispute cu privire la
implicarea și rolurile femeilor în cadrul organiza ției. Cercet ările
arată că, de fapt, terori știi femei au fost din ce în ce mai
căutate întrucât ele ridicau mai pu ține suspiciuni conform
sistemului autorit ăților de stabilire a profilelor (profiling). Au
existat cazuri în întreaga lume în care femeile s-au al ăturat
Jihad-ului, însu șindu-și prima linie în timpul atacurilor cum ar fi
bombard ările sinuciga șe (Al- Shishani, 2010). Pe lâng ă acest
rol, femeile și-au asumat și alte misiuni în cadrul organiza ției,
incluzând incitarea, recrutarea și suportul logistic.
În ceea ce prive ște Statul Islamic, lucrurile sunt diferite
și posibil mai periculoase. S-a desprins din Al-Qaida în anul
2013, separându-se de Al-Qaida din nevoia de a relua lupta în Irak și nu în Siria unde Al-Qaida pl ănuia să rămână. Câteva
luni mai târziu, sub comanda lui Abu Bakr al- Baghdadi, Statul
Islamic și-a declarat independen ța față Al-Qaida. (Mccormick,
2014).
În ceea ce prive ște structura, aceasta este prezentat ă
în Imaginea 6.2.

101 
 
Imaginea 6.2: Structura ISIS Sursa: Twitter
Ceea ce pare surprinz ător la prima vedere este c ă,
spre deosebire de Al-Qaida, Statul Islamic are un departament
special pentru media religioas ă și platformele de socializare,
aflate sub directa supraveghere a adjunc ților regionali. Din
acest punct de vedere, Consiliul Media este la fel de important
ca și Consiliul Militar.
Deși organiza ția este la fel de ierarhizat ă ca și Al-Qaida,
grație metodelor de recrutare utilizate, Statul Islamic este mult
mai fluid și permite un grad mai ridicat de ini țiativă din partea
membrilor s ăi – în special a lupt ătorilor str ăini pe care se
bazează în cazul atacurilor s ăvârșite în străinătate. Prin urmare,

102 
 principalul instrument de recrutare al Statului Islamic îl constituie
platformele de socializare. Dac ă în cazul Al-Qaida, recru ții
aveau leg ături puternice stabilite în prealabil cu al ți aderenți, în
cazul Statului Islamic astfel de conexiuni nu mai sunt necesare.
Legăturile se creeaz ă prin platformele de socializare, similar
multor rela ții de prietenie între tinerii din ziua de ast ăzi.
Un raport al B ăncii Mondiale (2016) indic ă faptul c ă
aproape jum ătate din lupt ătorii străini au absolvit cel pu țin
liceul, doar 1.6% din ei fiind analfabe ți. Alte studii subliniaz ă că
recrutul tipic este predominant de sex masculin, cu o vârst ă
cuprinsă între 20 și 30 de ani, informa ții confirmate de multe
studii de caz anterioare.
În privința finanțării, similar altor grup ări teroriste, Al-
Qaida și Statul Islamic comit o serie vast ă de multe alte
infracțiuni. Acestea includ: escrocherii bancare în str ăinătate,
comercializarea antichit ăților și artefactelor furate, dona ții de la
alte organiza ții, persoane fizice sau juridice din str ăinătate
care sunt solidari cu cauza lor, r ăpirea de persoane pentru
răscumpărare – extrem de profitabile în special pentru Al-
Qaida. În cazul Statului Islamic, sursa lor principala de venit constă în comer ț ilicit de petrol, având în vedere c ă Siria și
Irakul abund ă în aceste resurse. De asemenea, din cauza
faptului c ă aceste organiza ții sunt extrem de teritoriale (spre
deosebire de organiza țiile teroriste de stânga și de dreapta

103 
 prezentate în aceast ă lucrare), ele solicit ă bani de la
persoanele fizice și juridice care activeaz ă în regiunile asupra
căror preiau conducerea (Williams-Grut, 2015).
6.3. Atacuri
Această secțiune prezint ă principalele atacuri teroriste
comise de Al-Quaida și de Statul Islamic în țările din întreaga
Uniune European ă.
Al-Qaeda
Data Arme/ modus
operandi Ținta Descriere
2004 Bombe Civili – Spania 191 persoane ucise și 1.800 r ănite în
cadrul unui atac cu bomb ă în trenurile
din Madrid. Atacatorii au declarat ca au fost motiva ți de Al-Qaeda
2005 Sinuciga și cu
bombă Civili – Marea Britanie Patru sinuciga și cu bomb ă au atacat
mai multe sta ții de metrou din
Londra, ducând la moarea a în jur de 60 de persoane și rânirea a altor 700.
2012 Arme de mici
dimensiuni/
Împușcături Civili – Fran ța Un individ radicalizat a ucis șapte
persoane și a rânit o alta
(Carsten, 2012)

104 
 Statul Islamic
Data Arme/
modus operandi Ținta Descriere
2015 Dispozitiv explozibil
improvizat și arme de
mici dimensiuni Civili – Fran ța Peste 130 de persoane au fost
ucise și rănite de terori știi ISIS care
au atacat un stadion și Bataclan.
Martie 2016 Dispozitiv explozibil
improvizat Civili – Belgia 34 persoane ucise și peste 200
rănite intr-o serie de explozii la
metroul din Bruxelles, coordonate de ISIS
Iunie 2016 Cu țit Ofi țer de
poliție și șotia
acestuia Un ofițer de poli ție și soția sa au fost
înjunghia ți și uciși de un terorist
ISIS.
Iulie 2016 Ma șina Civili –
Franța 86 de persoane ucise și sute rănite
după ce o dub ă a intrat în mul țimea
adunată la Nisa pentru s ărbătorirea
Zilei Bastiliei
July 2016 Arme de mici
dimensiuni / cutit /
luarea de prizonieri Civili –
Franța,
Germania In Fran ța, doi indivizi au luat
prizonieri în interiorul unei biserici și
au ucis o persoan ă cu un cu țit.
In Munich, Germania un tân ăr a
deschis focul asupra persoanelor
dintr-un centru comercial, ucigând 9
din aceștia.

105 
 Decembrie
2016 Mașina Civili –
Germania Un șofer a intrat în mul țimea aflat ă
intr-o pia ță de Crăciun, ucigând 12
în Berlin
Martie 2017 Ma șina & cuțit Civili și un
ofițer de
politie – Marea
Britanie Cinci civili au murit dup ă ce un șofer a
pătruns pe trotuarul de pe London
Bridge. Acela și atacator a înjunghiat și
ucis un ofi țer de poli ție.
Aprilie 2017 Ma șina Civili –
Suedia Un șofer a p ătruns intr-un grup de
persoane aflate în afara unui
complex comercial, ucigând 5
persoane.
Mai 2017 Bomba Civili –
Marea
Britanie 22 de persoane decedate și altele
rănite după explodarea unei bombe
în timpul unui concert.
Iunie 2017 Ma șină & cuțite Civili –
Marea Britanie 9 persoane decedate și în jur de 50
rănite în doua atacuri separate cu
mașini care au intrat în grupuri de
persoane și înjunghieri aleatorii.
August 2017 Ma șina Civili –
Spania In jur de 20 de persoane ucise și
alte rănite dup ă pătrunderea unei
mașini în mul țime.
(ISIS attacks , 2017)

106 
 După cum se poate concluziona din tabelele de mai
sus, Statul Islamic a fost mult mai activ în comiterea
atentatelor decât predecesorul s ău. Ceea ce s-a modificat
semnificativ este modus operandi. Un cu țit și un autovehicul
par suficiente pentru a provoca moartea a sute de persoane, fără alte materiale sau know-how. Aceasta înseamn ă că
nivelul de planificare și strategie necesar este atât de sc ăzut,
făcând atacurile Statului Islamist și mai imprevizibile decât
înainte.
Măsurile luate în vederea prevenirii și combaterii
acestui noi val de terorism islamic vor fi prezentate în capitolul
următor.

107 
 7.
Contraterorismul

Trăim într-o societate a riscului, fie c ă ne referim la
terorism sau la alte probleme de ordin social.
Teoria lui Beck privind riscurile eviden țiază faptul c ă
globalizarea genereaz ă risc și multe dintre aceste riscuri ar
putea fi percepute mai dramatic decât ar fi cazul, f ăcând
referire, în special, la evenimentele 9/11 (Beck, 2002). Acesta susține că instituțiile au eșuat în a controla riscurile și, astfel,
„riscul rico șează că o încercare defensiv ă de a evita noi
probleme și pericole.” (Elliott, 2002). Beck afirm ă, de
asemenea, c ă, pentru a aborda aceste riscuri globale,
cooperarea transna țională între state este necesar ă. Însă,
întrucât riscurile sunt concepute diferit la nivel global, exist ă
posibilitatea emergen ței „conflictelor legate de riscuri” care vor
duce la transform ări în culturile locale (Beck, 2002).
În legătură cu riscul, dintr-o perspectiv ă constructi-
vistă, Foucault a formulat o teorie de guvernamentalitate care
constă, în esen ță, în faptul c ă „riscul este opera ționalizat ca un
mod de reglementare, prin care popula țiile sunt supravegheate”
(Lupton,1999; Rose,2000, citat în Mythen et al. 2014). Aceasta înseamn ă că instituțiile au transformat riscul și amenin țarea

108 
 într-un concept obiectiv și, prin urmare, deten ția suspec ților de
terorism pentru o perioad ă nedeterminat ă de timp reprezint ă o
protecție guvernamental ă mai degrab ă decât o ac țiune
exagerata și inutilă (Aradau et al., 2007).
Există multe teorii care explic ă rolul organiza țiilor interna-
ționale, majoritatea derivate din Rela țiile Interna ționale. Teoria
birocratiz ării, înaintat ă de Weber, sus ține că, pentru ca institu țiile
poliției să devină independente, ele trebuie s ă urmeze o traiec-
torie rațională bazată pe sisteme profesioniste ale cunoa șterii
(Deflem, 2007). Aceasta implic ă faptul că organiza ția trebuie s ă
aibă un anumit nivel de obiectivitate în identificarea și soluțio-
narea problemelor. Pe de alt ă parte, în anii ’90, John Mearsheimer
a formulat o teorie neo-realist ă conform c ăreia organiza țiile
internaționale nu sunt la fel de independente cum pretind sau
cum ar trebui s ă fie, fiind des utilizate de state drept instrumente
pentru atingerea obiectivelor lor individuale (Mearsheimer, 1994).
Alte teorii neo-liberale, îns ă, afirmă că în cadrul
organizațiilor, cooperarea autentic ă este posibil ă atâta timp cât
statele sunt con știente de inten țiile celorlalte state (Meierhenrich,
2012). Acest lucru ar trebui s ă se întâmple în Uniunea
European ă în fiecare privin ță, nu doar în domeniul securit ății.
Inițial, Uniunea European ă nu a fost înfiin țată pentru
asigurarea securit ății statelor membre. Obiectivul s ău principal
a fost cooperarea economic ă. Însă, pe fondul insecurit ății
privind pacea și siguran ța interna țională, a apărut ideea unei

109 
 Comunități Europene de Ap ărare (EDC). La acea vreme, acest
deziderat era imposibil de atins din cauza faptului c ă
Germania și Franța au reînceput cursa înarm ărilor. Nici Marea
Britanie nu era încântat ă de idee, temându-se de super-
naționalizare (Dinan, 2014).
După cum am men ționat mai sus, este îngrijor ător
faptul că ideea de contraterorism s-a n ăscut abia dup ă
evenimentele din 9/11. Beck (2002) a extras șase lecții de
învățat din atacurile teroriste din 9/11.
Lecția numărul unu:
  „…într‐o eră în care încrederea  și credința în Dumnezeu,  
clasa, națiunea și progresul  au dispărut, frica comună a 
umanității s‐a dovedit ultima resursă ambivalent ă pentru 
crearea de noi legături.”   
(Beck, 2002 in McLaughlin  et al, p. 637) 

A doua lec ție se refer ă la securitatea na țională precum
și la securitatea asigurat ă de alian țele între state. Beck afirm ă:

  „Alianțele nu sunt un lucru nou, dar diferența decisivă 
cu privire la această alianța globală este că scopul său este de 
a prezerva securitatea  națională și nu pe cea externă.”  
(Beck, 2002 in McLaughlin  et al, p. 637)

110 
 Sunt întru totul de acord cu aceast ă afirmație. Ce face
Agenția European ă de Apărare (EDA) în Africa, de exemplu, și
de ce? Se poate spune c ă Uniunea ar trebui s ă se axeze mai
mult pe ceea ce se întâmpl ă în interiorul grani țelor sale și să
investeasc ă resurse în asta. Hilary Rodham Clinton a afirmat
în 2011 c ă „Nu poți crește șerpi în curte și să te aștepți să
muște doar vecinii.” (Haqqani, n.d.). Urmând aceea și logică,
dacă dorim să asigurăm siguran ța partenerilor no ștri, dacă ne
pasă mai mult de ei decât ne noi în șine, ar trebui probabil s ă
avem grij ă de șerpii noștri mai întâi pentru a ne asigura c ă nu
vor pătrunde în curtea vecinilor no ștri.

  „Sinuciga șii [din 9/10) au arătat vulnerabilitatea  
civilizației vestice și ne‐au oferit o degustare  a conflictelor  care 
pot fi aduse de globalizare.”   
(Beck, 2002 in McLaughlin  et al, p. 638) 

Ca și terorismul, globalizarea nu este un fenomen nou.
A început cu mult timp în urma, data exact ă încă fiind
dezbătută în mediul academic. Globalizarea a venit mân ă în
mână cu dezvoltarea tehnologiei și comunica țiilor, toate
acestea fiind unelte excelente f ără de care ar fi dificil s ă ne
imaginăm viața în ziua de ast ăzi, dar a adus și pericole
transnaționale. Se pare c ă, pentru un motiv anume, am fost

111 
 incapabili s ă ne dăm seama ce pericole ne a șteaptă, în mod
natural, datorit ă noilor descoperiri. Privatizarea avia ției în SUA
ar putea fi una din cauzele atacurilor. (Beck, 2002 in
McLaughlin et al, p. 638) Mai recent, am primit Facebook-ul cu
brațele deschise, f ără să realizăm că ar putea fi folosit
împotriva noastr ă. Neoliberalismul pare a fi bun pân ă când
ajunge s ă ne bată cu propriile unelte. Dup ă ce se întâmpl ă
asta, la început r ămânem înm ărmuriți și apoi răspundem. În
cazul statelor este normal ca ele s ă răspundă pentru a î și
proteja cet ățenii, dar, dac ă aceștia nu se simt reprezenta ți și
mai în siguran ță după ce statele ac ționează, ei devin mai
temători, frustra ți, dezam ăgiți și determina ți să se ocupe
personal de problem ă. Media liberal ă arată cu degetul la faptul
că revin sentimente de dreapta în Europa și în Statele Unite,
ceea ce nu s-a întâmplat de ceva vreme. Putem s ă discutăm
la nesfâr șit despre politic ă, dar, ce este cert este faptul c ă
oamenii sunt neferici ți și au luat m ăsuri prin exercitarea
dreptului lor constitu țional la vot, alegând ceea ce cred c ă le
reprezint ă interesele cel mai bine. Pân ă la urmă, nu politica de
dreapta i-a dezam ăgit până acum.
  „…nici o națiune, nici măcar cea mai puternică, nu 
poate să garanteze  siguranța națională de una singură.” 
(Beck, 2002 in McLaughlin  et al, p. 639)

112 
 Ținând cont de aspectul transna țional al terorismului și
al pericolelor în general, e dificil s ă spunem c ă statele se pot
ocupa de aceste probleme singure, lucru pe care l-a sus ținut si
McLaughlin (2002) în una din ultimele lec ții. Am observat acest
lucru în cazul Statelor Unite dup ă atacurile din 11 Septembrie
și îl putem observa și în Europa ast ăzi. De aceea avem nevoi
de cooperare transna țională!
Acum capitolul se va axa pe reu șitele UE în privin ța
cooperării transna ționale.
Imaginea 7.1 M ăsuri UE Sursa: Wensink et al, 2017

113 
 Din imaginea de mai sus se poate observa c ă UE a
acționat, de obicei, dup ă atacuri.
Un prim pas important luat de UE în vederea
combaterii criminalit ății transfrontaliere, in general, a fost
înființarea Europol în 1992. Ini țial a fost conceput ca un mijloc
de asigurare a cooper ării intre statele membre în probleme
legate de poli ție. Nu s-a ocupat de terorism pân ă în 1999, și,
din 2002, Europol a devenit agen ție oficial ă a Uniunii
Europene. (Sgueo, 2015)
Măsuri mai directe au fost luate în 1999, odat ă cu
Politica Comun ă pentru Securitate și Apărare (CSDP) de și nici
ea nu a avut ca scop combaterea terorismului, și în 2001,
când Consiliul a adoptat Planul de Ac țiune, urmat de Strategia
European ă pentru Securitate în 2003. (Ferreira-Pereira et al,
2014; Argomaniz et al, 2016) CSDP-ul a fost criticat pentru ca nu a avut în vedere terorismul, în timp ce Strategia European ă
pentru Securitate nu poate fi considerat ă o măsură propriu-
zisă. A fost, mai degrab ă, un cadru ambi țios care sem ăna cu
Strategia pentru Securitate a Statelor Unite. Strategia
European ă pentru Securitate a identificat pericolele
(terorismul, conflictele regionale, etc.), ni ște obiective cheie, și
scopurile finale. Toate acestea au fost idei excelente care au
demonstrat o analiz ă obiectiv ă și viziune în perspectiv ă în
privința armelor de distrugere în mas ă ș
i energie. Cu toate

114 
 acestea, a avut și lipsuri. De obicei aceste strategii sunt vagi și
nu explic ă pașii concre ți care trebuie urma ți pentru a atinge o
anumită țintă. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care
aceste planuri e șuează. Documentul a fost revizuit în 2008
când securitatea cibernetic ă a fost ad ăugată pe lista
pericolelor. De asemenea, în 2001, Eurojust a luat na ștere
pentru a asigura cooperare în probleme de justi ție. (Dinan,
2014)
Primul pas concret în combaterea terorismului per se a
fost făcut după atacurile din Madrid din 2004, când Consiliul a
compus Strategia UE pentru Combaterea Terorismului.
(Argomaniz et al, 2016) Acest pas a fost urmat de numirea unui Coordonator pentru Contraterorism, care trebuia s ă se
ocupe de coordonarea activit ăților Consiliului în materie de
combaterea terorismului, identificarea priorit ăților în func ție de
răspunsurile primite de la Europol și Centrul European de
Analiză a Informa țiilor și de implementarea strategiei UE. Alte
sarcini, mai pu țin clare, au cuprins „asigurarea c ă UE joac ă un
rol activ în lupta împotriva terorismului”, cooperarea între
instituțiile UE și îmbunătățirea cooper ării. (EC-CT, n.d.).
În 2008, Consiliul a adoptat Strategia UE pentru
combaterea radicaliz ării și recrutării, care a fost revizuit abia 8
ani mai târziu pentru a include problema terori
știlor lone-woolf
și recrutării prin intermediul social media. (EC-CTS, n.d.)

115 
 Această strategie poate fi considerat ă o măsură important ă,
dar s-ar putea spune c ă ar fi putut fi adoptat ă cu mult mai
devreme. Problema recrut ării și radicaliz ării prin social media
ar fi putut fi prev ăzută încă de când au ap ărut platformele
social media. Acum 40 de ani lumea s-a confruntat cu o problemă similară – teroriștii foloseau media de mas ă pentru a
își promova ac țiunile și își face mesajele auzite cât mai
departe. Știind aceast ă lecție din trecut, nu ar fi trebuit s ă fim
mai grijulii?
Măsuri importante s-au luat în privin ța finanțării
terorismului. UE a înfiin țat Directiva Împotriva Sp ălării Banilor,
Reglementarea pentru Controlul Banilor și Departamentul
pentru Ac țiune în Domeniul Financiar (FATF). Îns ă, atunci
când vorbim de contracararea finan țării terorismului, trebuie s ă
fim foarte aten ți la drepturile de confiden țialitate ale cet ățenilor.
Așa s-a întâmplat în cazul Patriot Act în Statele Unite când
cetățenii au fost nemul
țumiți si îngrijora ți că drepturile lor sunt
încălcate, se poate întâmpla și în Europa. Se poate ca, sub
egida luptei împotriva finan țării terorismului, datele financiare
ale oamenilor s ă devină prea transparente și o secțiune larg ă
a popula ției să fie suspectat ă de terorism atunci când nu va fi
cazul.
Cu toate c ă au existat discu ții cu privire la protejarea
granițelor externe, nu s-au luat m ăsuri vizibile în acest aspect.

116 
 Când vine vorba de grani țele interne, e aproape imposibil s ă
discutăm despre aceast ă problem ă pentru c ă intre majoritatea
statelor nu mai exist ă granițe. Aceasta problem ă trebuie
dezbătută cât mai curând, de și, într-o oarecare m ăsură, s-ar
putea să fie deja prea târziu.
Recent, Parlamentul European a instituit o Comisie
Speciala care se ocup ă de terorism. Discu țiile, dezbaterile și
informarea, în general, sunt foarte bune indiferent de subiect. Totuși, dacă toate acestea și cheltuielile aferente r ămân la
nivel teoretic, putem spune c ă jumătate din eforturi au fost
depuse în zadar. Este esen țial în lupta împotriva terorismului,
fie că discutăm despre finan țare sau recrutare, schimbul de
date între statele membre și cele ter țe. Din acest punct de
vedere, Uniunea European ă a oferit câteva mecanisme prin
care țările pot coopera. Totu și, pentru a avea o cooperare
eficientă, toate statele trebuie s ă recunoasc ă problema și să o
perceapă la fel. S ă sperăm că, planurile de ac
țiune, strategiile
și Comisia Special ă vor contribuii curând la atingerea nivelului
necesar de în țelegere în vederea cooper ării.

117 
 8.
Concluzii

Ce învățăminte putem trage din aceasta trecere în
revista a terorismului in Europa?
Mai întâi, constat ăm o deplasare istoric ă a terorismului
dinspre „domestic” spre „generalizat”. Într-adev ăr, până la cel
de-Al Doilea R ăzboi Mondial, actele calificabile ca „terorism” s-
au referit f ără excepție, la acțiuni ale unor indivizi sau grupuri
îndreptate direct și punctual împotriva „inamicului”
respectivului grup. Poate fi, de exemplu, calificat ca act terorist asasinatul Țarului Alexandru al II-lea? Dar dublul asasinat
comis de Gavrilo Prinkip asupra Arhiducelui Franz Ferdinand
și a soției acestuia? R ăspunsul ar trebui s ă fie foarte nuan țat.
Conform unei defini ții largi, poate fi caracterizat ă ca act terorist
orice acțiune violent ă motivată politic, preg ătită clandestin de
un grup restrâns și care are ca scop nu atât r ăsturnarea unui
regim sau a unei ordini generale (acestea fiind apanajele unei
revoluții) cât crearea unei atmosfere de panic ă prin care
regimul respectiv s ă admită revendic ările grupului în cauz ă. În
Capitolul 2 am eviden țiat nevoia acut ă de a se ajunge la un
acord privind o defini ție a terorismului acceptat ă la nivel
internațional pentru a știi cu precizie împotriva cui ne

118 
 poziționăm și a evita situa țiile de înc ălcare a drepturilor omului.
Acest demers trebuie sus ținut la nivelul Uniunii Europene, dat
fiind num ărul mare de atacuri teroriste din ultimii ani și lipsa
certitudinii c ă acestea vor lua sfâr șit în curând. Mai mult,
Uniunea European ă pare din ce în ce mai preocupat ă de
securitate și de fenomenul terorismului per se.
Din acest punct de vedere și revenind la constatarea
inițială, observ ăm că, din cele mai vechi timpuri, actele
teroriste au fost concentrate pe asasinarea unor lideri politici sau a unor înal ți responsabili din structurile de securitate ale
puterii oficiale vizate. Excluzând intrigile de palat, actele
teroriste erau comise de c ătre grupuri nemul țumite care
făceau parte dintr-un anumit stat, motivele nemul țumirilor
putând fi religioase, sociale, etno-culturale și, relativ curios,
mai puțin politice. (În sensul c ă, așa cum am ar ătat mai sus,
grupul terorist nu inten ționa să preia puterea politic ă. Uneori,
actele teroriste, de exemplu în cazul Alexandru al II-lea evocat mai sus, grupul se definea ca „anarhist”, dar anarhismul nu a oferit niciodat ă un model practic de organizare social ă.)
În timpul celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial, s-a
evidențiat așa-zisul terorism de stat. În condi țiile în care
Germania ocupase o mare parte a Europei, în teritoriile
respective, au ap ărut mișcări de rezisten
ță care au ac ționat
prin sabotaje, ambuscade dar și asasinarea unor înal ți

119 
 comandan ți naziști (de exemplu Heydrich). Evident, nazi știi au
calificat aceste acte ca teroriste și în destule cazuri au recurs
la execu ții în mas ă a popula ției civile. Epur ările etnice,
deportările în mas ă, execuțiile sumare care au urmat și, din
păcate, se perpetueaz ă și în zilele noastre (de exemplu în
Statul Islamic) sunt consecin țe amplificate ale experien țelor
războaielor mondiale. Terorismul de stat este, îns ă, mult mai
puțin discutat și analizat, cu excep ția situațiilor din fosta
Iugoslavie sau din regiunea ocupat ă de așa-zisul Stat Islamic.
Cartea nu s-a axat pe terorismul de stat dar a atras atentia principalele tipuri de terorism care merit ă atenție special ă în
viitor. Pentru o anumit ă perioad ă, dispozitivele explozive
improvizate erau considerate principalele amenin țări, însă
acestea necesit ă anumite materiale mai mult sau mai pu țin
dificil de procurat și anumite cuno ștințe tehnice de fabricare.
Din nefericire, a șa cum am constatat, o ma șină, o camionet ă,
un cuțit sunt suficiente pentru a duce la pieirea a sute de
persoane, r ănirea a mii și la înmărmurirea a milioane.
Deși comiterea unui atac terorist nu impune în mod
necesar utilizarea unei tehnologii avansate, nicio metod ă
teroristă nu trebuie neglijat ă. Planeaz ă încă pericolul ca
armele de distrugere în mas ă (WMD) s ă ajungă pe mâna
organiza țiilor teroriste, statelor paria sau proto-statelor sau a
„lupilor singuratici”. Terorismul cibernetic necesit ă, la rândul

120 
 său, eforturi permanente de preven ție. Cu cât tehnologia
avanseaz ă, cu atât cre ște posibilitatea terori știlor de a o utiliza
împotriva personalelor inocente. În plus, regimul dronelor
trebuie s ă fie gestionat având în vedere c ă, în conformitate cu
avertizările emise de Europol, acestea pot fi utilizate ca vectori
de transport pentru dispozitiv ele explozive improvizate și,
astfel, utilizate în atacurile împotriva civililor.
După 1945, terorismul s-a men ținut circa trei decenii în
aria domestic ă, însă, a căpătat un aspect mult mai ideologizat,
fie social, fie etnic. Grupurile de extrem ă din Germania și Italia
urmăreau deja amorsarea unor revolu ții, în timp ce terorismul
Basc sau Nord-Irlandez, mai „modeste” urm ăreau obținerea
unui statut mai bun pentru minorit ățile respective. Desigur, a șa
cum am ar ătat în lucrare, fiecare caz a avut specificit ățile sale.
Este îns ă important de subliniat c ă, încă, acțiunile violente
propriu zise vizau în mod direct anumite personalit ăți
considerate responsabile de nemul țumirile grupurilor teroriste.
Începând cu anii ʼ70, deplasarea spre „general” devine
evidentă. Teroriștii caută să își interna ționalizeze cauza, în
special prin luarea de ostatici, deci prin ac țiuni violente
împotriva unor persoane nu numai nevinovate, ci și complet în
afara axei de conflict dintre putere și teroriști.

121 
 Iarăși este foarte important de subliniat c ă această
deplasare spre general are loc în perioada în care, în Europa, orice persoan ă are acces la programele de televiziune. Astfel,
ia naștere „terorismul-spectacol”! Mult mai mult decât presa
scrisă sau radioul, televiziunea a oferit terorismului o ra țiune
de a fi în afara unor nemul țumiri propriu-zise. Actul terorist nu
s-a mai limitat la o chestiune local ă, ci a devenit „ știre”. Goana
mass-media dup ă subiecte cât mai fierbin ți a oferit terorismului
și teroriștilor o platform ă nesperat ă pentru r ăspândirea
diverselor idei, cauze, ideologii. Dac ă putem vorbi despre
„terorism clasic” și „terorism modern”, atunci aceast ă diferență
este dată de mass-media și de globalizare. Tot în Capitolul 2
am pus accent pe importan ța mass-media și a internetului în
amplificarea fricii și facilitatea accesului terori știlor la noi
recruți, arme și alte bunuri. Și acest aspect merit ă atenția
Uniunii Europene și a altor organisme interna ționale.
Evenimentul crucial în aceast ă evoluție a fost f ără
îndoială 11 septembrie 2001. Dup ă această dată
terorismul a
devenit un inamic global și a intrat în con știința publică peste
tot în lume. Atentatele teroriste care au urmat, cu prec ădere în
Europa, dar și în multe țări din Orientul Mijlociu, India și sud-
estul Asiei au impus instituirea oficial ă a unor mecanisme
internaționale de lupt ă împotriva terorismului. Este evident c ă,

122 
 din punct de vedere practic, cooperarea interna țională lasă de
dorit.
De asemenea, în multe situa ții se pot b ănuii interese
geo-politice mai mult sau mai pu țin discrete ale puterilor
globale și regionale, interese care complic ă foarte mult g ăsirea
unui cadru general de cooperare și combatere a radicaliz ării
diferitelor grupuri nemul țumite. Din p ăcate, dup ă cum s-a putut
constata în cazul Statului Islamic fenomenul radicaliz ării unor
tineri în Europa occidental ă este semnificativ. A ș pune acest
fapt nu doar pe existen ța unor predicatori sau lideri de opinie,
ci și pe influen ța unui anumit stil de via ță și a unei p ărți a
culturii de mas ă din occident. Lipsa de perspective, un
establishment din ce în ce mai corupt și mai îndep ărtat de
cetățeni, crizele economice, alienarea individului, excesul de
reglementare care, la nivelul de baz ă, duce la anomie, toate
acestea genereaz ă în mintea tinerilor un sentiment de revolt ă
difuză și o necesitate de a tr ăii „autentic”, de a „salva
omenirea”, de a- și da un sens eroic propriei existen țe sau doar
de a experimenta ceea ce italienii numesc vivere
pericolosamente sau, cum spune genera ția milenial ă, You
Only Live Once (#YOLO). Cartea reliefeaz ă anumite
caracteristici ale persoanelor implicate în grup ări teroriste în
cazul RAF, care indic ă faptul c ă, deși mulți consider ă că
violența și terorismul sunt apanajul bestiilor lipsite de inim ă și
minte, cazul RAF dovede ște contrariul. La drept vorbind, este

123 
 posibil ca no țiunile legate de socialism invocate de ace știa să
nu fi fost pe deplin în țelese de tinerii implica ți în proteste și,
ulterior, în atacuri.
Între timp, actele teroriste devin din ce în ce mai
aleatorii și mai lipsite de o motiva ție precis ă. Atentatul de la
Nisa din 14 Iulie 2016 este cel mai bun exemplu. Teroarea
este de acum înainte global ă și ea a devenit banal ă. Din
punctul meu de vedere, acesta este cel mai grav lucru. În ultima vreme am auzit tot mai multe personalit ăți politice
afirmând c ă „trebuie s ă ne obișnuim să trăim cu terorismul”.
Eu nu pot s ă admit a șa ceva. Dac ă putem lupta împotriva
poluării, împotriva înc ălzirii globale, împotriva corup ției,
împotriva foametei, de ce nu putem lupta și împotriva
terorismului? Desigur c ă nu ne putem a ștepta ca terorismul s ă
dispară cu totul, dar putem g ăsi mijloace ra ționale, dar ferme,
de a îl restrânge m ăcar la limitele din perioada interbelic ă.
Pentru aceasta, este necesar ă o conducere politic ă vizionar ă
care să ofere cet ățenilor, și în special tinerilor, c ăi reale de
afirmare a personalit ății lor în beneficiul întregii societ
ăți.
Excluderea, s ărăcia, discriminarea constituie terenul ideal
pentru proliferarea terorismului. Acestea trebuie, în primul rând, eliminate sau restrânse.

124 
 Bibliografie
Cărți
Adam, T. et al. (2005). Germany and the Americas: Culture,
Politics, and History , Santa Barbara: ABC CLIO. Accesat
Septembrie 18, 2017 la
https://books.google.be/books?id=8uxfTF4Lm-
kC&lpg=PA258&dq=germanyouth%20american%201960&pg=PA258#v=onepage&q=germanyouth%20american%20
1960&f=false
Alexander, Y. & Myers K.A. et al. (1982). Terrorism in Europe.
London: Billing and Sons Ltd.
Antonello, P & O’Leary, A. (2009). Imagining Terrorism: The
Rhetoric and Representation of Political Violence in Italy
1969-2009 . Abingdon: Modern Humanities Research
Association & Routledge
Argomaniz, J. et al. (2016). EU Counter-Terrorism and
Intelligence , London: Routledge
Aubrey, S.M. (2004). The New Dimension of International
Terrorism . Zurich: Hochschulverlag
Aust, S. (2008). Baader-Meinhof: The Insitde Story of the RAF .
London: The Bodley Head

125 
 Azzellini, D. & Ness, I. (2011). Ours to Master and to Own:
Workers' Control from the Commune to the Present .
Chicago: Haymarket Boots.
Benard, C. & Rabsa, A. (2015). Eurojihad. New York:
Cambridge University Press
Carr, M. (2006). The Infernal Machine: A History of Terrorism .
New York: The New Press
Chainland, G. & Blin, A. et al. (2007). The History of Terrorism
from Antiquity to Al Qaeda. Berkeley: University of
California Press
Cohen, S. (2002). Folk Devils and Moral Panics . Abingdon:
Rutledge
Combs, C.C. (2011). Terrorism in the Twenty-First Century.
London: Pearson Education
Detwiler, D.S. (1999). Germany: A Short History 3rd Edition .
Carbondale: Southern Illinois
University Press. Accesat on Septembrie 15, 2017 la:
https://books.google.be/books?id=-M4dwX_X0PoC&printsec=frontcover&dq=germany+history
&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwj5ruq1pPzWAhUGbhQKHUN
NB2g4FBDoAQgtMAE#v=onepage&q=germany%20history&f=false

126 
 Dinan, D. (2014). Europe Recast: A History of the European
Union , Basingstoke: Palgrave Macmillan
Ferraresi, Franco. Threats to Democracy . Princeton, N.J.:
Princeton University Press, 1996
Ferreira-Pereira, L.C. et al. (2014). The European Union Fight
Against Terrorism . London: Routledge
Habermas, J. (1970). Toward a Rational Society: Student
Protest, Science, and Politics . Boston: Beacon Press
Jackson, R. et al. (2011). Terrorism A Critical Introduction.
Basingstoke: Palgrave Macmillan
Katona, M.S. (2003). Tales from the Berlin Wall. Berlin:
Anotam Berlin. Accesat Septembrie 16, 2017, la: https://books.google.be/books?id=sxhZnxDnykQC&printsec
=frontcover&dq=berlin+wall&hl=en&sa=X&redir_esc=y#v=s
nippet&q=13%20august&f=false
Laqueur, W. (1999). The New Terrorism: Fanaticism and the
arms of mass destruction . New York: Oxford University Press
Lacqueur, W. (2002). A history of Terrorism. New Brunswick:
Transaction Publishers
Levy, J.A. (2007). Terrorism Issues and Developments . New
York: Nova Sciences Publishers

127 
 Lupton, D. (1999). Risk. London: Psychology Press
Malik, O. (2000). Enough of The Definition of Terrorism .
London: Royal Institute of International Affairs
Martin, G. (2006). Understanding Terrorism: Challenges,
Perspectives, and Issues . London: Sage Publications
Mearsheimer, J. (1994). The false promise of international
organizations. International Security 19(3). 5-49
Mythen, G. et al. (2014). Understanding the Risk Society.
London: Palgrave Macmillan
O’Dochartaigh, P. (2004). Germany since 1945. New York:
Palgrave Macmillan
Pisano,V.S. (1987). The Dynamics of Subversion and Violence
in Contemporary Italy . Stanford: Hoover Institution Press
Rogowski, L. (2013) Sociology of Iconoclasm in Nathanson, R.
& Zuev, D. Sociology of the Visual Sphere , New York:
Routledge. Accesat Septembrie 19, 2017, la:
https://books.google.be/books?id=hX_OQQQWEa8C&pg=PA47&lpg=PA47&dq=sociology+berlin+wall+built&source=bl&ots=roOCiAJiZi&sig=oUQB_aCwLnnFEVOEUXO7KFWx
VXg&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjgltqm8IbXAhVLwBQKH
Y-kAdgQ6AEIYzAK#v=onepage&q=berlin%20wall%20built &f=false

128 
 Schmid, A. P. & Jongman, A.J., et al. (1988 ). Political Terrorism:
A New Guide to Actors, Authors, Concepts, Data Bases,
Theories and Literature. Amsterdam: Transaction Press
Sjoberg, L. & Gentry, C.E. (2011). Women, Gender & Terrorism.
Athens- Georgia: University of Georgia Press
Tehrani, P.M. (2017). Cyberterrorism: The Legal and
Enforcement Issues , London: World Scientific Publishing
Europe Ltd.
Whitfield, T. (2014). Endgame for ETA . London: C. Hurst &
Co. Ltd.
Yarmolinsky, A. (1956). Road to Revolution: A Century of
Russian Radicalism , Princeton: Princeton University Press
Princeton Accesat Septembrie 10, 2017, la: http://www.ditext.com/yarmolinsky/yarframe.html
Articole
Aradau. C. et al. (2007). Governing Terrorism through Risk:
Taking, Precautions, (Un)Knowing the Future. European Journal of International Relations, 30 (1). 89-115
Barros, C.P. (2003). An intervention analysis of terrorism: The
Spanish ETA case. Defence and Peace Economics, 14(6),
401-412, Accesat Octombrie 5, 2017, la:

129 
 http://dx.doi.org/10.1080/1024269032000085170
Bieter, M. (2013). The Rise and Fall of ETA, The Blue Review .
Accesat Noiembrie 6, 2017, la
http://www.thebluereview.org/rise-fall-eta/
Brown, T.S. (2009). AHR Forum „1968” East and West:
Divided Germany as a Case Study in Transnational History. The American Historical Review , 114(1) February 2009, 69-
96, Accesat Septembrie 23, 2017, la: https://doi.org/10.1086/ahr.114.1.69
Chemark, S. (2003). Marketing Fear: Representing Terrorism
After September 11. Journal for Crime, Conflict and the
Media, 1 (1), 5-22, Accesat Octombrie 13, 2017 la
http://www.ibrarian.net/navon/paper/Marketing_Fear__Repr
esenting_Terrorism_After_Sept.pdf?paperid=1113189
D’Alessio, S.J. & Stolzenberg, L..(2008). Sicarii and the Rise
of Terrorism. Terrorism , 13, 329-355. Accesat Septembrie
15, 2017, la: https://www.researchgate.net/profile/Lisa_Stolzenberg/publication/233321181_Sicarii_and_the_Rise_of_Terrorism/links
/0deec533382c326c30000000/Sicarii-and-the-Rise-of-
Terrorism.pdf

130 
 Deflem, M. (2017). Europol and the Policing of International
Terrorism Ș Counter-terrorism in a Global Perspective.
Justice Quarterly. 22(3). 336-259
Duyvesteyn, I. (2004). How New Is the New Terrorism?.
Studies in Conflict & Terrorism, 27, 439–454
Ganor, B. (2002). Defining terrorism: is one man’s terrorist
another man’s freedom fighter?, Police Practice and
Research , 3 (4), 287-304
Ravandal, J.A. (2016), Right Wing Terrorism and Violence in
Western Europe: Introducing the RTV Dataset. Terrorism
Analysts , 10(3). Accesat Octombrie 20, 2017, la
http://www.terrorismanalysts.com/pt/index.php/pot/article/vi
ew/508/html
Russell, C.A. (1976). Transnational terrorism . Air University
Review , Jan-Feb, 26-36
Vettory, B. (2007). Terrorism and Counterterrorism in Italy
from the 1970’s to date: A Review, Universit degli Studi di
Trento , Accesat Septembrie 28,2017, la
http://www.transcrime.it/wp-content/uploads/2013/11/14_
Terrorism_and_Counterterrorism_in_Italy1.pdf

131 
 Articole de știri
Chronology. (2017). ETA Timeline. The Telegraph. Accesat
Noiembrie 6, 2017, la http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/spain/8622688/ETA-timeline-list-of-attacks-by-Basque-separatist-group.html
Define terrorism. (2017, October 11). How do you define
terrorism?. ABC News . Accesat Septembrie 15, 2017, la
http://abcnews.go.com/US/story?id=92340&page=1
Dershowitz, A. (2011). Rape as terrorism. Huffington Post .
Accesat Octombrie 5, 2017, la http://www.huffingtonpost.com/alan-dershowitz/rape-as-
terrorism_b_42309.html
Evans, S. (2017, August 12). The Berlin Wall sickness that still
lingers today. Accesat Septembrie 20, 2017, la
http://www.bbc.com/news/world-europe-14488681
German Autumn. (2017). 40 years after 'the German Autumn':
who were the RAF terror group?. The Local , Accesat
Octombrie 2, 2017, la
https://www.thelocal.de/20170905/10-things-you-ought-to-know-about-the-raf-terrorist-organization-baader-meinhof

132 
 Hanley, A. (1997). The accidental terrorist. The Independent.
Accesat on Accesat 10, 2017, la http://www.independent.co.uk/news/the-accidental-terrorist-
1259973.html
ISIS attacks. (2017), Timeline: deadly attacks in Europe.
Aljazeera . Accesat Octombrie 10, 2017, la
http://www.aljazeera.com/news/2017/08/timeline-deadly-
attacks-europe-170818060629575.html
ISIS Jobs. (2015, April 10). Isis advertises 10 jobs in the
'caliphate' including press officers, bomb makers and
teachers. The Independent. Accesat Septembrie 17, 2017, la
http://www.independent.co.uk/news/world/middle-east/isis-advertises-10-jobs-in-the-caliphate-including-press-officers-
bomb-makers-and-teachers-10168485.html
Jihadi Brochure. (2015, August 5). Wish you were here….?.
Daily Mail. Accesat Septembrie 17, 2017 la
http://www.dailymail.co.uk/news/article-3184226/Wish-ISIS-
release-bizarre-jihad-holiday-brochure-cheap-package-deals-Islamic-State-promoting-swimming-farmers-markets-BEEKEEPING.html
Landler, M. (2002). German Radical's Daughter Seeks Brain
Kept After Suicide. The New York Times . Accesat
Octombrie 9, 2017, la

133 
 http://www.nytimes.com/2002/11/12/world/german-radical-
s-daughter-seeks-brain-kept-after-suicide.html
Mccormick. T. (2014). Al-Qaeda Core. Foreign Policy . Accesat
Octombrie 30, 2017, la http://foreignpolicy.com/2014/03/17/al-qaeda-core-a-short-history/
Obama- nuclear drones. (2016, April 3). Nuclear Drones From
'Dark Web' Cited by Obama in Scenario. Newsmax .
Accesat Septembrie 29, 2017, la
https://www.newsmax.com/Newsfront/terrorists-using-
drones-radioactive/2016/04/03/id/722023/
RAF attacks. (2007). Red Army Faction: A Chronology of
Terror. Deutsche Welle. Accesat Octombrie 2, 2017, la
http://p.dw.com/p/Bb1
Sarin Gas. (2017, June 30). Sarin used in April Syria attack,
chemical weapons watchdog confirms. The Guardian,
Accesat Septembrie 29, 2017 la https://www.theguardian.com/world/2017/jun/30/sarin-was-used-in-syria-khan-sheikhun-attack-says-chemical-
weapons-watchdog
Stasi. (2011). Baader-Meinhof terrorist may have worked for
the Stasi. The Guardian. Accesat Octombrie 2, 2017, la

134 
 https://www.theguardian.com/world/2011/aug/01/baader-
meinhof-gang-founder-stasi
Stodemann, F. (2017). Memories of a violent German autumn
return. Financial Times . Accesat Septembrie 25, 2017, la
https://www.ft.com/content/0babd124-b334-11e7-a398-73d59db9e399
Tempest, M. (2017). Commissioner warns of ‘growing menace’
of right-wing terrorism in EU. Euractiv . Accesat Noiembrie
1, 2017, la
https://www.euractiv.com/section/politics/news/commission
er-warns-of-growing-menace-of-right-wing-terrorism-in-eu/
Trump, D. (2017, September 15), Twitter, Accesat Septembrie
20, 2017, la

Loser terrorists must be dealt with in a much tougher manner.The internet is their main recruitment tool which we must cut off & use better!

— Donald J. Trump (@realDonaldTrump) September 15, 2017

Williams-Grut, O.( 2015, December 7). Here's where terrorist
groups like ISIS and Al Qaeda get their money. Business
Insider. Accesat Octombrie 12, 2017, la
http://uk.businessinsider.com/how-isis-and-al-qaeda-make-
their-money-2015-12?r=UK&IR=T

135 
 Documente on-line
CETS 196. (n.d.) Treaty No.196. Council of Europe
Convention on the Prevention of Terrorism . Accesat
Noiembrie 3, 2017, la http://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/196
ECA. (n.d). Integrating drones safely. European Cockpit
Association . Accesat Septembrie 24, 2017, la
https://www.eurocockpit.be/campaign/integrating-drones-
safely?gclid=EAIaIQobChMIo9K3v_zR1gIVTTPTCh0hNgflE
AAYASAAEgIcH_D_BwE
EC-CT. (n.d.). Counter terrorism coordinator. European
Council . Accesat Noiembrie 17, 2017, la
http://www.consilium.europa.eu/en/policies/fight-against-terrorism/counter-terrorism-coordinator/#
EC-CTS. (n.d.). Counter-terrorism strategy. European Council.
Accesat Noiembrie 12, 2017, la https://www.consilium.europa.eu/en/policies/fight-against-terrorism/eu-strategy/#
ECSC Treaty. (n.d.). Legal content. Eurlex . Accesat Octombrie
27, 2017, la http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/? uri=LEGISSUM:xy0022

136 
 Edt. of Encyclopaedia Britannica. (n.d.). Reign of Terror.
Encyclopaedia Britannica. Accesat Septembrie 17, 2017, la
https://www.britannica.com/event/Reign-of-Terror
Egypt – Counter-terrorism. (2015, August 19). Egypt:
Counterterrorism Law Erodes Basic Rights. Human Rights
Watch . Accesat Septembrie 25, 2017, la
https://www.hrw.org/news/2015/08/19/egypt-
counterterrorism-law-erodes-basic-rights
ETA history, (n.d.). ETA Basque Organization, Encyclopaedia
Britannica. Accesat Octombrie 10, 2017, la
https://www.britannica.com/topic/ETA
EU history. (n.d.). History of Europe. European Union. Accesat
Octombrie 26, 2017, la https://europa.eu/european-
union/about-eu/history_en
Italy in brief. (n.d.). EU Member Countries in Brief. European
Union . Accesat Octombrie 21, 2017, la
https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-countries/italy_en
Johnston, R. (2016). Summary of historical attacks using
chemical or biological weapons compiled. Johnston’s Archive. Accesat Septembrie 29, 2017, la http://www.johnstonsarchive.net/terrorism/chembioattacks.h
tml

137 
 Meierhenrich, J. (2012). International Organizations, University
of London International Programmes , Accesat Noiembrie
14, 2017, la
http://www.londoninternational.ac.uk/sites/default/files/progr
amme_resources/lse/lse_pdf/subject_guides/ir2085_ch1-3.pdf
NAR. (2012a). Armed Revolutionary Nuclei. Stanford
University . Accesat Noiembrie 10, 2017, la
http://web.stanford.edu/group/mappingmilitants/cgi-bin/groups/view/259
NO. (2012b). New Order. Stanford University . Accesat
Noiembrie 10, 2017, la http://web.stanford.edu/group/mappingmilitants/cgi-
bin/groups/view/229
Sgueo, G. (2015). Counter-terrorism funding in the EU budget.
European Parliament . Accesat Noiembrie 20, 2017, la:
http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2015/
559490/EPRS_BRI(2015)559490_EN.pdf
Spain-EU. (n.d.). Spain and the European Community. US
Library of Congress. Accesat Noiembrie 6, 2017, la
http://countrystudies.us/spain/87.htm
TE-SAT (2017). TE-SAT Report. Europol . Accesat Septembrie
27, 2017, la

138 
 https://www.europol.europa.eu/newsroom/news/2017-eu-
terrorism-report-142-failed-foiled-and-completed-attacks-1002-arrests-and-142-victims-died
Trust Gap. (2017 ). Trust gap between traditional and new
media widening across Europe. European Broadcast Union.
Accesat Noiembrie 16, 2017, la
https://www.ebu.ch/news/2017/05/trust-gap-between-
traditional-and-new-media-widening-across-europe
Whitfield, T. (2015). The Basque Conflict and ETA. United
States Institute of Peace. Accesat Noiembrie 3, 2017, la
http://peaceoperationsreview.org/wp-content/uploads/2015/12/whitfield_basque_conflict_eta_dec2015.pdf
Conferin țe
Crenshaw, M.(2007, August 30-Septembrie 2). The Debate
over „New” vs. „Old” Terrorism*. Annual Meeting of the
American Political Science Association . Chicago
Thatcher, M. (1985, Iulie 17). Speech. American Bar
Association. London, Accesat Septembrie 20, 2017, la http://www.margaretthatcher.org/document/106096

139 
 Imagini
Atacuri ETA. (n.d.) Basque Fatherland and Freedom, Accesat
Octombrie 6, 2017, la isidegov.com http://terrorist-groups. insidegov.com/l/7225/Basque-Fatherland-And-Freedom
Atacuri RAF. (n.d.). Baader Meinhof Group . InsideGov.
Accesat Septembrie 25, 2017, la http://terrorist-groups. insidegov.com/l/7212/Baader-Meinhof-Group
Atacurile Brig ăzilor Ro șii. (n.d.) Red Brigades. InsideGov .
Accesat Octombrie 12, 2017, la http://terrorist-groups. insidegov.com/l/7910/Red-Brigades
Atacurile Nucleului Armat Revolu ționar. (n.d.). Armed
Revolutionary Nuclei. InsideGov. Accesat Octombire 12,
2017, la http://terrorist-groups.insidegov.com/l/7195/Armed -Revolutionary-Nuclei
Măsuri UE- Wensink. W. et al . (2017). The European Union
Policies on Counter-Terrorism. European Parliament
Membrii ETA, (2017). Basque terrorist group. Daily Mail .
Accesat Octombrie 23, 2017, la http://www.dailymail.co.uk/ news/article-4393512/Basque-terrorist-group-Eta-takes-major-step-disarming.html

140 
 Membrii RAF. (n.d.). RAF. Mount Holyoke. Accesat Octombrie
10, 2017, la https://www.mtholyoke.edu/~schen20m/class web/ulrikemeinhof/UMRAF.htm
Selectarea Țintelor ETA. (2011). ETA ceasefires. The National
Consortium for The Study of Terrorism and Responses to Terrorism. Accesat October 09, 2917, from https://www.
start.umd.edu/sites/default/files/files/publications/br/ETACe
asefires.pdf
Structura Al-Qaeda. (n.d.). Staff Statement. Global Security.
Accesat Octombrie 29, 2017, la https://www.globalsecurity.
org/security/library/congress/9-11_commission/040616-staff_statement_15.pdf
Structura ISIS. (2017). The anatomy of ISIS. CNN . Accesat
Noiembrie 3, 2017, la cnn.it/1yilETN
Terorist al Statului Islamic. (2015). Wish you were here?. Daily
Mail. Accesat Septembrie 15, 2017, la http://www.dailymail.
co.uk/news/article-3184226/Wish-ISIS-release-bizarre-jihad-holiday-brochure-cheap-package-deals-Islamic-State-promoting-swimming-farmers-markets-BEEKEEPING.html

141 
 Listă cu imagini
Imaginea 2.1: Terorist al statului Islamic
Imaginea 3.1: Num ăr total de atacuri
Imaginea 3.2: Atacurile Nucleului Armat Revolu ționar
Imaginea 3.3: Atacurile Brig ăzilor Roșii
Imaginea 4.1 Membrii RAF
Imaginea 4.2: Atacuri RAF
Imaginea 5.1: Membrii ETA
Imaginea 5.2: Selectarea țintelor ETA
Imaginea 5.3: Atacuri ETA
Imaginea 6.1: Structura Al-Qaeda
Imaginea 6.2: Structura ISIS
Imaginea 7.1 M ăsuri UE

142