Terorism Curs Barna C [607156]

TERORISM ȘI SECURITATE SOCIETALĂ
– note de curs –
Prof.univ.dr. Cristian Barna

Cuprins:
1. Terorismul în istoria omenirii
2. Noul terorism – caracteristici
3. Definirea fenomenului terorist – un imperativ
4. Abordări analitice ale fenomenului terorist
5. Abordarea paradigmatică a fenomenului terorist
6. O definiție operațională a terorismului
7. Tipologia fenomenului terorist
8. Terorismul de sorginte fundamental ist islamică
9. Despre musulmani și fundamentalism, terorism: delimitări conceptuale
10. Jihad -ul sau legitimarea terorismului de sorginte fundamentalist islamică
11. De la Osama bin Laden la Abu Bakr al -Baghdadi: evolu ția jihad -ului global
12. Terorism 2.0: rolul re țelelor de socializare în radicalizarea tinerilor musulmani
13. Europa sub amenin țarea terorismului de sorginte fundamentalist islamică
14. Comu nitatea musulmană din România și spectrul fundamentalismului islamic

1. Terorismul în istoria omenirii
Cel de -al XXI -lea secol pare că se află sub zodia unei „tehnologii a terorismului”,
care tinde să altereze conceptul de societate cunoscut anterior. Mijloacele de acțiune
violentă nediscriminatorii, „modus -operandi” al grupărilor teroriste, implică victime aleatorii,
fapt care dă naștere unui sentiment de insecuritate în rândul populației civile. În a celași
timp, orice atentat terorist atrage după sine o puternică mediatizare, ceea ce conduce la
efectele dorite de inițiatori și anume popularizarea scopurilor politice urmărite.1
Din punct de vedere al unui cadru psiho -istoric fundamentalismul religios,
naționalismul, etnoviolența și rasismul pur continuând să izbucnească în perioade de timp
diferite, în mod individual sau colectiv. Aceste forțe, de natură oarecum subiectivă, trebui e
asociate cu presiunile demografice, economice, geopolitice sau culturale.
Activitățile teroriste sunt rareori fenomene izolate având tendința de a reflecta
simpatii nebuloase, dorințe și aspirații ale unor segmente mai mari ale societății de
apartenență , constituindu -se în mijloace de protest socio -politic.
Terorismul reprezintă o amenințare globală care nu ține cont de principiile
fundamentale ale legii, ordinii și drepturilor omului. Din aceste motive, combaterea
terorismului nu cade doar în sarcina i nstituțiilor statelor care acționează în direcția
prevenirii și combaterii atentatelor teroriste ci reprezintă o responsabilitate a întregii
societăți civile.
Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 au demonstrat lumii întregi că teroriștii
sunt mult mai bine organizați și mai capabili să acționeze la nivel global decât se
considera. Concepțiile despre capabilitățile și motivațiile teroriștilor de victimizare a civililor
nevinovați s -au schimbat radical. Bruce Hoffman, expert pe probleme de terorism, s ublinia

1 Boaz, Ganor: Fundamental Premises in Fighting Terrorism , www.ict.org.il

că, întrucât actele teroriste de natură religioasă presupun un scop transcendent, divin,
conduce la comiterea de masacre.2
Nu există nici o îndoială că, dacă ar apărea oportunitatea, grupările teroriste
transnaționale, gen Al Qaeda, nu ar ezita să folosească virușii ca pe o armă împotriva
civililor, să împrăștie agenți chimici sau să tr imită teroriști sinucigași, înarmați cu bombe
radiologice, pentru a produce durere și moarte în rândul populației civile nevinovate.
Richard Falkenrath, estima că „din ce în ce mai mulți actori non -statali, inclusiv grupări
teroriste, vor achiziționa și vo r folosi arme nucleare, biologice și chimice”.3
În mileniul al III -lea, probabilitatea unui atac terorist cu arme de distrugere în masă –
chimice, biologice, radiologice sau nucleare – este foarte ridicată. Majoritatea teroriștilor
utilizează încă tactici convenționale, precum atacuri cu bombă și luări de ostateci, dar
încearcă să obțină și armament chimic, biologic, radiologic și nuclear.4
De menționat că grupările teroriste diferă de organizațiile criminale prin faptul că
sunt motivate de o agendă politică sau religioasă. Acțiunile teroriștilor – crimă, sabotaj,
șantaj – pot fi identice cu cele ale infractorilor obișnuiți, însă scopurile diferă în mod
fundamental. Calea spre atingerea obiectivelor urmărite de grupările teroriste o reprezintă
crearea unei senzații paralizante, de frică, în comunitatea -țintă.
Astfel, terorismul reprezintă un mijloc de a insufla fiecărui individ sentimentul că
următorul atac terorist îl poate viza direct, grupările teroriste încercând să submineze
sentimentul de sigura nță al vieții cotidiene, cu misiunea de a distruge buna funcționare a
instituțiilor sau actorilor statali vizați. Scopul acestei strategii este determinarea societății
civile de a face presiuni asupra factorilor de decizie, astfel încât aceștia să satisfac ă
solicitările grupării teroriste, populația devenind o unealtă în mâinile teroriștilor în
promovarea agendei poltico -ideologice.
Grupările teroriste nu sunt interesate de moartea a 3 sau 30 sau chiar 3000 de
persoane. Este posibil ca teroriștii să -și atin gă scopurile fără a executa nici un atentat, ci
doar provocând panică în rândul populației civile, prin transmiterea continuă de amenințări
și declarații, prin intermediul mass -media și prin alte metode ale războiului psihologic.
Terorismul modern, sfidând normele și legile războiului convențional, își dirijează
atacurile asupra populației civile, care reprezintă o țintă facilă și eficientă pentru teroriști.
Tehnica atacurilor nediscriminatorii sporește panica generală și induce sentimentul de
insecuritate în rândul populației, oricine, oriunde, oricând putând fi victima următorului
atentat terorist. Această amenințare subminează posibilitatea populației de a duce o viață
normală iar când rutina cotidiană a fiecărui individ trebuie să cuprindă și un plan de acțiune
în cazul unui potențial atentat terorist viața acestuia devine încărcată de anxietate.
Un atac terorist propriu -zis are un efect psihologic destul de limitat, strategia
constând în abilitatea de a face cunoscut mesajul teroriștilor prin mijloacele violente
folosite. Aceste mesaje au ca țintă trei paliere diferite de audiență:
– pentru simpatizanții organizației teroriste: „Am reușit. Am neutralizat puterea
inamicului și l -am lovit în punctul său sensibil”;
– pentru comunitatea vizată: „Î n ciuda tuturor sistemelor voastre de apărare nu sunteți
niciodată în siguranță”;

2 Hoffman, Bruce: „ Holy Terror”: The Implications of Terrorism Motivated by a Religious Imperative , RAND
Corporation, 1993, www.rand.org
3 Falkenrath, Richard A.: Confronting Nuclear, Biological and Chemical Terrorism , Survival 40 Magazine, no.
3, 1998
4 Bolton, John R: The International Aspects of Terrorism and Weapons of Mass Destruction , The Hudson
Institute, Washington, DC, November 1, 2002

– pentru opinia publică internațională, grupările teroriste prezintă atacul ca pe un
exemplu al hotărârii lor de a -și atinge scopurile politice, prin orice mijloc și cu oric e
cost, atragând atenția asupra conflictului declanșat și a agendei politico – ideologice
a teroriștilor: „Voi, statele neimplicate în acest conflict, trebuie să faceți presiuni
asupra dușmanilor noștri pentru a ne da cele ce dorim. Dacă nu, s -ar putea să
urmați voi.”
Frica indusă în rândul unei populații, care trăiește sub amenințarea terorismului, are
două componente: una rațională, produsă de riscul unei morți violente în urma unui atac
terorist și una irațională, care nu are nici o legătură cu probabilitatea statistică ca cineva să
fie ucis sau rănit într -un atac terorist și/sau ca un atentat să aibă loc. Prin amplificarea
amenințării, lăsând să se înțeleagă că acea moarte violentă poate apărea la fiecare colț de
stradă sau stație de metrou, teroriștii vizează amplificarea fricii iraționale și a sentimentului
de insecuritate a populației.
Așadar, terorismul este un război psihologic, o exprimare a influenței sociale care
folosește propria imaginație a victimei împotriva sa. Ținta lui este să izoleze individul de
grup, să fragmenteze o societate într -o masă de indivizi înspăimântați, care se ascund și
nu sunt în stare să -și continue viața socială. Mai mult, grupările teroriste intenționează să
submineze credința indivizilor în valorile colecti ve ale societății în care trăiesc, amplificând
amenințarea potențială până la un punct în care siguranța pare să aibă o importanță mai
mare decât toate celelalte valori socio -politice asumate.
Terenul pe care se dezvoltă, în principal, terorismul este con stituit din statele cu o
guvernare slabă, cu tensiuni etnice, culturale sau religioase, subdezvoltate economic sau
cu granițe permeabile. În astfel de state, grupările teroriste autohtone provoacă anarhie,
contestând legitimitatea actorilor instituționali, aflați într -o poziție defensivă iar rețelele
transnaționale își caută refugiu. Totodată, mutațiile survenite în fenomenul terorist, de
activizare a terorismului transnațional, favorizat de tehnologia informațională, arată că
acest fenomen periculos nu are granițe.5
Paul Wilkinson subliniază că: „în prezent ne confruntăm cu grupări teroriste care
provoacă un număt atât de mare de victime încât nu poate fi descris decât prin conceptul
de ‟terorism în masă‟. Într -o singură zi, pe 11 septembrie 2001, au murit mai multe
persoane decât în 35 de ani de terorism autohton în statele occidentale, incluzând
terorismul separatist nord -irlandez sau cel basc din Spania”.6
De menționat că , în scopul anihilării amenințării terorismului, strategiile antiteroriste
nu sunt suficiente, fiind necesar să se acționeze ferm pentru a se rezolva disputele politico –
ideologice care pot genera acte de terorism.
Această abordare paradigmatică a diversifi cat mult registrul tematic de cercetare a
terorismului, un fenomen la care trebuie să ne raportăm ca la „o provocare care trebuie
ținută în frâu, nu rezolvată”.7
Măsuri concrete în direcția prevenirii sau diminuării efectelor activității grupărilor
teroriste pot fi adoptate numai în urma unei analize aprofundate a cauzelor, originilor,
ideologiei și mijloacelor logistice și financiare ale grupărilor terorist e.
Proliferarea la scară internațională a terorismului de sorginte fundamentalist
reliogioasă sau naționalistă, care provoacă un număr mare de victime din rândul populației,
precum și riscul folosirii armelor de distrugere în masă în comiterea unor atentat e,
contribuie la transformarea radicală a strategiilor de combatere a terorismului, pentru a

5 *** Global Trends 2015 (GT): A Dialogue About the Future With Nongovernme ntal Experts , www.cia.gov
6 Wilkinson, Paul: Terrorism, Motivations and Causes , www.csis.org
7 Pillar, Paul R.: Terrorism and U.S. Foreign Policy , Brookings Institute Press: Washington DC, 2001

putea face față caracterului transnațional al acestei amenințări non -convenționale la adresa
securității naționale și internaționale.
Terorismul nu este un fenomen nou, forme de manifestare violentă atipice fiind
consemnate cu milenii în urmă. Stabilirea unui moment istoric anume, ca factor
declanșator al fenomenului terorist, este un demers la fel de dificil pentru istorici, precum
definirea cu acuratețe a acestui fenomen, pentru cercetătorii științelor sociale.
Formele inițiale de manifestare a terorismului au avut la bază motivații religioase,
primele grupări sociale care ar putea fi considerate teroriste fiind „Sicarii” și „Zeloții”, de
origine iudaică, care au apărut în timpul ocupației romane din Orientul Mijlociu, în secolul I
î.Hr.8
Și susținătorii altor religii au recurs la metode care, în prezent, ar putea fi
considerate teroriste, o astfel de grupare fiind „Asasinii” – o ramură a sectei musulmane
șiite „Ismailiți”, care a activat în secolul al XI -lea, în Orientul Mijlociu. Ca și „Sicarii”,
„Asasinii” își ucideau victime le în plină zi (mai ales politicieni sau clerici care refuzau să
adopte versiunea purificată a Islamului, pe care aceștia o propovăduiau cu forța).9
Ca și în cazul grupărilor teroriste de so rginte fundamentalist islamică din zilele
noastre, „Asasinii” credeau că sacrificarea vieții proprii în asemenea acțiuni reprezenta un
act de sacralitate, un garant al accederii necondiționate în paradis.
Cultul sacrificiului de sine a fost un element cara cteristic și în cazul atentatelor
executate de către „Strangulatori” – un cult religios indian a cărui adepți își strangulau, în
mod ritualic, victimele (de obicei călători, aleși la întâmplare) ca o jertfă adusă zeiței
hinduse Kali, care simboliza teroare a și distrugerea.
După cum afirma David Rapoport, aceste ritualuri pot fi considerate ca manifestare
neviciată a terorismului de natură religioasă, „anterior secolului al XIX -lea, religia
reprezentând singura justificare acceptabilă a terorii”.10
O ideologie teroristă laică care să activizeze grupări sociale reprezentative, cu
impact similar celor generate de credințele religioase, nu au apărut până la Revoluția
Franceză din 1789, epocă în care istoricii au plasat apariț ia conceptului de „terorism” ca
derivat al „regimului terorii”, termenul cel mai adecvat pentru a descrie realitățile sociale și
istorice caracteristice Franței din perioada 1793 -1794. Conceput ca un instrument de stat,
„regimul terorii” a fost instaurat cu intenția de a consolida puterea guvernului revoluționar
nou înființat și de a -l proteja de elementele sociale și politice considerate „subversive”.
În virtutea acestei justificări, de o înaltă „moralitate”, aproximativ 40.000 de
persoane au fost execut ate, prin ghilotinare. Revoluția franceză s -a înecat într -o paranoică
baie de sânge iar terorismul a dobândit, cum era de așteptat, conotații negative, prin
asocierea cu acțiunile sângeroșilor promotori ai acestui instrument de intimidare politică.
Concept ele nou apărute de „naționalism” și „cetățenie”, ambele constituându -se atât
într-o cauză cât și într -o rezultantă a Revoluției franceze, au contribuit la identificarea unui
nou tip de manifestare a terorismului, preponderent laic. Ulterior, apariția unor ideologii
politice, cum ar fi marxismul, au dus la apariția unui sentiment de răzvrătire împotriva
ordinii existente, mijloacele de acțiune teroriste uneltele de promovare a scopurilor politice
urmărite.
Ca etapă distinctă în delimitarea istorică a fenome nului terorist, înainte de
izbucnirea primului Război mondial, în Europa devenea vizibil un mod de acțiune politică,
care mai târziu va primi numele de terorism de stat. De exemplu, anterior asasinării

8 Rapoport, David C.: Fear and Trembling: Terrorism in Three Religious Traditions, American Political Science
Review, vol. 78, no. 3, 1984
9 Burgess, Mark: A Brief History of Terrorism , 2003, www.cdi.org
10 Rapoport , op.cit.8

arhiducelui Franz Ferdinand, la 28 iunie 1914, de cătr e „Tinerii Bosniaci” (grupare care
milita împotriva colonialismului austriac), armata sârbă era implicată în sprijinirea,
antrenarea și înarmarea unor grupări care promovau doctrina ultra -naționalismului.11
Anii 1930 au fost martorii un ui val de asasinate politice prin mijloace teroriste, „Liga
Națiunilor Unite” propunând semnarea unor convenții care să reglementeze prevenirea și
pedepsirea terorismului, precum și crearea unui tribunal internațional.12.
În perioada interbelică, terorismul s -a manifestat tot mai mult ca o reacție a
diferitelor categorii sociale și grupări politice împotriva măsurilor opresive lu ate de către
regimurile totalitariste din Germania nazistă, Italia fascistă și Rusia stalinistă. Mai recent,
dictaturile militare din unele țări din America de Sud sau Africa au fost acuzate de folosirea
unor astfel de metode ca unelte ale politicii de sta t. În ciuda acestor considerații, unii autori,
cum ar fi Bruce Hoffman, consideră că „astfel de metode sunt cuprinse în termenul general
de „teroare”, pentru a se face distincție între acest fenomen și cel de „terorism”, prin care
se definește violența com isă de entități non -statale”13.
Însă nu toți specialiștii sunt de acord cu faptul că terorismul ar trebui considerat un
mod de acțiune exclusiv non -statal. De exemplu, Jessica Stern insistă asupra faptului că,
prin bombardarea intențion ată a populației, în timpul celui de -al doilea Război mondial, ca
mijloc de a distruge moralul inamicului, actorii statali au folosit mijloace teroriste.14
Prin contrast, i deologia, modul de acțiune și logistica grupărilor teroriste apărute
după al doilea Război mondial este mai puțin discutabilă. Focarul acestor acțiuni s -a
deplasat din Europa spre coloniile din Orientul Mijlociu, Asia și Africa, mișcările naționaliste
apărute împotrivindu -se încercărilor statelor europene de a -și permanentiza prezența în
colonii, acționând ca un catalizator în declanșarea unor mișcări de eliberare națională.
Mișcările de eliberare din Kenya, Malaiezia, Cipru și Palestina (foste dominioane
britanice sau franceze) au fost purtate de grupări care ar putea fi numite mai degrabă
teroriste.
În anii 1960 și 1970, numărul grupărilor care ar putea fi descrise ca teroriste a
crescut și a inclus nu numai mișcările de eliberare națională și etnic -separ atiste precum
Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Patria Bască și Libertatea (ETA) sau
Armata Republicană Irlandeză (IRA) ci și pe cele extremiste de stânga (comuniste) precum
Facțiunea Armata Roșie (fosta Republică Federală Germană) și Brigăzi le Roșii (Italia) sau
de dreapta (neo -fasciste).15
Ca și grupările teroriste anti -colonialiste, multe din grupările etnic -separatiste și
extremiste au adoptat metode teroriste pentru a -și facă publice scopurile politice urmărite.
O ma re parte dintre aceste grupări teroriste au decăzut sau au dispărut cu
desăvârșire, în timp ce altele, cum ar fi grupările palestiniene, nord -irlandeze sau basce
sunt active și în zilele noastre (deși unele s -au orientat spre folosirea metodelor politice î n
locul celor teroriste).
Între timp, pe la mijlocul anilor 1980, așa -zisul terorism de stat a reapărut,
manifestându -se printr -o serie de atacuri împotriva unor obiective americane sau
occidentale din Orientul Mijlociu. State precum Iran, Irak, Siria și Libia s -au evidențiat ca
principali sponsori ai terorismului.
Existența unor state -sponsor ale grupărilor teroriste rămâne o preocupare a
comunității internaționale și -n prezent, reprezentând un fenomen conex resurgenței

11 Burgess, op.cit.9
12 Guelke, Adrian: The Age of Terrorism and the International Political System , I. B. Tauris, New York, 1998
13 Hoffman , op.cit.2
14 Stern, Jessica: The Ultimate Terrorists , Cambridge, Harvard University Press, 2001
15 Guelke, op.cit. 12

terorismului de sorginte fundament alist islamică. Prima manifestare a acestui tip de
terorism a reapărut în 1979, când transformarea Iranului într -o democrație islamică a
conferit terorismului fundamentalist islamic șiit sprijin financiar și bază logistică.16
Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au demonstrat, o dată în plus, cât de
periculos este radicalismul religios când apelează la tehnici teroriste.

2. Noul terorism – caracteristici
Nu este cu putință să analizăm terorismul secolului al XXI -lea fără a aborda câteva
din mutațiile survenite în evoluția acestui fenomen. Astfel, se impune a lua în calcul
următoarele puncte -cheie în stabilirea diferențelor dintre terorismul clasic și cel
contemporan:
– grupările teroriste contemporane nu reprezintă entit ăți organizaționale bine definite,
care să dispună de un aparat de comandă vizibil, fiind mai degrabă organizații
amorfe, mai puțin distincte;
– revendicarile grupărilor teroriste clasice erau clar cunoscute, fiind de natură politică,
națională sau religioasă. În prezent, pe măsură ce aparatul de control și comandă
al grupărilor teroriste clasice s -a erodat, membrii acestora au îmbrățișat ideea ca
independența acțională este benefică îndeplinirii ambițioaselor tipuri de operațiuni
planificate, remarcându -se o dorință sporită de a produce un număr masiv de
victime, în mod nediscriminatoriu;
– pentru unele grupări, terorismul reprezintă mai puțin un mijloc de a atinge un scop
decât scopul însuși.17
Terorismul începutului de mileniu al III -lea include câ teva din elementele mai sus
menționate, în prezent predominând terorismul religios și de extremă dreaptă.
„Noul” terorist de extremă dreaptă nu se distinge prin calitatea de membru în grupări
bine organizate, cu structuri ierarhice, nu participă la manife stări publice, cum ar fi
marșurile în uniforme și nici nu manifestă o adeziune fățișă pentru ideologiile fasciste sau
naziste. Noua ideologie teroristă de dreapta își are originile, aproape în întregime, în
extrema dreaptă americană și este caracterizată d e concepte ca „leaderless resistance” și
acte teroriste gen „lupul singuratic”. Mentorii ideologici nu sunt Hitler sau Mussolini sau alți
ideologi de extremă dreaptă din anii 1930 sau 1940 (deși au și aceștia un rol important), ci
William Pierce, Louis Bea m și alți americani care cred în supremația rasei caucaziene18.
Terorismul religios fie promovează un punct de vedere puternic reliefat, dictat de
convingerea că religia deț ine singura cheie spre o eră „mesianică” și respingând celelalte
căi către aceasta, fie folosește fenomenul religios pentru a -și justifica ideologia
revoluționară și violentă. Acest tip de terorism poate fi atât anti -occidental sau anti –
modernist – fundam entalismul islamic, cât și un răspuns reacționar – ultra-naționaliștii evrei
sau hinduși.
De asemenea, caracteristic „noului terorism” este adoptarea formei de organizare
de tip rețea, cu o ierarhie minimă. Atât grupările teroriste anti -capitaliste cât și cele de
eliberare națională (care acționau în anii 1970 și 1980), aveau o organizare ierarhică și
lanțuri de comandă. Unele aveau chiar și șefi operaționali cunoscuți (de exemplu Andreas
Baader și Ulrike Meinhof, șefii grupării teroriste de extremă stângă Facțiunea Armata

16 Rapoport, op.cit.8
17 Hoffman, Bruce: TwentyFirst Century Terrorism in Smith, James M.; Thomas, William C. (eds): The
Terrorism Threat and U.S. Government Response: Operational and Organizational Factors , USAF Institute
for National Security Studies , Colorado, 2001
18 Beam, Louis: “Leaderless Resistance”. The Seditionist , www.louisbeam.com

Roșie; Ahmed Jibril, șeful Frontului Popular de Eliberare al Palestinei – Comandamentul
General; Abimael Guzman, șeful grupării peruane Calea Luminoasă).
Spre deosebire de aceste grupări, latura organizațională a noului tip de terorism
tinde să fie difuză. De exemplu, anarhistul Louis Beam sugerează că ierarhia trebuie să fie
înlocuită cu o rețea de „celule fantomă”, care să comunice între ele în mod acoperit și să
ofere o modalitate flexibilă de acțiune, protejând în același timp securi tatea întregii
organizații: „bazându -se pe teoria leaderless resistance toți indivizii dintr -un grup vor
acționa în mod independent unul de altul și nu vor raporta niciodată unui cartier general
sau unui lider …toți membrii celulelor -fantomă sau indivizii izolați trebuie să reacționeze la
evenimentele concrete în același fel, prin intermediul tacticilor de rezistență”.19
Departamentul de Stat al SUA menționează că cea mai mare amenințare teroristă
vine din zona statelor islamice. Grupăr ile teroriste fundamentalist -islamice au adoptat
forma de organizare de tip rețea, membrii acestora întâlnindu -se doar pentru a comite un
act terorist. Atentatele cu bombă de la începutul anilor 1990, puse la cale de Grupul Islamic
Armat algerian, au fost executate de o organizație de tip rețea, cu centrul de comandă și
control în Londra, case conspirative în Belgia și ținte vizate în Franța. Aceiași situație o
întâlnim și în cazul atentatelor teroriste de la11 septembrie 2001, când teroriștii au folosit
ca centru de comandă orașul Hamburg și au comis atentate pe teritoriul SUA.
Grupările teroriste de sorginte fundamentalist islamică au demonstrat că dispersia
geografică oferă securitatea necesară executării cu succes a acțiunilor, în vreme ce o
ierarhie rig idă, nu.
Modul de organizare tip rețea este facilitat și de folosirea la o scară tot mai largă a
tehnologiilor de comunicare și informare, care oferă grupărilor teroriste posibilitatea de a
comunica în mod acoperit și la distanțe mari.Grupările teroriste fundamentalist islamice au
descoperit avantajele oferite de aceste tehnologii moderne. După cum subliniază Yehudit
Barsky, analist în problema terorismului din Orientul Mijlociu: „prin contrast cu controlul
strict din majoritatea țărilor din Orientul Mijlo ciu, liderii grupărilor teroriste care și -au mutat
domiciliul în Occident nu au nici o problemă în obținerea de tehnologii de comunicare de
ultimă generație. Împrăștiați prin tot Occidentul, folosesc mijloace tot mai moderne de
comunicare – casete audio și video, fax -uri, și mai nou Internet -ul”.20
De asemenea, deși noii teroriști pot avea motive religioase sau cvasi -religioase,
aceștia nu aparțin neapărat unei grupări, nu au o bază s tabilă, își procură singuri fondurile
necesare și atacă ținte sensibile, nelăsând nici o urmă. Acest mod de acțiune a fost descris
de către analistul Bruce Hoffman ca „o formă și mai vagă, mai enigmatică, a
terorismului”.21
Nu în ultimul rând, noul terorism, mai ales cel de sorginte religioasă, nu își impune
nici o limită și tinde să provoace un număr cât mai mare de victime, din această cauză
reprez entând un pericol sporit.
Dacă ar fi să -l cităm pe Brian Jenkins, „a ucide pur și simplu mulți oameni a
reprezentat arareori un obiectiv terorist… Teroriștii operează pe principiul utilizării minimului
de forță necesar. Consideră inutilă uciderea multor persoane, atâta timp cât a ucide mai
puțin servește, în mod suficient, scopurilor lor”.22
Deși par pertinente în cazul teroriștilor de orientare seculară, aceste argumente
pierd din relevanță când ne referim la teroriștii motivați de imperative religioase. Astfel,

19 Beam, op.cit. 18
20 Barsky, Yehudit: Terror by Remote Control , Middle East Quarterly, 1996
21 Taylor, Richard Norton; Walker, Martin: Blast Alerts West to Elusive Threat , The Guardian, April 21, 1995
22 Jenkins, Brian M: High Technology Terrorism and Surrogate Warfare: The Impact of New Technology on
Low-Level Violence , Rand Corporation, California, 1975

atentatele de la 11 septembrie 2001 pot fi înscrise într -un model diferit de terorism: un
amalgam de indivizi, uniți prin credințele religioase și prin locul de rugăciune, care
gravitează unul spre celălalt pentru a duce la îndeplinire o anumită operațiune. În principal,
„teroriștii cu jumătate de normă”, precum grupurile disper sate de indivizi, pot fi influențați
sau ghidați din umbră de anumite entități străine guvernamentale sau non -guvernamentale,
exercitarea unui control redus, din anumite centre de comandă, concretizându -se în mai
puține constrângeri asupra țintelor teroris te și în mai puține inhibiții asupra dorinței lor de a
produce daune în mod nediferențiat.23

3. Definirea fenomenului terorist – un imperativ
Terorismul este un fenomen violent aparte datorită motivațiilor ideologico -politice ș i
religioase urmărite. După cum menționează un cercetător al fenomenului: „terorismul,
conform celei mai acceptate definiții contemporane, este în mod fundamental și firesc de
natură politică”24.
Însă, dată fiind multitudinea de caract eristici ale fenomenului terorist pe care trebuie
să le avem în vedere, abordarea conform căreia acesta este de natură politică nu este
general acceptată. Nici motivația săvârșirii actelor de terorism nu este întotdeauna
considerată ca fiind un factor impo rtant în definirea terorismului.25
Jessica Stern se raliază acest ui punct de vedere considerând că nici o definiție a
terorismului nu este limitată la „autor sau scop”. Această abordare, nu exclude obiectivele
politice urmărite de teroriști dar caută și alte motivații, cum ar fi cele pur criminale sau
religioase. Pentru Stern, „evocarea intenționată a groazei este ceea ce delimitează
terorismul de asasinatul simplu sau de actul de violență”.26
Actele teroriste sunt spectaculoase, concepute să îngrozească și să influențeze o
audiență largă, mai pres us de victimele propriu -zise. Scopul este de a folosi impactul
psihologic al violenței sau al amenințării cu violența pentru a induce o schimbare politică,
socială sau religioasă.
Însă unii autori consideră că este discutabilă presupunerea conform căre ia efectul
psihologic al terorismului este predominant în mintea teroriștilor în momentul în care
acționează. Adesea, în ciuda numelui său, primul scop al terorismului pare să fie acela de
a ucide, mai degrabă decât de a înspăimânta. Astfel, doborârea unui avion american de
pasageri, deasupra localității Lockerbie, în anul 1988, de către teroriști libieni ar fi avut
drept scop răzbunarea pentru atacarea acestei țări de către SUA, în 1986 și nu intimidarea
unei audiențe27.
Cu siguranță, răzbunarea se pare că a reprezentat motivația acțiunilor teroriste, pe
citerii confesionale și etnice, din Irlanda de Nord. De asemenea, atacurile teroriste de la 11
septembrie 2001 au fost motivate în primul rând de răzbunare și de dorința de a ucide un
număr cât mai mare de indivizi și doar într -o mai mică măsură de aspirațiile politice ale Al
Qaeda.
Totuși, Paul Pillar susține că motivațiile politico -ideologice sunt o premisă a
terorismului care este „ în mod fundamental diferit de alte forme ale violenței prin motivațiile
care-l determină și prin metodele de combatere. Preocupările teroriștilor sunt macro –
preocupări, despre cum să schimbe o organizare socială sau poli tică la scară largă; alți

23 Hoffman, op.cit.2
24 Rapoport, op.cit.8
25 Eqbal Ahmad, „Terrorism: Theirs & Ours, in Howard, Russell D; Sawyer, Reid L: Terrorism and
Counterterrorism: Understanding the New Security Environment , Guilford, McGraw -Hill/Dushkin, 2003
26 Stern, idem op.cit.14
27 Guelke, Adrian: The Age of Terrorism and the International Political System , I. B. Tauris, New York, 1998

infractori violenți concentrându -se la un nivel mai mic, al câștigurilor financiare. ‟Politicul‟ în
această privință depășește nu numai tradiționala ideologie extremistă (de stânga sau de
dreapta) ci și ceea ce adesea sunt descris e ca motivații politice sau sociale”.28
Merită totuși menționat că, în timp ce terorismul poate fi identificat drept violență
politico -ideologică, nu orice violență de acest gen poate fi privită ca fiind un act terorist,
această precizar e fiind necesară din cauză că există tendința de a eticheta anumite acțiuni
politice drept terorism, în funcție de originea atentatorilor.
Bruce Hoffman consideră că „simpatia față de o cauză sau dezaprobarea față de
regimul sau metodele pe care acesta le folosește pentru combaterea terorismului poate,
prin urmare, să conducă la incoerență în definirea terorismului”.29
Ca o consecință a acestui raționament ceea ce civilizația occid entală consideră
drept terorism (dacă apare într -un stat liberal democratic sau occidentalizat) poate fi privit
din alt prismă, atunci când apare într -un stat mai puțin „legitim”, așa cum sunt așa -numitele
“state eșuate”. După cum afirmă Adrian Guelke: „Or ice dubii referitoare la legitimitatea
regimului tind în mod natural să fie întărite de semnele de instabilitate politică, inclusiv de
violență”. Din acest punct de vedere terorismul depinde de cel care judecă fenomenul: „cel
care unuia îi pare terorist, p entru altul poate reprezenta un luptător pentru libertate”.30
La fel de discutabilă este și afirmația că „pentru a fi calificată drept terorism, violența
trebuie săvâ rșită de o entitate organizațională care să aibă cel puțin o structură
conspirativă și un lanț de comandă, identificabil dincolo de o acțiune individuală pe cont
propriu”. Totuși, un individ care acționează pe cont propriu și este motivat politic (mai
degrabă decît de scopuri criminale sau din cauza unei labilități psihice) și folosește metode
teroriste, ar trebui numit tot terorist.
Dacă cercetătorii nu reușesc să cadă de acord cine este și cine nu este terorist,
aceasta este și mai puțin clar în cazul ter oriștilor înșiși, care întotdeauna se opun ideii de a
fi descriși astfel. Într -adevăr, au trecut aproximativ 60 de ani de când o grupare teroristă,
grupul sionist cunoscut drept “Stern Gang” (după fondatorul său Abraham Stern) s -a auto –
definit public în ac est mod. Nici măcar membrii acestei grupări nu s -au etichetat, în mod
oficial, drept teroriști preferând să se auto -denumească Luptătorii Israelului (Lohamei
Hermut Yisrael). Această ezitare de a accepta denumirea de „terorist” se reflectă nu numai
în proc lamațiile multor grupări teroriste ci și în adoptarea de nume cu rezonanțe neutre sau
care invocă scopurile urmărite: libertatea, eliberarea, dreptatea, răzbunarea, rezistența sau
auto-apărarea.
Grupările teroriste tind să -și justifice metodele insistâ nd că au fost obligați la
acestea de ineficiența altor mijloace politice și economice și denunță considerarea acțiunile
întreprinse de către aceștia drept acte de terorism. Componenții acestor grupări afirmă că
sunt mai degrabă luptători sau soldați în num ele unei cauze, motivând că sunt forțați de
circumstanțe să folosească strategii, tactici și metode teroriste, diferite de cele ale
regimurilor sau statelor împotriva cărora luptă, mai bine echipate și dispunând de alte
instrumente de legitimare.
Trebuie m enționat aici că purtarea războiului este reglementată, cel puțin la nivel
teoretic, de o serie de convenții care interzic folosirea anumitor arme și tactici de luptă,
precum și atacarea anumitor categorii de ținte (mai ales non -combatanți). Teroriștii ign oră
aceste prevederi, așa cum se regăsesc în „Convenția de la Geneva”, atacând populația
non-combatantă, acționând deghizați în civili și luând ostatici (pe care adesea îi agresează

28 Pillar, op.cit.7
29 Hoffman, Bruce: Inside Terrorism , Columbia University Press, New York, 1988
30 Jaber, Hela: Hezbollah: Born with a Vengeance , Columbia University Press,New York, 1977

sau îi ucid). Din acest punct de vedere, oricine folosește astfel de tacti ci, desfășoară acțiuni
de terorism și nu de conflict armat. Un raport ONU aprofundează acest subiect sugerând
că o definire simplificată a atentatelor teroriste ar putea fi: „echivalentul pe timp de pace al
crimelor de război”.31
O astfel de abordare oferă nu numai un mod de a identifica gr upările teroriste prin
mijloacele de acțiune la care recurg ci și o schemă conceptuală pentru acțiunile de
pedepsire a celor găsiți vinovați de terorism, propunând o soluție potențială la controversa
iscată de acest fenomen, așa cum este ilustrată de dispu ta actuală asupra statutului
suspecților de terorism, reținuți de autoritățile SUA la Guantanamo Bay.
Accentul asupra metodei în defavoarea obiectivelor urmărite tinde să diminueze
legitimitatea actelor teroriste. Conform analistului Mark Burgess „motivați ile politice
urmărite în cazul unor revoluții, lovituri de stat sau contra -insurgențe sunt cu mult mai puțin
emoționale decât mijloacele folosite precum asasinarea, atentatele cu bombe și tortura, în
ciuda interdependenței evidente dintre scopuri și mijloa ce”.32
De asemenea, la prima vedere, metodele teroriștilor par aproape identice cu cele
ale luptei de gherilă: atacarea populației, comiterea de asasinate și luarea de ostateci. Mai
mult, intenția de intimidare a instituțiilor de stat și a populației este prezentă în ambele
cazuri.
Însă, grupările de gherilă diferă de cele teroriste prin tendința de a acționa în grupuri
mai mari, mai bine înarmate și intenția de a stabili un control teritorial. Chiar dacă unele
grupări desfășoară simulta n atât campanii de gherilă cât și teroriste, cum este cazul Al
Qaeda, terorismul nu este sinonim cu lupta de gherilă.
Dacă identificarea terorismului prin metode este probabil cel mai simplu mod de a
găsi o definiție utilă a acestui fenomen acest lucru est e valabil doar în cazul existenței unui
acord general asupra modalității de diferențiere între mijloacele teroriste și cele non –
teroriste. Acolo unde mijloacele teroriste sunt motivate politic, după cum a fost prezentat
mai sus, definirea terorismului este mai facilă.
De menționat că nici unul dintre aspectele invocate mai sus nu trebuie să se
constituie în argumente care să susțină avertismentul analistului Walter Laqueur cu privire
la imposibilitatea formulării unei definiții universale a terorismului da te fiind eforturile
comunității internaționale de a ajunge la un consens.33

4. Abordări analitice ale fenomenului terorist
Terorismul rezid ă într -un complex de factori cauzali – psihologici, economici, politici,
religioși și sociali. Deoarece este un fenomen multi -cauzal ar fi eronat ca un act de terorism
să fie explicitat singular, de exemplu prin nevoia psihologică a teroristului de a acțio na
violent.
Pentru Paul Wilkinson, cauzele violenței politice sunt, în general, aceleași cu cele
ale terorismului: conflictele etnice, religioase și ideologice, sărăcia, presiunile
modernismului, inegalitățile politice, lipsa de canale de comunicare pașni că, tradiția
violenței, slăbiciunea și incompetența unui guvern, erodarea încrederii într -un lider și
dezacordurile profunde dintre elitele politice ale unui stat.34
O alternativă la ipoteza că moștenirea genetică sau anumite caracteristici de
personalitate condiționează individul să devină terorist este aceea că principala cauză a

31 *** United Nations Office on Drugs and Crime Definitions of Terrorism , www.unodc.org
32 Burgess, op.cit.9
33 Burgess, Mark: Terrorism, The Problems of Definition, Center for Defense Information, Washington DC,
www.cdi.org
34 Wilkinson, Paul. Political Terrorism , Macmillan, Londra, 1974

terorismului se regăsește în influențele factorilor politici. Mediile care conduc la apariția
terorismului le inclu d pe cel național și internațional, dar și sub -național (universitățile, unde
mulți teroriști au fost expuși prima oară la ideologia marxist -leninistă sau altor idei
revoluționare și se implică în grupuri radicale, identificate drept principal teren de
recrutare).35
După ce au identificat unul sau mai multe dintre aceste medii, analiș tii pot distinge
între factorii permisivi (care dau naștere unei strategii teroriste și o fac atractivă pentru
dizidenții politici) și situaționali (care -i motivează pe teroriști), care facilitează izbucnirea
violenței și condițiile preexistente de acțiune . Cauzele permisive includ urbanizarea,
sistemul de transporturi, tehnologiile comunicaționale, mass media, procurarea cu ușurință
a armelor și lipsa unor strategii de securitate.
Delegitimarea agendei politice a unei grupări teroriste reprezintă un pas i mportant în
combaterea acțiunilor acesteia, indiferent dacă motivația care a stat la baza săvârșirii
atentatelor este de natură politică sau nu. De exemplu, deși Al Qaeda este considerată o
grupare teroristă fundamentalist islamică, măsurile de combatere ș i anihilare a activităților
acesteia vizează mai puțin fundamentalismul islamic promovat cât anti -occidentalismul
manifest, atât la nivel declarativ cât și în selecția țintelor vizate.
Unii analiști, precum Martha Crenshaw, abordează terorismul din punct d e vedere
organizațional , ca un mod de acțiune rațional -strategic, caracteristic unui anumit grup
structurat și nu unui individ: „actele de terorism sunt comise de grupuri care iau decizii
colective, bazate pe credințe comune, deși nivelul de angajament ind ividual față de grup și
credințele acestuia variază”.36
Abordarea organizațională poate fi relevantă pentru organizațiile de gherilă cu o
structură tradițională dar nu pentru grupările teroriste de tip rețea. Grupările teroriste de
factură religioasă sunt adesea dominate de un singur lide r (Abu Nidal, Ahmed Jibril,
Osama bin Laden sau Shoko Asahara) fiind puțin probabil ca deciziile să fie luate în mod
colectiv, de către un organism de conducere. Conform celor mai multe mărturii, liderii
teroriști dau instrucțiuni locotenenților lor să det urneze un avion, să asasineze o persoană,
să arunce în aer o ambasadă și așa mai departe, lăsând detaliile operaționale pe seama
locotenenților. De asemenea, liderul suprem poate asculta sfaturile locotenenților săi, dar
decizia finală îi aparține.
Abordarea etologică a terorismului sugerează că potențialii teroriști devin agitați
într-un mod favorabil violenței în fața prezentărilor atentatelor teroriste de către mass –
media.Una dintre aceste atitudini poate fi machiavelismul, deoarece teroriștii sun t
predispuși la manipularea victimelor lor, a presei, a publicului și a autorităților „având
nevoie numai să vadă că terorismul a funcționat pentru alții pentru a deveni agresiv”.
Conform exponenților acestei abrdări, teroristul este „un individ frustrat c are a
devenit agitat, experiment ând în mod repetat sindromul luptei. Mai mult, după aceste prime
stări de agitație, teroristul caută să se elibereze printr -un act agresiv și să înlăture parțial
cauza inițială a frustrării sale prin atingerea scopului polit ic care până atunci i -a fost
refuzat”.37

35 Hudson, Rex A. : The Sociology and Psychology of Terrorism: Who Becomes a Terrorist and Why? Federal
Research Division Library of Congress, Washington DC, 1999
36 Crenshaw, Martha: Questions to Be Answered, Research to Be Done, Knowledge to Be Applied in Reich,
Walter (ed.): Origins of Terrorism: Psychologies, Ideologies, Theologies, States of Mind , Cambridge
University Press, 1990
37 Jenkins, Brian M (ed.): Terrorism and Beyond: An International Conference on Terrorism and Low -Level
Conflict . Santa Monica, California, Rand Corporation, 1982

În contrast cu politologii și sociologii, interesaț i de contextul politic și social în care
acționează grupările teroriste, psihologii sunt interesați în primul rând de nivelul individual
sau micro -grupal al fenomenului terorist, al personalităților, credințelor, atitudinilor și
motivațiilor teroriștilor.
Frederick Hacker identifică trei categorii de indivizi care comit acte de terorism:
nebuni, criminali și cruciați. Dacă nebunii sunt motivați de criterii de neconceput pentru
majoritatea populației iar criminalii de câștigul personal, cruciații nu caută să obțină
avantaje personale ci prestigiu sau putere pentru o cauză colectivă.
Fără îndoială, majoritatea indivizilor care comit atentate teroriste se percep ca fiind
cruciați, Hacker subliniind că teroristul cruciat este un individ normal, un profesionist bine
antrenat și dedicat total cauzei pe care o servește.38
Deși psihologia terorismului duce lipsă de studii cantitative, din care să rezulte
curente și să se dezvolte teorii generale asupra acestui fenomen, aceasta pare să se
concentreze asupra câtorva teorii despre cum devine individul terorist:
– ipoteza frustrare -agresiune : multe din comportamentele teroriștilor sunt un
răspuns la frustrările determinate de diferite necesități și scopuri de natură politică,
economică sau personală. Paul Wilkinson critică însă ipoteza frustrare -agresiune pentru că
are „foarte puține de spus despre psihologia socială a prejudecății și urii… și desp re
fanatismele care joacă un rol important în încurajarea violenței extreme, terorismul politic
neputând fi înțeles în afara contextului dezvoltării ideologiilor, credințelor și modurilor de
viață teroriste sau potențial teroriste”. 39
– apelând la teoria identității negative a lui Erik Erikson, Jeanne Knutson
sugerează că terorismul presupune, în mod conștient, o identitate negativă, individul
apelând la mijloace teroriste ca rezultat al sentimentelor de furie și neputință datorate lipsei
de alternativă. 40
– ipoteza narcisism -agresiune arată că la mijloace teroriste de acțiune vor apela
„indivizii cu probleme psihologice, narcisiste și personalitate labilă”. Datele examinate de
Jerrold Post indică faptul că mulți teroriști au eșuat în viața lor personală, educațională și
vocațională fiind atrași în grupări teroriste de conceptul „noi -contra -lor”. De menționat că
această ipoteză pare a fi contrazisă de numărul crescând de terorișt i cu specializare înaltă,
precum chimiști, ingineri sau fizicieni.41

5. Abordarea paradigmatică a fenomenului terorist
John Arquilla, David Ronfeldt și Michele Zanini au identificat mai multe paradigme
ale terorismului:
– paradigma diplomației coercitive : încă de la apariț ia sa, terorismul s -a axat pe
persuadarea altora, prin mijloace violente, amenințarea fiind factuală, retroactivă
sau anticipativă;
– paradigma conflictului armat : producerea unor daune ca armă într -un conflict
asimetric, al celor slabi împotriva celor pu ternici ;

38 Hacker, Frederick J: Crusaders, Criminals, Crazies: Terror and Terrorism in Our Time , W.W. Norton, New
York, 1996
39 Wilkinson, Paul: Terrorism: International Dimensions in Contemporary Terrorism , Facts on File , New York,
1986
40 Knutson, Jeanne N: Social and Psychodynamic Pressures Toward a Negative Identity , in Yonah,
Alexander; Gleason, John M (eds.): Behavioral and Quantitative Perspectives on Terrorism , Pergamon, New
York, 1981
41 Post, Jerrold M: Terrorist Psycho -Logic: Terrorist Behavior as a Product of Psychological Forces in Reich,
Walter (ed.): Origins of Terrorism: Psychologies, Ideologies, Theologies, States of Mind . Cambridge
University Press, 1990

– paradigma “lumii -noi”: înlocuirea ordinii curente cu cea promovată de teroriști. 42
La rândul lui, Bruce Hoffman stabilește cinci obiective urmărite de grupările teroriste:
atenția, cunoașterea, recunoașterea, autoritatea și guvernarea. Potrivit acestei tipologii
grupările teroriste urmăresc promovarea (atenția), popularizarea (cunoașterea) și
legitimarea unei ideologii (recunoașterea) în rândul populației civile. Conform lui Hoffman,
grupările teroriste au reușit uneori să parcurgă aceste trei etape, însă prea puține sunt cele
cărora li s -a recunoscut un statut oficial (autoritatea) și de control politic (guvernarea),
reacțiile și obiectivele urmărite prin terorismul politic fiind mai accentuate în primele trei
etape, susți nute de: recunoașterea, intimidarea, coerciția sau provocarea exercitată de
acțiunile teroriste. 43
Recunoașterea presupune mediatizarea și legitimarea cauzei urmărite de o grupare
teroristă, comiterea unui atentat atragând atenț ia asupra unui aspect particular și
galvanizând opinia publică pentru a sprijini cauza organizației. Pentru grupările teroriste,
mass -media reprezintă uneltele critice în propagarea mesajului, acțiunea violentă
asigurând acoperirea mediatică. De asemenea, există voci care susțin că, dacă nu se
oferă spațiu mediatic violențelor teroriste, acestea vor escalada până când mass -media se
vor conforma nevoii de publicitate urmărite de teroriști. În cele din urmă chiar și
amenințarea cu violența poate conduce la pu blicitate pentru cauza teroristă.
De altfel, grupările teroriste au nevoie de susținere logistică, recruți, arme căutând
recunoașterea activităților întreprinse și în sprijinul construirii și susținerii propriei
infrastructuri. Pentru a atrage noi recruți și pentru a -și promova cauzele ideologice teroriștii
revendică actele comise.
Intimidarea: când grupările teroriste realizează că le lipsește sprijinul public pot
apela la activități de natură a determina societatea să acționeze în sensul îndeplinirii
pretențiilor ridicate. Aceasta este “teroarea” terorismului, ținta vizată fiind populația ca
ansamblu, exploatarea fricii și anxietății fiind pârghiile prin care organismele
guvernamentale sunt forțate să dea curs solicitărilor teroriștilor. Grupările terori ste vor
alege țintele în funcție de ideologia urmărită, de exemplu, grupările de extremă stânga vor
viza obiective financiare sau industriale, exponente ale dominației capitaliste, în vreme ce
„eco-teroriștii” vor viza sabotarea facilităților industriale c are afectează mediul înconjurător.
Coerciția: exercitarea de presiuni asupra actorilor instituționali pentru a adopta
solicitările grupărilor teroriste, comiterea de atentate fiind urmată de revendicări și de
amenințarea cu alte violențe. Răpirile și detur nările sunt tactici exemplificative pentru că le
conferă teroriștilor posibilitatea de a negocia și de a -și atinge scopurile propuse, fără a
aduce prejudicii ireparabile victimelor.
Pierderile colaterale de vieți omenești din rândul populației reprezintă un argument
demn de luat în considerare, grupările teroriste fiind conștiente că revendicările lor ar putea
să nu fie receptate în confuzia care urmează unor incidente, care ar putea provoca reacții
negative în rândul populației, mandatând actorii institu ționali să adopte măsuri de
retorsiune și să nu negocieze cu gruparea teroristă.
Așadar, puterea unei grupări teroriste constă mai degrabă în amenințarea cu
violența decât în violența în sine; răpirile, deturnările, asasinatele politice și actele de
violență care nu cauzează pierderi umane din rândul populației fiind mijloace de acțiune la
care apelează grupările teroriste care urmăresc coerciția actorilor instituționali.

42 Smith, James M; Thomas, William C: The Terrorist Threat in Strategic Context in Smith, James M.;
Thomas, William C. (eds): The Terrorism Threat and U.S. Govern ment Response: Operational and
Organizational Factors , USAF Institute for National Security Studies , Colorado, 2001
43 Burgess, op.cit.32

Provocarea : grupările teroriste pot recurge la acte destinate a provoca o reacție a
actorilor instituționali care să fie negativ resimțită de societatea civilă: raiduri polițienești în
scopul identificării a celor responsabili pentru comiterea unui atentat, blocarea străzilor,
măsuri represive împotriva civililor care nu au adus nici un p rejudiciu legii, acțiuni care ar
putea reduce încrederea populației: „brutalitatea este o reacție guvernamentală
indusă…care a permis strategiilor teroriste să aibă câștig de cauză în multe situații”.44

6. O definiție operațională a te rorismului
Terorismul, concept cu conotații emoționale negative, conține motivații diferite
pentru popoare diferite, fiind vitală diferențierea condițiilor, variate și variabile, în care se
manifestă violența teroristă.
Scopurile, circumstanțele și meto dele implicate în violența de stat împotriva
propriilor cetățeni sunt complet diferite de cele care caracterizează violența folosită de
state împotriva altor state sau de grupările insurgente împotriva organismelor
guvernamentale. Aplicarea termenului “ter orism” tuturor celor trei situații dă naștere unor
controverse, scurt -circuitând demersurile de definire unitară a acestui fenomen, un efect
asemănător fiind generat și de agenda politico -ideologică a teroriștilor. Cât timp prin
terorism se înțelege doar u n comportament violent, subsumat unei cauze ideologico –
politice, utilitatea conceptului este redusă, propagandistică.45
O definiție nominală a conceptului de terorism constă în specificarea înțelesului
acestui termen cu ajutorul altor termeni al căror înțeles au aceiași semnificație: violență, act
criminal, inducerea unei stări de teamă, vizarea unor ținte din cadrul populației non –
combatante, amenințare asimetrică, etc.
Definiția operațională, adică traducerea conceptelor în „evenimente observabile”,
este o etapă importantă în stabilirea dimensiunii conceptuale a fenomenului terorist,
reprezentând un procedeu eficien t de a decide dacă o calitate (indicator operațional) poate
fi atribuită unei unități sociale.
Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că definirea terorismului reprezintă un
demers subiectiv, puternic influențat de cel care o formulează. De pildă, statel e care
sponsorizează terorismul acționează în direcția influențării comunității internaționale de a
defini terorismul de așa manieră încât grupările teroriste pe care le sponsorizează să fie
excluse din această clasificare. Astfel, Siria, Libia și Iran pro movează o definiție a
terorismului conform căreia comiterea unor acțiuni asimilabile atentatelor teroriste să fie
permisă în cazul „luptătorilor pentru libertate națională”.
Într-adevăr, grupările teroriste se auto -intitulează „mișcări naționale de eliber are”,
luptători împotriva opresiunilor sociale, economice, religioase sau imperialiste sau orice
combinație a acestora. Fără a ne propune să analizăm auto -descrierea unei grupări terorist
anume, terorismul și lupta pentru libertate reprezintă concepte care descriu două aspecte
diferite ale comportamentului uman. Primul dintre acestea caracterizează o modalitate de
luptă și cel de -al doilea o cauză de acțiune. Scopurile grupărilor considerate teroriste sunt
foarte variate, cele mai întâ lnite fiind inducerea schimbării sociale de extremă stângă sau
dreaptă, ideologia religioasă, criteriul etnic și aspectele de ordin general legate de mediu,
drepturile animalelor sau politica avorturilor.
Terorismul ar putea fi definit ca folosirea delibe rată a violenței împotriva populației
pentru a obține beneficii politice, ideologice sau religioase. În definirea acestui fenomen

44 Post, op.cit.41
45 Merari, Ariel: Terrorism as a Strategy of Insurgency , Terrorism and Political Violence , vol.5, no. 4, Frank
Cass Publishing, London, 19 93

este importantă diferențierea între scopurile urmărite și mijloacele de atingere a acestora, o
grupare teroristă neputând fi a similată unei mișcări de eliberare națională deoarece, chiar
dacă scopul final este legitim, mijloacele folosite (atentate care produc victime din rândul
populației, în scopul de a exercita presiuni politice asupra actorilor instituționali), nu justifică
atingerea acestor scopuri.
Atentatul terorist, latura acțională și vizibilă a fenomenului, reprezintă asocierea cu
orice act ilicit de extremă violență, comis de unul sau mai mulți indivizi sau de grupări
organizate, acționând în nume propriu sau cu aproba rea, încurajarea, sprijinul tacit sau
susținerea unui stat, săvârșite împotriva unor persoane sau bunuri, în scopul îndeplinirii
unui obiectiv ideologic, politic, social sau religios, susceptibil să pună în pericol numeroase
vieți omenești sau bunuri impor tante și să aducă grave prejudicii păcii și securității
internaționale.
Atentatul terorist mai poate fi definit ca „un act voluntar comis împotriva vieții,
integrității fizice, sănătății oficialităților; orice act care primejduiește o comunitate, creează o
stare de teroare în vederea schimbării autorității publice sau împiedicarea acțiunilor
acesteia, sau care urmărește destabilizarea relațiilor internaționale”.46
De menționat că primele încercări de definire a terorismului au fost inițiate de
Quintilliano Saladana, în timpul „Conferinței Internaționale pentru Unificarea Legii Penale”,
din 1925, prin introducerea conceptului de „crimă internațională” (care includea crimele
împotriv a drepturilor omului și crimele comise împotriva șefilor de state sau a
reprezentanților diplomatici ai acestora). Ulterior, datorită inabilității statelor lumii de a
ajunge la un acord asupra definirii „crimei politice” sau actului terorist, patru conferi nțe
internaționale au eșuat în încercarea de a defini terorismul.
Prima „Conferință a Ligii Națiunilor pentru prevenirea și pedepsirea teroris mului” a
avut loc în 1935, atentatele teroriste fiind definite ca „acte criminale îndreptate împotriva
unui stat, astfel gândite și concepute, încât să terorizeze indivizii, grupurile sociale și opinia
publică”.47
Conform Rezoluției 52/210 a Adună rii Generale ONU, atentatele teroriste sunt:
„actele criminale înfăptuite în scopuri politice, cu intenția de a provoca populației o stare de
teroare și care nu pot fi justificate în nici o circumstanță, indiferent de motivațiile politice,
filozofice, ideo logice, rasiale, etnice, religioase sau de orice altă natură care le -ar putea
justifica”.48
În continuare, vom cita câteva definiții, rel evante prin rolul jucat de instituțiile
naționale și internaționale care le -au formulat, în combaterea acestui fenomen:
Terorismul este definit în „US Federal Regulations Code” ca: „folosirea ilegală a
forței și a violenței împotriva persoanelor sau propri etăților pentru a intimida sau a forța un
guvern sau populația civilă, în vederea atingerii unor obiective politice sau sociale”.49
Totodată, Departamentul de Stat al SUA oferă următoarele delimităr i conceptuale
privind fenomenul terorist:
– termenul de „terorism” definește violența premeditată, motivată politic, îndreptată
împotriva țintelor non -combatante de grupările sub -naționale sau de agenți
clandestini, de obicei cu intenția de influența o a udiență;
– termenul de „terorism internațional” definește terorismul care implică cetățeni sau
teritorii aparținând mai mult decât unei singure țări;

46 Boaz, Ganor: Terrorism: No Prohibition Without Definition , www.ict.org.il
47 Bodunescu, Ion: Flagelul terorismului internațional , Editura Militară, București, 1978
48 *** United Nations General Assembly Resolution no. 51/210, Measures to eliminate international terrorism ,
www.un.org
49 *** U.S. Code of Federal Regulations , www.whitehouse.gov

– termenul de „grup terorist” definește orice grup care practică sau subordonează
grupuri semnificative care practică terorismul internațional.50
Paul Pillar, fost adjunct al Centrului de Combatere a Terorismului din cadrul CIA,
identifică patru elemente – cheie ale atentatului t erorist:
– este un act premeditat și nu o violență impulsivă;
– este politic și nu infracțional, ca în cazul violenței folosită de grupări criminale;
– este îndreptat împotriva civililor și nu a țintelor militare sau a trupelor combatante;
– este executat de către grupări sub -naționale și nu de către forțele armate ale unui
stat.51
Departamentul Apărării al SUA: „terorismul este folosirea cu bună știință a violenței,
nejustificată legal și pentru a produce teamă, cu intenția de a forța sau intimida guvernele
sau societățile să le accepte revendicările, care sunt în general politice, religioase sau
ideologice”.52
Biroul Federal de Investigații al SUA: „folosirea ilegală a forței și violenței împotriva
unor persoane sau proprietăți pentru a intimida sau forța un guvern, populația civilă sau
oricare segment al acesteia, în vederea atingerii obiectivelor politice sau sociale.”
Biroul pentru Respectarea Constituției din Germania: „terorismul este o luptă în
scopuri politice, prin atentate la viața și proprietatea altor persoane, în specia l prin
intermediul unor crime atroce: producerea de victime omenești, asasinate, pretinderea de
răscumpărări pentru o persoană răpită, incendieri, organizarea unei explozii sau prin
intermediul altor acte de violență, folosite ca preludiu pentru asemenea a cte criminale”.53
O definiție britanică cuprinzătoare a terorismului: „pentru obținerea efectelor dorite,
teroriștii se bazează nu atât de mult pe caracter ul imprevizibil al acțiunilor ci mai degrabă
pe luarea prin surprindere a țintei și pe izbucnirea violenței în mediile în care, în mod
normal, nu se întâmplă astfel de evenimente. Terorismul este utilizarea sistematică și bine
gândită a actelor de violență ofensivă împotriva guvernului și a maselor largi, precum și
împotriva proprietății publice și private pentru a constrânge unele persoane, grupuri,
comunități să -și modifice comportamentul și politica promovată”.54
O abordare conceptuală a terorismului a fost realizată de doi cercetători olandezi de
la Universitatea din Laiden, Alex Schmid și Albert Jongman, care au adunat 109 definiții
academice și oficiale și le -au analizat în funcție de componentele principale, descoperind
că preponderența elementului violență era covârșitoare (83,5% din cazuri); urmau
scopurile politice (65%), teama indusă (51%), arbitrariul și acțiunea nediscriminatorie
asupra ți ntelor alese (21%) și victimizarea civililor, non -combatanților, neutrilor și
persoanelor neimplicate (17,5% ).55
La rîndul să u, Cindy Combs identifică cel puțin următoarele elemente definitorii ale
fenomenului terorist:
– este un act de violență ;
– are un scop sau o motivație politico -ideologică;
– țintele vizate sunt membri ai populației civile;

50 Cofer, Black: Introduction, Patterns of Global Terrorism 2002 , www.state.gov
51 Pillar, op.cit.7
52 *** Department of Defense Dictionary of Military and Associated Terms, United States Department of
Defense Office of Joint Chiefs of Staff Publication, www.dtic.mil
53 Waldheim, Kurt: Memoriu prezentat la cea de a XXVII -a sesiune a Adunării Generale a ONU, www.un.org
54 Thackrah, John R: Encyclopedia of Terrori sm and Political Violence , Routledge & Kegan Paul, New York,
1987
55 Schmid, Alex P; Jongman, Albert J: Political Terrorism , NorthHolland Publishing Company, Amsterdam,
1988

– caută să intimideze o aud iență, mizând pe crearea terorii în rândul acesteia.56
De menționat este și definiția elaborată de Alex Schmid: „terorismul reprezintă
folosirea unui mijloc de acț iune violent, în mod repetat și în scopul de a induce teamă, de
către indivizi, grupări sau organisme statale (semi)clandestine, în scopul atingerii unor
scopuri politice sau criminale, fiind diferit de asasinat prin faptul că ținta directă a violenței
nu reprezintă ținta vizată de scopul propus. Victimele umane ale atentatelor teroriste sunt
alese atât la întâmplare cât și în mod selectiv -simbolic, dintr -o populație țintă, pentru a
servi ca generatori de mesaj”.57
Pornind de la elemen tele definitorii ale fenomenului terorist, identificate de Alex
Schmid și Albert Jongman, propunem următoarea schemă operațională de definire a
terorismului:

Dimensiuni Indicatori
operaționali Indici
Violența
acțională atentate
teroriste -numărul atentatelor comise;
-frecvența atentatelor;
-efectivelor forțelor de combatere
desfășurat de factorii de decizie;
-numărul victimelor;
-arsenalul folosit de gruparea teroristă în
comiterea atentatului;

zona de
acțiune
a grup ării
teroriste -suprafața zonei de conflict;
-suprafața zonelor limitrofe afectate de
activitatea grupării teroriste;
-suprafața zonelor asupra cărora acțiunile
grupării teroriste au un impact indirect
(unde gruparea are susținători sau
organizează acțiun i de retorsiune)

grupări
teroriste -numărul grupărilor;
-perioada de existență;
-tipul de legături (dacă există) dintre
diferite grupări teroriste;
-gradul de susținere a populației civile în
numele cărora activează
Motivații
politico –
ideologice

ideologia
susținută -numărul de adepți sau /și simpatizanți;
-recurența apariției temporale;
-zona de influență;
-indicele de violență subsumat ideologiei
promovate

56 Combs, Cindy C: Terrorism in the Twenty -First Century , Prentice Hall, New Jersey, 2001
57 Schmid, op.cit.55

legitimitatea
ideologiei
susținute -gradul de aderență al populației față de
manifestările pașnice ale tipului de
ideologie analizat;
-suprafața de acoperire;
-numărul de state/organizații în care este
considerată legitimă

gradul de
activizare al
ideologiei
puternic /scăzut
Acțiunea
nediscriminato
rie a
grupă rilor
teroriste victimizarea
civililor -numărul victimelor din rândul civililor;
-raportul dintre adepții grupării și restul
populației;
-frecvența soldării cu victime din rândul
populației/organizațiilor militare;

gradul de
protecție a
populației de
cãtre forțele
de ordine -gradul ridicat /scăzut de protecție directă;
-raportul dintre efectivele militare și
populația protejată
Influențarea /a
udiența
scontată de
gruparea
teroristă audiența
subsumată -aspectul cantitativ: mare /mic;
-aspectul calitativ: negativ/pozitiv

beneficiarii
audienței -mass -media;
-gruparea teroristă;
-instituțiile guvernamentale sau
internaționale

impactul
audienței
asupra
modului de
acțiune -direct: creșterea /scăderea frecvenței
atentatelor teroriste;
-indirect: perioada de remanență a
atentatelor în memoria socială a
comunității vizate

De menționat că unii experți în materie de terorism sunt sceptici cu privire la
tentativele de a defini acest fenomen, Walter Laqueur considerând că „chiar dacă s-ar
ajunge la o definiție obiectivă, nevalorizată a terorismului, care să acopere toate aspectele
și caracteristicile sale importante, tot ar fi respinsă de unii cercetători, din motive
ideologice.”58
În opinia noastră, găsirea unei definiții a terorismului unanim acceptate are și alte
valențe decât îmbogățirea cunoașterii științifice în materie de terorism contribuind la
eficientizarea strategiilor, la nivel internațional și națio nal, de combatere a acestui fenomen.
Fără a ne entuziasma față de obținerea consensului în privința definirii terorismului,
trebuie remarcat că cercetarea efectuată de Schmid si Jongman reflectă consensul
civilizației occidentale, nefiind neîmpărtășit de majoritatea statelor arabe, fapt care ar putea

58 Laqueur, Walter: The Age of Terrorism , Little Brown C ompany, Boston, 1987

arunca o imagine îndoielnică asupra legitimității campaniilor internaționale de combatere a
terorismului, mai ales în măsura în care operațiunile militare nu sunt dublate de măsuri
politice și sociale care să facă neatractive profiturile obținute de „statele eșuate” în
schimbul oferirii de baze logistice grupărilor teroriste internaționale.

7. Tipologia fenomenului terorist
Teroriștii nu se raportează realității sociale sau politice în același fel cu actorii
instituționali sau societatea civilă. Martha Creenshaw afirmă că „acțiunile grupărilor
teroriste se bazează pe o interpretare subiectivă a lumii. Variabilele care influențează
acțiunile teroriștilor sunt de ordin politic, economic, cultural sau legate de dinamica intra –
grupală. Convingerile membrilor grupărilor teroriste pot părea iraționale societății însă
reprezintă atribute valorizante de netăgăduit în cadrul propriei grupări”.59
Din acest punct de vedere concepția teroriștilor despre ordinea socială este
subordonată ideologiei organizației de referință (marxist -leninistă, anarhistă, naționalistă,
fundamentalist islamică).
Programele politico -ideologice reprezintă o condiție p rimară în existența unei grupări
teroriste. Ideile, conceptele și principiile doctrinare ale grupărilor teroriste servesc drept
funcțiuni psihologice, facilitând mobilizarea indivizilor care împărtășesc aceleași credințe.
Astfel, motivațiile unor grupări t eroriste pot să provină din trecut, ideologii
contemporani „ajustând și modificând” vechile tipare pentru a se potrivi realităților politice și
socio -economice moderne.
Grupările teroriste se descriu a fi mișcări de eliberare națională, luptători împotriva
opresiunilor sociale, economice, religioase sau imperialiste, sau a oricărei combinații între
acestea, printre revendicările acestora numărîndu -se schimbarea ordinii sociale, conform
ideologiei urmărite, aspirațiile asociate cu credințe religioase, contra cararea abuzurilor de
ordin etnic, problemelor legate de mediu, de protecția animalelor sau de chestiuni sociale
controversate cum ar fi avorturile.60
Multitudinea grupărilor teroriste, eterogenitatea națională și socio -culturală a
indivizilor care le compun, precum și scopurile urmărite face dificilă tentativa de a identifica
un „ideal -tip” al unei grupări sau terorist. Jerold Post subliniază că există o atât de mare
diversitate de personalități în cadrul unei grupări teroriste întrucât este practic imposibil de
a alcătui un „profil al teroristului”.61
Întrucât ideologia care animă grupările teroriste reprezintă, în ultimă instanță,
imboldul în vederea comiterii unor acte abominabile, considerăm că o tipologie funcț ională
a fenomenului terorist trebuie să fie realizată în raport cu acest indicator motivațional.
Astfel, în funcție de ideologia promovată, putem identifica următoarele tipuri de organizații
teroriste: naționaliste, etnic -separatiste, religioase, extremis te (de stânga sau de dreapta)
și anarhiste (motivate de susținerea unor idei cu caracter social sau conexe crimei
organizate).
Cu toate acestea, tipologia fenomenului terorist nu se bazează pe o delimitare clară,
de exemplu grupări etnic -separatiste precum ETA sau PKK îmbrățișând o ideologie
marxist -leninistă. Un exemplu similar este reprezentat de gruparea palestiniană Hamas
care poate fi caracterizată atât fundamentalist islamică cât și naționalistă.62

59 Crenshaw, op.cit. 36
60 Merari, op.cit.45
61 Hudson , op.cit.35
62 Cubert, H. M: The Militant Palestinian Organizations and the Arab -Israeli Peace Process , Terrorism
&Political Violence, 1992

De asemenea, considerăm că susținererea logistică și financiară a unor grupări
teroriste de către unele state nu ne îndreptățesc să identifică m o categorie a terorismului
sponsorizat de stat.
Referitor la acest aspect este de menționat că, în ciuda presiunilor importante făcute
de SUA, cele șapte state desemnate ca sponsori ai terorismului – Cuba, Iran, Irak, Libia,
Coreea de Nord, Siria și Sud an – nu au adoptat toate măsurile necesare pentru a se
disocia de legăturile lor cu terorismul. În timp ce unele dintre aceste țări s -au implicat în
războiul internațional împotriva terorismului, altele și -au continuat activitățile care au dus la
declarare a lor ca state -sponsor.
De exemplu, deși Cuba a aderat la toate cele 12 convenții și protocoale
internaționale de luptă împotriva terorismului iar Sudanul la 11, ambele state sunt
suspectate c -ar continua să acorde un sprijin semnificativ grupărilor teror iste internaționale.
Siria și Libia au afirmat în permanență că doresc să sprijine Statele Unite în lupta
împotriva terorismului și că și -au redus activitățile de susținere logistică a unor grupări
teroriste.
Dacă aparent Libia respectă toate condițiile i mpuse de SUA, fiind scoasă de pe lista
statelor care susțin terorismul, Siria a continuat însă să asigure posibilități de refugiu și
tranzit pentru unele grupări teroriste palestiniene, precum și insurgenților din Irak iar Iranul
a rămas cel mai activ stat -sponsor al terorismului, furnizând fonduri, tabere de antrenament
și arme grupărilor teroriste anti -israeliene și celor din Asia centrală.
Statele care sprijină logistic grupările teroriste împiedică eforturile comunității
internaționale de a lupta împot riva acestora fiind folosite, în mod deliberat, ca instrumente
de presiune externă. Conform lui Bruce Hoffman, sprijinirea unor grupări teroriste de către
un stat împotriva altui stat reprezintă „o metodă ieftină de a duce un război într -un mod
acoperit, p rin folosirea unor războinici supleanți sau mercenari”.63
În continuare vom prezenta tipurile de terorism identificate pe baza criteriile
ideologic, declarativ și acțional.

Terorismul de sorginte naționalistă și etnic -separatistă
Grupările teroriste naționaliste acționează în direcția satisfacerii revendicărilor
teritoriale în favoarea propriului grup național, adesea prin atragerea atenției asupra luptei
de „eliberare națională” pe care adepții grupării o consideră ignorată de căt re comunitatea
internațională. Acest tip de terorism a înregistrat unele dintre cele mai mari succese în
câștigarea de simpatii și concesii din partea comunității internaționale. Analiștii susțin că
grupările teroriste naționaliste tind să modereze folosir ea violenței până la un nivel la care
să atragă atenția comunității internaționale fără a stârni antipatia propriei comunități
naționale.
Grupările teroriste naționaliste căutau să elimine regimurile colonialiste, din această
categorie făcând parte organi zațiile militante israeliene “Irgun” și “Lehi” (care luptau
împotriva dominației britanice din Palestina anilor 1940) sau Frontul de Eliberare Națională
(care se opunea dominației franceze din Algeria anilor 1950).
Același principiu se aplică și grupărilor etnic -separatiste, percepute de către statele
vizate ca o amenințare la suveranitatea și integritatea teritorială, precum în cazul grupării
separatiste basce Patria Bască și Libertarea (ETA) din Spania. Succesul grupărilor
separatiste depinde, în primul r ând, de numărul de victime omenești cauzate în vederea
atingerii scopului vizat – separarea politico -administrativă a teritoriului disputat. Pentru
Franța, de exemplu, renunțarea la guvernarea asupra Tunisiei și Marocului sau la coloniile

63 Hoffman, op.cit.29

din Mali și Madag ascar a fost mai puțin dureroasă decât retragerea autorității coloniale din
Algeria, unde trăiau peste un milion de cetățeni francezi în mijlocul populației musulmane
majoritare.
Menționăm că atingerea deplină a scopurilor propuse de către separatiști este foarte
rară, de cele mai multe ori reușind să ducă la îndeplinire doar unele obiective:
– recrutarea de noi elemente care să contribuie la răspândirea pe o scară mai mare a
rebeliunii;
– atragerea atenției comunității internaționale asupra revendicărilo r lor;
– obținerea legitimității la scară internațională;
– obținerea de concesii politice parțiale din partea adversarilor lor.
Unele grupări teroriste care nu au reușit să -și ducă la îndeplinire obiectivele politice
au reușit totuși să -și determine adv ersarul să facă concesii importante. Un exemplu
reprezentativ îl reprezintă organizația teroristă bască ETA, în urma campaniei prelungite de
violențe teroriste pentru obținerea independenței provinciei basce a condus la acordarea
unei largi autonomii admin istrative de către guvernul spaniol.
Un alt exemplu îl constituie violențele teroriste ale Armatei Republicane Irlandeze
(IRA) în scopul obținerii independenței provinciei Ulster. Deși nu a fost adoptată nici o
măsură concretă pentru schimbarea statutului politico -administrativ al provinciei s -a
constatat o deschidere mai mare din partea Marii Britanii de a rezolva problema nord –
irlandeză, pentru a pune capăt atentatelor. Astfel, acordul anglo -irlandez, încheiat în anul
1985, garanta alipirea Ulster -ului l a Republica Irlanda, dacă cetățenii acesteia s -ar fi
pronunțat în acest sens prin referendum.64
Din categoria grupărilor teroriste naționaliste și etnic separatiste mai fac parte și
Organizația pentru Eliberarea Palestinei care, începâ nd cu anii 1990, au renunțat la
comiterea de atentate teroriste, precum și Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Terorismul de extremă stângă
Grupările teroriste de extremă stângă au dispărut aproape în întregime din Europa,
Germania anihilâ nd nucleul Facțiunii Armata Roșie încă din anii 1980; Italia – Brigăzile
Roșii; iar Franța și Belgia – Acțiunea Directă și Celulele Combatante Comuniste. Singurele
state care încă se mai confruntă cu un terorism de extremă stângă sunt Grecia –
Organizația „17 Noiembrie” și ELA și Turcia – DHKP/C.
Ideologia comunistă conferă grupărilor teroriste de extremă stângă motivația de a
acționa împotriva „clasei exploatatoare capitaliste” și instituțiilor care o susțin.
Dacă ne axăm pe analiza ideologiei promovate de grupările teroriste de sorginte
comunistă din Italia sau din fosta Republică Federală a Germaniei, Brigăzile Roșii respectiv
Facțiunea Armatei Roșii putem să identificăm o similitudine teleologică (răsturnarea
regimului capitalist) dar o strategie difer ențiată în privința selectării țintelor.65
Astfel, chiar dacă Brigăzile Roșii au identificat inamicul în corporațiile americane
care „c onduceau din umbră Italia” și în NATO, ținta directă a fost administrația centrală
italiană, în vreme ce Facțiunea Armatei Roșii era motivată de distrugerea imperialismului
ca putere politică exercitată în stat.66
De menționat că dispariția acestor grupări din Europa a fost accelerată, în mare
măsură, de dispariția URSS. Oricum, nu este indicat să ig norăm influența continuă a

64 Merari, op.cit.45
65 Pisano, V. S: The Dynamics of Subversion and Violence in Contemporay Italy , Hoover Institution Press,
California, 1987
66 Drake C. J: The Role of Ideology in Terrorists' Target Selection, Terrorism and Political Violence, vol. 10,
no.2, Londra, 1998,

ideologiilor de extremă stângă asupra mișcărilor revoluționare din așa -numitele “state ale
Lumii a III -a”. De exemplu, gruparea teroristă Calea Luminoasă din Peru se consideră
promotoarea revoluției comuniste în America Latină. Cu toate că evoluția grupării a fost
încetinită de arestarea liderului său, Calea Luminoasă încă reprezintă o amenințare
serioasă pentru viața locuitorilor precum și pentru bunăstarea economică și socială în
multe părți ale acestui stat și servește ca mode l pentru alte grupări similare din statele
învecinate.
Însă violența acestei organizații pălește în fața terorii în masă aplicată de mișcarea
comunistă cambodgiană Khmerii Roșii. Deși a suferit multe lovituri de la începutul
operațiunilor de menținere a pă cii, declanșate de către Organizația Națiunilor Unite,
această grupare teroristă încă mai acționează, în mod deschis, împotriva forțelor
guvernamentale și folosește granița cu Thailanda pentru acțiuni de contrabandă, fiind
sprijiniți de generali thailandez i corupți.

Terorismul de extremă dreaptă
Amenințarea cu violența din partea extremei drept, sub forma grupărilor neo -fasciste
și neo -naziste este prezentă în Statele Unite, Canada, Africa de Sud, America Centrală și
de Sud, precum și în Europa și în fosta Uniune Sovietică. În Africa de Sud grupările
extremiste, cum ar fi Afrikaner Weerstandsbeweging , continuă să reprezinte un pericol
pentru viața și bunăstarea economică și socială a populației, comițând asasinate politice
care au ca țintă destabilizarea vi eții politice.
În Europa, în ultimii ani, problema renașterii violenței de extremă dreaptă a devenit o
amenințare mult mai serioasă decât violența propagată de extrema stângă. De exemplu, în
Germania, nemulțumirile provocate de lupta între diferitele part ide politice, de tendințele de
reunificare economică, de nivelul ridicat de șomaj și de numărul sporit de imigranți, au
creat un climat în care extremismul de dreapta a luat amploare. Astfel, ministerul de
Interne german estimează că, la ora actuală, exist ă aproximativ 75 de grupări de extremă
dreaptă active, cu peste 65.000 de membri, dintre care aproape 10% au săvârșit cel puțin
un act de violență.
Violența promovată de grupările rasiste, a înregistrat o creștere semnificativă în
Europa, din Rusia până î n Marea Britanie, partidele neo -fasciste obținând rezultate
surprinzătoare în alegerile din Italia, Austria și alte câteva țări continentale iar în Marea
Britanie, unde performanțele electorale ale extremei drepte au fost aproape nule, frecvența
atacurilor rasiste a crescut în mod dramatic. Oricum, terorismul de extremă dreaptă se
preconizează a rămâne în continuare la un nivel național neexistând semnale ale
internaționalizării acestui fenomen.

Terorismul anarhist
Extinderea atacurilor împotriva person alului medical, clinicilor și spitalelor, săvârșite
de către participanții la campania împotriva avorturilor din SUA sau împotriva cercetătorilor
sau laboratoarelor din Marea Britanie, de către susținătorii drepturilor animalelor, reprezintă
indicii privin d existența unui terorism anarhist.
Deși acest tip de grupări extremiste au ca scop mai degrabă schimbarea unor
realități socio -politice, potențialul de a pune în primejdie viața sau bunăstarea socială și
economică a populației nu trebuie subestimată. De exemplu, în acțiunile lor teroriștii au dat
dovadă de multă ingeniozitate, contaminând produse și sabotând sistemele informatice.
Terorismul generat de probleme specifice tinde să se dezvolte mai ales în zonele puternic
urbanizate, cu sisteme politice demo cratice.

Grupările teroriste motivate de susținerea unor idei cu caracter social (împotriva
avorturilor, anti -globalizare, etc.), precum și cele conexe crimei organizate nu sunt
caracterizate de o ideologie propriu -zisă însă scopurile urmărite de acțiunile acestora
indică atingerea obiectivului urmărit prin recurgerea la violență.

Terorismul religios
O diferențiere majoră între terorismul de ordin religios și cel motivat de ideologii
politice seculare este conferită de sistemul de valori și de mecanismele de legitimare a
atentatelor teroriste. Astfel, pentru grupările teroriste de sorginte religioasă, violența
presupune o dimensiune sacramentală, transcedentă care promovează comiterea de
atentate teroriste fără nici un fel de constrângere de ordin social sa u politic.67
De asemenea, în vreme ce grupările teroriste seculare consideră că folosirea
nediscriminată a violenței este contra -productivă cele religioase se situează la polul
diametral opus, violența acțională fiind motivată de nevoia de sacrificiu în atingerea țelului
divin urmărit.
Din punct de vedere teleologic, dacă grupările teroriste seculare înțeleg să
folosească violența doar ca un instrument în atingerea scopurilor propuse, o dovadă în
acest sens fiind reprezentată de faptul că, în prezent, majoritatea grupărilor naționaliste,
etnic -separatiste sau extremiste sunt dispuse să renunțe la organizarea de atentate și să
negocieze prin mijloace politice (a se vedea cazul IRA, ETA, OEP), grupările religioase
privesc declanșarea violențelor ca un scop în sine.
Și nu în ultimul rând, între grupările teroriste seculare și cele de inspirație religioasă
există o diferență de auto -percepție și de motivație acțională. În vreme ce grupările
seculare consideră că prin acțiunea lor vor produce unele corecturi ale unui sistem social
sau politic, viabil în ansamblul său, grupările religioase doresc să provoace schimbări
radicale ale ordinii existente, această alienare socială având un caracter mult mai
destructiv și mai puțin selectiv în alegerea țintelor.68
Fiind motivați de imperative morale și spirituale, grupările fundamentaliste percep
realitatea prin lentila distorsionantă a c redințelor religioase. Un exemplu în acest sens este
oferit de Harold Cubert, care susține că Frontul pentru Eliberarea Palestinei (care promova
o ideologie marxistă), nu a identificat corect motivația ostilității populare din Orientul
Mijlociu față de civ ilizația occidentală, generată de „amenințarea valorilor islamice de către
civilizația occidentală și doar într -o mai mică măsură de exploatarea economică a
populației din regiune de către capitalismul occidental”. Acest fapt a condus la diminuarea
popular ității Frontului pentru Eliberarea Palestinei, în vreme ce discursul grupărilor teroriste
de sorginte fundamentalist islamică, de apărare a identității religioase, a fost bine receptat
de populație.69
Din punct de vedere al unui cadru psiho -istoric, fundamentalismul religios continuă
să izbucnească în perioade de timp diferite, în mod individual sau colectiv.
Terorismul religios fie promovează un punct de vedere puternic reliefat, dictat de
convingerea că religia deține singura cheie spre o eră „mesianică” și respingând celelalte
căi către aceasta, fie folosește fenomenul religios pentru a -și justifica ideologia
revoluționară și violentă. Conf orm lui Bruce Hoffman, actele teroriste de natură religioasă
conduc la comiterea de masacre, întrucât presupun un scop transcendent, divin, fanaticii
religioși apelând la „o violență aproape fără limite împotriva unor categorii de ținte aproape

67 Taheri, Amir: Holy Terror: The Inside Story of Islamic Terrorism, Sphere Books, Londra, 1987
68 Hoffman, op.cit.2 9
69 Cubert, Harold M: The PFLP's Changing Role in the Middl e East , Frank Cass Publishing, Londra,1997

infinite: a dică asupra oricui care nu este membru al religiei sau sectei religioase a
teroriștilor”.70
David Rapoport subliniază că, până în secolul al XIX -lea, când au apărut mișcările
naționaliste, de extremă stângă sau anarhiste, „războiul sfâ nt” reprezenta principalul mobil
acțional al terorismului.71

8. Terorismul de sorginte fundamentalist islamică
Majoritatea musulmanilor nu sunt teroriști, însă dacă armata israeliană
bombardează taberele militare ale Hezbollah -ului din Liban sau ale Hamas din Teritoriile
Palestiniene, musulmani din New York , Londra și Paris organizează demonstrații de
protest, condamnând prea puțin acțiunile teroriste în numele Islamului, soldate cu pierderi
de vieți omenești nevinovate, precum cele din SUA, Marea Britanie, Spania, Sudan, Egipt,
Algeria, Afganistan, Irak sau Indonezia și lista rămâne deschisă.
O bombă explodează într -o piață publică din Ierusalim. Un atentator sinucigaș se
aruncă în aer, într -un autobuz plin cu copii și femei din Tel Aviv. Turiști străini sunt
masacrați în stațiuni de vacanță din Egipt. În Al geria sau Sudan sunt rase de pe fața
pământului sate după sate în numele Islamului. Lista neagră a acțiunilor care au ajuns să
simbolizeze „teroarea islamică” pare a fi fără sfârșit. Conflicte violente au avut loc între
musulmani și sârbii ortodocși din Ba lcani, evreii din Israel, hindușii din India, budiștii din
Burma și catolicii din Filipine. Să fie oare Islamul setos de sânge?72
Dar să privim si reversul medaliei: ori ce musulman care dorește să -și practice religia
și să -și ducă viața sub stindardul Islamului este etichetat ca fiind fundamentalist sau
extremist. Orice musulman cu barbă și turban, aftat pe străzile aglomerate din Londra sau
din Paris, este privit ca un t erorist care are asupra sa ascuns un dispozitiv exploziv.73
Să fie oare aceste opinii și credințe despre Islam justificate?
În ciuda negă rii continue din partea ideologiilor liberali și a mass media occidentale
terorismul de sorginte fundamentalist islamică reprezintă o realitate contemporană. Dar,
din punct de vedere social și antropologic, ce tip de civilizație produce bombe umane,
glorif ică uciderile în masă și sprijină răzbunarea prin umilire?74
„Războiul” dintre civilizația occidentală și grupările fundamentalist islamice, a căror
stindard este Osama bin Laden, a scos la lumină o problemă acută dar ignorată: de la
începutul anilor 1980 activitatea grupărilor teroriste fundamentalist islamice au vizat
contracararea influenței economice, politice și culturale a lumii occidentale, ilus trat mai ales
de “imperialismul americano -sionist”.
Construcția ideologică a fundamentalismului islamic, ca „formă de rezistență a
civilizației islamice la occidentalizare” este bazată pe tradiție, etnicitate și arhetipuri
religioase precum: „infideli”, „ adoratori de idoli”, „cruciați”, „martiri”, „războaie sfinte”,
„pământ sfânt”, „inamici ai Islamului”, „partidul lui Dumnezeu” și „marele Satan”. Acest
vocabular fanatico -religios denotă natura violentă a fundamentalismului islamic, o
provocare totalitară atât față de Islamul tradițional cât și față de democrația modernă.75

70 Hoffman, op.cit.2 9
71 Rapoport, David C: Sacred Terror: A Contemporary Example from Islam , in Reich,Walter (ed): Origins of
Terrorism: Psychologies, Ideologies, Theologies, States of Mind , Cambridge University Press, 1990
72 Huntington, Samuel: The Clash of Civilization , Simon and Schuster, New York, 1996
73 *** Islam – A Religion of Terror? Invitation to Islam, Issue No. 5, October 1998
74 Chesler, Phyllis: The Psychoanalytic Roots of Islamic Terrorism , May 3, 2004,
www. FrontPageMagazine.com
75 Boroumand, Ladan; Boroumand, Roya: Terror, Islam, and Democracy , www.journalofdemocracy.org

Islamiștii se consideră războinici până la moarte împotriva Occidentului și
modernității, în vrem e ce civilizația occidentală tinde să califice civilizația islamică în funcție
de comportamentul unei minorități fundamentaliste, identificând radicalismul politic al unor
grupări musulmane, provocat de disperarea față de asaltul globalizării și post -moder nismul
occidental în dauna tradiționalismului și de lipsa de speranță într -un trai decent, ca fiind
caracteristica definitorie a Islamului.
Guvernarea seculară, toleranța si individualismul Occidentului sunt realități sociale
repudiate de fundamentaliștii islamici. Cultura materialistă a Occidentului este văzută ca
fiind superficială și lipsită de Dumnezeu, toleranța acesteia față de democrație, drepturile
omului, egalitatea între sexe și libertatea sexuală fiind considerate erezii, în comparatie cu
tradiț iile islamice. De asemenea, cultura maselor și mediatizarea excesivă reprezintă
apostazii, impulsionând promovarea identității prin renașterea religioasă, în scopul limitării
impactului globalizării si anihilării provocărilor economice, politice și cultura le asupra
civilizației islamice.
Samuel Huntington și Bernard Lewis consideră că factorul religios joacă un rol
important în civilizația islamică, activismul politic tradus în mijloace violente de acțiune fiind
o caracteristică definitorie a fundamentalism ului religios. Identificarea „agresiunii” politico –
militare sau economice a adversarilor drept un pericol de extincție a civilizației de
apartenență servește drept justicare moral -religioasă pentru absolvirea de orice
responsabilitate pentru actele de viol ență comise în numele Islamului.
Graham Fuller descrie reacția fundamentalistă față de modernitatea și progresul
tehnologic contemporan, ca fiind principala sursă a suferinței și frustrării civilizatiei
islamice, aflate într -un declin dramatic, din poziți a de civilizație conducătoare a lumii, timp
de o mie de ani, într -o civilizatie marginalizată, înapoiată din punct de vedere tehnologic și
neputincioasă față de provocările expansioniste ale civilizației occidentale.76
Pe de altă parte, Olivier Roy combate “abordarea culturalistă”, care tratează Islamul
ca fiind „cauza” iar declanșarea Jihad -ului sau atentatele sinucigașe „efectul” conflictului
civilizaț ional, provocat de presiunea de reformare a societății religioase, prin promovarea
democrației și secularismului. Culturalismul nu tratează Islamul „ca entitate discretă” sau
ca „un set coerent și concis de credințe” ci drept „un concept explicativ pentru orice actiune
a lumii musulmane”.77
Post-modernismul occidental, principiile democrației, drepturile omului, libertățile
civile, liberalismul politic și valorile umane ale creștinismului reprezintă valori incompatibile
cu discursul politic referitor la resurgența „terorismului islamic”, care legitimează un așa -zis
„conflict al civilizațiilor” occidentală și islamică, fapt care ar putea genera disfuncțional ități
conceptuale în susținerea strategiei occidentale de combatere a acestui flagel al
contemporaneității.
În epoca globalizării și post -modernismului, musulmanii se confruntă deseori cu
umilința și disprețul din partea Occidentului, aflându -se în postura deviantă de „ceilalți”.
Printre factorii care au amplificat resurgența fundamentalismului islamic se numără și
dominația politico -economică, centralismul politic din statele de origine, respingerea
secularismului democratic, liberalismului sau socialismu lui, eșecul societății de a ține pasul
cu modernizarea tehnologică accelerată, izolarea și denigrarea culturală.
Declinul economic, înfrângerea militară și colonizarea statelor musulmane de către
statele occidentale au limitat dezvoltarea politică și cul turală a statelor islamice, puternic

76 Fuller, Graham: The Future of Politic al Islam , Palgrave Macmillan, 2003
77 Roy, Olivier: Globalized Islam: The Search for a New Ummah , Columbia University Press, New York, 2004

marcate de limitele modernității, conservatorismul religios și adversitatea față de
Occident.78
Când a devenit limpede că atentatele teroriste din SUA au fost comise în numele
Islamului, civilizația occidentală a căutat explicații privind rolul religiei islamice în
legitimarea masacrării unor oameni inocenți. Există tentația de a califi ca aceste atacuri
teroriste ca făcând parte dintr -o „ciocnire a civilizațiilor” occidentală și islamică, generată nu
de fundamentalismul islamic ci de viziuni competitive asupra principiilor morale.
Olivier Roy argumentează persuasiv că fundamentalismul islamic este produsul
„lipsei de teritoriu” a Islamului, un factor catalizator al identității musulmanilor, sclavi în
cadrul unei societăți tradiționale.
Islamul este o religie cu influență enormă la nivel politic și social, sensibilă la
impunerea nediscr iminatorie a unor concepte precum ordine socială seculară sau sistem
democratic, pe care Occidentul și aliații săi din lumea musulmană încearcă să le greveze
unei civilizații tradiționaliste, care reacționează prin apelul disperat la prezervarea identități i
culturale, chiar prin mijloace teroriste. Dacă a „construi o națiune” poate fi o misiune
descurajantă, „construirea unei religii” este incomensurabil mai periculoasă și mai dificilă.79
Conform afirmațiilor lui Sayyeed Abdul A'la Maududi, unul dintre părinții ideologici ai
fundamentalismul ui islamic: „oriunde s -ar afla, Islamul dorește să distrugă toate statele și
guvernele, tot ceea ce se opune ideologiei și doctrinei islamice, tot ce nu ține cont de
națiunea care -l guvernează. Scopul Islamului este de a forma un stat în baza propriei
ideologii și a propriului mesaj, fără a ține cont de care anume națiune își asumă rolul de
conducător al Islamului sau care guvern sau națiune este subminată pe parcursul fondării
unui stat islamic. Islamul nu este doar un crez religios sau o formă de venerare a divinității
ci un sistem comprehensiv, prin care se urmărește anihilarea tuturor sistemelor tiranice și
stabilirea strategiei proprii pentru bunăstarea umanității”.80
În acest context ideologic trebuie a mplasat Osama bin Laden care propăvăduie
musulmanilor o versiune universală, pură a religiei islamice, despuiată de sfinții săi, de
obiceiurile și tradițiile locale. Doctrina fundamentalismului religios arată lumii islamice,
cuprinsă de disperare, sărăcie și supusă dominației politice, militare și economice a
Occidentului, drumul spre reconstrucția identității de conducători ai lumii, de apartenență la
comunitatea globală musulmană (umma) , care transcende valorile seculare promovate de
„infideli”.
Criza de identitate a civilizației islamice sau frustrarea socială din lumea musulmană
nu explicitează însă, în totalitate, resurgența fundamentalismului islamic și nici nu
legitimează violența teroristă ca mijloc de acțiune.
În era contemporană resurgența mișcăr ilor fundamentalist islamice depinde de
capacitatea acestora de a se prezenta lumii musulmane drept purtătorii de cuvânt ai
adevăratului Islam, accentul fiind pus pe elementele religioase și socio -politice care atrag
majoritatea populației, cum ar fi justi ția socială, cu priză mai ales la clasele sociale
inferioare, care caută soluții mesianice pentru sărăcia în care trăiesc și pentru lipsa de
speranță într -o viață mai bună.81

78 Langman, Lauren; Douglas Morris: Islamic Terrorism:From Retrenchment to Ressentiment and Beyond,
Loyola University Press, C hicago, 2002
79 Benard, Cheryl: Civil democratic Islam, partners, resources, and stra tegies , RAND Corporation, Santa
Monica, 2003, www.rand.org
80 A'la Maududi, Sayyeed Abdul: Jihad in Islam , www.islamistwatch.org
81 Jurgensmeyer, Mark: Terror in the Mind of God: The Global Rise of Religious Viole nce, California
University Press, Berkeley, 2001

Totuși, lumea islamică este mult mai plină de speranță decât am putea crede. În
vreme ce acțiunile ucigașilor fanatici, capabili să ucidă pentru apă rarea Islamului feudal par
a fi spectrul sumbru al acestei religii, viitorul civilizației islamice este indecis, milioane de
musulmani dorind să găsească o „a III -a cale” de a -și apăra identitatea în fața modernității
globalizante cu care se confruntă la f alia/contactul cu civilizația occidentală. Astfel, fără să
vrem, suntem parte combatantă într -o bătălie de proporții pentru sufletul Islamului, o
credință umană, tolerantă și progresistă care se confruntă cu viziunea despre un
Dumnezeu răzbunător și o uma nitate condusă de legi prohibitive. Și acest război, nu al
„civilizațiilor” occidentală și islamică ci pentru viitorul celei din urmă, nu are loc pe teritoriile
originare ci în fiecare colț al lumii.82
Mișcările religioase, anti -seculare, anti -moderniste, „fundamentaliste” nu trec
neobservate prin istorie reprezentând imboldul motivațional al acțiunilor teroriste din Egipt,
Algeria, Indonezia, Pakistan, Palestina, Israel, Liban și din altă parte. Al -Qaeda reprezintă,
în mod spectaculos, violența extremismului religios la scală globală.
Dar reprezintă oare fundamentalismul islamic doleanțele și convingerile lumii
musulmane sau este doar un fenom en izolat?
În secolul al XX -lea, occidentalizarea nu a produs rezultatele scontate. Modernismul
nu a reușit să se impună în statele islamice lovindu -se de conservatorismul religios,
subdezvoltarea generată de colonialismul occidental, susț inerea la putere a unor elite
locale autarhice, precum și lipsa educației populației de rând. În general, în statele
islamice, deși promovează instaurarea democrației, puterile occidentale sprijină guvernele
seculare tiranice cărora le asigură mijloacele p entru a -și păstra puterea și bunăstarea în
detrimentul implementării unor sisteme democratice viabile, bazate pe respectarea
drepturilor omului.
În momentul în care modernitatea a eșuat în încercarea de a produce beneficiile
promise, mișcările politice is lamice conservatoare, care inițial promovau justiția socială, au
identificat tradiționalismul și Islamul ca soluții de reformare a statelor islamice în scopul
combaterii modernității, percepută ca un mijloc ideologic de aservire a civilizației islamice
față de Occident .
Musulmanii s -au întors înspre fundamentalism, iar în mai mică măsură și spre
terorism, în fața unor destine în derivă și a unui nivel de trai la limita sărăciei. Pentru
oamenii săraci și mai puțin educați, sau/și educați în școli fundamenta liste sau madrassas ,
cu perespective limitate de a -și găsi un loc de muncă, care să le asigure inserția socială,
de exemplu să se căsătorească, să -și întemeieze o familie și un cămin, religia reprezintă
un refugiu, mijloc de exprimare a nemulțumirilor și f rustrărilor dar și asistență socială.
Astfel de persoane își găsesc consolarea și un sentiment de apartenență la un grup
social în moscheile fundamentaliste, unde pot descoperi demnitatea în virtutea și
devotamentul religios. Aproape în toate țările musul mane există organizații fundamentalist
islamice care promovează și o ideologie anti -occidentală, membrii și simpatizanții acestora
reprezentând un sol fertil pentru grupările teroriste. De exemplu, Al -Qaeda, gruparea
teroristă care a devenit port -stindardu l fundamentalismului islamic, propăvăduie o ideologie
wahhabită, bazată pe identificarea „infidelilor” cu civilizația occidentală seculară, militând
pentru declanșarea “războiului sfânt” împotriva Occidentului, până la sacrificiul suprem și
prin orice mij loace.
Benjamin Barber descrie contactul dintre Islam și civilizația occidentală ca un Jihad
declanșat împotriva „McWorld”, în care globalizarea se confruntă cu „reunificarea tribală a

82 Peters, Ralph: Rolling Back Radical Islam , Parameters – US Army War College Quaterly, 2002,
www.carlisle.army.mil

unor mari mase ale umanității, prin război și vărsare de sânge”, o con fruntare în care
religia islamică acționează ca sursă a identității parohiale, anti -moderniste.83
Dacă terorismul poate fi apanajul oricărei religii există însă unele caracteristici unice
ale terorismului islamic, care își au rădăcina în propria cultură și istorie. În primul rând,
promovarea unei ideologii revanșarde, legitimată de așa -zisa superioritate morală a
Islamului în raport cu materialismul și secularismul Occidentului. Astfel, tradițiile islamice
precum obligația fiecărui musulman de a purta un „război sfânt pentru apărarea Islamului
împotriva infidelilor”, chiar și prin atentate sinucigașe, sunt aduse în pri m plan pentru a
legitima activitățile teroriste, în vreme ce concepte precum toleranța, egalitatea și
pluralismul, deși sunt caracteristici definitorii ale religiei islamice, sunt ignorate.
Dimensiunea revanșardă a religiei islamice își are originea în unu l dintre conflictele
primare ale epocii noastre, între modernitate și tradiție, religie și secularism. Walter Laquer
sugerează că resurgența terorismului islamic este generată de neputința ideologiilor
occidentale de a se impune în statele musulmane, lăsân d în urmă un vacuum intelectual și
politic care a contribuit la răspândirea fundamentalismului islamic, chiar cu mijloace
teroriste.84
Un accent deosebit este pus pe explicarea apariției fundamentalismului islamic ca
mijloc de protejare a identității religioase tradiționale împotriva modernismului. Respingând
teoria conform căreia fundamentalismul isla mic reprezintă un fenomen patologic, adepții
raționalismului nu identifică o relație directă între evoluția social -economică inegală și
alienarea indivizilor. Rex Hudson susține însă că mulți dintre musulmani, fiind nevoiți să
aleagă între cultura islamic ă, care oferă sprijin moral și satisfacții spirituale și civilizația
occidentală, care oferă accesul la o îmbunătățire a nivelului de trai, găsesc un răspuns la
această dilemă morală anxioasă și alienantă într -o dedicare absolută modului islamic de
viață.85
Așa-zisa superioritate morală a Islamului este motivată prin apelul la tradiție și se
materializează printr -un „război sfânt” împotriva civilizației ccidentale seculare. Astfel,
atentatele teroriste asupra unor ț inte civile, a non -combatanților, inclusiv asupra femeilor,
copiilor și persoanelor în vârstă sunt justificate moral de către liderii religioși. În viziunea
ideologilor fundamentalismului islamic, lumea musulmană se află într -o permanentă stare
de război c u Occidentul cruciat. Din moment ce conspirația este împotriva religiei islamice
și a musulmanilor războiul lor este de fapt un război de apărare, chiar dacă se apelează la
atentate teroriste sinucigașe.

Resurgența terorismului sinucigaș
Ariel Merari su bliniază că pentru o corectă caracterizare a terorismului sinucigaș
este necesar să se stabilească cu exactitate voluntariatul individului în comiterea
atentatului, având în vedere că majoritatea covârșitoare a acestora sunt revendicate de
grupări terorist e. Această delimitare este necesară întrucât au fost identificate cazuri în
care atentatorii sinucigași au fost induși în eroare de către cei care i -au instruit, spunându –
li-se că vor supraviețui comiterii atentatului.86
Exemplificativ în acest sens este tentativa de atentat sinucigaș cu bombă asupra
stației de radio „Vocea Speranței” din Liban, din 17 octombrie 1985, comisă de patru

83 Barber, Benjamin; Schulz, Andrea: Jihad vs. McWorld: How Globalism and Tribalism are Reshaping the
World , Ballantine Books, New York, 1996
84 Laquer, Walter: Left, Right and Beyond in Hoge, James, Rose, Gideon (eds.): How did this Happen:
Terorism and the New Wa r, Public Affairs, New York, 2001
85 Hudson, op.cit.35
86 Merari, op.cit. 45

membri ai Partidului comunist libanez. Atentatul a fost dejucat de forțele de ordine, Nasser
Harfan, unul dintre membrii comando -ului terorist, fiind capturat.
În cursul interogatoriului, cel în cauză a declarat că au fost instruiți să plaseze
dispozitivul în incinta stației de radio urmând să se retragă în timp util, înainte ca acesta să
fie detonat. Cu toa te acestea, înainte de comiterea atentatului, fusese înregistrată o casetă
cu declarațiile celor patru membri, pentru ca atentatul să poată fi revendicat postum de
teroriștii sinucigași.
Un alt exemplu în acest sens îl reprezintă atentatul cu mașină -capcană asupra
Ambasadei SUA din Kuweit, din 12 decembrie 1983, când șoferul camionului a încercat să
părăsească vehiculul din mers, fiind însă ucis de suflul exploziei. Menționăm că, aceste
exemple nu avansează ipoteza inexistenței terorismului sinucigas, o dovadă în acest sens
fiind atentatele în numele Al Qaeda au Hamas, ci reclamă o mai atentă studiere a acestui
fenomen.
Terorismul sinucigaș este un mod de acțiune caracteristic unor grupări teroriste
arabe, kurde, tamile, turce sau cecene, date obținut e în urma comiterii acestui tip de
atentate circumscriind acest fenomen unui cadru organizațional și nu unuia individual,
acest tip de acțiuni fiind pregătite și comise în numele unei grupări teroriste.
Bruce Hoffman subliniază că, în cursul celui de -al II-lea Război Mondial, marinarii
americani din Oceanul Pacific erau îngroziți de torpilele umane japoneze. În ce privește
atentatele teroriste sinucigașe, Mișcarea de Eliberare a Tigrilor Eelamului Tamil (care luptă
pentru înființarea unui stat hindus în Sri Lanka), a comis atentate cu camioane -bombă
conduse de sinucigași, printre atentatori numărându -se și sute de copii.87
O analiză a recurenței atentatelor sinucigașe indică faptul că grupările
fundamentalist islamice sunt surclasat e de Mișcarea de Eliberare a Tigrilor Eelamului Tamil
din Sri Lanka, numărul atentatelor comise de această grupare fiind neegalat, până în
prezent.
Totuși, în funcție de criteriul religios, trebuie menționat că în nici o religie cultul
sacrificiului de sin e nu este atât de adânc înrădăcinat ca în religia islamică, chiar dacă
clericii musulmani moderați susțin că prevederea din Coran, referitoare la accederea în
Paradis în urma morții în luptă cu un necredincios, nu se referă și la actele teroriste
sinucigaș e.
Debutul tehnologiei atentatelor teroriste sinucigașe cu mașini -capcană a avut loc
împotriva Ambasadei SUA din Beirut, în 18 aprilie 1983, când s -au înregistrat 63 de victime
și a taberelor pușcașilor marini și a cartierului general al contingentului mil itar francez din
Liban, în 23 octombrie 1983, când au fost înregistrate 241 respectiv 58 de victime.
În mod asemănător, campaniile sinucigașe ale membrilor și simpatizanților Hamas
(care folosesc dispozitive explozive atașate pe corp), asupra unor civili israelieni aflați în
locuri publice, au fost comise drept răzbunare împotriva „infidelilor” cotropitori.
Atentatele teroriste sinucigașe sunt considerate drept sacrificiu în numele lui Allah
(istihad) , facându -se deosebire față de sinuciderea din motive pe rsonale (intihar) , care este
interzisă de Coran.
Tradiția sacrificiului în numele Islamului își are rădăcinile în istorie, profetul
Mohamed cerându -le discipolilor sacrificiul în lupta cu „infidelii”. Încă din acea perioadă,
războinicii musulmai și -au uimi t inamicii prin neînfricarea lor, motivată și de promisiunea
accederii necondiționate în Paradis a celor care -și dau viața pe câmpul de luptă, spre
gloria lui Allah. Revenind în prezent, asupra luptătorilor musulmani uciși în Afganistan,

87 Hoffman, idem op.cit.30

Cecenia sau Somali a au fost găsite copii olografe ale unor învățături din Coran și din texte
religioase islamice care promovau sacrificiul de sine în numele lui Allah.
Conform scrierilor din Coran, apărarea împotriva agresiunii „infidelilor” este o datorie
sfântă a fiecărui musulman însă motivarea actelor teroriste sinucigașe prin perceptele
religioase musulmane reprezintă interpretări subsidiare ale grupărilor fundamentalist
islamice.
În ceea ce privește controversa generată de suficiența justificării religioase a
sacrific iului de sine spre gloria lui Allah, în motivarea atentatorilor sinucigași, părerile sunt
împărțite.
John Burns susține suficiența promisiunii accederii în Paradis, bazându -se pe
declarația unuia dintre supraviețuitorii atentatului sinucigaș cu mașină -capc ană, comis de
un membru al grupării fundamentalist islamice Hezbollah, în Beirut. Acesta își amintea de
zâmbetul de pe fața unuia dintre atentatori în timp ce conducea camionul plin de explozibil
spre țintă. Cunoscut în literatura de specialitate drept „zâ mbetul fericirii” (bassamat al –
farah) a fost remarcat și în cazul atentatului sinucigaș asupra vasului de luptă american
USS Cole, din octombrie 2000.88
Grup ările fundamentalist islamice consideră dispoziția spre sacrificiu de sine drept o
armă redutabilă a musulmanilor în lupta disproporționată cu „infidelii”, îndemnul la „războiul
sfânt” pănă la moarte fiind clamat de lideri fundamentaliști ca Osama bin Lade n sau
Ahmed Yassin.
Dar reprezintă atentatul sinucigaș calea aleasă de Allah pentru purtarea „războiului
sfânt”? Fără îndoială, atentatul sinucigaș este o modalitate de exprimare extremă care însă
a câștigat teren în rândurile musulmanilor.
Ce simte un atentator sinucigaș înainte de a muri? Care sunt ultimele gânduri care îi
trec prin minte? De ce o face? Răspunsurile la aceste întrebări sunt greu de obținut
deoarece acest tip de comportament este atât de diferit de modul în care majoritatea dintre
noi gândește și acționează.
În general, atentatorii sinucigași nu manifestă simptomele psihologice tipice
persoanelor predispuse actelor suicidale. De cele mai multe ori aceștia sunt persoane
foarte bine integrate în comunitățile din care fac parte . În ziua de 6 iulie 2005, Shehzad
Tanweer, unul dintre atentatorii sinucigași de la Londra, a jucat până seara târziu cricket
într-un parc, „părând perfect normal pentru cei din jur”.
Într-un studiu realizat pe atentatorii sinucigași palestinieni se rema rcă faptul că
aceștia sunt persoane foarte religioase, considerându -se soldați pentru o cauză nobilă.
„Suntem în război și eu sunt un soldat”, proclama și Mohammad Sidique Khan, liderul
atentatorilor sinucigași de la Londra, într -o casetă video în care -i proslăvește pe „eroii de
astăzi, precum mult îndrăgitul nostru Șeic, Osama bin Laden”.89
Din perspectivă istorică, atât musulmanii suniți cât și cei șiiți au interzis „sinuciderea
ca sacrificiu religios”. Ismailiții nizari eni, cunoscuți sub numele de „Asasini”, care în
secolele al XI -lea și al XII -lea au devenit faimoși pentru trimiterea de asasini sinucigași
împotriva adversarilor, au fost marginalizați de marea masă a musulmanilor, fiind
considerați fanatici. Cu toate ace stea se pare că, la sfârșitul secolului al XX -lea, mitul
„Asasinilor” a renăscut, din moment ce mulți musulmani au ajuns sa pună semnul egal
între martiriu și atentatul sinucigaș, renunțând la propria viață în favoarea credinței.90

88 Burns, John F: Martyrdom: The Promise of Paradise That Slays Peace , NewYork Times, April 1, 2001
89 Garton, Timothy Ash: Understanding what drives suicide missions could help make us safer , May 18, 2006,
The Guardian , www.guardian.co.uk
90 Esposito, John L: What E veryone Needs to Know About Islam , Oxford University Press, 2002

9. Despre musulmani și fundamentalism, terorism: delimitări conceptuale
Încercările de a pune semnul egalității între religia islamică și terorism nu sunt doar lipsite
de fond ș i eronate ci pur propagandistice, rău intenționate . Islamul, ca și alte religii, pune
accentul pe caritate, milă și compasiune. Din perspectivă istorică, religia islamică este
recunoscută pentru toleranța sa față de practicanții altor religii, chiar și în epoca medievală,
când fanatismul și intoleranța erau larg răspândite în lumea întreagă.
Decăderea „adevăratului Islam”, care a avut loc în secolele XVII – XVIII, a generat
însă apariția unor mișcări de redeșteptare religioasă, care au cuprins întreaga lume
musulmană, din Africa până în Asia de sud -est. Unii lideri religioși au sfătuit musulmanii să
se izoleze cultural pentru a rezista amenințării occidentale la adresa modului islamic de viață.
Cu toate acestea, până î n secolul al XIX -lea, majoritatea lumii musulmane era subjugată de
puterile colonialiste europene, demonstrându -și impotența politică, economică și militară și
punând sub semnul întrebării crezul superiorității civilizației islamice.
Secolul al XX -lea a f ost cel mai dinamic, exploziv și inovator din istoria islamică,
societățile musulmane parcurgând drumul de la colonialismul european la independența
națională, de la rămășițele unor imperii medievale la statele -națiuni moderne, de la o
comunitate regională la o comunitate globală, care înglobează și comunitățile de musulmani
din Europa și Statele Unite ale Americii.
Istoria Islamului contemporan este plină de provocări și reacții, tensiune și conflict,
atavism și renaștere, retragere și avansare, rezistență religioasă și intelectuală, reformă și
revoluție, fiind dominată de două războaie importante : războaiele de independență de la
începutul secolului al XX -lea, când lumea musulmană a luptat pentru eliberarea națională de
sub tutela puterilor europene și lupta internă pentru afirmarea identității religioase și culturale, și
pentru renașterea islamică contemporană și reafirmarea perceptelor acestei religii în viața
publică în ultima jumătate a secolului.
La fel ca evreii și creștinii, musulmanii sunt monoteișt i, cred în existența unui singur
Dumnezeu, creatorul, păstrătorul, stăpânitorul și judecătorul universului . Musulmanii cred și în
profeți, nu doar în profetul Mohamed ci și în profeții din Vechiul Testament (Avram și Moise) și din
Noul Testament (Isus și I oan Botezătorul).
Religia musulmană îi consideră pe evrei și pe creștini „popoarele din Cărțile Sfinte”, o
comunitate de credincioși care a primit revelațiile divine prin intermediul profeților, sub
forma de scripturi sau cărți revelate de la Dumnezeu. Aș a cum creștinii percep revelațiile
proprii ca o completare și desăvârșire a Vechiului Testament, musulmanii cred că profetul
Mohamed a primit revelațiile de la Dumnezeu, prin intermediul îngerului Gabriel, pentru a
îndrepta eroarea care a pătruns în credin țele iudaică și creștină. Așadar, musulmanii nu
consideră Islamul o religie nouă, în accepțiunea acestora atât Coranul cât și Torah și
Evangheliile având la bază o plăcuță în limba arabă care se găsește în Rai. Coranul, cartea
sfântă a Islamului, vine dire ct de la Mohamed , așa cum i -a fost revelat de îngeri este considerat
a fi cuvântul lui Dumnezeu .
În Coran se cere respectarea a cinci îndatoriri, „stâlpii Islamului”, care reprezintă nucleul
și numitorul comun al credinței tuturor musulmanilor și care fac e diferența dintre Islam și
celelalte religii:
1. Primul stâlp este Declarația de credință – “nu există alt Dumnezeu decât Allah iar
Mohamed este mesagerul lui Allah”. Pentru ca cineva să devină musulman, această
persoană trebuie doar să -și proclame monoteismul absolut în numele Islamului, credința
totală în unicitatea lui Dumnezeu.
2. Al doilea stâlp este Rugăciunea (Salat ) – musulmanii se roagă (probabil mai corect este
„venerează”) de cinci ori pe zi iar rugăciunile constau în recitări din Coran în limba

arabă.
3. Al treilea stâlp este Purificarea (Zakat) – o adorare a musulmanilor și o mulțumire
adusă lui Dumnezeu prin sprijinirea celui sărac. Conform religiei islamice, adevăratul
deținător al bunurilor nu este omul ci Dumnezeu . Prin urmare, zakat -ul nu este considerat
un act de caritate ci o obligație pentru cei care au parte de bunăstare, primită de la
Dumnezeu, de a răspunde nevoilor membrilor mai puțin norocoși ai comunității.
4. Al patrulea stâlp este Postul (Ramadan) – care are loc o dată pe an, în luna a IX -a din
calendarul islamic, în care Mohamed a avut prima revelație a Coranului.
5. Al cincilea stâlp este Pelerinajul (Hajj) la Mecca, în Arabia Saudită – cel puțin o dată în
viața sa, fiecă rui musulman adult (care este capabil din punct de vedere fizic și financiar) i se
cere să facă un sacrificiu din timpul, posesiunile , statutul și confortul său pentru a face acest
pelerinaj, devenind un pelerin la dispoziția lui Dumnezeu. În fiecare an, a proximativ două
milioane de credincioși din întreaga lume merg la Mecca, pentru a forma o comunitate de
credință.91
Conform relată rilor istorice, profetul Mohamed s -a născut în anul 570 d.Hr., în
localitatea Mecca, situată într -o vale sărăcăcioasă, în centrul peninsulei Arabia. Revelațiile din
Coran îl prezintă pe Mohamed ca fiind „mesagerul” (rasul) lui Dumnezeu, vârful de lance
dintr-o linie formată din mai mulți profeți , unii dintre aceștia regăsindu -se și în Biblie (Iisus,
Ioan Botezătorul, Moise și Avram) iar ceilalți cunoscuți doar în tradiția arabă. La început,
Mohamed a fost primit cu dispreț și batjocură de „lumea civilizată” din epocă, revelațiile acestuia
fiind îmbrățișate doar de o minoritate, dintr -o regiune considerată de liderii marilor imperii a fi
teritoriul nimănui. În decursul a câtorva decade, aceste revelații au devenit nucleul uneia dintre
cele marile religii ale lumii și a unei civilizații care se întindea, la acea vreme, din Spania până în
Afganistan, cuprinzând și China.92
Islamul este a doua mare religie a lumii, cu aproximativ 1,2 miliarde de credincioși sau
o cincime din populația mondială. Majoritatea musulmanilor trăiesc în regiuni întinse, din Africa
de Vest până în Filipine, formând o centură de țări cu populație majoritar m usulmană. De
asemenea, există musulmani împrăștiați peste tot în lume, în special în Europa de Vest și
în America de Nord și de Sud (așa numita diasporă musulmană), care deține un rol cheie
în dezvoltarea rețelelor și mișcărilor musulmane.93
Majoritatea musulmanilor sunt suniți iar o minoritate semnificativă, reprezentând 15%
din populația musulmană, este șiită. Șiiții sunt majoritari în Iran, Irak, Bahrein și Azerbaijan,
sunt consideraț i a fi cea mai mare comunitate religioasă din Liban și constituie minorități
importante în Pakistan, Turcia, Yemen și India. Mai trebuie menționată și o altă minoritate , puțin
numeroasă dar foarte radicală, karijiții. Deși niciodată nu au avut un număr mar e de discipoli,
doctrina religioasă promovată de aceștia, unică în felul ei, a continuat să influențeze
dezbaterea politică și religioasă din lumea musulmană, până în zilele noastre.
Suniții consideră că, deoarece profetul Mohamed nu a desemnat un succesor ,
conducătorul musulmanilor ( calif) trebuie ales cel mai bun și mai educat dintre ei. Deoarece
în Coran se spune că Mohamed este ultimul profet , acest calif este desemnat ca succesor
politic al lui Mohamed. Suniții cred că acest calif ar trebui să serveasc ă doar ca protector al
credinței și nu se bucură de nici un fel de privilegiu special, de inspirație religioasă.
Șiiții, în schimb, consideră că succesiunea la conducerea comunității islamice trebuie să
aibă la bază criteriul ereditar, transmis descendenți lor de sex bărbătesc ai lui Mohamed
(descendenți ai fetei acestuia – Fatima – și a soțului acesteia – Ali), care sunt cunoscuți ca

91 Esposito, John L: What Everyone Needs to Know About Islam , Oxford University Press, 2002
92 Sells, Michael: Approaching the Qur'an: The Early Revelations , White Cloud Press, Oregon, 1999
93 Rabasa, Angel M… [et al.]: The Muslim World after 9/11 , RAND Corporation, Santa Monica, 2004,
www.rand.org

imami și care servesc atât ca lideri religioși cât și ca lideri politici. Șiiții cred că imamii sunt
inspirați religios , fără de păcat și interpreți ai voinței lui Dumnezeu (fără a fi însă profeți),
vorbele, faptele și scrierile acestora reprezentând texte religioase de urmat, alături de
Coran. De menționat că, urmare a neînțelegerilor legate de numrăul imamilor care i -au urmat lui
Mohamed, șiiți s -au divizat în trei ramuri importante
Ruptura dintre suniți și șiiți a survenit ca urmare a unei dispute legate de persoana
care urma să îi succedă profetului Mohamed. Șiiții au respins primii trei califi, Abu Bakr,
Omar și Othman, con siderându -i succesori legitimi ai lui Mohamed pe ginerele acestuia, Ali
și fiul acestuia, Hussein. Ali, care a devenit cel de -al patrulea calif, a fost asasinat în anul
656 d.Hr. (așa cum s -a întâmplat și cu cei doi predecesori ai săi, Omar ș i Othman) iar
Hussein a fost ucis într -o confruntare cu forțele loiale califului Yazid, în apropierea localității
Kerbala (Irak), pe care șiiții îl consideră a fi un tiran și un uzurpator . Moartea lui Hussein este
comemorată în fiecare an, în ziua Ashura , cea mai sfântă și tristă zi din calendarul șiit.
Șiiții au dezvoltat o tradiție religioasă având în centru martiriul lui Ali și Hussein și
venerarea mormintelor succesorilor acestora, imamii. Tradiția milenară a șiismului
duodecimal susține că într -o zi „c el de-al doisprezecelea imam” – Mahdi („cel îndrumat”), care a
dispărut în secolul al IX -lea, se va întoarce și va inaugura o domnie a justiției universale.
Karijiții (de la kharaja , care în limba arabă înseamnă „a ieși, a pleca afară”) au fost la
început discipolii califului Ali. Ulterior karijiții s -au dezis de Ali considerând că acesta este
vinovat de compromiterea voinței lui Dumnezeu, pentru că a acceptat armistițiul în loc să
ducă un război de lungă durată împotriva unui general rebel. După ce s -au desprins de Ali
(de asasinarea căruia, probabil, sunt responsabili), karijiții au format o comunitate „adevărată”,
care respectă cu strictețe Coranul și scrierile profetului Mohamed , împărțind lumea în
credincioși și necredincioși, musulmani (adepți ai lui Dumnezeu) și ne -musulmani
(adversari ai lui Dumnezeu). De menționat că acești adversari pot să fie și alți musulmani
care nu acceptă punctul de vedere intransigent al karijiților.
Această doctrină l -a influențat și pe renumitul teolog musulman al evului m ediu – Ibn
Taymiyyah – fiind preluată în epoca modernă atât de gruparea teroristă Jihadul Islamic, care l -a
asasinat pe președintele Egiptului, Anwar Sadat, cât și de Osama bin Laden și de alți
reprezentanți ai fundamentalismului islamic, care cer ră sturnarea de la putere a tuturor
conducătorilor politici „ne -islamici”.94
Sufismul, tradiția misticismului islamic, reprezintă varianta Islamului care pune
accentul pe experiențele divinității. În convulsiile secolului al XX -lea, tradiț ionaliștii și sufiștii și –
au păstrat autoritatea asupra civilizației islamice însă și -au pierdut influența în rândurile
elitelor, ca urmare a impactului secularismului, modernismului sau neo -fundamentalismului.
Salafi ții și wahhabiții sunt inamici neînceta ți ai sufismului, pe care îl consideră ca
fiind o ramură decăzută a Islamului. Această respingere a sufismului de către
fundamentaliștii suniți își are originea în scrierile lui Ibn Taymiyya, din secolul al XIII -lea,
ale căror ecouri se regăsesc la exponen ții contemporani ai fundamentalismului islamic.95
Numele mișcă rii wahhabite provine de la Mohamed Ibn Abd al -Wahhab (1703 -1791),
un teolog islamic deziluzionat de decăderea și lipsa moralității societății contemporane,
care a denunțat numeroase credințe și practici religioase ca fiind idolatrii ne -islamice, păgâne.
Dacă unii musulmani îl consideră pe Mohamed ibn Abd al -Wahhab ca fiind unul dintre cei
mai mari reformatori ai Islamului, alții îl privesc ca pe „părintele terorismului islamic”,
datorită influenței doctrinare exercitate asupra lui Osama bin Laden, Azman Al -Zawahiri

94 Rabasa, op.cit.103
95 Shadid, Anthony: Reconstruction: For the Sufis, Taliban‟s Fall Means a Revival , The Boston Globe,
January 23, 2002

sau Abu Musab Al -Zarqawi.
Teologia wahhabită vede lumea în alb și negru – musulmani și ne -musulmani,
credincios și necredincios iar musulmanii care nu sunt de acord cu această doctrină sunt
considerați necredincioși care trebuie să fie îngenunchi ați în numele Islamului. Acest tip de
fundamentalism islamic reprezintă o reacție la dominația Occidentului, sărăcia și
subdezvoltarea lumii musulmane și lipsa modalităților de exprimare politică a nemulțumirilor
populației.
Având un scop puritan, 'Abd al -Wahhab a crezut că va descotorosi Islamul de toate
formele decăzute, care alterau ritualul religios. Wahhabismul a rezistat provocărilor epocii
moderne prin recurgerea la o interpretare strictă a Coranului, ca sursă unică de legitimitate.
În acest context , wahhabismul a manifestat o ostilitate extremă față de intelectualism , misticism
sau orice altă ramură sectariană a Islamului.
După anul 1975, adepții wahhabismului au reușit să depășească propria intoleranță
extremistă și a acționat în direcția asimilă rii salafismului, până când cele două mișcări au
devenit practic imposibil de diferențiat. Ambele teologii și -au imaginat „o vârstă de aur a
Islamului”, descriind o eră istorică utopică, pe care Islamul contemporan ar putea -o reproduce.
Atât wahhabismul cât și salafismul susțin egalitatea întru credință și se opun elitismului până
în punctul în care consideră intelectualismul și perspicacitatea morală, rațională ca fiind
deformări ale mesajului islamic.
Salafismul a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mișcare intelectuală în
cadrul Universității al -Azhar, condusă de Mohamed Abduh (1849 – 1905), Jamal al -Din al –
Afghani (1839 – 1897) și Rashid Rida (1865 – 1935 ). Numele mișcări „salafi” provine de la „ as-salaf
as-saliheen” , care în limba ar abă înseamnă „pioșii predecesori” ai erei musulmane timpurii , deși
unii salafiști au extins salaf – ul pentru a include și anumiți învățați de mai târziu. Salafiști cred că
doctrina religioasă promovată la începuturile Islamului este cea de urmat , stabilin d o nouă
interpretare a Islamului timpuriu, rațională și adaptată modernității.96
Nici wahhabismul și nici salafismul nu sunt reprezentate de anumite instituții formale, fiind
orientări teologice și nu școli structurate de gândire. Ambele curente doctrinare au dat
naștere unei orientări cont emporane ancorată în sentimentele de înfrângere, frustrare și
înstrăinare nu doar față de instituțiile moderne ale puterii ci și de moștenirea și tradiția
islamică.97
În ceea ce privește modalitatea de formare, cele două mișcări religi oase, wahhabismul și
salafismul sunt diferite. Wahhabismul promova un Islam dezbrăcat de toate formele de
influență modernă, în vreme ce salafismul încerca să reconcilieze religia cu modernismul.
Ceea ce aveau în comun cele două era faptul că ambele respin geau învățăturile tradiționale
promovând o interpretare directă, „fundamentalistă” a Coranului.
Deși ultimele decade ale secolului al XX -lea au fost caracterizate de proliferarea
mișcărilor islamice, modelele și patriarhii acestora trebuie găsiți în anii 1 930. În această
perioadă clericii musulmani fundamentaliști Hasan al -Banna din Egipt și Abdul A ‟la
Maududi din India au ridicat stindardul Islamului pentru a fonda gruparea Frații Musulmani
(Ikhwan al -Muslimun) , respectiv Societatea Islamică (Jamaat -i-Islami). Ambele mișcări
sociale criticau secularizarea, occidentalizarea și conservatorismul rigid al elitelor
musulmane.
Față de moderniștii islamici timpurii, acești teologi au susținut suficiența internă a
Islamului și au fost mult mai critic i la influența occidentală. Hasan al -Banna și Mawlana

96 Stanley , Trevor: Understanding the Origins of Wahhabism and Salafism , Terrorism Monitor, Vol. 3, July 25,
2005
97 El Fadl, Khaled Abou: Islam and the Theology of Power , Middle East Report 221 , Winter 2001,
www.merip.org

Abul Ala Maududi considerau că Islamul reprezintă o alternativă la capitalism, marxism și
socialism. În special, Abul Ala Maududi a încercat să promoveze un model societal islamic
comprehensiv, care să înglobeze religia, guvernarea politică, naționalismul, democrația,
problemele economice, revoluția și familia.98
După al -Banna și Maududi , cea mai importantă personalitate neo -fundamentalistă a
fost teologul egiptean Sayyid Qutb, care argumenta că lumea musulmană se află în starea
de ignoranță de dinaintea revelației primite de Mohamed (jahiliyya) , trăgând un semnal de
alarmă în ceea ce privește pierderea vizi bilă a integrității religioase în lumea musulmană;
refuzul realizării unui compromis cu non -musulmanii; invidia dar și imitarea modernismului
secular, repulsia față de excesele imorale; dorind să construiască o alternativă religioasă
islamică la secularism ul occidental.
Reîntorcându -ne la Abdul A'la Maududi, acesta clama că „oriunde s -ar afla, Islamul
dorește să distrugă toate statele și guvernele, tot ceea ce se opune ideologiei și doctrinei
islamice, tot ce nu ține cont de națiunea care -l guvernează. Sco pul Islamului este de a
forma un stat în baza propriei ideologii și a propriului mesaj, fără a ține cont de care anume
națiune își asumă rolul de conducător al Islamului sau care guvern sa u națiune este subminată
pe parcursul fondării unui stat islamic”.99
Percepția răspândirii fundamentalismului islamic drept o căutare a certitudinii și
purității religioase, cu rădăcini într -un „trecut imaginat” (califatul islamic mondial) sau ca
unul dintre rarele mijloace de activism politic al civilizației islamice, în vederea restaurării
acelui trecut grandios, poate fi fundamentată sau invalidată prin studierea rădăcinilor
istorice ale fenomenului.
Construcția ideologică a fundamentalismului islamic, ca „formă de rezistență a
civilizației islamice la occidentalizare” este bazată pe tradiție, etnicitate și arhetipuri
religioase care se regăsesc în simbolurile vehiculate de promotorii acestui curent religios
precum: „infideli”, „adoratori de idoli”, „cruciați”, „martiri”, „ră zboaie sfinte”, „pământ sfânt”,
„inamici ai Islamului”, „partidul lui Dumnezeu” și „marele Satan”. Acest vocabular fanatico –
religios denotă natura violentă a fundamentalismului islamic, o provocare totalitară atât față
de Islamul tradițional cât și față de democrația modernă.100
Epoca (post)modernă a fost martora destrămării civilizației și instituțiilor islamice, fundamentul
moral dezintegrându -se și generând un sentiment de instabilitate, de anomie în lumea
musulmană. Sunt mai mulți factori care contribuie la această realitate contemporană: experiența
traumatizantă a colonialismului occidental, care a distrus instituțiile tradiționale ale societății
autohtone, simbolurile culturale, modelele economice și tehnologice, precum și valorile
sociale occidentale care au penetrat agresiv lumea musulmană reprezentând o provocare la
adresa valorilor și obiceiurile tradiționale și generând un sentiment profund de alienare .
Fundamentalismul islamic arată lumii musulmane, cuprinsă de disperare , sărăcie și
supusă dominației politice, militare și economice a Occidentului , „drumul” spre reconstrucția
identității de conducători ai lumii, de apartenență la umma , valori care transcend secularismul
promovat de „infideli”. În accepțiunea fundamentaliștilor , Islamul nu se va conforma obiceiurilor și
tradițiilor sociale alogene, credința în Coran fiind considerată singura cale demnă de
urmat.101
Este un truism că musulmanii s -au întors înspre fundamentalism , iar în mai mică măsură
și spre terorism, în faț a unor destine în derivă și a unui nivel de trai la limita sărăciei. Pentru

98 Esposito, John L: Contemporary Islam: Reformation or Revolution? Oxford University Press, 2000
99 A'la Maududi, Sayyeed Abdul: Jihad in Islam , www.islamistwatch.org
100 Boroumand, Ladan; Boroumand, Roya: Terror, Islam, and Democracy , www.journalofdemocracy.org
101 Fukuyama, Francis: A Year of Living Dange rously. Remember Theo van Gogh, and Shudder for the
Future , November 2, 2005, www.opi nionjournal.co m

musulmanii săraci și mai puțin educați sau educați în școli coranice (madrassas) , dominate
de ideologia fundamentalistă, cu perspective limitate de a -și găsi un loc de muncă, care să
le asigure inserția socială (să se căsătorească , să-și întemeieze o familie și un cămin) religia
reprezintă atât un refugiu , un mijloc de exprimare a nemulțumirilor și frustrărilor cât și o cale
de a primi asistență socială.
Astfel de persoane își găs esc consolarea și un sentiment de apartenență la un grup
social în moscheile de inspirație fundamentalistă , unde „descoperă” demnitatea în așa -zisul
devotament religios. Moscheile oferă o oportunitate unică de a critica elitele conducătoare,
demonstrându -și eficiența în această privință, at ât în state cu populație musulmană cât și la
nivel global, în mediul virtual.102
În continuarea acestui raționament, având în vedere că aproape în toate țările
musulmane există mi șcări fundamentalist islamice, care promovează o ideologie anti –
occidentală, memb rii și simpatizanții acestora reprezintă un bazin de recrutare pentru grupările
teroriste.
Resurgența mișcărilor fundamentalist islamice depinde de capacitatea acestora de a se
prezenta lumii musulmane drept purtătorii de cuvânt ai „adevăratului Islam” , accentul fiind pus
pe elemente religioase și socio -politice precum justiția socială, valorizată mai ales de membrii
clase lor sociale inferioare, care caută soluții mesianice pentru a ieși din sărăc ia în care trăiesc, ca
o alternativă la lipsa de speranță într-o viață mai bună.
Iar dacă terorismul poate fi apanajul oricărei religii putem identifica însă unele caracteristici
unice ale terorismului de sorginte fundamentalist islamică, care își au rădăcina în cultura și istoria
lumii musulmane. Astfel , tradiț iile islamice precum obligația fiecărui musulman de a purta un
„război sfânt pentru apărarea Islamului” (Jihad), împotriva „infidelilor”, chiar și prin atentate
sinucigașe, sunt aduse în prim plan pentru a legitima activitățile teroriste, î n vreme ce concepte
precum toleranța, egalitatea și pluralismul , deși sunt caracteristici definitorii ale religiei
islamice, sunt ignorate.
Walter Laquer, un reputat analist al fenomenului terorist, sugerează că apariția terorismului
de sorginte fundament alist islamică este justificată și prin neputința ideologiilor occidentale de a
se impune în statele musulmane , lăsând în urmă un vacuum intelectual și politic care a contribuit la
răspândirea fundamentalismului islamic.103
Radicalizarea musulmanilor nu reprezintă un proces socio -cultural neobișnuit, tranziția
rapidă spre modernitate con ducând la ascensiunea mișcărilor fundamentalist islamice .
Respingând teoria conform căreia fundamentalismul islamic reprezintă un fenomen patologic,
adepții raționalismului nu identifică o relație directă între evoluția social -economică inegală
și alienare a indivizilor. Rex Hudson susține însă că mulți dintre musulmani , nevoiți să aleagă
între religia islamică, care oferă sprijin moral și satisfacții spirituale și civilizația occidentală, care
oferă promisiunea unui nivel de trai ridicat, găsesc un răspuns la această dilemă morală,
anxioasă și alienantă, într -o dedicare absolută modului islamic de viață.104
Mai mult, așa cum remarca Ernest Gellner, majoritatea societăților musulmane au suferit o
transformare socială, un număr din ce î n ce mai mare de oameni de la sate migrând în
marile orașe, precum Cairo , Riad sau Amman, lăsând în urmă Islamul multicolor și de cele mai
multe ori analfabet. În cele mai multe dintre aceste cazuri, fundamentalismul islamic a umplut
golul lăsat de practic area autohtonă a religiei, pe fondul unei neadaptări la cosmopolitismul
marilor orașe, oferindu -le acestor oameni simpli, care de cele mai multe ori nu reușeau să -și

102 Anderson, Lisa: Fulfilling Prophecies: State Policy and Islamist Radicalism , in. Esposito, John L (ed.): Political
Islam: Revolution, Radicalism, or Reform? , Lynne Rienner, 1997.
103 Laquer, Walter: Left, Right and Beyond in Hoge, James, Rose, Gideon (eds.): How did this Happen:
Terorism and the New War , Public Affairs, New York, 2001.
104 Hudson, op.cit.35 .

atingă scopul migrării în orașe (un nivel de trai mai bun), o nouă identitate . La fel cum
fascismul sau comunismul au coalizat mase de indivizi nemulțumiți, fundamentalismul islamic
unifică simbolurile religioase tradiționale cu ideologia acțiunii revoluționare.105
Și Francis Fukuyama subliniază că fundamentalismul islamic asigură, „populației
musulmane dezrădăcinate de satele tradiționale sau de viața tribală”, un confort psihic
nerealist asemeni fascismului în statele occidentale, la începutul secolului al XX -lea, numind
această ideolo gie „islamo -fascism”. Anticipând eșecul acestei ideologii, care nu este de tip
religios, deși caută să se legitimeze ca protectoare a identității Islamului în fața asaltului
secularismului și modernismului, Fukuya ma subliniază că nu există nimic în religia islamică
care să se opună modernizării.106
Mai mult, Fukuyama subliniază că fundamentalismul islamic este un fenomen parohial ș i
nu o ideologie universală care ar putea servi unei reforme autentice, democratice a statelor
musulmane, deși revolta împotriva modernității din unele regiuni ale lumii musulmane
poate încetini pentru o scurtă perioadă de timp răspândirea democrației și e conomiei de
piață.107
Fukuyama argumentează că înclinația înspre radicalis m este restrânsă în lumea
musulmană din moment ce propria identitate islamică este mai degrabă un fenomen
cultural decât o credinț ă individualizată profundă: „într -un stat tradițional islamic identitatea
religioasă nu poate fi aleasă, reprezintă o constantă a vieții sociale, începând cu universul
familial și continuând cu moscheile și instituțiile civice, neexistând nici o confuzie î n ceea ce
privește identitatea proprie”.108
Poate că o reformă a Islamului în fața provocării modernismului și globalizării este
iminentă însă nu va avea loc fără o puternică luptă. Dar dacă modernizarea lumii islamice
se va d ovedi anevoioasă și de lungă durată, atunci cum va trebui Occidentul să răspundă pe
termen scurt la atentatele sinucigașe comise în numele religiei islamice?
Samuel Huntington insistă că promovarea democrației și a modernismului peste hotare
înseamnă de f apt mai multe și nu mai puține conflicte. Conform acestuia tentativa de impunere a
exercițiului democratic în statele musulmane cu o populație anti -occidentală nu face decât să
aducă la putere fundamentaliștii beligeranți. De asemenea , impunerea unui model social și
economic care nu este în concordanță cu valorile societăților musulmane produce o reacție
fundamentalistă.
Conform lui Samuel Huntington, în cazul lumii musulmane, tendința modernismului de a
distruge legăturile sociale tradiționale a avut un ef ect invers, stimulând o întoarcere spre
tradiționalism, în scopul păstrării identității. Conflictul dintre modernism și societatea tradițională
s-ar putea să nu se încheie niciodată. Este posibil ca modernismul să fi distrus formele sociale
tradiționale și să fi creat un individualism neașteptat, însă trezirea bruscă în centrul modernității
poate da naștere unei dorințe arzătoare de a împărtăși o identitate colectivă, pe care
colectivitățile tradiționale obișnuiau s -o furnizeze. În acest context, fundamentalismul islamic
reprezintă mai degrabă interpretarea conceptelor religioase din perspectiva unei ideologii
politice .
Astfel, Aziz al -Azmeh consideră că s pre deosebire de ideologiile moderniste, discursul
fundamentalist islamic este simbolic și imaginar. Or, identitatea islamică nu mai poate fi definită
prin injectarea unor structuri imaginare în perceperea realității, prin rescrierea istoriei
recente în lumina unui „trecut imaginat” .

105 Fukuyama, Samin, Nadav: Can Any Good Come Of Radical Islam? September 12, 2002 ,
www.op inionjournal.com
106 James, Colin: Is history beginning again?, New York Herald, August 8, 2002.
107 Kurtz, Stanley: The Future of History , www.policyreview.org
108 Fukuyama, Samin, op.cit.106 .

Și Guilian Denoeux consideră fundamentalismul i slamic o „formă de instrumentalizare a
religiei, realizată de organizații care vizează obiective politice și care oferă musulmanilor
răspunsuri la provocările modernismului și globalizării, prin imaginarea unui viitor bazat pe
concepte împrumutate din trad iția islamică, reînsușite și reinventate”. 109
Succesul fundamentalismului islamic poate fi dat de însușirea simbolurilor religioase și
transformarea acestora î n expresii ale nemulțumirilor musulmanilor. La nivel individual este
posibil ca percepția injustiției sociale, economice și politice existente în lumea musulmană să
contribuie la legitimarea unui curent fundamentalist islamic. Majoritatea musulmanilor care sprijină
grupările fundamentalist islamice împărtășesc un sentiment de înstrăinare și frustrare față de
structura socială și politică din statele de apartenență, precum și față de „imperialismul”
occidental. Cauza alienării indivizilor este dată de c redința că nu dețin controlul asupra
vieții cotidiene și că fac parte din „clasa socială aflată în declin ”.110
Așa cum John Esposito concluzionează: „mulți musulmani care au alunec at în apa adâncă
a înstrăinării și marginalizării au găsit o ancoră în religie . Islamul a oferit un sentiment de identitate și
fraternitate care a compensat alienarea individului în fața amenințării disoluției propriei
civilizații”.111
„Unitatea prin opoziție” permite tuturor musulmanilor nemulțumiți de confruntarea cu o
lume globalizantă, pe care sunt pe cale să o piardă, să îmbrățișeze fundamentalismul
islamic, ideologie care și -a câștigat legitimitatea prezentându -se drept singura alternativă la
deteriorarea nivelului de trai, a disoluției sistemului cultural, politic și social al lumii
musulmane. Promovarea „unității prin opoziție” a asigurat fundamentalismului islamic un loc în
galeria marilor ideologii ale mileniului al III -lea.
Din nefericire pentru Occident, în ochii ideologilor fundamentalismului islamic, lumea
musulmană se află într -o permanentă stare de război cu „Occidentul cruciat”. Din moment
ce „conspirația” lumii occidentale este împotriva religiei islamice și a musulmanilor războiul
lor este de fapt un război de apărare, chiar dacă se apelează la atentate teroriste
sinucigașe.
Mai mult decât atât, într -o lume în care religia are o așa mare influență , așa cum este cazul
lumii musulmane, ideologia grupărilor fundamentalist islamice este percepută, de anumite
segmente ale populației, ca fiind însăși „cuvântul lui Allah”.
Din acest motiv, religia a ajuns să fie considerată un obstacol major în dezvoltarea socială
și politică a lumii musulmane. Politizarea sacrului și sacralizarea politicii, transformarea
simbolurilor islamicități i în instituții ale devoț iunii sociale, încearcă să inducă ideea unei identități
musulmane colective, determinând chiar o inventare a acestei identități. Aziz al -Azmeh consideră
că identitatea individului ca și cea a comunității este complexă și dinamică. Încercarea de a
creiona o identitate unică , fixată undeva în trecut, nu reprezintă decât o manipulare politică
în vederea ținerii sub control a societății și a menținerii unui anumit regi m de dominație.
Ideologiile de inspirație fundamentalistă, care promovează necesitatea edifică rii statului
islamic la nivel global, se bazează pe principiul reactualizării unei identități preexistente a cărei
construcții este în mod clar vizibilă doar ca urmare a realizării utopiei politice a lumii islamice –
marele califat.112
Ideologia fundamentalist islamică folosește în permanență două limbaje: al „victimei”,

109 Ayoob, Mohamed: Political Islam: Image and Reality , World Policy Journal , Winter 2004.
110 Choueiri, Youssef : Islamic Fundamentalism, Twayne Publishers, Boston, 1990.
111 Butko, Thomas: Unity Through Opposition: Islam as an Instrument of Radical Political Change , The Middle
East Review of International Affairs, Volumul 8, No. 4, Decembrie 2004, www.meria.idc.ac.il
112 Hanafi, Hassan: The O rigin of Modern Conservatism and Islamic Fundamentalism , în Ernest Gellner (ed.),
Islamic Dilemmas: Reformers, Nationalists and Industrialization . The Southern Shore of the Mediterranean , Mouton
Publishers, Berlin, 1985.

vehiculat de teologi „respectabili” care vor să culpabilizeze Occidentul și al „călăului” care
vrea să -l terorizeze și -i prezice o răzbunare groaznică: nimicirea „infidelilor”, a „cruciaților”.
Tentativ a unui Islam revanșard, fie că îmbracă forma wahabismului saudit sau revoluției
islamice iraniene, de a supune tot ce întâlnește în cale, reprezintă doar un „demers
colonialist”, care trebuie contracarat , Islamul reprezentând doar una dintre religiile lumi i.
Este adevărat că, în decursul istoriei, scrierile sfinte ale Iudaismului, Creștinismului și
Islamului au fost folosite pentru a legitima „războaiele sfinte”. Însă, teroriști ca Osama bin
Laden sau Abu Bakr al -Baghdadi, au dat un nou sens conceptului de „război sfânt” (Jihad) și
nu au recunoscut altă limită în purtarea acestui război decât cea proprie.
În prezent, grupările teroriste de sorginte fundamentalist islamică își arogă dreptul de a
declara „războiul sfânt” în numele Islamului.

10. Jihad -ul sau legitimarea terorismului de sorginte fundamentalist islamică
Teroriști ca Osama bin Laden au dat un nou sens conceptului de „război sfânt” (Jihad) și
nu au recunoscut altă limită în purtarea acestui război decât cea proprie, folosindu -se de
orice arme sau mijloace.
Cuvântul Jihad provoacă frică multor occidentali, care echivalează acest cuvânt cu
acțiunile teroriste. Totuși, trebuie menționat că interpretarea Jihad -ului ca „război sfânt” nu este o
caracteristică definitorie a religiei islamice . Istoric vorbind, „războiul sfânt” este definitoriu
pentru perioada medievală a creștinismului pentru legitimarea cruciadelor împotriva
„păgânilor” otomani.
Este posibil ca, în era contemporană, Jihad -ul să reflecte (printre altele ) și o metastază
patologică a suferințelor musulmanilor în fața provocărilor materialismului secular și a
consumerismului de tip occidental. În mod evident atentatele teroriste nu sunt un răspuns,
însă un individ disperat ar putea accepta teroarea ca reacție la eșecul celorlalte mijloace
de luptă. Un islamist tunisian, condamnat pentru amplasarea unei bombe în Franța, care a
ucis 13 civili nevinovați, îi declara judecătorului, în momentul declarării verdictului: „Nu renunț la
lupta mea împotriva Occidentului care l -a asasinat pe Profetul Mohamed…Noi musulmani ar
trebui să vă ucidem până la ultimul”113.
Motivația comună a mișcărilor și grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist islamică
este „starea de asediu ” sub care se află lumea islamică în raport cu civilizația occidentală ,
care justifică declanșarea unor acțiuni de auto-apărare. Pentru musulmanii care cred în
legitimitatea declanșării Jihad -ului, folosirea oricăror mijloace în această co nfruntare este
justificată, inclusiv a celor teroriste114.
În accepțiunea musulmanilor, Jihad -ul este o poruncă a lui Allah: „Și ce este cu tine că nu
lupți pentru cauza lui Allah și pentru cei slabi, tratați prost și oprimați , bărbați, femei și copii al căror
singur țipăt este: 'Domnul nostru, salvați -ne din acest oraș cu oameni care sunt opresori și ridică
de la tine pentru noi un om care să ne p rotejeze și ridică de la tine pentru noi un om care să
ne ajute”115.
Sensul cel mai uzual al conceptului de Jihad semnifică protejarea civilizației islamice
(Dar al -Islam) de invazia „ infidelilor” (Dar al -Harb) . Cum trebuie civilizația occidentală să
acționeze la contactul violent cu doctrina fundamentalistă a Jihad -ului? Este permis
musulmanilor, angrenați într -un „război sfânt” cu cei de altă religie, să ucidă persoane
nevinovate, non – combatante (femei, copii, vârstnici – persoane „protejate” în alte

113 Barber, Benjamin R: Beyond Jihad Vs. McWorld , January 21, 2002, www.thenation.com
114 Paz, Reuven: Radical Islamist Terorism : Points for Pondering, June 20, 2001, www.ict.org .il
115 *** Coranul, Sura An -Nisa 4:75, Editura Herald, București, 2004

religii)?116
Sayyeed Abdul A'la Maududi susținea crearea unui stat musulman guvernat de legea
islamică. Obiectivul acestuia era purtar ea unui „război sfânt ” până când întreaga lume s -ar
afla sub domnia unui regim islamic.
În opinia lui A'la Maududi, pentru a realiza această dorință dificilă, religia islamică
îndeamnă la folosirea tuturor mijloacelor și resurselor necesare pentru a înfă ptui o revoluție
universală: „în vederea îndeplinirii acestui obiectiv suprem nici un efort nu va fi cruțat. Această
luptă grea, care epuizează continuu toate forțele și în care sunt angajate toate mijloacele se
numește Jihad”117.
La rândul său, Sayyid Qutb, ideologul grupării Frații Musulmani, fanion al
fundamentalismului islamic, declara că purtarea Jihad -ului nu este limitată doar la apărarea
teritoriului co ntrolat de religia islamică. Mai degrabă reprezintă o comandă pentru extinderea
frontierelor Islamului până la capătul pământului fiind un apel la distrugerea tiraniei și
câștigarea adevăratei libertăți a umanității, folosindu -se toate resursele existente118.
Noțiunea contemporană de Jihad este reinventată , personalizată, secularizată și
transformată într -un instrument politic. Grupările neo -fundamentaliste islamice promovează
necesitatea declanșării Jihad -ului ca îndatorire permanentă a fiecărui musulman de a lupta
până la moarte împotriva Occidentului.
Așa cum Gilles Kepel subliniază, după războiul din Afganistan împotriva „infidelilor”
comuniști, cultura Jihad -ului a devenit globală. Dacă nu ar fi existat ideologia unificatoare a
Jihad -ului împotriva „infidelilor” care au cotropit un teritoriu islamic, mu jahedinii afgani nu ar
fi fost nici atât de numeroși și nu ar fi avut parte nici susținerea logistică a unor state și
organizații islamice119.
„Victoria” mujahedinilor din Afganistan, împotriva „infidelilor” comuniști , reprezentați de
Uniunea Sovietică, una dintre cele mai mari puteri ale lumii de la acea dată, a transformat
ideologia Jihad -ului într -o forț ă politică globală pentru lumea islamică.
Grupările fudamentalist islamice sunt nevoite să identifice în istoria și gândirea
islamică elemente doctrinare care să sprijine ideologia violenței politice împotriva civilizației
occidentale. Au găsit acest sprij in în conceptul religios de Jihad . Un exemplu în acest sens îl
oferă apelul la luptă al egipteanului Ayman al -Zawahiri, mâna dreaptă al lui Osama bin
Laden, lucrarea sa „Cavaleri sub stindardul Profetului” fiind cel mai comprehensiv manifest
politic al Jihad -ului contemporan.
Conform lui Gilles Kepel, Zawahiri afirmă că, pentru a avea succes, Jihad -ul are
nevoie de o nouă conducere care să fie suficient de „științifică, rezistentă [și] rațională”
pentru a regândi relațiile dintre „elite” și „mase” și pentru a manevra slogane pline de
inspirație. Pentru musulmanii care nu sunt de acord cu folosirea terorismului în scopul
promovării doctrinei fundamentaliste , Zawahiri explică faptul că este legitim să lovești în
populațiile occidentale și nu doar în guverne le și instituțiile acestuia, deoarece aceștia
„cunosc doar limbajul propriului interes sprijinit de forța brută a armatei. În consecință, dacă
vrem să avem un dialog cu ei și să -i facem conștienți de drepturile noastre, trebuie să le
vorbim într -o limbă pe care ei o înțeleg”. Ayman al -Zawahiri face și o pledoarie pentru
folosirea tehnicii atacurilor teroriste sinucigașe, „care sunt cele mai eficiente mijloace de a

116 Bar, Shmuel: The legality of jihad. The Religious Sources of Islamic Terorism , June 2004,
www.policyreview .org,
117 Peters, Rudolph: Jihad in C lasical and Modern Islam , Marcus Wiener Publishers, Princeton, 1996
118 Appleby, Scott R: The Unholy Uses of the Apocalyptic Imagination: Twentieth Century Patterns in Abbas,
Amanat; Collins, John J. (eds.): Apocalypse and Violence , The Council on Middle East Studies, 2004
119 Kepel, Gilles: Understanding the Modern Jihad , The War for Muslim Minds: Islam and the West , Belknap
Publishing, Cambridge, 2004

produce pierderi în rândul adversarului cu un cost foarte mic pentru mujahedini”120.
Noțiunea că întreaga lume este o platformă de purtare a Jihad -ului împotriva Statelor Unite
ale Americii și Israelului (identificați ca principali adversari ai lumii islamice) este comună
mai multor grupări fundamentalist islamice, după modelul rezistenței afgane din anii 1980
împotriva Uniunii Sovietice. Astfel, Jihad -ul este motivat ideologic ca război de auto -apărare
împotriva „conspirației globale a americanilor și evreilor”, orice mijloace violente fiind permise.
Această „frăție globală jihadistă” este structurată în jurul Al -Qaeda, facilitând cooperarea între
musulmani de diferite naționalități și origini pentru derularea de acțiuni teroriste și conexe
acestora (strângere de fonduri , spălare de bani, aprovizionare cu armament, et c.)121.
Grupările fundamentaliste de tipul Al Qaeda, care și -au arogat dreptul de a vorbi î n numele
Islamului, justifică organizarea atentatelor teroriste ca parte a Jihad -ului global pe care lumea
islamică are obligația să -l declare Occidentului , singura modalitate de a reduce decalajul
asimetric de forțe dintre „musulmani” și „infideli”.
Cuvân tul Jihad provoacă frică multor occidentali, care pun semnul egalității între acest
concept și terorism. Totuși, trebuie menționat că interpretarea Jihad -ului ca “război sfânt” nu
este o caracteristică definitorie doar a religiei islamice. Istoric vorbind, “războiul sfânt” este
caracteristic perioadei medievale a creștinismului pentru legitimarea cruciadelor împotriva
“păgânilor”. Este posibil ca, în era contemporană, Jihad -ul să reflecte (printre altele) și o
metas tază patologică a suferințelor musulmanilor .
În mod evident atentatele teroriste nu sunt soluția potrivită, însă un individ disperat ar
putea accepta teroarea ca reacție la eșecul celorlalte mijloace de acțiune. Un tunisian,
condamnat pentru amplasarea u nei bombe în Franța, care a ucis 13 civili nevinovați,
declara în fața judecătorului, în momentul declarării verdictului: “Nu renunț la lupta mea
împotriva Occidentului care l -a asasinat pe Profetul Mohamed … Noi musulmanii ar trebui să
vă ucidem pe toți, până la ultimul!”122
Ideologi ai fundamentalismului islamic precum Sayyid Qutb și Abul A‟la Mawdudi
îndeamnă la un Jihad împotriva chiar a esenței civilizației occidentale. La rândul său,
Ayatollah -ul Khomeini proclama : „nu ne este teamă de sancțiunile economice sau de
intervenția militară a Occidentului. Ne temem de universitățile o ccidentale”.123
De menționat că religia islamică definește două tipuri de Jihad : ofensiv și defensiv.
Jihad -ul ofensiv se referă la răspâ ndirea Islamul ui în lume și poate fi dus sub conducerea unui
Calif (succesor al Profetului ), așa cum se consideră Abu Bakr al -Baghdadi . Jihad -ul defensiv
este sinonim cu apărarea teritoriului. Conform majorității învățaților islamici, când o forță
externă invadează un stat musulm an, toți ceilalți musulmani au datoria să ducă un „război
sfânt” pentru a -și proteja semenii întru credință.
În era contemporană, conceptul de Jihad defensiv a reprezentat un factor legitimant î n
lupta mujahedinilor pentru eliberarea Afganistanului de sub asuprirea „infidelilor” sovietici. După
ce fosta Uniune Sovietică a invadat teritoriul afgan, în anul 1979, pentru a susține un regim
comunist care -și pierduse legitimitatea, liderii religioși i slamici au chemat întreaga lume
musulmană la Jihad . Mii de luptători musulmani au răspuns chemării de a -și îndeplini
îndatorirea de credință de a lupta împotriva „infidelilor”, fiind sprijiniți de organizații islamice
de caritate, persoane înstărite și guv erne din state musulmane precum Arabia Saudită,
Kuweit și Pakistan. La unison, liderii statelor islamice și simpatizanții grupărilor

120 Keppel, Gi lles, op.cit.120
121 Paz, Reuven: The Global Jihad Brotherhood: Egiptian Islamic Jihad and the Islamic Movement of
Uzbekistan , Policywatch, No. 561, September 24, 2001
122 Barber, Benjamin R: Beyond Jihad Vs. McWorld , January 21, 2002, www.thenation.com
123 Abraharnian, Ervand: Khomeinism: Essays on the Islamic Republic , University of California Press, Los
Angeles, 1993.

fundamentalist islamice consideră Jihad -ul o datorie a fiecărui musulman și care poate să
se materializeze prin luptă armat ă, sprijin financiar sau activitate umanitară, în funcție de
resursele fiecăruia.124
Sprijinul acordat grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist islamică reprezintă
consecința „renașterii” sociale și politice a Islamului . Mișcările fundamentalist islamice au
reușit, în ultimele trei decenii, legitimarea unui război global și a unui mod de viaț ă jihadist
pentru mul ți musulmani. Astfel, acțiunile reclamate de Occident drept teroriste sunt
considerate îndatoriri religioase și promovate prin clamarea unor simboluri ale religiei islamice
precum „război sfânt” (Jihad), denunțarea „infidelilor ” (Takfi r), atentate sinucigașe (Istishad) și
martiriu (Shahid).
Motivația comună a grupărilor teroriste de sorginte fundament alist islamică o reprezintă
„starea de asediu ”, sub care se află lumea islamică în raport cu civilizația occidentală . Pentru
musulmanii c are cred în legitimitatea declanșării Jihad -ului este justificată folosirea oricăror
mijloace în această confruntare, inclusiv a celor teroriste, mai ales că acestea sunt legitime
din punct de vedere religios.125
De menționat că uciderea în numele religiei islamice este condiționată, existând
reglementări de ordin religios care limitează țintele vizate și strategiile de acțiune permise.
Profetul Mohamed a elaborat o veritabilă doctrină a Jihad -ului care stipulează ceea ce es te
permis și ceea ce nu este permis pe timp de război. De exemplu, conform Profetului, în timpul
atacului asupra unui „bastion” ( hisn) inamic este posibil să fie dificil să faci diferența între
combatanți și persoane care nu sunt implicate în luptă, mai ales dacă luptătorii inamici se
ascund în rândurile populației. Musulmanilor le este permis să ucidă și „persoane
protejate”, laolaltă cu „infidelii”, în situația în care atacul împotriva acestora nu poate să
diferențieze comb atanții de non -combatanți”.126
Mai mult, este posibil ca identificarea terorismului cu fundamentalismul islamic să -și
aibă rădăcinile în considerarea Jihad -ului ca fiind la fel de important precum cei cinci „stâlpi”
canonici ai religiei islamice. Însă, în Coran, termenul de Jihad nu este echivalent cu cel de
conflict armat ci exprimă lupta interioară a fiecărui musulman pe drumul credinței. Doctrina
Jihad -ului ca „război sfânt” a apărut pentru a legitima expansiunea califatului, la începutul
dinastiei abbaside.127
În prezent, interpretarea fundamentalistă a acestui concept ș terge toate limitele impuse
purtării războiului, un exemplu în acest sens fiind emiterea unei fatwa de către Osama bin Laden
prin care le ordonă musulmanilor “să ucidă toți americanii și aliații acestora – civili și
militari.”128
Poziționând în centrul sistemului de credință conceptul Jihad -ului armat, grupările
fundamentalist islamice au perpetuat simbioza dintre religie și război. Astfel, sensul cel mai
uzual al conceptului de Jihad semnifică protej area civilizației islamice (Dar al -Islam) de
invazia „infidelilor”. Războaie purtate în numele Islamului, în era timpurie a acestei religii au
fost percepute ca forme ale Jihad -ului, în sensul de „război sfânt”. De -a lungul istoriei,
chemarea la „războiul sfânt” a avut ecou în lumea musulmană în cazul în care anumite
zone erau amenințate de forțe externe. Această chemare la luptă a fost continuă, începând
cu secolul cruciadelor și continuând până în secolul al XIX -lea, odată cu apariția
colonialismului și p erceperea acestei amenințări ca fiind la adresa existenței lumii

124 Wiktorowicz, Quintan; Kaltner, John: Killing in the Name of Islam: Al -Qaeda's Justification for September
11, Middle East Policy Council Volume X, Summer 2003.
125 Paz, Reuven: Radical Islamist Terorism : Points for Pondering, June 20, 2001, www.ict.org .il
126 Jansen, Johannes G: The Dual Nature of Islamic Fundamentalism , Hurst & Company , London, 1997.
127 Johnson, James Turner: Jihad and Just War , First Thing, No.124, June/July 2002.
128 *** 1998 Osama bin Laden‟ s Fatwa” , www.mideastweb.org

musulmane.
Se pare că, în accepțiunea musulmanilor, Jihad -ul este o poruncă a lui Allah: „Și ce este
cu tine că nu lupți pentru cauza lui Allah și pentru cei slabi, tratați prost și oprimaț i, bărbați,
femei și copii al căror singur țipăt este: 'Domnul nostru, salvați -ne din acest oraș cu oameni care
sunt opresori și ridică de la tine pentru noi un om care să ne protejeze și ridică de la tine
pentru noi un om care să ne ajute!”129
Îndemnurile Profetului contribuie la întărirea ideii de a promova religia cu forța „pentru
Dumnezeu, cu Dumnezeu alături, având conștiința faptului că, dacă mor, drept -credincioșii vor
avea parte de împărăț ia cerurilor, iar daca supraviețuiesc, lumea aceasta le aparține”.130
În „Cronica lui Tabari” (838 -923 d.Hr.), una din primele biogr afii ale Profetului, se regăsesc
numeroase consemnări ale cuvintelor Profetului (hadith) referitoare la Jihad : „Profetul își
stimula întotdeauna soldații. Un om din Ançâr, numit Omar, fiul lui Hammâm, avea în mână
câteva curmale, pe care le mânca sub privi rea Profetului. Acesta, îmboldindu -i pe soldați, zise:
„Nu vă trebuie, pentru a ajunge în Paradis, decât să găsiți martiriul”. Omar, auzind vorbele
acestuia, zvârli curmalele și spuse : „Dacă este așa, sunt sătul de curmale până când intru în
Paradis”. Își scoase sabia, se aruncă în rândurile dușmanilor, omorî mai mulți dintre
aceștia și fu, la rândul său, ucis”.131
Așadar, cuvintele Profetului (hadith) glorifică Jihad -ul: „Omul ce va participa la
războiul sfânt pentru slăvirea lui Allah și nu -l mână nimic altceva decât credința în Allah, va fi
răsplătit de Allah, fie cu răsplată , fie cu pradă de război sau va fi primit în Paradis. Dacă nu le -ar
fi greu urmașilor mei (fără mi ne?!), nu aș ezita nici un moment să pornesc războiul sfânt și
mi-ar place să fiu martir pentru cauza lui Allah, apoi s ă fiu înviat și martirizat și iar înviat și iar
martirizat pentru cauza Lui”.132
Aceste însemnă ri ne pot conduce la concluzia că proclamarea Jihad -ului în era
contemporană nu reprezintă o înțelegere greșită a Coranului. Însă, „dacă doctrina coranică
a Jihad -ului nu este în mod fundamental războinică, este totuși clar că, încă de la origini,
războiul a fost un element constitutiv al primei comunități islamice întru credință”, războiul
în numele lui Allah fiind considerat o „operă pioasă și merituoasă.133
Altfel spus, dimensiunea războinică a religiei islamice nu este condamnată „nici de
revelația coranică, nici de faptele Profetului. Nu numai că Mahommed nu a respins folosirea
violenței ci chiar a predicat -o și nu a ezitat nici mă car să -i asasineze pe câțiva dintre adversarii
săi”134: „Luptați întru calea lui Dumnezeu cu cei care luptă împotriva voastră! Omorâți -i
oriunde -i întâlniți, izgoniți -i din locul de unde vă vor fi izgonit. Ispita este mai aprigă decât
uciderea. Aceasta va fi răsplata celor care duc război împotriva lui Dumnezeu și a trimisului
său, precum și răsplata pentru cei care seamănă stricăciunea pe pământ: toți vor fi uciși,
răstigniți, li se vor tăia mâna și piciorul în curmeziș ori vor fi alunga ți din țară”.135
Legitimitatea Jihad -ului în lumea islamică, raportată la conotațiile sale religioase, nu poate
fi însă decisă de o moralitate abstractă și nici nu este tributară unei anume ideologii sau
doctrine politice, declanșarea Jihad -ului realizându -se în urma unei analize atente a învățaților
musulmani (ulama ), proclamată printr -un decret religios ( fatwa ), conform legii islamice

129 *** Coranul , Editura Herald, București, 2004.
130 Rogerson, Barnaby: Moștenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre șiiți și sunniți, Ed. Polirom,
București, 2007.
131 Yar-Shater, Ehsan (ed): The History of al -Țabarī , New York Press, 2007.
132 Coranul, op.cit.130 .
133 Flori, Jean: Război Sfânt, Jihad, Cruciadă. Violență și religie în creștinism și islam, Editura Car tier,
București, 2003.
134 Flori, op.cit.134.
135 Coranul, op.cit.130 .

(shari‟a) .
Întrebările referitoare la Jihad, adresate clericilor musulmani de către credincioș i, se referă
mai ales la: definirea clară a ariei de aplicabilitate a Jihad -ului. Este Jihad -ul unul dintre “stâlpii”
(arkan ) Islamului? Implică , în mod obligatoriu, folosirea violenței sau poate fi perceput ca o
însărcinare de a răspândi religia islamică prin misionarism, ca apel la o luptă morală între
propria conștiință și Satan? Dacă Jihad -ul este o luptă internă, atunci care sunt condițiile
necesare ale Jihad -ului? Există premisele, în prezent, ale declanșării „războiului sfânt” între
lumea islamică (Dar al-Islam) și „lumea infidelilor” (Dar al -Harb) ? Și cum poate fi delimitat
acum acest Dar al -Islam , când nu există un califat islamic? În mod automat, restul lumii
poate fi considerat Dar al -Harb și îndatorirea fiec ărui musulman este de a purta un „războ i
sfânt” împotriva acestuia sau existența unor tratate și relații diplomatice între țările
musulmane și cele „infidele” (inclusiv Carta ONU) schimbă această stare de fapt?
Cum trebuie civilizația occidentală să reacționeze la contactul violent cu doctrina Jihad –
ului împotriva „infidelilor”? Este legitimă promulgarea unor decrete religioase de către orice
musulman (a se citi Osama din Laden, Abu Musab al Zarqawi sau Abu Bakr al -Baghdadi) prin
care să li ceară musulmanilor să lupte într -un „război sfânt” cu c ei de altă religie, să ucidă
persoane nevinovate, non – combatanți (femei, copii, vârstnici – persoane „protejate”)?136
Folosirea decretelor religioase ca o chemare a credincioșilor musulmani la acțiuni
violente a devenit cunoscută lumii occidentale ca urmare a unui decret al Ayatollah -ului
Khomeini împotriva lui Salman Rushdie, autorul „Versetelor Satanice”, precum și ale celor
emise de Osama bin Laden î mpotriva Statelor Unite ale Americii și Israelului. Analiștii au
interpretat folosirea acestui mijloc de legitimare a acțiunilor teroriste ca nefiind altceva
decât o folosire cinică a terminologiei religioase în propaganda politică. În acest sens este
de m enționat că decretele religioase promulgate de învățații lumii musulmane care
stipulează că Jihad -ul reprezintă o „îndatorire personală” joacă un rol central în încurajarea
radicalismului .
Sayyeed Abdul A'la Maududi, unul dintre părinții fundamentalismulu i islamic, susținea
purtarea unui „război sfânt” până când întreaga lume s -ar afla sub domnia legii islamice:
„Islamul dorește lumea întreagă și nu se mulțumește doar cu o părticică din aceasta.
Dorește și cere întreaga lume locuită … religia islamică do rește și cere planeta pentru ca rasa
umană să triumfe prin îmbrățișarea religiei islamice, aceasta situându -se deasupra tuturor
celorlalte religii și legi”.137
În opinia lui A'la Maududi, pentru a realiza această deziderat, religia islamică îndeamnă
la folosirea tuturor mijloacelor și resurselor necesare pentru a înfăptui o revoluție universală: „în
vederea îndeplinirii acestui obiectiv suprem nici un efort nu va fi cruțat. Această luptă grea,
care epuizează continuu toate forțele și în care sunt angajate toate mijloacele, se numește
Jihad” .138
La rândul său, Sayyid Qutb, ideologul grupă rii „Frații Musulmani ”, fanion al
fundamentalismului islamic, declara că Jihad -ul nu se limitează doar la apărarea lumii
musulmane. Mai degrabă reprezintă o comandă pentru extinderea frontierelor Islamului până
la capătul lumii, un apel la distrugerea „tir aniei și câștigarea adevăratei libertăți a umanității,
folosindu -se toate resursele existente”.139
În prezent, noțiunea de Jihad este reinventată, personalizată și transformată în

136 Bar, Shmuel: The legality of jihad. The Religious Sources of Islamic Terorism , June 2004,
www.policyreview .org.
137 A'la Maududi, Sayyeed Abdul: Jihad in Islam , www.islamistwatch.org
138 Peters, Rudolph: Jihad in Classical and Modern Islam , Marcus Wiener Publishers, Princeton, 1996.
139 Appleby, Scott R: The Unholy Uses of the Apocalyptic Imagination: Twentieth Century Patterns in Abbas,
Amanat; Collins, John J. (eds.): Apocalypse and Violence , The Council on Middle East Studies, 2004.

instrument politic. Grupările neo -fundamentaliste islamice promovează necesitatea declanșării
Jihad -ului ca îndatorire permanentă a fiecărui musulman de a lupta până la moarte împotriva
Occidentului.
Așa cum Gilles Kepel subliniază, după războiul din Afganistan împotriva „infidelilor”
comuniști, cultura Jihad -ului a devenit globală.140
„Victoria” mujahedinilor din Afganistan, împotriva „infidelilor” comuniști, reprezentați de fosta
Uniune Sovietică , una dintre cele mai mari puteri ale lumii de la acea vreme, a transformat
ideologia Jihad -ului într -o forță politică la nivelul lumii musulmane. Într -adevăr, influența
Jihad -ului afgan nu poate fi trecută cu vederea, chiar dacă globalizarea „războiului s fânt”
sub forma „cruciadei” teroriste împotriva civilizației occidentale nu reprezintă un fenomen
liniar, de continuare a luptei împotriva dușmanului sovietic.
Mutația survenită a constat nu doar într -o extindere majoră ci și într -o transformare
ideologic ă (de la comunism la anti -modernism, a se citi anti -occidentalism) și strategică (de
la războiul de gherilă pentru eliberarea unui stat musulman de sub ocupația unor forțe
militare străine la atentate teroriste nediscriminatorii). Olivier Roy explică impac tul doctrinei
Jihad -ului ca „o reacție la schimbările sociale și economice generate de modernismul
globalizant”.141
Grupă rile fudamentalist islamice au căutat să identifice în istoria și gândirea islamică
elemente doctrinare care să sprijine ideologia violenței politice împotriva civilizației
occidentale. Au găsit acest sprijin în conceptul religios de Jihad .
Un exemplu î n acest sens îl oferă apelul la luptă al egipteanului Ayman al -Zawahiri,
mâna dreaptă al lui Osama bin Laden, lucrarea sa „Cavaleri sub stindardul Profetului” fiind cel
mai comprehensiv manifest politic al Jihad -ului contemporan. Conform lui Gilles Kepel,
Zawahiri afirmă că, pentru a avea succes, Jihad -ul are nevoie de o nouă conducere care să fie
suficient de „științifică, rezistentă [și] rațională” pentru a regândi relațiile dintre „elite” și „mase”
și pentru a manevra slogane pline de inspirație. Musulma nilor care nu sunt de acord cu
folosirea terorismului în scopul promovării doctrinei fundamentaliste, Zawahiri le explică faptul
că este legitim să lovești în populațiile occidentale și nu doar în guvernele și instituțiile acestuia,
deoarece aceștia „cunos c doar limbajul propriului interes sprijinit de forța brută a armatei. În
consecință, dacă vrem să avem un dialog cu ei și să -i facem conștienți de drepturile noastre,
trebuie să le vorbim într -o limbă pe care ei o înțeleg”. Ayman al -Zawahiri face și o ple doarie
pentru folosirea tehnic ii atacurilor teroriste sinucigașe: „care sunt cele mai eficiente mijloace
de a produce pierderi în rândul adversarului cu un cost foarte mic pentru mujahedini”.142
Grupările fundamentalist islamice care ș i-au arogat dreptul de a vorbi în numele
Islamului, justifică organizarea atentatelor teroriste ca parte a Jihad -ului global pe care lumea
islamică are obligația să -l declare Occidentului, considerat singura modalitate de a reduce
decalajul asimetric de fo rțe dintre „musulmani ” și „infideli”.

11. De la Osama bin Laden la Abu Bakr al -Baghdadi: evolu ția jihad -ului global!
Cât va dura până când fundamentalismul islamic va dispărea? Dacă
fundamentalismul islamic este reacția lumii musulmane față de instabilitatea și haosul
generat de globalizarea lumii moderne în care trăim, atunci ne aflăm în mijlocul unui conflict
aflat în plină desfășurare .
Necesitatea declanșării Jihad -ului, scopul declarat al grupării fundamentalist islamice

140 Kepel, Gilles: Unders tanding the Modern Jihad . The War for Muslim Minds: Islam and the Occident,
Belknap Publishing, Cambridge, 2004.
141 Roy, Olivier: Globalized Islam: The Search for a New Ummah , Columbia University Press, New York,
2004.
142 Keppel, op.cit.141 .

al-Qaida, este motivată de nevoia de auto -apărare a musulmanilor împotriva unei “conspirații
globale a americanilor și evreilor”.143
Osama bin Laden proclama, într -o casetă trimisă televiziunii qatariote Al Jazeera :
„cerem tuturor musulmanilor sinceri să acționeze , să îndemne și să mobilizeze națiunea
[islamică] pentru a se elibera de sub dictatura reg imurilor [musulmane] nedrepte și
renegate de la putere, robii Statelor Unite ale Americii”.144
În perioada sa de glorie, al -Qaida reprezenta, pentru promotorii fundamentalismului
islamic, simbolul lu ptei împotriva cotropirii lumii musulmane de către Occidentul „infidel”. La
rândul său, Osama bin Laden devenise un simbol care canaliza sentimentul de furie al lumii
musulmane împotriva Statelor Unite ale Americii (binladenism) .
De cealaltă parte a baric adei, occidentalii îl consideră pe bin Laden un avatar al
„islamo -fascismului”.145
Coaliția antiteroristă internațională împotriva al -Qaida este legitimat ă ca o luptă a umanității
împotriva unei doctrine religioase reacționare (a se citi teroristă) și retrograde (a se citi
fundamentalistă ). Osama bin Laden era conștient de percepția negativă a Occidentului față de
fundamentalism islamic și terorism și încerca să inducă ideea unei „stări de asediu” a „ infidelilor”
asupra l umii islamice, adică existența unui „conflict al civilizațiilor ” occidentală și islamică.146
Binladenism -ul împăr țea omenirea în „slujitorii lui All ah” (Dar al -Islam) și „infideli” (Dar
al-Harb) , cele două părți fiind într -un conflict permanent. Pentru bin Laden, lumea islamică (Dar al –
Islam) a căzut în necredință și apostazie , doctrina fundamentalist islamică reprezentâ nd unica
salvare a lumii musulmane.147 Conform lui bin Laden, musulmanii au avut parte doar de
agresiune, injustiție și nedreptate din cauza alianței „cruciaților” și „sioniștilor ”: „sângele musulman a
fost vărsat în Palestina și Irak. Masacrele musulmanilor din Qana (Liban), Burma, Kașmir, Assam,
Filipine, Fatani, Ogadin, Somalia , Eritrea, Cecenia și Bosnia sunt încă proaspete în memoria
noastră. Toate acestea au avut loc sub ochii lumi i occidentale , care nu numai că nu a
împiedicat aceste atrocități ci, sub acoperirea nedreaptă a Organizației Națiunilor Unite, i -au
împiedicat pe frații noștri să se apere. Apărătorii Islamului s -au trezit și au realizat că sunt
principala țintă a agresiu nii din partea alianței „cruciaților” cu „sioniștii”. Propaganda mincinoasă,
cu privire la necesitatea apărării „drepturilor omului”, a fost dată în vileag de masacrarea
musulmanilor din orice colț al lumii.148
Se poate observa că bin Laden construise o imagine selectivă și distorsionată a
realităților cu care se confrunta lumea islamică. Pentru aceasta, bin Laden folosea î n
discursurile sale atât un vocabular de termeni religioși, cum ar fi „infidel” (kufr) , „opresor”
(mufsid fil -ard) sau arogant (mutajabbir) cât și de termeni politici, politica externă a
Occidentului față de lumea islamică, drepturile popoarelor, lupta de eliberare a musulmanilor
din Palestina sau denunțarea alianțelor regimurilor arabe cu Statele Unite ale Americii.149
Analizând decretul religios (fatwa ), emis de Osama bin Laden, în anul 1998, prin care
îndemna musulmanii la „război sfânt” împotriva Statelor Unite ale Americii, Bernard Lewis
subliniază modul în care acesta interpreta atât realitatea (de exemplu , etichetarea prezenței

143 Paz, Reuven: The Global Jihad Brotherhood: Egiptian Islamic Jihad and the Islamic Movement of
Uzbekistan , Policywatch, No. 561, September 2 4, 2001.
144 *** Al-Jazriah TV, February 11, 2003, www.aljazeera.com
145 Burke, Jason: Will the real al -Qaida please stand up? , The Guardian , March 11, 2006,
www.guardian.co.uk
146 Bergen, Peter: The gift of hindsight , The Guardian , September 7, 2002, www.guardian.co.uk
147 Forte, David: Radical Islam vs. Islam , Ashbrook Center for Public Affairs at Ashland University, Ohio,
September 2001, www.ashbrook.org
148 Bin Laden, Ossama: Declaration of War against the Americans Occupying the Land of the Two Holy
Places , Al Quds Al -Arabi , August 1996.
149 Aburish, Said: A Brutal Friendship: the West and the Arab Elite, St. Martin's Press, New York, 1997.

forțelor militare amer icane în Arabia Saudită, la invitația casei regale saudite, era considerată
„o invazie a locurilor sfinte de către cruciați”) cât și religia islamică (cerând uciderea, fără
discriminare , a „tuturor infidelilor” americani, oriunde s -ar afla aceștia în lume) .150
Conform lui bin Laden, „uciderea americanilor și aliaților acestora, atât militari cât și civili,
este o datorie sfântă. Orice musulman care crede în Allah și dorește să ajungă în Paradis
trebuie să ucidă americani, cu orice preț!”151
Mesajul lui Osama bin Laden vorbește de obligația musulmanilor de a ridica stindardul
Jihad -ului împotriva „infidelilor” care au cotropit „locurile sfinte” ale Islamului. Eliberarea
acestora reprezintă cea mai mare victorie pentru musulman, este datoria fiecărui musulman,
chiar cu prețul sacrificiului suprem (ishtihar) .152
Care era justificarea lui bin Laden pentru această interpretare războinică a religiei
islamice? Politica externă americană privind lume a islamică, faptul că guvernele arabe s -ar afla
în slujba SUA, care consumă un procent nejustif icat de mare din resursele naturale (a se citi
petrol) în vreme ce marea masă a populației, din statele (musulmane ) care dețin aceste resurse
naturale, trăiesc sub pragul sărăciei. Statele Unite ale Americii ar fi o democrație ipocrită, care
oferă sprijin militar și financiar Israelului, intrusul sionist din Orientul Mijlociu, precum și
regimurilor arabe totalitare și represive, cum ar fi cele din Egipt, Algeria și Arabia Saudită,
unde vocea poporului musulman este redusă la tăcere.153
Acest discurs al umilinței și rușinii îndurate de lumea musulmană din partea SUA și
Israelului, este seducător pentru musulmani. Soluția avansată de grupările fundamentalist
islamice? Măsurile extreme și “eroismul”, până la sacrificiul suprem, în numele religiei
islamice.
Se pare că ascens iunea lui bin Laden a constituit o inevitabilitate istorică pentru lumea
musulmană, reprezentând întruchiparea unei identități musulmane renăscute . O mare parte a
lumii musulmane îl vedeau ca un brav campion al revoluției și răzvrătirii, un personaj de
dimensiuni mitologice care exercita atracția unui David în lupta cu Goliat. După secole de
declin, aceștia îl vedeau pe bin Laden ca pe un aducător de speranță și demnitate pentru
un popor apăsat de umilință și exploatare.154
Însă, în toate declarațiile sale publice, bin Laden a respins cu fermitate ideea că este,
sau dorește să devină, conducătorul suprem al lumii musulmane în războiul împotriva
Occidentului. Mai degrabă, acesta consid eră că rolul său, respectiv al grupării al -Qaida
este de a „instiga” lumea musulmană să declare „război sfânt” opresorilor „cruciați” și
„sioniști”. Conform lui bin Laden: „datoria mea a fost să -i trezesc pe musulmani și să le arăt
ceea ce este bine să fac ă”, (…) să provoc națiunea musulmană (ummah) să se ridice și să –
și elibereze teritoriile, să lupte pentru Allah și să facă din legea islamică cea mai importantă
lege dintre toate iar cuvântul lui Allah cel mai important cuvânt de pe pământ”.155
Așadar, al -Qaida hrănea marea mulțime a susținătorilor săi cu o filozofie a injustiției
sociale, a „imperialismului” occidental și a răzbună rii. Imagini ce prezintă distrugeri, oameni
fără case sunt difuzate în lumea întreagă datorită dezvoltării spectaculoase a tehnologiilor de

150 Lewis, Bernard: License to Kill: Ossama bin Ladin‟s Declaration of Jihad , Foreign Affairs, No.77, 1998.
151 *** The Fatwah Urging Jihad Against Americans, signed by Usamah Bin -Ladin; Ayman al -Zawahiri, leader
of the Jihad Group in Egipt; Abu – Yasir Rifa'i Ahmad Taha, a leader of the Islamic Group; Sheikh Mir
Hamzah, secretary of the Jamiat -ul-Ulema -e-Pakistan; and Fazlul Rahman, leader of the Jihad Movement in
Bangladesh , Al-Quds al -Arabi, Febuary 23, 1998.
152 Bin Laden, op.cit.113.
153 Appleby, Scott R: The Unholy Uses of the Apocalyptic Imagination: Twentieth Century Patterns in Abbas,
Amanat; Collins, John J. (eds.): Apocalypse and Violence , The Council on Middle East Studies, 2004.
154 Atwan, Abdel Bari: The Secrets of al Qa‟ida , apud Lumea, nr.8 (173)/2007.
155 Scheuer, Michael: Coalition Warfare: How Al -Qaeda Uses the World Islamic Front Against Crusaders and Jews ,
Terrorism Focus, Volume 2, March 31, 2005, www.jamestown.org

comunicație. Internet -ul și televiziunea prin satelit au adus aceste imagini ale disperării la
noi acasă. Tocmai ace ste imagini au fost folosite de al -Qaida pentru a recruta și trimite în
linia întâi teroriști, în războiul global declarat “imperialismului” civilizației occidentale.
Războiul din Afganistan împotriva „terorismului apocaliptic” a fost considerat ca fiind
„un război just ” în Occident, însă f olosirea disproporționată a forței, în raport cu scopurile
declarate, a reaprins flacăra militantismului jihadist și a justificat apelul la declanșarea
„războiului sfânt”.156
Conform lui Michael Scheuer, invadarea Afganistanului și Irakului a fost percepută de
majoritatea covârșitoare a celor 1, 3 miliarde de musulmani ca o declarație de război a
Occidentului (mai ales a SUA) împotriva lumii islamice. Scheuer afirmă că musulmanii au
început să perceapă SUA ca pe o putere colonială care, împreună cu Israelul , dețin forțe
militare î n cele mai importante locuri sfinte ale religiei islamice: Arabia Saudită (Mecca,
Medina), Irak (Najaf, Kerbala), Ierusalim.157
Pe acest tărâm fertil, propaganda jihadistă a lui Osama bin Laden dădea roade și o
subcultură înfloritoare a „războiului sfânt” împotriva Occidentului radicaliza lumea
musulmană.158
De menționat că, pe acest fundal ideologic, anterior izbucnirii „primăverii arabe”,
regimurile represive din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord au încercat, uneori având
succes, să convingă o lume întreagă că existau doar două opțiuni posibile: ori sprijinirea
lor, ori un califat islamic sub dominația de al -Qaida. La rândul său, al -Qaida pretindea că
reprezintă singura alternativă la regimurile represive din statelor musulm ane, care erau
susținute de „infidelii” occidentali.159
Fără îndoială, „primăvara arabă” a ajutat la discreditarea ideologiei lui bin Laden. Al –
Qaida denunța pluralismul și reprezentarea și nu promova emanciparea politică,
diversitatea opiniei sau dezvoltarea economică. Binladenism -ul a fost lăsat în urmă, mare
parte din lumea musulmană dezicându -se de Osama bin Laden din cauza imaginii de
teroriști pe care acesta le -a creat -o în întreaga lume, încercând să -și creeze o nouă
identitate.160
Pe acest fond, eliminarea lui Osama bin Laden din ecuația jihadistă a fost semnalul
apunerii parad igmei de securitate numită „terorism global de inspirație al -Qaida”. Asta nu
înseamnă însă că amenințarea jihadistă a dispărut ci că, pe de -o parte, am asistat la o
„teritorializare” a terorismului de sorginte fundamentalist islamică, pe de altă parte
cons olidarea pozițiilor militanților al -Qaida din Irak și Afganistan în Africa de Nord sau Siria
au generat urmări negative pentru întreaga lume.161
Cu privire la rolul jucat de al -Qaida în „primăvara arabă”, Philipp Holtmann consideră
că, deși părea că gruparea teroristă a fost luată pe nepregătite de prăbușirea regimurilor
dictatoriale din Africa de Nord, a reacționat însă la schimbare, jihadiș tii întrezărind
oportunități în prăbușirea acestor regimuri în Egipt, Tunisia și Libia. Conform lui Philipp
Holtmann, pe forumurile jihadiste o temă curentă era cea legată de faptul că deoarece

156 Bishara, Marwan: Des guerres asymétriques au « chaos constructif», Le Monde Diplomatique, Octobre
2006, www.monde -diplomatique.fr
157 Abedin, Mahan: Michael Scheuer on the 'War on Terror' , Jamestown Foundation's Terorism Monitor,
December 10, 2004, www.jamestown.org/publications
158 Burke, Jason: Osama bin Laden‟ s death: What now for al -Qaida?, The Guardian, 2 May 2011,
www. guardian .co.uk
159 Knoope, Peter; Kessels, Eelco: Al Qaeda‟s Final Dance: A Deadly Tango for Two, 10 March 2011,
www.ict.org.il
160 Takeyh , Ray: What‟s Next for al Qaeda, 2 May 2011, www.cfr.org.
161 Ciubotaru, Andra: Analiza Stratfor: Irelevanta tactica a mortii lui Osama bin Laden, 2 mai 2011,
www.h otnews.ro.

serviciile de securitate sunt slăbite de aceste revolte popula re apar spații libere de
acțiune.162
Ca urmare, jihadiștii au profitat și profită de dezorganizarea armatelor și polițiilor, de
luptele civil e și insurecții, de accesul la depozite de arme pe care nimeni nu le mai păzește,
precum și de deziluzia celor care și -au pus speranțe mari în schimbările de regim și a căror
speranțe s -au năruit.
Conform lui Ernst Uhrlau, fostul președinte al Serviciului Federal German de
Informații, eliminarea lui Osama bin Laden nu a însemnat sfârșitul al -Qaida, grupările
afiliate, precum cele din Maghreb sau din Peninsula Arabă, recâștigându -și
independența.163
Mai mult, Ernst Uhrlau considera că, deși al -Qaida nu a jucat niciun rol în revoltele
din lumea arabă, grupările jihadiste regionale au profitat de situația creată. Astfel, în Libia,
au fost devastate depozitele de armament, iar armele au ajuns nu doar la rebeli, ci și în
sudul țării, la luptătorii al -Qaida din Maghrebul Islamic.164
Și Dominique Thomas atrăgea aten ția la acea dată că, în Egipt au ieșit din închisori
mii de oameni, printre care și jihadiști cu CV -uri impresionante, iar în Libia au fost
semnalați jihadiști care s -au întors din exil pentru a lupta de partea insurecției, a ceste
revolte fiind considerate noi fronturi deschise pentru Jihad.165
De asemenea, al -Qaida din Maghrebul Islamic a profitat de pe urma conf lictului
libian pentru a recruta simpatizanți, fără a face apel, în mod obligatoriu, la o dimensiune
ideologică. Războiul din Libia din cauza căruia mul ți sahelieni s -au trezit fără mijloace de
subzistență pe teritoriul libian a făcut ca ace știa să fie atr ași de această grupare.166
Astfel, al -Qaida din Maghrebul Islamic a recrutat combatanți din rândul tinerilor
sahelieni săraci și al mer cenarilor africani refugiați în Libia. Încă din 2011, serviciile de
informații ale statelor din regiunea Sahel avertizau că al -Qaida din Maghrebul Islamic se
pregătește să întreprindă acțiuni de proporții în sudul Algeriei și în Mauritania, lucru
confirmat de atentatul terorist din Algeria din 2011, revendicat de secta islamistă Boko
Haram, precum și luarea de ostateci de la Inamenas, din 2013, revendicată de al -Qaida din
Maghrebul Islamic.167
Mai mult, profitând de haosul creat în Libia, grupările jihadiste precum fostul Grup
Islamic de Luptă Libian, care s -a contopit în al -Qaida din Maghrebul islamic, au văzut în
războiul civil din Libia o mare oportunitate, pumn ul de fier al regimului Gaddafi, care i -a
strivit atât de mult timp, fiind anihilat. Noman Benotman, fost lider al grupării afiliate al –
Qaida din Libia, declara la acea dată că „jihadiști independenți” s -au alăturat forțelor rebele
din Libia.168
Unul dintre liderii rebelilor libieni în timpul luptelor cu forțele loiale regimului Gaddafi
era Abdel -Hakim al -Hasidi care recunoscuse public că existau luptători al -Qaida în rândul

162 Ehrhardt, Christoph: Al Qaida in Libyen. Das Chaos als Chance , Frankfurter Allgemeine Zeitung, 25
februarie 2011.
163 Terrorismus nach Bin Laden, BND -Chef warnt vor fanatischen Einzeltätern, Der Spiegel, 06 May 2011.
164 Heflik, Roman; Holz, Karsten Kamm: Ernst Uhrlau: Die Welt wird unkalkulierbarer, 18 April 2011,
www.abendblatt.de.
165 Sița, Pepa: Al -Qaeda ar putea profita de revoltele din lumea arabă, estimează experții, Agerpres, 11
martie 2011.
166 Musumeci, Giampaolo: Al Qaeda nel Maghreb dopo la morte di Bin Laden – L‟INTERVISTA, 11 maio
2011, www.blog.panorama.it.
167 Benshimon, Samuel: AQMI: une résurgence radicale?, 22 august 2011 , www.sahelintelligence.com.
168 Lake, Eli: Ex-Al Qaeda Fighters May Have Joined Rebels, The Washington Times, 30 March 2011.

forțelor rebele, proveniți dn prima linie a războiului împotriva forțelor aliate din Irak și
Afganistan.169
Abdel -Hakim al -Hasidi și Sufyan Ben Qumu sunt doar doi dintre foștii mujahedini
afgani (primul fiind deținut și la Guantanamo Bay) care au luat parte la conflictul civil din
Libia.170
În context este de menționat și că, în 2010, Seif al -Islam Gaddafi, unul din fiii fostului
dictator libian, invita un grup de analiști occidentali pe probleme de terorism să asiste la
eliberarea din î nchisoare a 214 teroriști islamici, despre care a pretins că ar fi fost
„reabilitați”.171
Și în 2011, potrivit lui Noman Benotman, sute de militanți islamiș ti, arestați de
regimul lui Muammar Gaddafi în timpul insurgenței din Irak, despre care se știa că susțin
al-Qaida, s -au aflat printre prizonierii eliberați de la închisoarea „Abu Salim” din Tripoli.172
Toți acești jihadiști fuseseră îndeaproape monitorizați de regimul lui Gaddafi,
documente recuperate din arhivele serviciilor de securitate libiene reflectând îngrijorarea
fostului regim în legătură cu amenințarea jihadistă. Documentele menționate dezvăluie
detalii referitoare la preocuparea constantă a lui Muammar Gaddafi de a -i supraveghea
îndeaproape pe jihadiștii libieni, mai ales pe cei care au luptat în Ir ak și Afganistan.173
Este adevărat că poate „primăvara arabă” a limita t răspândirea ideologiei jihadiste,
acolo unde și atunci când populația a întrezărit că are mai multă libertate și oportunități
economice după revoltele din lumea arabă. Dar în locurile unde musulmanii au perceput
situația lor economică, politică și social ă ca fiind mai grea, deziluzia generată de această
stare de fapt a creat oportunități de recrutare pentru jihadiști.174
Din acest motiv, la perife ria „primăverii arabe” au înflorit mugurii radicalizării, fapt
care a fost exploatat de grupările jihadiste.
Michael Scheuer trăgea un semnal de alarmă cu privire la graba Occidentului de a
clama că revoltele din Orientul Mijlociu și Africa de Nord au ară tat slăbiciunea Al -Qaida și a
altor grupări de sorginte fundamentalist islamică. Conform analistului menționat, rolul
grupărilor islamiste ar putea să crească, iar în timp să devină chiar dominant, pentru că
populația acestor state este musulmană și aceste grupări dispun de cea mai eficientă
infrastructură la nivel local.
Totodată, conform lui Scheuer, un efect secundar al “primăverii arabe” presupunea
ca statele occidentale să își asume implicațiile unor operații contrateroriste pe care anterior
le-au exe cutat regimurile dictatoriale din statele arabe. Perioada când Mubarak, Saleh,
Gaddafi și Ben Ali depuneau eforturi de combatere a terorismului se încheiase, forțele
speciale și serviciile de informații americane și europene urmând a fi nevoite să capturez e
sau să ucidă jihadiști în teritoriile musulmane, pe care tiranii de ieri obișnuiau să -i înlăture.
Ca atare, statele occidentale au fost nevoite să decidă dacă sau/ și cum vor interveni pentru
anihilarea Daesh sau altor grupări de sorginte fundamentalist i slamică care își construiesc
baze logistice în Africa de Nord, Irak sau Siria. 175

169 Swami, Praveen; Squires, Nick; Gardham, Duncan: Libyan rebel commander admits his fighters have al –
Qaeda links, 25 martie 2011, www.telegr aph.co.uk.
170 Levinson, Charles: Ex-Mujahedeen Help Lead Libyan Rebels , The Wall Street Journal, 02 aprilie 2011.
171 Stern, Jessica: Arab revolutions don‟t mean end for Al Qaīda, April 20, 2011, www.boston.com.
172 Robertson, Nic; Cruickshank, Paul: Islamic militants a mong prisoners freed from Libyan jail, CNN
International, 27 august 2011, www.articles.cnn.com.
173 Erdbrink, Thomas; Warrick, Joby: Documents, declarations highlight Libyan concerns about Islamists, 31
august 2011, www.washingtonpost.com .
174 Stewart, Scott: Libya After Gadhafi: Transitioning from Rebellion to Rule, August 24, 2011,
www.stratfor.com.
175 Scheuer, Michael: Why the Mideast revolts will help al -Qaeda , March 4, 2011, www.washingtonpost.com.

Astfel, „succesul” revoltelor populare din Tunisia și Egipt, precum ș i conflictele civile
din Libia și Siria pot fi văzute ca o deschidere a “cutiei Pandorei” pentru grupările jihadiste.
Situația politică din Africa de Nord și Siria reprezintă un exemplu concludent pentru modul
în care state cu guvernare slabă sunt atractiv e pentru grupările teroriste de sorginte
fundamentalist islamică, reprezentând atât un tărâm fertil pentru radicalizarea populației,
precum și oportunități pentru colectarea de fonduri din exploatarea resurselor naturale cum
ar fi petrolul și diamantele.176
La "periferia primăverii arabe", radicalizarea a reprezentat un fenomen în
ascensiune, evoluțiile sociale și politice din Yemen, Egipt, Libia, Siria și Irak aduc ând
grupările jihadiste mai aproape de atingerea obiectivului de a transforma aceste țări în
baze logistice.
Atracția pe care o exercită Siria, Irakul, Peninsula Sinai, Libia sau Nigeria pentru
grupările jihadiste pare irezistibilă! Slabirea regimului lui Bashar al -Assad a condus la
apariția unui "sanctuar al jihadiștilor" în Siria, așa cum s -a întâmplat în Afganistan în anii
1990 sau la o "stare de haos", așa cum s -a întâmplat în Irak în perioada 2003 -2007,
situație în care grupurile jihadiste și -au consol idat poziția.177
După cum menționa și Matthew Olsen, Siria a devenit baza logistică și zona de
acțiune prioritară pentru grupările jihadiste, în vederea recrutării ș i pregătirii unui număr tot
mai mare de luptători.178
Al-Qaida a încercat să -și facă simțită prezența la perife ria a ceea ce s -a vrut
"revoluția siriană", prin intermediul Jabhat al -Nusra (Frontul pentru protecția cetățenilor de
la Levant), brigăzile Abdullah Azzam și Al Baraa ibn Malik , precum și alte grupări jihadiste,
dorind să conteste și să delegitimeze condu cerea insurecției împotriva regimului lui Bashar
al-Assad, cu scopul de a converti rebeliunea într -o operațiune jihadistă pe care s -o
controleze direct. Pentru o perioadă de timp, Jabhat al -Nusra și fosta al -Qaida din Irak (re –
branduită în Daesh) au luptat cot la cot în Siria.179
De men ționat că originile Daesh pot fi conexate cu insurgen ța jihadistă din Irak a lui
Abu Musab al -Zarqawi. Astfel, al -Zarqawi i -a jurat supunere lui Osama bin Laden și a
format al -Qaida din Irak, care a devenit o for ță jihadistă semnificativă în Irak, începând cu
anul 2004.
În 2006, după moartea lui Zarqawi, al -Qaida din Ir ak s-a re-branduit în Daesh. Abu
Bakr al -Baghdadi devine liderul grupării în 2010 și declan șează reconstruc ția capacită ților
de luptă ale grupării jihadiste, care a evoluat de la o grupare jihadistă care comitea
atentate teroriste pe teritoriul Irakului la o „armată adevărată“ a cărei strategie militară viza
preluarea controlului teritorial.180
Retragerea SUA din Irak, din luna decembrie 2011, coroborată cu politicile sectare
promovate de guvernul șiit condus de Nouri Al Maliki au favorizat revigorarea Daesh și au
avut ca efect recrudescen ța fenomenului terorist în Irak.
Este de menționat faptul că, încă din luna iulie 2012, Abu Bakr al -Baghdadi, a
decla nșat o campanie ideologică, mediatică și militară concertată împotriva majorității șiite
(aflate la putere în Irak) și regimului al -Assad (alavit) din Siria.

176 Shillinger, Kurt: Global Terror: Africa not Immune to Terror, Business Day , October 7, 2005.
177 Kaplan, Robert D: Syria and the Limits of Comparison , August 28, 2013, www.stratfor.com
178*** Editorial: Syria's forgotten war shouldn't be forgotten, 03/12/14, www.saratogian.com/opinion
179 Presence of al -Qaeda Raises Tension in Syria, Al -Jazeera, 9 iulie 2013.
http://www.aljazeera.com/video/middleeast/2013/07/201378202920481142.html
180 Jessica Lewis, The Islamic State: A Counter -Strategy for a Counter -State, Institute for the Study of War,
iulie, 2014, disponibil la http://www.understandingwar.org/report/islamic -state -counter -strategy -counterstate

Astfel, în 2012 și 2013, al -Baghdadi a condus două campanii teroriste separate, în
Irak în 2012, c ampania "Breaking Walls", a vizat guvernul șiit al lui Maliki și eliberarea unor
jihadi ști din închisoare, iar în 2013, campania "Soldier‟s Harvest" a vizat for țele de
securitate irakiene. 181
Tensiunile politice din Irak au accelerat revenirea al -Qaida din Irak, în decembrie
2012 suni ții din Irak declan șând o serie de proteste împotriva politicii duse de guvernul șiit
al lui Maliki în provincia Anbar. Atunci când for țele de securitate irakiene au atacat regiunile
în care suni ții protestau, atacurile suni ților împotriva țintelor șiite au crescut considerabil,
dublându -se în 2013 fa ță de 2012. De exemplu, când for țele de securitate irakiene au
încercat să disipe o adunar e de protestatari în Ramadi, la sfâr șitul anului 2013, o revoltă
locală a suni ților a gonit for țele de securitate din provincia Anbar, deschizând calea pentru
expansiunea Daesh.182
Cât prive ște conflictul civil din Siria și aici s -a creat un teren fertil pentru extinderea
acțiunilor Daesh. De și Daesh se află într -o stare de beligeranță cu al -Nusra, grupare
afiliată al -Qaida care ac ționează pe teritoriul Siriei, gruparea jihadistă controlată de al –
Baghdadi și-a extins controlul teritorial în Siria, punând bazele unui "stat de facto " în
regiunea de frontieră dintre Siria și Irak.183
De men ționat că tensiunile acumulate între cele două grupări jihadiste au provocat o
breșă în aprilie 2013, când Abu Bakr al -Baghdadi a proclamat că t oate grupările jihadiste
care activau în Irak și Siria se vor subordona lui, acționând concertat, în numele Daesh.
Abu Muhammad al -Jolani, liderul al -Nusra, a contestat supremația pe care al -Baghdadi
dorea să și -o aroge, solicitându -i lui al -Zawahiri să in tervină pentru a media conflictul ce
risca să izbucnească între cele două grupări jihadiste.184
Prin urmare, în septembrie 2013, al -Zawahiri a de cis să autorizeze Jabhat al -Nusra
ca fiind singura grupare afiliată al -Qaida care opera în Siria, cerându -i lui al -Baghdadi să -și
limiteze operațiunile doar pe teritoriul Irakului. Al -Baghdadi a contestat decizia lui al –
Zawahiri și, implicit autoritatea sa , în pofida jurământului de fidelitate pe care l -a depus în
fața liderului al -Qaida.
Urmare a acestei stări de fapt, mai multe grupări jihadiste rivale și -au unit eforturile,
la sfârșitul anului 2013, cu scopul comun de a -l forța pe al -Baghdadi să cedeze teritoriul pe
care-l controla și să părăsească Siria. Mai mult, în luna februarie 2014, conducerea al –
Qaida anunța că a rupt orice legături cu Daesh.185
În pofida tuturor disensiunilor create între grupările jihadiste men ționate, Daesh a
crescut în dimensiune și putere datorită ofensivelor militare în Siria și Irak, luptând
împotriva guvernelor din Irak și Siria, mili țiilor din Irak, for țelor armat e kurde, precum și
grupurilor rebele din Siria.186
Încă de atunci, Daesh a avut unele succese militare considerabile. În luna martie
2013, a cucerit oraș ul sirian Raqqa, prima provincie siriană aflată sub controlul său,
lansând o serie de atacuri succesive pe teritoriul Siriei, folosind echipamentul militar
confiscat din Irak. Astfel, în luna iulie 2014, jihadiștii au atacat două baze militare din nord –

181 Hoffman, Bruce : Al Qaeda's Uncertain Future, Studies in Conflict & Terrorism , No.36, 2013
182 Al-Qa„ida in Iraq (AQI) – Terrorist Groups." National Counterterrorism Cente r Calendar 2014. National
Counterterrorism Center, 23 June 2014
183 Laub, Zachary; Masters Jonathan : Islamic State in Iraq and Syria, August 8, 2014,
http://www.cfr.org/iraq/islamic -state -iraq-syria/p14811
184 Mendelsohn, Barak: After Disowning ISIS, al Qaeda is Back On Top , 13.02. 2014 ,
www.foreignaffairs.com/articles .
185 Ilie, Ana: Retrospectiva 2013: Siria – un razboi al umbrelor si al aparentelor, 31 Decembrie 2013,
Ziare .com.
186 "How ISIS Works." The New York Times. 16 Sept. 2014. Web. 11 Nov. 2014.

estul Siriei precum și de lângă Alep. Aceste atacuri marchează și o schimbare
semnificativă a raporturilor de forțe în conflictul civil din Siria, Daesh schimbându -și tactica
de luptă vizând slăbirea treptată a rebelilor sirieni sustinuți de Occident, prinși la mijloc
între grupările jihadiste și forțele loiale regimului lui Bashar al -Assad.187
În ceea ce privește situația din Irak, începând cu luna ianuarie 2014, Daesh a
fructificat creșterea tensiunilor dintre minoritatea sunită și guvernul șiit pentru a prelua
controlul asupra orașelor Fallujah, Ramadi din pro vincia sunită Anbar și au o prezență
sporită în orașe de la granița cu Turcia și Siria. Cucerirea orașelor Mosul și Tikrit, în luna
iunie 2014, este însă cea care a șocat în întreaga lume, trăgând un semnal de alarmă
referitor la capacitatea și mijloacele de luptă (inclusiv armament greu) folosit de jihadiștii
conduși de Abu Bakr al -Baghdadi.
De menționat că Daesh nu ar fi putut să desfășoare acțiunile militare din Irak dacă
nu ar fi primit un sprijin substanțial de la triburile locale sunite. De asemenea , foștii strategi
militari fideli lui Saddam Hussein, împreună cu luptătorii din grupările Jaish al -Mujahideen
și Jaish Ansar al -Sunnah joacă un rol important în succesul atacurilor lansate de al –
Baghdadi. Acestora li se alăturau, atunci câ nd interesele erau convergente, majoritatea
grupărilor para -militare sunite ostile guvernului central dominat de șiiți, precum și un număr
semnificativ de membrii ai Awakening Council , care s -au alăturat acestor grupări para –
militare, coordonate de Majlis Thuwar al Anbar (Consiliul insurgenților din Anbar).188
În luna iunie 2014, a lansat o ofensivă de amploare în nordul Irakului, preluând, într –
o perioadă scurtă, controlul unor suprafe țe considerabile din Irak, precum și a unor
localită ți importante, precum Mosul (al doilea ora ș ca mărime din Irak) și Tikrit.189
Pe fondul ob ținerii acestor succese opera ționale semnif icative, în vara aceluia și an,
Daesh a anun țat înfiin țarea Califatului Islamic, sub conducerea liderului grupării, Abu Bakr
al-Baghdadi (care s -a autointitulat Califul Ibrahim).190
Declararea califatului islamic de către Abu Bakr al -Baghdadi a reprezentat o mutație
majo ră, fosta grupare afiliată al -Qaida făcând pasul de la o ramură a unei rețele care
lansează atacuri teroriste împotriva unor ținte slabe, într -un efort de a forța Occidentul să
se retragă de pe teritoriile locuite de musulmani, pentru a destabiliza și, ev entual, înlocui
regimurile "infidele" și "apostate" din acele state. Daesh nu se dorește a fi doar o "bază"
din care se planifică atacuri teroriste ci un "stat", violent și cotropitor.
În plus, Daesh controlează mai mult teritoriu decât orice altă grupare afiliată al –
Qaida, acest lucru datorându -se și faptului că a rechiziționat armament greu de la forțele
de securitate irakiene, care s -au retras în fața ofensivei lansate de jihadiștii lui al -Baghdadi
în zonele majoritar sunite.
Progresele rapide în aplic area strategiei de campanie în Irak indică faptul că al –
Baghdadi a învățat din greșelile altor grupări afiliate al -Qaida, încheind alianțe provizorii cu
triburile sunite și cu cu cei care au luptat în armata lui Saddam Hussein. Arogându -și
atributele stata lității, Daesh se auto -definește ca entitate care poate guverna, furniza bunuri

187 Spencer , Richard: Islamic State uses high grade captured weapons to fight Assad troops in Syria, 25 July
2014,
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/middleeast/syria/10991995/Islamic -State -uses -high-grade –
captured -weapons -to-fight-Assad -troops -in-Syria.html
188 Bhalla, Reva: The Intrigue Lying Behind Iraq's Jihadist Uprising, 17 June 2014, www.s tratfor.com
189 Lauren Squires și Nichole Dicharry, Iraq Situation Report: August 13, 2014, Institute for the St udy of War,
21.08.2014, http://iswiraq.blogspot.ro/2014/08/iraq -situation -report -august – 13-2014.html
190 Aaron Y. Zelin, Abu Bakr Al -Baghdadi: Islamic State‟s Driving Force, Washing ton Institute for Near East
Policy, 31.07.2014, http://www.bbc.com/news/world -middleeast -28560449

și servicii publice, inclusiv securitate. Pe scurt, adoptă atât modelul de guvernare al
HAMAS și Hezbollah cât și tactica militară a acestora.191
Nu în ultimul rând, Daesh este cea mai bogată și mai bine dotată, din punct de
vedere militar, grupare teroristă din istoria recentă. Liderii săi au obținut sute de milioane
de dolari din exploatarea câmpurilor petrolifere din estul Siriei și din jefuirea filialei băncii
centrale irakiene din Mosul. Ofensiva militară declanșată le -a permis, de asemenea, să
jefuiască baze militare irakie ne, beneficiind astfel de dot ările unei armate moderne, inclusiv
tancuri și artilerie. Așadar, nu asistăm la ofensiva fragilă și necoordonată a unor insurgenți
înarmați precar, ci avem de -a face cu o forță militară care dispune de tehnică de luptă
performantă.192
Cu privire la strategia militară pusă în practică de Daesh, într -un articol publicat î n
principalul mijloc propagandistic al Statului Islamic (publicația Dabiq), aceasta este
descrisă drept un război de gherilă în trei etape politico -militare, care oglindesc vocabularul
tehnic al lui al -Zarqawi (fostul lider al -Qaida în Irak): "nikayah" (at acuri teroriste pentru a
zădărnici acțiunile guvernului central și pentru a crea cât mai mult haos posibil pentru a -l
determina să -și retragă forțele din regiunea țintă), "tawahhush" (jihadiștii sunt în măsură să
preia controlul prin intermediul unui guver n primitiv) și "tamkin" (consolidarea sau instituirea
unui stat). Toate aceste etape ar avea loc, ideal, într -o țară cu o guvernare precară, în
regiuni pe care gherilele jihadiste le pot controla!193

12. Terorism 2.0: rolul re țelelor de socializare în radicaliza rea tinerilor
musulmani
Abu Bakr al -Baghdadi și acoli ții săi vor recruta în special tineri deoarece ace știa sunt
cei mai vulnerabili de a crede în falsele lor profe ții! În perioada de adolescen ță, în principal,
cu prelungire în perioada tinere ții, ace știa trec printr -o criză de identitate caracterizată prin
refuzul de a respecta normele deja instituite de către societate.
Provin din familii sărace, care nu s -au adaptat bine în țara care îi găzduie ște, care
se simt marginaliza ți, nu au un nivel crescut de e duca ție, nici slujbe care să îi facă să se
simtă împlini ți și care consideră că e șecul lor în via ța a fost dezvoltarea firească a faptului
că societatea i -a respins deoarece sunt diferi ți.194
Adolescen ții sunt în căutarea identității lor ca oameni. Una dintre caracteristicile
definitorii ale acestei etape este gândirea în extreme – în alb și negru – emoțiile putând fi
foarte intense și să îi cop leșească, fiind dificil de controlat. Sunt ușor impresionabili, ușor
de convins și de manipulat, mai ales de cei din afara familei. În cazurile în care relația
adolescentului cu familia sa este tensionată, când acesta a fost neglijat sau răsfățat peste
masură în copilărie, când sunt tensiuni între părinți sau când atmosfera de familie este
conflictuală, acesta încearcă să -și caute un sens în via ță în afara familiei.
Orice oportunitate care le -ar oferi posibilitatea de a face ceva deosebit, în aparență,
destul de facil de realizat, ar putea părea foarte atractivă pentru această categorie de
vârstă, în mod deosebit pentru cei fără o susținere familială. Iluzia de a deveni renumit,
care are o doză de spectaculos sau strălucire, poate părea ceva foarte dezirabi l, mai ales
pentru adolescen ții care se află în plin proces de “eliberare” de sub tutela familiei.

191Nazer, Fahad: Can the West live with 'brutal' al Qaeda offshoot ISIS? 6 August 2014,
http://edition.cnn.com/2014/08/06/opinion/nazer -west-isis/index.html
192 Blair, David : Here‟s how to avoid 'mission creep' in Iraq, 19 August 2014, http://www.telegraph.co.uk
193 Ryan , Michael W. S: Dabiq: What Islamic State‟s New Magazine Tells Us about Their Strategic Direction,
Recruitment Patterns and Guerrilla Doctrine, 1 August 2014 , http://www.jamestown.org
194 Williams, S. Katherine: Textbook on Criminology. [New York]: Ed. Oxford University Press.p.504, 2004

Psihologii atrag aten ție asupra următoarelor aspecte catalizatoare ale acestui
proces de „eliberare” a adolescentului:
 se dezvoltă spiritul autocritic, ac esta simte că este o individualitate distinctă, o
personalitate,
 se manifestă, în mod accentuat, spiritul de independen ță și afirmare de sine,
 se manifestă conflictul între generații,
 își pune problema înțelegerii oamenilor și societă ții,
 își pune acut problema orientării școlare și profesionale
Adolescen ții fără scop în via ță, care nu -și găsesc locul în societate, ajung să creadă
că sunt campioni ai grupului pe care îl reprezintă, adică al adep ților acestor fal și profe ți și
că sacrificiul lor este pentru binele celor prea slabi pentru a lupta. Pentru a subordona
adolescentul grupului, discursul radicalizant îl îndepărtează de mediul pe care îl cunoa ște
și de to ți cei cu care interac ționează : profesori, educatori, părin ți sau prieteni. Adolescen ții
sunt încuraja ți să se rupă de ceea ce este „impur” pentru a ajunge la ceea ce este „pur din
punct de vedere religios”.
Sentimentul care le este transmis, este că societatea seculară este păgână. Altfel
spus, pentru a se feri tot ceea ce se încadrează î n declinul general, adolescen ții trebuie să
dezvolte un sentiment de apartenen ță la o comunitate mai curată, mai presus de restul
lumii. Concret, adolescentul este rupt de mediul său social.
În prima etapă a radicalizării, comparându -și condi ția socială c u cea a “celorla ți”,
adolescentul începe să -și pună întrebări, se simte marginalizat. Uneori, premergător
„afilierii”, în via ța sa apare un element declan șator – un eveniment cu o puternică
încărcătură emo țională, precum decesul unei persoane apropiate sau pierderea locului de
muncă, dublată de e șecul de a ie și pe cont propriu din această situa ție.195
În cea de -a doua etapă, individul încearcă să se reinventeze, evaluând doctrine
religioase, ideologice, politice și identificându -se cu acelea care sunt definito rii pentru el.
Caută mai apoi compania unor persoane care îi împărtă șesc opiniile. Pentru problemele cu
care se confruntă, va găsi vinova ți în exterior.
În a treia etapă, adolescentul este supus unui proces de de -personalizare, fiind făcut
să renun țe la a cele elemente care îl diferen țiau de restul membrilor grupului. Ideile ori
valorile în contradic ție cu cele ale grupului vor fi estompate. Adolescentul va începe să
capete convingerea că, în afara grupului, nu ar mai avea nicio șansă de a avea o via ță
acce ptabilă și începe să fie angoasat de perspectiva de a nu mai face parte din grup.
În etapa a patra, adolescentul începe să creadă că orice idee care se află în
contradic ție cu viziunea grupului, este negativă. Consideră că dreptatea trebuie să fie
înfăpt uită prin ac țiune. Adolescentul se pregăte ște, la nivel mintal, pentru a întreprinde, la
nevoie, ac țiuni agresive din punct de vedere fizic, și caută justificări pentru eventualitatea
susținerii unui asemenea act.
În ultima etapă a radicalizării adolescent ului îi este atribuit un rol de sine stătător,
este supus la antrenamente fizice și la training -uri care să îl pregătească pentru a -și putea
performa rolul după a șteptări.
Adolescen ții sunt cei mai pasibili de a deveni extremi ști, reprezentând 63% din cei
dispusi sa lupte in Siria sau Iraq. Peste 40% dintre ace știa sunt depresivi: „ studiile
anterioare arătau că tinerii radicaliza ți se sim țeau fără teritoriu, de nicăieri. Noul discurs

195 Lousberg, M., Griffioen – Young, H.J., Dyevre, A., Goetz, P., Calvez, C., Mure șan, L., Botescu, G. (2007).
Crime. Containing Radicalisation in Modern Europe. E d. Under the direction of the Dutch Ministry of the
interior and Kingdom Relations.
pag. 227

terorist, însă, îi atinge și pe cei care nu au aceste sentimente, sunt fo arte bine ancora ți în
societatea în care trăiesc, indiferent dacă sunt urma și ai imigran ților sau nu. Sentimentul
de exil, legătura cu imigra ția sau pur și simplu raportul cu teritoriul în care trăiesc nu mai
reprezintă un indicator determinant în profilul tinerilor atin și azi de radicalizare. ”196
Forțele sociale preponderente îi încurajează „să -și părăsească căminul” și să
pornească î ntr-o misiune de explorare a propriei identități, pentru a -și descoperi propriile
valori, pe care apoi să și le exprime liber.
Tinerii “jihadi ști” încep să se auto -analizeze, dar în timp ce adolescen ții de vârsta lor
se auto -perfecționează, în marea lor m ajoritate, prin artă sau sport, ace știa devin o pradă
ușoară pentru vânzătorii de teroare (adică recrutorii) care le promit tot ce e mai bun în
ambele lumi: auto -exprimare, măreție și respect față de sine combinate cu un context
religios al demnității pers onale și al înțelegerii vieții. Atentatorii sinucigași din Occident
sunt novici, maleabili și frustrați, îndrumați de vânzători ai terorii, iar misiunile lor sinucigașe
sunt, în primul rând, acte de auto -perfecționare eronată și hiperbolică, care trebuie înțelese
în contextul concepției occidentale liberale privind identitatea personală.197
Există însă și adolescen ți care se alătură elementelor teroriste din nevoia de a sim ți
adrenalina și deoarece cred că astfel vor avea parte de o aventură care le va aduce și
faimă. Faima le oferă acestora iluzia de a fi celebru și importan ți în grupul de apartenen ță
cel pu țin, dacă nu la nivel “mondial”, că ar conta pentru ceilal ți. Cherif Kouachi, unul dintre
atentatorii de la Charlie Hebdo, din luna ianuarie 2015, ar fi dorit să “evadeze” din via ța lui
măruntă de infractor prin a devein un ra pper faimos.198
Faima pare a fi mobilul ac țional și în cazul lui Mohammed Emwazi, britanicul căruia
“istoria” și semenii i -au rezerva t porecla de “Jihadi John”. Un adolescent necunoscut din
Londra apare acum ca un nou tip de jihadist, cel care decapitează occiddentali, notorietate
consacrată de un spot video în care îl decapitează pe semenul său, jurnalistul american
James Foley. Emwaz i este idolatrizat de recru ții Daesh ca fiind “jihadi cool”, noua
„titulatur ă” care conferă un status social tinerilor musulmani din Europa .199
Recrutorii Daesh au dezvoltat cinci „mituri” pentru a fi mai atractivi pentru posibilii
recru ți:
 mitul „eroului cavaler” – impresionează în special sexul masculin, care î și
imaginează că fără interven ția lor , nu s -ar schimba nimic. După sosirea sa în Siria,
în 2013, francezul Maxime Hauchard (Abu Abdullah al -Faransi), un călău al Daesh
care apare într -un videoclip în care decapitează 18 prizonieri sirieni și pe cetă țeanul
american Peter Kassig, a distribuit un comentariu pentru un site jihadist cu titlul
"Jihadi știi, supe -eroii contemporaneită ții?“, în care sublinia faptul că „jihadi știi își
părăsesc țările de origine pentru a lupta în ținuturi necunoscute pentru apărarea
văduvelor și orfanilor, adică a cel or oprima ți…”200
 mitul „eroului umanitar” – o cauză umanitară precum ajutarea copiilor gaza ți de
guvernul sirian, care atrage sexul feminin;

196http://www.cpdsi.fr/wp -content/uploads/2014/04/SYNTHESE -BILAN -PEDAGOGIQUE -ET-FINANCIER –
2014 -CPDSI -2.pdf
197Kristjánsson, Kristján: Suicide bombing as deluded self
enhancement , in Sharpe, Mary: Suicide Bombers: The Psychological, Religious and Other Imperatives, IOS
Press, Amst erdam, 2008
198 Christopher Lasch: The Culture of Narcissism: American Life in an Age of Diminishing Expectations
Paperback – May 17, 1991
199 http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/mohammed -emwazi/11473174/Jihadi -John -hostage -tells-
how-British -militant -wanted -maximum -drama -for-his-executions.html
200 http://www.trackingterrorism.org/group/maxime -hauchard -abu-abdullah -al-faransi -executioner -individual –
profile

 mitul „celui care duce apa” – este modelul care func ționează cu cei care caută un
lider, cei care au nevoie de cineva care să le arate ce trebuie să facă;
 mitul „Call of Duty” – face referire la jocuri video de război pentru adolescen ții care
doresc să lupte, să ac ționeze. Obisnuin țele zilnice, de multe ori plictisitoare și
redundante pot fi influen țate și ghidate de o activitate amuzantă sau un joc, care
este prin natura sa plăcut. Rezultatul se traduce în implicarea utilizatorilor de
platforme în rezo lvarea aparentă a unor problem de via ță. Prin urmare realitatea
virtuală preia controlul în fa ța realită ților din via ța de zi cu zi, devenind astfel singurul
sistem referential al adolescentului. Această tehnică maximizează rela ția apropiată
dintre lumea v irtuală și cea reală și o exploatează pentru a informa, a ghida și a oferi
oportunitatea unor experien țe ce depă șește grani țele obișnuite, atât cele etice sau
legale cât și a celor teritoriale. Jihadi știi folosesc universul virtual din lumea jocurilor
video, violen ța virtuală a unui joc de ac țiune precum "Counter Strike" putând
predispune un adolescent, instabil din punct de vedere emo țional, să caute „o
confruntare reală” în Siria sau Irak ;
 mitul celui care nu recunoa ște „nicio limită” – adresat persoan elor instabile
emoțional dispuse să comită acte violente J ake Bilardi, cunoscut lumii întregi ca fiind
“Jihadi Jake”, cetățean australian, s -a nascut în 1996. Acesta a rămas cu mama sa
în urma divorțului dintre părinți, când avea 10 ani. Legătura cu tatăl său este
restabilită abia în 2009, când se mută la Melbourne împreună cu frații săi mai mari,
la casa tatălui. Este timid, studios, cu o statură firavă, fiind uneori agresat de colegii
de liceu ceea ce -l face să se considere “victima unei opresiuni”. Jake își dedică
majoritatea timpului studiind despre diferite grup ări teroriste despre care consideră
că luptă pentru apărarea celor opresați. Conform ultimei postări de pe blogul său, în
urma unor discuții avute pe forum -urile și chat -urile Daesh, găsește un “frate
adevarat” care să -l ajute să zboare în Turcia și să se alăture grup ării în Siria.201
De men ționat că ti nerii care doresc să devină terori ști văd în activitatea on -line un
substituent al violen ței directe sau al contactelor directe cu al ți terori ști, cei interesa ți într-o
astfel de activitate nemaifiind nevoi ți să călătorească în zone de conflict . Rețele de
socializare pot scoate în eviden ță mesajele persuasive utilizând retorica religioasă
jihadistă. Pentru asta, recrutorii au dezvoltat un nou concept de promovare denumit ”jihadi
cool”, realizat prin producerea de videoclipuri cu cântece „rap”, a le căror mesaje instigă la
violen ță și terorism împotriva „infidelilor”.
Având ca țintă tinerii, recrutorii utilizează cultura pop (muzica rap, jocuri video și
benzi desenate) portretizând jihadismul într -o lumină atrăgătoare. Difuzarea de videoclipuri
hip-hop cu tematică extremistă este unul dintre apelurile mai neobi șnuite, dar virale în
mediul on -line, de chemare la arme. Cel mai notoriu exemplu, „Dirty Kuffar‟ by Sheikh Terra
a fost descărcat pe milioane de calculatoare din întreaga lume, utilizatorii fiind atra și de
versuri extremiste.202
Prin prisma faptului că nu presupune competen țe lingvistice de limba arabă sau un
nivel înalt de educa ție pentru încărcarea con ținutul jihadist, Youtube este o platformă
pentru jihadi ști.203

201 https://www.theguardian.com/world/2015/mar/12/exclusive -blog-shows -australian -teen-reported –
dead -in-iraq-suicide -attack -had-planned -bombings -in-melbourne
202Stuster, Dana J; 9 Disturbingly Good Jihadi Raps , April 29, 2013, http://foreignpolicy.com/2013/04/29/9 –
disturbingly -good -jihadi -raps/
203 M. Conway, From al -Zarqawi to al -Awlaki: The emergence and development of an online radical milieu,
CTX: Combating Terrorism Exchange, 2(4), 2012, pp. 12 -13.

Înregistrarea în care al -Zarqawi furniza detalii despre atentatele teroriste comise a
declan șat campania mediatică al -Qaida din Irak, la începutul anului 2004.204
Ulterior, al -Qaida din Irak a lansat un videoclip intitulat „Abu al -Zarqawi Musab
sacrifică un american”, care îl prezintă pe al -Zarqawi decapitântu -l pe Nicholas Berg, fiind
vizualizat de peste 15 milioane de ori pe site -ul ogrish.com .205
O schimbare î n promovarea jihadismului la nivel global o reprezintă apari ția revistei
on-line în limba engleză „Inspire”, care amesteca materialul ideologic cu un con ținut
pragmatic cu caracter instructiv, în efortul de a promova abordarea „do it yourself” a
jihadismul ui.206
În iulie 2014, Daesh lansa, în numeroase limbi (inclusiv albaneză, engleză, franceză
și germană) primul număr al revistei on-line „Dabiq”, o publica ție ce aminte ște de revista
„Inspire”, care reprezintă doar un segment din efortul de a sprijini ac țiunile militare ale
Daesh. Astfel, membrii și simpatizan ții Daesh sunt prezen ți și pe re țelele de socializare,
extrem de u șor de acces at și foarte atractive pentru publicul -țintă, inclusiv prin publicarea
de ebooks , eMagazines și de videoclipuri produse de centrele media a l-Furqan și al-
Hayat.207
Un exemplu în acest sens este lansarea, de către grupul media al-Furqan , în luna
februarie 2015, prin intermediul Twitter, a unui videoclip de 22 de minute, intitulat„ Healing
the Believer‟s Chests ”, care înfă țișa incendierea pilotului iordanian, Safi Yousef al –
Kasasbeh.208
„Gamification” este un termen care și -a făcut face apari ția și în strategiile de
recrutare on -line ale Daesh. În 2014, Statul Islamic a lansat „ Grand Theft Auto: Salil al –
Sawarim ”.209 „Grand Theft Auto ”(GTA) a fost lansat pentru prima oară în 1997, ca joc
pentru consolele PlayStation sau alte platforme, iar în 2004 avea deja 30 de milioane de
utilizatori la nivel global. Jocul se adresează mai ales adolescen ților, of erindu -le
posibilitatea de a încerca, cel pu țin în lumea virtuală, cariera de „ hoț de ma șini”, fiind foarte
atractiv în rândul acestora. Adică poten țialul de recrutare pe care Statul Islamic caută să -l
obțină pentru a -și satisface obiectivele, numai că, în jocul lansat de manufacturierii Daesh,
”Salil al -Sawarim ” nu urmăre ște introducerea tinerilor în cariera de „ho ț de ma șini”, ci în
cea de „jihadist”.
De men ționat că titlul ” Salil al -Sawarim ” a fost deja folosit pentru realizarea unei serii
de scurt -metraje de către al -Furqan, al patrulea episod din această serie, care a fost
lansat pe 17 martie 2014 pe Youtube, fusese deja urmărit de 57000 de persoane, doar în
primele 24 de ore.
Este îngrijorător că mediul on-line este un canal de recrutare folosit de j ihadi ști,
peste 90% din recrutări realizandu -se în acest fel. Umanizarea violen ței prin supra –
expunerea datorată mass -media, coroborată cu proclamarea „califatului islamic” de către
al-Baghdadi reprezintă "decorul și recuzita" pentru punerea în scenă a unei utopii

204 M. Conway, L. McInerney, Jihadi Video & Auto -Radicalisation: Evidence from an Exploratory YouTube
Study, 1st European Conference on intelligence and Security informatics, 2008.
205 D. Talbot, Terror‟s Server. Technology Review, 2014, disponibil la http://www.technologyreview/terrors –
server/(13.09.2015).
206 G. Michael, The New Media and the Rise of Exhortatory Terrorism, în Strategic Studies Quarterly Spring ,
7(1), 2003, p.45.
207 http://cybershafarat.com/2015/04/14/daesh -isis-isil-extremist -islamists -jihadis -in-their-own-words -step-by-
step-recruitment/
208 M. Maggioni, The Islamic State: Not That Surprising, If You Know Where to Look, In Twitter and Jihad: the
Communication Strategy of ISIS, , Italian Institute for International Political Studies, 2015,
http://www.ispionline.it/default/files/pubblicazioni/twitter_and_jihad_en.pdf.(13.09.201) .
209 https://theintercept.com/2014/09/17/grand -theft-auto-isis.

jihadiste. Cei mai mari consumatori de con ținut on -line sunt tinerii, de aici și șansele sporite
de "intoxicare".210

13. Europa sub amenin țarea terorismului de sorginte fundamentalist islamică
Este Europa în pericol de a fi islamizată? Conform lui Bernard Lewis, „Europa va deveni un
continent islamic până la sfârșitul secolului al XXI -lea”.211
Încă din secolul al VII -lea, odată cu apariția religiei islamice, prezența musulmană a
reprezentat un factor constant în istoria Europei. La puțin timp după moartea profetului
Mohamed (632 e.n.), urmașii săi au pătruns în Persia și Bizanț, cele două imp erii care au
împărțit Orientul Mijlociu și au preluat controlul asupra unor teritorii vaste. În primă fază,
musulmanii au pătruns în Europa prin Spania (711 e.n.) și Sicilia ( 831 d.Hr.) iar mai târziu
prin regiunea balcanică (începând cu secolul al XI -lea). Încă din acele timpuri, comunitățile
musulmane și -au făcut simțită prezența în diferite regiuni ale Europei.
De asemenea, după cel de -al II-lea Război mondial, Europa avea nevoie de forță de
muncă ieftină pentru a -și reconstrui economia . Din acest motiv a permis mai multe valuri
migratoare dinspre statele musulmane .
În prezent, milioane de musulmani trăiesc în afara spațiului istoric al civiliza ției islamice,
fiind naturalizați și educați în Occident, unde și -au forma t propriile comunități și subcultu ri sau
au fost asimilați în societatea majoritară.212
De menționat că fiecare stat european trebuie să facă față unor probleme diferite legate
de comunitatea musulmană. Un procent înse mnat al populației musulmane din Marea Britanie
provine din Asia de Sud, în vreme ce în Germania, majoritatea musulmanilor provin din
Turcia (o mare parte a acestora fiind kurzi) și din Bosnia. Musulmanii francezi sunt originari
din Africa francofonă, în special din Algeria și Maroc iar în Spania și Italia, imigranții
musulmani, ajunși în mod ilegal în aceste state, provin din Africa de Nord ș i din Orientul
Mijlociu.213
Conform statisticilor, Franța are aproximativ 5 milioane de musulmani , jumătate dintre aceștia
având cetățenie franceză. Î n Germania, există patru milioane de musulmani, din care trei
milioane sunt de naționalitate turcă iar Belgia și Olanda au aproape câte un milion de musulmani.
În ce privește Marea Britanie, se estimează că sunt două milioane de musulmani, care
provin din Pakistan, India, Bangladesh și Orientul Apropiat, 65% dintre aceștia fiind cetățeni
britanici. În 1999, Spania avea aproximativ 250 000 de musulmani, iar Italia 522 000 de
imigranți musulmani. În sud -estul Europei, s tate precum România, Bulgaria, Ungaria și
fosta Iugoslavie au avut, pe teritoriul lor, comunități musulmane încă de când se aflau sub
ocupația Imperiului Otoman.214
Aproape un milion de imigranți vin, în fiecare an, cu forme legale sau ca refugia ți, în
Europa. Majoritatea noilor -veniți sunt din Siria, Africa de Nord sau alte state musulmane.
Totodată, musulmanii reprezintă și o mare parte a imigranților ilegali, numărul acestora fiind
estimat la peste o jumătate de milion pe an. În același timp, musulmanii care trăiesc deja pe
„bătrânul continent” au de trei ori mai mulți copii decât vecinii lor europeni.
Acest fapt face să crească numărul musulmanilor din statele europene, prezența acestora în

210 http://www.cpdsi.fr/nos -ouvrages -publications/
211 Spencer Robert: Europe Will Be Islamic by the End of the Century , September 16, 2004,
www.jihadwatch.org
212*** U.S. Department of State‟s Annual Report on International Religious Freedom, 2003,
www. uscirf.gov/countries/publications/currentreport/2003annualRpt.pdf
213 Kemp, Geoffrey: Europe‟s Middle East Challenges , The Washington Quarterly, Winte r 2003 – 2004.
214 Sajid, Abduljalil: Islam and Muslims in Europe: Integration or Assimilation/Alienation : Clas h vs. Peaceful –
Coexistence , Muslim Council for Religious and Racial Harmony in United Kingdom, www.mcb.org.uk

Europa tinzând să se focalizeze geogra fic, îndeosebi în statele industrializate, în zonele urbane
mai sărace ( ghetto-uri), cum ar fi cartierul Kreuzberg din Berlin, Tower Hamlets din Londra și
suburbiile din majoritatea orașelor franceze (banlieues). Astfel, două cincimi din musulmanii din
Marea Britanie locuiesc în Londra, o treime din musulmanii din Franța locuiesc î n Paris sau în
zonele din apropierea acestuia și o treime din musulmanii din Germania sunt concentrați în
zona industrială Ruhr.215
La ora actuală, musulmanii reprezintă aproximativ 25% din populația din Marsilia și
Roterdam, 20% din Malmo, 15% din Bruxelles și Birmin gham și 10% sau mai mult din populația
din Londra, Paris și Copenhaga. Aceste procente, corelate cu trendul demografic și al imigrației
menționate anterior ne arată că, în următorii zeci de ani, un număr de orașe europene mari
s-ar putea să devină majoritar musulmane.216
Franța are cea mai mare comunitate de musulmani din Uniunea Europeană. Mulți dintre
aceștia provin din Africa de Nord, în special din Algeria, fiind în căutarea unui loc de muncă.
Franța nu a reușit îns ă să-i integreze. Imigranții musulmanii, care proveneau din zone rurale ,
conservatoare, au avut șanse mici de a se auto -integra în societatea metropolitană
franceză care a acționat ca și cum nu ar fi existat nici un fel de bariere civilizaționale.
Prin urmare , vaste segmente ale populației musulmane din Franța sunt rupte, aproape
total, de restul societății. Împrejurimile orașelor Paris și Marsilia sunt pline de musulmani
nemulțumiți, care se simt discrim inați de sistemul de educație, de sectorul public ș i de serviciile
de asistență socială . În plus, ca urmare a intensificării radicalizării din anii 1990, aceste proximități
se află sub controlul efectiv al grupărilor fundamentalist islamice.217
Franța este un exemplu semnificativ pentru dificila coexistență dintre societățile
europene și minoritățile islamice. Datorită valurilor succesive de imigranți, musulmanii sunt
al II-lea grup religios din Franța, fiind depășit numeric doar de cel romano -catolic.
Ca urmare a atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001, Franța a adoptat o strategie
duală în problema rezidenților musulmani. Pe de-o parte, a sprijinit înființarea „Consiliului
francez al cultului musulman ”, care să acționeze ca reprezentant oficial al acestei comunități în
dialogul cu autoritățile guvernamentale. Pe de altă parte, au fost instituite reguli mai stricte
referitoare la promovarea simbolurilor islamice în școli și au fost intensificat măsurile d e
monitorizare a moscheilor. Mai bine de jumătate din cei 1500 de imami nici măcar nu vorbesc
bine limba franceză , sens în care predicarea religiei islamice în moscheile din Franța este
condiționată de absolvirea, de către imami, care trebuie „să cunoască limba și cultura
franceză”, a unui curs de pregătire acreditat de autorități.218
În acest sens menționăm și dezvăluirile WikiLeaks referitoare la o listă întocmită de
Departamentul Apărării din SUA, pe care Marea Moschee din Lyon figura ca unul dintre
centrele de recrutare ale Al Qaīda din Europa.219
Cu privire la iminenț a unei amenințări teroriste la adresa Franței, l a mijlocul lunii octombrie
2010, oficiali din cadrul serviciilor de informații din Arabia Saudită trăgeau un semnal de
alarmă cu privire la faptul că Al Qaīda din Peninsula Arabă trimisese o celulă formată di n
cetățeni din Africa de Nord să comită un atentat terorist în Franța.220

215 Leveau, Remy; Hunter, Shireen T: Islam in France ,” in Hunter, Shireen T (ed.): Islam, Europe‟s Second
Religion, Praeger, West port, 2002.
216 Savage, Timothy M: Europe and Islam:Crescent Waxing, Cultures C lashing , The Washington Quarterly,
Summer 2004.
217 Cagaptay, Soner: Muslims in France: A Ticking Time Bomb? July 4 , 2005, www.FrontPageMagazine.com
218 Rossant, John: France's Crackdown On Islamic Radicals , June 7, 2004, www.businessweek.com
219 Anais Korkut : La Grande mosquée de Lyon, un repère d'Al Qaïda ? ,27.04.2011 www.francesoir.fr
220 Whitlock, Craig: Al-Qaīda's Yemen affiliate widens search for recruits and targets , November 30, 2010,
www.washingtonpost.com

Creierul organizării acestor atentate teroriste în Fran ța ar fi fost Yunis Al -Mauretani,
numărul trei în ierarhia rețelei Al Qaīda, cu acordul și sprijinul financiar al lui Osama bin
Laden. Yunis Al -Mauretani i -ar fi spus despre planul de comitere a unor atentate teroriste
în Franța cetățeanului german de orig ine afgană Ahmad Siddiqi, reținut la Kabul, în iulie
2010 și care se află în custodia SUA, la Bagram în Afganistan.221
Aceste informații au fost confirmate un an mai târziu, printre datele confiscate de
soldați americani din ascunzătoarea lui Osama bin Laden din Abbottabad aflându -se și un
plan pentru comiterea unui atentat împotriva economiei Europei. Autorul acestui plan , care
îi solicita lui bin Laden crearea mai multor celule teroriste specializate, este Younis Al –
Mauretani, care a făcut parte din cercul restrâns al unor membri din conducerea Al -Qaīda,
care au putut face schimb de informații cu Osama bin Laden cât timp acesta a trăit ascuns
în Pakistan.222
Din fericire, Younis Al -Mauretani a fost capturat, în luna august 2011, de serviciile de
informații pakistaneze în sud -vestul țării, î ntr-o operațiune desfășurată cu sprijinul serviciilor
secrete americane.223
De menționat că Osama bin Laden lansase un avertisment Franței, la sfârșitul lunii
octombrie 201 0, (în urma răpirii celor cinci ostatici francezi în Niger, în septembrie 2010),
prin care cerea retragerea trupelor franceze din Afganistan: „singurul mod de a va păstra
securitatea este să vă retrageți din ră zboiul lui Bush din Afganistan. La fel cum voi ucideți,
veți fi uciși. La fel cum voi luați prizonieri, veți fi luați ostatici. Asa cum voi ne amenințați
securitatea, noi vă amenințăm securitatea”.224
Amenințările au prins contur în luna noiembrie 2010, când cinci cetăț eni arabi,
suspectați că plănuiau un atac terorist, au fost arestați la Paris. Despre unul dintre aceștia
s-a stabilit că se antrenase în taberele Al Qaīda din Afganistan și că era implicat într -un
presupus plan de asasinare a imamului Marii Moschei din Pa ris, Dalil Boubakeur.225
Cel în cauză a declarat anchetatorilor că, asasinându -l pe Dalil Boubakeur, pe care -l
conside ra adeptul unui „islam prea moderat”, spera să obțină o „franciză Al Qaīda”.226
Amenințările teroriste la adresa Franței nu s e opresc aici, într -o înregistrare audio
difuzată de Al-Jazeera , în 21 ianuarie 2011, Osama bin Laden condiționa eliberarea a doi
jurnaliști francezi răpiți în Afganistan de retragerea Franței din Afganistan și avertiza că
poziția președintelui Nicolas Sar kozy „îl va costa scump, pe diferite fronturi, în interiorul și
exteriorul Franței”: „refuzul președintelui vostru de a se retrage din Afganistan este
rezultatul imitării Americii, iar acest refuz este o undă verde pentru uciderea prizonierilor
voștri”.227
Conform documentelor confiscate de SUA din Abbottabad, Osama bin Laden ar fi
solicitat Al Qaīda din Maghrebul Islamic să -i folose ască pe francezii luați ostatici pentru a
influența alegerile prezidențiale din 2012, din Franța. De asemenea, bin Laden dorea să
lovească Franța prin „atacuri în masă, spectaculoase și simbolice”, sens în care considera

221 Bojan, Ioana : SUA vor lansa un avertisment americanilor care călătoresc în Europa, pe fondul planului de
atentate, Mediafax, 03.10.2010
222 *** Al-Qaida plante Terroranschlag in Deutschland , 24.08.2011, www.welt.de
223 Traci, Lilia: Trei lideri ai Al -Qaīda arestați în Pakistan , Agerpres, 05.09.2011
224 Mihăilescu, Robert: Mesajul lui bin Laden catre poporul francez: La fel cum voi ucideti, veti fi ucisi.
La fel cum voi luati prizonieri, veti fi luati ostatici , 27 octombrie 2010, www.hotnews.ro
225 Vidu, Valentin: Brice Hortefeux afirmă că suspecții arestați sunt islamiști francezi și plănuiau un atac
terorist , Mediafax, 11.11.2010
226 Enache, Iuliana: Unul dintre suspecții de terorism arestați în Franța spera să obțină o 'franciză Al -Qaīda' ,
Mediafax, 13.11.2010
227 Adamescu, Reya: Osama bin Laden amenință Franța. Ostatici la schimb cu retragerea din Afganistan ,
21.01.2011, www.puterea.ro

că era necesară stabilirea unor țin te, monumente, obiective turistice și simbolice, locații de
interes strategice, care ar fi putut fi vizate pe teritoriul francez”.228
În context menționăm că , în urma declanșării revoltelor populare din Africa de Nord,
în primăvara acestui an, Al Qaīda din Maghrebul Islamic a acuzat Franța că „l -a susținut pe
tiranul Ben Ali până în ultimul moment”, punându -i la dispoziție „experiența sa în materie
de oprimare a revoltelor de stradă”, precum și că Franța și SUA „vor juca același rol
murdar în Tunisia și în viitor, cel puțin dacă atacurile mujahedin -ilor nu le opresc”.229
Cu privire la amenințarea jihadistă la adresa Franței, după moartea lui Osama bin
Laden, Bernard Squarcini (șeful Direcției Centrale de Informații Interne), a declarat că între
ascensiunea acestuia, odată c u atentatele de la 11 septembrie 2001 și neutralizarea sa,
bin Laden a știut să creeze un număr de „francize” care acționau în afara
comandamentului său, principala amenințare pentru Franța fiind Al Qaīda din Maghrebul
Islamic (AQMI).
De asemenea, conform oficialului francez, serviciile de informații dețin date
referitoare la prezența a douăzeci de francezi în taberele jihadiste din Pakistan. Pe locul
trei ca nivel de amenințare teroristă, după cea reprezentată de acțiunile AQMI și
întoarcerea unor jihadiști din Pakistan, este auto -radicalizarea „revoltaților la domiciliu”,
musulmani care trăiesc în Franța și care îl adoră pe bin Laden, greu de prevenit și de
stăpânit. Acești indivizi pot decide, într -o zi, să treacă la acțiune pentru a -și aduce
contribuția la ceea ce ei numesc Jihad -ul global.230
Se estimează că mai mult de 1000 de cetă țeni francezi sunt radicalizaț i, dar nu aleg
să meargă în Irak și Siria, lucru care reprezintă un pericol la fel de semnificativ. Dacă acum
câțiva ani propaganda Daesh îndemna musulmanii din întreaga lume să vină în Califat
pentru a contribui la consolidarea și extinderea acestuia, în 2016 liderul opera țiunilor
militare, Muhammad al -Adnani declară că „cea mai mică ac țiune pe care o faci în inima
țării lor este mai dragă și importantă decât cea mai mare ac țiune făcută de noi și mult mai
dăunătoare pentru ei, inamicii noștri.”231
Mai jos sunt prezentate doar câteva exemple ale unor astfel de „revoltați la
domiciliu”, primul în ordine cronologică fiind Mohammed Merah, cetă țean francez de
origine algeriană care, la data de 11 martie 2012, l -a ucis pe Imad Ibn -Ziaten, sergent în
Regimentul 1 Parașutiști, aflat în afara programului în fața unei să li de fitness din Toulouse.
Câteva zile mai târziu, la 15 martie 2012, același Mohammed Merah a deschis focul
asupra altor trei soldați francezi (de religie musulmană!) în timp ce ace știa retrăgeau
numerar de la un ATM din Montauban. Atacurile lui Mohammed Merah au continuat și la
19 martie 2012, atentatorul trăgând asupra Școlii Evreiești Ozar Hatorah din Toulouse,
victimele fiind de această dată de origine israeliană: rabinul Jonathan Sandler, fii săi Arieh
și Gabriel și Myriam Monsenego (8 ani), fiica di rectorului școlii.
Câteva cuvinte despre Mohammed Merah sunt necesare pentru a explica ac țiunile
sale. Acesta s-a născut la 10 octombrie 1988 în Toulouse – Franța, într -o familie de
imigranți algerieni. A crescut într -o suburbie rău famată din nordul Toul ouse, în perioada
copilăriei având peste 15 condamnări pentru furt sau infracțiuni fiind săvârșite cu violență.

228Lorriaux, Aude: Ben Laden voulait perturber la campagne présidentielle , 10.09.2011, www.lefigaro.fr
229 Fusoi, Alexandra: Al-Qaīda îi avertizează pe tunisieni că Franța și SUA vor să impună 'un ag ent' la
conducerea țării , Mediafax, 29.01.2011
230 Bordenave, Yves ; Ourdan, Remy: Bernard Squarcini : "La France est la cible n° 2 d'Al -Qaida" , Le Monde,
12.05.2011
231 Islamic S tate calls for attacks on the West during Ramadan in audio message, Reuters, mai 2016,
http://www.reuters.com/article/us -mideast -crisis -islamicstate -idUSKCN0YC0OG, disponibil al 22.07.2016.

Ultima măsură punitivă împotriva sa, anterior atentatelor, a fost luată la 24 februarie 2012,
când a fost condamnat la o lună de închisoare pent ru conducere fără permis și lovirea unui
pieton. La ieșirea din penitenciar, prin intermediul fratelui său mai mare , Abdelkader
Merah, Mohammed a început să frecventeze mișcarea salafită radicală “Forsane Alizza”
din Toulouse, care se afla în atenț ia autorităților franceze pentru implicare în acțiuni de
recrutare și trimitere a unor jihadi ști în Afganistan, fiind interzisă în ianuarie 2012 .
Și exemplele continuă! În 24 mai 2014 un bărbat înarmat cu un pistol semiautomat
Kalasnikov a deschis focul în fața Muzeului Evreiesc din Bruxelles, atac terorist soldat cu
patru mor ți.232
Pe 30 mai 2014, Mehdi Nemmouche este arestat într -o gară din Marsilia. La
arestare asupra sa s -a găsit o armă semiautomată Kalasnik ov, un pistol, muni ție pentru
cele două arme, o mască contra gazelor și o cameră de filmat. Pe o casetă s -a descoperit
o înregistrare audio în care o persoană, care se crede a fi Mehdi Nemmouche, î și asumă
responsabilitatea pentru atentatul terorist de la Bruxelles.233
Mehdi Nemmouch e era bănuit de faptul că a luptat în Siria, în anul 2013, după ce
aceasta a petrecut o perioadă de cinci ani într -o pușcărie franceză unde se crede că a fost
radicalizat.234 Că lucrurile stau a șa, vine să confirme mărturia jurnalistului francez Nicolas
Henin care, după arestarea lui Mehdi Nemmouche, l -a recunoscut pe acesta ca fiind unul
dintre cei care l -au torturat pe perioada cât a fost ținut ostatic de către Daesh, descriindu -l
pe acesta ca fiind “un sadic căruia îi place publicitatea”.235
Cherif și Saïd Kouachi, Amedy Coulibaly, Sid Ahmed Ghlam, Yassin Salhi, Ayoub El
Khazzani și Abdelhamid Abbaoud completeaz ă lista jihadi știlor care au comis atacuri
teroriste în Franța, în cursul anului 2015.
Astfel, pe 7 ianuarie 2015 avea atentatul terorist asupra redac ției publica ției „Charlie
Hebdo”, soldat cu 12 victime și 11 răniți din rândul editorialiștilor și forțelor de ordine.
Atacatorii au executat foc în plin, ținta principală fiind directorul redacției, caricaturistul
Charb, care il ironizase in mod repetat pe profetul Mahomed în paginile revistei.236
Martorii au afirmat că atentatorii, fra ții Cherif și Saïd Kouachi, au strigat “Allah akbar”
(Alah e mare!) și "On a vengé le prophète Mohamed!" ( Profetul Mohammed a fost
răzbunat ).237
Născut la 28 noiembrie 1982 la Paris, Cherif Kouachi, supranumit Abu Issen, a făcut
parte din "filiera Buttes -Chaumont". Cherif și fratele său Said, de origine algeriană, și -au
pierdut tatăl încă din adolescență iar mama lor, fără a avea posibilități de ai întreț ine, i -a
abandonat la o școală de stat pentru copii cu nevoi speciale. Cherif și -a cunoscut o parte
dintre complici în timpul liceului, iar la acea vreme era considerat cel mai violent si cel mai
impulsiv dintre ei. Colegii săi îi atribuie proiecte de aten tate teroriste impotriva unor
magazine evreiești de la Paris . Împreună cu prietenii săi, a comis furturi și infracțiuni
minore. A început să fie atras de "jihad" în 2003, când a început să frecventeze moscheea
Adda‟wa, unde l -a întalnit pe Farid Benyettou, considerat eminen ța cenu șie a "filierei

232 http://www.bbc.com/news/world -europe -27558918
233 "Suspect in Jewish museum killings claimed responsibility in video" . Foxnews.com. 2014 -07-29
234 "Brussels Jewish Museum killings: Man held in Marseille" . BBC News. 1 June 2014.
235 Brussels museum shooting suspect 'beheaded baby'http://www.telegraph.co.uk/
236 Rob Crilly, Raziye Akkoc, Unity rally for Paris shootings: live, Telegraph.co.uk. 8:45PM GMT, 11 ianuarie
2015,
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/11329976/Paris -Charlie -Hebdo -attack -live.html,
accesat la data de 10.06.2016
237 http://www.agerpres.ro/externe/2015/12/14/retrospectiva -2015 -atentatele -teroriste -din-13-noiembrie -de-la-
paris -un-atac-brutal -la-adresa -civilizatiei -occidentale -15-11-40

Buttes -Chaumont", personaj care intermedia plecarea tinerilor musulmani în Irak, pentru a
se alătura al -Qaida din Irak și lui Abu Mussab al -Zarqawi.
Coform lui Myriam Benraad, Farid Banyettou era un tănar de proven iență algeriană
care, deși î și câștiga existen ța spălând podele, a reușit să -i hipnotizeze pe cei din jur cu
priceperea sa în litera Coranului. Banyettou era "un amestec de vedetă rock&roll și profet",
după cum îl descrie Benraad: "un tip cool", mult mai " fun" decât imamul de la moscheea
locală.238
Cherif este arestat la Paris în ianuarie 2005, fii nd reținut chiar înainte de a pleca
spre Irak, încurajat și sprijinit fiind în acest sens de către mentorul său, Farid Banyettou,
fiind condamnat la trei ani de închisoare, dintre care 18 luni cu suspendare. In timpul
procesului Cherif marturisea: " tot ce am vazut la televizor, torturile in inchisoarea Abu
Ghraib, toate acestea m-au motivat ".
În inchisoare, din ianuarie 2005 și până în octombrie 2006, Cherif Kouachi îl
cunoaște pe Djamel Beghal, care va deveni noul său mentor, cel în cauză fiind înc arcerat
pentru 1 0 ani fiindcă plănuise un atentat terorist împotriva ambasadei SUA la Paris, în anul
2001.
La două zile de la atacul lansat asupra redacției publica ției “Charlie Hebdo”, Amedy
Coulibaly, un complice al fraților Kouachi, lua ostatici mai mu lte persoane care se aflau în
magazinul evreiesc “HyperCacher” din orașul Vincennes, în apropiere de Paris. Înainte de
a fi omorât de poliția franceză reu șește să ucidă patru dintre ostateci.239
La fel ca în cazul lui Cherif Kouachi, Coulibaly fusese condamnat la șase ani de
închisoare pentru jaf armat, în anul 2004, în închisoare întâlnindu -l pe Cherif. În mai 2010
politistii l -au arestat din nou, iar în decembrie 2013 este condamnat la cinci ani de
închisoare pentru furnizarea de muni ție pentru un complot terorist, în care au f ost implica ți
și fratii Kouachi, prin care se urmărea eliberarea din inchisoare a lui Smain Ait Ali
Belkacem fost membru al Grupului Islamic Armat din Algeria, condamnat la închisoare pe
viață pentru comiterea unui atentat într -o stație de metrou din Paris (stația Musée d'Orsay),
în octombrie 1995.
Coulibaly este eliberat mai devreme din închisoare, in martie 2014, iar cu o
săptămână înainte de atacurile din ianuarie 2015 acesta închiria în suburbiile din sudul
Parisului, unde poli ția fanceză a descoperit arme automate, un lansator de grenade ,
grenade fumigene și bombe și steaguri ale Daesh.240
Șapte jihadi ști mureau în atacurile din 13 noiembrie 2015, Samy Amimour fiind unul
dintre atentatorii de la clubul Bataclan din Paris, unde au fost î mpușcați 89 de persoane.
Ulterior s -a stabilit că Samy Amimour a fost în aten ția autorită ților franceze începând cu
anul 2012, după ce a încercat să plece ilegal în Yemen fiind plasat sub control judiciar. A
încălcat termenii controlului judiciar în 2013 ș i pe numele lui s -a emis un mandat de
arestare însă acesta areu șit să alăture jihadi știlor din Siria.241

238 Witte, Griff; Faiola, Anthony: Suspect in Paris attack had „long -term obsession‟ carrying out terror attack,
January 8, 2015 , www.washingtonpost.com/world/europe
239 http://www.agerpres.ro/externe/2015/12/14/retrospectiva -2015 -atentatele -teroriste -din-13-noiembrie -de-la-
paris -un-atac-brutal -la-adresa -civilizatiei -occidentale -15-11-40
240Meichtry, Stacy; Bisserbe, Noémie; Faucon, Benoît: Paris Attacker Amedy Coulibaly‟s Path to Terror
Life of Crime and Resentment Preceded Attacker‟s Massacre in Koshe r Grocery Store, January 14, 2015,
http://www.wsj.com/articles/paris -attackers -path-to-terror -1421204761
241 Smoltczyk, Alexander; Weiss, Maurice: A Trip on Samy Amimour's Bus Route, March 09, 2016,
http://www.spiegel.de/international/europe/a -trip-through -the-paris -banlieue -of-terrorist -samy -amimour -a-
1079033.html

În seara zilei de 14 iulie 2016, 84 de persoane au fost ucise și peste 350 rănite când
un camion dirijat în mod deliberat de către cetă țeanul tunisian Mohamed Lahouaiej -Bouhle
spre mul țimea care sarbatorea ziua na țională a Fran ței în Nisa.242
Două zile mai târziu, Amaq News Agency, considerată o portavoce a Daesh
susținea c ă Lahouaiej -Bouhlel "a executat atacul ca răzbunare împotriva cetă țenilor
națiunilor coali ției care luptă împotriva Statului Islamic".243
Mohamed Lahouaiej -Bouhlel, în vârstă de 31 de ani, de origine tunisiană, care s -a
mutat în Fran ța în 2005. Tatăl său a declarat că fiul său a urmat un tratament psihiatric
înainte să se mute în Fran ța unde a fost acuzat, în mod repetat, pentru violen ță în familie,
comportament amenin țător și furturi mărunte. Autorită țile franceze consideră că
radicalizarea lui Lahouaiej -Bouhlel a avut loc foarte repede, cel în cauză începând să
frecventeze o moschee in aprilie 2016, când a început să exprime puncte de veder e
jihadiste. Poli ția franceză a găsit pe calculatorul său imagini cu cadavre, cu Osama bin
Laden, Mokhtar Belmokhtar, cu drapelul Daesh, precum și link -uri către site -uri
jihadiste; de asemenea, el a arătat prietenilor o filmare cu o decapitare executată d e SI.
Unchiul său din Tunisia crede că Lahouaiej -Bouhlel a fost recent îndoctrinat de către un
algerian din Nisa, membru al Statului Islamic.
Lahouaiej -Bouhlel a planificat atacul cu ajutorul unor complici dintre care un rol
aparte l -ar fi jucat un cetă țean tunisian cu care a purtat 1278 de conversa ții telefonice, între
iulie 2015 și iulie 2016. Mai mult, acesta i -ar fi trimis acestuia următorul mesaj pe
Facebook, în luna aprilie 2016: "încarcă camionul cu 2.000 de tone … eliberează frânele
prietene și eu mă voi uita".244
Îngriorător este și faptul că un sondaj efectuat în perioada 27 -29 iulie 2016 si
publicat in cotidianul Le Monde, arata ca 45% dintre catol icii practicanti din Franta cred ca
Islamul reprezinta o amenintare, în vreme ce 55% consideră ca prezenta unei comunitati
musulmane in Franta este mai degraba o amenintare pentru identitatea Fran ței. Astfel,
55% dintre respondenti sunt impotriva construir ii de moschei, iar 67% se opun portului
valului islamic in scolile publice. Sondajul a fost publicat in plina dezbatere pe tema
reorganizarii Islamului in Franta, dupa atentatele teroriste care au zguduit Fran ța în 2015 și
2016.245
În acest sens men ționăm și că primarul orasului Cannes a anuntat intezicerea
accesului pe plaja si inotul pentru persoan ele care nu au tinuta pentru plaja care sa
respecte bunele obiceiuri si secularismul, cu referire la costumele de baie de tip "burkini" ,
decizie justificată de necesitatea preveniri unor incidente care ar putea pericliteze ordinea
publica (multimi, incaier ari). În acest sens este de men ționat și că un parc acvatic din
Marsilia a anulat un eveniment planificat pentru femei de religie musulmana care ar fi
purtat burkini. De și o instan ță judecătorească a declarat că o astfel de decizie este în afara
legii, o p arte dintre edilii locali din Fan ța au declarat că nu vor renun ța la decizia luată.246
La începutul lu nii mai 2013, autoritățile din Belgia au reținut șase persoane
implicate în recrutarea de tineri musulmani care să se alăture grupărilor jihadiste care lupta

242http://www.agerpres.ro/externe/2016/07/16/alerta -organizatia -stat-islamic -revendica -atentatul -comis -la-
nisa-11-56-06
243 Attack on Nice: Who was Mohamed Lahouaiej -Bouhlel? 19 August 2016, http://www.bbc.com/news/world –
europe -36801763
244 http://www.bbc.com/news/world -europe -36859312
245 Franta: Aproape jumatate dintre catolicii practicanti vad in Islam o amenintare (sondaj), www.h otnews.ro ,
13 august 2016
246 Rat, Gabriela; Costumele de baie de tip "burkini", interzise pe plajele din Cannes, www.h otnews.ro , 12
august 2016

împotriva lui Bashar al -Assad, cei în cauză făcând parte dintr -o grupare fundamentalist
islamică intitulată Sharia4Belgium. Ca atare, adep ți ai Sharia4Belgium, au fost printre primii
europeni care au plecat în Siria reu șind să ocupe, în prezent, poziții importante în
structurile de comandă ale Daesh.247
Abdelhamid Abaaoud sau Abou Omar al -Baljiki, considerat de către anchetatorii
francezi și belgieni organizatorul atentatelor teroriste din 13 noiembrie 2015, de la Paris,
soldate cu 129 de mor ți și 352 de răni ți, revendicate de Daesh, s -a nascut pe 8 aprilie
1987, in cartierul Molenbeek din Bruxelles, care este locuit de o comunitate însemnată de
imigran ți marocani. Bunicul său a emigrat în Belgia ca să lucreze în minerit, iar tatăl său a
deschis un magazin de îmbrăcăminte în Molenbeek. Abaaoud a urmat studiile la o școală
catolică din Bruxelles, la vârsta de 12 ani, fiind exmatriculat după doar un an, din cauza
comportamentului neciviliz at și a rezultatelor școlare slabe.248
În adolescen ță a fă cut parte dintr -o bandă de mici infractori, inclusiv fra ții Brahim și
Salah Abdeslam, o parte dintre ace știa devenindu -i ulterior complici în comiterea
atentatelor teroriste de la Paris. Astfel, în anul 2006, la vârsta de 19 ani, Abaaoud este
condamnat pen tru tăinuire de bunuri furate, iar trei ani mai târziu pentru acte de violen ță și
opunere la re ținerea de către de poli ție. În decembrie 2010, Abaaoud împreună cu Salah
Abdeslam sunt aresta ți pentru încercarea de a pătrunde într -un garaj, fiind condamna ți
pentru furt, dar cu suspendarea pedepsei. În 2011 este din nou condamnat la 18 luni
pentru furt si violen ță, iar în 2012 pentru lovirea unei persoane, faptă pentru care este
încarcerat.249
La eliberarea din închisoar e, în septembrie 2012, Abaaoud intră în legătură cu
cetățeanul marocan Khalid Zerkani, un veteran al războiului din Afganistan, care oferea
sume de bani celor pe care -i recruta pentru a se deplasa în Siria. Khalid Zerkani a fost
arestat în 2013 fiind consi derat responsabil pentru trimiterea a cel pu țin 20 de tineri
musulmani în Siria, inclusiv pe Abaaoud, care a plecat pentru prima dată în Siria, împreună
cu al ți șase tineri musulmani din Belgia, în martie 2013, unde se alătură Daesh , apărând
într-un clip v ideo în timp ce conducea o dubă care transporta cadavre mutilate la o groapă
comună.
În ianuarie 2014, Abaaoud pleacă din nou în Siria, împreună cu fratele său Younes,
în vârstă de 13 ani, considerat cel mai tânăr european care s -a deplasat în Siria.
Abde lhamid Abaaoud s -ar fi aflat în perioada aprilie -iunie 2014 în Raqqa, apoi în
Tabka, în Deir ez Zor și în cele din urmă în Kobani. Abaaoud este suspect și de
implicare în atentatul terorist dejucat, care a avut loc la bordul unui TGV pe ruta
Amsterdam -Paris, via Bruxelles, din august 2015, precum și de organizarea unui alt
atentat terorist în ora șul belgian Verviers, în 15 ianuarie 2015, care a fost prevenit de
autorită țile belgiene. 250
Salah Abdeslam este născut la 15 septembrie 1989, în Bruxelles, Belgia. Părin ții săi
sunt imigran ți din Maroc, stabili ți în Belgia din anii 1960. Un prieten din copilarie a precizat
că lui Abdeslam ii placea fotbalul si motocicletele. Abdeslam a fost angajat ca si mecanic

247http://www.humo.be/actua/362589/hicham -chaib -de-antwerpse -jihadist -die-met-nieuwe -aanslagen -dreigt –
hoe-een-lachende -bakker -het-gezicht -van-de-is-terreur -werd/ 27.03.2016
248 Abdelhamid Abaaoud: what we know about the Paris attacks 'mastermind',
https://www.theguardian.com/world/2015/nov/16/abdelhamid -abaaoud -suspected -mastermind -of-paris -terror –
attacks
249 Jon Stone; Paris attacks ringleader Abdelhamid Abaaoud 'visited UK o ver the summer', intelligence
agencies believe, 26 December 2015, http://www.independent.co.uk/news/world/europe/paris -attacks –
ringleader -abdelhamid -abaaoud -visited -uk-over-the-summer -intelligence -agencies -believe -a6786381.html
250 Paris attacks: Who was Abdelhamid Abaaoud?, 19 November 2015, http://ww w.bbc.com/news/world –
europe -34835046

auto, din septembrie 2009 până în ianuarie 2011, când a fost concediat, aparent din cauza
absen țelor sale repetate, cauza reală însă a fost condamnarea sa la o lună l a închisoare.
Din decembrie 2013, Abdeslam a fost managerul unui bar din Molenbeek, unde cei mai
multi clien ți erau de origine maghrebiană, barul fiind închis de către autorită țile belgiene,
care au descoperit că acolo se foloseau substan țe halucinogene . Abdeslam este
condamnat pentru furt în februarie 2014, iar în februarie 2015 este arestat de poli ția
olandeză și acuzat pentru posesie de canabis. 251
În 27 martie 2016, prin intermediul unui videoclip propagandistic, Hicham Chaib (fiul
unei familii marocane stabilite în Belgia) revendică, în numele Daesh, atacurile teroriste de
la Bruxelles, din 22 martie 2016, amenințând că „ce s -a întâ mplat în Belgia a fost doar
începutul”.252
La finalul înregistră rii, Hicham Chaib (care a abandonat școala și „a început să
rătăcească pe străzile orașului Borgerhout”, context în care au fost sesizate și „pornirile
sale criminale”) execută cu sânge rece un prizonier amenin țând că: “Ne luptam cu cruciații.
O să implant ăm teroare în inimile lor… V -am avertizat și înainte și nu ați învățat nimic din
atacurile de la Paris. Așa cum voi ne ucideți nouă copiii, așa o să -i ucidem și noi pe copiii
voștri. Așa cum voi ne lăsați femeile văduve, așa o să le lăsăm și noi pe ale v oastre. O să
vă ucidem oamenii rând pe rând".253
De men ționat că jihadistul se află la comanda „Hisba”, poli ția religioasă a Daesh,
care se ocupă cu execuțiile prin decapitare, omorâre cu pietre și crucificări.254 Datorită
contului său de Facebook, unde a încărcat numeroase materiale video de propa gandă ale
Daesh, Hicham Chaib este considerat responsabil pentru numărul cel mai mare de tineri
musulmani din Belgia care s -au alăturat Daesh.255
Nu este de mirare acest lucru deoarece Hicham Chaib era binecunoscut tinerilor
musulmani din Belgia, înainte de plecarea sa în Siria apărând deseori în public ca gardă de
corp a lu i Fuad Belkacem, liderul Sharia4Belgium. 256
Marea Britanie. Nici un stat european nu i -a tratat pe adepții grupărilor fundamentalist
islamice cu mai multă toleranță, în comparație cu Marea Britanie. Mulți analiști considerau că
acest „pact faustian” ar fi protejat Marea Britanie de un atac terorist sângeros.257
În prezent însă , Marea Britanie reprezintă un punct central pentru terorismul de sorginte
fundamentalist islamică din Europa și un teritoriu fertil pentru grupările fundamentalist
islamice, aflate în căutare de noi recruți, dornici să lupte în „războiul sfânt”, aceste gr upări
reușind să „radicalizeze tineri britanici” pentru a comite atentate teroriste, avertizează un
raport al Europol.258
În ajunul atentatelor teroriste de la Londra, din 7 iulie 2005, un musulman afirma, pe un

251 Paris attacks: Salah Abdeslam stays silent in French court, 20 May 2016, http://www.bbc.com/news/world –
europe -36340739
252www.lesoir.be/1163774/article/actualite/belgique/2016 -03-27/attentats -bruxelles -un-anversois -revendique –
attaques -dans -une-video , „VRT News”, „De Standaard”/ 27.03.2016
253Julien Collignon; Qui est Hicham Chaib, cet Anversois qui revendique les
attentats? http://www.7sur7.be/7s7/fr/32684/Menaces -terroristes -en-
Belgique/article/detail/2659149/2016/03/27/Qui -est-Hicham -Chaib -cet-Anversois -qui-revendique -les-
attentats.dhtml/ 27.03.2016
254 Wie is de Antwerpse aanslagopeiser Hicham Chaib?, http://www.humo.be 27.03.2016
255http://www.dailymail.co.uk/news/article -3112378/Pictured -feared -policeman -world -Jihadi -charge -religious –
police -ISIS-capital -countless -beheadings -crucifixions -amputations.html/ 08.06.2015
256http://www.dailystar.co.uk/news/latest -news/446895/ISIS -killer-Hicham -Chaib -Hisbah -Raqqa/ 08.06.2015
257 Zuber, Helene; Windfuhr, Volkhard: The Second Front, July 18, 2005, www.spiegel.d e
258 Josan, Simona : Marea Britanie este punctul central al terorismului islamic din Europa, avertizează
Europol, Mediafax, 18.05.2008.

forum on -line din Marea Britanie, că „musulmanii progresiști (a se citi grupările fundamentalist
islamice) sunt frați și surori care vor să se sacrifice în numele credinț ei (Aqeedah), pentru a
restabili pacea în lume și a stopa influența nocivă a Occidentului”. Prin apelul menționat se
proclama că “ Jihad -ul este o obligație a tuturor musulmanilor împotriva infidelilor”.259
Cei patru tineri musulmani care au detonat dispozitivele explozive în mijloacele de
transport în comun din Londra nu au vrut doar să ascundă bombele sub scaun ele pe care s -au
așezat ci au vrut să moară împreună cu victimele lor. Este deja o realitate tristă că tineri
musulmani care împărtășesc convingerile celor patru atentatori din Londra să se afle și în Paris,
Buruxelles sau Munchen. Și majoritatea acestora nu se simt acasă în societatea europeană.
Aceștia reprezintă a II -a generație de musulmani, care au crescut și au trăit în Europa. Nu au fost
niciodată într -o tabără de pregătire a unei grupări teroriste, nu au luptat în Irak, Siria sau pe alte
fronturi ji hadiste.
În urma atentatelor teroriste din Europa un adevăr cutremu rător devine din ce în ce mai
evident: amenințarea teroristă nu provine din școlile religioase (madrassas) din statele
musulmane, ci este reprezentată de cetățenii de religie islamică din statele occidentale. De
exemplu, Richard Reid, care a încercat, în anul 2001, să arunce în aer un avion care circula
între Paris și Miami, este cetățean britanic. La fel este și Saajid Badat, care a pledat vinovat
în procesul care i -a fost intentat la Londra sub acuzația de tentativă de a arunca în aer un
avion care efectua o cursă transatlantică, la sfârșitul anului 2001. Ahmed Omar Sheik, care
a orchestrat răpirea și uciderea lui Daniel Pearl, reporter la Wall Street Journal , în
Pakistan, în anul 200 2, este tot cetățean britanic.
Sunt maeștri ai simbolismului – a se vedea sincronizarea imaginilor cu victimele atentatelor
de la Londra (navetiști însângerați, cu hainele sfâșiate) cu summitul G8 de la Edinburgh (la
care participau liderii occidentali, îm brăcați la costume).260
Trebuie menționat că mulți dintre musulmanii britanici sunt tineri și neintegrați în societate,
prin urmare, vulnerabili să devină extremiști . Mai precis, aproximativ o treime dintre musulmanii
din Marea Britanie au vârsta sub 16 ani iar rata șomajului în rândul musulmanilor britanici este
cu 10% mai mare decât media națională. În categoria musulmanilor cu vârsta cuprinsă
între 16 și 24 de ani, r ata șomajului este de 22%.
Conform lui David Capitanchik, expert în terorism: „Marea Britanie se confruntă cu o
amenințare sporită din partea grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist islamică, în mare
parte din cauză că avem un nu măr atât de mare d e imigranți, vulnerabili ideologiei
fundamentalist islamice. Plătim prețul pentru azilul politic oferit indivizilor care sunt cercetați
pentru infracțiuni legate de terorism în propriile țări”.261
Așadar nu este surprinzător că sondajele efectuate în cadrul comunității musulmane
din Marea Britanie indică existența unui sentiment de fur ie împotriva Occidentului. Opt din zece
musulmani consideră că războiul împotriva terorismului este, de fapt, un război împotriva
religiei islamice.262
Majoritatea musulmanilor percep un conflict între identitatea britanică și cea
musulman ǎ, dou ǎ sondaje diferite indicând c ǎ numai o mic ǎ proporție a musulmanilor
chestionați s -au identificat mai întâi drept englezi (î ntre 7% -12%). Sondajele diferă însă

259 Spencer, Robert: The London Bombings and the Struggle for Islam‟s Soul , July 8, 2005,
www.FrontPageMagazine.com
260 Cohen, Roger: Globalist: Terorism, all too easily, finds favorable terrain , International Herald Tribune, July
9, 2005, www.iht.com
261 Josan, Simona: Marea Britanie este punctul central al terorismului islamic din Europa, avertizează
Europol , Mediafax, 18.05.2008.
262 Borger, Julian: Poll shows Muslims in Britain are the most Anti -western in Europe , The Guardian, June 23,
2006, www.guardian.co.uk

foarte mult în privința procentului celor care se identific ǎ mai întâi prin religie (46% -81%).
27% percep un conflict între loialitatea faț ǎ de frații lor musulmani și cea faț ǎ de Marea
Britanie. Dintre cei care au afirm at că disprețuiesc civilizația occidentală și au fost de
părere c ǎ musulmanii trebuie s ǎ „să lupte pentru distrugerea acesteia”, 32% au fost de părere
cǎ acest demers trebuie realizat prin mijloace non -violente, iar 7% au considerat cǎ acest
deziderat poat e fi atins chiar și prin mijloace violente. 263
Un aspect și mai îngrijorător este că, deși a rderea steagurilor daneze în fața
ambasadei acestui stat din Londra, de către musulmanii din Marea Britanie, ca semn de protest
față de publicarea caricaturilor cu profetul Mohamed, au părut să fie izbucniri spontane de
furie, investigațiile efectuate de The Guardian au arătat contrariul. Astfel, un rol cheie în
organizarea acestor demonstrații l -a jucat „Al -Ghurabaa” o grupare fundamentalist islamică
implicată, în mod repetat, în acțiuni violente.
„Al-Ghurabaa”, care și -a asumat responsabilitatea pentru acțiunile de protest, este
descendenta „Al -Muhajiroun”, grupare fundamentalist islamică despre care se credea că s -ar fi
desființat și care a fost fondată de Omar Bakri Mohamed, fost membru al Partidului Eliberării
Islamice (Hizb-ut al-Tahrir), expulzat di n Marea Britanie, în anul 2005. Membrii și simpatizanții
„Al-Ghurabaa”, la fel cei ai „Al -Muhajiroun”, salută public, pe site -ul său, uciderea oricărui
individ care -l insultă pe profetul Mohamed.
În anul 2005, Ali Hussain, un reporter acoperit, a oferit o mostră a gândirii membrilor „Al –
Ghurabaa”, după ce a petrecut câteva săptămâni cu aceștia. Mulți dintre aceștia erau tineri
musulmani din Bangladesh , care locuiau în apartamente sociale din cartierul londonez East
End. Unii dintre ei mai erau la școală, î n vreme ce alții trăiau din ajutor social . Chestionați de ce
nu-și caută un loc de muncă, unul dintre aceștia a afirmat că dacă muncești contribui la
bunăstarea „infidelilor” ( kuffr) . Ali Hussain i -a înregistrat pe membrii „Al -Ghurabaa” în timp ce
aceștia îi descriau pe atentatorii de la Londra, din 7 iulie 2005, ca pe „cei patru fantastici” și
când le spuneau tinerilor simpatizanți că victimele acestora nu sunt inocente deoarece nu trăiau
după preceptele religiei islamice.264
În acest context menționăm și un raport întocmi t de Royal Unites Services Institute
(RUSI), în care se afirmă că Marea Britanie și -ar putea reduce vulnerabilitatea față de
amenințarea terorismului de sorginte fundamentalist islamică dacă ar împiedica „ ghetto –
izarea” comunității musulmane.
Gwyn Prins, unul dintre autorii raportului citat, consideră că factorii de decizie din Marea
Britanie se înșeală dacă cred că prin dezvoltarea acestor comunități izolate, teren fertil pentru
promotorii fundamentalismului islamic, promovează umanismul și multiculturali smul: „societatea
britanică trebuie să respecte și să permită practicarea credințelor religioase ale imigranților,
în conformitate cu prevederile legale, dar nu trebuie să le permită acestora să trăiască în
comunități izolate, în care sunt conectați mai degrabă la valorile culturale din țara lor de
origine decât la cele din Marea Britanie”.265
Conștient de pericolul radicalizării musulmanilor din Marea Britanie, fostul pr im-
ministru David Cameron a pledat și a reușit să impună înăsprirea strategiei de combatere a
terorismului și a abordării instituționale față de tradițiile islamice care nu reflectă „valorile
britanice”. Strategia guvernamentală de combatere a terorismului , dată publicității în luna
iunie 2011 de către Theresa May, fostul ministrul britanic de interne, redefinește extremiștii
ca fiind acele persoane care împărtășesc principii „nebritanice”, fiind vizate mai ales

263 Pipes, Daniel: Trouble in Londonistan , New York Sun, July 11, 2006.
264 Cobain, Ian; Fielding Nick; Cow an, Rosie: Reborn Extremist Sect Had KeyRrole in London Protest , The
Guardian , February 11, 2006, www.guardian.co.uk
265 *** Marea Britanie, vulnerabilă în fața islamiștilor , Lumea, nr. 6 (183), 2008.

colegiile britanice, deoarece se consideră că acestea au devenit un teren propice pentru
educarea tinerilor islamiști.
Theresa May declara, la acea dată , că universitățile britanice nu iau în serios
problema radicalizării și că musulmanilor extremiști le este prea ușor să formeze celule
jihadiste în campusuri „fără ca cineva să aibă știință”. Theresa May a mai precizat că
guvernul britanic va tăia fondurile pentru orice fundație islamică ce împărtășește principii
extremiste și a stabilit „valorile britanice” care trebuie împărtășite de cele care dores c
susținere financiară.266
Pe aceste celule jihadiste se baza și Osama bin Laden, care plănuia ca al -Qaīda să
atace, în anul 2009, de Paș ti, zone comerciale din Manchester, potrivit documentelor
confiscate de forțele speciale americane, în urma raidului din 2 mai 2011, în Abbottabad,
Pakistan. Complotul terorist, dejucat în momentul în care Poliția britanică a arestat mai
mulți suspecți, vi za centrul comercial Arndale, unde teroriștii sperau să ucidă persoanele
care îl vizitau în timpul vacanței de Paști. La acea dată, poliția britanică a arestat 12
bărbați, 11 pakistanezi și un britanic, dar a fost nevoită să îi elibereze din cauza lipsei d e
dovezi împotriva lor.267
În acest context, este de menționat și complotul terorist dejucat, în 21 decembrie
2010, de poliția britanică, fiind arestați 12 suspecți (unii dintre aceștia originari din
Bangladesh) din patru orașe britanice (Londra, Cardiff, Stocke -on-Trent și Birmingham).
Oficialii britanici au declarat că suspecții vizau comiterea unor atentate teroriste asupra
unor spații publice (spații comerciale, stații de metrou sau aeroporturi), instituții cu valoare
de simbol ale Marii Britanii (clădirea Parlamentului britanic) și chiar a Ambasadei Statelor
Unite ale Americii din Londra.268
Astfel, Rajib Karim, unul dintre suspecții de terorism reținuți, fost informatician al
companiei de transport aerian British Airways , a recunoscut, în 31 ianuarie 2011, prima zi a
procesului intentat împotriva sa, că a participat, în mod voluntar, la tabere de antrenament
ale unor celule teroriste și că a incitat și alte persoane să facă acest lucru, a participat la
producerea și distribuirea unei înregistrări video în scopul derulării unor acțiuni de
prozelitism în favoarea Jamat Mujahideen Bangladesh (grupare de factură fundamentalist
islamică interzisă în Marea Britanie) și a finanțat teroriști din Yemen, transferând fonduri în
scopuri teroriste.269
De asemenea, Rajib Karim a recunoscut că, în intervalul 2009 -2010, s -a aflat în
legătură cu clericul Anwar al -Awlaqi, prin intermediul unui software criptat. În conț inutul
unui mesaj, presupus a fi transmis de al -Awlaqi, acesta afirma că „SUA constituie
prioritatea noastră. Orice operațiune pe spațiul american, chiar la o scară mai mică
comparativ cu ceea ce putem realiza în Marea Britanie, va reprezenta alegerea noas tră”.
Conform rechizitoriului întocmit de autoritățile britanice, când a aflat că Rajib Karim
lucrează la British Airways , al-Awlaqi s -a interesat de atribuțiile acestuia la locul de muncă
și referitor la posibilitatea extinderii accesului lui Rajib la sistemele informatice ale
companiei aeriene menționate.270

266 Curtis, Polly: David Cameron to target Islamists who hold 'un -British' beliefs , 06.06.2011
www.guardian.co.uk
267 Enache, Iuliana: Ossama ben Laden a conceput complotul terorist dejucat în Marea Britanie în aprilie
2009 , Mediafax, 22.05.2011
268 *** 12 men arrested in suspected UK terrorism plot , The Associated Press, December 20, 2010
269 Bojan, Ioana: Un fost angajat al 'British Airways' recunoaște trei acuzații de terorism , Mediafax,
01.02.2011
270 Camber, Rebecca : Islamic extremist landed job with British Airways 'in terror plot to blow up a flight to the
U.S.' , February 2, 2011, www.dailymail.co.uk

De menționat și faptul că nouă dintre suspecții arestați în 20 decembrie 2010, în mai
multe orașe din Marea Britanie, au fost inculpați pentru complot în vederea provocării de
explozii în Mare a Britanie care ar fi fost „de natură, probabil, să pună în pericol viața sau să
provoace pagube importante asupra bunurilor”, între 1 octombrie și 20 noiembrie 2010.271
Conform anchetatorilor britanici, inculpații au găsit instrucțiuni pentru fabricarea
bombelor în revista Inspire, aspect de natură a furniza indicii cu privire la presupusa
legătură între aceștia și o campanie teroristă anti -occidentală, promovată de jihadiștii
yemeniți, saudiți sau de alte naționalități, sub egida Al Qaīda din Peninsula Arabă.272
De men ționat și plasarea Colegiului „Eton” și hotelului „Ritz” pe o listă cu posibile
ținte ale unor atentate cu bombă, descoperită asupra lui Fazul Abdullah Mohammed, șeful
al-Qaīda din Africa de Est și organizatorul celor două atacuri teroriste asupra Ambasadelor
SUA din Kenia și Tanzania, din anul 1998, după ce a fost împușcat mortal în Mogadiscio,
capitala Somaliei. În acest sens, Jonathan Evans, fostul director al MI5, avertiza că există
cetățeni britanici care se antrenează în tabere teroriste din Somalia.273
Activismul grupărilor islamiste din Marea Britanie nu se oprește însă aici! Mesaje
postate pe mai multe forumuri jihadiste îi incita pe cei care le accesau să se „infiltreze î n
forumurile britanice, pe Facebook și Twitter”.274
Potrivit raportului serviciilor secrete italiene din anul 2010, Italia era din ce în ce mai
expusă fenomenului terorist de sorginte jihadistă, „atât ca bază logistică și de recrutare
pentru extremiști, cât și ca potențial teatru de planificare de acțiuni ofensive împotriva unor
obiective instituționale și simbolice, locuri publice și persoan e acuzate că sunt dușmanii
islamului”. Conform raportului menționat, există „indicii” privind sosirea sau revenirea în
Italia a unor „extremiști cu experiență jihadistă, dobândită în zone de conflict sau antrenați
în regiunea afgano -pakistaneză”.
Servicii le secrete italiene considerau că amenințarea la adresa Italiei venea atât din
partea unor grupări teroriste active în străinătate, cât și a unor musulmani radicalizați,
prezenți pe teritoriul italian, așa -numiții „self starters”, care reprezintă o „necuno scută
deosebit de insidioasă”: “Este vorba despre persoane care se radicalizează în mod
imprevizibil, la finalul unui parcurs solitar și invizibil. Mediile cele mai expuse răspândirii
ideologiei jihadiste sunt centrele de întâlnire, în special din nordul I taliei, precum și
închisorile, unde veteranii jihadiști ar putea recruta tineri musulmani arestați pentru
infracțiuni de drept comun”.275
De aceiași părere era și Franco Frat tini, ministru de Externe al Italiei în acea perioadă :
„Italia continuă să fie o zonă privilegiată pentru înființarea de baze logistice de către
extremiștii islamiști”, iar „în spatele moscheilor continuă să opereze predicatori ai urii și chiar
instructori pentru teroriști . De aceea este necesară o strategie detaliată de monitorizare a
moscheilor ”.276
O dovadă în acest sens este operațiunea antiteroristă , desfășurată î n 21 iulie 2007, la
domiciliul imamului moscheii din Ponte Felcino, prilej cu care au fost confiscate zeci de
flacoane care conțineau substanțe chimice „extrem de toxice”, a căror combinare cu „alte
elemente ușor de achiziționat ar fi permis fabricarea uno r bombe ”. Conform declarațiilor lui

271 Vidu, Valentin: Nouă persoane, inculpate pentru complot în vederea provocării de exploz ii, în Marea
Britanie , Mediafax, 27.12.2010
272 Herridge, Catherine : Awlaki Allegedly Tied to British Terror Plot , December 28, 2010, www.foxnews.com
273 Hughe s, Simon : Al Qaīda‟s Eton and Ritz Plots , 16.06.2011, www.thesun.co.uk.
274 Bojan, Ioana: Adepții Jihadului, îndemnați să profite de violențele urbane
din Marea Britanie, Mediafax, 11.08.2011
275 *** Allarme degli 007: rischio terrorismo , 25.02.2011, www.lastampa.it
276 *** Frattini: "A ottobre mappa moschee" , 22.07.2007, www.tgcom.mediaset.it

Carlo De Stefano, directorul Biroului central de investigații generale și operațiuni speciale,
descoperirea acestor substanțe confirmă funcționarea, în cadrul moscheii din Ponte Felcino , a
unui „centru de pregătire para -militară a unor militanți jihadiști”.277
În același registru se înscrie și acțiunea forțelor de ordine din Brescia care au arestat
șase cetățeni marocani, membri ai mișc ării fundamentaliste islamice Al Adl Wal Ihssane,
acuzați de constituirea unui grup care avea ca scop incitarea la discriminare și ură rasială
și religioasă, la violență și la Jihad împotriva creștinilor și evreilor.278
În ceea ce -l privește pe cetățeanul tunisian Ben Mabrouk Adel care plănuise un
atentat împotriva Domului din Milano, acesta a fost expulzat de autoritățile italiene în
Tunisia. Ben Mabrouk a ajuns în Italia în 2009, după o perioadă petrecută în închisoarea
de la Guantanamo Bay, unde se alăturase unui nucleu jihadist din Milano, care plănuia să
arunce în aer Domul din Milano, cu ajutorul unei mașini -capcană.279
În era post Osama bin Laden, Catedrala Sfântul Nicolae din Bari se număra printre
obiectivele indicate de serviciile secrete italiene ca posibile ținte ale jihadiștilor, ca reacție
față de uciderea fostului lideru al -Qaīda.280
În ceea ce prive ște campania jihadistă de rulată de Daesh, men ționăm moartea
cetățeanului italian Giuliano Delnevo, pe data de 18 iunie 2013, care era angrenat în
violen țele armate din Siria. Delnevo se convertise la religia islamică în 2008, î și schimbase
numele în Ibrahim și se afla în Siria de aproape un an.281
Un alt exemplu este cetă țeanul marocan Anas el Abboubi, care locuia în Brescia,
din 1999, membru declarat al grupării fundamentalist islamice Sharia4Belgium și care
dorea crearea unei re țele on -line asemănătoare în Italia. Cu toate că a fost urmărit de
serviciile de informa ții italiene, acesta a reu șit să fugă în Siria, cu ajutorul unei re țele de
migra ție ilegale albaneze.282
În luna august 2016, am asistat la expulzarea cetateanului tunisian Bilel Chiahou i,
care posta mesaje pe retelele de socializare in care ii felicita pe autorii atacurilor jihadiste
in Europa si in care mentiona ca va comite un atentat la Turnul din Pisa. De men ționat în
acest context că, pe fondul comiterii atentatelor teroriste din Fr anța și Belgia, și alți
presupusi jihadisti au fost expulzati din Italia.283
În Spania , musulmanii marocani, inclusiv câțiva suspecți de participare la organizarea
atentatelor teroriste din Madrid, în 11 martie 2004, au preluat controlul asupra unei aripi dintr –
o închisoare spaniolă. De acolo transmiteau, pe calea undelor, rugăciuni musulmane și au
afișat pe pereți portretele lui Osama bin Laden.
Curentul fundamentalist islamic care se înregistrează în Spania nu este de ignorat ,
doar în anul 2010 fiind organizate zece congrese ale mișcării salafiste, printre ai cărui
susținători se aflau și autorii atentatelor teroriste din 11 martie 2004 di n Madrid. Ca atare
nu este de mirare că, potrivit telegramelor publicate de WikiLeaks, guvernul spaniol a
furnizat Ambasadei SUA la Madrid , în 2004, o listă cu 87 de adepți ai fundamentalismului

277 Haver, Flavio: Terrorismo, nel mirino Fiumicino e Milano , 23.07.2007, www.corriere.it
278 *** Terrorismo: arrestati a brescia 6 militanti gruppo islamico , 25.02.2011, www.repubblica.it
279 *** Terrorismo, tentò di far saltare in aria il Duomo: espulso dall'Italia il tunisino Ben Mabrouk , il Giornale,
20.04.2011, www.ilgiornale.it
280 Foschini, Giuliano: Allarme terrorismo per la Basilica “Gli integralisti possono colpire” , 10.05.2011,
www.repubblica.it
281 http://www.corriere.it/International/english/articoli/2013/06/19/syrian.shtml
282http://www.realinstitutoelcano.org/wps /portal/web/rielcano_en/contenido?WCM_GLOBAL_CONTEXT=/elc
ano/elcano_in/zonas_in/international+terrorism/ari9 -2014 -vidino -development -home -grown -jihadist –
radicalisation -italy
283 Italia: Un tunisian care voia sa comita un atentat la Turnul din Pisa a fost expulzat, www.hotnews.ro, 13
august 2016

islamic „suspectați de posibile legături cu rețele teroriste din Spania”, printre care figurau și
cinci persoane de origine spaniolă.284
Această creștere a activităților de prozelitism fundamentalist islamic, comparativ cu
anul 2008, când a avut loc un singur congres al acestei mișcări în Spania, accentuează
temerile oficialilor din domeniul combaterii terorismului, evidențiindu -se posibilitatea ca
apelul lansat în urmă cu doi ani de Al Qaīda, care cerea muslmanilor să sprij ine „ideologia
jihadistă” să fi găsit un tărâm fertil. Mai ales că, în încercarea Al Qaīda de a atrage noi
voluntari, un rol important este jucat de moschei, oficialii spanioli avertizând că 10% din
cele aproximativ 1000 de moschei existente în Spania lans ează mesaje jihadiste, procent
considerat „foarte îngrijorător”.285
Îngrijorător este și faptul că șase state musulmane oferă fonduri comunităț ilor
islamice din Spania, de cele mai multe ori aceste fonduri ajungând în posesia organizațiilor
islamiste. Conform unui raport al Centrului Național de Informații din Spania din anul 2011,
fondurile furnizate de Arabia Saudită, Qatar, Kuweit, Emiratele A rabe Unite, Libia și mai
ales Maroc, musulmanilor din Spania, a căror comunitate a ajuns la 1,2 milioane de
membri, „au consecințe negative pentru societate, stimulând apariția ghetto -urilor, a
societăților paralele, tribunalelor și polițiilor islamice”.286
De menționat că printre cei mai activi jihadiști din Spania este cetățeanul sirian de
origine spaniolă Imad Eddin Barakat, supranumit Abu Da hdah, cetățean sirian de origine
spaniolă, unul dintre fondatorii grupării Al Qaīda din Spania, arestat în Madrid la scurt timp
după atacurile de la 11 septembrie 2001 și condamnat la 12 ani de închisoare.
Potrivit unor documente ale Departamentului stat d in SUA, citate de cotidianul
spaniol El Pais , numele lui Imad Eddin Barakat apare menționat în dosarele mai multor
deținuți de la Guantanamo Bay, cu care acesta a păstrat legătura, care îl descriu ca fiind
membru al mișcării Takfir Wal Hirja, înființ ate de Mohamed Atta, unul dintre teroriștii
sinucigași care au plănuit atacul de la 11 septembrie 2001.287
La fel de îngrijorător este faptul că aut oritățile spaniole au arestat un cetățean
marocan în Insulele Canare, suspectat că ar recruta copii în vederea distribuirii de
materiale islamiste propagandistice. Conform ministerului de Interne din Spania, Imad El
Muahhid „avea legături cu membri ai orga nizațiilor teroriste care ispășesc în prezent
pedepse cu închisoarea în Maroc”.288
Un caz similar este cel al cetățeanului marocan Abdellatif Ao ulad Chiba care a fost
arestat în localitatea La Linea de la Concepcion, în sudul Spaniei, fiind suspectat de
îndoctrinare și formare de teroriști prin intermediul internetului. Abdellatif Aoulad Chiba este
suspectat de „legături cu organizația teroristă A l Qaīda din Maghrebul Islamic”, fiind
identificat ca administrator al unui „forum jihadist cu conținut radical, dedicat distribuirii și
difuzării publice a unor comunicate și produse mediatice elaborate de principalele
organizații teroriste islamiste și l iderii lor”.289
Abdellatif Aoulad Chiba a fost încarcerat pentru că intenționa să otrăvească rezerve
de apă potabilă în Spania, textele publicate de acesta pe mai multe site -uri jihadiste

284 Jose, Maria Irujo: US targets Barcelona in anti -terrorist fight , 16.12.2010, www.elpais.com,
285 *** Islam in Spain : Euro -Islam: News and Analysis on Islam in Europe , 8 Mar 2010, www.euro -islam.info
286 Cembrero, Ignacio: El CNI alerta de que seis países musulmanes financian al islamismo , 01.08.2011,
www.elpais.com
287 Irujo, Jose Maria: El jefe de Al Qaīda en Espaða pertenece a una secta radical , 06.06.2011,
www.elpais.com
288 Drăghici, Mihai: Un marocan suspectat de activități teroriste a fost arestat în Spania , Mediafax,
02.06.2011
289 Sița, Pepa: Spania: Arestarea unui marocan suspectat că ar recruta pentru Al -Qaīda , Agerpres,
17.08.2011

exprimând, în mod clar și explicit, dorința sa de a comite un atentat împotriva
„necredincioșilor” prin otrăvirea rezervelor de apă destinate consumului. Potrivit deciziei
judecătorești, atentatele teroriste ar fi urm at să vizeze rezervoare care furnizează apă
pentru campinguri sau complexuri turistice.290
În Germania , patronul unui bordel din Cologne a fost forțat să acopere steagurile
Arabiei Saudite și Iranului (expuse pe un panou publicitar pe care erau postate statele
participante la Campionatul mondial de fotbal din 2006), după ce câțiva musulmani furioși au
amen ințat că vor recurge la acțiuni violente. Steagurile din Arabia Saudită și din Iran au fost
acoperite cu vopsea neagră: „Unii musulmani s -au înfierb ântat și ne -au cerut să renunțăm la
steaguri. La început, păreau afectați da r apoi au devenit amenințători. Nu vroiau ca aceste
steaguri să fie asociate cu activitatea bordelului, argumentând că le sunt rănite sentimentele
religioase”, conform unuia dintre muncitorii care au lucrat la panou.291
Germania reprezintă o posibilă țintă a grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist
islamică. La finele lunii octombrie 2010, după descoperirea coletelor -capcană expediate
din Yemen cu destinația SUA, informațiile obținute d e serviciile secrete occidentale indicau
că o celulă teroristă condusă de cetățeanul pakistanez Mohammed Ilyas Kashmiri,
comandantul operațional al Al Qaīda, care a participat la atentatul din Mumbai, din 2008 și
din care ar mai făceau parte și doi cetățen i germani, de naționalitate siriană, respectiv
marocană, ar fi inten ționat să comită un atac sângeros în Germania.292
Potrivit lui Noman Benotman, Ilyas Kash miri deținea funcția de comandant al Brigăzii
313 a al -Qaīda, însărcinată cu planificarea de operațiuni în afara granițelor Afganistanului
și Pakistanului, mai ales în India și alte state ale Asiei de Sud, pe de o parte și în Europa,
pe de altă parte.293
În acest sens, conform revistei Focus , nivelul alertei teroriste a fost ridicat în Europa
din cauza interceptării, de că tre centrul britanic de interceptare Government
Communications Headquarters (GCHQ), a comunicațiilor telefonice și electronice a opt
germani și doi britanici, aflați într -o zonă de la frontiera afgano -pakistaneză. Aceștia, în
timp ce comunicau cu persoane din Germania și Marea Britanie, s -au referit la modalitatea
de a obține arme și materiale explozibile, precum și la identificarea unor locuri sigure
pentru a se refugia înainte și după comiterea unui atentat terorist.
Conform lui Thomas de Maiziere, minis trul german al Afacerilor Interne: „începând
cu mijlocul anului 2010, serviciile de securitate au remarcat o recrudescență a informațiilor
potrivit cărora al-Qaīda intenționează să comită atentate în SUA și Europa (Germania și
Franța), precizând că informa țiile au fost obținute dupa descoperirea, la finele lunii
octombrie 2010, a unor colete capcană expediate din Yemen cu destinația SUA.294
În 17 noiembrie 2010, Germania a ridicat nivelul de securitate inclusiv în stațiile de
tren și aeroporturi, ca urmare a unor informații potrivit cărora, p e 22 noiembrie 2010, ar
urma să sosească patru membri al-Qaīda , pentru a comite atentate în Germania și Marea
Britanie. Germania afirma că reprezintă o posibilă țintă a grupărilor teroriste de sorginte
fundamentalist islamică, în special din cauza particip ării sale cu trupe la războiul din
Afganistan.

290 Gheorghe, Victor: Cetățean marocan arestat pentru îndoctrinare și formare de teroriști în beneficiul rețelei
Al-Qaīda , România Actualități, 20.08.2011
291 *** German brothel made to remove South Arabia, Iran flags , April 24, 2006, Reuters.
292 Wehner, Markus : Die Terroristen könnten schon da sein , Frankfurter Allgemeine Zeitung, 23.11.2010
293 Musharbash, Yassin: Saif al -Adel Back in Waziristan. A Top Terrorist Returns to Al -Qaida Fold,
26.10.2010 , www.spiegel.de.
294 Mihăilescu, Robert: Germania ridica nivelul de securitate, in urma unor informatii legate de posibile
atentate terorist e la finele lui noiembrie , 17 noiembrie 2010, www.hotnews.ro

Anul 2011 a venit să confirme aceste prognoze sumbre, amenințarea teroristă
provenind însă din interiorul Germaniei și nu din afara acesteia. Astfel, atentatul terorist de
pe aeroportul din Frankfurt, de la î nceputul lunii martie 2011, asupra unor soldați americani
care se întorceau de la baza Lakenheath din Anglia, comis de Arid Uka, musulman din
Kosovo care se pare că avea legături cu comunitatea salafită din Germania, a reprezentat
un prim semnal de îngrijo rare pentru autoritățile germane. Deși nu se cunoaște dacă Arid
Uka a avut legături cu rețele islamiste, existente pe teritoriul Germaniei, se pare că acesta
avea un vecin care luptase Pakistan.295
Din fericire, în cazul celulei teroriste din Dusseldorf, care planifica, sub coordonarea
lui Atiyah Abd Al -Rahman, comiterea unui atentat cu bombă cu fragmentație în această
regiune, autoritățile germane au reușit să -i aresteze, în 29 aprilie 2011, pe cei trei membri
ai celulei, care erau cetățeni germani de naționalitate marocană.296
Ca atare, nu este de mirare că, în cadrul Conferinței Miniștrilor de Interne din
Germania din 2011, miniștrii de resort de la nivel federal și de land au discutat despre
pericolul terorist tot mai m are pe care îl reprezintă ideologia salafită în Germania, Joachim
Hermann ministrul bavarez de Interne, avertizând cu această ocazie că salafismul ascunde
pericolul scoaterii la suprafață a unor teroriști care au crescut în Germania.297
Potrivit declarațiilor lui Boris Rhein, prin seminarele organizate pe tema religiei
islamice, salafiții creează un teren fertil pentru terorismul islamist în Germania.298
Boris Rhein afirmă că „salafiții cer reîntoarcerea la o epocă de piatră a religiei
islamice și doresc să transforme Germania într -un stat religios. Aceștia prezintă ca fiind
periculos tot ceea ce este occidental și propovăduiesc ura, intoleranța și marginalizarea.
Unde dispare granița dintre salafiți și jihadiști? Ideologia salafită este u n punct central
pentru cei care doresc să participe la așa -numitul „război sfânt” putând pregăti calea către
terorismul de sorginte fundamentalist islamică.” Experții apreciază că salafismul este
mișcarea islamistă cu cea mai rapidă răspândire din Germania numărul membrilor acesteia
fiind între 3000 și 5000.299
Potrivit statisticilor autorităților federale, în Germania, aproximativ o treime dintre
islamiștii fanatici s -au născut în Germania, iar mai multe persoane cu un trecut migraționist
dețin pașapoarte germane. Cei mai mulți din restul suspecților de terorism au permise de
ședere în Germania și provin din Turcia, Orientul Mijlociu sau Africa de Nord. De menționat
că o parte dintre acești potențiali teroriști au revenit în Germania după ce au fost instruiți în
domeniul utilizării armelor și explozibililor în tabere teroriste din zona frontierei afgano –
pakistaneze.300
În Waziristan acționa și o grupare teroristă numită Mujahedinii Talibani din
Germania, un instrument de propagandă înființat de Mișcarea Islamică din Uzbekistan în
2009, ca dovadă a numărului mare de jihadiști germani care se a ntrenau și comiteau
atentate teroriste în Waziristan, aspect confirmat și de moartea lui Eric Breininger,
cunoscut și sub numele de Abdul Ghafar al -Alamani, cetățean german convertit la religia
islamică, ucis de către soldații pakistanezi, în 30 aprilie 20 10, într -un schimb de focuri.

295 Pantucci, Raffaello: Picking Up Where the Red Army Faction Left Off: Tales from the German Jihad ,
Terrorism Monitor , vol. IX, nr 14, 7 aprilie 2001
296 Von Rainer, Hermann: Exil, Untergrund oder Gefängnis , Frankfurter Allgemeine Zeitung, 30.04.2011,
www.faz.net.
297 Preuß, Roland: Deuts cher Sicherheitsbericht zu Salafisten Stopp für Missionare der Intoleranz ,
Suddeutsche Zeitung, 20.06.2011, www.sueddeutsche.de
298 *** Rhein: Salafisten gefährlichste Verfassungsfeinde , Frankfurter Allgemeine Zeitung, 01.06.201,
www.faz.net
299 Lutz, Martin : Minister warnt vor islamistischen Hasspredigern , 21.06.2011, www.welt.de
300 *** US-Taucher will Bin Ladens Leiche finden , Die We lt, 15.06.2011, www.welt.de

De menționat că Abdul Ghafar Al -Alamani nu era primul membru al grupării
Mujahedinii Talibani din Germania ucis în Waziristan. Cuneyt Ciftci, un rezident turc din
Bavaria este primul german cunoscut ca atentator sinucigaș , ucis în vreme ce derula un
atac terorist împotriva trupelor americane, în martie 2008.
Un aspect important în acest sens îl reprezintă faptul că, deși membrii „celulei din
Hamburg”, care au participat la organizarea și comiterea atentatelor teroriste di n 11
septembrie 2001, erau majoritatea studenți arabi, veniți în Germania la începutul anilor
1990, jihadismul în această țară a debutat cu gruparea islamistă din Sauerland, în
momentul în care un număr mare de etnici turci și kurzi au fost radicalizați în tr-o Germanie
care este țara adoptivă a milioane de etnici turci.
O mărturie în acest sens este arestarea în Izmir, Turcia, a unui etnic turc rezident în
Germania, suspect de apartenență la gruparea islamistă din Sauerland, fiind căutat în țara
sa adoptiv ă sub acuzația de terorism, în mai 2007 acesta deplasându -se din Germania în
Afganistan pentru a se alătura Uniunii Jihadului Islamic.301
Potrivit raportului pe 2010 al Oficiului Federal german pentru Apărarea Constituției
(BfV), numărul jihadiștilor este în continuă creștere în Germania, la sfârșitul anului 2010
existând 29 de organizații islamiste active cu aproximativ 37.500 de membri. Ac easta
înseamnă o creștere cu 2.700 de persoane în ultimii 2 ani. Potrivit lui Heinz Fromm,
președintele BfV, până în prezent, aproape toți teroriștii islamiști din Germania au fost
salafiți sau aveau legături cu aceștia.302
Dacă acum câțiva ani erau doar 2 sau 3 imami salafiți, astăzi sunt cu zecile, fapt
îngrijorător pentru că toți musulmanii care s -au alăturat grup ărilor afiliate al-Qaīda sau
Daesh au frecventat moscheil e salafite Al -Nur din Berlin sau Al -Quds în Hamburg.303
Din acest motiv, Hassan Dabbagh, alias Abu Alhussain, un imam din Leipzig, și
Mohamed Benhsaid, alias Abu Jamal , un alt imam din Bonn, precum și moscheea As-
Sunna din Elsdorf se aflau sub supravegherea autorităților germane.304
De asemenea, deși în luna august 2010 moscheea Taiba din Hamburg (cunoscută
drept moscheea atentatorilor sinucigași de la 11 septembrie 2001) a fost închisă de
autoritățile germane, se pare că islamiștii au găsit un nou punct de întâlnire, în Pinneberg
(localitate situată la 18 kilometri de Hamburg), aspect confirmat de Horst Eger, șeful
serviciului de informații interne din landul Schleswig -Holstein.305
Îngrijorător pentru autoritățile germene este și faptul că fundația musulmană
„Muhaj irin Afghanistan” intenționează să construiască o moschee în Hamburg care ar urma
să devină un centru de întâlniri pentru 35.000 de afgani într -o locație unde se află deja
moscheea „Ibrahim Khalil”, frecventată de simpatizanți ai unor grupări islamiste, pr ecum
„Hizb ut -Tahrir”, sau „Hezb -e-Islami”, care încearcă să recruteze susținători.306
Acest fapt este cu atât mai îngrijorător cu cât autoritățile germane au arestat, în luna
iulie 2011, la Kassel (landul Hessen), un presupus terorist, de origine afgană, care ar fi
recrutat membri și susținători pentru grupările teroriste al -Qaīda și Mișcarea Islamică din
Uzbekistan. Potrivit investigatorilor, suspectul ar fi postat pe site -uri jihadiste, începând cu
luna iulie 2010, aproximativ 60 de texte și înregistrări video în care elogia atentatele

301 Jost, Sebastian: Das Vermögen der Terroristen stammt oft aus Spenden , 02.09.2011, www.welt.de.
302 Flade, Florian: Wie deutsche Frau en für al -Qaida kämpfen , 05.07.2011, www.welt.de.
303 Pantucci, Raffaello: Terror -in-Germany: An Interview with Guido Steinberg , www.icsr.info
304 *** Islam -Unterricht gefährdet , Dezember 28, 2010, www.fr -online.de
305 *** Pinneberg neues Zentrum von Islamisten , 19.01.2011, www.welt.de
306 Von Hagen, Meyer: Harburg – Die gemeinsame Sprache soll Vorurteile abbauen, Brücken zwischen den
Religionen schlagen , 31.03.2011, www.bild.de

teroriste, martiriul și pe mujahedini , încercând să radicalizeze vizitatorii pagi nii de internet
și să îi îndrume să comită acțiuni violente.307
În acest menționăm că acest caz nu este singular, în luna iunie 2011, un islamist
german de origine marocană , posta un mesaj intitulat „Fulgerul afgan”, revendicat de
Mișcarea Islamică din Uzbekistan, care conținea amenințări la adresa Germaniei și prin
care li se cerea afganilor care trăiesc în Germania să participe la „războiul sfânt” din
Afganistan: „ați aban donat câmpul de luptă și râvniți la plăcerile trecătoare ale vieții
pământești și aceasta în țara dușmanilor”.308
Tot pentru radicalizare online a fost arestat, în 28 iunie 2011, în localitatea
Neumunster, un tânăr german în vârstă de 19 ani, convertit la religia islamică în urmă cu 2
ani. Acesta era acuzat că administra, începând din luna decembrie 2010, sub pseudonimul
„Isa Al -Khattab”, site -ul Islamic Hacker Union pe care posta materiale propagandistice
precum texte și înregistrări video prin care făcea propagandă în favoarea grupărilor
teroriste Mișcarea Islamică din Uzbekistan și Statul Islamic Irak, precum și instrucțiuni
pentru construirea de bombe.309
În aprilie 2014, cetă țeanul german Denis Mamadou Cuspert310, moare în “jihad” -ul
din Siria. Denis Mamadou Cuspert (cunoscut ca și Deso Dogg – numele de scenă ca
rapper ) s-a alăturat Daesh sub numele de Abu Maleeq.
Cu privire la valul de refugia ți din Siria cu care se confruntă Germania în 2015 și
2016, Hans -Georg Maassen, șeful Serviciului german de informatii interne (BfV), a declarat
ca au fost inregistrate sute de incercari ale islamistilor radicali de a recruta migranti gazduiti
in centrele pentru refugiati din Germania.311
Hans -Georg Maassen consideră ca atacurile teroriste din noiembrie 2015, din Paris,
au arătat că Daesh a infiltrat terori ști printre refugia ții ce au venit în Europa, men ționând că
BfV a primit peste 100 de semnalări că ar exista simpatizan ți Daesh printre refugiatii afla ți
în Germania.312
Mai mult, Maassen a mai declarat că aproximativ 90 de moschei din Germania sunt
supravegheate de serviciile de informa ții germane, mai ales cele considerate de către
oficialul german "moscheile de pe aleile laturalnic e", unde musulmanii sunt incita ți la
Jihad.313
În acest context men ționăm și că burka si niqab -ul ar pu tea fi interzise și în
Germania (la fel ca în Fran ța) ca măsură în cadrul unei strategii de prevenire si combatere
a terorismului, care mai include și cre șterea efectivelor de poli ție, supraveghere video
sporită în gări și aeroporturi, legi pentru medici c are să le permită, în cazuri specifice,
încălcarea acordului de confiden țialitate, atunci când de țin informa ții că pacien ții lor ar
plănui crime, precum și înăsprirea regulilor pentru ob ținerea dublei cetă țenii sau pierderea
cetățeniei pentru cetă țenii ger mani care luptă alături de jihadi ști și care iau parte la
opera țiuni militare în zone de conflict precum Siria.

307 *** Polizei nimmt mutmaßlichen Terror -Werber fest , 22.07.2011, www.spiegel.de
308*** Video: Islamisten rufen Deutsch -Afghanen zum Kampf auf , 02.06.2011, www.diepresse.com
309 Flade, Flor ian: Polizei legt Dschihad -Hacker das Handwerk , 30.06.2011, www.welt.de
310http://www.agerpres.ro/externe/2015/10/30/un -fost-rapper -german -devenit -jihadist -a-fost-ucis-de-o-
lovitura -aeriana -americana -in-siria-02-15-58
311 Germania: Seful serviciului de inform atii interne afirma ca islamistii recruteaza migranti din centrele pentru
refugiati, www.hotnews.ro, 14 august 2016
312 Printre refugiatii ce au intrat in Europa s -au strecurat si teroristi ai SI – sef de serviciu secret germ an,
www.h otnews.ro, 5 februarie 2016
313 Serviciile secrete germane supravegheaza moschei pentru a preveni actiunile teroriste, www.hotnews.ro ,
2 mai 2016

Aceste măsuri vin după cele două atacuri comise în sudul Germaniei, la sfâr șitul
lunii iulie 2016, când cinci persoane au fost rănite într -un a tac cu topor comis de un
adolescent de 17 ani, probabil originar din Afganistan, într -un tren. Alte 15 persoane au
fost rănite într -un atac comis de catre un sirian la un festival de muzică.314
Un alt exemplu este Suedia unde, conform cotidianului Aftonbladet , forțele de ordine
publică din Malmø, al treilea oraș suedez ca mărime, au recunoscut public că nu mai pot
ține sub control bandele violente de imigranț i musulmani. Personalul din serviciile de
ambulanț ă este atacat cu pietre sau arme și refuză să meargă în zona respectivă pentru a
oferi ajutor dacă nu are escortă din partea forțelor de ordine.
În 11 decembrie 2010, în centrul orașului Stockholm, Suedia, Taimur Abdulwahab
(cetățean suedez care locuia în Marea Britanie) a fost găsit mort în urma exploziei unei
mașini, în apropiere de o stradă comercială foarte aglomerată în perioada de dinaintea
Crăciunului.
Anders Thornberg, purtător de cuvânt al poliției din Stockholm, a confirmat că a fost
un atac sinucigaș, mai ales că, în cursul aceleiași zile, agenția suedeză de presă TT și
serviciul de informații din Suedia primiseră un mesaj (în limba arabă și suedeză) în care se
menționa că aceste acțiuni teroriste vor continua: „atât timp cât nu veți înceta războiul
împotriva islamului, degradarea profetului și sprijinul stupid pentru porcul Vilks", făcându -se
referire la prezența contingentului militar suedez în Afganistan și la caricaturistul Lars Vilks,
care l -a desenat pe profetul Mohamed sub forma unui câine.315
Cunoscuți din Suedia ai lui Taimur Abdulwahab susțin că radicalizarea acestuia s -a
produs după ce s -a stabilit î n Luton, un oraș cu 20.000 de musulmani din Marea Britanie,
unde ar fi intrat în contact cu membri și simpatizanți ai unor grupări fundamentalist
islamice.316
În Olanda , autoritățile au declanșat o anchetă pentru implicare în activități teroriste
asupra a 12 islamiști de origine somaleză (care ar avea legături cu organizația Al -Shabab),
aceștia fiind arestați în 24 decembrie 2010, în urma unei alerte a ser viciilor de informații
olandeze.317
Conform oficialilor olandezi, suspecții reținuți intenționau să doboare un elicopter
militar Apache (de tipul celor utilizate în Afganistan), aflat la baza Gilze -Rijen, atentat care
ar fi avut „o valoare simbolică enormă” în rândul adepților fundamentalismului islamic, cu
ajutorul unui lansator de rachete care urma să fie achiziționat din Belgia sau
Danemarca.318
În Danemarca au fost arestați patru bărbați suspectați de pregătirea unui atac terorist
asupra cotidianului danez „Jyllands -Posten”, cunoscut pentru publicarea caricaturilor cu
profetul Mohamed.319
De asemenea, Nordgårdsskolen din regiunea Aarhus este prima școală daneză fără
danezi, toți elevii fiind copii ai imigranților musulmani iar Coranul este lectură obligatorie.320

314 Germania: Burka ar putea fi interzisa total ca masura antiteror ista, www.hotnews.ro, 11 august 2016
315 *** Atentate teroriste eșuate în Suedia , 13 decembrie 2010, www.adevarul.ro
316 Crișan, Magda: Românca Mona, autorul moral al atacului din Suedia? 16 decembrie 2010,
www.adevarul .ro
317 Drăghici, Mihai: Doisprezece islamiști de origine somaleză, arestați în Olanda, sunt suspectați de acte de
terorism , Mediafax, 26.12.2010
318 Drăghici, Mihai: Islamiștii de origine somaleză arestați în Olanda intenționau să doboare un elicopter
militar , Mediafax, 28.12.2010
319 *** Cinci barbati, arestati in Danemarca si Suedia pentru ca planuiau un "masacru" in redactia ziarului care
a publicat caricaturile cu Profetul Mahomed , 29 decembrie 2010, www.hotnews.com
320 Spencer, Robert: Europe Will Be Islamic by the End of the Century , September 16, 2004,
www.jihadwatch.org

Bulgaria are o comunitate musulmană autothtonă numeroasă fiind supusă atât
influențelor sectelor fundamenta list islamice turcești Nurcular, Suleymancilar și Mili Goruș,
cât și fundamentalismului islamic de tip wahhabit, reprezentat de organizația non –
guvernamentală saudită Al Waqf al Islami.
Al Waqf al Islami, cu sediul principal în Olanda, a fost interzisă în Bulgaria încă din
1994, la un an de la înregistrarea sa ca și organizație non -guvernamentală, liderii săi fiind
expulzați pentru că ar fi adus atingere securității naționale a Bulgariei. De menționat că Al
Waqf al Islami a fost interzisă în SUA, în urma su spiciunii că membrii acesteia au întreținut
legături cu membri ai celulei teroriste care au organizat atentatele teroriste din 11
septembrie 2001.321
Frontiera terestră a Bulgariei cu Turcia reprezintă „călcâiul lui Ahile”, această zonă
fiind locuită de o populație musulmană săracă, în cadrul căreia activitățile de prozelitism de
fundamentalist islamic derulate de gruparea wahhabită Al Waqf al Islami generând
insecuritate și risc terorist.
Bosnia – Herțegovina , provincie a fostei Republici Federative Iugoslavia, care și -a
declarat independența în anul 1992, este unul dintr e puținele state europene în care musulmanii
reprezintă cel mai mare grup etnic. Musulmanii, care reprezintă 44% din populația bosniacă
(restul populației fiind alcătuit din sârbi ortodocși și croați catolici), au preferat , în timpul
războiului din perioada 1992 – 1995, să fie cunoscuț i drept bosniaci , asumându -și o identitate fără
nici un fel de semnificație religioasă.322
Populația musulmană din Bosnia este considerată pro -occidentală , cu toate că musulmanii
au fost principalele victime ale războiului confesional din perioada 1992 – 1995, fapt care a condus la
radicalizarea, într -o anumită măsură, a populației musulmane bosniace. Mișcarea în masă a
populațiilor a transformat câteva orașe, anterior cosmopolite și multietnice, în comunități cu
populație predominant m usulmană, care poartă haine tradiționale.
În cadrul comunității musulmane au existat divergențe între majoritate , care urmează tradițiile
locale tolerante, stabilite pe durata a patru secole de regim otoman și o minoritate „sonoră”,
educată în statele isl amice , care pune accentul pe latura fundamentalistă a religiei islamice.
În timpul războiului, luptând împotriva unor forțe copleșitoare, musulmanii bosniaci nu
au avut altă alternativă decât să accepte sprijinul militar al mujaheddin -ilor și susținerea
logistică a statelor musulmane.
În anul 1992, când a început războiul din Bosnia, mujaheddini din statele arabe și
central -asiatice, căliți în „războiul sfânt” din Afganis tan, împotriva trupelor de ocupație ale
„infidelilor” sovietici și rămași fără cauză, și-au oferit serviciile guvernului musulmanilor
bosniaci, dacă e să dăm crezare raportului publicat de un comitet independent olandez , în
aprilie 2002. Conform acestui raport, după război, sute de mujaheddini au primit pașaport
bosniac și dreptul de reșed ință pe teritoriul bosniac, ca o recunoaștere a contribuției avute
în timpul războiului.323
De asemenea, exist ă dovezi ale transporturilor navale iraniene umanitare, care
serveau drept acoperire pentru traficul cu armament destinat mujaheddin -ilor. Iranul a oferit
servicii umanitare prin intermediul „Societății Semilunii Roșii”, care au înființat și postul de
radio „Fatah”, în localitatea Sarajevo, prin care se făcea propagandă, sub acoperirea unor
servicii religioase, principiilor revoluției islamice.324

321 Leviev -Sawyer, Clive: Raid on radical group was not „anti -Islam‟, Bulgarian prosecutors say , October 7,
2010, www.sofiaecho.com
322 Partos, Gabriel: Bosnia's Islamic heritage , September 12, 2003, www.bbc.co.uk
323 Campeanu, Cristian: Wahhabitii in Balcani , Romania Libera, 27 Martie 2007.
324 Abbas, William Samii: The Nearest and Dearest Enemy: Iran after the Iraq War , Middle East Review of
International Affairs, Vol. 9, No. 3, September 2005.

La rândul său, Arabia Saudită a trimis sume mari de bani și materiale de propagandă
wahhabită în Sarajevo, sub acoperirea unor acțiuni umanitare. Cu fonduri provenite din Arabi a
Saudită, a început reconst rucția moscheilor, a locuințelor și a școlilor bosniace, prin
intermediul unor organizații caritabile saudite, Bosnia devenind un front în războiul wahhabism –
ului împotriva celorlalte credințe, musulmane sau nu.
Totuși, wahhabism -ul nu a avut succes pe plan local, intrând în conflict cu musulmanii
bosniaci, într -un „război al moscheilor”, generat de impunerea stilului arhitectural wahhabit în
reconstrucția, cu finanțare din partea Arabiei Saudite, a moscheilor distruse de sârbi și
croați. Musulmanii bosniaci doreau ca moscheile lor să fie reconstruite în stilul otoman
original dar saudiții ofereau sprijin financiar doar pentru ridicarea de moschei în stilul
wahhabit.
În acest sens, un raport întocmit de „Rețeaua Balcanică de Investigații Media”, preluat de
Euractiv, documentează mai multe cazuri de conflicte violente între promotorii wahhabism -ului
și musulmanii bosnieci de tradiție otomană.325
Per ansamblu, comunitatea musulmană din Bosnia a rezistat influenței wahhabism -ului, mai
ales că, urmare a acordului de pace de la Dayton , din anul 1995, mujaheddinii au fost forțați
să părăsească Bosnia.326
De menționat că desfășurarea steagului “semilunei” în Bosnia și Kosovo a fost un
obiectiv discutat încă din anul 1995, în cadrul „Internaționalei Islamice de la Khartoum” unde
Internaționala Islamică Albaneză, o asociaț ie informală a organizațiilor albaneze musulmane,
se pronunța pentru o abordare mai radicală a situației din regiune.327
În prezent, locallitatea Gorjna Maoca328 reprezintă probabil cel mai mare focar de
radicalizare ce promovează jihadismul din Bosnia. Peste 1000 de luptători străini au
traversat Europa din vest până în Balcani pentru a lupta în Siria. Ini țial, majoritatea se
alăturau Jabhat al -Nusra dar acum se alătură Daesh, în număr din ce în ce mai mare, în
detrimentul celeilalte fac țiuni.
Precum în Belgia, unde un număr mare de lu ptători străini au fost asocia ți cu grupuri
radicale precum Sharia4Belgium, un număr semnificativ de luptători străini din Balcanii de
Vest au conexiuni cu o serie de comunită ți radicale din Bosnia și din regiunea Sandzak din
Serbia. Aceste comunită ți au t endin ța de a fi izola ționiste și de a -și stabili bazele în regiuni
retrase.
Kosovo la fel ca și Bosnia – Herțegovina, a fost inundat de fonduri saudite în scopul
promovării wahhabism -ului, prin „Comitetul Saudit pentru Ajutor Comun din Kosovo” , cea
mai mare parte a banilor fiind cheltuiți pentru construirea de moschei în stil wahhabit.
Și aici a avut loc un „război al moscheilor”, populația musulman ă din Kosovo dovedind că
nu acceptă impunerea unei forme străine a religiei islamice. Astfel, cân d saudiții s -au oferit,
la sfârșitul lunii iulie 2000, să renoveze moscheea „Hadum” din Gjakova, datând din anul
1595 și devastată de sârbi în timpul războiului din 1999, pe parcursul acestei activități
îndepărtând pietrele funerare din cimitirul otoman și demolând biblioteca moscheii, care ar
fi putut fi restaurată, reacția musulmanilor albanezi a fost extrem de dură.329
Statul independent Kosovo, prima entitate isl amică din Europa, s-a dorit să fie și un semnal
adresat lumii musulmane care trebuia să înțeleagă că războiul împotriva terorismului nu este

325 Campeanu, op.cit.278.
326 Schwartz, Stephen: Islamic Fundamentalism in the Balkans , Partisan Review, Summer 20 00,
www.bu.edu/partisanreview
327 *** Kosovo, consecintele razboiului, Precedentul Kosovo antreneaza destabilizarea regiunii , Dosare
ultrasecrete , www.ziua.net , nr. 4112 de sambata, 15 decembrie 2007 .
328 http://www.telegraph.co.uk/news/2016/04/30/muslim -radicals -in-mountain -villages -spark -fears -in-bosnia/
329 Ford, Peter: Mosques face new danger, Bosnia Report, June – October 2001, www.bosnia.co.uk

îndreptat împotriva unei credințe ci a unor grupări teroriste care promovează fundamentalismul
islamic.
Este însă d e domeniul evidenței că proiectul Organizației Națiunilor Unite, de edificare a
unei regiuni balcanice multietnice și multiculturale , s-a dovedit un eșec iremediabil în Kosovo.
Perspectiva unei coexisten țe multietnice în Kosovo este o iluzie îndepărtată, m isiunea
internațională de menținere a păcii fiind un eșec. Astfel, pe lângă prăbușirea geopoliticii ecumenice
regionale, mai poate fi consemnată și compromiterea principiului de bază care a ghidat intervenția
NATO în Iugoslavia, conceptul unui Kosovo locuit deopotrivă de sârbi și albanezi, creștini și
musulmani . Falia dintre musulmani și creștini este mai profundă ca niciodată în Kosovo,
manifestându -se mai puternic chiar decât în Bosnia.
Intervenția internațională pentru stoparea persecuț iilor anti -creștine în Kosovo a
reprezentat un eșec, conform unui raport dezbătut în Congr esul american și citat de CNS
News . Acest raport atrage atenția, în special, asupra distrugerii a 150 de biserici, simultan
cu construirea a 200 de moschei. Astfel, î n anul 1999, când NATO a bombardat Iugoslavia,
grupările para -militare albaneze au distrus complet mănăstirile Sf. Trei me, Sf. Cosma și
Damian, Binac, Sf. Marcu, precum și nenumărate biserici , într-o campanie de eradicare a
comunității sârbe din Kosovo. De menționat că multe dintre aceste lăcașuri de cult
adăposteau obiecte de cult, de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul mondial.
Conform unui oficial al Bisericii Ortodoxe sârbe, episcopul Atanasi e Rakita, peste 40 de
biserici și mănăstiri, unele datân d din secolele XIII și XIV, au fost distruse de etnicii albanezi, chiar
sub privirile trupelor KFOR de menținere a păcii. Doar italienii și românii au încercat să le
apere.
Inițiativa trupelor române de menținere a păcii nu a rămas însă fără reacție din pa rtea
albanezilor musulmani. Conform site -ului Balkanalysis, care citează un etnic sârb din Kosovo:
“împușcarea mortală a doi etnici albanezi, de către trupele române aflate sub mandat ONU, la 10
februarie 2008, a alimentat ura localnicilor față de membrii contingentului românesc care, pentru
că sunt creștin -ortodocși, oricum nu erau acceptați de musulmani”.330
De asemenea, dacă războiul din Bosnia a marcat importul de mujahedini în Europa,
luptători din Muslimanska Brigada au înființat tabere de antrenament în Kosovo, creând
ceea ce serviciile secrete germane numesc „falanga blondă”, dată fiind originea
occidentală a membrilor săi. Potrivit unor rapoarte ale serviciilor secrete germane, aceste
nuclee par interesate de Balcani și de Europa de Est și par să fi stabilit deja legături cu
grupările teroriste de sorginte fundamentalist islamică cecene. De asemenea, există indicii
că Al Qaīda a încercat să recruteze persoane care pot călători cu ușurință în Statele Unite
și Europa și se pot integra în societate fără a stârni suspiciuni.331
În prezent, investiga țiile jurnalistice au eviden țiat faptul că în moschei de la marginea
orașului Pristina se recrutează militan ți pentru a lupta alături de grupurile islamiste din
Siria. Este îngrijorător că jihadi știi se dau drept imigran ți care călătoresc spre Marea
Britanie sau alte state din Europa, de și ace știa în re alitate a șteaptă instruc țiuni pentru a
lansa atacuri teroriste, Balcanii reprezentând o tabără de pregătire și un punct pe ruta de
migra ție ilegală pentru jihadi ști.

14. Comunitatea musulmană din România și spectrul fundamentalismului
islamic
Directorul Serviciului Român de Informa ții, Eduard Hellvig, declara în 29 martie
2016, la bilanțul instituției, că Serviciul a interzis accesul în România sau a expulzat peste

330 *** Românii – urâți de localnicii din Kosovo , www.gândul.info
331 Zaccaria, Giuseppe:
L'idra di Al Qaīda, i terroristi fai da te , La Stampa, 02.07.2007, www.lastampa.it

340 de persoane „cu risc terorist", alte 9.000 având interdicție de a intra în ța ră. Conform
lui Eduard Hellvig: „la 26 de ani de la înfiin țarea SRI, prioritatea serviciului este siguran ța
cetățenilor, cu sprijinul tuturor partenerilor institu ționali. Lupta împotriva terorismului
rămâne o prioritate a Serviciului, care va acționa pentr u identificarea și neutralizarea
acțiunilor tuturor persoanelor implicate în activități de risc și descurajarea prozelitismului
radical, inclusiv în mediul online. În 2015, aceasta s -a tradus prin nepermiterea intrării în
țară sau expulzarea din sânul soci etății a peste 340 de persoane cu risc terorist. SRI a avut
și are în aten ție alte 9.000 de persoane care nu au acces pe teritoriul national”.332
Florian Coldea, Prim -adjunctul Directorului Serviciului Român de Informații, arată că
în România, în comparație cu alte state, s -a reușit prevenirea riscurilor și amenințărilor
teroriste în stadiul incipient, acțiunile de prevenire de genul nepermiterii intrării în România
și declarării ca persoane indezirabile a unor suspecți de terorism dublându -se, fără ca
această evoluție să fie îngrijorătoare, nivelul de alertă antiteroristă r ămânând
neschimbat.333
Istoric vorbind, la fel ca și în alte state europene, în România există și o comunitate
musulmană provenită din statele Orientului Mijlociu și Asiei Centrale, majoritatea veniți la studii
înainte de căderea comunismului , în luna decembrie 1989. Unii dintre acești studenți
musulmani s -au căsătorit cu autohtone și s -au stabilit în România, alții au revenit după
căderea regimului comunist, dorind să profite de noua conjunctură a sistemului politico –
economic. Conform unor statistici efectuate de Oficiul Național al Registrului Comerțului din
România, cei mai mulți afaceriști musulmani provin din Irak, Siria, Liban, Iordania și Egipt și
sunt concentraț i în orașele mari: București, Timișoara, Constanța, Cluj -Napoca, Craiova,
Iași sau Brașov.
Așadar, pe teritoriul României, se află zeci de simpatizanți ai grupărilor fundamentalist
islamice menționate care: „sub acoperirea adunărilor religioase desfășoar ă o propagandă
fundamentalist -islamică asiduă, în scopul atragerii de noi membri, prin realizarea cunoașterii
reciproce a credincioșilor musulmani din principalele centre universitare”.334
Dat fiind cele menționate, nu este de mirare că, în ultimii ani, suspecți de implicare în
activități teroriste au fost expulzați din România, din motive care țin de securitatea națională.
Conform SRI, „expulzările s -au bazat pe încălcări ale Codului Penal, dar au ținut cont și de
rolul jucat de respectivii cetățeni străini în problematica terorism – antiterorism în
România”.335
Un exemplu în acest sens îl constituie expulzarea, în anul 2005, a cinci cetățeni arabi
suspecți de implicare în activități de recrutare de adepți în vederea constituirii unei celule
fundamentalist islamice în Iași și București. Serviciul Român de Informații a declarat că
„membrii grupului islamic aveau ca tip de organizare modelul Al -Qaeda și urmăreau ca, prin
promovarea ideologiei acesteia, să asigure sprijin logistic unor rețele teroriste străine, în
cazul în care s -ar fi decis comiterea uno r atentate teroriste pe teritoriul Româ niei”. De
asemenea, cei în cauză îndemnau la ură împotriva occidentalilor și proslăveau comiterea
atentatelor teroriste din Afganistan, Irak și Cecenia. 336
Liderul celulei era cetățeanul saudit Musaab Ahmed Mohamed Mujalli, despre care
SRI a stabilit că a urmat stagii de pregătire în taberele Al -Qaeda din Afganistan. Musaab
Ahmed Mohamed Mujalli deținea materiale propagandistice menite să alimenteze ura față
de așa -zișii adversari ai Islamului: înregistrări video ale Jihad -ului din Afganistan și Cecenia

332http://www.sri .ro/fisiere/Bilant_SRI_2015/Declaratia_de_presa_a_directorului_SRI.pdf
333 ***Reportajele Telejurnalului – România ca o țintă, TVR 1, 6 ianuarie 2013
334 Tudor, Radu: Cu ochii pe ei – Zeci de adepti Hamas la noi , 25 octomb rie 2005, www.jurnalul.ro
335 *** Observator, Antena 1, 25 aprilie 2007.
336 Belciuganu, Razvan: Teroristi Al -Qaeda expulzati din Romania Jurnalul National, 6 octombrie 2005.

și casete audio cu predici ale unor clerici saudiți adepți ai fundamentalismului islamic.
Un caz similar este cel al cetățeanului yemenit Mohtar Hashedi , reținut în luna iulie 2006,
la Constanța, fiind ulterior expulzat pentru acțiuni de natură să pună în pericol siguranța națională
a României, prin recrutarea unor cetățeni musulmani în scopul înființării unei celule
teroriste.337
De asemenea, conform SRI, o parte dintre teroriștii implicați în atentatele de la 11
martie 2004, din Madrid, au trecut prin România, dar autoritățile române au aflat abia după
comiterea atentatelor teroriste. SRI-ul a constatat că, în acea perioadă de timp, era vizibilă o
amplificare semnificativă a fenomenului migrației ilegale, concomitent cu o radicalizare a
mesajelor anti -occidentale, lansate de lideri ai unor grupări teroriste care acționează la nivel
internațional.338
Conform cotidianului italian Il Secolo XIX , existența unei rute balcanice de imigrație
clandestină a teroriștilor era bănuită de mai mult timp de serviciile secrete europene. Astfel,
aderarea Români ei la Uniune a Europeană ar fi transformat țara noastră într -o poartă de acces a
adepților ideologiei fundamentalist islamice către Occident, unde se alătură celulelor
teroriste deja existente pe teritoriul mai multor state.339
În acest context Il Secolo XIX arăta că autoritățile italiene au emis, la 6 noiembrie 2007,
mandate de arestare pentru circa 20 de persoane acuzate de terorism internațional, în urma
unei anchete care a vizat descoperirea, pe teritoriul italian, a unei celule teroriste de
sorginte fundamentalist islamică, cu ramificații și în alte state europene.
Legăturile suspecților din România cu Italia au fost dezv ăluite la 28 noiembrie 2007,
când la București a fost arestat Kamel Abbachi , în cadrul anchetei „Rinascita”, soldată cu
arestarea mai multor suspecți , în Italia, Franța, Portugalia și Marea Britanie, acuzați de recrutare
de volun tari pentru „războiul sfânt ” din Afganistan și Irak, precum și pentru facilitarea
imigrației ilegale și falsificare de documente.
Se pare că cei 20 de suspecți de terorism, în mare majoritate tunisieni, aveau legături
cu Al Qaeda, rețeaua din care aceștia făceau parte având drept s cop: „recrutarea de militanți,
instruirea persoanelor și pregătirea mijloacelor” necesare comiterii unor atentate sinucigașe
în „teatrele afgane și irakiene”.
Kamel Abbachi, care a fost arestat în România și predat autorităților italiene, ar fi întreținut
legături cu Mourad Boussaha (arestat în Portugalia ), cei doi acționând în zona orașului Galați,
unde se bănuia că erau pregătiți potențialii teroriști. Mourad Boussaha îi era subordonat lui
Imed Zarkawi ben Mekki, un tunisian aflat în închisoare la Paris, asupra căruia au fost
găsite manuale Al Qaeda privind pregătirea atacurilor teroriste. Imed Zarkawi ben Mekki
închiriase un apartam ent în Liguria, unde locuia împreună cu Sadi Fadhal, autorul unui atac
sinucigaș în Irak. Conform săptămânalului italian Pano rama , ben Mekki a fost cel care a
determinat declanșarea anchetei „Rinascita”, care a ajuns în cele din urmă și în
România.340
În acest sens, î n articolul din Il Secolo XIX , se mai menționează că poliția italiană ar fi
obținut, în urma interceptării convorbirilor unor suspecți de terorism, indicii privind existența
unor tabere de antrenament Al Qaeda în România. Astfel, investigatorii ar fi inter ceptat o
discuție între tunisienii Jameleddine ben Mohamed ben Moussa și Bechir Kaou ana, în care
s-ar face referire la existența unor „tabere de antrenament ale Al Qaeda în România” unde
aspiranții la statutul de luptători în „războiul sfânt” învățau să co nstruiască și să folosească

337 *** Terorist arestat , Evenimentul zilei, 2 Iulie 2006, www.evz.ro
338 *** Observator, Antena 1, 16 aprilie 2007.
339 Ionescu, Tina: Indicii în Ital ia privind activitatea în România a unei rețele teroriste internaționale , Mediafax,
13 noiembrie 2007.
340 Panorama: România, "cap de pod" în Europa pentru terorismul islamic , Mediafax, 17 decembrie 2007.

dispozitive explozive.
Într-un comunicat al SRI remis agenției Mediafax, ca răspuns la articolul publicat de
cotidianul Il Secolo XIX, se preciza că „SRI nu deține date și nu a primit nici un fel de
semnalare care să ateste exi stența unor tabere de antrenament Al Qaeda în România însă,
încă din anul 2002, a identificat și a monitorizat activ conexiunile din România ale unei rețele de
criminalitate transfrontalieră, cu relevanță în plan terorist”.
Conform SRI, ca urmare a informațiilor obținute, în perioada 2003 -2004, autoritățile
române au declarat că persoane indezirabile mai mulți cetățeni străini din acest grup. De
asemenea, în cadrul acțiunilor de cooperare internațională, SRI a informat mai mu lte
servicii partenere, printre care și partenerul italian, „inclusiv cu privire la o parte din elem entele
apărute în mass -media”.341
La rândul său, reprezentantul Grupului Operativ Special al Carabinierilor
(Raggruppamento Operativo Speciale – ROS) din Genova a confirmat existența și
desfășurarea unei operațiuni antiteroriste, pe teritoriile mai multor țări, printre care România,
Franța și Marea Britanie , declarând că singurele informații despre acele renumite „tabere de
antrenament” (campi de addestramento) din România provin din înregistrarea unei convorbiri
telefonice pe care Jameleddine ben Mohamed ben Mo ussa ș i Bechir Kaouana au avut -o, în
data de 21 octombrie 2006. Oficialul italian a afirmat că cei doi islamiști radicali numeau
gruparea care reunea candidații la calitatea de „luptător al lui Allah” cu titulatura de „la compagnia
dei ragazzi” și discutau despr e modalitățile în care aceștia se antrenau să construiască și să
mânuiască bombe, pentru a -i ucide pe „necredincioșii americani, atât de mult urâți”.
În conversația avută, Jameleddine ben Mohamed ben Moussa și Bechir Kaouana au
mai făcut referire la „tran șeele companiei” (le trincee della compagnia) , sintagmă în care
„tranșee” erau numite orașele în care gruparea teroristă are baze logistice. Oficialul italian
a mai declarat că investigațiile Grupului Operativ Special al Carabinierilor din Genova, asupra
posibilelor conexiuni ale Al Qaeda în România, au fost desfășurate în colaborare cu serviciile
antiteroriste și de poliție din România , prin intermediul Interpol.342
Un alt exemplu referitor la prezența pe teritoriul României al unor membri sau
simpatizanți ai grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist islamică îl reprezintă un
articol postat pe site -ul postului de televiziune ABC News, în data de 20 iunie 2008, î n care
se afirma, citându -se surse din serviciile de informații americane: „în ultimele luni, zeci de
europeni albi, recrutați în Europa, s -au antrenat în taberele teroriste ale Al Qaeda,
localizate în regiunile tribale din Pakistan”. Oficialii americani b ănuiau că teroriștii, care
proveneau din Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Germania, România și Estonia au fost
trimiși în Pakistan pentru a plănui atacuri în Europa și posibil, în Statele Unite.343
Vine să întărească cele publicate de ABC News o analiză asupra „viitorului soldat Al
Qaeda”, publicată pe site -ul jihadist Global Islamic Media Front sub semnătura „Rakan ben
Williams”, prin care se arăta că zeci de europeni, porecliți „emirii cu ochi albaștri”, au ajuns
în vizuinele Al Qaeda de la granița dintre Pakistan și Afganistan.344
Referitor la acest subiect, SRI a declarat, la acea dată, că nu deține date și nu a fost
informat de nici un serviciu de informații partener în privința instruirii unor cetățeni români în tabere

341 *** SRI nu deține date privind existența unor tabere de antrenament Al -Qaeda în România , Mediafax, 13
noiembrie 2007.
342 *** În direct, cu carabinierii, Interesul Public.ro, 14 noiembrie 2007.
343 Thomas, Pierre; Date, Jack: Oficiali ai serviciilor de in formații: mai mulți europeni au fost instruiți în taberele de
antrenament din Pakistan, www. abcnews.go.com, 21.06.2008.
344 Guido, Olimpio: 'Teroriștii cu ochi alb aștri' ar putea lovi foarte ușor în țara lor sau în SUA. Zeci de europeni
invitați în Pakistan să se instruiască în taberele Al -Qaeda , Corriere della sera, 25.06.2008.

de antrenament ale teroriștilor din Pakistan.345
La finalul anului 2011, cetățeanul irakian Al Dulaimi Ali Asae Mohamad a fost trimis în
judecată fiind acuzat că, prin intermediul rețelei de migrație ilegală pe care o coordona, pe
ruta Irak – Bulgaria – România – Ungaria, Europa Occidentală, a facilitat accesul în țara
noastră a unor cetățeni irakieni căutați în țara de proveniență pentru acte teroriste în
favoarea Al -Qaida din Irak.
Exemplele nu se opresc aici, în anul 2012 fiind rândul cetățeanului tunisian Has sine
Mohamed Amine să fie declarat indezirabil pentru 5 ani, pentru desfășurarea de acțiuni
propagandistice și de prozelitism în favoarea unei mișcări cu orientare extremist teroristă
care susținea ideologia Al -Qaida, cel în cauză fiind preocupat să dezvo lte în România
capacități de radicalizare a unor cetățeni de aceeași religie.
În același registru se înscrie și cazul cetățenilor pakistanezi Ramzan Muhammad și
Adeel Muhammad care au fost declarați indezirabili pentru 15 ani, în luna decembrie 2012,
deoarece au întreprins activități pregătitoare pentru comiterea unei acțiuni teroriste pe
teritoriul României de către o structură extremistă teroristă afiliată ideologic Al -Qaida.
Ramzan Muhammad și Adeel Muhammad urmau să asigure sprijin pentru desfășura rea
întregii operațiuni, îngrijorător fiind faptul că unul dintre cei în cauză deținea cunoștințe cu
privire la confecționarea unor dispozitive explozive improvizate. De asemenea, pentru
punerea în aplicare a acțiunii preconizate, cei în cauză au încercat cooptarea unor
persoane cunoscute ca susținători ai unor grupări jihadiste.
Doi cetățeni străini de origine arabă care erau supravegheați de SRI din 2011 pentru
activități teroriste au fost expulzați din țară în luna mai 2013 în baza unei decizii a Curții de
Apel București, luată la solicitarea Serviciului Român de Informații și a Inspectoratului
General al Poliției Române. Un irakian și un libanez de origine siriană, care dețineau mai
multe ferme în județele Brăila, Galați, Tulcea și Ialomița, au fost decl arați indezirabili și
expulzați, fiind acuzați că au promovat și susținut financiar mișcări teroriste.346
Harpah Salah Aldain Nayyef Khalid, alias Salid Harba, în vârstă de 39 de ani, și
Zeiab Abdul Rahman, alias Abdul Razak Harba, în vârstă de 37 de ani, au fo st expulzați
din România pentru că au susținut financiar mișcări jihadiste din Orientul Mijlociu, Curtea
de Apel București declarându -i pe cei doi “indezirabili pe o perioadă de 15 ani”. Aceștia au
facilitat și intrarea ilegală în România a unor persoane c are veneau din spații active din
punct de vedere al terorismului. Prin acțiunile lor, au reușit radicalizarea convingerilor
religioase de natură extremistă ale unor persoane, care și -au dat acceptul de a lupta în
misiuni ale unor grupări jihadiste din Orie ntul Mijlociu.347
Un alt exemplu este cel al grupării infrac ționale care opera pe raza municipiului
Craiova (repectiv a jude țului Dolj), conduse de libanezul Hussein Kassem Ghzayel, re ținută
de DIICOT la începutul lunii aprilie 2013 sub acuza ția de tentativă de acte de terorism.
Hussein Kassem Ghzayel, în varstă de 34 de ani, cetățean libanez de profesie
medic, împreună cu 6 persoane atât de cetă țenie română, cât și de libaneză, a efectuat
demersuri în vederea procurării ilegale a mai multor arme milita re letale (pistoale
mitralieră, aruncătoare, etc.) și alte echipamente militare, în scopul comercializării acestora
către diferite facțiuni militare/paramilitare din Liban, Palestina și Siria.

345 Postelnicu, Teo: SRI nu are date despre implicarea românilor în tabere de antrenament terorist în
Pakistan , Mediafax, 23.06.2008.
346http://www.gandul.info/stiri/un -irakian -si-un-libanez -expulzati -din-roman ia-pentru -ca-promovau -si-finantau –
jihadul -ce-afaceri -aveau -cei-doi-suspecti -de-terorism -10898770
347http://www.puterea.ro/eveniment/sri_doi_arabi_au_fost_expulzati_din_romania_pentru_activitati_teroriste –
71289.ht ml

Conexat infrac țiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, membrii
grupării au mai fost acuzați că au racolat și transportat pe teritoriul României cetățeni de
origine libaneză, sub pretextul efectuării de studii universitare, în scopul transportării ilegale
a acestora în Germania.348
Tot în anul 2013, cetățeanul irakian Harpah Salah Aldain Nayyef Khalid (alias Salid
Harba) și cetățeanul libanez de origine siriană Zeiab Ab dul Rahman (alias Abdul Razak
Harba) au fost expulzați și declarați indezirabili, ca urmare a implicării lor în sprijinirea
financiară și în promovarea unor mișcări jihadiste din Orientul Mijlociu. Cei în cauză au
facilitat intrarea ilegală în România a un or persoane care proveneau de pe spații
proliferante de amenințări teroriste, iar prin acțiunile lor au reușit radicalizarea în
convingerile religioase (până la un nivel extremist) a unor persoane care și -au dat acceptul
de a lupta în misiuni ale unor grup ări extremiste din Orientul Mijlociu.349
Situa ția tensionată din Siria ar putea genera o serie de amenin țări la adresa
securită ții naționale a României, datorită faptului că pe teritoriul țării n oastre există două
grupări siriene rivale, unul care condamnă regimul de la Damasc cel ălalt care sus ține
regimul lui Bashar al -Assad.
Un exemplu în acest sens este o postare pe site -ul enational.ro, în anul 2014, a
utilizatorului Comunitatea Araba Siriana Din Romania , care se întreba retoric: cum a ajuns
un automobil imatriculat in România in Siria, si cine sunt cei care au ridicat steagul al –
Qaida și a pus o mitralieră anti -aeriană l a bordul acestei ma șini…350
O mutație semnificativă în evoluția amenințării fundamentalist islamice, la nivelul
României, este reprezentată de aderarea cetățea nului român Florin Lesch la o celulă
bosniacă a grupării Frații musulmani. Conform SRI, cel în cauză a participat la tabere de
pregătire religioasă în România și pe teritoriul fostei Iugoslavii și și -a exprimat deschis, în
mediul relațional, adeziunea la „războiul sfânt”.
Florin Lesch a tri mis, mai multor posturi de televiziune din România și din străinătate
(printre care și CNN), o serie de mesaje de amenințare , în numele „cauzei islamice”. După
convertirea la religia islamică și alegerea pseudonimului Aynan Hassan Abger (fost soldat
în cea de-a VII-a Brigadă a „Armatei Islamice Bosniace”), Lesch menținut permanent legătura cu
adepți ai fundamentalismului islamic din România și din str ăinătate, în special cu musulmani
din regiuni cunoscute ca pepinier e ale fenomenului terorist fiind arestat sub acuzația de
comitere a unui atentat terorist cu mașină -capcană în Timișoara.351
În 2015 este rândul lui Boicea Luigi Constantin, cunoscut în mediul virtua l și ca
Omar al -Faruq, Umar Al -Amen Ibn Marwaan sau Umar Al -Rumaani, un adolescent în
vârstă de 17 ani, să fie reținut de către autorită țile române, pentru propagandă teroristă.
Comentarii postate on -line de către Boicea, atât sub nume real cât și folosind numele de
Umar Al -Amen Ibn Marwaan sau Umar Al -Rumaani, sunt ilustrative pentru procesul de
radicalizare pe care adolescentul l -a parcurs.
Pe 18 ianuarie 2015, la vârsta de 16 ani și jumătate, Boicea publică o postare în
limba arabă pe blogul Gazda Islami că352, relatând că are un „prieten” sirian, Omar Hamadi,

348 http://www.mediafax .ro/social/libanezul -acuzat -de-terorism -este-medic -ginecolog -si-a-profesat -la-spitalul –
de-urgenta -craiova -10730269
349 Popescu, Andrei Luca: Un irakian și un libanez, expulzați din România pentru că promovau și finanțau
Jihadul. Ce afaceri aveau cei doi suspecți de terorism, 24.05.2013,
http://www.gandul.info/stiri/un -irakian -si-un-libanez -expulzati -din-roman ia-pentru -ca-promovau -si-finantau –
jihadul -ce-afaceri -aveau -cei-doi-suspecti -de-terorism -10898770
350 Mutar, Adina: Siria intra in al patrulea an de genocid, http://www.enational.ro/news/siria -intra-in-al-
patrulea -an-de-genocid -385127.html/
351 Kiss, Tiberiu: Teroristul n -avea cazier , 28 Iunie 2006, www.jurnalul.ro
352 http://gazdaislamica.blogspot.ro

stabilit în București, care i -a descris situația conflictului din țara lui. Poveștile cu o puternică
încărcătură emoțională se pare că l-au afectat pe adolescent care afirmă că a căutat
grupuri de musulmani în localitatea sa natală, men ționând că : „îi mul țumesc lui Allah, a fost
de acord să mă înve țe cum să devin musulman. Am renun țat la lumea anturajelor, care
includea droguri, alcool, nopți pierdute, jocuri de noroc și prieteni fal și cu interese
obscure ”.353
În prima jumatate a anului 201 5 Boicea este absent în mediul virtual, discursul
jihadist apărând în luna iulie 2015, când postează comentarii violente la un videoclip de pe
pagina Youtube: „Aceste lucruri nu îi ranesc pe fra ții noștri arabi și pe șeicul nostru Osama.
Doar ne alimenteaz ă ura și motiva ția de a ne alătura Daesh pentru Jihad. Tine ți-o tot a șa
kaffirs”, afirmând că este simpatizant al Daesh și oferindu -se să răspundă oricăror întrebări
despre acest subiect: „Umar Al -Rumaani: I'am with ISIS. If you got any question feel free to
ask me! Dawlat Al Islam! ”354
Înainte de a fi re ținut de autorită țile române, acesta căuta activ, în mediul on-line, să
achizi ționeze armament și explozivi pentru a produce o bombă artizanală.
Cu privire la activismul on -line al Daesh, Sorin Gabriel Cozma , șefului Direcției
Generale de Prevenire și Combatere a Terorismului din cadrul SRI, subliniază că Daesh
aparține erei Facebook și Twitter, fiind o mutație genetică a al-Qaida (care se baza pe Al –
Jazeera), acționând cu o violență nejustificată, nediscriminând între cei vizați de atentatele
teroriste comise.355
Referit or la strategia Daesh de a atrage tineri musulmani din Europa către zonele de
conflict din Irak și Siria, Serviciul Român de Informa ții afirmă că România “r ămâne o rută
secundară de tranzit , fiind identificate doar situații punctuale de luptători străini c are au
încercat să tranziteze ori au accesat teritoriul național".356

Bibliografie selectivă:
1. Barna, Cristian: Terorismul, ultima soluție? Mărirea și decăderea Al Qaida
Editura TopForm, Bucureșt i, 2010
2. Barna, Cristian: Jihad în Europa . În numele califatului terorii , Editura TopForm,
București, 20 16
3. Barna, Cristian: Sfârșitul terorismului și noua (dez)ordine mondială , Editura
TopForm, București, 2009
4. Hoffman, Bruce: „ Holy Terror”: The Implications of Terrorism Motivated by a
Religious Imperative , RAND Corporation, 1993, www.rand.org
5. Wilkinson, Paul: Terrorism, Motivations and Causes , www.csis.org
6. Pillar, Paul R.: Terrorism and U.S. Foreign Policy , Brookings Institute Press:
Washington DC, 2001
7. Rapoport, David C.: Fear and Trembling: Terrorism in Three Religious Traditions,
American Political Science Review, vol. 78, no. 3, 1984
8. Burgess, Mark: A Brief History of Terrorism , 2003, www.cdi.org
9. Guelke, Adrian: The Age of Terrorism and the International Political System , I. B.
Tauris, New York, 1998

353 http://gazdaislamica.blogspot.ro/2015/01/blog -post.html (traducere din arabă)
354www.youtube.com/watch?v=Z4HkJ4REVB0&google_comment_id=z12ycfuwnmehshase223wj4hivjlfzrjc04
355 Șeful Direcției de Combatere a Teorismului din SRI: „Indiciile arată că Daesh pregătește un atac de mari
proporții, inedit”, 01.08.16,
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/SRI+indicii+Daesh+pregateste+atac+proportii+inedit
356 SRI: România, rută secundară pentru simpatizanții ISIS, 15.08.16, http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern

10. Hoffman, Bruce: TwentyFirst Century Terrorism in Smith, James M.; Thomas,
William C. (eds): The Terrorism Threat and U.S. Government Response:
Operational and Organizational Factors , USAF Institute for National Security Studies
, Colorado, 2001
11. Eqbal Ahmad, „Terrorism: Theirs & Ours, in Howard, Russell D; Sawyer, Reid L:
Terrorism and Counterte rrorism: Understanding the New Security Environment ,
Guilford, McGraw -Hill/Dushkin, 2003
12. Guelke, Adrian: The Age of Terrorism and the International Political System , I. B.
Tauris, New York, 1998
13. Burgess, Mark: Terrorism, The Problems of Definition , Center for Defense
Information, Washington DC, www.cdi.org
14. Hudson, Rex A. : The Sociology and Psychology of Terrorism: Who Becomes a
Terrorist and Why? Federal Research Division Library of Congress, Washington DC,
1999
15. Hacker, Frederick J: Crusaders, Criminals, Crazies: Terror and Terrorism in Our
Time , W.W. Norton, New York, 1996
16. Schmid, Alex P; Jongman, Albert J: Political Terrorism , NorthHolland Publishing
Company, Amsterdam, 1988
17. Rapoport, David C: Sacred Terror: A Contemporary E xample from Islam , in
Reich,Walter (ed): Origins of Terrorism: Psychologies, Ideologies, Theologies,
States of Mind , Cambridge University Press, 1990
18. Langman, Lauren; Douglas Morris: Islamic Terrorism:From Retrenchment to
Ressentiment and Beyond, Loyola University Press, Chicago, 2002
19. Benard, Cheryl: Civil democratic Islam, partners, resources, and strategies , RAND
Corporation, Santa Monica, 2003, www.rand.org
20. Burns, John F: Martyrdom: The Promise of Paradise That Slays Peace , NewYork
Times, April 1, 2001
21. Garton, Timothy Ash: Understanding what drives suicide missions could help make
us safer , May 18, 2006, The Guardian , www.guardian.co.uk
22. Kepel, Gilles: Understanding the Modern Jihad , The War for Muslim Minds: Islam
and the West , Belknap Publishing, Cambridge, 2004
23. Appleby, Scott R: The Unholy Uses of the Apocalyptic Imagination: Twentieth
Century Patterns in Abbas, Amanat; Collins, John J. (eds.): Apocalypse and
Violence , The Council on Middle East Studies, 2004.
24. Kepel, Gilles: Understanding the Modern Jihad . The War for Muslim Minds: Islam
and the Occident, Belknap Publishing, Cambridge, 2004.
25. Roy, Olivier: Globalized Islam: The Search for a New Ummah , Columbia University
Press, New York, 2004.
26. Burke, Jason: Osama bin Laden‟s death: What now for al -Qaida?, The Guardian, 2
May 2011, www. guardian .co.uk
27. Jessica Lewis, The Islamic State: A Counter -Strategy for a Counter -State, Institute
for the Study of War, iulie, 2014, disponibil la
http://www.understandingwar.org/report/islamic -state -counter -strategy -counterstate
28. Hoffman, Bruce : Al Qaeda's Uncertain Future, Studies in Conflict & Terrorism ,
No.36, 2013
29. Bhalla, Reva: The Intrigue Lying Behind Iraq's Jihadist Uprising, 17 June 2014,
www.stratfor.com

30. Kristjánsson, Kristján: Suicide bombing as deluded self
enhancement , in Sharpe, Mary: Suicide Bombers: The Psycholo gical, Religious and
Other Imperatives, IOS Press, Amsterdam, 2008
31. M. Conway, From al -Zarqawi to al -Awlaki: The emergence and development of an
online radical milieu, CTX: Combating Terrorism Exchange, 2(4), 2012, pp. 12 -13.
32. M. Conway, L. McInerney , Jihadi Video & Auto -Radicalisation: Evidence from an
Exploratory YouTube Study, 1st European Conference on intelligence and Security
informatics, 2008.