Termosisteme inovatoare rezistente la impact aplicatecladirilor [311570]
UNIVERSITATEA
FACULTATEA
SPECIALIZAREA
LUCRARE DE GRAD I
[anonimizat]. [anonimizat]
2018
CUPRINS
Contents
CUPRINS FIGURI
Fig. A.1. Construcții înclinate. Fig. A.2. Construcții orizontale și verticale. 14
Fig. A.3. Izolație în două straturi. 17
Fig. A.4. Vată minerală bazaltică pentru podele umede și terase. 17
Fig. A.5. Izolația termică podele. 19
Fig. A.6. Vată minerală bazaltică pentru planșeu intrados. 19
Fig. A.7. Tehnolite. 22
Fig. A.8. Technoblok. 23
Fig. A.9. Technovent. 23
Fig. A.10. Technofacade. 24
Fig. A.11. Technoroof. 24
Fig. A.12. Technofloor. 25
Fig. A.13. Technoacoustic. 25
Fig. A.14 Fibră bazaltică Basfibermat netivită
Fig. A.15
Aspecte științifice
Cercetarea științifică este complexă și include o multitudine de factori: motivația principală a cercetării, [anonimizat] a cercetării, [anonimizat], importanța finală a cercetării științifice.
[anonimizat] o serie de principii marcate de experiența multor generații de cercetători.
METODOLOGIA INSTRUIRII: [anonimizat]:
Competența este abilitatea de a [anonimizat]-o situație bine definită. [anonimizat].
[anonimizat], expertiză, deprinderi/competențe dobândite de o persoană și evaluată și validată de o [anonimizat].
[anonimizat], competențe pe care o persoană le-a [anonimizat].
Evaluarea rezultatelor învățării este un proces complex de estimare a cunoștințelor, abilităților, deprinderilor, pe baza unor criterii stabilite.
[anonimizat].
„Programele postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă vizează actualizarea/dezvoltarea/perfecționarea unei/unor competențe ori unități de competență /[anonimizat]: [anonimizat]”.
Modul de organizare a [anonimizat]. Unii cercetători îl definesc ca o structură de metode și procedee care operează într-o [anonimizat], clase grupate, o [anonimizat], [anonimizat], caiete programate. Modul de organizare a [anonimizat], Decroly, Freinet etc. Organizarea activității didactice poate avea la bază și modul de grupare a elevilor în noua viziune a [anonimizat], diverse moduri de organizare a activității didactice- frontal, pe grupe și diverse activități specifice.
Tendințe noi în metodologia didactică
Domeniul metodologiei didactice este destul de variat și de complex, cu viziuni pedagogice centrate pe acțiune și interacțiune între toate elementele procesului didactic. În concluzie, în sfera metodologiei didactice au avut loc în ultima perioadă schimbări de accente, noutăți, noi strategii de construire pedagogică care oferă subiecților educației, multiple posibilități de opțiune.
Putem preciza câteva tendințe care au evoluat în ultimele decenii în acest domeniu:
Sistemul tradițional de instruire, expunerea didactică – emblema acestui sistem – analiza fundamentală a criticii acestui sistem;
Realizarea de variante compuse din strategii metodologice bazate pe valorificarea eficientă a elevului – perspectiva pragmatic versus perspectiva psihosocială a instruirii;
Redimensionarea sistemului tradițional cu ajutorul filosofiei pragmatice, a filosofiei informației și a comunicării.
Învățământul liceal tehnologic se întinde pe durata de 4 ani și se organizează după terminarea clasei a VIII- a, în liceele tehnologice, pe baza calificărilor din Registrul național al calificărilor, în funcție de piața muncii, cu ajutorul unor documente strategice de formare regionale, județene și locale.
Învățământul liceal tehnologic este bazat pe dezvoltarea competențelor specifice în funcție de profil și calificare. Pregătirea se realizează cu ajutorul standardelor de pregătire profesională aprobate de Ministerul Educației.
În timpul studiilor liceale, elevii câștigă o pregătire dublă: o pregătire academică pentru învățământul superior și o pregătire profesională pentru piața muncii.
Absolvenții învățământului liceal tehnologic dobândesc certificat profesional de nivel 4 al Cadrului național al calificărilor, nivelul de referință 4 al Cadrului European al Calificărilor – tehnician, conform Europass.
TERMOSISTEME APLICATE CLĂDIRILOR – ÎNTRE TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE
La proiectarea construcțiilor proiectatul trebuie să utilizeze elemente de rezistență, astfel încât acestea trebuie să reziste la impact și acțiunii diverse a forțelor exterioare.
Orice proiect este caracterizat de către dimensiuni ale tuturor elementelor implicate printre care menționăm pe cele de rezistență în mod special deoarece au un impact major în elaborarea etapelor de proiectare și desenare. Cele două mari categorii de dimensiuni utilizate sunt dimensiunile funcționale, așa numitele dimensiuni constructive și dimensiunile diverse numite și secțiuni, la baza acestora stând un breviar matematic complex.
Printre cele mai importante aspecte care stau la baza calculării dimensiunilor secțiunilor elementelor de rezistență menționăm:
Condiția de rezistență.
Fiecare element de rezistență trebuie să reziste tuturor forțelor exterioare. Rezistența se definește ca proprietatea acestuia de a nu ajunge într–o situație limită, stare limită. Forțele care interacționeză asupra elementului de rezistență trebuie să fie mai mici decât forțele care determină momentul stării limită.
Condiția de rigiditate
Rezistența materialor se află în strânsă legătură cu acțiunea sarcinilor. Dacă sarcinile sunt mai mari și deformarea elementelor de rezistență este mai accentuată. În situația construcțiilor, deformațiile elementelor de rezistență au o anumită limită. Dacă deformațiile sunt prea mari, elementele de rezistență pot fi distruse.
Condiția de stabilitate
Condiția de echilibru stabil mai poartă și denumirea de flambaj. Flambajul apare în condiții speciale și pentru unele elemente de rezistență. Dimensiunile transversale ale elementului de rezistență trebuie să determine o stabilitate corespunzătoare.
Condiția economică
Calculul de rezistență realizat asupra elementelor de rezistență trebuie să se încadreze la un preț de cost redus. Acest preț este scăzut dacă construcția respectivă a fost proiectată rațional.
Termotehnica în construcții este o aplicație inovatoare a transferului de căldură și masă, cu conexiuni importante în Fizica construcțiilor și Energetica construcțiilor.
În ultimii ani s–a dezvoltat o literatură științifică cu accent pe optimizarea energetică a clădirilor moderne și a instalațiilor aferente. În țara noastră conceptul descrie aspectul regimului termic staționar pentru transferul de căldură și masa propriu elementelor de construcții, clădiri și instalații –încălzire, ventilare, climatizare.
Apare o nouă abordare în modelarea proceselor termice în regim nestaționar, în formalismul matematic, dar și în principiile termocineticii cu elementul original – temperatura exterioară virtuală.
Inginerul constructor utilizează pentru soluționarea proiectării sistemelor optimizate energetic, elemente empirice pe baza unor date statistice sau a normativelor în vigoare.
Există o serie de probleme termotehnice legate de clădirile performante sau inteligente energetic. Aceste aspecte au fost rezolvate prin cumularea elementelor fizice și matematice utile modelării sau simulării numerice a proceselor de transfer și căldură și masa, conforme elementelor de construcții.
Ca viziune revoluționară apare o nouă gândire inginerească a proceselor de transfer în construcții – corelarea elementului fizic cu cel matematic, pentru soluționarea problemelor din practica inginerească.
IZOLAȚIA: CĂTEVA ASPECTE GENERALE
Nivelul de izolație a unei clădiri
Nivelul de izolație a unei clădiri descrie pierderile de căldură din pereții exteriori, acoperișuri, pardoseli, ferestre, compacitatea clădirii.
Izolarea unui element de structură, coeficientul de transfer termic.
Arată cât de multă căldură se pierde pe o suprafață în timp, cu diferență de temperatură de un grad. Această valoare este indicat să fie cât mai mică.
Gradul de izolare a unui material
O valoarea mai mică a acestui parametru determină o bună izolare a materialului. Grosimea determină valoarea Rd.
Rezistența termică a unui strat de materiale Rd
Conservă căldura, are capacitatea de izolație a sticlei duble, pereților, podelelor și acoperișurilor. Cu cât valoarea Rd este mai mare cu atât mai mic este transferul termic.
Punți termice
În locul în care gradul de izolare termică este redus există riscul producerii pierderilor termice. Prin punte termică înțelegem aceea suprafață care intră în contact cu două materiale ale căror capacități de reținere a căldurii sunt diferite, astfel având loc o pierdere termică.
Știind că posibilitatile de reținere a căldurii sunt date și de grosimea materialului, puntea termică poate să apară la elementele de închidere alcătuite din același material care are variații de grosime.
Se poate întâmpla când construim să utilizăm materiale diferite care au rezistențe termice diferite, unele fiind mai bune izolatoare, altele mai putin. Punțile termice se formează și în acele locuri unde este întreruptă termoizolația, permitând pierderea de caldură.
Aceste punți termice cu pierderi de caldură semnificativă se formează la elementele care compun peretele exterior al casei, de exemplu: contactul dintre tocul ferestrei si buiandrugul de beton, la buiandrugii de beton care nu sunt protejati termic (în aceasta situație este posibila și apariția fenomenului de condens).
Pentru evitarea formării punților termice, se recomandă reducerea pe cât posibil a lățimii elementului care favorizează formarea acestora și dispunerea spre interior a stratului principal cu masă mare.
Reducerea apariției punților termice se mai poate face prin prevederea de materiale termoizolante la intersecția dintre două elemente care au rezistențe termice diferite, evitându-se astfel și formarea elementului de condens.
Izolația exterioară a fost dezvoltată în România după anii ’90 iar azi a devenit cel mai important trend în renovarea unei clădiri vechi.
Cele mai importante elemente pentru realizarea izolației exterioare:
Eficientizarea costurilor de întreținere – izolația termică, confortul higrotermic.
Umiditatea și temperatura descriu confortul higrotermic. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului apreciază că 57% din consum este pentru încălzirea locuinței iar aerul condiționat consumă 25%. Rezultă că 18% din consumul total de energie este repartizat pentru alte utilități –iluminat, gătit, etc. Păstrarea confortului higrotermic are la bază costuri ridicate.
Cea mai importantă metodă de micșorare a acestor costuri – se bazează pe eficiența energetică a clădirii. Nivelul de eficiență energetică a unei clădiri se calculează cu ajutorul unei expertize și auditul energetic, de unde rezultă soluții de reabilitare termică.
Lucrările de reabilitare ale unei clădiri sunt:
Izolarea pereților;
Înlocuirea ferestrelor cu geamuri de termopan;
Schimbarea conductelor de distribuție.
Cele mai complete informații în ceea ce privește eficiența energetică pot fi oferite de certificatul energetic. Acesta este realizat de un auditor energetic care oferă o notă clădirii între A și G.
Clădire foarte performantă din punct de vedere energetic;
G – Clădire ineficientă energetic.
Hidroizolația
Confortul higrotermic este dat și de nivelul de umiditate. O mare parte din umezeala din locuință este determinate de activitatea zilnică.
Depășirea nivelului de umiditate poate determina:
Igrasia și mucegaiul;
Acarienii;
Deteriorarea mobile și a parchetului;
Mirosuri neplăcute.
Izolația exterioară eficientă are la bază materiale conforme termic – folii bariere de vapori care au efect anticondens. La subsoluri se utilizează membrane cristaline și impermeabilizarea în masa a betonului. În cazul acoperișului se folosește membrana bituminoasă.
Izolația fonică
Poluarea fonică reprezintă un risc mare pentru sănătatea oamenilor și poate determina stress, lipsa somnului, hipertensiune, pierderea auzului.
În acest scop se utilizează rulourile exterioare de aluminium care sunt și bune izolatoare termice. Geamurile termopan sunt importante în izolația fonică. Pentru izolația interioară materialele cele mai importante sunt polistirenul expandat și vata minerală, plus rigips.
Izolația exterioară versus izolația interioară
Tabelul nr 1 Izolația interioară versus izolația exterioară
Sursa: Pavel Tripa, Mihai Hlușcu, Rezistența Materialelor, Ed.Mirton, Timișoara, 2006
Concluzie:
Izolația exterioară este mai practică. Izolația interioară are câteva situații punctuale în care poate fi mai practică.
TERMOSISTEME ȘI COMPONENTE, SEC. XXI
Termosisteme și componente – materiale de izolare:
Termoizolația de BCA;
Vată minerală;
Polistiren extrudat;
Polistiren expandat;
Granule de polistiren;
Elemente de fixare;
Plasă de armare din fibră de sticlă;
Peliculă și membrane de izolare;
Burete – spumă poliuretanică;
Izolant PEE;
Substraturi.
Vata minerală
Fig. A 1 Vată minerală
Producția de vată minerală a început încă din anul 1965. În 2005, "Gomelstroyaterialy" introduce pe piața internațională a clădirilor unicul material de izolație pentru pereți și acoperișuri – plăci de izolație din vată minerală, sub marca BELTEP.
Plăcile sunt produse pe o linie de producție modernă, folosind tehnologia uscată dintre vata minerală și un agent sintetic de modificare a impermeabilității.
Proiectul a permis trecerea la producția de materiale termoizolante cu indicatori fizici și mecanici, termici și operaționali mai mari, care a sporit considerabil competitivitatea acestor produse, și a extins gama de produse, a permis producția de vată minerală cu o grosime de 30-200 mm și o densitate de 30 până la 200 de kilograme pe metru cub, în funcție de clasă.
"Gomelstroyaterialy" este deținătorul certificatului internațional de solubilitate biologică EUCEB. Materialele produse de membrii EUCEB respectă standardele Uniunii Europene privind sănătatea și protecția mediului (punctul Q din Directiva Europeană 97/69).
Prin urmare, certificatul EUCEB este o garanție a calității produsului și a mărcii comerciale a organizației – mărturia recunoașterii sale internaționale.
Sistemul premium de termoizolație cu BCA ecologic
Betonul celular autoclavizat a apărut în 1923 în Suedia și este al doilea material de construcție din lume după betonul monolit. BCA se obține din nisip(55-60%), ciment (23-25%), var (5- 7%), gips (3-4%), apă și pasta de aluminium. Este fabricat la presiuni și temperaturi înalte(12 Bar/190°C) în autoclave. Este compus din milioane de bule de aer, ce determină proprietăți special, greutate redusă și izolare termică.
Fig. A2 Sistemul de termoizolație cu BCA
Sursa: https://www.somaco.ro/media/106116/Brosura-BCA-Somaco-2016_web.pdf
Sistemul de termoizolație Somaco include blocuri premium de BCA ecologic și adeziv. Se utilizează la pereți exterior și interior, construcții civile și industriale, urmând instrucțiunile proiectului.
Avantaje
Economic
Sistemul premium de termoizolație Somaco – 30% mai economic decât celelalte materiale termoizolante. BCA poate elimina stratul vechi de termoizolație –polistiren. Manopera este mai scăzută și pierderile de material sunt mici, deoarece blocurile de BCA se pot tăia în diferite dimensiuni.
Eficient energetic
BCA este un bun termoizolator- golurile de aer sunt perfect isolate, rezistență superioară la transfer termic. Reduce factura de încălzire cu peste 50%.
Rostul este important în izolarea termică
BCA determină realizarea adezivului în strat subțire pentru a îmbina blocurile –adezivul în strat subțire scade rezistența la transfer termic.
BCA este ușor
BCA este ușor datorită milioanelor de bule de aer din interior. Este ușor la manipulare și o ușoară structură a clădirii. Zidăria din BCA este de 3 ori mai ușoară decât zidăria din blocuri ceramice.
BCA ușor de utilizat
BCA se montează rapid și este ușor de tăiat la dimensiunile dorite, permite încorporarea corespunzătoare a diferitelor circuite.
Rezistent la acțiuni exterioare ale naturii
BCA rezistă la cutremure, la inundații, nu dezvoltă mucegai și igrasie, pereții nu se fisurează. Asigură protecție împotriva focului.
Versatil
BCA-ul dezvoltă o varietate de aplicații pentru pereții interior și exterior deoarece dispune de o varietate dimensională.
Durabil
BCA –ul dezvoltă o structură rezistentă pe vericală și pe orizontală, este flexibil la mișcări seismice, are o durată de viață îndelungată. BCA nu este deteriorate de insecte.
Absorbant acustic
Oferă o protecție înaltă împotriva zgomotelor.
BCA este ecologic
Este compus din materiale ecologice și poate fi reciclat în proporție de 100%.
Rezistent la foc
BCA este ignifug și anorganic. Punctul de topire este superior temperaturii clădirii care arde. BCA îndeplinește cerințele standardului SR EN 771-4:2004 și H.G. nr. 622/2004. Garanția calității este asigurată de standardele SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 și ISO OHSAS 18001:2008.
Îndeplinește cerințele de siguranță împotriva incendiilor prin Ordinul nr.1.822 din 07.10.2004 de către M.T.C.T. și Ordinul nr. 394 din 26.10.2004 de către M.A.I.
BCA-ul nu este un material toxic și nu degază noxe, nu afectează sănătatea oamenilor sau a mediului înconjurător.
Polistiren expandat versus polistiren extrudat
Fig. A3 Polistiren expandat
Sursa: www.bpf.co.uk/…/Expanded_and_Extruded_Polystyrene_P
Se înțelege că polistirenul extrudat oferă mai multă valoare rezistenței termice decât polistirenul expandat, din cauza costului său mai redus, polistirenul expandat oferă mai multă valoare R pentru fiecare dolar.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că valorile R – Rezistența termică, indicate ale produselor de izolație variază în condiții diferite și comparațiile cu adevărat credibile trebuie să țină cont de mărcile specifice și condițiile de testare specifice.
Celulele extrudate conțin gaze izolante în plus față de aer care, în cele din urmă, reduc valoarea izolatoare. Rezistența termică pe termen lung – LTTR a polistirenului extrudat, este prin urmare mai mica decât factorul său inițial R. Factorul R al polistirenului expandat râmăne constant pe durata de viață a produsului, deoarece procesul de fabricație utilizat are ca rezultat aerul normal, mai degrabă decât gazul, în golurile din produs.
În timp ce polistirenul extrudat este "extrudat" într-o aproximare apropiată de forma sa finală, polistirenul expandat este fabricat în blocuri mari, care sunt tăiate apoi în forme speciale prin sisteme de calculator. Polistirenul expandat este ușor de montat.
Deși producătorii de polistiren spun că produsele lor pot fi reciclate, o analiză completă a ciclului de viață arată că polistirenul expandat are un impact general asupra mediului în general comparative cu polistirenul extrudat. Cel expandat poate fi reciclat în mai multe moduri data ce ajunge la sfârșitul vieții sale. Acestea includ reciclarea direct în produse de construcții noi și incinerarea pentru a-și recupera conținutul energetic inerent. Alegerea unei metode de reciclare se bazează pe cinsiderente tehnice, de mediu și economice.
În cele din urmă, polistirenul extrudat este deseori marcat de producător și adesea vine într-o serie de culori diferite care nu are nimic de a face cu performanța. Deoarece polistirenul extrudat este de obicei mai scump decât polistirenul expandat, cumpărătorii trebuie să compare cu strictețe tabelele de proprietăți pentru fiecare produs în comparație cu nevoile aplicației.
Polistiren granule
Fig. A4 Polistiren granule
Sursa:http://www.goodfellow.com/A/Polystyrene-Granule.html
Polistirenul granule, cunoscut sub denumirea de "polistiren cristal" în comerț, este un termoplastic amorf, transparent și incolor, care este rigid, relativ dur și fragil. Are proprietăți electrice bune, rezistență la radiații gama excelente, dar are rezistență chimică și UV slabă. Există un număr mare de tipuri de polistiren disponibil comercial.
Aplicațiile includ obiecte de uz casnic, containere, ambalaje, geamuri și difuzoare de lumină, iar pentru HIPS, carcase, cupe, containere și casete de scoatere. Polistirenul este, de asemenea, folosit pe scară largă ca spumă structurală și expandat în bile pentru ambalare și amortizare.
Elemente de fixare termoizolație
Fig.A5 Diblu de fixare termoizolație 10x 90 mm
Fig. A6 Diblu fizare izolație
Fig.A7 Diblu fixare termoizolație cu cui metallic 10x 160 mm
Fig.A 8Diblu fixare termoizolație plastic10x 70 mm
Fig. A 9 Diblu termoizolație PP – 70 mm
Plasă de armare din fibră de sticlă
Fig.A 10 Plasă de armare din fibră de sticlă
Sursa: http://www.thermomaster.ro/categorii/79/plasa-fibra-de-sticla
Plasa de armare din fibră de sticlă include strat protector de rășină acrilică utilizată pentru sistemele termoizolație cu polistiren, glet, tencuieli.
Rezistența unei plase de armare este influențată de acțiunea adezivului de polistiren. Plasele moi, nu cele dure – sunt plasele de calitate superioară.
Plasă de armare din fibră de sticlă are o flexibilitate mare și garantează rezistența în timp.
Peliculă și membrane de izolare
Fig.A 11Membrană izolatoare
Sursa: https://999.md/ro/3143218
Utilizări:
Protecția subsolurilor, perete de fundație;
Sisteme de drenare;
Terase grădină;
Suport pentru tencuieli;
Protecție împotriva umidității –hidroizolație;
Construcția de pereți uscați de subsoluri;
Protecția pereților de fundație după aplicarea hidroizolației bituminoase;
Pardoseli drenate.
Burete – spumă poliuretanică
Fig.A 12Burete – spumă poliuretanică
Spuma poliuretanică este potrivită, în primul rând, pentru schimbarea materialelor termoizolante fibroase.
Utilizări:
Izolații spumă poliuretanică;
Hidroizolații spumă poliuretanică;
Izolații fonice;
Izolații termice;
Izolații rezervoare.
Folia PEE
Folia PEE este un material stabil elastic, prezintă celule închise și densitate joasă, cu un procent redus de absorție a apei, izolator fonic și termic, este flexibilă și elastică.
Folia PEE este recomandată pentru:
Izolarea termică, hidro, fonică, a perețiilor, fundațiilor, pardoselilor;
Izolarea conductelor;
Etanșare gresie, prevenirea realizării condensatului;
Izolarea termică a podelelor;
Etanșarea ușilor, ferestrelor împotriva prafului, umidității;
Întârirea betonului pe timpul iernii.
Este un material ecologic, stabil în izolarea termică și fonică, rezistența la umezeală, hidrofobicitate și elasticitate.
TERMOSISTEME INOVATOARE REZISTENTE LA IMPACT-SISTEMUL DE TERMOIZOLAȚIE CU VATĂ MINERALĂ BAZALTICĂ
Ce este vata minerală bazaltică?
Cunoscută sub numele "lână de piatră," vata minerală este o fibră fabricată din stâncă de bazalt. Stânca este topită și, la fel ca bomboanele de vată, se topește precum zahărul, vata minerală se rotește din roca topită. După ce se filtrează, se adaugă fibrelor agenți de legare, apoi se comprimă sub formă de plăci. Plăcile sunt tăiate în blocuri mai mici sau transformate în granule. Vata minerală bazaltică poate fi realizată într-o varietate de dimensiuni de plăci și cuburi pentru toate utilitățile.
Proprietăți termice
Vata minerală bazaltică este formată din fibre extrem de subțiri, între care există aer, care conferă o densitate mică (de la 30 la 200 kg / m3). Acest aspect le conferă o conductivitate termică scăzută(de la 0,035 la 0,042 W / (m * K)).
Dacă conductivitatea termică este inferioară cu atât sunt mai bune proprietățile izolatoare ale materialului. Vata minerală bazaltică reduce pierderile de căldură în timpul iernii și protejează casa de căldură în timpul verii.
Siguranță împotriva incendiilor
Vata minerală bazaltică este 100% naturală, bazată pe materiale ecologice. Punctul său de topire este de aproximativ 1500 °C. Acest produs de izolare termică îndeplinește cele mai stricte cerințe de siguranță împotriva incendiilor și poate fi utilizat ca sistem de izolație împotriva incendiilor.
Securitate și compatibilitate ecologică
Vata minerală bazaltică este sigură în instalare și funcționare și nu conține impurități de azbest. Are o emisie foarte redusă de particule de praf și substanțe chimice. Produsele au trecut controlul și certificarea igienică corespunzătoare.
Putere mecanică
Plăcile din vată minerală bazaltică posedă caracteristici de rezistență care permit utilizarea lor în diferite sisteme și asigură o calitate, o fiabilitate și o durabilitate consistentă a acestor sisteme. Toate mărcile de plăci bazaltice au fost testate, au certificate tehnice și alte certificate care confirm specificațiile declarate de producător.
Rezistența chimică
Vata minerală bazaltică are o rezistență ridicată la substanțele organice. Nici un solvent sau un mediu alcalin, sau ușor acid nu are un impact asupra acestuia. În condițiile de umiditate normal, vata mineral bazaltică nu provoacă coroziune.
Dimensiunea plăcilor
Lungimea plăcii, mm: 1200; 1000;
Lățimea plăcii, mm: 600; 1000;
Lățimea plăcilor cu marca "Sandwich", "Sandwich S" și "Sandwich K" mm: 630, 660, 1000;
Fabricarea plăcilor de alte dimensiuni la cererea consumatorilor;
Grosimea plăcilor din aceste intervale – 10 mm.
Valorile pentru toate mărcile
Umiditate,%, nu mai mult 0,5;
Absorbția apei, kg / m2, nu mai mult de 1,0;
Combustibilitate, clasa A1.
Vata minerală bazaltică este destinată în special fațadelor exterioare – componența termosistemului, și este prezentă în noua gamă Thermal cu elemente termice moderne:
FKD-S Thermal- λ = 0.035 W/mK;
FKD-N Thermal- λ = 0.034 W/mK;
FKL- Thermal- λ = 0.036 W/Mk.
Izolația unei case moderne trebuie să atingă ținta de bază- protejarea de frig sau de căldură. Aceste produse revoluționare oferă o bună izolare fonică și protecție împotriva focului.
Beneficii suplimentare ale termosistemului cu vată minerală bazaltică:
Clădirea “respiră”, vaporii trec încet prin fațada construcției;
Împiedică apariția umidității, mucegaiului și condensului;
Protecție împotriva acțiunilor mecanice din mediul înconjurător;
Reduce consumul de energie – eficiența energetică a clădirii, protecția mediului;
Realizează un microclimat corespunzător;
Crește valoarea construcției izolate.
Produse din vată minerală bazaltică -BELTEP
Plăcile din vată minerală bazaltică sunt utilizate în construcția, reconstrucția și repararea clădirilor și structurilor, indiferent de gradul de rezistență la foc. Vata minerală bazaltică Beltep este utilizată pentru izolarea termică, structuri orizontale, acoperișuri înclinate, mansardă, izolație termică ușoară a pereților, ventilație fațade, sisteme de izolație structură ușoară și grea – fronturi umede, precum și izolarea termică a acoperișurilor combinate și podeaua masardă.
Piatra minerală Beltep, pe bază de fibre de bazalt are câteva proprietăți unice care îi permit utilizarea în diferite structuri și sisteme de construcții.
Vată minerală bazaltică universală
Izolația termică și fonică în construcții orizontale și verticale, inclusiv construcții de acoperișuri înalte, mansarde, tavane masarde, podele și grinzi, construcții de pereți încadrați și pereți despărțitori. Primul strat, inferior din sistemele ventilate de încălzire aranjează izolația pe două straturi.
Fig. A.13. Construcții înclinate. Fig. A.14. Construcții orizontale și verticale.
Sursa:www.vata-bazaltica.com/pdf/detalii-tehnice-rocktherm.pdf
Plăci de vată bazaltică pentru fațadă
Sunt utilizate pentru izolarea termică, fonică și protecția de foc a pereților exterior. Se realizează izolarea termică ETICS – placa de vată minerală bazaltică este prinsă de peretele portant cu ajutorul ancorelor și adezivului.
Se folosesc ancore mecanice prinse prin înșurubare sau batere – cu cerințe ETA.
Dacă izolarea se realizează pe suprafețe marcate de factori mecanici distructivi, în zona străzilor, locuri de joacă, zone din apropierea instituțiilor publice, se utilizează plasele de ranforsare în dublu strat.
Zid;
Adeziv;
Vată minerală bazaltică fațadă;
Dibluri pentru fixare vată bazaltică;
Plasă, fibră de sticlă;
Masa șpaclu;
Tencuială.
Tabelul nr.2 Parametrii tehnici
Sursa: www.vata-bazaltica.com/pdf/detalii-tehnice-rocktherm.pdf
Vată minerală bazaltică pentru fațade ventilate
Stratul de izolație în sistemele de fațade articulate cu spațiu de aer la o performanță de izolație cu un singur strat, permite realizarea izolației într-un singur strat. Cel de-al doilea strat, exterior al sistemelor de fațadă cu decalaj de aer – permite realizarea izolației în două straturi.
Izolație: construcția pereților cu trei straturi de izolație cu spațiu aerisit- panouri de perete cu ansamblu fragmentat.
Vată minerală bazaltică de fațade cu sistem de plasare
Stratul de izolație: panouri de perete din beton cu trei straturi și beton armat; se aplică sisteme de izolație gipscarton la structuri de subsol neâncălzite, parcări auto, garaje; în sisteme de fațade articulate cu spațiu de aer la o performanță de izolație cu un singur strat. Cel de-al doilea strat, exterior al sistemelor de fațadă articulare cu spațiu de aer – permite realizarea izolației în două straturi.
Fig. A.15. Izolație în două straturi.
Sursa: w.w.w basalt-mineral-wool
Vată minerală bazaltică pentru podele umede și terase
Plăcile au un coeficient ridicat de izolare termică, sunt rigide și rezistente la factori mecanici și umezeală. Este un produs ecologic, ignifug, antimicrobian, nu se deteriorează în timp.
Fig. A.16. Vată minerală bazaltică pentru podele umede și terase.
Sursa:w.w.w basalt-mineral-wool
Tabelul nr 3Date tehnice, proprietăți produs
Sursa: www.vata-bazaltica.com/pdf/detalii-tehnice-rocktherm.pdf
Vată minerală bazaltică pentru podele
Izolație termică și fonică în construcția de podele rezidențiale, inclusiv: podele "plutitoare", încălzire prin pardoseală; podele de mansardă din plăci din beton armat.
Fig. A.17. Izolația termică podele.
Sursa: www.vata-bazaltica.com/pdf/detalii-tehnice-rocktherm.pdf
Vată minerală bazaltică pentru planșeu intrados
Fig. A.18. Vată minerală bazaltică pentru planșeu intrados.
Sursa: www.vata-bazaltica.com/pdf/detalii-tehnice-rocktherm.pdf
Sistemul este proiectat pentru protecția împotriva incendiilor cu elemente din beton armat, grinzi, planșee, cu izolare termică și fonică. Vata minerală bazaltică se îmbină cu spuma poliuretanică sau adeziv și se așează cu fața exterioară finisată. Sistemul are o limită de rezistență la foc – până la 180 min.
Plăcile din vată minerală bazaltică protejează împotriva incendiilor următoarele elemente: planșeu intrados, beton armat, subsol, grinzi din beton, garaje, etc.
Tabelul nr. 4 Calități demonstrate
Izolare termică
100% Completă
Izolare fonică
100% Completă
Rezistență la foc
100% Completă
Durabilitate în timp
Sursa: www.vata-bazaltica.com/pdf/detalii-tehnice-rocktherm.pdf
Tabelul nr. 5Proprietățile fizice și mecanice ale plăcilor bazaltice
Sursa: w.w.w basalt-mineral-wool
Alte materiale realizate din fibre materiale bazaltice
TEHNOLITE
Tehnolite este un material izolator, realizat din fibre minerale bazaltice, lipite cu rășină modificată. Produsul este izolator termic neinflamabil, hidrofob în toată masa, durabil, neutru din punct de vedere chimic și foarte permeanil la vaporii de apă. Dimensiunile materialului nu se modifică atunci când este supus unor variații mari de temperatură.
Conductivitate termică
TECHNOLITE EXTRA λD = 0,038 W / mK
TEHNOLITE OPTIMA λD = 0,036 W / mK
Reacția la foc
Euroclasa A1 necombustibil clasificată conform EN 13501 • 1.
Izolat fonic
Izolație acustică excelentă datorită structurii fibroase dense a materialului.
Avantaje:
izolație termică îmbunătățită;
permeabilitatea vaporilor de apă;
crește protecția în timpul incendiului;
stabilitate și compactitate;
rezistență la îmbătrânire;
materiale ecologice;
configurare simplă și simplă utilizare;
izolarea fonică și izolarea termică a pereților despărțitori;
izolarea acoperișurilor înclinate;
izolarea tavan.
Fig. A.19. Tehnolite.
Sursa: w.w.w basalt-mineral-wool
TECHNOBLOK
Este un material izolator, realizat din fibre minerale bazaltice, legate cu rășină modificată.
Produsul este izolator termic neinflamabil, bun hidrofob în toată masa, durabil, neutru din punct de vedere chimic și foarte permeabil la vaporii de apă. Dimensiunile plăcii nu se schimbă.
Fig. A.20. Technoblok.
TECHNOVENT
Technovent este un material izolator, din fibre minerale bazaltice, lipite cu rășină modificată. Produsul este izolator termic neinflamabil, bun hidrofob în toată masa, durabil, neutru din punct de vedere chimic și foarte permeabil la vaporii de apă. Dimensiunile plăcuțelor nu se schimbă.
Fig. A.21. Technovent.
Sursa: w.w.w basalt-mineral-wool
TECHNOFACADE
Technofacade este un material izolator, realizat din fibre minerale bazaltice, legate cu rășină modificată. Produsul este izolator termic neinflamabil, bun hidrofob , durabil, neutru din punct de vedere chimic și foarte permeabil la vaporii de apă. Dimensiunile plăcuțelor rămân neschimbate.
Fig. A.22. Technofacade.
Sursa: w.w.w basalt-mineral-wool
TECHNOROOF
Este o placă rigidă din piatră, cu o densitate consistentă, rezistentă la presiune, necombustibilă, proiectată special pentru aplicarea pe acoperișuri terase. Produsul este hidrofob pe toată secțiunea transversală și rămâne stabil în volum și formă.
Fig. A.23. Technoroof.
Sursa: w.w.w basalt-mineral-wool
TECHNOFLOOR
Technofloor este o placă de piatră, stabilă în volum, care se încadrează în categoria grea. Produsul este izolator termic neinflamabil, bun hidrofob în toată masa, durabil și neutru din punct de vedere chimic.
Fig. A.24. Technofloor.
Sursa: w.w.w basalt-mineral-wool
TECHNOACOUSTIC
Technoacoustic este o placă de vată de piatră, stabilă în volum, care se încadrează în categoria semi-grea. Produsul este izolator termic neinflamabil, bun hidrofob în toată masa, durabil și neutru din punct de vedere chimic.
Fig. A.25. Technoacoustic.
Sursa: w.w.w basalt-mineral-wool
Fibră bazaltică Basfibermat netivită cu folie de aluminiu versus vata de sticlă
Fig. A 26. Fibră bazaltică Basfibermat netivită
Sursa: http://www.basaltft.com/products/non.htm
Descriere generală
Un nou material de izolare termică – Basfibermat. Pentru a îmbunătăți proprietățile de reflexive a temperaturii, se poate adăuga o folie de aluminium în produs. Basfibermat este utilizat pe scară largă în aplicații termice, poate fi tratat cu rășini și transformat într-o placă de construcție.
Utilizarea Basfibermat în tehnologiile industriale
Utilizarea Basfibermat în tehnologiile industriale este deosebit de eficientă datorită unui număr de date tehnice, în special datorită compactării sale (densitate ridicată> 150kg / m³) și coeficientului redus de conductivitate termică – este disponibil pentru a creea strat de izolație termică a carcasei metalice.
Utilizarea Basfibermat la izolarea pereților construcțiilor
Caracteristicile excepționale de izolare termică a fibrei minerale minerale Basfibermat pot realiza un design special al pereților cu dimensiuni reduse. Acest material creează o mare oportunitate de eliminare a costurilor lucrărilor de izolare termică pentru:
construrea rapidă a unui zid;
lumină ponderată;
utilizarea spațiului interior din interiorul pereților nu numai pentru a trasa cablurile electrice, ci și pentru a instala sisteme de conducte de apă, de canalizare, de încălzire, iar în caz de necesitate, procesul de reinstalare poate fi realizat rapid și cu costuri reduse – fără procese de demolare.
În sistemul de perete este important să se utilizeze materiale termoizolante rezistente la foc; acesta poate fi eficient în caz de pericol în sistemul de cablare electrică.
Utilizarea lui Basfibermat elimină, de asemenea, realizarea condensului de vapori difuzați în interiorul peretelui.
Utilizarea Basfibermat la izolarea etajelor
În sistemele de încălzire prin pardoseală se recomandă folosirea covorașului cu folie, pentru două argumente:
În sistemele de încălzire sub pardoseală, materialele termoizolante neconducătoare și puțin conductive termic vor conduce la pierderi termice în partea inferioară a încălzirii. Folia atașată reflectă radiații termice suplimentare. Prin urmare, Basfibermat, în combinația cu folia, oferă o oportunitate de economisire a energiei generate și utilizarea completă la încălzirea suprafeței pardoselii;
Folosirea Basfibermat între izolația termică a podelei nu este eficientă doar pentru capacitatea sa de a genera spațiu izolat termic, ci și ca material de izolare fonică. În plus, conformitatea cu standardele de rezistență la foc face ca produsul să fie unul dintre cele mai dorite produse din punct de vedere al utilizării spațiilor de locuit, deoarece există întotdeauna probabilitatea unor pericole din cauza diferitelor cabluri.
Basfibermat comparație cu vata de sticlă:
Tabelul nr. 6Conductivitate termică (W / m2k) cu o toleranță de 5%
Sursa: http://www.basaltft.com/products/non.htm
Tabelul nr.7 Proprietăți termice
Sursa: http://www.basaltft.com/products/non.htm
Tabelul nr.8 Proprietăți mecanice
Sursa: http://www.basaltft.com/products/non.htm
Utilizarea Basfibermat la izolarea acoperișului
Cel mai mic coeficient de conductivitate termică (0,031 W / mK) și o densitate ridicată(> 150 kg / m³) oferă consumatorilor posibilitatea de a rezolva cu ușurință problema izolației termice, realizând acoperișuri clădirilor.
În plus, designul simplu al acoperișului elimină costurile suplimentare și are utilizare pe termen lung – în cazul pătrunderii apei sau a condensului, nu se umezește sau nu se descompune. Basfibermat este un material de izolare termică rezistent la foc, care este în conformitate cu standardul ASTM C392.
Utilizarea Basfibermat pentru alte aplicații
Articulații de dilatație flexibile;
Garnituri de batere;
Înlocuirea cu azbest a cuptoarelor criogenice;
Turbine;
Vapoare;
Conducte.
Experiment Basfibermat versus vată de sticlă
În timpul unui experiment cu matertialele -vată de sticlă și Basfibermat, folosite la izolarea termică, se păstrează temperatura de 550° C. Rezultatele de mai jos prezintă avantajul Basfibermat în comparație cu vata de sticlă care a pierdut proprietățile după 300 ° C;
Fig. A 27 Experiment Basfibermat versus vată de sticlă
Sursa: http://www.basaltft.com/products/non.htm
Tehnologia bazaltului și folia barieră de vapori
Fig.A.28 Bazaltul și folia de vapori
Domeniul de aplicare a produselor din vată minerală bazaltică cu folie barieră de vapori
Produsele din vată minerală bazaltică pentru fațadă reprezintă soluția perfectă pentru izolarea termică a clădirii. Permite economisirea banilor în sezonul rece și, ceea ce este important, este neinflamabil. Vata de bazalt este un material de izolare termică excelent care asigură protecție dublă, previne pierderile de căldură și facilitează reflectarea căldurii în interiorul clădirii. Acest material este rezistent la zgomot, rezistent la procesele de dezintegrare și asigură o bună etanșare împotriva vaporilor și impermealizare. Mai mult decât atât, este ecologic, durabil și flexibil.
Acest material de izolație este capabil să reflecte radiațiile infraroșii, astfel că este eficient din punct de vedere al costurilor.
Este destul de ușor de utilizat produsele din vată mineral bazaltică cu folie. Contracția nu este tipică pentru aceasta, deci nu există pericol pentru apariția lacunelor de aer. Gama de temperaturi, în cazul în care se folosește vată bazaltică cu folie, este destul de mare: între -200 și + 700 ° C.
Clădirea în care se folosește acest material isolator nu va avea curenți, nu va pătrunde nici o radiație iar climatul interior va fi foarte confortabil.
Folia de vată minerală bazaltică este aplicată în izolarea internă și externă a clădirilor rezidențiale, a instalațiilor industriale sau administrative.
Dacă se utilizează acest material pentru izolarea băii sau a sistemului de încălzire, folia, care are un "efect de reflexie", va oferi cel mai bun rezultat termic. Experții recomandă un spațiu de aer (1,5 cm – 2 cm) în procesul de instalare a materialului termoizolant care are "efect de reflexie".
O altă particularitate este faptul că acest material este instalat în așa fel încât părțile sale să se suprapună, îmbinările sunt lipite împreună cu o bandă, care are o bază din aluminiu. Deci, obținem suprafața perfectă, care reflectă căldura și servește ca barieră la vapori.
MONITORIZAREA ȘI SUPERVIZAREA CONSTRUCȚIILOR CONFORM LEGISLAȚIEI ÎN VIGOARE
Monitorizarea și supervizarea lucrărilor de construcții, conform legislației în vigoare:
Ordinul MDRT nr.1456/2011 – Autorizarea diriginților de șantier;
Legea nr.10/1995 – Calitatea în construcții;
Legea nr.50/1991- Autorizarea lucrărilor de construcții;
HG nr.273/1994- Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții;
HG nr.766/1997 – Regulamente cu privire la calitatea în construcții;
HG nr.272/1994- Controlul de stat al calității în construcții;
Legea 319/2006- Securitatera și sănătatea în muncă;
Standarde internaționale tehnice în domeniu;
OUG nr.195/2006Protecția mediului;
Ordinul Inspectoratului de Stat în Construcții nr 153/2010 – Analiza și încercări în construcții;
Cartea Construcției-HG nr.273/1994;
Pentru izolarea termică, izolarea hidrofugă și economia în energie:
STAS 6472/3 – Parametrii climatici exteriori;
STAS 6472/3 – Fizica construcțiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor de construcție;
STAS 6472/4 – Fizica construcțiilor. Termotehnica. Comportarea elementelor de construcție la vaporii de apă;
STAS 6472/6 – Fizica construcțiilor. Termotehnica. Proiectarea Termotehnică a elementelor de construcții cu punți termice;
STAS 6472/7 – Fizica construcțiilor. Termotehnica. Calculul permeabilității elementelor de construcții;
NP 200 – Proiectarea la stabilitatea termică a elementelor de construcții;
C 107/1 – Calcularea coeficienților globali de izolare termică;
C 107 – Proiectarea și executarea lucrărilor de izolații termice;
GEE –Economia de energie;
C 107/4 – Calcularea performanțelor tehnotehnice pentru clădiri.
ASPECTE METODICE PRIVIND PREDAREA DISCIPLINEI
Cap.1 Proiectarea instruirii la nivelul disciplinei
Contribuția disciplinei la atingerea obiectivelor ciclului de școlarizare
Prin predarea disciplinelor de specialitate se urmărește dezvoltarea unei baze de cunoștințe, realizarea unei viziuni proprii pentru dezvoltarea competenței și responsabilității profesionale, calificarea corespunzătoare pentru fiecare profil.
Sistemul de învățământ românesc este foarte complex în ceea ce privește cultura generală dar și cea de specialitate, astfel putem menționa că instruirea profresională este realizată pe trepte și pe nivele.
Predarea disciplinelor de specialitate diferă în funcție de conținut și de stil. Metoda predării acestor discipline s-a dezvoltat mai mult în ultimii ani. În predarea disciplinelor tehnice este foarte important talentul și vocația pentru meseria de profesor. Talentul trebuie scos la suprafață, trebuie dezvoltat. Un viitor profesor trebuie să anticipeze comportamentul generației viitoare, o generație cu o viziune nouă despre lume. Societatea superinformatizată va realiza oameni flexibili și dinamici în fața unor situații tehnice noi și necunoscute. Cultura tehnică și informatică sunt parte integrantă în cultura generală.
Metodica predării unei discipline are la bază o serie de întrebări:
Ce predăm?
Cât predăm?
Cum predăm?
Predarea este importantă și trebuie să fie conformă sferei de interes și categoriei de vârstă, având ca scop principal predarea temeinică și nu predarea superficială.
Cele mai importante obiective ale ciclului de școlarizare sunt: obiective generale, obiective specifice, obiective pedagogice ale disciplinelor de specialitate.
Tabelul nr. 9 Obiective cognitive
Sursa: Pedagogie II. Teoria și Metodologia Instrurii, Teoria și Metodologia Evaluării, Curs, 2011
Tabelul nr. 10 Obiective cadru –psihomotorii și afective
Sursa: Pedagogie II. Teoria și Metodologia Instrurii, Teoria și Metodologia Evaluării, Curs, 2011
Tabelul nr. 11 Model general obiectiv specific
Exemplificare:
Tabelul nr.12Exemple
Viziunea obiectivelor pedagogice ale disciplinelor de specialitate
Primul obiectiv al metodicii este determinarea și descrierea domeniilor care vor fi predate – pentru cultura generală și la nivel de specialitate.
Al doilea obiectiv clasic are la bază cunoașterea metodelor utile pentru predarea domeniilor selectate. Există mai multe mijloace de predare și instrumente de predare utilizate de professor în procesul de predare. Metodele de evaluare, utile în procersul instructiv-educativ sunt multiple și aplicate corespunzător.
Al treilea obiectiv are în prim plan pregătirea muncii efective pentru viitorii profesori. Este deosebit de importantă practica pedagogică sub coordonarea unui specialist.
Profesorul dispune de mai multe surse pentru a formula obiectivele specifice fiecărei teme a unei discipline de specialitate, astfel:
Se menționează în programele școlare obiectivele generale ale disciplinei;
Diverse sarcini profesionale ale meseriei;
Indici de calificare conform meseriei;
Programa școlară corespunzătoare;
Manualele școlare;
Îndrumar pentru laborator;
Îndrumar pentru practică.
Un obiectiv pedagogic specific are două funcții:
Poate ajunge la rezultatul corespunzător, rezultatul dorit – elevul va evolua tot mai mult;
Realizează o evaluare cât mai drastică.
Un obiectiv pedagogic se desfășoară în patru timpi:
Acțiunea care determină comportamentul;
Conținutul acțiunii este obiectul;
Condițiile care vor proba comportamentul;
Criteriile care pot determina performanța.
Primii doi timpi ai tehnicii se bazează pe comportamentul realizat prin învățare. Ultimii doi timpi ajută la evaluarea nivelului de formare a comportamentului. Cu ajutorul acestor timpi obiectivele devin operaționale – au denumirea specifică de obiective operaționale.
Pentru fiecare timp sunt necesare următoarele reguli:
Obiectivul trebuie să arate o acțiune concretă, observabilă prin care elevul reușește să se exteriorizeze prin:
Comportamente – expresii care determină comportamentele dorite;
Cunoștințe – elevul se exprimă, descrie, definește;
Calități intelectuale – se exprimă printr-o multitudine de verbe;
Elemente motorii senzoriale – A plus o multitudine de verbe – (A executa);
Atitudini – A plus o multitudine de verbe – (A accepta).
Precizarea conținutului obiectivului;
Se precizează condițiile pentru a ajunge la comportamentul dorit;
Obiectivele țintă care au o semnificație pedagogică.
Structura conținutului disciplinei
I. PREZENTĂM URMĂTOARELE CURSURI:
Importanța Dicaticii specialității pentru pregătirea viitorilor profesori:
Didactica – corelarea cu alte discipline;
Structura de bază a Didacticii specialității
Competențe în cadrul disciplinei de specialitate;
Realizarea demersurilor didactice pentru viziunea unui învățământ centrat pe elev.
Metode de predare: Prelegere
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
Optimizarea procesului de predare-învățare prin utilizarea metodologiei noului curriculum la disciplinele de specialitate
Prezentăm următoarele aplicații:
Dezvoltarea valențelor integratoare ale disciplinelor;
Importanța principiului inter-și transdisciplinarității în predarea-învățarea disciplinelor;
Descrierea ciclurilor curriculare – un model important în organizarea învățșământului;
Importanța proiectării didactice;
Proiectarea pedagogică eficientă;
Diferite documente ale curriculum-ului formal și official: planuri – cadru, ariile curriculare, curriculum –decizia școlii, diverse opționale, structura programelor școlare;
Metode de predare: Prelegere interactivă
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
Descrierea procesului de învățământ:
Transpunerea didactică în disciplina de specialitate;
Viziunea proiectării didactice: strategii, tehnici de predare-învățare;
Programa-lectura personalizată: proiectarea calendaristică, a unităților de învățare, proiectarea lecției;
Metode și tehnici didactice conforme lecției de specialitate;
Formarea competențelor specifice –îmbinarea elementelor teoretice cu cele practice;
Diferite tipuri de lecție în studiul disciplinei de specialitate.
Metode de predare: Prelegere
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
Construirea instrumentelor de evaluare:
Redactarea unui test pentru evaluarea formativă;
Prezentarea tipurilor de itemi;
Rezultatele probelor de evaluare.
Metode de predare: Prelegere interactivă, Demonstrație
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
Importanța catedrei și al cabinetului de specialitate în activitatea didactică:
Caracteristicile lecțiilor la Cabinetul de specialitate;
Rolul managerial în catedra de specialitate.
Metode de predare: Prelegere
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
Profesorul și ora de dirigenție:
Atribuții și domeniile de activitate;
Diferite documente ale profesorului diriginte;
Fișa psihopedagogică.
Proiectarea didactică. Conținutul procesului de învățământ. Dimensiuni particulare la disciplina de specialitate:
Etape și structuri ale instrumentelor de proiectare: lectura programei, Planificarea calendaristică, Proiectarea unității de învățare, Viziunea proiectului de lecție;
Principiile procesului de învățământ la disciplina de specialitate;
Redactarea scopului lecției și a obiectivelor operaționale: obiectivele urmărite, conținuturile de specialitate, prelegerea, dezbaterea, demonstrația, itemi;
Conținutul procesului de predare-învățare;
Recomandări metodice versus mijloace de învățământ;
Metode de predare și învățare;
Tehnici de evaluare tradiționale versus alternative;
Relații psihosociale și forme de organizare
Metode de predare: Prelegere, Dezbatere, Demonstrație
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
Predarea-învățarea- evaluarea – activități didactice de bază la disciplina de specialitate:
proiectul didactic – activitățile specific lecției;
Descrierea instrumentelor de evaluare:
Clasificarea itemilor;
Prelucrarea statistică;
Rezultatele evaluării.
Metode de predare: Prelegere Interactivă
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
Activități metodice și educative:
Importanța catedrei și al cabinetului de specialitate în activitatea didactică: specificul lecțiilor la Cabinetul de specialitate, rolul managerial;
Ora de dirigenție:
Domenii și atribuții;
Fișa psihopedagogică a profesorului diriginte;
Proiectul orei de dirigenție.
Metode de predare: Prelegere
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
Aspecte creative și inovative în Didactica Științelor Educației:
Aspecte generale în demersurile innovative –Dicadactica specialității;
Coordonate metodologice în modernizarea Didacticii de specialitate;
Tehnologii informative noi și modernizarea Didacticii de specialitate.
Metode de predare: Prelegere, Demonstrație
Observații: Cursuri, Sinteze, Bibliotecă
II. Seminarii și laboratoare
Seminarul nr. 1- Finalitățile disciplinei școlare de specialitate:
Aspecte principale: Identificarea noțiunilor de bază- obiectiv-cadru, obiective de referință, competențe specific și competențe generale; Precizarea locului disciplinelor școlare în aria curriculară; Programe școlare –Planul cadru și Curriculum național.
Metode de predare: Dezbatere-argumantare
Observații: Bibliografia indicată
Seminarul nr. 2 – Disciplină nouă- Programa de opțional
Metode de predare: Dezbatere, Conversația euristică
Observații: Bibliografia indicată
Seminarul nr.3 și nr.4 –Metodologia obiectivelor operaționale
Aspecte principale: Taxonomia obiectivelor și analiza acestora; Aplicații și procedure de operaționalizare.
Metode de predare: Dezbatere
Observații: Bibliografia indicată
Seminarul nr.5 și nr.6 – Prezentarea structurii unei lecții utilizând două strategii de instruire pe baza unor metode și tehnici interactive de grup
Metode de predare: activități de grup și individuale, aplicații, joc de rol
Observații: Bibliografia indicată
Seminarul nr.7 și nr.8 – Predarea disciplinei psihopedagogice – mijloace clasice și moderne
Aspecte principale: Prezentarea în Power-Point
Metode de predare: Prezentarea unui studiu de caz
Observații: Bibliografia indicate
Seminarul nr.9 –Evaluarea procesului didactic
Metode de predare: utilizarea proiectului
Observații: Bibliografia indicată
Seminarul nr.10 și nr.11 – Proiectarea activității didactice
Aspecte principale: Sensul și eficiența activității didactice; Documente de proiectare curriculară.
Metode de predare: Studiu de caz, Studierea documentelor școlare
Observații: Bibliografia indicată
Seminarul nr.12 și nr.13 – Fișa de observare a lecțiilor, Fișa de evaluare a lecțiilor de probă
Aspecte principale: Exerciții de simulare
Metode de predare: Exercițiul, lucrările practice
Observații: Bibliografia indicată
Seminarul nr.14 Importanța catedrei, al cabinetului de specialitate și importanța profesorului diriginte în activitatea didactică
Metode de predare: Conversație euristică, diverse exerciții și dezbatere
Observații: Bibliografia indicată
Data completării: 07.09.2018
Semnătura titularului de curs,
Semnătura titularului de seminar,
Data avizării în departament – 10.09.2018
Semnătura Directorului de Departament,
Corelarea cu alte discipline
Construcții și lucrări publice versus informatica
Informatica aplicată în construcții
Introducere
Informatica aplicată în construcții studiază problemele din domeniul interdisciplinar dintre ingineria civilă și știința calculatoarelor. Preocuparea majoră este domeniul inginerie civilă și proiectare. Informatica este convergența științei informaticii, a matematicii, inclusive modelarea matematică și aplicații. Astfel, informatica aplicată în construcții este studiul teoretic al abstracțiilor matematice care pot fi luate modele de concept în domeniul construcțiilor. Este un domeniu interdisciplinar care are rădăcini în problemele de inginerie civilă și de proiectare, precum și în problemele de reprezentare și de calcul.
Astăzi, tehnologia informației IT este frecvent utilizată în mai multe domenii de construcție și în ultimul timp a devenit un subiect de cercetare cu o creștere semnificativă în ultimii zece ani bazat pe rezultatele teoriei informaticii și practică.
Informatica aplicată în construcții este studiul formal care investighează domeniul construcții și fundamentele sale conceptuale prin introducerea computerului ca concept științific.
Construcția clădirilor este o industrie tradițională și conservatoare care diferă de întreprinderi de producție prin cantitatea de informații, complexitatea și unicitatea produselor. Proiectele de construcții implică un număr mare de părți interesate care folosesc deseori instrumente, convenții diferite pentru reprezentare, reguli și reglementări și diferite mijloace de comunicare.
În plus, cantitatea de informații din industria construcțiilor este enormă. Aceasta include specificațiile de construcție, desenele, contractile, programări, bugete, informații pentru gestionarea facilităților. Înțelesul iar semnificația acestor informații nu este definite în mod unic și depinde adesea de rolul părții interesate.
Din punct de vedere ingineresc, domeniul ingineriei civile și al designului este interesant, deoarece conține noțiuni precum limbajul, descrierea, comunicarea. Din perspectiva informaticii, domeniul ingineriei civile este interesant deoarece conține cantități uriașe de informații din documente care par să fie legate în mod semantic. Unele documente descriu artefactul –clădirea – care va fi construită. Din pespectiva semantică, descrierile din aceste documente nu sunt simple, deoarece se referă la lucruri sau la fenomene care pot sau nu să existe.
Astfel, o investigație în domeniul ingineriei civile contribuie la:
O clarificare conceptuală a domeniului în general;
O înțelegere a domeniului ca bază pentru dezvoltarea sistemelor informatice;
Experiența cu metodologia informatică aplicată în procesul de construcție;
Conștinentizarea semnificației modelelor formale.
Este importantă clarificarea aspectelor domeniului ingineriei civile și design. Acest proces de clarificare este constant îmbogățit cu:
Concepte intrinseci și chestiuni problematice;
Concepte și principii de informatică;
Considerente filosofice și ontologice.
Astfel, analiza informaticii aplicate în construcții este constituită din trei unghiuri: inginerie civilă și proiectare, informatică și filosofie:
O clarificare a domeniului ingineriei civile și design, este în mod necesar înrădăcinată în observații și concepții despre cee ace se întâmplă, problemele care apar și abordările importante.
Unghiul științei calculatoarelor își are rădăcinile în domeniul informaticii și al matematicii, care înseamnă folosirea conceptelor bine cunoscute, cum ar fi cele formale, modele, laturi, semantica formală – se i-a în considerare sistemele software avansate;
Toate considerațiile în domeniu se bazează pe concepțiile lumii. Filosofia nu este, totuși, o schema a soluțiilor care face ca lucrurile "să se desfășoare".
Ipoteza științifică a informaticii aplicate în construcții
Se face distincția între termenul de "ipoteză" și termenul "teză". Termenul de "ipoteză" descrie aspectele științifice. Termenul de "teză" descrie abordările, soluțiile și rezultatele cercetării ipotezei. Ipoteza poate fi respinsă, contribuția generală a tezei este rezltatul exploatării – în ce măsură ipoteza este valabilă.
Teza se bazează pe două convingeri sau dogme: o convingere este informatica și alta știința cognitive în ingineria civilă sau design.
O dogma în domeniul informaticii
O dogma în ingineria civilă și design
Ipoteza generală a tezei noastre este acum următoarea:
Ipoteză
Din ipoteză, avem motivația generală:
Motivație
Aspectul înrudit
Domeniul ingineriei
Domeniul ingineriei este activitatea de stabilire a modelelor, a descrierilor "Lucruri și fenomene din lumea reală" și este considerată o temelie importantă pentru declararea cerințelor sistemelor software.
Definiții precoce ale noțiunii de "domenii" se datorează lui Arango și Iscoe. Clarificarea rolului domeniului ingineriei și abordarea bazată pe descriere se datorează lui Jackson – distincția mașină – mediu. Metodologia și epistemologia domeniului ingineriei precum și relația sa cu proiectarea software se datorează lui Bjørner.
Arango, Jackson și Bjørner au susținut în mod individual necesitatea unei cercetări intensive în metodologia domeniului ingineriei, precum și pentru exploararea și conceptualizarea diferitelor domenii.
Arango: unele definiții precoce
Arango și Iscoe consideră că domeniul ingineriei este indispensabilă în contextul reutilizării software-ului. Potrivit lui Arango, dorința de a reutiliza și testa componentele generale de software necesită un studiu aprofundat al unei aplicații domeniu.
Problema centrală a domeniului ingineriei este cea a analizei domeniului. Aceasta cuprinde:
Caracterizarea domeniului;
Colectarea datelor;
Analiza datelor;
Clasificarea și evaluarea modelului de domeniu.
Caracterizarea domeniului inițiază procesul de analiză a domeniului. Rezultatul este o clasificare de descrieri de domenii și prin abstractizare, este o structură de concept taxonomică constuită împreună cu un vocabular. După analiza domeniului urmează procesul de analiză conceptuală și analiza constructivă.
Definirea domeniului ingineriei conturează un principiu general al cunoașterii bazată pe conceptualizare.
Jackson: distincția mașină-mediu
Jackson susține că trebuie făcută o distincție clară între domeniu și cerințe, să fie făcute pentru ca specificațiile în dezvoltarea software să fie clare și concise. De obicei, nu putem menționa că într-o specificație formală fie că este vorba de cerințele sau designul unui anumit sistem, fie că descrie mediul în care poate fi introdus un astfel de sistem. Jackson trage o linie între problemele legate de sistem și problemele din mediul înconjurător, cee ace duce la definirea noșiunii de domeniu. Jackson utilizează termenul de domeniu pentru a nu degrada importanța ascestuia.
Bjørner: orientare lingvistică
Bjørner a contribuit la cercetarea din domeniul ingineriei prin studierea modului în care diferite domenii pot fi modelate informatic. Rezultatele sunt contribuții importante în metodologia ingineriei software aplicate în construcții.
1.3.1.2 Proiectare AutoCAD, proiectare construcții și tehnologia fațadelor
Athena este un leader important în software-ul pentru proiectarea fațadelor și construcțiilor. Programul este functional în 70 de țări și 12 limbi.
Pachetul Athena include:
Modulul 2D – secțiuni și desene de execuție;
Proiectare 3D – lista de piese și desene de execuție;
Elemente pentru calculul static și fizica clădirilor;
Proiectarea și generarea reperelor.
Proiectarea 2D
Desenul 2D se bazează pe elaborarea secțiunilor, vederilor, planurilor și desene de execuție.
Mijloacele auxiliare sunt importante în proiectarea 2D, acestea sunt: semi-fabricatele, izolațiile termice, panourile, elemente de standardizare.
corucții de fațade
construcții din sticlă
construcții industriale
con
PP
FFig. Nr 1 Proiectare 2D
Sursa: www.cad-plan.com
Proiectare 3D
Proiectarea 3D completează proiectarea 2 D cu elemente de geometrie mai complexe – fațade în formă poligonale, piramide, cupole. Se pot proiecta și elemente plane fațade și uși. În această proiectare sunt importante profilele, debitările, vitraje și piesele mici.
FFig. Nr2 Proiectare 3D
Sursa: www.cad-plan.com
Numărul pieselor, piese standard
Priesele standard există în conformitate cu standardele DIN, ISO, EN, GOST, GB/T și AISC. Pentru a selecta piesele standard se utilizează simbolurile grafice din caseta de dialog. Numărul pieselor fiind imens, se pot identifica cu ajutorul funcțiilor de căutare și filtrare. Piesele standard sunt piese 3D.
…………………………………………….
Fig. nr 3Piese standard
Sursa: www.cad-plan.com
Etanșări din silicon
Alegerea a două sau mai multe linii poate determina realizarea unei etanșări din silicon.
………………………………………………………………….
Fig. nr.4 Etanșări din silicon
Sursa: www.cad-plan.com
Izolație termică
Termoizolația este generată prin desene – termoizolație moale sau rigidă. Termoizolația poate îmbrăca mai multe forme –dreaptă, inel, curbă.
…………………………………………………………………………………………………..
Fig. nr. 5 Izolație termică
Sursa:
Îmbinare filetată
Îmbinările filetate –șurub, șaibă, piuliță, se pot salva în biblioteci. Îmbinările filetate pot fi reprezentate în desen în șase vederi diferite și obiecte 3D.
Prezentări fațadă
Programul prezintă mai multe comenzi pentru proiectarea ferestrelor, ușilor și pentru vizualizarea fațadelor.
Fig. nr.6 Prezentări fațadă
Sursa: www.cad-plan.com
Elemente de umplere
Elementele de umplere sunt geamurile și panourile – se formează așa numitul camp de dialoguri. Elementele de umplere sunt înregistrate într-o bancă de date și utilizate mai târziu în alte desene.
…………………………………………..
Fig. nr.7 Elemente de umplere
Sursa: www.cad-plan.com
Crearea listelor de piese
Din proiectarea 3D se poate distribui lista de piese utilizate. Listele sunt adaptate pentru Microsoft Excel.
Export NC –X sau SAT Export
Export NC-X- -Exort SAT sau p (opțional)
Fig. nr.8 Export NC –X sau SAT Export
Sursa: www.cad-plan.com
Aceste programe pot genera date NC pentru profiluri 3D în format NC-X. Datele NC înclud elemente geometrice. Pot fi emise fișierele SAT pentru profilurile 3D.
Elemente de inginerie
1. Rezistența termică
Calcularea rezistenței elementelor de construcție se realizează cu ajutorul unui camp de dialog, inclus într-o bibliotecă extensibilă.
…………………………………….
Fig. nr.9 Rezistența termică
Sursa: www.cad-plan.com
2.Rw – Valoarea coeficientului fonic
Prin această interfață se poate calcula valoarea aproximativă a coeficientului fonic al unei construcții.
Fig. nr.10 Rw – Valoarea coeficientului fonic
Sursa: www.cad-plan.com
Ucw – Coeficientul transferului termic mediu
Cu ajutorul acestui program se poate calcula coeficientul transferului termic mediu pentru o fereastră sau o fațadă.
…………………………………….
Fig. nr.11 Ucw – Coeficientul transferului termic mediu
Sursa: www.cad-plan.com
Matematica, Arhitectura – Construcții și lucrări publice
Matematica și arhitectura sunt strâns legate deoarece arhitecții folosesc matematica pentru mai multe motive. Arhitecții folosesc geometria: pentru a defini forma spațială a unei clădiri; de la Pitagora în secolul al VI-lea î.Hr, pentru a realiza forme considerate armonioase și, astfel, pentru a proiecta clădirile conform principiilor matematice, estetice și uneori religioase; pentru a decora clădirile cu forme matematice; pentru atingerea obiectivelor de mediu, reducerea vitezei vântului în jurul bazelor clădirilor înalte.
În arhitectura islamică, formele geometrice sunt folosite pentru decorarea clădirilor, atât în interior cât și în exterior. Unele temple hinduse au o structură fractală, în care părțile seamănă cu întregul, transmițănd un mesaj despre infinitul cosmologiei hinduse. În arhitectura chineză, tuloul provinciei Fujian este o structură circular defensivă. În secolul al XXI-lea, ornamentarea matematică este din nou utilizată pentru a acoperi clădirile publice.
Fig. nr.12 Planul unei case grecești de Vitruvius
Sursa: Freiberger, Marianne (1 March 2007). "Perfect buildings: the maths of modern architecture". Plus magazine. Retrieved 5 October 2015.
Vitruvius a numit trei calități necesare arhitecturii în De architectura.: fermitatea, utilitatea și încântarea. Acestea pot fi folosite ca categorii pentru clasificarea modurilor în care matematica este folosită în arhitectură.
Arhitectură modernă și arhitectura contemporană
Arhitectura modernă a folosit geometria rectilinie. Forma arhitecturală constă în punerea împreună a două tendințe direcționale, folosind planuri de acoperiș, planuri de perete și balcoane, care să se alinieze sau să se integreze reciproc.
Arhitecții moderniști erau liberi să folosească diferite curbe. Postul de radio Arnos din 1933 al lui Charles Holden are o sala de bilete circulară din caramidă cu acoperis din beton plat. În 1938, pictorul Bauhaus Laszlo Moholy-Nagy a adoptat șapte elemente biotehnice ale lui Raoul Heinrich Francé, și anume cristalul, sfera, conul, planul, banda (cuboidală), tija (cilindrică) și spirala, elemente de bază ale arhitecturii inspirată de natură.
Designul este definit la cea mai mare scară: nu există o ierarhie a detaliilor la scări mai mici și, prin urmare, nici o dimensiune fractală; același lucru se aplică și altor clădiri celebre din secolul al XX-lea, cum ar fi Opera din Sydney, Aeroportul Internațional Denver și Muzeul Guggenheim, Bilbao.
Fig. nr.13Uniform curvature: Sydney Opera House, 1973
Sursa: Freiberger, Marianne (1 March 2007). "Perfect buildings: the maths of modern architecture". Plus magazine. Retrieved 5 October 2015.
Opera din Sydney are un acoperiș dramatic, alcătuit din bolțuri albe în creștere, care amintesc de velele navei; se folosesc componente standardizate, bolțile sunt toate compuse din secțiuni triunghiulare ale cochiliilor sferice cu aceeași rază. Acestea au curbarea uniformă în toate direcțiile.
Arhitectura contemporană, în opinia celor 90 de arhitecți de vârf care au răspuns la o anchetă mondială privind arhitectura 2010, este extrem de diversă; cel mai important a fost considerat Muzeul Guggenheim al lui Frank Gehry, Terminalul aeroportului Derver International, finalizat în 1995 – are un acoperiș din material textile susținut prin cabluri de oțel.
Până în secolul al XX-lea, studenții de arhitectură erau obligați să aibă o bază matematică. Salingaros susține că primul "modernism extrem de simplist, condus politic" și apoi "deconstructivismul" anti-științific au separat efectiv arhitectura de matematică. El crede că această "inversare a valorilor matematice" este dăunătoare, deoarece "estetica omniprezentă" a arhitecturii non-matematice îi antrenează pe oameni "să respingă informațiile matematice în mediul construit"; el susține că acest lucru are efecte negative asupra societății.
Fig. nr.14 Modernism: Le Corbusier's Chapelle Notre Dame du Haut
Sursa: O'Connor, J. J.; Robertson, E. F. (February 2002). "Mathematics and Architecture". University of St Andrews. Retrieved 4 October 2015.
Fig. nr.15Geodesic dome: the Montréal Biosphère by R. Buckminster Fuller, 1967
Sursa: O'Connor, J. J.; Robertson, E. F. (February 2002). "Mathematics and Architecture". University of St Andrews. Retrieved 4 October 2015.
Spre sfârșitul secolului XX-lea, construcțiile matematice noi – geometria fractală, au fost preluate de arhitecți pentru a oferi mai multe imagini atractive clădirilor. În anul 1913, arhitectul modernist Adolf Loos a declarat că "ornamentul este o crimă", care influențează gândirea arhitecturală pentru tot restul secolului al XX-lea.
În secolul XXI, arhitecții încep din nou să exploreze utilitatea ornamentului. Ornamentarea din secolul XXI este extrem de diversă. Centrul de concerte și de conferințe Henning Larsen din 2011, Reykjavik arată ca un perete de cristal de piatră realizat din blocuri mari de sticlă. Colegiul Ravensbourne din Londra, este decorat cu o suprafață de 28.000 de plăci din aluminiu anodizat în ferestre circulare roșii, albe și maro, care au dimensiuni diferite. Tessellation utilizează trei tipuri de țiglă, un triunghi echilateral și două pentagoane neregulate. Biblioteca Kanazawa Umimirai a lui Kazumi Kudo creează o rețea decorativă formată din mici blocuri circulare de sticlă, așezate în ziduri simple de beton.
Fig. nr16 Kanazawa Umimirai Library, Japan, 2011
Sursa: O'Connor, J. J.; Robertson, E. F. (February 2002). "Mathematics and Architecture". University of St Andrews. Retrieved 4 October 2015.
Fig. nr.17 Harpa Concert and Conference Centre, Iceland, 2011
Sursa: O'Connor, J. J.; Robertson, E. F. (February 2002). "Mathematics and Architecture". University of St Andrews. Retrieved 4 October 2015.
De la Pitagora în secolul al VI-lea î.Hr la AutoCAD Arhitecture
AutoCAD Arhitecture
Este versiunea aplicației AutoCAD aplicată pentru arhitecți. Se utilizează arhitectura 3D inteligentă pentru pereți, uși, ferestre. Se folosețe formatul de fișiere DWG care determină comunicarea și folosirea simultană a proiectelor între ingineri și arhitecți.
Autodesk AutoCAD Revit LT Suite 2019
Se livrează proiecte 3D în formatul DWG. Se face trecerea de la Building Information Modeling în ritm propriu. Se utilizează unelte 3D BIM din Revit LT și funcții de desenare 2D din AutoCAD, într-un singur pachet.
Autodesk Revit 2019
Este un software pentru BIM. Funcțiile puternice ajută la proiectarea, construirea și gestionarea clădirii. Revit are un proces de proiectare și colaborare multidisciplinară.
Programul include unelte special pentru fiecare disciplină:
Pentru arhitecți;
Pentru ingineri de structuri;
Pentru ingineri de instalații;
Pentru constructori.
Autodesk Architecture, Engineering &Construction Collection
Pachetul BIM este important pentru proiecte de arhitectură, infrastructură și construcții. Are următoarele aplicații:
Desktop
AutoCAD including specialized toolsets
AutoCAD Architecture
AutoCAD Electrical
AutoCAD Map 3D
AutoCAD MEP
AutoCAD Plant 3D
AutoCAD Raster Design
Autodesk Civil 3D
Revit: include
Revit Architecture
Revit MEP
Revit Structure
Navisworks Manage
Vehicle Tracking
3ds Max
Autodesk Advance Steel
Autodesk Fabrication CADmep
Autodesk Robot Structural Analysis Professional
Autodesk Dynamo Studio
Autodesk Revit Live
Autodesk Structural Bridge Design
Cloud
AutoCAD 360 Pro
Formit 360 Pro
InfraWorks 360
Insight 360: include:
Energy Analysis for Revit
Lighting Analysis for Revit
Green Building Studio
ReCap 360 Pro
Rendering in A360
Structural Analysis for Revit
Storage (25GB)
AutoCAD for Mac 2018
Creați și partajați rapid desene precise cu funcții inovative de productivitate
Fig. nr.18 AutoCAD for Mac 2018
Sursa: https://www.cadware.ro/magazin/autocad-architecture/
Personalizați interfața programului pentru a acces usor la funcțiile de care aveți nevoie
Fig. nr. 19AutoCAD for Mac 2018
Sursa: https://www.cadware.ro/magazin/autocad-architecture/
În plus, puteți avea puterea AutoCAD oriunde vă aflați cu aplicația mobilă inclusă
Fig. nr. 20AutoCAD for Mac 2018
Sursa: https://www.cadware.ro/magazin/autocad-architecture/
Corelarea dintre fizică și construcții, lucrări publice
Fizica construcțiilor
Fizica construcțiilor este aplicarea principiilor fizicii în mediul construit. Fizicienii din domeniul construcțiilor aduc o interpretare fundamentală a fizicii pentru a îmbunătății designul materialelor de construcție și a spațiilor înconjurătoare.
Fizica clădirilor este o disciplină de proiectare.
Cercetarea climatică a evidențiat vânturi puternice, în special în cele mai fierbinți momente ale zilei. În consecință, ventilația naturală actionată de vânt a fost integrată încă de la început pentru menținerea confortului în clădire.
Confortul ocupantului este esențial
Pe parcursul proiectării unei construcții, fie că este vorba despre o construcție nouă, de adaptare sau de modernizare, se apelează la specialiști în domeniul fizicii pentru a analiza problemele legate de confortul ocupantului, consumul de energie, emisiile de carbon și performanțele operaționale.
Se utilizează o gamă largă de instrumente analitice, inclusiv modelarea umidității, a fluxului de aer și a temperaturii.
Majoritatea clienților nu realizează nici măcar că fizicienii clădirilor fac parte din proiectul lor. Această ofertă cu valoare adăugată asigură că clienții pot avea încredere în soluțiile propuse atât pentru clădirile noi, cât și pentru clădirile existente. Fizica construcțiilor permite realizarea unui proiect de construcție excelentă, cu îmbunătățiri durabile în ceea ce privește confortul și utilitatea.
Ingineria fizicii construcțiilor
Termenul ingineria fizicii construcțiilor a fost introdus într-un raport publicat în ianuarie 2010, comandat de Academia Regală de Inginerie. Raportul intitulat „Ingineria unui mediu construit cu emisii scăzute de carbon: disciplina –fizica ingineriei construcțiilor” prezintă inițiativa multora din cadrul Academiei Regale de Inginerie în dezvoltarea unui domeniu care abordează dependența de combustibilii fosili în timp ce se lucrează pentru un mediu durabil construit pentru viitor.
Domeniul ingineriei fizicii construcțiilor combină profesiile ingineria serviciilor în construcții, fizica aplicată și ingineria în domeniul construcțiilor de clădiri într-un singur domeniu conceput pentru a investiga eficiența energetică a clădirilor vechi și noi.
Aplicarea ingineriei fizicii construcțiilor permite construcția și renovarea clădirilor de înaltă performanță, eficiente din punct de vedere energetic, minimizând impactul asupra mediului.
Tehnica de inginerie a construcțiilor abordează mai multe domenii în cee ace privește performanța clădirilor, inclusiv: mișcarea aerului, performanța termică, controlul umidității, energia ambiantă, Acustica, lumina, clima și biologia.
Acest domeniu utilizează modalități creative de manipulare a acestor aspecte principale ale mediilor interioare și exterioare ale unei clădiri, astfel încât să se obțină un standard de viață mai ecologic. Ingineria fizicii construcțiilor este unică față de alte științe applicate sau profesii de inginerie, deoarece combină științele arhitecturii, ingineriei, bilologiei și fizilogiei umane. Ingineria fizicii construcțiilor nu se adresează numai eficienței energetice și durabilității construcțiilor, ci și condițiilor de mediu interne ale clădirii care afectează confortul și performanțele ocupanților săi.
Pe parcursul secolului XX, un procent mare de clădiri au fost construite complet dependente de combustibilii fosili. În loc să se concentreze pe eficiența energetică, arhitecții și inginerii erau mai preocupați de experimentarea "unor noi materiale și forme structurale" în favoarea altor idei estetice.
Acum, în secolul XXI, standardele de performanță energetică ale clădirilor tind spre un standard de carbon zero atât în clădirile vechi cât și în clădirile noi. Amenințarea schimbărilor globale și nevoia de independență energetică și durabilitate au determinat guvernele din întreaga lume să adopte standard ferme de reducere a emisiilor de carbon. O modalitate semnificativă în respectarea acestor standard este construirea de clădiri care minimizează impactul asupra mediului, precum și renovarea clădirilor mai vechi pentru a pentru a respecta standardele privind emisiile de carbon. Aplicarea fizicii ingineriei construcțiilor poate ajuta clădirile dependente de energie, pentru a satisfice cerințele unei populații în creștere și a unui nivel de trai mai bun. Creșterea aplicării acestui domeniu se datorează, în mare parte, introducerii reglementărilor care impugn calcularea emisiilor de carbon pentru a demonstra conformitatea, în principal Directiva privind performanța energetică a clădirilor.
Din nefericire, disciplina ingineria fizicii construcțiilor este grav afectată de lipsa educației din industria construcțiilor. Foarte puțin specialiști din industria construcțiilor știu să aplice principiile ingineriei fizicii în construcții și nu au experiență interdisciplinară.
Domeniile de cercetare în fizica construcțiilor sunt:
Definirea condițiilor de design interior și exterior;
Căldura și umiditatea structurilor construite;
Consumul de energie al construcțiilor;
Etanșeitatea structurilor și influența infiltrării aerului;
Influența schimbărilor climatice asupra structurilor;
Proprietățile fizice ale materialelor de construcție;
Elaborarea de ghiduri de proiectare și testare;
Dezvoltarea metodelor de modelare și analiză computațională.
Scopul fizicii este de a examina și de îmbunătăți comportamentul structurilor și clădirilor și de a orienta proiectarea și renovarea lor astfel încât comportamentul termic și de umiditate al structurilor să fie fiabil și sigur. Scopul este asigurarea calității aerului din interior care îndeplinește așteptările ocupanților și eficiența energetică a clădirilor.
1.4 Organizarea mediului de instruire
Organizarea mediului de instruire poate fi abordat din patru direcții:
Tabelul nr. 13Organizarea mediului de instruire
Sursa: C Nițucă, T. Stanciu – Didactica Disciplinelor Tehnice, Ed. Performantica, 2006
Tabelul nr.14 Organizarea mediului de instruire
Sursa: Cucoș Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1983.
Organizarea pe grupe
Învățarea în această formă redă o largă viziune pentru dezvoltarea mai multor procese de instruire, realizând condițiile pentru organizarea unui proces de interacțiune socială între grupe.
Organizarea pe grupe implică următoarele aspecte:
Descrierea componentelor grupelor. Se spune că gruparea cea mai rentabilă este cea dirijată de profesor, care poate realiza grupe echilibrate intelectual, cu caracter și aptitudini. O grupă bine închegată este compusă din elevi cu performanțe școlare.
Descrierea mărimii grupelor. Este influențată de elementul timp în organizarea grupelor și locul activității.
Organizarea pe grupe și pe etape. Este vorba de alcătuirea grupelor, responsabilități împărțite, repartizarea sarcinilor pentru fiecare grupă, realizarea sarcinii propriu-zise, determinarea rezultatelor obținute, realizarea conexiunii inverse pentru rezultatul final.
Tabelul nr 15Avantaje și limite pentru organizarea pe grupe
Sursa: Cucoș Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1983.
Organizarea pe clase și pe lecții
Modelul învățământului pe clase și pe lecții a devenit important în sistemul traditional de învățământ. Au existat multiple critici de-a lungul secolului XX, chiar dacă au existat evoluții în tradiția pedagogică și în practica desfășurării lecțiilor, ca rezultat al cercetărilor experimentale și a apariției elementelor de noutate în sistemul educațional alternativ.
Critica organizării pe clase și pe lecții, a avut în vedere următoarele aspecte:
Aspectul important al instruirii;
Monotonie – toți elevii au aceeași activitate;
Relația profesor-elev deficitară;
Rigiditatea sistemului – elevii sunt obligați să parcurgă același ritm în toate etapele procesului de formare;
Metode pedagogice inactive;
Organizarea conținutului pe discipline – fragmenteaza situația reală.
Prezentăm câteva dintre elementele propuse în spațiul pedagogic European, în primele decenii ale secolulul XX:
Activități practice bazate pe interesele spontane. Prima școală experimentală renunță la programele și metodele tradiționale, dezvoltând o educație diferențiată, care valorifică elementele de bază pentru conoașterea deplină a elevului;
Programe unice – individualizarea învățământului. Elevul are o programă iar profesorul are un contract de lucru cu elevul.
Activitatea organizată în clase pe discipline. Se oferă posibilitatea elevului de a progresa în funcție de aptitudinile și performanțele sale.
Organizarea pe centre de interes. Se bazează pe nevoile umane fundamentale.
Organizarea pe grupe de elevi. Grupurile sunt alcătuite din copii de vârste diferite și aspecte intelectuale diferite.
Cap. 2 Proiectarea instruirii pentru unitatea de învățare
Structura conținutului –proiectarea unității de învățare
Programa școlară descrie structura conținutul de instruire pe teme, pe unitatea de învățare. El include o multitudine de noțiuni, concept, reguli, teorii – reprezentând un fond de cunoștințe. În legătură cu conținutul de instruire, profesorul care proiectează o temă trebuie să aibă două roluri: să delimiteze structura conținutului de instruire; acest conținut va avea stabilit o ordine didactică.
Delimitarea conținutului de instruire versus obiectivul temei
Profesorul are lista obiectivelor pedagogice ale temei, programei școlare, manualului. Cu ajutorul acestor materiale se va realiza aria de cunoștințe și deprinderi noi pentru realizarea obiectivelor pedagogice. Delimitarea conținutului de instruire are la bază prezentarea elementelor componente, dar și descrierea legăturilor dintre ele. Structura conținutului poate fi organigrama conținutului de instruire pe baze taxonomice.
În cadrul organigramei, elementele de conținut sunt numerotate pentru simplifica a doua parte a conținutului de instruire. Organigrama este compusă din două elemente: extensia – extinderea domeniului care va fi studiat și adâncimea – detalierea diviziunii tematice.
Delimitarea conținutului de instruire pentru ambele elemente se raportează în programă și conținutul manualului.
Dacă profesorul nu ar avea obiective pedagogice ar elabora organigrame destul de complicate, îndeosebi ca adâncime. Obiectivele pedagogice reprezintă un filtru de selecție pentru structura conținutului, ceea ce reprezintă un pas important pentru evitarea încărcării elevilor.
Organizarea didactică a parcurgerii conținutului de către elevi
Conținutul de instruire are traseu linerar. Deoarece conținutul oricărui domeniu este ramificat, profesorul va trebui să compună elementele componente ale organigramei într-o anumită ordine, pentru fiecare obiectiv al temei.
Cu ajutorul cercetărilor psihologice s-a observat că pentru învățarea unui conținut de instruire, fiecare element dobândit de elevi trebuie să se integreze în elementele psihice existente și să realizeze sisteme de cunoștințe – parcurgere deductivă și inductivă.
Varianta deductivă se parcurge mai ușor iar varianta inductivă consumă mai multe resurse materiale și necesită un timp mai lung. Parcurgerea conținutului va determina momentele de instruire ale lecției.
Tabelul nr. 16 Parcurgerea conținutului- exerciții și aplicații
Sursa: C Nițucă, T. Stanciu – Didactica Disciplinelor Tehnice, Ed. Performantica, 2006
Tabelul nr.17Efectele exercițiilor și aplicațiilor
Sursa: C Nițucă, T. Stanciu – Didactica Disciplinelor Tehnice, Ed. Performantica, 2006
Ca sistem de lecții, unitatea de învățare a fost concepută de B.S. Bloom în anul 1970, implicând diferențe de ritm de învățare.
Una dintre întrebările de bază cu care se confruntă cadrele didactice a fost întotdeauna "De unde începem să căutăm să îmbunătățim gândirea umană?" Din nefericire, nu trebuie să începem de la zero să căutăm răspunsuri la această întrebare complicată. "Un loc de început este definirea naturii gândirii”.
Proiectarea unității de învățare are la bază o structură orientativă.
Tabelul nr. 18 Unitatea de învățare – titlu……..
Sursa: Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela, Repere didactice și metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, București, 2003.
Tabelul nr.19 Unitatea de învățare -Construcții
Conținuturile învățării
Tabelul nr. 20Conținutul învățării
Sursa: CURRICULUM pentru clasa a IX-a ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: CONSTRUCȚII ȘI LUCRĂRI PUBLICE 2016
Structura conținutului și algoritmi
Alegerea unităților de învățare are la bază următorii algoritmi:
Algoritmul nr. 1
Cu ajutorul lecturii se trece în revistă lista de conținuturi, identificarea conținuturilor unitare – având ca bază de referință, tema;
Se trece prin lectură lista de obiective de referință pentru a cumula conținuturi obiective de referință, sunt importante competențelor specifice ce pot fi valorificate prin aceste conținuturi;
Se pun în valoare conținuturi sau/se renunță la diverse conținuturi, în funcție importanța acestor conținuturi față de obiectivul identificat;
Conținuturile selectate sunt verificate cu obiective de referință, obiective cadru, competențe generale.
Algoritmul nr. 2
În viziunea acestui algoritm este inclusă matricea de asociere dintre obiective de referință, competențe și elementele programei și se pun bazele legăturilor “explicite” și legăturilor “implicite”, notate cu 0.
Matricea poate fi completată numai atunci când programa a fost interpretată, pentru că legăturile se realizează doar când se poate proiecta imaginea acrivităților desfășurate în clasă. Este importantă exemplificarea activităților de învățare incluse în programă.
Structura conceptuală a unității de învățare este compusă din secvența de matrice cu legăturile dintre obiectivele și conținuturile importante. Proiectul unității de învățare include conținuturile și numărul obiectivelor de referință cu competențele specifice.
Analiza matricei de asociere pune în valoare cele mai importante conținuturi din cele patru obiective cadru. De aici rezultă că, temele din programă se pot împărți în unități de învățare.
Exemplificare:
Tabelul nr.21 Asociere programă și matricea de asociere
Sursa:Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela, Repere didactice și metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, București, 2003.
Formularea obiectivelor operaționale
Pentru că obiectivele înscrise în programa școlară nu se pot desfășura într-o singură activitate didactică, este utilă realizarea unor finalități clare care să descrie rezultatele activității didactice. De aici rezultă obiectivele operaționale ale lecției.
Operaționalizarea un obiectiv reprezintă descrierea în termeni comportamentali – activitatea elevului la sfărșitul secvenței de instruire.
Operaționalizarea se bazează pe descrierea obiectivelor educaționale în viziuni de comportamente observabile și măsurabile.
La orice lecție – activitate de proiectare didactică, obiectivele operaționale prezintă elevilor informațiile de bază, ceea ce trebuie să cunoască elevii și ceea ce vor fi capabili să definească, să rezolve, să elaboreze, să analizeze, să proiecteze, etc.
Wiles și Bondi prezintă regula ABCD, adică utilitatea obiectivelor operaționale, care descrie:
A-Audience – descrie subiectul, audiența obiectivului;
B – Behavior –un comportament ce trebuie demonstrat;
C- Context – prezentarea sarcinilor, resurselor, activităților –contextul în care se manifestă comportamentul;
D-Degree – anumite criterii de evaluare a comportamentului, prezentarea gradului de reușită.
Rezultatele educaționale pozitive sunt importante, și pentru acest aspect profesorii trebuie să elaboreze cât mai concret, în zona fiecărei activități didactice, ce rezultate ar dori să obțină de la elevi. Obiectivele operaționale au denumirea de obiective terminale sau finale.
Obiectivele operaționale izvorăsc din activitățile de învățare anticipate și au următoarele viziuni: arată în termeni de comportamente observabile și măsurabile, schimbările elevilor –cognitive, afective și psihomotoare, la sfărșitul unei perioade de învățare; sunt elemente de referință în ceea ce privește organizarea, reglarea și evaluarea activității de predare și de învățare.
Cu ajutorul criteriului comportamental, s-au dezvoltat diverse tehnici de operaționalizare – tehnicile lui D’Hainaut, R. Mager, De Landsheere.
În formularea obiectivelor operaționale ale activității didactice pentru unitatea de învățare se pune accentual pe următorii parametrii:
Comportamentul final al elevului realizat cu ajutorul unui verb de acțiune;
Aspecte privind manifestarea comportamentului pe baza unor resurse materiale;
Exprimarea performanței prin reușită- important în evaluarea instrumentelor de evaluare.
Exemplificare:
Tabelul nr. 22 Criteriul de reușită
Sursa: Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela, Repere didactice și metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, București, 2003.
Tabelul nr.23 Obiective operaționale, procedura operaționalizare Mager
Sursa: Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela, Repere didactice și metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, București, 2003
Prezentarea verbelor care definesc comportamente observabile și măsurabile
Cele mai importante verbe interzise în formularea obiectivelor operaționale sunt: „a ști”, „a înțelege”, „a cunoaște”, „a fi conștient de”, „a se familiariza cu”, „a aprecia”.
Tabelul nr. 24 Verbe utilizate la formularea obiectivelor operaționale
Sursa: C Nițucă, T. Stanciu – Didactica Disciplinelor Tehnice, Ed. Performantica, 2006
Greșeli de formulare a obiectivelor operaționale:
Raportare versus activitatea profesorului: se produc schimbări în comportamentul elevilor;
Se utilizează verbe generale care nu au legătură cu comportamentele observabile;
Se face trimitere la mai multe operații: complicat de evaluat;
Un număr prea mare – se folosesc mai multe lecții.
Obiectivele operaționale sunt urmate de obiectivul fundamental – scopul lecției. Scopul lecției reprezintă intenția profesorului de a realiza schimbări în comportamentul elevilor, descrierea capacității umane din cadrul lecției. Reprezintă criterial essential pentru stabilirea tipului de lecție.
Aspecte privind criteriile operaționale:
În cadrul procesului didactic, elevul este întotdeauna subiectul și nu cadrul didactic, astfel obiectivele pedagogice se vor realiza în funcție de evoluția elevului;
Operaționalizarea unui obiectiv se bazează pe utilizarea unui verb de acțiune care descrie un comportament observabil;
Descrierea condițiilor de învățare se bazează pe determinarea facilităților pentru realizarea comportamentului și a obiectivului;
Comportamentul cognitiv și psihomotor este important pentru că elevii sunt egali în fața acțiunii;
Criteriul de reușită descrie nivelul performanței, atât cantitativ cât și calitativ – arătând eficiența comportamentului și nivelul său.
Elaborarea probei de evaluare
Realizarea instrumentelor de evaluare, probelor de evaluare, se desfășoară cu ajutorul obiectivelor activității didactice. Pot avea diverse forme și pot fi folosite în diferite momente ale activității didactice. Proiectarea unei lecții se finalizează cu ajutorul proiectului de lecție, o complexă probă de evaluare. În literatura de specialitate avem diverse tipuri de proiecte de lecții.
Cadrul didactic va utiliza modelul cel mai eficient și mai util. Prezentăm un model orientativ de proiect de lecție.
Aspecte și date generale
Data;
Clasa;
Viziunea obiectului de învățământ;
Prezentarea subiectului lecției;
Descrierea tipului lecției;
Analizarea conținutului lecției;
Descrierea obiectivelor operaționale;
Principalele metode de învățământ;
Prezentarea mijloacelor de învățământ;
Descrierea locului desfășurării;
Timpul;
Bibliografia.
Descrierea scenariului didactic
Tabelul nr.25Scenariu didactic
Sursa: Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela, Repere didactice și metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, București, 2003.
Un proiect de lecție trebuie să fie complex și eficient, și trebuie să aibă următoarele elemente:
Corelarea la aspectele didactice concrete;
Operaționalitate – se poate descompune în operațiuni diferite, mai ușor de pus în practică;
Descrierea situațiilor noi – adaptabil și flexibil la viziuni noi, se realizează schimbări din mers, în momentul desfășurării lecției;
Relevanța economicității – se realizează cât mai multe elemente practice.
Proiectul de lecție este instrumentul de bază al activității profesorului. Un proiect didactic bine realizat este o condiție importantă, dar nu suficientă, pentru desfășurarea unei lecții reușite. Are rolul de a proiecta pe baze superioare, științifice efortul didactic, fără a duce în derivă activitatea instructiv-educativă și a restricționa creativitatea cadrului didactic.
Proiectul de lecție are o dublă semnificație –este util pentru elevii de liceu dar și pentru studenți, pentru studierea unor teme mai complexe pluridisciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare sau ca metodă de evaluare, în perioada instrurii sale.
Evaluarea la începutul predării unei unități de învățare – evaluarea inițială
Învățarea se bazează pe achizițiile anterioare, în viziunea învățământului concentric. Se păstrează rezultatele elevilor într-o matrice de evaluare. Cele mai cunoscute matrice de evaluare sunt: elev-item; total realizat elev-obiectiv; total elev-competență- total.
Evaluarea inițială reprezintă o premisă importantă pentru zugrăvirea contextului intern al instrurii și al formării, pentru integrarea elevilor în activitățile viitoare.
Se realizează cu ajutorul probelor orale și probelor scrise. Aceste probe au un rol diagnostic, ajută la identificarea nivelului de pregătire a elevilor, cunoștințele, abilitățile, în momentul unui program de instruire.
Evaluarea inițială are un rol prognostic, deoarece prevede o serie de condiții, dificultăți și oportunități în viziunea noului program de instruire.
Se identifică două etape în viziunea evaluării inițiale:
Măsurarea și aprecierea nivelului de pregătire a elevilor;
Proiectarea activității didactice după nivelul de pregătire a elevilor.
Se identifică trei planuri ale interpretării rezultatelor pentru proiectarea activității didactice:
Modalități corespunzătoare de predare-învățare a noilor conținuturi;
Punerea accentului pe inițiere și programul de recuperare pentru întrega clasă;
Măsuri de sprijinire și recuperare pentru elevi.
Evaluarea continuă, formativă – pe tot parcursul unității de învățare
Acest tip de evaluare se desfășoară pe tot parcursul unității de învățare și are ca scop urmărirea obiectivelor educaționale realizate de fiecare elev. Evaluarea este importantă deoarece are o consecință puternică asupra realizărilor elevilor. Acest tip de evaluare este un feedback informal dat elevului/cadrului didactic în momentul predării/învățării unei teme. În acest tip de evaluare erorile au o semnificație importantă, sunt denumite momente de învățare, nu eșecuri.
Informațiile culese în această evaluare sunt utilizate de elevi pentru îmnunătățirea performanțelor, iar pentru profesor sunt utile pentru metode de predare optime și coordonarea elevului spre munca viitoare de recuperare.
Evaluarea curentă este considerate o evaluare de progress și reprezintă o cale de menținere a succesului și de prevenire a eșecului școlar.
Învățarea optima este esențială și pentru asta fiecare elev utilizează trei informații esențiale, furnizate de profesor:
Scopuri precise: elevii trebuie să-și cunoască propriile îndatoriri pentru o muncă de calitate;
Medalia: elevul și-a atins țintele, și-a îndeplinit sarcina;
Misiunea: analiza punctelor slabe și stabilirea țintelor viitoare.
Tabelul nr.26Tactica ideală – caută defectele și mergi mai departe
Sursa: Pedagogie II. Teoria și Metodologia Instrurii, Teoria și Metodologia Evaluării, Curs, 2011
Sondajul este înlocuit de evaluarea performanțelor tuturor elevilor, în viziunea întregii materii; în acest aspect constă eficiența evaluării formative.
Are două funcții de bază: de diagnosticare și de ameliorare. Prin evaluarea continuă se trece de la simpla constatare a rezultatelor elevilor, la intervenția direct în procesul formative. Ajută elevii la formarea capacității de autoevaluare – pe parcursul activității elevii sunt conștienți de dificultățile întâlnite, autoevaluarea este importantă pentru conturarea unui stil propriu de învățare.
Imaginea propusă de specialiștii americani – M.Scriven, B.Bloom, J. Caroll, de “învățarea deplină”, se bazează pe conceptul de stăpânire a materiei de bază de către toți elevii. Stăpânirea materiei de bază condiționează definirea operațională a obiectivelor și împărțirea conținutului pe unități mici, a căror evaluare se poate realiza foarte rapid, prin utilizarea unor teste diagnostice.
Noțiunea de evaluare formativă a produs o schimbare fundamentală de accent, care se traduce cu integrarea reală a evaluării în procesul formativ, cu scopul de eliminare totală a eșecului.
Evaluarea cumulativă, sumativă – la sfârșitul unei unități de învățare
Evaluarea la sfârșitul unei unități de învățare are caracter sumativ, constată dimensiunea achizițiilor elevilor la nivelul unei unități de învățare, dar are și caracter formativ, informațiile primate conduc la măsuri imediate.
Prezentăm etapele de realizare:
Prezentarea unităților de conținut reprezentative;
Stabilirea competențelor de evaluare;
Matricea de specificații;
Realizarea itemilor de evaluare;
Construirea testului de evaluare;
Realizarea baremului de corectare;
Aplicarea probei de evaluare;
Înregistrarea datelor cu ajutorul matricei de evaluare;
Activități ameliorative.
Reprezintă expresia modelului evaluativ tradițional, cu o bază principală de ierarhizare și selecție a elevilor pe criteriul performanțelor obținute.
Se realizează o diagnoză și o prognoză cu ajutorul probelor scrise și orale, pentru că rezultatele obținute zugrăvesc contextul și condițiile pentru noul program de instruire.
Principalul avantaj al evaluării cumulative permite compararea rezultatelor cu țintele propuse, dar și cu momentul de început al acțiunii.
Tabelul nr. 27Matricea de evaluare
Sursa:Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela, Repere didactice și metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, București, 2003.
Sugestii privind evaluarea
Se recomandă următoarele metode și tehnici moderne de evaluare:
Hărți conceptuale;
Proiectul;
Portofoliul;
Jurnalul reflexiv;
Investigația;
Observația sistematică;
Testul de evaluare;
Studiul de caz.
Folosirea metodelor și tehnicilor moderne de evaluare determină:
Dezvoltarea competențelor funcționale, abilități de prelucrare a informațiilor, utilizarea cunoștințelor;
Dezvoltarea capacităților de investigare;
Dezvoltarea creativității și a gândirii critice;
Spiritul de cooperare și de echipă;
Autoorganizare și autocontrol;
Dezvoltarea capacității de interevaluare și autoevaluare;
Creșterea motivației pentru învățare și dezvoltarea unui stil de învățare efficient;
Acuratețea procesului de învățare al elevilor.
Repartizarea conținutului pe ore sau pe lecții – lecția ca microsistem pedagogic
Lecția reprezintă principala modalitate de organizare și desfășurare a activității didactice. Ea evoluează continuu și se mulează după exigențele contextului pedagogic.
I. Cerghit descrie un profund aspect semantic al termenului: lecția este o formă a procesului de învățământ, dar nu este întotdeauna o unitate didactică obiectivă ce poate avea conținuturi didactice și strategii de evaluare bine conturate. Lecția este o entitate de învățământ care presupune mecanisme și aspecte de structurare și funcționare ce trebuie bine înțelese.
Lecția poate fi o microstructură pedagogică ce unește într-o unitate funcțională acțiuni descrise în procesul de instruire incluse într-o oră școlară. Lecția descrie imaginea procesului de învățământ sub forma unei macrostructruri pedagogice – toate elementele școlare se regăsesc la nivelul lecției.
I. Cerghit descrie un model tridimensional al elementelor lecției:
orice lecție are un scop și obiective – dimensiune funcțională;
orice lecție dispune de mijloace umane și materiale, se realizează într-un timp și un mediu pedagogic- element structural;
desfășurarea lecției se bazează pe strategii și procese, alături de evaluare – aspect operațional.
Desfășurarea unei activități de instruire presupune mai multe etape, repartizate pe ore sau pe lecții, astfel:
Captarea atenției elevilor – profesorul dorește să motiveze elevul cu elemente de noutate, materiale intuitive – metode și procedee cu un impact cognitive ridicat;
Elevii cunosc obiectivele țintă –profesorul prezintă elevilor performanțele pe care trebuie să le atingă;
Reactualizarea elementelor de bază – profesorul realizează o bază cu structuri cognitive noi;
Prezentarea elementelor de conținut – se selectează elementele de conținut;
Îndrumarea învățării – profesorul antrenează elevii în activitățile de învățare având în vedere potențialul elevilor;
Realizarea performanței – elevul a atins performanța descrisă de profesor;
Feed-back corespunzător –profesorul solicită rezultate corecte și corectare în cazul unor rezultate incorecte;
Evaluarea performanței – se apreciază prin calificative sau note performanțele obșinute;
Retenția și transferul- profesorul consolidează cunoștințele predate.
Lecția mixtă
Lecția mixtă urmărește realizarea, în proporții egale a mai multor sarcini didactice: comunicare, fixare, verificare, sistematizare.
Repartizarea conținutului pe lecția mixtă:
Elementul organizatoric;
Verificarea aspectelor însușite: tema, cunoștințele, verificarea cunoștințelor, deprinderile elevilor;
Receptarea noilor cunoștințe: conversație introductivă, situații problemă;
Titlul și obiectivele: așteptările profesorului la sfârșitul activității;
Însușirea noilor cunoștințe prin comunicare: strategia metodică a obiectivelor, conținutul temei;
Sistematizarea și fixarea conținuturilor;
Învățarea acasă și realizarea temei.
Lecția de comunicare și acumulare de noi cunoștințe
Acest tip de lecție are la bază un obiect didactiv fundamental- însușirea de cunoștințe. Lecția de comunicare are la bază următoarele variabile:
Locul temei – conținutul într-un sens mai larg;
Strategia didactică – se redactează de profesor în funcție de pregătirea elevilor.
Cele mai importante variante ale acestui tip de lecție sunt: lecția introductivă, lecția sub formă de prelegere, lecția seminar, lecția programată.
Lecția de formare, priceperi și deprinderi
Structura acestui tip de lecție:
Elementul organizatoric;
Tema și obiectivele activității;
Actualizarea cunoștințelor;
Execuția model sau demonstrația;
Realizarea de activități distincte;
Realizarea activităților independente;
Prezentarea modelului de continuare a activității.
Lecția de fixare și sistematizare
Are la bază consolidarea cunoștințelor dar și completarea unor lacune. Ideea de bază este recapitularea.și redimensionarea conținuturilor în jurul unor aspect cu valoare cognitive maximă.
Structura orientativă:
Descrierea conținutului, obiectivelor și a planului de recapitulare – se realizează în doi timpi;
Realizarea planului stabilit și recapitularea conținutului – realizarea unor conexiuni pentru diversificarea perspectivelor de abordare a conținutului prin realizarea unor scheme;
Realizarea unor lucrări cu ajutorul cunoștințelor recapitulative: lecții de consolidare în funcție de specificul disciplinei;
Aprecierea activităților;
Explicarea temei.
Lecția de verificare și apreciere a rezultatelor școlare
Urmărește nivelul de pregătire a elevilor, cu toate consecințele corespunzătoare cu privire la activitatea viitoare a profesorului cu elevii.
Structura relativă a tipului de lecție prezentat mai sus:
Precizarea și verificarea conținutului;
Aprecierea rezultatelor;
Precizări și sugestii în legătură cu valorificarea conținuturilor actualizate.
Exemplificare – repartizarea conținutui pe lecții sau ore
Unitatea de învățare: Construcții și elemente de termoizolare
Titlul lecției: Elemente de termoizolare rezistente la impact
Prezentarea scopului lecției – Cunoașterea și identificarea elementelor de termoizolare
Principalele obiective:
Se enumeră elementele de termoizolare;
Se enumeră materialele de construcții;
Prezentarea rolului materialelor de construcții;
Prezentarea rolului elementelor de termoizolare.
Tabelul nr 28 Repartizarea conținutului pe lecția – Elemente de termoizolare rezistente la impact
Stabilirea și asigurarea necesarului de mijloace didactice
Mijloacele didactice sunt concepute pentru destinația lor pedagogică, dar au în prim plan și factori tehnici, economici, ergonomici, care ajută la transmiterea și asimilarea informațiilor didactice. Cercetarea mijloacelor didactice a condus la unele cerințe psihologice, pedagogice, tennice, economice și ergonomice care sunt importante în aplicarea lor
Aspectele psiho-pedagogice cele mai importante sunt: au legătură cu programele școlare; se analizează o percepție bogată; creșterea inventivității și cercetării; îndemânare în utilizarea aparaturii; diminuarea efortului învățării.
Cerințele tehnico-economice și ergonomice sunt: aspect tehnice și funcționale ridicate; fiabilitatea de funcționare; ușor de folosit; integrarea completă în lecție; accesibile în viziunea costurilor.
Mijloacele didactice din dotarea școlilor ajută la disciplinele tehnice și tehnologice și au rolul de a viza toate activitățile prevăzute în programa școlară. Clasificarea mijloacelor didactice au în vedere următoarele criterii:
Aspectul lor natural;
Caracterul fizic, practic sau ideal.
Se pot distinge următoarele categorii de mijloace didactice:
Mijloace demonstrative și informative, pot fi împărțite astfel:
Mijloace intuitive și logice –aparate, dispozitive, instalații;
Obiecte realizate special – machete;
Substituenți figurativi: scheme, planșe, grafice, STAS-uri;
Elemente proiectabile: diafilme, diapozitive, filme, emisiuni TV, calculatorul;
Mijloace rationale, logice și diverse simboluri: scheme electronice, formule chimice și fizice, diverse dispozitive electronice.
Mijloace de formare a deprinderilor, exersare și investigare
Au rolul de dezvoltare a cunoștințelor, dezvoltarea principiilor și talentelor intelectuale și profesionale. Putem menționa:
Aparate de experimentare și laborator;
Aparate de măsură, diverse materiale consumabile;
Diverse echipamente tehnice;
Echipamente asistate de calculator.
Mijloace mixte didactice
Integrează elemente imagistice și ajută la studiul individual. Din această categorie menționăm:
Manuale, tratate, enciclopedii;
Elemente de laborator;
Diferite culegeri tehnice;
Reviste de specialitate;
Lucrări științifice.
Mijloace didactice de evaluare a cunoștințelor:
Elemente de evaluare orală;
Evaluarea scrisă, probe de control, teste, grille;
Evaluare prin lucrări de laborator;
Mijloace didactice informatice în sistemul de învățământ asistat de calculator.
Clasificare îndrumar metodic pentru folosirea mijloacelor didactice:
Elemente de laborator – trusa profesorului și a elevului;
Echipament tehnic și mijloace audio-vizuale;
Diferite materiale grafice, elemente de instruire și verificare.
O lecție de orientare tehnologică, se poate desfășura:
Sub formă de expunere;
O dezbatere pe marginea unor materiale;
O demonstrație cu ajutorul cu ajutorul resurselor mijloacelor didactice;
O vizită didactică într-un atelier, standuri, expoziții;
O lecție cu ajutorul unor autodocumentări nedirijate.
Analiza acestor elemente, conduce la următoarele concluzii:
Componentele didactice care ajută la proiectarea unei acțiuni de îndrumare profesională;
Îmbinarea componentelor didactice cu ajutorul unor procedee didactice și mijloace didactice;
Un învățământ bazat pe activitatea continuă a elevilor, are nevoie de resurse și mijloace didactice diversificate;
Unele metode de învățământ nu se pot desfășura dacă nu există mijloace didactice adecvate.
Surse didactice ale procesului de învățământ
Calitatea de resursă materială a procesului de învățământ este caracteristic oricărui element material din procesul de învățământ. Aceste resurse didactice sunt: mijloace de învățământ, echipamente tehnice și de instruire.
Mijloacele de învățământ sunt materiale auxiliare care descriu un anumit potențial pedagogic exprimat în procesul de învățământ. Acest potențial poate fi:
Un sprijin acordat elevilor pentru atingerea obiectivelor pedagogice;
Sprijin acordat elevilor și cadrelor didactice pentru raționalizarea potențialului ergonomic.
Noțiunea de potențial pedagogic al unei resurse materiale poate descrie un retroproiector din anul 1990.
O resursă materială poate avea următorul potențial:
De comunicare pentru valorificarea diverselor informații sau de conexiune inversă;
De activizare pentru dezvoltarea spiritului de observație, dezvoltarea creativității și a motivației pentru învățare;
De formare, pentru dezvoltarea atitudinilor și aptitudinilor;
Ergonomic-raționalizarea eforturilor elevilor și profesorilor.
În procesul de învățământ există resurse realizate intenționat, dar și produse din alte domenii utilizate de învățământ. Rezultă mai multe tipuri de resurse materiale:
Mijloace de învățământ realizate intenționat pentru învățare, instruire și evaluare;
Mijloace de învățământ din alte domenii;
Diferite echipamente tehnice cu potențial ergonomic și tehnic;
Diferite medii de instruire.
Din multitudinea resurselor materiale cele cu orientare profesională tehnologică, orientate în profesie sunt: monografii profesionale, ghiduri profesionale, filme profesionale, ziare economice, anuare statistice, cărți de specialitate, diapozitive, etc.
Resurse materiale grupate după rolul funcțional
Mijloace de învățământ cu mesaj didactic;
Echipamente ce transmit un mesaj didactic- echipamente tehnice;
Echipamente auxiliare pentru procesul instructiv-educativ;
Medii de instruire.
Majoritatea echipamentelor tehnice descriu un caracter dual: pot fi mijloace de învățământ sau pot transmite un mesaj didactic. Ca exemplu, calculatorul este un echipament tehnic ce sprijină transmiterea mesajului didactic.
Mijloace de învățământ care nu pot înlocui actul predării. Utilizarea acestor mijloace de învățământ, de exemplu, cele audio-vizuale, va specifica o serie de avantaje și dezavantaje care ar trebui analizate de fiecare cadru didactic.
Printre avantaje putem enumera suplimentarea explicațiilor verbale, reprezintă o cale direct de înțelegere, ajută interesele cognitive, consolidează abilități în curs de formare, timpul de instruire este util.
Ca dezavantaje, putem menționa uniformizarea mijloacelor de învățământ audio-vizuale, interpretarea realității, receptarea pasivă, denaturarea fenomenelor etale, realizarea unor imagini artificiale despre macro și micro-cosmos.
Realizarea potențialului pedagogic al mijloacelor de învățământ și adaptarea la diferite lecții, reprezintă o importantă problemă de cercetare.
Ansamblul tehnologiilor didactice- complexul multimedia
Mijloacele didactice care utilizează învățarea pentru un obiectiv pedagogic formează o unitate multimedia- UMM. Ansamblul unităților multimedia pentru o temă un sistem multimedia –CMM.
Pentru o utilizare rațională a mijloacelor de învățământ, într-un complex multimedia, trebuie să fie mijloace de învățământ cu funcții pedagogice complementare – nu se suprapun din punct de vedere pedagogic.
Pentru analizarea conceptului de complementaritate funcțională în zona mijloacelor de învățământ, trebuie să ne referim la funcția predominantă.
În raport cu celelalte elemente didactice, profesorul poate decide dacă va utiliza un număr mai mare sau mai mic de mijloace de învățământ. Se utilizează un anumit criteriu de lucru. Se utilizează masa critică a mijloacelor de învățământ pentru determinarea unui obiectiv pedagogic, astfel: masa critică de mijloace de învățământ pentru a realiza un obiectiv pedagogic este determinate de cele mai simple și mai ieftine mijloace de învățământ cu care se poate determina constant o eficiență pedagogică.
Determinarea masei critice se bazează pe optimizarea și raționalizarea bazei materiale a învățământului.
Regulile de realizare a complexelor multimedia se bazează pe:
Mijloacele de învățământ cu potential pedagogic conforme cu obiectivele de realizat;
primează legea compensării funcționale, ceea ce impune selectarea mijloacelor didactice;
se are în vedere valoarea economică a mijloacelor didactice.
În opoziție cu necesitatea de a dispune de o bază materială complexă, s-au pus bazele unor soluții accesibile de utilizare a unor tehnologii, astfel:
creșterea acțiunilor de autodotare cu mijloace didactice simple, cu ajutorul unor diferite proiecte;
atragerea mijloacelor de comunicare de masă care pot fi valorificate maximal.
Lista minimă de resurse materiale pentru dobândirea rezultatelor învățării, construcții și lucrări publice:
echipament de protecția muncii – salopetă, mănuși, încălțăminte de protecție;
scule specific realizării lucrărilor de construcții, la locul de practică, în etapa tehnologică;
dispozitive specific – verificatoare;
instrumente și materiale de desen – foi de hârtie, creion, radieră, cretă, liniare;
materiale didactice- machete, planșe;
echipamente IT – fotocopiator, computer, videoproiector, CD –uri.
Cap. 3 Proiectarea lecției –proiecte de lecție
3.1 Proiectarea lecției
Lecția trebuie integrată într-un apect tematic și include obiective, elemente de conținut și activități complexe, desfășurate în jurul obiectivelor de referință. Lecția este proiectată într-un context tematic mai mare, iar diversele obiective, elementele de conținut și activitățile convergente sunt legate de acest context, creionând o perspectivă coerentă și unitară asupra procesului didactic. Lecția descrie o perspectivă operativă în viziunea procesului didactic.
Proiectarea lecției are la bază un demers important, cu ajutorul unui algoritm procedural care răspunde la următoarele întrebări:
Ce se urmărește a se realiza? Cum se predă, ce se predă?
Care sunt elementele pentru atingerea țelului propus?
Cum se realizează țelul propus?
Cum se verifică atingerea țintei?
Constatare:
Răspunsul la prima întrebare este decisiv.
Aceste patru întrebări se identifică cu cu patru etape fundamentale în proiectarea lecției.
ETAPA 1 Identificarea obiectivelor lecției
Obiectivele sunt elementele anticipării unor rezultate concrete într-un anumit context al instruirii. Ele prezintă fiecare secvență a procesului educațional și modul de evaluare a performanțelor obținute. Proiectarea eficientă a lecției are la bază identificarea corectă a obiectivelor.
Pentru proiectarea unei lecții sunt importante următoarele aspecte:
Descrierea obiectivelor fundamentale ale lecției. După alegerea obiectivului fundamental, se determină tipul lecției.
Prezentarea corectă a obiectivelor operaționale. Profesorul anticipează comportamentele elevului observabile și măsurabile în perioada desfășurării unei lecții.
Cele mai importante tehnici sau modele operaționale:
Modelul pedagogului american R.F.Mager, cu trei parametrii:
Comportamentul final al elevului;
Determinarea condițiilor de realizare a comportamentului;
Formularea criteriului reușitei.
Modelul pedagogului belgian G. De Landsheere, cu cinci parametrii:
Cine realizează comportamentul dorit;
Comportamentul observabil care va atinge obiectivul;
Care va fi performanța comportamentului;
Precizarea condițiilor de realizare;
Care sunt criteriile care determină concluzia finală.
Norme importante în formularea obiectivelor operaționale:
Norme ce descriu conținutul obiectivelor operaționale:
Într-un obiect operația logică și abilitatea mentală sunt mai importante decât informația, ideea sau problema de rezolvat;
Obiectivele trebuie să aibă la bază o dificultate surmontabilă;
Obiectivele au la bază aspecte reale;
Operațiile trebuie să fie cât mai variate;
Norme ce descriu forma obiectivelor operaționale:
Obiectivul descrie schimbarea din comportamentul elevului;
Obiectivul operațional se exprimă prin utilizarea unor verbe de acțiune;
Un obiectiv operațional are în vedere o singură operație;
Un obiect operațional include un număr redus de cuvinte;
Obiectivele operaționale sunt integrate și derivate logic.
Operaționalizarea obiectivelor a fost criticată de filosofii educației:
O.Reboul vorbea despre conformismul inteligent –nu pot fi descrise în termeni operaționali comportamentele complexe ale elevului;
Obiective ale domeniului afectiv nu pot fi operaționalizate;
Operaționalizarea poate fi descrisă ca o dezvoltare a ideii tradiționale de pedagogie – modernizarea directivismului în educație.
ETAPA 2 – Analiza resurselor
Principalele categorii de resurse:
Resurse umane;
Resurse de conținut didactic;
Resurse materiale;
Locul desfășurării activității;
Timpul pentru activitatea didactică.
ETAPA 3 – Elaborarea strategiilor didactice optime
Elaborarea strategiilor didactice optime se bazează pe corelarea celor trei M – Metode, Materiale, Mijloace. Principalii factori pentru dezvoltarea și îmbinarea celor trei M sunt:
Specificul activității didactice;
Identificarea obiectivelor operaționale;
Elementul psihopedagogic al instruirii;
Situația materială a instruirii;
Pesonalitatea și stilul cadrului didactic.
ETAPA 4 – Elaborarea instrumentelor de evaluare
L.Stan și A.Andrei identifică trei elemente fundamentale care descriu această etapă:
– momentul din desfășurarea activității în care este utilă evaluarea?
– care este cel mai important instrument de evaluare?
– cum va fi descris rezultatul evaluării?
Proiect de lecție 1
Clasa a IX –a
Aria curriculară – Tehnologii
Domeniul pregătirii de bază – Construcții și lucrări publice
Disciplina – Materiale de construcții
Unitatea de învățare – Elemente de izolație și termoizolație
Detalieri de conținut:
Izolația, căteva aspecte generale;
Termosisteme și componente – materiale de izolare;
Termosisteme inovatoare rezistente la impact – Sistemul de termoizolație cu vată mineral bazaltică.
Tema lecției 1: Izolația, căteva aspecte generale;
Tipul lecției: Dobândire de cunoștințe;
Timp acordat: 50 minute
Tabelul nr. 29Proiect lecție nr. 1 Izolația, căteva aspecte generale
FOLIA
Competența1. Condiția de rezistență, rigiditate, stabilitate, condiția economică, este:
Soluția adoptată pentru:
Elemente de rezistență:
FIȘA DE DOCUMENTARE 1 Competența 3.Confortul higrotermic, hidroizolația,izolația fonică
FIȘA DE DOCUMENTARE 2 -Competența 2.Nivelul de izolație a unei clădiri, izolarea unui element de structură, coeficientul de transfer termic, gradul de izolare a unui material, Rezistența termică, punți termice;
FIȘA DE LUCRU DIFERENȚIATĂ
EVALUAREA
Instrument de evaluare pentru competența C1 – Condiția de rezistență, rigiditate, stabilitate, condiția economică;
Evaluarea 1 – Să se stabilească care sunt condițiile de rezistență, rigiditate, stabilitate și condiția economică.
Această evaluare se referă la:
Competența 1: Condiția de rezistență, rigiditate, stabilitate, condiția economică;
Criterii de Performanță:
Definirea condiției de rezistență
Ce este rigiditatea
Definirea condiției de stabilitate
Condiții de Aplicabilitate a Criteriilor de Performanță:
Categorii: rezistență de compartimentare și închidere, rezistență izolații
Tipuri: de rezistență tâmplărie, învelitori, izolații: hidro, termo, fono.
În acest instrument de evaluare trebuie efectuate 15 activități de evaluare
INSTRUMENT DE EVALUARE
Pentru
Competența 3. Descrie confortul higrotermic, hidroizolația,izolația fonică;
1.a Identificarea tipurilor de elemente necesare realizării izolației fonice
Identificați elementele de construcții necesare realizării izolației fonice și notați-le în tabel.
1.b Selectarea elementelor de construcție specifice hidroizolației
Identificați elementele de construcție specifice hidroizolației și scrieți-le în tabel
INSTRUMENT DE EVALUARE
Pentru
Competența 1:Condiția de rezistență, rigiditate, stabilitate, condiția economică;
Teorie: Descrierea condiției de rezistență, rigiditate, stabilitate, condiția economică
-pentru dobândirea deprinderii practice -Realizarea machetelor simple pentru elementele de construcții -izolații Competența 4.Izolația interioară versus izolația exterioară.
Proiect de lecție 2
Clasa a IX –a
Aria curriculară – Tehnologii
Domeniul pregătirii de bază – Construcții și lucrări publice
Disciplina – Materiale de construcții
Unitatea de învățare – Elemente de izolație și termoizolație
Detalieri de conținut:
Izolația, căteva aspecte generale;
Termosisteme și componente – materiale de izolare;
Termosisteme inovatoare rezistente la impact – Sistemul de termoizolație cu vată mineral bazaltică.
Tema lecției 2: Termosisteme și componente – materiale de izolare
Tipul lecției: Dobândire de cunoștințe;
Timp acordat: 50 minute
Tabelul nr. 30 Proiect lecție nr. 2 Termosisteme și componente – materiale de izolare
FOLIA 1
Competența 3Sistemul premium de termoizolație cu BCA ecologic
Soluție adoptată pentru că:
Prescripții de alcătuire:
FIȘA DE DOCUMENTARE 1
Competența1. Care sunt cele mai importante materiale de izolare;
FIȘA DE DOCUMENTARE 2
Competența4 Polistiren expandat versus polistiren extrudat
FIȘA DE LUCRU DIFERENȚIATĂ
Competența4Polistiren expandat versus polistiren extrudat
EVALUARE 1
Competența1. Întocmește lista cu cele mai importante materiale de izolare.
Criterii de Performanță:
(a) Identificarea tipurilor de elemente necesare realizării izolației cu materiale de izolare
(b) Selectarea elementelor specifice
(c) Gruparea elementelor de izolare în funcție de tipul izolației
Condiții de Aplicabilitate a Criteriilor de Performanță:
Tipuri de lucrări: izolație
INSTRUMENT DE EVALUARE
Pentru
Competența 1 Întocmește lista cu cele mai importante materiale de izolare
1.a Identificarea tipurilor de elemente necesare realizării izolației
Identificați din următoarea listă elementele și notați-le în tabel.
Listă:
Termoizolația de BCA;
Vată minerală;
Polistiren extrudat;
Polistiren expandat;
Granule de polistiren;
Elemente de fixare;
Plasă de armare din fibră de sticlă;
Peliculă și membrane de izolare;
Burete – spumă poliuretanică;
Izolant PEE;
Substraturi.
1.b Selectarea elementelor specifice
Selectați, din lista dată, elementele de izolație specifice izolației construcției și scrieți-le în tabel Listă:
– Termoizolația de BCA;
Vată minerală;
Polistiren extrudat;
Polistiren expandat;
-………………………………….
-……………………………………….
-……………………………………..
-…………………………………….
1.c gruparea elementelor de izolație în funcție de tipul elementelor de izolare
Grupați elementele de izolație din lista dată, în funcție de tipul element de izolare
Lista: Termoizolația de BCA;
Vată minerală;
Polistiren extrudat;
Polistiren expandat;
Granule de polistiren;
Elemente de fixare;
Plasă de armare din fibră de sticlă;
Peliculă și membrane de izolare;
Burete – spumă poliuretanică;
Izolant PEE;
Substraturi.
INSTRUMENT DE EVALUARE
Pentru
Competența5.:Identifică elemente fixare termoizolație
Teorie. Descrierea elementelor fixare termoizolație
-pentru dobândirea deprinderii practice -Realizarea machetelor simple pentru
Elemente fixare termoizolație
Proiect de lecție 3
Clasa a IX –a
Aria curriculară – Tehnologii
Domeniul pregătirii de bază – Construcții și lucrări publice
Disciplina – Materiale de construcții
Unitatea de învățare – Elemente de izolație și termoizolație
Detalieri de conținut:
Izolația, căteva aspecte generale;
Termosisteme și componente – materiale de izolare;
Termosisteme inovatoare rezistente la impact – Sistemul de termoizolație cu vată mineral bazaltică.
Tema lecției 3:Termosisteme inovatoare rezistente la impact – Sistemul de termoizolație cu vată mineral bazaltică.
Tipul lecției: Dobândire de cunoștințe;
Timp acordat: 50 minute
Tabelul nr. Proiect lecție nr.31 3Termosisteme inovatoare rezistente la impact – Sistemul de termoizolație cu vată mineral bazaltică.
FOLIA 1
Competența1 Vata minerală bazaltică
Soluție adoptată pentru:
Prescripții de alcătuire:
FIȘA DE DOCUMENTARE 1
Competența 2 Produsele din vată minerală bazaltică.
FIȘA DE DOCUMENTARE 2
Competența 3 Parametrii tehnici vată minerală pentru fațadă
FIȘA DE LUCRU DIFERENȚIATĂCompetența 5 Alte materiale realizate din fibre materiale bazaltice- TECHNOFACADE
EVALUARE 1
Competența 2 Întocmește lista cu produse vată minerală bazaltică.
Criterii de Performanță:
(a) Identificarea tipurilor de elemente necesare realizării izolației cu vată minerală bazaltică
(b) Selectarea elementelor specifice
(c) Gruparea elementelor de produse vată minerală bazaltică în funcție de tipul izolației
Condiții de Aplicabilitate a Criteriilor de Performanță:
Tipuri de lucrări: izolație
INSTRUMENT DE EVALUARE
Pentru
Competența 2 Întocmește lista cu produse vată minerală bazaltică.
1.a Identificarea tipurilor de elemente necesare realizării izolației
Identificați din următoarea listă elementele și notați-le în tabel.
Listă:
-Vată minerală bazaltică universală;
– Plăci de vată bazaltică pentru fațadă;
– Vată minerală bazaltică pentru fațade ventilate;
– Vată minerală bazaltică de fațade cu sistem de plasare;
– Vată minerală bazaltică pentru podele umede și terase;
– Vată minerală bazaltică pentru planșeu intrados
1.b Selectarea elementelor specifice
Selectați, din lista dată, elementele de izolație specifice izolației fațadelor și scrieți-le în tabel Listă:
– Vată minerală bazaltică universală;
– Plăci de vată bazaltică pentru fațadă;
– Vată minerală bazaltică pentru fațade ventilate;
1.c gruparea elementelor de izolație vată minerală bazaltică în funcție de tipul elementelor de izolare
Grupați elementele de izolație vată minerală bazaltică din lista dată, în funcție de tipul element de izolare
Lista: Universale, pentru fațade ventilate, fațade cu sistem de plasare, pentru structuri combinate, pentru sandwich panels, pentru podele cu mai multe straturi.
EVALUARE 2
Să se stabilească legătura între tipul elementului și categoria din care face parte, cu ajutorul tabelului de mai jos
Placaje; 1. Lucrări de izolații vată mineral bazaltică;
pereți de umplutură; 2. Lucrări de instalații;
iluminat; 3. Elemente de finisaj;
șarpantă; 4.Elemente de închidere;
termoizolația vată minerală bazaltică 5. Elemente de rezistență
INSTRUMENT DE EVALUARE
Pentru
Competența5.:Identifică alte materiale realizate din fibre bazaltice
Teorie. Descrierea altor materiale realizate din fibre bazaltice
-pentru dobândirea deprinderii practice -Realizarea machetelor simple pentru
Izolare cu vată minerală bazaltică
Concluzii
Aspectele tehnice pentru realizarea componentei termoizolante a clădirii – „economie de energie și izolare termică” se realizează cu ajutorul calculelor special incluse în Raportul de audit energetic realizat de către auditorul energetic atestat conform legii.
Tema de proiectare pentru reabilitarea termică a blocului, expertizele sunt stabilite de beneficiar cu ajutorul proiectantului și a consultantului de specialitate.
Pentru izolarea termică a blocurilor se folosește termoizolația pe fața exterioară a pereților, pentru a realiza o protecție corespunzătoare termică fără a micșora suprafața utilă a apartamentelor, respectarea unitară a arhitecturii, mediului ambiental, dar și asigurarea continuității protecției termice cu scopul de înlăturare a efectelor punților termice.
Termoizolația exterioară este inclusă într-un concept termoizolant compact sau o fațadă cu strat de aer ventilat.
Ansamblurile termoizolante sunt alese de proiectant în funcție de aspectele elementelor de construcție – acțiuni mecanice, estetice sau funcționale. Ansamblurile termoizolante trebuie să respecte cerința de bază privind securitatea la incendiu dar și reglementările tehnice în vigoare.
Componenta termoizolantă și finisajul se realizează în conformitate cu documentația tehnico-economică și are la bază:
Înlăturarea zonelor de tencuială neconforme;
Înlăturarea zonelor afectare de mucegai, mușchi, etc;
Rectificarea tencuielii folosind mortar compatibil;
Rectificarea tuturor rosturilor;
Realizarea străpungerilor necesare instalațiilor;
Înlocuirea tâmplăriei exterioare.
Termosistemul este un ansamblu unitar compus din mai multe straturi, într-o succesiune complexă, formate din produse prefabricate livrate sub forma unui sistem compatibil conform fiecărui ansamblu.
Elementul termoizolant și elementul de protecție și finisaj formează un ansamblu compact aliniat cu componenta rezistentă iar între ele produsele adezive utilizate.
Termosistemul este utilizat pe partea opacă a pereților exteriori și în goluri și se etanșează tâmplăria. Pe zona suprafețelor înclinate expuse precipitațiilor se prevăd măsuri suplimentare de protecție a termosistemului – glafuri, copertine, etc.
În detaliu, termosistemul este format din mai multe straturi în ordinea tehnologică:
Adezivul pentru lipirea izolației termice;
Plăcile termoizolante;
Elemente de fixare mecanică;
Straturile de protecție ce includ și armătura;
Finisarea sistemului de termoizolare.
Proiectantul are în vedere următoarele:
Aspectele constructive și ordinea operațiunilor;
Cota bazei termoizolației;
Zonele influențate de factori mecanici unde se vor realiza măsuri de protecție suplimentare;
Modalitatea de lipire a plăcilor termoizolante, conform indicațiilor din fișa tehnică;
Aspectele elementelor de fixare mecanică;
Respectarea unor caracteristici în baza regulamentului de intervenție al zonei;
Etapele lucrării înscrise în procesul verbal de lucrări și fazele conforme cu proiectul tehnic.
Bibliografie
Alessandro Artale, Enrico Franconi, Nicola Guarino, and Luca Pazzi. Part-whole relations in object-centered systems: An overview. Data & Knowledge Engineering, 20(3):347–383, 1996
C Nițucă, T. Stanciu – Didactica Disciplinelor Tehnice, Ed. Performantica, 2006
CURRICULUM pentru clasa a IX-a ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: CONSTRUCȚII ȘI LUCRĂRI PUBLICE 2016
Cucoș Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1983.
O'Connor, J. J.; Robertson, E. F. (February 2002). "Mathematics and Architecture". University of St Andrews. Retrieved 4 October 2015
Freiberger, Marianne (1 March 2007). "Perfect buildings: the maths of modern architecture". Plus magazine. Retrieved 5 October 2015.
Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela, Repere didactice și metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, București, 2003.
Metodologia-cadru de organizare și funcționare a programelor postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă
Martín Abadi and Luca Cardelli. A Theory of Objects. Springer, 1996
Christoffer Alexander and Barry Poyner. The atoms of environmental structure. In N. Cross, editor, Developments in Design Methodology, chapter 2.2, pages 123–133. John Wiley & Sons, 1984.
Geir Arngrímsson and Johan Vesterager. Overblik over standarden ISOSTEP samt erfaringer fra konkret anvendelse af standarden. Technical report, Department of process engineering, Technical University of Denmark, 1991.
Robert Audi, editor. Cambridge Dictionary of Philosophy. Cambridge University Press, second edition, 1999.
Pavel Tripa, Mihai Hlușcu, Rezistența Materialelor, Ed.Mirton, Timișoara, 2006
Pedagogie II. Teoria și Metodologia Instrurii, Teoria și Metodologia Evaluării, Curs, 2011
Martín Abadi and Luca Cardelli. A Theory of Objects. Springer, 1996
Sutton, Jane (1 January 2010). "Engineering a Low-Carbon Built Environment". Royal Academy of Engineering. Retrieved 19 March 2010.
King, Doug. Engineering a Low Carbon Build Environment: The Discipline of Building Engineering Physics. London: Engineering a Low Carbon Build Environment: The Discipline of Building Engineering Physics.
Sutton, Jane (1 January 2010). "Engineering a Low-Carbon Built Environment". Royal Academy of
https://www.somaco.ro/media/106116/Brosura-BCA-Somaco-2016_web.pdf
www.bpf.co.uk/…/Expanded_and_Extruded_Polystyrene_P
www.bpf.co.uk/…/Expanded_and_Extruded_Polystyrene_P
http://www.thermomaster.ro/categorii/79/plasa-fibra-de-sticla
https://999.md/ro/3143218
w.w.w basalt-mineral-wool
www.vata-bazaltica.com/pdf/detalii-tehnice-rocktherm.pdf
http://www.basaltft.com/products/non.htm
www.cad-plan.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Termosisteme inovatoare rezistente la impact aplicatecladirilor [311570] (ID: 311570)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.