Terminologia Ocupatiilor. Substantivul

LUCRARE DE DISERTAȚIE

TERMINOLOGIA OCUPAȚIILOR. SUBSTANTIVUL

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

Clasificarea ocupațiilor din România

CAPITOLUL II

TERMINOLOGIA OCUPAȚIILOR

2.1. Istoric

2.1.1. Ocupații ale căror denumiri au dispărut

2.1.2. Ocupații vechi care încă apar înregistrate în COR

2.1.3. Ocupații vechi neînregistrate în COR dar folosite în limbajul neoficial

2.2. Ocupațiile din România – influența engleză

2.2.1. Ocupații practicate exclusiv de bărbați

2.2.2. Ocupații practicate exclusiv de femei

CAPITOLUL III

TRĂSĂTURI ȘI CATEGORII GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVELOR CARE DESEMNEAZĂ OCUPAȚIILE

3.1. Încadrarea morfologică: genul, numărul și cazul

3.1.1. Genul

3.1.2. Numărul

3.1.3. Cazul

3.2. Nume masculine care desemnează și femininele

3.3. Terminologia ocupațiilor în uz

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

WEBOGRAFIE

INTRODUCERE

Alegerea carierei reprezintă un pas deosebit de important în viața unui tânăr, este o decizie care trebuie luată conștient deoarece aceasta poate avea influențe printre cele mai diverse asupra întregii vieți.

Ocupația îți schimbă comportamentul, vocabularul, starea de spirit și totodată iți oferă șansa de a evolua generând satisfacții profesionale.

De-a lungul timpului, omul a cunoscut o multitudine de activități ocupaționale din acest motiv mi-am ales să tratez în lucrarea de față Terminologia ocupațiilor – substantivul.

Dacă ocupația este o activitate utilă, aducătoare de venit pe care o realizează o persoană în mod obișnuit într-o unitate economico-socială, după cum am prezentat în această lucrare, substantivul reprezintă o clasă deosebit de importantă în vocabularul unei limbi, sunt cuvinte despre care vorbim, pe care le punem în diverse relații iar pe sema lor facem diferite aprecieri.

În realizarea acestui studiu am folosit o serie de cărți, studii și articole printre cele mai importante amintim: COR-ul (Clasificarea ocupațiilor din România) care cuprinde clasificarea ocupațiilor cu elemente de descriere pe fiecare treaptă a acesteia (grupa majoră, subgrupa majoră, grupa minoră și de bază); Dicționarul de meserii și funcții vechi al Iustinei Burci care ne-a introdus în tainele meseriilor de demult și care ne-a redat în detaliu numele vechi de ocupații, dar nu în ultimul rând articolul doamnei Silvia Pitiriciu Genul numelor de ocupații în care sunt punctate detaliile esențiale privind înțelegerea numelor de ocupații atât din punct de vedere oficial dar și neoficial.

Studiul cuprinde trei capitole, în primul capitol am prezentat clasificarea ocupațiilor din România, urmat de al doilea care cuprinde terminologia ocupațiilor unde sunt prezente istoricul și ocupațiile din România în perioada actuală și nu în ultimul rând al treilea capitol în unde am evidențiat trăsături și categori gramaticale ale substantivelor care desemnează ocupații.

Cercetarea de față privește studiul numelor de ocupații abordat sistematic cuprinzând diverse aspecte de la clasificări, definiții, isoric, trăsături și categorii gramaticale, aspecte morfologice și modul de adresare față de persoanele care au ocupațiile respective.

TERMINOLOGIA OCUPAȚIILOR. SUBSTANTIVUL

CAPITOLUL I

Clasificarea ocupațiilor din Romania 2014

Clasificarea ocupațiilor este procesul de sistematizare a ocupațiilor populației active, în care o ocupație este clasificată o singură dată.

Ocupația este activitatea utilă, aducătoare de venit, pe care o desfășoară o persoană în mod obișnuit, într-o unitate economico-socială și care reprezintă pentru aceasta sursă de existență. Ocupația este, drept urmare, proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă pentru sine și semenii săi. Ocupația unei persoane poate fi exprimată prin: funcția și meseria exercitată de acesta.

Funcția este activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie funcțională de conducere sau execuție.

Meseria este ansamblul de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, necesare pentru executarea anumitor operații de transformate și prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii.

Pentru evitarea confuziei și definirea corectă a noțiunii de OCUPAȚIE , este important să se definescă și noțiunea de PROFESIE, care, în unele cazuri, poate fi și ocupație, iar în altele nu. Prin urmare, profesia este specializarea (calificarea) obținută prin studii, iar ocupația este specializarea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.

Varianta românească a clasificării ocupațiilor COR prezintă următoarele grupări:

10 grupe majore;

27 subgrupe majore;

125 grupe minore;

414 grupe de bază.

În continuare prezentăm cele zece grupe majore importante:

Membrii ai corpului legislativ, ai executivului, înalți conducători ai administrației publice , conducători și funcționari superiori.

Nivelul de instruire: nedefinit de COR; in funcție de alte reglementări

Membrii corpului legislativ, ai executivului, înalții conducători ai administrației publice, conducătorii și funcționarii superiori din unitățile economico-sociale și politice planifică, conduc, coordonează și evaluează activitățile generale ale intreprinderilor, guvernelor și ale altor organizații sau unități organizaționale în cadrul acestora și, de asemenea, formulează și revizuiesc politicile, legile, regulile și reglementările în vigoare.

Specialiști în diverse domenii de activitate

Nivelul de instruire: 4 (studii superioare)

Specialiștii cu ocupații intelectuale și știintifice dezvoltă stocul existent de cunoștințe, predau în mod sistematic și aplică teorii și concepte știintifice sau artistice ori se angajează în orice combinație a acestor activități.

Tehnicieni și alți specialiști din domeniul tehnic

Nivelul de instruire: 3 (studii medii sau postliceale)

Tehnicienii și alți specialiști din domeniul tehnic îndeplinesc de obicei sarcinile tehnice și pe cele similare legate de activitatea de cercetare și de aplicarea conceptelor știintifice sau artistice și a metodelor operaționale, precum și de reglementările guvernamentale ori de afaceri.

Funcționari administrativi

Nivelul de instruire: 2 (studii medii)

Funcționarii administrativi înregistrează, organizează, arhiveazaă, evaluează și realizează prelucrarea informațiilor, efectuează lucrari de secretariat privind operațiunile financiare (de casă), aranjamente de călătorie, solicitări de informații si intâlniri.

Lucrători în domeniul serviciilor

Nivelul de instruire: 2 (studii medii)

Lucrătorii în domeniul serviciilor furnizează servicii personale și de protecție legate de călătorii, gospodării, furnizarea de alimente, îngrijire personală sau protecție împotriva incendiilor și actelor de delincvență, prezintă și vând bunuri cu ridicata sau cu amănuntul în magazine sau unități similare, precum și la tarabe și în piețe.

Lucrători calificați în agricultură, silvicultură și pescuit

Nivelul de instruire: 2 (studii medii)

Lucrătorii calificați în agricultură, silvicultură și pescuit se ocupă cu creșterea și recoltarea culturilor de câmp sau cu plantarea de arbori și arbuști, culegerea de fructe de pădure și plante sălbatice, creșterea (reproducția), îngrijirea ori vânarea animalelor, producerea unei game diversificate de produse prin creșterea animalelor, cultivarea, întreținerea (conservarea) și exploatarea pădurilor, creșterea sau capturarea peștilor, cultivarea ori recoltarea diferitelor specii (forme de viață) acvatice în scopul de a asigura hrana, adapost și venituri pentru ei și familiile lor.

Muncitori calificați și asimilați

Nivelul de instruire: 2 (studii medii)

Muncitorii calificați și asimilații acestora aplică cunoștințe și competențe specifice în domenii privind construirea și întreținerea clădirilor, ridicarea structurilor metalice, reglarea mașinilor-unelte sau fabricarea, montarea, întreținerea și repararea utilajelor, echipamentelor ori uneltelor, executarea lucrărilor specifice de imprimare și producere sau procesare a produselor alimentare, textile, din lemn, metal ori a altor articole, inclusiv a obiectelor de artizanat. Lucrările sunt executate manual sau cu ajutorul unor unelte cu acționare manuală și al altor tipuri de unelte, care sunt folosite pentru a reduce cantitatea de efort fizic și timpul necesar pentru sarcini specifice, precum și pentru îmbunătățirea calității produselor. Sarcinile efectuate necesită o înțelegere a tuturor etapelor procesului de producție, a materialelor și uneltelor folosite, precum și a naturii și scopului produsului final.

Operatori la instalații și mașini, asamblori de mașini și echipamente

Nivelul de instruire: 2 (studii medii)

Operatorii la instalații și mașini, asamblorii de masini si echipamente acționează și supraveghează mașini și echipamente industriale și agricole la fata locului sau dirijeaza de la distanță prin telecomandă, conduc trenuri, autovehicule, utilaje și echipamente mobile sau asamblează produse din părți componente, conform specificațiilor și procedurilor precizate. Activitatea desfășurată în principal necesită experiență și cunoașterea mașinilor și echipamentelor industriale și agricole, precum și abilitatea de a face fată vitezei de funcționare a mașinilor și de a se adapta la inovațiile tehnologice.

Muncitori necalificați

Nivelul de instruire: 1 (studii generale)

Muncitorii necalificați execută sarcini simple și de rutină care necesită folosirea uneltelor manuale și depunerea unui efort fizic considerabil.

Forțele armate

Nivel de instruire: pentru clasificarea în această grupă nu se fac referiri la nivelul de pregătire profesională.

Forțele armate au în componență personae care în baza obligațiilor de serviciu prestează activității în cadrul diferitelor arme sau servicii auxiliare, fără acceptul a cumula și alte activități din viața civilă.

În această grupă sunt cuprinse cadrele permanente ale armatei terestre, marinei, aviației sau ale altor arme sau servicii, precum și cele recrutate pentru o perioadă reglementară, în vederea îndeplinirii serviciului militar sau a altor servicii.

Nu aparțin acestei grupe persoanele ocupate în instituții publice cu atribuțiuni de apărare: vameșii și membrii altor servicii civile înarmate; persoanele temporar chemate pentru realizarea unei scurte perioade reglementare de instrucție sau exercițiu militar; cadrele militare în rezervă (rezerviști ), care nu mai sunt în serviciul militar active, după cum este menționat în COR – partea a doua.

CAPITOLUL II

Terminologia ocupațiilor

2.1 Istoric

Oamenii din spațiul geografic românesc au fost supuși de-a lungul timpului la o serie de procese evolutive (pe mai multe planuri) în diverse domenii (industrie, economie, învățământ).

Această evoluție și-a pus amprenta și asupra ocupațiilor practicate pe teritoriul românesc. Astfel, ne-am propus să realizăm un scurt istoric cu privire la meseriile și funcțiile practicate în trecut.

Corpusul meseriilor vechi se poate împărți în trei categorii:

a) Ocupații ale caror denumiri au dispărut;

b) Ocupații ale căror denumiri apar, încă, înregistrate oficial în nomenclatorul ocupațiilor din România;

c) Ocupații ale căror denumiri nu sunt înregistrate oficial în nomenclatorul ocupațiilor, dar sunt foarte vechi și sunt folosite în limbajul neoficial.

2.1.1. Ocupații ale căror denumiri au dispărut

O serie de meserii și ocupații ale românilor au disparut, dintre acestea putem aminti: alagiu, basmagiu, bogasier, caftangiu, calpacciu, ceauș, desăgar, dijmar, divictar, dragoman, elicciu, folar, gorodovoi, harcotar, hatman, imingiu, încălțelar, jimblar, logofăt, mabeingiu, mehmendar, nefer, oslahur, pazarghidean etc.

alagiu, alagii s.m. Persoană care fabrica sau comercializa alageaua (stofă vărgată, țesută cu fire de in și de mătase).

basmagiu s.m. v. basmangiu.

basmangiu, basmangii s.m. Fabricant sau negustor de basmale [ Var. Basmagiu s.m.] .

bogasier, bogasier s.m. Negustor de bogasiu ( materie orientală adusă din Țaringrad sau din Rumelia, în tl ocupațiilor, dar sunt foarte vechi și sunt folosite în limbajul neoficial.

2.1.1. Ocupații ale căror denumiri au dispărut

O serie de meserii și ocupații ale românilor au disparut, dintre acestea putem aminti: alagiu, basmagiu, bogasier, caftangiu, calpacciu, ceauș, desăgar, dijmar, divictar, dragoman, elicciu, folar, gorodovoi, harcotar, hatman, imingiu, încălțelar, jimblar, logofăt, mabeingiu, mehmendar, nefer, oslahur, pazarghidean etc.

alagiu, alagii s.m. Persoană care fabrica sau comercializa alageaua (stofă vărgată, țesută cu fire de in și de mătase).

basmagiu s.m. v. basmangiu.

basmangiu, basmangii s.m. Fabricant sau negustor de basmale [ Var. Basmagiu s.m.] .

bogasier, bogasier s.m. Negustor de bogasiu ( materie orientală adusă din Țaringrad sau din Rumelia, în toate culorile, cu fața lucioasă, care se întrebuința mai ales la căptușeli); negustori care vindeau articole de manufactură, țesături colorate, îndeosebi bogasiu, lipscărie.

caftangiu, caftangii s.m. Slujbaș care pregătea și păstra caftanele ( haine orientale albe, largi și lungi până la pământ, îmblănite și împodobite cu găitane și nasturi de aur cu pietre prețioase, date ca semn al învestiturii de către sultan domnilor români atât la numirea acestora într-o funcție, ori ca o atenție pentru un serviciu făcut, și purtate ca haine de onoare, numai la solemnități) și, de asemenea, îl îmbrăca pe boieri cu ele.

calpacciu, calpacii s.m. Fabricant sau vânzător de calpace ( căciuli mari, sferice, de catifea cu piele neagră de berbece, îmblănite pe margini cu blană de samur, cu 2 egrete de diamant, pe care le purtau domnii fanarioți, boierii și, în cele din urmă, negustorii străini).

ceauș, ceauși s.m. 1. (La turci, dar și în țările române, în Evul Mediu) Funcționar de rang inferior al sultanului, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod. 2. Căpetenie, comandant. 3. Grad militar inferior. 4. Aprod, temnicer. 5. Căpetenia surugiilor de la poștele statului. 6. Căpetenia vânătorilor domnești. 7. Om de serviciu la sinagogă.

desăgar, desăgari s.m Negustor (ambulant) care-și transporta marfa în desagi; cerșetor ( cu desagii în spate).

dijmar, dijmari s.m. Slijbaș însărcinat cu fixarea și strângerea dijmelor cuvenite domniei; dijmuitor.

divictar, divictari s.m Boier de la curtea domnească care se îngrijea de obiectele necesare domnului pentru scris (călimară, pene, nisip, pulberea auriferă); purtătorul călimării domnești; persoană care avea titlu de divictar.

dragoman, dragomani s.m. Mare demnitar otoman de origine creștină, cu funcția de interpret ( traducător, tălmaci), atașat pe lângă o curte imperială sau domnească, pe lângă un ministru sau altă dregătorie înaltă de stat, ambasadă, consulat etc.; tergiman, terziman. Mare dragoman – dregător în Imperiul Otoman, care se ocupa de relațiile diplomatice cu statele europene.

elicciu, elicii s.m. Vechi producător sau negustor de site.

gorodovoi, gorodovoi s.m. Agent al poliției municipale, însărcinat, în trecut, cu menținerea ordinei.

harcotar, harcotari s.m. Negustor ambulant.

hatman, hatmani s.m. 1. Titlu dat marilor generali sau comandanți ai oștilor polone și căzăcești; persoană care avea acest titlu. 2. (În Moldova, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea) Unul dintre cei dintâi boieri de divan, însărcinat de domn cu comanda întregii armate, al cărei comandant era atât în timp de pace, cât și de război, și care avea și atribuțiile pârcălabului sau portarului Sucevei, pe care l-a și înlocuit mai târziu, purtând și titlul de mare hatman. 3. (În Țara Românească) Comandant al zapciilor de divan.

imingiu, imingii s.m. Cizmar de iminei (pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați odinioară de boieri; jumătăți de ghete; pantofi cu vârf ascuțit, purtați în trecut de țărani; opinci cu talpă de lemn).

încălțelar, încălțelari s.m. Factor poștal; poștaș.

jimblar, jimblari s.m. Brutar (de lux); vânzător de jimble ( pâinișoare din făină albă, de calitate inferioară franzelei; bulcă); jămlar, jâmlar, jemlar, jemlariu, jimlariu.

logofăt, logofeți s.m. 1. (Țara Românească și Moldova, sec. XIV-XIX) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc, șef al cancelariei domnești; persoană care deținea acest titlu. Mare logofăt – unul dintre cei mai de seamă boieri de divan ( urmând, în Țara Românească, după ban și vornic, iar în Moldova după vornic; din sec. XVII, fiind cel dintâi care conducea cancelaria domnească, păstra pecetea domnească, supraveghea redactarea actelor, conducea sfaturile divanului în Moldova). Logofătul al doilea – locțiitorul marelui logofăt. Logofătul al treilea – secretarul marelui logofăt. Logofăt de obiceiuri – dregător care avea atibuții de maestru de ceremonii. Logofăt de taină sau domnesc – secretar particular al domnului. Logofăt de cămară sau vistierie – secretar al vistieriei domnești. 2. Slujbaș care servea ca secretar unui boier sau mare dregător; scriitor într-o cancelarie domnească ori chiar în cancelaria domnească; grămătic, diac, logofețel, pisar, copist, scrib, uricar. 3. Vătaf (la o moșie boiersească).

mabeingiu, mabeingii s.m. Slujbaș al curții care avea grijă de mabein (cameră de audiențe a sultanului; cameră personală a domnitorului).

mehmendar, mehmendari s.m. 1. Ofițer turc care-l însoțea pe domnul român numit de Poartă la plecarea acestuia din Constantinopol spre țară. 2. (Moldova și Țara Românească, în Evul Mediu) Boier care avea grijă de călătoria noului domn român de la Constantinopol până în țara noastră; boier sau funcționar care-l însoțea în călătorie pe domn sau o altă persoană oficială ori de rang mare și se îngrijea de gazduirea lor. 3. Comisar special, însărcinat cu aprovizionarea.

nefer, neferi s.m. 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat din corpul arnăuților. 3. Soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș.

oslahur, oslahuri s.m. Funcționar domnesc, însărcinat cu pedepsirea delicvenților față de hotarele domnești.

pazarghidean, -ă, pazarghideni,-e, s.m. și f. Persoană care se ocupă cu achizițiile de mărfuri, cu aprovizionarea cu alimente într-o gospodărie, care făcea cumpărături pentru alții sau servea ca intermediar într-o tranzacție; samsar, misit.

2.1.2. Ocupații vechi care încă apar înregistrate în COR

Un număr de 79 de meserii prezente în documentele de arhivă se găsesc și în prezent în nomenclatorul ocupațiilor din țara noastră. Dintre acestea 27 sunt înregistrate înainte de 1650 și le prezentăm împreună cu definiția termenilor, deoarece, o parte dintre ocupații au suferit în timp variații de sens impuse de adaptarea la schimbările socio-economice după cum precizează si Iustina Burci în volumul Arhivele olteniei.

Aprod. Cuvântul îi desemna pe copiii de boieri care erau dați la curte spre a sluji pe lângă domn, până urmau să fie boieriți; în timp, în Moldova și Țara Românească a căpătat sensul de dregător al curții domnești, care aveau atribuții (fiscale, administrative juridice) variate și, mai poi, slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. Astăzi termenul este întâlnit în domeniul juridic.

Arhiereu. În trecut, episcop sau vlădică fără episcopie. Astăzi, este folosită ca denumire generală pentru gradele superioare ale clerului.

Băieș. Reprezintă ca și astăzi lucrătorul în mină.

Călugăr. Băiat care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească.

Călugăriță. Femeie care a făcut un legământ să trăiască o viață religios-ascetică și care locuiește într-o comunitate mănăstirească (monahie).

Căpitan. Persoană care comandă o oștire sau o parte a ei, comandant; căpitani – slujbași ai statului având misiunea de a supraveghea cine și ce trece prin punctele de frontieră. În prezent, grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului.

Cizmar. Cel care se ocupă de confecționare și repararea încălțămintei.

Cojocar. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace și căciuli.

Crainic. Demult, persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților, vestitor. Astăzi, persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație, spicher.

Croitor. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine.

Curelar. Meșter care întreține și face curele, hamuri și alte articole dein piele.

Diacon. Membru al clerului, care se află pe prima treaptă a ierarhiei preoțești.

Episcop. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoana care are acel grad (și conduce o eparhie).

Grădinar. Persoană care se ocupă de cultivarea și îngrijirea unei grădini.

Morar. Proprietar sau conducător al unei mori; muncitor într-o moară. Astăzi, muncitor într-o întreprindere în care se macină diferite materii.

Olar. Meșteșugar care face și vinde oale și ale obiecte din lut ars.

Paznic. În vechime, membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. Astăzi, persoană care păzește (strajă, gardian).

Pivnicer. În evul mediu (în Țara Românească și Moldova), titlul dat boierului care avea în grijă viile și pivnițele domnești. Azi, cel care are sub supravegherea sa o pivniță cu vinuri.

Portar. În trecut, boier însărcinat cu paza curții domnești și cu alte tipuri de protocol, administrative: portar bașa (marele ușier)/ portar domnesc – trimis al domnului pentru rezolvarea unor litigii). Astăzi, persoană însărcinată cu paza (intrării) unei întreprinderi, a unei instituții, a unei case de locuit etc.

Potcovar. Meseriaș care face potcoave și potcovește animale de tracțiune.

Preot. Slujitor al unui cult relogios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult.

Rotar. Meseriaș care lucrează căruțe, care, roți etc. Astăzi și lucrător care introduce și scoate formele din presa de imprimat.

Stareț. Persoană (călugăr sau călugăriță) care conduce o mănăstire.

Văcar. Persoană care duce la păscut și păzește vacile.

Zidar. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare.

Zugrav. În trecut, pictor (de biserici). Azi, lucrător specializat în zugrăvit.

Restul termenilor de 52 denumesc meserii vechi întâlnite în documente după anul 1650 și până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, le redăm conform DEX:

Argintar. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint.

Arhiepiscop. Titlu onorific dat unui episcop care conduce o eparhie importantă;

Arhondar. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mănăstirii.

Armurier. Persoană care fabrică, repară sau vinde arme (de foc). Persoană însărcinată în trecut cu păstrarea și cu întreținerea armamentului într-o unitate militară.

Blănar. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri.

Brutar. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar.

Bucătar. Bărbat care are meseria de a găti mâncare.

Cantaragiu . Funcționar la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile.

Cazangiu.1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (1, 2), care muncește într-o cazangerie (1). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice.

Cămătar. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete.

Cărăuș. 1. Căruțaș. 2. Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap.

Cântăreț. 1.Persoană care cântă; spec. care are profesiunea de a cânta. ●Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).

Ceaprazar. Fabricant sau negustor de ceaprazuri 1. sau p. exp. De chipie și de alte obiecte de uniformă (militară).

Ceasornicar. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri. 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului.

Cioplitor. 1. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. Rindea cu talpa scurtă; p. Ext. 3. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.

Cofetar. Persoană care face sau vinde produse de cofetărie.

Coșar. 1. Persoană care curăță coșurile și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri.

Dogar. 1. Meșteșugar care confecționează doage sau vase din doage; butnar. 2. Unealtă cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage.

Dulgher. Meseriaș care execută lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcșii și elemente de construcție din lemn.

Exarh. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata română. ●Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericiști dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie.

Fierar. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; 2. Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat.

Geamgiu. Persoană care montează sau vinde geamuri.

Giuvaergiu. Persoană care face sau vinde bijuterii (bijutier).

Gonaci. 1. pop. Hăitaș. 2. rar. Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare.

Haham. 1. Persoană care taie vite și păsări după prescripții rituale mozaice. 2.Înv. Rabin.

Herghelegiu. Păzitor, îngrijitor al unei herghelii.

Imam. 1. (În islamul sunnit) Recitator în cadrul rugăciunii colective. ● Conducător spiritual al unei școli. 2. (În islamul șiit) Căpetenia comunității, fiind moștenitor al substanței divine, care-l face infailibil.

Inginer. Specialist cu o pregătire tehincă și teoretică obținută într-un institut de învățământ superior, care prestează o activitate tehnică de proiectare, de cercetare, de organizare și de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere; titlu deținut de această persoană.

Intendent. 1. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei clase etc. 2. (În trecut) Ofițer în serviciul intendenței.

Judecător. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului.

Lăcătuș. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice.

Lumânărar. Fabricant, negustor sau vânzător de lumânări.

Lustragiu. Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea.

Mitropolit. Rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului; Persoană care deține acest rang.

Muzicant. 1. Persoană care cântă la un instrument muzical. 2. Persoană a cărei profesie este practicarea muzicii; lăutar. 3. (Înv) Persoană care cunoaște, se ocupă de muzică, are aptitudini pentru muzică; p. ext. compozitor.

Oier. 1. Crescător , proprietar sau negustor de oi; p. Ext. păstor, cioban. 2. (Înv) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului.

Opincar. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci.

Patriarh. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vevhiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise;

Pădurar. Persoană însărcinată cu paza unei păduri.

Pescar. 1. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui, persoană care practică pescuitul sportiv. 2. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape în cârduri mari și se hrănesc cu pește.

Pictor. Artist plastic care se ocupă cu pictura.

Pietrar. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pt. construcții) cioplitor în piatră. (Înv) Scluptor. Muncitor care pietruiește drumul. Zidar.

Plăpumar. Persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor.

Protopop. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter.

Sobar. Meseriaș care construiește sau repară sobe.

Sticlar. Muncitor specializat în fabricarea sticlei.

Tăbăcar. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor.

Tipograf. 1. Muncitor specializat în lucrările de tipar. 2. Mașină de cules și de turnat litere sub formă de rânduri întregi.

Tâmplar. Meseriaș, muncitor care face mobile și alte obiecte din lemn.

Vânător. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară. 3. (în sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase.

Vânzător. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde bunuri (ocazional sau permanent). 2. Fig. Trădător, înșelător.

2.1.3. Ocupații vechi neînregistrate în COR dar folosite în limbajul neoficial

Ocupații ale căror denumiri nu sunt înregistrate în COR dar ele sunt folosite în limbajul neoficial. Aceste meserii sunt foarte vechi, nu se află printre profesiile ale căror denumiri sunt înregistrate în nomenclatorul ocupațiilor. Sensul acestor ocupații este același ca în trecut sau e schimbat, ele fiind foarte cunoscute și circulă în special în limbajul neoficial, familial.

Dintre acestea amintim:

Dascăl. În documentele din Moldova apare cu sensul de ”grămătic, copist”. Ulterior, cuvântul a devenit sinonim cu cel de învățător și, mai apoi, de cântăreț în biserică.

Doctor. Cuvânt atestat în Țara Românească în anii 1535 – 1546, azi se întâlnește în COR apelativul medic.

Ploscar. În documentele din Moldova apare în trecut cu sensul de ”ajutor de paharnic; ajutorul celui care toarnă în pahare”. Cu timpul, acesta îi desemna pe aceia care confecționau ploști. Astăzi, cuvântul se întâlnește la sate, în obiceiurile de nuntă.

Popă. A fost atestat în Moldova în 1435, in 1496 în Țara Românească iar în 1425 în Moldova ca substantiv propriu. Nomenclatorul ocupațiilor actuale identifică această meserie cu denumirea de preot.

Vameș. A fost atestat în Țara Românească, între anii 1418 – 1420, azi se regăsește sub forma de agent vamal.

Vătaf. Cuvânt atestat în Țara Românească, cu sensul de ”șef al unui grup de slujitori de la curte sau unui grup de soldați, dar și în Moldova. În prezent se întâlnește în mediul rural, în obiceiurile de nuntă.

Acești termeni apar astăzi în Dicționarul explicativ al limbii române astfel:

Dascăl, dascăli. (Înv) Învățător (la țară); p ext. profesor. (Rar) Om de știință; învățat, savant. 2. Fig. Inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu. 2. Cântăreț de biserică; diac, psalt, cantor.

Doctor, doctori. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane și animale, medic. 2. Totlu științific înalt acordat de o instituție academică sau de învățământ superior; persoană care are acest titlu. 3.(Fam) Persoană foarte pricepută într-un domeniu. 4. (Bot, reg în forma doftor) Arbust mediteranean și tropical din care se extrage saburul (Aloe vera).

Ploscar, ploscari. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În Evul Mediu, În Țările Române) ajutor de paharnic, cupar. 3. (Reg) vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flercar, ploscar.

Popă, popi. 1. (Pop) Preot. 2. Numele uneia dintre cărțile de joc, care are imprimată pe una dintre părți o imagine asemănătoare cu a unui rege; rigă, crai, rege. 3. Nume dat celei mai mari piese de joc de la popice.

Vameș, vameși. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer.

Vătaf, vătafi. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească, Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbaș sau de oșteni ai domniei. 3. P. Gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni, conducător, șef.

Apariția și dispariția unora dintre ocupații este un fenomen care a avut loc de-a lungul timpului. În aceste vremuri un lucru foarte important pentru România este integrarea și adaptarea în rândul țărilor europene și acest lucru își pune accentul asupra meseriilor din ziua de azi care sunt într-o contină îmbogățire a denumirilor sau adaptare a acestora: baby sitter, broker, designer, mack-up artist. Dar, după cum am putut observa există o serie de noi denumiri dar și ocupații cu vechime după cum precizează și Iustina Burci în articolul Meserii ”cu vechime” în nomenclatorul ocupațiilor actuale din Arhivele Olteniei.

2.2. Ocupațiile din românia – influența engleză

În ultima perioadă au început să fie solicitate profesii care nu existau în România, astfel s-a declanșat un adevărat import de profesii și meserii . Concomitent, în COR au apărut tot mai multe ocupații noi și altele au dispărut însă în aceeași măsură acesta a avut ca obiectiv alinierea la standardele internaționale. Acest demers s-a realizat cu luarea în considerare a specificului economiei românești.

Mioara Avram în Anglicismele în limba română actuală subliniază aspectul că ”infuența engleză nu este un fenomen în sine negativ, nu are de ce să fie considerată mai periculoasă decât alte influențe care s-au exercitat și se exercită încă asupra limbii noastre”.

Opinia Cristinei Athu în lucrarea Influența limbii engleze asupra limbii române actuale este aceea că societatea actuală este martora transformării în plan istoric, economic, politic și cultural care determină schimbări lingvistie, în special la nivelul lexicului. Modificările nu se produc brusc, formele noi de expresie lingvistică coexistă cu cele vechi pentru o perioadă, asigurându-se astfel posibilitatea de comunicare între generații. Împrumuturile de acest tip au pus întotdeauna probleme din punct de vedere al adaptării lor la structura lingvistică autohtonă, dar cele mai multe s-au modelat după sistemul fonetic și morfologic al limbii române.

Invazia anglicismelor a pătruns în mai multe domenii cum ar fi: sport (fotbal, cros, karate, t-shirt) , muzică (band, hit), comunicații și presă (computer, web, clip, e-mail), gastronomie (fast-food, chips, ketchup) și în cadrul numelor de ocupații.

Conform DEX Dintre termenii englezești ce apar azi in domeniul ocupațional amintesc:

Baby- sitter, babysitteri, -e, s. m. și f. Persoană remunerată, care îngrijește un copil. [Pr.: bebisităr] — Din engl. Babysitter;

Broker, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] — Cuv. engl.

Disc-jokey, disc-jockey, s. m. Prezentator într-o discotecă, la radio etc. de muzică ușoară și de dans înregistrată. [Pr.: -gióchei] — Cuv. Engl

Dealer, dealeri, s. m. 1. Persoană juridică (firmă) autorizată să execute tranzacții cu valori mobiliare, cu titlu profesional, ca fapt de comerț și pe cont propriu. 2. Agent de bursă. ♦ Vânzător intermediar. 3. (La jocul de cărți) Persoană care împarte cărțile. [Pr.: dílăr] — Din engl. dealer.

Merchandiser /mércendaizăr/ s.m. Agent comercial care promovează produsele noi ale unei firme și distribuie material publicitar. (< engl. merchandiser) 

Stewardesă, stewardese, s. f. Femeie care face parte din personalul de bord al unui avion, având sarcina de a îndruma și de a servi călătorii. [Pr.: stĭuardesă] — Din engl. stewardess.

În DER (Dicționarul englez român) apar o serie de alți termeni ce denumesc nume de ocupații care apar astfel:

Beauty-adviser m., format din „beauty”: „frumusețe, mândrețe” și „adviser”: „1. sfătuitor, sfetnic, povățuitor; 2. instigator”;

Business manager s.m.: „director comercial” ;

Designer, s.m., pl. designeri: 1. „desenator, proiectant, constructor”. 2. fig. intrigant, uneltitor; (arhit) designer.” ;

Financial manager, s.m.: „director financiar” ;

Hair-stylist (angl), s.m.: „coafor de doamne, coafor de lux.” ;

Make-up artist, s.m., format din „make-up”, s., „fard, dres, sulemeneală, machiaj” și „artist”, s., „om al artei, pictor, artist, maestru.” ;

Salesman, s.m.: 1. „negustor, vânzător, comerciant; 2. băiat de prăvălie; 3. intermediar (comercial); 4. comis-voiajor.” ;

Sales manager, s.m.: „director comercial”;

Shop assistant, s.m.: „vânzător, vânzătoare”;

Supervisor, s.m.: 1„supraveghetor, controlor; 2. inspector școlar”;

O parte dintre aceste nume de ocupații nu sunt înregistrate încă în COR și anume: beauty-adviser, hair-stilist, supervisor, mercendiser, make-up artist, business manager, shop assistant, sales mamager, financial manager, salesman deși ele se folosesc în limbajul comun în aceeași măsură cu cele aflate în uz, ca în exemplele: ”Imediat cum a sosit în insula s-a angajat pe post de babysitter la o familie de englezi.” ( ”Libertatea”, 09.12.2007. Inginer în România, babysitter în Anglia); ”Un broker important a povestit cum și-a ales meseria…” ( ”Gazeta de sud”, 11.04.2014, Vreți să vă capitalizați afacerea? Bursa poate fi o soluție); ” În 1975, i s-a ivit ocazia de a participa la un concurs de stewardese…” ( ”Adevărul”, 21.01.2014, O stewardesă româncă a fentat moartea în două accidente aviatice); ” După Maria Lucia Hohan sau Aura Cercel, un alt designer român se mândrește că..” ( ”Click”, 11.03.2014, Încă un designer român face furori la Oscar); ” Dacă întrebi pe cineva la ce se așteaptă când vizitează un hair-stilist, sigur..” ( ”Unica.ro”, 07.02.2012, Fă echipă cu hair-stilistul!).

2.2.1. Ocupații practicate exclusiv de bărbați

Numele masculine, care sunt însoțite sau nu de determinant, indică ocupații practicate de membrii clerului: preot, arhiepiscop, călugăr, diacon, episcop, cardinal, de operatori: pompagiu, macaragiu; de meseriași și muncitori calificați: betonist, broșator, coșar, dulgher pentru construcții, electrician auto, fierar, geamgiu; de muncitori necalificați: cantaragiu, cărăuș, ecariseur, gropar, gunoier.

Numele membrilor clerului sunt, de regulă, însoțite de locuțiunui pronominale de politețe, specializate în a marca poziția în ierarhia bisericească. Întreaga construcție, formată din locuțiune și substantiv, poate fi înlocuită, la rândul ei, prin substantivul echivalent semantic. Drept exemplu: Preafericitul Părinte sau Preafericitul, pentru patriarh; Preasfinția Sa sau Preasfințitul, pentru episcop și episcop-vicar, Înalt Preasfinția Sa sau Preaînaltul, pentru mitropolit și arhiepiscop; Sanctitatea Sa, pentru papă și patriarh; Eminența Sa, pentru cardinal; Sfinția Sa, pentru călugăr ș.a. În limba oficială, aceste locuțiuni pronominale sunt prezente obligatoriu: ”Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului a plecat …”(Adevărul Bacău, 29.05.2014. Huiduieli, îmbrânceli și poliție la capul unui mort. Preasfințitul Ioachim Băcăuanul a sfidat un sat de creștini dintr-un bolid cu geamuri fumurii).

Unele nume ce aparțin cultului creștin catolic precum arhiepiscop, cardinal pot fi însoțite de apelativul de uz general domnul. De exemplu: ”Iubiți frați și surori, după marele Papă Ioan Paul al II-lea, domnii Cardinali m-au ales …” (”Chatolica”, 19.04.2005, Cardinal Ratzinger a fost ales ca noul Papă).

Apelativul are un rol bine conturat: atenuează distanța sintre clerici și laici, pe care o impun formulele bisericești. În acest mod, discursul are un impact mai mare la public. Restul numelor, cu sau fără determinanți, prin care sunt determinați muncitorii calificați și cei necalificați, se folosesc fără apelative. De exemplu: ”O înregistrare cu un gunoier la treabă face furori pe internet.”. (”Libertatea”, 01.05.2013, INCREDIBIL! Ce face un gunoier când își iese din pepeni! Mai bine nu te pui cu el!); ”Un gropar de la Cimitirul Belu din Capitală a amenințat vineri, …”( ”Adevărul”, 15.03.2003, Un gropar de la Cimitirul Bellu a amenințat cu sinuciderea).

2.2.3. Ocupații practicate exclusiv de femei

Numele feminine , cu sau fără determinant, arată ocupații practicate de femei, tehniciene în domeniul sănătății: asistentă puericultură, moașă, moașă-șefă, soră medicală, soră medicala-șefă; cadre didactice: educatoare; funcționare de birou: dactilografă, secretară, secretară-dactilografă, secretară prelucrare texte, stenodactilografă stenografă; membre ale clerului: călugăriță, stareță; lucrătoare în domeniul serviciilor personale și de protecție: baby sitter, cameristă hotel, guvernantă, infirmieră, îngijitoare de copii, îngrijitoare bătrâni la domiciliu, îngrijitoare bolnavi la domiciliu, îngrijitoare la unități de ocrotire socială și sanitară, stewardesă; muncitoare necalificate: menajeră, călcătoreasă lenjerie, spălătoreasă lenjerie.

Ocupațiile de mai sus pot fi însoțite în vorbire de apeliativul doamna dacă acestea au, de regula, studii superioare. Pe de cealaltă parte, numele persoanelor necalificate se folosesc fără acest apelativ. Drept exemplu: ”Din câte știu eu doamna secretară are contract pe o periadă determinată de timp, …” (”Pandurul”, 07.09.2012, Conflict deschis între secretara și contabila școlii). ”Am ajuns să fiu acuzată ca am ceva personal cu doamna educatoare.”(”Adevărul Iași”, 20.02.2014, Educatoare cu 20 de ani vechime, acuzată că lovește copiii la grădiniță. Părinții revoltați au determinat Inspectoratul Școlar din Iași să înceapă o anchetă). ”O menajeră a furat un tablou de Nicolae Grigorescu din casa…”(”realitatea.net”,01.07.2010, O menajeră a furat un tablou semnat de Nicolae Grigorescu). ”Infirmiera a fost reținută pentru 24 de ore și prezentată, ..”( ”Adevărul Râmnicu Vâlcea”, 16.04.2013, Infirmieră de la Spitalul Județean Vâlcea, prinsă primind 1.700 de lei pentru a facilita o angajare).

CAPITOLUL III

Trăsături și categorii gramaticale ale substantivelor care desemnează ocupațiile

3.1. Încadrarea morfologică: genul, numărul și cazul.

3.1.1 Genul

În Clasificarea Ocupatiilor din România aproape toate cuvintele care denumesc profesii sunt de genul masculin baci montan, bibliotecar, brutar, cameraman, printre excepții fiind si ocupația de cadru tehnic. Punând problema corespondenței dintre gen și sex așa cum a tratat și Mioara Avram in Gramatica pentru toti, se diferențiază substantivele care au și care nu au pereche pentru sexul opus, pe de o parte și substantivele cu gen motivat dar și nemotivat pe de alta parte.

Substantivele care desemneaza animate, al căror gen gramatical corespunde genului natural, pot fi grupate dupa modul de exprimare a distincției semantice și gramaticale de gen in:

substantive care alcatuiesc perechi diferențiate ca gen: masculine/ feminine, raportate la distincțiile de sex.

substantive cu o singura forma de gen, corespunzătoare unor particularităti semantice privitoare la sexul referentului.

a¹) In ceea ce privește ocupatiile din limba roamna , exprimarea opoziției de gen prin perechi subatantivale de gen se realizeaza prin cuvinte cu același radical dar diferențiate prin sufixe în cazul substantivelor mobile:

cuvant de bază și cuvânt derivat cu unul dintre sufixele moționale:

feminine:

– ă: balerin/ balerină, betonist/ betonistă, bibliotecar/ bibliotecară etc. ;

– easa: blanar/ blănareasa, bucatar/ bucătareasă etc.;

– e: brosator/ brosatoare, calculator/ calculatoare (femeie) etc.

● masculinele se formează și ele din feminine, dar mai rar, în cazul nostru prin suprimarea lui ”ă”: cameristă- camerist.

b¹) In cazul ocupațiilor cu forma unică de gen se deosebesc:

– substantive exclusiv masculine, care desemnează persoane cu particularități asociate cu sexul masculin: baci montan, baieș, butafor, cameraman, camionagiu, cantaragiu.

– substantive exclusiv feminine, care desemneaza persoane cu particularitati asociate cu sexul feminin: baby sitter, camerista deși intalnim și formele de masculin care însa nu se folosesc ca baby sitter si învechite precum camerit.

Substantive epicene, incadrate intr-o singura clasa de gen ex. masculin care denumesc nediferențiat animate de ambele sexe, întalnim: bibliograf, bijutier metale comune/ metale pretioase.

Numărul

Din ocupațiile studiate doar substantivele baci și brand din expresiile baci montan și brand manager sunt non-numarabile, in timp ce restul sunt substantive numarabile care arată entități separabile cu limite concrete în spațiu și timp, realizând opoziția singular-plural.

Din punct de vedere sintactic, categoria gramaticală a numărului ocupațiilor desemnate de substantive se realizeză prin acordul gramatical si prin repetarea caracteristicii de număr a substantivului centru în cadrul grupului nominal.

Substantivele ce reprezintă ocupațiii din românia au o flexiune completă: balerin –pl balerini, barman-șef – pl. barmani- șefi, betonist –pl. betoniști, biolog –pl. biologi, butafor –pl. butafori etc.

Din punct de vedere morfologic, observăm cum categoria numărului se realizează prin afixe și alternanțe fonetice care marchiază numărul.

Diferențele de număr pot fi marcate prin alternanțe fonetice care afectează radicalul substantivelor.

۞ alternanțe vocalice: m. bioenergetician – bioenergeticieni, cadru tehnic – cadre tehnice .

۞ alternanțe consonantice: betonist – betoniști, biochimist – biochimiști.

In plan semantic, deosebirea dintre substantivele numărabile și cele nenumărabile este corespunzătoare particularităților referentului. Substantivele ce denumesc ocupații sunt animate numărabil, acestea aparținând unor clase ce face posibilă distincția dintre unitate și pluralitate, diferențiindu-se din acest punct de vedere de alte clase substantivale.

Cazul

Categoria gramaticală a cazului exprimă raporturile și funcțiile sintactice pe care le are substantivul in cadrul enunțului. In ceea ce privește ocupațiile românești ne interesează formele pe care le pot lua aceste substantive în cadrul fiecarui caz.

In limba româna aceasta categorie gramaticală cuprinde cinci cazuri: nominativ (N), acuzativ (Ac), Genitiv (G), Dativ (D) si vocative (V), care se manifestă in flexiune normală prin forme distincte și forme omonime, organizate într-un sistem de opoziții caracteristice. Gramatica de baza a limbii române vine cu un nou caz “direct”/”neutru” pe care nu-l vom omite.

Nominaiv

betonist – Betonistul și-a inceput activitatea.

Acest betonist a realizat lucrarea.

barman șef – Barmanul șef a coordonat activitatea.

cameristă hotel -Camerista hotelului a gasit obiectul.

– O camerista hotel a gasit obiectul.

Cântăreț bisericesc –Cântărețul bisericesc a început slujba.

– Un cântăreț bisericesc a început slujba.

Genitiv

bibliotecar – Cărțile bibliotecarului sunt ordonate.

– Meseria noastră, a bibliotecarilor, este una educativă.

bucătar șef – Reclamațiile au fost impotriva bucătarului șef.

– Responsabilitățile bucătarilor șefi sunt mai mari.

Dativ

calculator devize – Cinste calculatorilor devize pentru munca depusă.

bioinginer medical – A reușit mulțumită bioinginerului medical.

Acuzativ

cameraman – Ii e teamă de cameraman.

betonist – Muncește cu betonistul.

bucatăr specialist – Se gandește la bucătarul specialist.

“Direct”/ “Neutru”

biolog- șef sectie laborator – L-au promovat biolog-șef secție laborator.

Vocativ

barman – Barmane!

betonist – Imi dai și tu, betonistule, o mână de ajutor?

După cum am putut observa substantivele ce reprezintă ocupații pot lua diverse forme, articulate cu articol definit sau nedefinit ori iși păstrează forma.

3.2 Nume masculine care acoperă și femininele

Genul gramatical al numelor de ocupații poate să nu se identifice cu genul natural al persoanelor care au ocupațiile respective, nefiind motivat semantic. În ceea ce privește substamtivele mobile, corespondența dintre genul gramatical și genul natural este parțială. În timp ce numele feminine reprezintă ocupații pe care le desfășoară femeile, numele masculine sunt ambigue din punct de vedere semantic: ocupațiile pe care le denumesc pot fi practicate atât de bărbați, cât și de femei.

În urma unei ample analize efectuate de Institutul Național de Statistică, baza de date TEMPO on-line, se poate observa că cea mai mare pondere, cu excepția agriculturii, o ocupă femeile angajate în administrația publică, învățământ, sănătate și asistență socială, precum și în comerț, hoteluri și restaurante, adică în domenii considerate deja feminizate. În același timp, ponderea femeilor în domenii de activitate considerate, tradițional ”masculine”, cum ar fi domeniul de activitate construcții și transporturi și comunicații înregistrează valori destul de mici.

După cum bine știm că majoritatea numelor de ocupații din COR sunt de genul masculin, acest lucru a stârnit o serie de discuții de-a lungul timpului, consiliera în cadrul Agenției pentru Egalitatea de Șanse, Andra Croitoru a afirmat ”Atâta vreme cât femeile participă direct la piața muncii și ocupă posturi, această realitate trebuie consemnată si de COR. Așa a fost norma inițială, bărbații au ocupat primii aceste funcții. S-a omis apoi trecera în COR a numelor de profesii și la feminin și astfel s-a creat ideea unui standard masculin, iar femeile trebuie să se încadreze în acest standard”. Dând exemplul Spaniei și pe cel al Franței unde a fost făcută deja feminizarea numelor de profesii.(‘Gândul.info”, 05.05.2010, Doctor, doctoră sau doctoriță? Limba română le-ar putea face dreptate femeilor. Numele de profesii, trecute și la feminin).

În adresarea directă față de aceste persoane sau în relatarea despre ele, lângă numele masculin poate apărea apelativul feminin doamna, cu ajutorul căruia este marcat genul natural, caz în care prin cele două substantive se creează o ambiguitate de gen gramatical: ”M-am bucurat să aud că doamna asistent maternal a ajuns să iubească fetița…” (”Ziarul de Iași”, 5.05.2006. Nu ne luați fetița!). Asistența maternală, este în mod cert, asigurată de femei, normal ar fi fost ca numele ocupației să fi fost înregistrat în nomenclator cu forma de feminin- asistentă maternală, așa cum apar și alte substantive din aceeași categorie.

În societate femeile și bărbații nu au aceleași roluri, resurse, nevoi și interese și nu participă în mod egal la luarea deciziilor. Valorice ce sunt atribuite ”muncii femeilor” și ”muncii bărbașilor” nu sunt aceleași. Aceste diferențe variază de la o societate la alta, de la o cultură la alta și sunt denumite ”diferențe de gen”.

O situație absurdă apare atunci când bărbații au ocupații practicate în general de femei: ”Nicolae Geleriu este spălătoreasă cu acte în regulă – pe cartea sa de muncă este încadrat în funcția cu același nume” (Sibianul”, 5.03.2007, Schimb de roluri). Nepotrivirea dintre expresie și conținut, din punct de vedere lingvistic, substantiv masculin și realitatea definită- animat, personal, feminin, este foarte greu de acceptat, în timp ce în uzul general există numele respective de genul feminin: infirmieră, educatoare, ingrijitoare de copii etc. Cu excepția câtorva nume, ca femininul gazdă club și neutrele manechin, model, care denumesc ocupații ale bărbaților și ale femeilor în aceeași măsură, cea mai mare categorie de nume de ocupații de genul masculin aparțin unor grupe diferite de muncă și sunt atribuite persoanelor de ambele sexe.

Conform clasificării doamnei Silvia Pitiriciu în articolul Genul numelor de ocupații, în uz pot fi sau nu însoțite numele ocupațiilor de apelativelr domnul, doamna după cum urmează:

conducători de unități economico-sociale: director, inginer-șef, președinte, inspector general școlar, medic veterinar-șef, medic șef-secții. De exemplu: ” Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte” (”Gazeta de Sud”, 21.05.2014, Declarațiile comune ale președintelui României, Traian Băsescu, și a vicepreședintelui Statelor Unite ale Americii, Joseph Biden); ”Doamna director Cutuca mi-a spus că există sistem privat dacă nu îmi convine” (”Adevărul Târgu-Jiu”, 02.03.2014, Anchetă la o grădiniță din Tâegu Jiu).

legislatori, membrii ai executivului, conducători în administrația publică: senator, deputat, prim-ministru, ambasador, primar. De exemplu: ”Domnule primar, opriți crima!” (”Adevărul Iași”, 19.05.2014, 50.000 de tineri adunați pe Cluj Arena au cerut demisia primarului de Iași, Gheorghe Nichita); ”Doamna Primar, dacă ați lucra în domeniul privat și ați fi în postura de client…” (”Ediție specială”, 27.02.2014, Iluminatul public, o problemă eternă).

specialiști, juriști, avocați, profesori, ingineri: cercetător de aeronave, arheolog, consilier culte, diacon, inginer, judecător, profesor, filozof. De exemplu: ”Doamna avocat nu a motivat ce doreste” (”România Liberă”, 01.11.2013, Avocata lui Cioacă: Noul examen ADN va arăta că polițistul este nevinovat); ”Educația religioasă sau, mai corect, creșterea copiilor în duhul credinței nu trebuie lăsată doar pe seama profesorilor…” (” Lumina”, 06.03.2011, Religia în școală – între relativism și Adevărul revelat).

tehnicieni, funcționari, lucrători în servicii personale, agricultori: tehnician, consilieri instituții publice, contabil, casier, agricultor, apicultor. De exemplu: ”De 45 de ani, apicultorul e fascinat de viața insectelor de pe urma cărora trăiește.” (”Adevărul Timișoara”, 18.07.2010, Virag Imre, apicultorul care trăiește c albinele); ”Agricultorii din Dolj care își vând marfa pe marginea drumului se plâng că nu mai au cumpărători și toată recolta lor se strică în soare” (”Ziarul de iași”, 22.08.2013, Paradox românesc: cele mai bogate recolte din ultimii 20 de ani bagă în faliment agricultorii).

meseriași, operatori, muncitori calificați și necalificați: electronist, gropar, gunoier, macaragiu, măcelar, paznic, portar, tractorist etc. De exemplu: ”Portarul a avut o intervenție incredibilă, la șutul lui Terry și apoi a venit penaltiul.” ( ”Gazeta de Sud”, 01.03.2014, Mourinho, fair-play după eliminarea din Ligă); ”Paznicul a intrat peste elevi în clasă și i-a agresat pe cei…” ( ”Realitatea.net”, 10.02.2009, Paznicul unei școli din Capitală a fost concediat după ce a bătut doi elevi).

Ocupațiile sunt înregistrate sub formă de nume masculine deși le pot avea atât bărbații cât și femeile, astfel numele masculine sunt termeni generii, care acoperă masculinele și femininele deopotrivă.

3.3. Terminologia ocupațiilor în uz.

După cum am putut oberva ocupațiile sunt înregistrate majoritatea cu forma masculină, deși sunt practicate și de către femei. Această utilizare aparține unei limbi juridice, oficiale.

În varianta neoficială, colocvială genul gramatical al numelor de ocupații coincide cu genul natural al persoanelor. Aceste nume aparțin tuturor grupelor de muncă: membrii ai corpului legislativ, înașți conducători, specialiști cu ocupații intelectuale, tehnicieni, maiștri, funcționari administrativi, lucrători operatori în servicii, agricultori și lucrători calificați, meșteșugari, operatori la instalații și mașini, muncitori necalificați și forțe armate.

Numele ocupațiilor masculine se utilizează în varianta colocviala ca în forma oficială, standard: balerin, bibliotecar, bucătar, casier, consilier, deputat, învățător, filosof, fotograf, director, primar, senator, funcționar administativ etc.

În limbajul comun; însă, numele ocupațiilor feminine se folosesc în varianta feminizată, astfel ocupațiile de mai sus devin: balerină, bibliotecară, bucătăreasă, casieră, consilieră, deputată, învățătoare, filozoafă, fotografă, directoare, primăriță, senatoare, funcționară administrativă etc. De exemplu: ” Konstanze Vernom a fost cea mai bună balerină a Germaniei” ( ” Cancan”, 23.01.2013, O plânge o lume întreagă! Konstanze Vernom, una dintre cele mai mari balerine din lume, a murit la Munchen!), ”Din păcate, vina morală pe care tânăra deputată spune că ar resimți-o nu reîntregește patrimoniul taberelor” (”Gândul.info”, 07.09.2006, Cele mai bune tabere școlare alev României – ”măritate” de Daciana Sârbu și directoarea PSD-istă Riana Nicolae), ”După o întâlnire cu foștii fotbaliști ai Universității Craiova (…), primărița Olguța Vasilescu a anunțat…” ( ”Cotidianul.ro”, 01.07.2013, Primărița Craiovei s-a aliat cu Mircea Sandu, demolatorul Universității).

Deși, bărbații depășesc numărul femeilor din știință și cercetare, se observă totuși o creștere mai rapidă a ponderii femeilor cercetător, oameni de știință sau absolvenți de doctorat în științe, comparativ cu a bărbaților.

După cum afirmă și doamna Silvia Pitiriciu, în articolul Genul numelor de ocupați,i ”numele feminine care desemnează persoane din compartimentul legislativ, executiv și de conducere (…) în astfel de sectoare de activitate, bărbații au cea mai mare pondere, ceea ce face ca în nomenclator să fie înregistrate ca nume masculine”.

În urma analizei distribuției populației ocupate pe sexe și nivel de instruire, s-a putut observa că femeile dețin ponderea majoritară în totalul populației ocupate la nivelurile de educație cu studii superioare, postliceal de specialitate sau tehnic de maiștri și liceal. În schimb, se poate observa o pondere mai mare la bărbați printre absolvenții de școli profesionale și de ucenici, indicând faptul că bărbații părăsesc mai devreme procesul educațional și încep activitatea economică.

Pe lângă numele de ocupații feminizate mai există și o serie restrânsă de substantive feminine care se referă la soția celui care are ocupația respectivă precum: preoteasă, cizmăreasă, coloneleasă, generăleasă. O multitudine de feminine sunt utilizate în mod frecvent și recomandate ca literare: avocată, antrenoare, contabilă, coregrafă, cercetătoare, dirigintă, dansatoare, dresoare, fiziciană, farmacistă, institutoare, informaticiană, laborantă, magazioneră, psihopedagogă, vânzătoaren etc.

Acestea sunt înregistrate partial in DEX și DOOM. Există o serie de feminine neliterare: administratoră, barmană, impretară, cofetară, notară, ospătară ( administratore, barmaniță, cofetăreasă, ospătăriță, notăriță în DOOM). De exemplu: ”Pensiune zona Metro angajează ospătară, ofer cazare” (”Gazeta de Sud”. 13.02.2013, Oferte serviciu); ”Fosta administratoră a fost obligată de instanță anul trecut să achite suma de 124.010 lei despăgubiri civile” (”Adevărul”, 17.02.2014, Cinci ani de închisoare pentru administratora care a furat banii locatarilor).

În adresarea directă sau în relatarea despre anumite persoane care au ocupațiile respective, apelativul se identifică cu genul natural. De exemplu: doamna directoare / profesoară / avocată / dirigintă și domnul director / profesor / avocat / diriginte.

În cercetarea numelor de ocupații nu se poate face abstracție de realitatea exprimată și de registrul stilistic de folosire. Apartenența la genul masculin a numelor de ocupații desfășurate de femei evidențiază ruptura care se realizează între expresia lingvistică și realitatea reflectată.

Vorbitorii se așteaptă la o uniformizare prin termeni care să arate clar genul natural și, în același timp, apropierea numelor de ocupații de cele din limba comună. Prin opoziția oficial – colocvial, numele de ocupații ajung să fie considerate corecte sau incorecte numai în cadrul aceluiași registru stilistic. Ce este incorect în registrul oficial, este corect în cel colocvial. Prin folosirea masculinului și pentru feminin, registrul oficial este restrictiv, în timp ce registrul colocvial este lipsit de restricții din acest punct de vedere.

În cazul unor meserii, feminizarea se produce mai ușor pentru că acestea sunt legate într-o mare măsură de calitățile particulare ale persoanei care le practică, nu același lucru îl putem spune despre numele de titluri științifice, grade sau funcții sociale.

Concluzionând, prepoderența numelor de ocupații masculine este un fapt lingvistic general. COR ține seama de alinierea la sistemele standard internaționale. Traseul de la limbajul colocvial este esențial pentru a înlătura decalajele care se creează între genul gramatical și genul natural al numelor de ocupații. Atenționarea a fost dată de lingviști, dar nu este suficientă poziția acestora. Este esențial ca factorii de decizie, ministere și comisii, să armonizeze limba oficială cu limba neoficială.

CONCLUZII

Terminologia ocupațiilor –substantivul s-a dovedit a fi o temă interesantă din care am aflat o serie de informații prețioase în ceea ce privește ocupațiile oamenilor din cele mai vechi timpuri și până în prezent.

Structura lucrării, de la general la amănunțit, concepută pentru a se axa pe problemele esențiale a dat roade, prezentând aici cele mai importante aspecte cu privire la terminologia ocupațiilor dar și precizări menite să simplifice teoria ocupațiilor pentru o mai bună înțelegere.

După cum am putut observa în studiul de față, cercetarea celor mai reprezentative lucrări a condus la o bună organizare și sistematizare a celor mai optime informații în vederea clasificării anumitor aspecte legate de numele de ocupații.

În primul capitol al lucrării am redat întocmai clasificarea ocupațiilor așa cum apare în COR prezentând cele mai esențiale aspecte din cele zece grupe majore, urmată de al doilea capitol unde am realizat un scurt istoric în cadrul căruia am prezentat de la ocupații ale căror denumiri au dispărut precum: alagiu, desăgar, dijmar, harcotar, încălțelar; ocupații vechi care încă apar înregistrate în nomenclator ca: băieș, călugăr, cizmar, cojocar, croitor, curelar, morar, olar și până la nume de ocupații neînregistrate în COR dar folosite în limbajul neoficial dintre care amintim: dascăl, doctor, popă, vameș pe care le-am prezentat și în forma în care ele apar azi înregistrate în DEX.

În cadrul aceluiași capitol am adus în discuție ocupațiile din România în perioada actuală – influența engleză: broker, stewardesă, designer, hair-stylist, ocupații practicate exclusiv de bărbați precum: preot, betonist, pompagiu, fierar, gropar; ocupații practicate exclusiv de femei: moașă, secretară, soră medicală, călugăriță, spălătoareasă, stewardesă etc.

În cadrul ultimului capitol am prezentat trăsăturile și categoriile gramaticale ale substantivelor care desemnează ocupațiile adică încadrarea morfologică în care am discutat despre genul, numărul și cazul lor.

Studiul nu se oprește aici deoarece am tratat și numele masculine care se folosesc și pentru feminine, acesta reprezintă un subiect destul de controversat care se aduce frecvent în discuție în ultima perioadă și se cere o rectificare a situației asupra armonizării limbii oficiale în care folosim numele ocupațiilor masculine și pentru feminine, cu limba neoficială în care multe nume masculine apar feminizate cum ar fi: directoare, profesoară, avocată, dirigintă, bucătăreasă etc. care în mod oficial apar: director, avocat, dirigine, bucătar.

Lucrarea de față se află într-un echilibru perfect între perimat și actual, acesta fiind necesar în era zilelor noastre unde totul se află într-o continuă schimbare.

Cred că aceast studiu poate trezi înteresul tuturor acelora care sunt preocupați de problematica muncii în ziua de azi de la părinți, profesori, studenți și elevi care își doresc să aibe un minimum de cunoștințe cu privire la terminologia ocupațiilor.

BIBLIOGRAFIE

Academia Română, Dicționr englez român, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004.

Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009.

Academia Română, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005.

Academia Română, Gramatica de bază a limbii române, Editura Univers encilopedic Gold, București, 2010.

Academia Română, Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, Bucrești, 2005.

Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 1997.

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Editura Academiei Române, București, 1997.

Athu, Cristina, Influența limbii engleze asupra limbii române actuale, Editura Universitară, București, 2011.

Burci, Iustina, Dicționar de meserii și funcții vechi., Editura Universitaria Craiova, Craiova, 2009.

Burci, Iustina, Meserii ”cu vechime” în nomenclatorul ocupațiilor acutale, în volumul Arhivele olteniei, Editura Academiei Române, Craiova, 2008.

Andronie, Maria, Făiniși, Florin, Studiu privind segregarea de gen pe piața muncii, Editura Fundației de mâine, București, 2012.

Pitiriciu, Silvia, Genul numelor de ocupații, în volumul Limba și Literatura, Repere identitare în context europen, Pitești, 2008.

WEBOGRAFIE

Clasificarea ocupațiilor în România, http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor2.htm.

COR 2014 Clasificarea ocupațiilor din românia, http://www.rubinian.com/cor_1_grupa_majora.htp.

www.gandul.info/reportaj.

BIBLIOGRAFIE

Academia Română, Dicționr englez român, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004.

Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009.

Academia Română, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005.

Academia Română, Gramatica de bază a limbii române, Editura Univers encilopedic Gold, București, 2010.

Academia Română, Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, Bucrești, 2005.

Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 1997.

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Editura Academiei Române, București, 1997.

Athu, Cristina, Influența limbii engleze asupra limbii române actuale, Editura Universitară, București, 2011.

Burci, Iustina, Dicționar de meserii și funcții vechi., Editura Universitaria Craiova, Craiova, 2009.

Burci, Iustina, Meserii ”cu vechime” în nomenclatorul ocupațiilor acutale, în volumul Arhivele olteniei, Editura Academiei Române, Craiova, 2008.

Andronie, Maria, Făiniși, Florin, Studiu privind segregarea de gen pe piața muncii, Editura Fundației de mâine, București, 2012.

Pitiriciu, Silvia, Genul numelor de ocupații, în volumul Limba și Literatura, Repere identitare în context europen, Pitești, 2008.

WEBOGRAFIE

Clasificarea ocupațiilor în România, http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor2.htm.

COR 2014 Clasificarea ocupațiilor din românia, http://www.rubinian.com/cor_1_grupa_majora.htp.

www.gandul.info/reportaj.