Terminologia Informationala Si Locul Ei In Vocabularul Limbii. Traducere Si Interpretare de Conferinte

CUPRINS

Lista abrevierilor

Adnotare (în limbile română și engleză/franceză)

Introducere

CAPITOLUL 1 : TERMINOLOGIA ȘI ȘTIINȚA DESPRE TERMENI

Terminologia : studiu epistemologic

Istoriografia și lingvistica terminologiei

Concluzii

CAPITOLUL 2 : TERMINOLOGIA INFORMAȚONALĂ

Terminologia și informatica

Aparitia calculatorului – scurt istoric

Terminologia informationala

Concluzii

CAPITOLUL 3 : TERMINOLOGIA INFORMATICĂ ȘI VOCABULARUL LIMBII

Relația terminologiei informatice cu limba comună

3.1.1. Termeni exclusiv informatici

3.1.2. Termeni interdisciplinari

3.1.3. Termeni informatici cu originea în limba comuna

Concluzii

Concluzii generale

Bibliografie

Glosar

Lista abrevierilor

Dicționar explicativ de calculatoare” abr. DCAL

International Federation of Natural Standardising Associations abr. ISA

International Organisation for Standardisation abr. ISO

Association française de terminologie abr. Afterm

Rețeaua internațională de terminologie, creată de Infoterm abr.Term New

Vienna General Theory of Terms abr. V.G.T.T.

Diționar de informatică abr. DINF

Terminologiei informatice abr. TI

Limba comună abr. LC

Dicționar explicative de calculatoare abr. DEXCAL

Dicționar de informatică și cibernetică abr. DICER

Dicționar de calculatoare & internet abr. DCALINT

Dicționar de informatică Larousse abr. DINF-L

Dicționar de calculatoare englez-român abr. DCALER

Dicționar de calculatoare Microsoft abr. MS-DCAL

Rezumat

Dezvoltarea rapidă a științei și tehnologiei moderne au deschis o noua epoca în istoria omenirii. Astăzi putem spune cu certitudine că secolul XXI a devenit un simbol al progresului tehnologic . Apariția tehnologiei informaționale are o influență majoră în toate sferele vieții, în mod special asupra vocabularului limbii. Scopul principal al acestei lucrări este de a evalua importanța terminologiei informationale în vocabularul limbii.

Pentru a realiza acest obiectiv major considerăm necesar îndeplinirea următoarelor sarcini:

-A se informa asupra tehnologiei informaționale, a termenilor ce provin din domeniul informaticii utilizati in viata cotidiana

-A identifica categoriile de termeni informatici

-A evalua importanța utilizării terminologiei informationale

Teza are urmatoarea structură : introducere, doua capitole teoretice și un capitol practic, concluzii, glosar, referințe bibliografice.

În introducere ne pronunțăm asupra actualității, obiectivului major și sarcinilor cercetării.

În primul capitol prezentăm o informație generala despre definițiile, etapele și conținutul noțiunii de terminologie, iar in capitolul doi informatie referitoare la terminologia informationala.

În al treilea capitol, acel practic, am analizat principalii termeni informatici care migrează spre limba comună, ceea ce face posibilă desfășurarea analizei pe următoarele coordonate:

1. termeni informatici, sau termeni al căror domeniu de origine este informatica

2. termeni interdisciplinari

3.termeni informatici cu originea în limba comuna.

Teza este finisată cu concluzii, referințe bibliografice care atestă sursele consultate și citate. Cercetarea conține și un glosar cu cei mai utilizați termeni.

Summary

The fast development of modern science and technology have opened a new era in human history. Today we can say that the XXI century has become a symbol of technological progress . The advent of information technology has a major influence in all spheres of life, especially on vocabulary. The main goal of this work is to evaluate the importance of computing terminology in the vocabulary. To realize this major goal, we consider necessary to achieve following tasks:

– To be informed about informational technology, about IT terms used in daily life

– Identify types of IT terms

– To evaluate the importance of using IT terminology

The thesis has the following structure: introduction, two theoretical chapters and a practical chapter, conclusions, glossary, bibliographic references.

In introduction we talk about the popularity, the major goal and the tasks of work.

In the first chapter we present general information about definitions , stages and content of the terminology concept and in the second chapter we examine the information on IT terminology .

In the third chapter, we analyzed the main IT terms migrating to a common language , which makes possible the analysis of the following coordinates :

1. IT terms

2. Interdisciplinary terms

3. IT terms native in the common language .

The thesis is finished with conclusions, bibliographic references which show the consulted sources. The work contains a glossary.

Introducere

Actualitatea temei investigate. Tema investigată are o mare importanță deoarece influența termenilor din domeniul tehnologiilor informaționale este actuala având în vedere aspectul dinamicii tehnico-științific și, inclusiv, al informaticii care a evoluat și va continua să evolueze odată cu societatea, această dinamică producind și modificări fundamentale în noile contexte internaționale.

Cu toată certitudinea se poate afirma că informatica este domeniul cu cea mai spectaculoasă dezvoltare, în care termenii apar cu o frecvență extrem de ridicată datorită dinamismului pronunțat al domeniului, precum și a faptului că informatica a pătruns practic în toate domeniile vieții împreună cu calculatoarele electronice, în special cu calculatoarele personale, marcînd puternic acest sfîrșit de veac și de mileniu. Folosirea calculatoarelor, prelucrarea informației prin intermediul lor face ca oamenii să preia și termenii pe care îi oferă domeniul informaticii. Lansarea și globalizarea rețelei Internet a fost un eveniment răsunător, cu un impact deosebit de puternic, implicit la nivel terminologic, prin care se poate comunica prin intermediul calculatoarelor și beneficia de diverse baze și bănci de date. Toate aceste extraordinare fenomene pun în mod pregnant problema terminologiei naționale privitor la domeniul informaticii. Și acest lucru este legat de faptul că majoritatea termenilor provin din limba engleza cu specificul ei de determinare terminologică. Ne referim la fenomenul “internaționalizării” terminologiei, al adaptării, al elaborării de termeni noi, care să exprime fidel și sugestiv conceptele și noțiunile informatice. Toate aceste procese fac ca aceasta tema sa fie extrem de actuală, cu atît mai mult, cu cît terminologia de informatică în Republica Moldova.

Scopul și sarcinile cercetării. Aceasta lucrarea are ca scop analiza terminologiei informationale dar și a căilor de evoluție printr-un model teoretico-practic aplicat pe exemple concrete. Am abordat principiile terminologice din perspectiva aplicării acestora la terminologia de informatică și pentru a oferi un instrument de unificare și ordonare a terminologiei respective. Mecanismul propus are o finalitate practică concretă, venind să răspundă unor necesități și situații reale. Ne-am propus și sarcina de a demonstra valențele limbii române în ceea ce privește exprimarea sugestivă a noilor concepte și noțiuni ale informaticii, necesitatea valorificării generoaselor resurse ale limbii române și avantajele de pe urma valorificării lor eficiente. Am încercat să demonstrăm efectul benefic al preluării termenilor din limba engleza în ceea ce privește exprimarea noțiunilor informatice. În cele din urma am oferit modele bazate pe principii terminologice științifice de abordare a unor termeni informatici de bază și de largă circulație.

Baza empirică a lucrării. Pentru analiza de ansamblu a terminologiei de informatică au fost folosite lucrări lexicografice, dictionare editate în România și în Republica Moldova pe parcursul ultimilor ani, precum și surse din Internet. În ceea ce privește aspectele comparative și evolutive, precum și modul de abordare a terminologiilor, s-au utilizat lucrări lexicografice de referință editate în Franța, Anglia, Italia, Spania, Canada, SUA și Rusia.

Structura lucrării. Lucrarea cuprinde : introducere; trei capitole care cuprind mai multe paragrafe; concluzii; bibliografie; glosar.

În introducere ne pronunțăm asupra actualității, obiectivului major și sarcinilor cercetării.

În capitolul 1 „Terminologia și știința despre termeni” am prezentat definițiile, etapele și conținutul noțiunii de terminologie.

În capitolul 2 „Terminologia informaticǎ” am prezentat tipologia termenilor informatici, precum și am analizat aspecte diacronice privind evoluția terminologiei informaționale românești.

În capitolul 3 „Terminologia informaticǎ și vocabularul limbii” am concretizat care este puterea și influența terminologiei informatice în dezvoltarea vocabularului limbii, am analizat principalii termeni informatici care migrează spre limba comună, ceea ce face posibilă desfășurarea analizei pe următoarele coordonate:

3.1. termeni exclusiv informatici, sau termeni al căror domeniu de origine este informatica și care nu se regăsesc și în structura conceptuală a altor domenii de specialitate .

3.2. termeni interdisciplinari (așadar termeni care se regăsesc în structura conceptuală a mai multor domenii) și a căror imagine în limba comună trebuie dezambiguizată, contextul oferind de cele mai multe ori indicii asupra domeniului de proveniență. Indiciile constau în alți termeni despecializați aparținând domeniului. Când aceste indicii nu sunt prezente sau sunt inutilizabile (trimițând, în același timp, spre mai multe domenii), un factor important este gradul de sensibilizare a societății față de respectivul domeniu.

3.3. termeni informatici cu originea în limba comuna a căror utilizare frecventă dincolo de discursul specializat conduce la dezvoltarea unor sensuri noi.

Teza este finisată cu concluzii, referințe bibliografice care atestă sursele consultate și citate. Cercetarea conține și un glosar cu cei mai utilizați termeni.

Importanța teoretică și practică a lucrării. Sub aspect teoretic importanța lucrării rezidă în relevarea și aplicarea unor principii necesare pentru ajustarea terminologiei în discuție la cerințe concrete, lucru fără de care nu se poate proceda la unificarea și la ordonarea terminologiei de specialitate. Caracter practic al lucrarii se prezinta a fi unul dintre modelele posibile de ordonare și de unificare a termenilor unui domeniu aflat în dezvoltare extrem de puternică. Procedînd la valorificarea practică a resurselor generoase ale limbii române, cu păstrarea caracterului internațional al terminologiei de informatică.

Ideile principale :

Dezvoltarea impetuoasă a informaticii și pătrunderea acesteia în toate sectoarele de activitate împreună cu “explozia terminologică” a pus problema analizei de ansamblu a fenomenului terminologiei informatice și a căutării unui mod adecvat de abordare a acestuia. Privind în ansamblu, terminologia româneasca de informatică are în linii mari aceleași caracteristici ca și terminologia tehnică, cu unule particularități care riscă să aibă consecințe străine specificului limbii române.

Pentru abordarea științifico-practică a terminologiei este nevoie de o modalitate specială care ar permite să se precizeze rolul termenului și funcțiile acestuia și de a stabili pe ce principii trebuie să se situeze o terminologie națională, o terminologie de specialitate, ca să-și urmeze evoluția in conformitate cu legitățile limbii în ansamblu. Numai printr-o atare abordare se poate vorbi de o evoluție firească a limbii, capabilă să reziste afluxului de termeni noi, în mare parte străini spiritului limbii române, pentru că parvin dintr-un mediu neoromanic.

Norma literară și forul de autoritate capătă o importanță deosebită atunci cînd terminologia de specialitate se află la faza de constituire și de dezvoltare. Este vorba nu de impunerea cu orice preț a unor termeni, nu de un purism exagerat, ci de o activitate serioasă bine gîndită de angajarea specialistilor informaticieni, oameni de cultură în general.

Modelele practice de abordare a unor termeni principali de informatică, prezentate în lucrare, vorbesc desplu. Numai printr-o atare abordare se poate vorbi de o evoluție firească a limbii, capabilă să reziste afluxului de termeni noi, în mare parte străini spiritului limbii române, pentru că parvin dintr-un mediu neoromanic.

Norma literară și forul de autoritate capătă o importanță deosebită atunci cînd terminologia de specialitate se află la faza de constituire și de dezvoltare. Este vorba nu de impunerea cu orice preț a unor termeni, nu de un purism exagerat, ci de o activitate serioasă bine gîndită de angajarea specialistilor informaticieni, oameni de cultură în general.

Modelele practice de abordare a unor termeni principali de informatică, prezentate în lucrare, vorbesc despre posibilitățile reale și generoase ale limbii de a aborda noii termeni informatici prin mijloacele tradiționale. Toate aceste demonstrează maturitatea limbii române și capacitatea incontenstabilă de a fi o limbă a progresului tehnico-științific.

Cuvinte cheie: terminologie; termen; informatică; terminologie informational.

Capitolul 1 : Terminologia și știința despre termeni

1.1. Terminologie : studiu epistemologic

Pentru a clarifica noțiunea de terminologie, consultam definițiile date în dicționarele Dicționarul explicativ al limbii române, Trésor de la langue française, Le Petit Larousse, Dictionnaire de la linguistique și Grand dictionnaire de la Linguistique & Sciences du langage, Le Nouveau Petit Robert. Dat fiind faptul că analiza efectuată în baza definițiilor extrase din articolele lexicografice nu va fi una suficientă pentru elucidarea noțiunii, vom analiza de asemenea opiniile diferitor savanți.

Dicționarul limbii fanceze Le Nouveau Petit Robert definește terminologia, in felul urmator: “Terminologie n.f. – 1. Vocabulaire particulier utilisé dans un domaine de la connaissance ou un domaine professionnel; ensemble structuré en termes. La terminologie de la médecine. 2. Etude systématique des „termes" ou mots et syntagmes spéciaux servant ă dénommer classes d'objets et concepts; principes généraux qui président ă cette etude” [8, p.2234].

Dicționarul enciclopedic Le Petit Larousse ne ofera următoarea definiție: “Terminologie n.f. 1. Ensemble des termes particuliers à une science, à un art, à un domaine. 2. Etude des dénominations des concepts et des objets utilisés dans tel ou tel domaine du savoir “[9, p. 1001].

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) cuprinde următoarea definiție: “Terminologie, s.f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o ramură de activitate. – Din fr. Terminologie” [1, p.1086].

În Trésor de la langue française găsim: “Terminologie, subst. fém. B-1. Ensemble des termes relatifs ă un systême notionnel élaboré par des Constructions théoriques, par des classements ou des structurations de matériaux observés, de pratiques sociales ou d'ensembles culturels. Terminologie d'un domaine, d'une théorie; (…) terminologie de la médecine, de la musique; (…) lexique d'une terminologie. (…) 2. „Art de repérer, d'analyser et, au besoin, de créer le vocabulaire pour une technique donnée, dans une situation concrete de fonctionnement de façon ă répondre aux besoins d'expression de l'usager" [9, p. 6]. Terminologie théorique, pratique, appliquée. Les besoins de description relient la terminologie au discours didactique sur chaque domaine et donc ă la science, ă la technologie (…); ceux de diffusion aussi, ainsi qu'ă la pédagogie, ă la traduction; ceux de normalisation aux théories de la conaissance, ă la sociolinguistique, et encore ă la traduction et ă la lexicographie. (…) 4. „étude, observation et mise au point des vocabulaires propres ă differentes activités scientifiques ou techniques" (…)” [3, p. 107-108].

G. Mounin în Dictionnaire de la linguistique definește terminologia ca: „Ensemble des termes techniques d'une science ou d'un art, qui sont créés ă mesure que se développe la spécialisation dans la connaissance scientifique comme dans l'activité industrielle, commerciale, etc. Quand une technique acquiert une certaine importance pour une communauté linguistique ses termes peuvent perdre leur valeur ésotérique, et entrer dans le vocabulaire de base comme mots disponibles. Ceci est le cas, par exemple, pour certains termes du domaine de |'automobi|e: embrayer, caler, avoir le feu vert. Les systêmes des termes scientifiques et technologiques présentent en général des définitions conceptuelles assez rigoureuses, et des relations bien établies, par comparaison avec le reste du lexique – ce qui permet souvent d'en donner la structuration assez fine. Cette constatation est relative, car on trouve dans les terminologies des sciences humaines de nombreuses contradictions et incohérences, souvent dues ă la multiplication des terminologies personnelles ou d'école" [12,p. 323].

Din definiția terminologiei în Grand dictionnaire de la Linguistique & Sciences du langage rezultă că: 1) Terminologia este un ansamblu de termeni riguros definiți, necesar pentru orice disciplină, și cu atât mai mult orice știință, prin care ea [disciplina sau știința] își denumește noțiunile care-i sunt utile: această totalitate de termeni constituie terminologia disciplinei sau științei date. (…) Fiecărei școli științifice îi este proprie o terminologie specifică și cât de cât completă. Nu există știință fără terminologie; 2) Prin terminologie se subînțelege de asemenea și studiul sistemic al denumirii noțiunilor (sau conceptelor) specifice domeniilor tehnice sau ale cunoașterii. Această definiție corespunde doctrinei lui Wüster: ea pornește de la noțiunile specifice unui domeniu și caută forme lingvistice care să-i corespundă. Adică prioritatea îi aparține noțiunii [6, p. 481].

Terminologia ca totalitate a termenilor unui domeniu de activitate profesională este prezentată în DEX, Le Nouveau Petit Robert, Larousse, Trésor de la langue française și Dictionnaire de la linguistique, însă nici DEX-ul, nici Dictionnaire de la linguistique nu definesc terminologia ca știință sau disciplină ce se ocupă de studirea termenilor organizați într-un sistem. Însă această tendință este observată în Trésor de la langue française și Grand dictionnaire de la Linguistique & Sciences du langage, care definesc terminologia sub două aspecte: a) ca totalitate de termeni aparținând unui anumit domeniu, și b) ca știința despre termeni (teoria terminologică), definită în opinia lui R. Dubuc, ca activitate terminologică, ce constă în reperarea termenilor, analiza lor, crearea vocabularelor speciale etc., în vederea exprimării și comunicării între utilizatori, și prin viziunea doctrinei wüsteriene, ca studiu sistemic al noțiunilor (conceptelor) specifice unui sau altui domeniu.

Terminologia este disciplina sau știința care studiază termenii, formarea lor, întrebuințarea lor, sensul lor, evoluția lor, raporturile lor cu universul perceput sau conceput. O (sau fiecare) terminologie este un ansamblu de desemnări (termeni), ale căror câmp de utilizare (extinderea) este delimitat sau, cel puțin, limitat și specific. Terminologiile (ansambluri de termeni cu extindere comună) constituie obiectul terminologiei (știință sau disciplină) [14, p. 3].

Tradițional, savanții afirmă că terminologia considerată drept știință sau disciplină este o variantă a lexicologiei (sau a studiului lexicului), de la care ea împrumută metodele și analizele sale pentru a le aplica unui obiect constituit prin ansamblul terminologiilor.

Prin urmare, se consideră că “terminologia relevă din lingvistică. Tradițional, terminologiei generale se opune terminologia diferențială. Terminologia generală analizează principiile de desemnare și de folosire a termenilor în domeniile specializate. Terminologia diferențială încearcă să stabilească niște elemente de comparație între sistemele de desemnări de la un domeniu la altul (chiar pentru aceeași limbă) sau de la o limbă la alta în același domeniu (în perspectiva tratării terminologiilor bilingve sau multilingve)” [14,p. 13].

lnsă, pentru D. Gouadec este important de a degaja principalele trăsături ale terminologiei, aplicarea și practica terminografică, notând pur și simplu că disciplina terminologică există, fie ca sector al lingvisticii, fie ca disciplină autonomă.

Conceptul de terminologie este utilizat cu mai multe sensuri interdependente, nu întotdeauna delimitate în mod clar. Delimitarea acestor interpretări este cu atât mai importantă cu cât rolul limbilor naturale și, implicit, rolul lingvisticii în funcționarea terminologiilor este recunoscut de majoritatea cercetătorilor, chiar dacă acest rol este inegal în funcție de fiecare terminologie.

Asociația Internațională de terminologie a definit în 1982 terminologia în felul următor: terminologia se ocupă de studierea și folosirea sistemelor de simboluri și semne lingvistice folosite în scopul comunicării umane din diverse domenii de specialitate [6, p. 11]. Această definiție reiese din domeniul practic al terminologiei.

Standardul internațional ISO 1087 definește terminologia, atât ca disciplină: „Știința terminologiei este studiul științific al noțiunilor și al termenilor folosiți în limbajele de specialitate", cât și ca ansamblu de termeni: „Terminologia este ansamblul de termeni care reprezintă un sistem de noțiuni ale unui domeniu particular" [1].

Conform normelor AFNOR, știința terminologică tratează următoarele aspecte:

noțiunile;

sistemele de noțiuni;

reprezentarea noțiunilor prin definiții și denumiri;

formarea termenilor;

aspectele frazeologice a limbajelor specializate;

principiile terminologice și terminografice; abordarea sistematică a terminologiilor (…) [1].

Rondeau a propus următoarele definiții pentru terminologie:

a.Totalitatea termenilor unui domeniu concret (biochimia) sau a unei discipline (lingvistica); se spune de asemenea terminologia biochimică, terminologia lingvistică;

b.Metodele de selectare și clasificare a termenilor, crearea neologismelor, difuzarea termenilor; de aceasta se ocupă terminologii și terminografii;

c.Știința, obiectele căreia au un caracter lingvistic, dar care este multidisciplinară și la care participă, pe lângă lingvistică, logica, ontologia, clasologia, informatica [19, p.14].

Observăm, că G. Rondeau, în primul rând, consideră terminologia din punct de vedere practic, ca ansamblu de termeni specifici unei activități concrete, și din punct de vedere al activității terminologice. Terminologia ca știință în definiția savantului nu ocupă decât poziția a treia, fapt care ne face să ne convingem că terminologia este mai întâi, activitate practică, și doar apoi științifico-teoretică.

G. Ciobanu definește terminologia ce cuprinde patru aspecte: 1) domeniu de activitate care se ocupă de excerptarea, descrierea, procesarea și prezentarea termenilor, respectiv, metodele și procedeele folosite în aceste scopuri (putem considera termen orice simbol convențional reprezentând un concept definit într-un anumit domeniu de specialitate); 2) teoria, respectiv, totalitatea premiselor, argumentelor și concluziilor necesare pentru a explica relațiile dintre concepte și termeni, reprezentând un obiectiv fundamental pentru desfășurarea unei activități coerente într-un domeniu dat; 3) clasificarea termenilor, care reprezintă sistemul de concepte dintr-un anumit domeniu de specialitate; 4) publicația, în care sistemul de concepte dintr-un domeniu de specialitate este reprezentat prin termeni [6, p. 11]. Pe prima poziție a definiției de mai sus se află domeniul de activitate, ceea ce ne permite să afirmăm încă odată, că terminologia are origine empirică.

Într-o altă interpretare se afirmă, că prin terminologie se pot înțelege cel puțin trei concepte diferite:

a.Totalitatea principiilor și fundamentelor conceptuale, care reglementează studiul termenilor;

b.Ansamblul regulilor și directivelor, care se utilizează în activitatea terminografică;

c.Totalitatea termenilor unui anumit domeniu de specialitate.

Prima accepțiune se referă la disciplină, a doua – la metodologie, a treia desemnează ansamblul de termeni ai unei tematici specifice.

Caracterul autonom al disciplinei terminologice este o temă controversată. Pentru unii specialiști, terminologia este doar o practică legată de rezolvarea unor necesități sociale și ei consideră că nu trebuie să i se dea un statut de disciplină autonomă.

Pentru alți specialiști, terminologia este o adevărată disciplină științifică, legată de multe alte specialități, de la care a împrumutat o serie de fundamente, dar care este, totuși, autonomă, fiind capabilă să formuleze o serie de principii proprii într-un câmp de activitate propriu.

Între aceste păreri extreme există poziții mai nuanțate care, fără a o recunoaște drept știință originală, consideră că terminologia este o disciplină, care trebuie tratată independent.

Deși caracterul disciplinar autonom al terminologiei este controversat, se recunoaște, totuși, că ea posedă o serie de principii proprii de bază (teoria terminologică) și o finalitate aplicativă (elaborarea de dicționare, vocabulare, tezaure, bănci de date etc., precum și normalizarea terminologiilor). Bazele teoriei sale nu sunt originale, ci numai procedeele, ca în orice disciplină interdisciplinară. Ea se intersectează cu lingvistica, logica, ontologia, informatica, disciplinele tehnico-științifice. Din punct de vedere al obiectului său de bază, terminologia este o disciplină care derivă din lingvistica aplicată.

În știința (sau disciplina) terminologiei se pot distinge trei orientări doctrinare diferite, care însă nu se exclud reciproc:

Terminologia considerată ca o materie autonomă cu caracter interdisciplinar, aflată în serviciul diverselor discipline;

Terminologia legată de filozofie prin fundamentarea categoriilor logice de sisteme de concepte și prin organizarea cunoștințelor;

Terminologia legată de lingvistică, fiind considerată ca o subcomponentă a lexicului limbii, iar limbajele de specialitate ca subsisteme ale limbajului general.

Din punct de vedere practic, în terminologie se disting, de asemenea, trei tendințe de orientare:

Orientarea lingvistico-terminologică, care presupune normalizarea conceptuală și denominativă, în scopul unei comunicări precise și eficace;

Orientarea traductivă, care se preocupă de stabilirea echivalențelor terminologice în diferite limbi, astfel încât ele să folosească activității traducătorilor și să contribuie la calitatea textelor traduse;

Orientarea către planificarea lingvistică, care consideră că limba trebuie să posede o terminologie actualizată și armonioasă, pentru o bună comunicare profesională, atât în ceea ce privește terminologia limbii proprii, cât și cea preluată din literatura țărilor cu o tehnologie dominantă [5, p. 30].

Teoria generală a terminologiei se bazează pe prima orientare, în care natura noțiunii, relațiile noționale, relația termen/noțiune și denumirea noțiunilor ocupă o poziție-cheie. Primatul noțiunii față de termen distinge metoda terminologică de cea a lexicografiei. Terminografii, care sunt practicienii terminologiei, au drept scop atribuirea de denumiri: ei pornesc, deci, de la noțiune și cercetează termenul (onomasiologie); lexicografii, practicienii lexicologiei, pornesc de la denumire, care constituie intrarea unui articol de dicționar și o definesc: ei se deplasează în direcția opusă, de la termen spre noțiune (semasiologie).

Această teorie considerată de către unii savanți ca dezvoltarea cea mai sistematică și cea mai coerentă cu privire la termeni, se deosebește de teoria lexicologică sub trei aspecte: în primul rând, primatul noțiunii față de denumire; apoi, interesul exclusiv purtat unității terminologice fără a ține seama de alte nivele de descriere lingvistică; în sfârșit, abstracția de la diacronie.

În funcție de aceste tendințe, fiecare țară își orientează activitatea terminologică, astfel încât să obțină maximum de eficacitate.

G. Rondeau și J.C. Sager consideră că pentru orice țară, scopurile și modalitățile activității terminologice depind de un mare număr de factori printre care situațiile politică, socio-economică și lingvistică [19, p. 7].

A. Bidu-Vrănceanu susține că noțiunea de terminologie are următoarele valori importante:

(1) Limbaj specializat sau sistem științific care utilizează o terminologie în sensul 2 și alte mijloace lingvistice și nelingvistice pentru a realiza o comunicare de specialitate non-ambiguă cu funcția majoră de a transmite cunoștințe într-un domeniu particular de activitate profesională;

(2) Ansamblu de termeni sau cuvinte specializate aparținând unui subsistem lingvistic, termenii caracterizându-se prin univocitate, non-ambiguitate și relații lexico-semantice proprii;

(3) Terminologia mai este utilizată cu sensul unei științe interdisciplinare preocupată de problemele generale ale terminologiilor în sensurile (1) și (2), care analizează logica cunoștințelor, ierarhia conceptelor, codajul lingvistic și non-lingvistic și problemele creației de cuvinte necesare științelor și tehnicii [13, p. 65]. Se delimitează astfel, în primul rând, terminologia ca știință interdisciplinară (situație când se va utiliza singularul acestui substantiv, vezi interpretarea (3)) și terminologiile, limbaje de specialitate cu un corpus de termeni corespunzând diverselor domenii de activitate (situație când se va utiliza pluralul substantivului, vezi interpretările (1) și (2)).

După cum vedem, din nou prima poziție este ocupată de aspectul practic al activității.

Interpretarea terminologiei cu sensul (1) presupune o abordare internă elaborată de specialiștii din diverse domenii. Elaborarea și difuzarea unor norme științifice cu un caracter general, dincolo de anumite limbi, este sarcina unor organisme internaționale care se ocupă de terminologie din această perspectivă: ISA (International Federation of Natural Standardising Associations), ISO (International Organisation for Standardisation), Afterm (Association française de terminologie), Term New (Rețeaua internațională de terminologie, creată de Infoterm).

În schimb, interpretarea terminologiilor în sensul al doilea (2) ține de o perspectivă prioritar lingvistică, chiar dacă reprezintă o abordare externă din perspectiva specialiștilor în anumite domenii; o asemenea abordare favorizează trecerea spre cercetări interdisciplinare, caracteristice celei de-a treia interpretări, de larg interes în cercetarea științifică actuală (3) [13, p.6h5].

In definiția propusă de H. Felber, reprezentant care se situează aproape exclusiv pe poziția (1): „terminologia reprezintă un domeniu transdisciplinar al cunoașterii interdisciplinare, care se ocupă de noțiuni și de reprezentarea lor (termeni, simboluri)" [14, citat după: 13, p. 65].

Relația descriptiv/normativ-prescriptiv este foarte importantă pentru a stabili diferențe în interpretarea terminologiei: cei care se situează pe poziția (1), delimitată de noi mai sus, adoptă, în egală măsură, o abordare descriptivă, dar și una normativ-prescriptivă, privind terminologia din perspectiva internă a specialiștilor în anumite domenii științifice. Dimpotrivă, cei care se situează pe pozițiile (2) și (3) se caracterizează cu precădere printr-o abordare descriptivă (poziția normativ-prescriptivă fiind doar implicită).

B. Bachimont delimitează mai multe etape privind construcția unei teorii a unui domeniu științific (o anumită terminologie în sensul (1)):

a) colectarea unui corpus de expresii, în baza căruia se vor constitui cunoștințele;

b) efectuarea unui studiu lingvistic cu scopul de a defini semnificatul noțiunilor;

c) normalizarea semantică, care duce la un prim tip de ontologie a domeniului;

d) formalizarea ontologiei de tipul (c) pentru a obține o ontologie computațională [2, p.67].

Ne vom ralia opiniei A. Bidu-Vrănceanu, care consideră că posibilitatea mai mult sau mai puțin diferită de a aborda terminologiile este condiționată de perspectiva din care sunt privite acestea. Totul depinde de precizarea pentru cine sunt făcute terminologiile, cine este interesat de folosirea unei anumite terminologii și cine studiază toate aceste aspecte (specialistul strict, specialiști în teoria cunoașterii, lingviștii etc.).

În știința rusă a anilor 70-80, studierea lingvistică a termenilor a fost realizată mulți ani în cadrul lexicologiei. Opinia despre monosemia termenului predomina în știință. Termenii trebuiau să constituie un sistem, să fie scurți și să aibă o definiție precisă.

Dar însuși termenul terminologie era polisemantic și se întrebuința cu două sensuri:

1. Terminologia ca ansamblu de cuvinte și îmbinări de cuvinte, ce denumesc obiecte speciale și exprimă noțiuni profesionale speciale;

2. Terminologia ca parte a lingvisticii, ce studiază ansamblurile de termeni, organizarea lor gramaticală și legile de funcționare.

La sfârșitul anilor 60, mai precis în 1967, lingviștii ruși, cu scopul de a evita confuzia între acești doi termeni (терминология si терминология), au propus introducerea unui termen nou терминоведение [31]. Această idee a fost susținută de unii savanți care subînțelegeau sub терминоведение o parte a științei care cercetează legile de funcționare a termenilor ce deservesc diferite sfere ale activității profesionale a omului [32, p. 7].

Deși, nu toți savanții ruși au acceptat această propunere. Ei argumentau refuzul lor prin faptul, că elementul grecesc -logos înseamnă, în primul rând, știință, domeniu al cunoașterii. De aceea, ei considerau termenul терминоведение ca unul incorect, deoarece el este mai îngust decât termenul терминология, și pentru că elementele термино- și -ведение sunt de origini diferite [33, p. 16]. Considerăm că purismul, adică tendința de a constitui termeni din elemente de aceeași origine, nu este întotdeauna justificat, sau chiar există cazuri când este pur și simplu imposibil. Astfel, Decondoll a propus înlocuirea termenului terminologie prin glosologie, pentru a evita unirea într-un cuvânt a elementelor de origine diferită: terminus – latinesc, logos – grecesc [24, p. 481].

Confuzia termenilor este inadmisibilă pentru orice domeniu și știința terminologică nu face excepție de la aceasta, ba chiar mai mult, teoria terminologică trebuie să servească drept exemplu pentru toate activitățile profesionale ce o aplică la necesitățile specialității concrete. De aceea, fiind de acord cu inovația introdusă de către savanții ruși, pe de o parte, și argumentele părții celelalte, propunem ca termenul terminologie să fie folosit cu sensul de totalitate de cuvinte sau îmbinări de cuvinte, ce exprimă noțiuni profesionale speciale, iar disciplina științifică al cărei obiect o constituie terminologia diferitor domenii ale activității profesionale a omului să se numească știința despre termeni sau știința terminologică.

Știința despre termeni cercetează sistemul de noțiuni terminologice ale diferitor ramuri științifice din punct de vedere a procedeelor lingvistice de exprimare a noțiunilor, de organizare Iogico-lingvistică a sistemelor de noțiuni și termeni. Aceasta ne permite să menționăm că obiectul științei terminologice îl constituie sistemele de noțiuni terminologice. Este imposibil de a studia procedeele lingvistice de exprimare a noțiunilor profesionale fără a pătrunde în esența lor. Pentru aceasta e necesară atragerea datelor acelor domenii profesional-tehnice, al căror sistem de noțiuni terminologice este cercetat de știința despre termeni.

Toate acestea ne permit să concludem, că știința terminologică are un caracter complex și interdisciplinar. Tot aici ar fi binevenit să subliniem caracterul lingvistic al științei în cauză. Analiza textelor profesionale speciale și a sistemelor de noțiuni terminologice nu trebuie să ignore caracterul lingvistic al științei despre termeni.

Unii savanți, vorbind despre obiectul științei terminologice, susțin că acesta constă în:

studierea formării și întrebuințării cuvintelor speciale, cu ajutorul cărora se marchează cunoștințele umane acumulate;

elucidarea trăsăturilor comune, proprii tuturor acestor cuvinte;

căutarea căilor optime de creare a termenilor noi și a sistemelor lor;

perfecționarea sistemelor terminologice deja existente;

căutarea faptelor universale, comune pentru terminologiile multor domenii;

generalizarea experienței de lucru a unor cercetători și școli [33, p.11].

Studierea literaturii speciale induce la concluzia, că nu toți specialiștii consideră știința terminologică drept disciplină autonomă, și nici disciplină teoretică. Pentru unii, știința despre termeni este o practică legată de simpla satisfacere a necesităților sociale, deseori asociate intereselor politice sau comerciale. Pentru alții, ea este o adevărată disciplină științifică, datorită multor altor specialități, dar totuși autonomă în măsura în care ea a putut să reformuleze și să sintetizeze o serie de principii pentru a-și constitui un câmp propriu.

M. T. Cabré de asemenea susține că interesul pentru știința terminologică naște din practică. În sec. XVIII-XIX, savanții sunt preocupați de înmulțirea denumirilor și necesitatea de a le ordona, considerând că o așa proliferare face comunicarea mai dificilă. Cu toate acestea, ei nu se interesează nici de natura conceptului, nici de bazele teoretice, care determină formarea termenilor noi [5, p. 29].

Preocupările teoretice referitor la natura termenilor apar mai târziu, când practica terminologică se organizează în unele domenii, și ele (aceste preocupări) sunt rezultatul acestei practici. E. Wüster a urmat această cale: savantul s-a interesat de Ie început de metodele de compilare și de normalizare terminologice, și, după aplicarea lor în Dicționarul multilingv al mașinii-unealtă [25], el s-a preocupat de aspectele teoretice ale termenului. Mai mult de 30 de ani separă teza sa de doctorat (1930) cu caracter practic de publicațiile sale teoretice. E. Wüster publică în 1969 Die vier Dimensionen der Terminologiearbeit [26], lucrare în care el expune pentru prima dată cele patru dimensiuni ale activității terminologice: domeniul de specialitate, limbile, obiectul (manipularea documentelor, utilizarea terminologiei, efectuarea cercetărilor într-un câmp conceptual) și gradul de abstracție. Opera sa teoretică, Einführung in die allgemeine Terminologielehre und terminologische Lexikographie [27], nu apare decât cu 10 ani mai târziu, în 1979.

Reflectând asupra terminologiei în cele două sensuri, R. Dubuc scrie că teoreticienii și practicienii au opinii diferite privitor la caracterul specific al terminologiei, și că aceste divergențe se explică prin faptul că terminologia se cuplează cu discipline, care au devansat-o, îndeosebi semantica, lexicologia și lexicografia. Pentru unii, terminologia nu reprezintă decât o metodă particulară de descriere a acestor discipline mai vechi. În aceeași sursă R. Dubuc susține, că terminologia este o disciplină derivată din lingvistică și cuprinde un anumit cadru teoretic pentru a ghida practica terminologică și un ansamblu de metode, ce au drept scop asigurarea validității produsului, pe care terminologia îl explică [9, p.1-3].

Deci, după R. Dubuc există diferite puncte de vedere despre ceea ce este terminologia, care sunt scopurile sale, locul pe care îl ocupă în panorama complexă a științelor. Pentru R. Dubuc, atât teoria, cât și practica terminologică deschid ușa unor poziții divergente, două din care sunt diametral opuse: una apără caracterul de disciplină autonomă a terminologiei dotată cu o teorie proprie; alta postulează, că terminologia nu este decât o practică, ce împrumută bazele sale teoretice de la alte discipline mai vechi.

Ultima poziție îi aparține lui J.C. Sager, care refuză să acorde terminologiei o autonomie întreagă în calitate de disciplină, dar, totuși, el nu neagă unele baze teoretice pe care se bazează practica terminologică. J.C. Sager susține că terminologia regrupează un anumit număr de practici care se referă la crearea termenilor, compilarea lor, descrierea lor și, în sfârșit, prezentarea lor sub forme diferite, imprimate sau electronice. Practicile, chiar cele care sunt bine stabilite, nu constituie o disciplină, dar nu se va nega lunga istorie a metodologiilor, care necesită la rândul lor baze teoretice ce vor justifica specificul lor. Disciplinele stabilesc cunoștințe despre lucruri, și, în așa fel, se justifică, pe când metodologiile nu sunt decât un mijloc de a obține un scop, fie în cazul terminologiei, un mod de a face ceva [21, p.1].

E adevărat, că analiza evoluției activității terminologice demonstrează, că cei care au făcut să avanseze cel mai mult terminologia sunt specialiștii; în schimb, trebuie să recunoaștem, că aspectele teoretice n-au cunoscut aceeași dezvoltare. Reflecțiile asupra teoriei și metodologiei cercetării terminologice sunt mai sărace în comparație cu practica lucrului terminologie și cu reflecțiile asupra eficacității, rentabilității și adaptării mai bune a acestei activități.

Terminologia ca disciplină care se interesează de compilare, descriere, prelucrare și prezentare a termenilor specifici domeniilor specializate, într-o limbă sau mai multe, nu este o activitate practică, ce se justifică în interiorul său, în afară de cazul când ea este destinată satisfacerii necesităților sociale legate, fie de o comunicare optimă între specialiști și profesioniști, cu sau fără ajutorul traducerii, fie de procesul de normalizare a unei limbi. Această concepție mai pragmatică și mai aplicată corespunde mai bine spiritului societății actuale. Reflecțiile epistemologice au cedat terenul unor poziții mai practice. Satisfacția cât mai rapidă și eficientă a necesităților reale de comunicare a înlocuit reflecția asupra principiilor care stau la baza atât a întrebărilor terminologice, cât și a modului rezolvării lor.

Această schimbare în felul de a vedea terminologia se explică după opinia M. T. Cabré prin modificările survenite în interiorul disciplinelor științifice și al societății. De la preocuparea specialiștilor pentru „forma corectă" (forma normalizată) la începutul sec. XX, marcată prin tendința de a privilegia elementele de formare greco-latine, specialiștii au trecut la un pragmatism mai mare. Această evoluție a dat prilej noilor orientări în lingvistica teoretică și un interes sporit pentru variația lingvistică. Ea a favorizat de asemenea aplicarea politicilor lingvistice în vederea amendării situațiilor de conflict și a permis terminologiei să joace un rol de prim plan în țările non-europene, de exemplu Canada și în federația canadiană, Québec. Dezvoltarea spectaculară a informaticii a schimbat radical metodele de lucru nu numai ale marilor organisme, dar și ale indivizilor [5, p. 34].

Iată de ce J.C. Sager, care nu consideră terminologia ca o disciplină autonomă pentru că ea nu dispune de o epistemologie proprie, recunoaște valoarea sa de disciplină aplicată originală din punct de vedere a funcțiilor pe care ea pretinde să le exerseze.

Deci, putem spune că teoria terminologică și în prezent provine și se dezvoltă din practică, experiență, care ea însăși este legată de rezolvarea problemelor de comunicare de ordin lingvistic.

În concluzie, între terminologie și domeniile de specialitate de care ea se ocupă există o legătură strânsă. Ea nu este un obiect, care se justifică în sine. Activitatea terminologică nu este o simplă compilare de noțiuni și denumiri. Terminologia servește științei, tehnicii și comunicării și trebuie să fie consecventă în această funcțiune. Specialiștii în diverse domenii și terminologii colaborează pentru a duce la bun sfârșit această sarcină de clasificare și normalizare a noțiunilor și termenilorîn fiecare disciplină.

Terminologia nu a avut intenția de a se înălța la rangul de disciplină; dezvoltarea pe care a cunoscut-o este rezultatul progreselor vertiginoase ale științei și tehnicii, precum și ale necesităților mereu crescânde de comunicare specializată între comunitățile de limbi diferite.

1.2. Istoriografia și lingvistica terminologiei

Progresul științific este însoțit în mod inevitabil de apariția cuvintelor speciale pentru a marca obiectele studiate. Dezvoltarea tehnicii, culturii, artei dă naștere cuvintelor speciale proprii domeniilor lor. Acest fenomen are loc în timp diferit, în diferite colțuri ale lumii și sub forma materială a diferitor limbi.

În ultimul timp, terminologia trezește un interes mare din partea lingviștilor și specialiștilor din diferite ramuri ale științei și domeniilor profesionale. Cercetătorii încearcă în continuu să sistematizeze, să unifice și să standardizeze lexemele speciale – termenii, ce desemnează noțiuni terminologice noi. De aceea, terminologiei îi este caracteristică dinamica și mobilitatea, fiindcă termenii noi apar datorită progresului tehnico-științific și schimbărilor cotidiene ce au loc în societate.

Apariția termenilor neologici este provocată și de faptul că toate domeniile de activitate umană sunt mereu în dezvoltare și de aici pornește necesitatea de a introduce pe parcurs unele modificări lexicale cu scopul perfecționarii terminologiei unui sau altui domeniu. Ne vom alătura opiniei Teodorei lrinescu [6, p. 121], care scrie în una din monografiile sale, că este cvasiunanim recunoscut că nici o terminologie științifico-tehnică (în cazul nostru, prima componentă se poate atribui științei dreptului, cea de a doua, justiției în partea ei „tehnică") nu poate fi perfectă, din diverse cauze: complexitatea și „elasticitatea" unor noțiuni; neputința semnelor lingvistice de a reflecta toate nuanțele și toate raporturile. Însă, în opinia domniei sale, aceasta nu înseamnă că terminologia ca instrument de comunicare nu poate fi mai mult sau mai puțin eficientă într-un domeniu de activitate social-umană de importanța celei justițiare. P. Iviă observă că dificultățile provocate de caracterul inadecvat al terminologiilor au pus în fața lingviștilor și a specialiștilor din orice domeniu sarcina ameliorării lor, datorie transmisă din generație în generație. lviă menționează la acest capitol: „Perfecționarea terminologiilor are loc în urma unui proces dublu: a progresului științei însăși, adică a înțelegerii tot mai clare a noțiunilor pe care le semnifică termenii și a aprofundării sporite a problemelor pur terminologice" [27, p. 18]. Iar „atitudinea de surpriză în fața unor realități lingvistice de o mare varietate și bogație este dublată de încercarea de a găsi reguli și criterii care să acționeze în sensul structurării și normării materialului lexical al diferitor domenii științifice" [1, p. 9 citat după 12, p. 14].

Terminologia oferă un sprijin deosebit comunității științifice. Accesibilitatea cît mai ușoară a informației este importantă nu numai pentru dezvoltarea întrun anumit domeniu, dar și pentru un schimb util între specialiști, iar exactitatea termenilor folosiți este esențială pentru schimbul corect de informații. În prezent știința și tehnologia devin tot mai mult interdisciplinare, însă paralel cu aceasta, progresul rapid în știință și tehnologie, ca și în modul de comunicare, impune restricții și chiar standardizarea unor forme ale limbajului. Terminologia este nevoită să recurgă la diferite științe: lingvistică, lexicologie, informatică, științele exacte deoarece terminologia presupune documentație, clasificare etc. Multidisciplinaritatea se referă la originea termenilor, la studiul fundamental ale conceptelor, la organizarea și transmiterea cunoașterii, la formarea informației științifice și în final la stocarea cunoașterii. Gleb Drăgan, vorbind despre importanța terminologiei în transmiterea cunoașterii, face referință la legenda Turnului Babel. lată fragmentul din Biblie:

„În vremea aceea era în tot Pămîntul o singură limbă și un singur grai la toți. Purcezînd de la răsărit, oamenii au găsit în țara Sennar un șes și au descălicat acolo. Apoi au zis unul către altul:"Haidem să facem cărămizi și să le ardem cu focl". Și au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. Și au zis iarăși:"Haidem să ne facem un oraș și un turn al cărui vîrf să ajungă în cer, și să ne facem faimă înainte de a ne împrăștia pe fața a tot Pămîntul". Atunci s-a pogorît Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și a zis Domnul: „lată, toți sînt de un neam, și o limbă au și iată ce s-au apucat să facă, și nu se vor opri de la ceea ce și-au pus în gînd sa facă. Haidem dar să ne pogorîm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul." [3].

Cu alte cuvinte, construcția Turnului Babel a fost posibilă deoarece toți utilizau o aceeași limbă, iar la baza ei a existat și o terminologie necesară coordonării și construirii turnului. Dumnezeu a sesizat tăria deosebită a unei limbi unice, deoarece, în loc să dărîme construcția, a ales soluția de a nu-i lăsa pe oameni să se mai înțeleagă [6, pp. 74-76].

Deci terminologia a existat din toate timpurile, s-a dezvoltat paralel cu omul și societatea. Insă doar in ultimele decenii a cunoscut o dezvoltare sistemică, cu discuții profunde la capitolul principiilor, metodelor și bazelor sale. Întemeierea și dezvoltarea terminologiei e legată de Cercul de la Viena și de E. Wüster, care a înființat institutul internațional INFOTERM și a fondat știința termenilor sau V.G.T.T. (Vienna General Theory of Terms). Ideile de bază ale acestei orientări pot fi găsite în Manifestul Cercului de la Viena [31]. Postulatele V.G.T.T. sunt produse sub formă de norme de ISO-1087, editat de AFNOR [1]. Wüster și adepții săi postulează unitatea științei și, din această cauză, diminuează pînă la zero importanța lingvisticii, stabilind ca limbaj unificator logica. Ca ideologi al universalismului, reprezentanții V.G.T.T. urmăresc să unifice ansamblul disciplinelor științifice. Adoptă o poziție terminologică strictă, după care conceptele științifice sunt incompatibile cu cele ale lumii cotidiene (poziția care nu coincide cu interpretări actuale ale terminologiei). Pentru a rezolva problema difuzării internaționale a științelor V.G.T.T. stabilesc norme internaționale (normele ISO), care preced elaborarea terminologiilor și care permit echivalența precisă de la o limbă la alta; aceste norme, admise de colectivitățile științifice și tehnice realizează unitatea dorită pentru știință.

Pe poziția V.G.T.T. se situează și alți cercetători de referință în dezvoltarea terminologiei cum ar fi H. Felber [10]; totuși acest autor admite că terminologia este un domeniu interdisciplinar și transdisciplinar.

Normele ISO pun accent pe nume în terminologii, iar postulatul nominal e influent în diverse teorii terminologice, în așa fel încît alte clase morfologice sunt raportate la forma nominală de expresie (este cazul logicii terministe, pe teoria căreia s-au fundamentat mai multe teorii actuale în Anglia sau în Franța (curentul nominalist).

O orientare modernă în terminologie este reprezentată de R. Koăourek [15]. În această orientare se depășește poziția terminologiei clasice (care ignoră dimensiunea sintactică a lexicului, ceea ce face din terminologii cataloage inerte) și se preconizează descrierea textelor; sunt urmăriți termenii cu distribuție regulată în texte (izotopie generică) și termenii cu distribuție neregulată (molecule semice). Se consideră că preocuparea pentru texte trebuie să conducă la reconsiderarea unor principii ale terminologiei.

Importanța textelor pentru termeni și terminologii este reflectată și de unele definiții lexicografice din dicționarele generale ale limbilor, atunci când se dau indicatori de domeniu, cum ar fi mar. (marină), cor. (coregrafie), electron. (electronică), rad. (radio, radiofonie), tel. (televiziune), text. (industria textilă) ș.a., indicatori care corespund tipurilor de discurs.

E de menționat că, anume specialiștii diferitor domenii de activitate umană au stat la originea teoriei terminologice și nu lingviștii cum ar părea în realitate. Întemeietorul teoriei generale a terminologiei moderne, cum am mai menționat mai sus, este considerat inginerul austriac Eugen Wüster (1898-1977), tot dînsul fiind și principalul reprezentant al Școlii din Viena. În 1931 Wüster prezintă la Universitatea de la Viena teza sa de doctorat Internationale Sprachnormung in der Technik, besonders in der Elektrotechnik [29]. În teză Wüster explică în ce constă sistematizarea metodelor terminologice, stabilește principiile de lucru asupra termenilor și schițează în linii mari metodologia prelucrării datelor terminologice. Traducerea tezei sale în limba rusă constituie o primă manifestare a interesului pe care îl suscită terminologia în domeniile tehnice și o dovadă a importanței în creștere acordate normalizării termenilor. În ex-URSS, savantul D.S. Lotte (1889-1950) creează școala terminologică sovietică. În 1931 Lotte [34] scria, că starea terminologiei tehnice este un obstacol serios în calea progresului tehnic, deoarece nivelul dezvoltării terminologiilor concrete nu corespunde progresului în domeniul tehnicii și științei [25, p. 28].

Guy Rondeau [19, p. 11] îl considera pe Lotte drept fondator al terminologiei ca disciplină științifică. În timp ce Lotte se ocupa de aspectele teoretice și metodologice, Wüster se ocupa de prelucrarea datelor terminologice dezvoltînd teoria sa generală a terminologiei doar către anii 70 a secolului XX. Insă Picht susține că anume teza de doctorat a lui Wüster este prima prezentare a teoriei terminologice [20,pp. 24-32]. Prima lucrare pur teoretică a lui Wüster Einƒührung in die allgemeine Terminologielehre und terminologische Lexikographie apare la Viena și New York în anul 1979 cu doi ani mai tîrziu după moartea sa. În această lucrare Wüster expune teoria generală a terminologiei, fundamentele Școlii vieneze [33].

În 1936 a văzut lumina tiparului monografia savantului rus E. Dressen [26, pp. 104-165] în care autorul a mai multor lucrări în domeniul teoriei și istoriei esperanto și altor limbi artificiale internaționale, susține că scopul termenului este de a reproduce în conștientul omului o închipuire pe cît se poate de completă despre obiectul științei și tehnicii cu toate calitățile și proprietățile sale. Dressen este primul care a insistat asupra importanței normalizării terminologiilor și a fost la originea primului organism internațional de normalizare – ISA (International Federation of National Standardizing Associations), fondat în 1926. ISA este înlocuit în 1946 cu ISO (International Standardizing Organisation).

Maria Teresa Cabré [5, p.27-29] distinge patru etape în dezvoltarea terminologiei moderne:

1. Originile disciplinei (anii 1930-1960). În această perioadă se pun la punct metodele activității terminologice care țin cont de caracterul sistematic al termenilor și apar primele texte teoretice ale lui Wüster și Lotte.

2. Perioada de structurare (anii 1960-1975). Aportul cel mai important este adus în această perioadă de informatica și tehnicile documentare. Apar primele baze de date și se observă primele activități de organizare internațională ale terminologiei. Terminologia începe să aibă un cuvînt important în procesul de standardizare a unei limbi.

3. Perioada de maturizare/avîntul (éclatement) (anii 1975-1985). Informatica continuă să se dezvolte și să-și aducă noi contribuții la dezvoltarea terminologiei, mai ales prin elementele de micro-informatică. Apar proiecte de amenajare lingvistică și terminologia devine tot mai importantă în procesul de modernizare a unei limbi și a societății.

4. Perioada actuală (de larges horizons) (din 1985 pînă în prezent). Se dezvoltă o adevarată industrie a limbilor, în care terminologia ocupă un loc important. Cooperarea internațională devine mai intensă și apar primele rețele internaționale care grupează diferite țări cu probleme comune. Crește efortul de standardizare și amenajare lingvistică.

După cum vedem, știința terminologică modernă începe prin anii 30 a secolului trecut, însă practica terminografică e mult mai veche. În civilizația occidentală descoperim deja în sec. XVI primele glosare specializate, monolingve sau chiar multilingve. Englezul John Rastell publică în 1527 Glossary oƒ Law Terms care este considerat cel mai vechi vocabular tehnic monolingv. Apoi apar în 1553 două lucrări flamande, manualul de retorică al lui Jan Van Mussem care cuprindea un Vocabularius van vremde termen și un Tresoor der Duytsscher talen al juristului Jan Van den Werve cu un glosar de termeni juridici străini [2, p.67].

În secolul XVIII Lavoisier și Berthollet realizează lucrări în domeniul chimiei, Linné în botanică și zoologie. În sec. XIX din cauza internaționalizării științei, savanții tot mai des exprimă părerea că sunt necesare reguli de formare a termenilor pentru fiecare disciplină aparte. Începînd cu 1906 Schlomann publică vocabulare tehnice în șase limbi [1, p. 22, 59].

Practica terminologică apare în rezultatul boom-ului informațional, care a provocat un interes sporit față de atribuirea unor denumiri corecte conceptelor create în știință și tehnologii și ar căror număr este în creștere continuă, precum și interesului pentru comunicare eficientă între diferite țări. În urma activității și practicii terminologice apar produsele terminologice: dicționare, vocabulare, glosare, lexicoane, tezaure, baze și bănci de date informatizate. Aceste instrumente sunt prin urmare folosite zi de zi de diferiți utilizatori. De exemplu, vocabularul terminologic sistematic monolingv unde sunt prezentate concepte din domeniul respectiv se folosește pentru activitatea în domeniul de specialitate. În vederea transferului de cunoștințe de specialitate într-o altă limbă se folosește un vocabular terminologic sistematic multilingv, care conține sistemul unificat de concepte pentru limbile implicate reprezentat cu ajutorul termenilor din diferite limbi incluse în vocabular. Pentru traducerea textelor se folosește dicționarul alfabetic care cuprinde termeni notați în ordine alfabetică și echivalentele lor în alte limbi. Tezaurele, fie monolingve, fie multilingve se folosesc pentru documentare și informare. Bazele de date, în funcție de structura și conținutul lor, pot fi utilizate în diferite scopuri: activitate în domeniu, traducere, documentare și informare, etc.

Deoarece interesul pentru știința terminologică naște din practică, diferite organizații își concep propriile dicționare. Astfel, în 1928 Comisia internațională a poliției criminale publică un Internationales kriminaltechnisches Wärterbuch german-francez [2, p. 88].

Reluarea activităților economice după al doilea război mondial dă naștere mai multor dicționare în domeniul economiei, afacerilor, băncilor, finanțelor și, de asemenea, în domeniul dreptului care trebuia să reglementeze lumea nouă. Astfel în 1949 apar trei lucrări: Terminologie juridique ƒrançais-allemand de A. Schreiber, Dictionnaire juridique et administratiƒ français-allemand de E.Weinhold și un Law Dictionary enlez-francez-german-spaniol de L. Egbert. În 1950 apar Dictonnaire juridique français-allemand de T. Piccard și Vocabulaire juridique ƒrançais-ang/ais-allemand de R. Homburg, urmate în 1951 de Handwärterbuch der franzäsischen Rechtssprache francez-german semnat de A. Wicher.

Cu anii numărul dicționarelor crește în continuu, fie vorba de lucrări monolingve, fie multilingve: în 1955 vede lumina tiparului Dictionary oƒ Legal Terms englez- spaniol/spaniol-englez de L. Robb; în 1956 A. Perraud publică Le Petit dictionnaire de droit, iar T. Quemner Dictionnaire juridique ƒrançais-anglais/anglais-ƒrançais; în 1957 apare dicționarul lui J. Bromberger Petit dictionnaire juridique; La Terminologie juridique ƒrançais-allemand/allemand-français de R. Renner et G. Haensch (1960), Wärterbuch der deutschen und franzäsischen Rechtssprache de M. Doucet (în 2 volume, 1960-1962), Deutsch-ungarisches Wärterbuch der Rechts- und Verwaltungssprache german-unguresc și vice-versa de A. Karcsay (în 2 volume, 1960-1963); în 1962 Law Dictionary al lui H. Mozley; în 1964 avem Dictionnaire juridique francez italian/italian-francez al lui M. Matteucci și Russisch-deutsches juristisches Wärterbuch de H. Kraft; Encyclopedic Dictionary oƒ Legal Terms rus-englez de M. Tchjivadze (1965); în 1966 apare Rechtslexikon de H. Hassenpflug și Wärterbuch der deutschen und italienischen Rechtssprache (în 2 volume) de G. Conte, în 1968 C. Creifelds publică Rechtswärterbuch, etc. [2, pp. 93-94].

Totuși, chiar dacă astăzi dispunem de un număr impunător de dicționare juridice, este foarte dificil de efectuat traducerea unui document juridic fără a avea un minim de cunoștințe în domeniul dreptului. La fel de complicat îi este și juristului fără cunoștințe bune de limbă în care își propune o traducere. Dicționarele bilingve oferă o informație limitată asupra termenului, de aceea, Gabrielle Smart în articolul său Le droit, une affaire d'interprétation des mots [10] consideră binevenită căutarea termenului în dicționarele de drept monolingve în ambele limbi (limba sursă și limba țintă) pentru a verifica sensul exact al termenului și a obține definiția lui în vederea găsirii echivalentului corect.

O orientare de maximă importanță la ora actuală este cea care privește relațiile dintre IA (Inteligența artificială) și terminologii, orientare care reunește specialiști din diverse domenii (informaticieni, specialiști într-un anumit domeniu științific sau în teoria cunoașterii, dar și numeroși lingviști de renume, cum ar fi F. Rastier, R. Martin).

Inteligența artificială se preocupă atît de ontologie a priori a domeniului științific de aplicare, de ansamblul primitivelor acestui domeniu, de achiziția de cunoștințe și de construirea unui sistem explicit, cît și de o problematică diversă ținînd seama de limbile naturale. Terminologia în IA este legată, oricum, de texte, deși există problema decupajului automatic al textelor.

În condițiile diversității preocupărilor în relația dintre terminologii și IA se rețin cîteva dintre cercetările efectuate:

(a) dezvoltarea Iingvisticii corpusului utilizînd băncile de date textuale;

(b) stabilirea unor sisteme de extragere automatică a termenilor ca TERMINO a lui David și Plante (ATO, 1990-1993) sau LEXTER al lui Bourigault [16];

(c) stabilirea unor bănci terminologice pentru obținerea unor date mai adecvate, cum se procedează în Franța, făcîndu-se distincția dintre „limba comună" și „limbile de specia|itate";

(d) analiza din perspectivă „internă" a specialistului întrun anumit domeniu științific sau tehnic, descriere reprezentată în IA (Nadine Gros, KOD) ș.a.

Se consideră în general, că legăturile dintre terminologie și IA pot duce la revizuirea anumitor postulate. Fiecare dintre aceste perspective moderne de studiere a terminologiilor ar putea fi de mare utilitate cercetărilor întreprinse în lume, dar informația complexă și specializată în același timp, ne face să considerăm această perspectivă ca un deziderat de viitor.

Studiul terminologiei apare ca necesar datorită dezvoltării tuturor ramurilor științei și specializării acestora și ca urmare a apariției a nenumărate noțiuni noi. Este necesară corecta interpretare a noțiunilor, precizarea diferențierii dintre cuvînt și termen, definirea cît mai completă a conceptelor și, în ultimă instanță, clarificarea diferenței dintre limbajul general și limbajul specializat. Aceste probleme sunt și mai complicate în cazul limbilor care nu sunt de circulație internațională, deoarece acestea trebuie să preia o cantitate apreciabilă de termeni, odată cu importul de tehnologii, tehnici și instalații. Asemenea termeni pot veni pe căi diferite, din diferite limbi cu circulație internațională și în acest mod pot conduce la confuzii. Din acest punct de vedere, ne alăturăm opiniei lui E. Pavel și C. Rucăreanu [5, p. 16] că, terminologia este o știința dinamică, în continuă transformare, dezvoltare și perfecționare.

Mai mult decît în limbajul obișnuit, comunicarea în limbajul de specialitate cere claritate și precizie. Noile concepte trec din limba în care au fost create în limbi din întreaga lume. Această trecere nu se face în mod organizat, ci de cele mai multe ori are loc în mod haotic. Un anumit concept, cu un anumit înțeles precis în limba de bază, poate deveni în limba care îl împrumută un neologism nepotrivit cu specificul acestei limbi, cu un înțeles greșit sau care prezintă ambiguități. Introducerea noilor concepte într-o altă limbă se face de multe ori prin mass-media de oameni care nu posedă o pregătire lingvistică sau de specialitate, prin dicționare, care nu întotdeauna sunt efectuate de traducători de cea mai bună calitate, prin firme străine, care vor să-și lanseze un anumit produs, uneori chiar prin specialiști, care însă nu sunt preocupați decît de spațiul lor restrîns de activitate. De multe ori nu se încearcă nici măcar o adaptare a cuvîntului străin, ci se copiază pur și simplu în forma lui inițială, deși nu se potrivește și nu se poate adapta gramaticii și vorbirii limbii autohtone. Este cazul nenumăratelor anglicisme introduse în informatică, în administrație, în comunicații, în electronică, în multe alte domenii din cercetare etc. Uneori, noi concepte apar sub forma unor inițiale (acronime), cărora nu li se explică sensul și proveniența acestora [5, p. 16].

Trebuie totuși să recunoaștem că noile concepte nu pot fi ignorate. Ele reprezintă de foarte multe ori cele mai noi cuceriri ale științei sau ale tehnicii și trebuie să ni le însușim, dacă vrem să fim la curent cu aceste noi cuceriri și realizări. Aici dezvăluim unul din rolurile de bază ale terminologiei, de a face o oarecare ordine în această problemă, de a da înțelesul corect noilor concepte, de a le adapta și a le da termeni cît mai potriviți cu legile organice ale limbii.

Concluzii

Între terminologie și domeniile de specialitate de care ea se ocupă există o legătură strânsă. Ea nu este un obiect, care se justifică în sine. Activitatea terminologică nu este o simplă compilare de noțiuni și denumiri. Terminologia servește științei, tehnicii și comunicării și trebuie să fie consecventă în această funcțiune. Specialiștii în diverse domenii și terminologii colaborează pentru a duce la bun sfârșit această sarcină de clasificare și normalizare a noțiunilor și termenilor în fiecare disciplină.

Terminologia nu a avut intenția de a se înălța la rangul de disciplină; dezvoltarea pe care a cunoscut-o este rezultatul progreselor vertiginoase ale științei și tehnicii, precum și ale necesităților mereu crescânde de comunicare specializată între comunitățile de limbi diferite.

Capitolul 2 : Terminologia informațională

Dezvoltarea rapidă a științei și tehnologiei moderne au deschis o noua epoca în istoria omenirii. Astăzi putem spune cu certitudine că secolul XXI a devenit un simbol al progresului tehnologic . Evident este faptul ca apariția tehnologiei informaționale , care a început cu începutul civilizației umane, a fost un drum lung de la gesturi , pina la comunicarea prin intermediul tehnologiilor avansate și a Internetului.

Una din condițiile cheie pentru dezvoltarea rapidă este industria ce isi extinde domeniul de aplicare al activitatii : îmbunătățirea căilor de comunicație , depozitarea și utilizarea informației . Inca din cele mai vechi timpuri comunicarea se facea în moduri diferite . Stramosii nostri pictau pe peretii pesterilor, indienii comunicau unul cu altul prin semnale emise de tobe și de fum . Militarii trimiteau mesaje secrete cu porumbii. Scrisorile și telefonul au apărut in următoarele etape de comunicare. Astazi principala metodă de comunicare este Internetul .

In prezent , nivelul de dezvoltare a tehnologiilor informaționale determină nivelul de dezvoltare a societății . Tendințele moderne de creștere a industriei calculatoarelor la nivel mondial necesită studierea terminologiei informationale. Practic, întregul vocabular din domeniul informational este legat în mod tradițional de țările vorbitoare de limbă engleză : punctul de plecare al epocii calculatoarelor este considerat 15 februarie 1946, cind oamenii de stiinta al Universitatii din Pennsylvania Statele Unite au inventat primul calculator electronic din lume cunoscut sub denumirea ENIAC. Proiect inceput inca în anii '30 . Prin urmare SUA poate fi considerata " patria " tehnologiilor informationale .

Nu este surprinzător faptul că, ca urmare a cooperării active în acest domeniu cu alte limbi, limba engleză are un impact semnificativ asupra formarii terminologiei informationale . În special, marea majoritate a termenilor din limba engleză din domeniul dat stau la baza terminologiei informationale din limba romana. Acest fapt ilustrează rolul tot mai mare a traducerii ca mijloc de comunicare între diferite țări, limbi și popoare . Astăzi, Statele Unite ale Americii sunt sursa primară de elaborarea și dezvoltare a tehnologiilor informaționale la nivel mondial .

În activitatea Tabanakova VD [38] subliniază faptul că procesele de informatizare progresive necesita traducerea adecvată a textelor relevante, dintr-o limbă in alta. În momentul de față , problema deosebit de actuala este traducerea termenilor informationali din limba engleză în limba romana. Aceasta este necesar pentru traducerea documentelor tehnice, literaturii.

Problema traducerii și percepției adecvate a vocabularului din domeniul informaticii, ia astfel o tot mai mare amploare atit pentru programatori cit și pentru utilizatorii de rind ai PC-urilor. Termeni utilizati anterior numai in discursurile specialiștilor din domeniul tehnic , au primit, astazi, distribuție pe scară largă în vocabularul limbii, în viața de zi cu zi a societatii moderne. De multe ori greselile de traducere a terminologiei tehnice duce la o percepție distorsionată a informatiei, erori în activități profesionale, probleme de comunicare .

Lingviștii, traducătorii mentioneaza că in limbajul științific din literatura de specialitate prevaleaza un numar mare de termeni, diferite tipuri abrevieri, construcții gramaticale. Cu toate acestea , aceasta nu este nici pe departe lista completă a caracteristicilor traducerii termenilor informatici. Astfel se acordă o atenție deosebită formularii concise și exacte a traducerii, precum si posesia cunoștințelor in domeniul în care se efectueaza traducerea.

Printre caracteristicile cheie ale traducerii literaturii tehnice se evedentiaza alegerea adecvata a sensului cuvintelor polisemantice în procesul de traducere. Analizând studiile facute în domeniul terminologiei , putem concluziona că dificultatea principala in traducerea literaturii de specialitate , în special, care conține termeni din informatica, sunt un număr semnificativ de acronime și abrevieri în acest domeniu, în special traducerea structurilor gramaticale complexe alegerea adecvata a sesurilor cuvintelor polisemantice , lipsa unui model unic de traducere textelor tehnice , structura morfologică și semantica a termenilor speciali, vocabular ce este actualizat in continuu și aspectul neologismelor . O abordare corecta a problemelor în procesul de traducere asigura o comunicare de succes.

2.1. Terminologia și informatica

Terminologie ca o disciplină și domeniu de cercetare este într-un proces de dezvoltare continua. Ea trebuie să se adapteze mereu la noi medii și contexte de cercetare : „L’importance accordée à la communication spécialisée a contribué à l’émergence de nouvelles professions langagières et force les professions langagières classiques à s’adapter à de nouveaux environnements de travail. „ [5,p.90]

Chiar de la inceput, terminologia a fost considerata un domeniu interdisciplinar in care informatica juca un rol important. Pentru Teresa Cabré [5,p.25-56], aceasta interdisciplinaritate a terminologiei implică relații cu mai multe domenii, cum ar fi lingvistica, comunicarea, traducerea, documentarea și informatica .

Relația terminologie – informatica este descrisa ca evolutie diacronică in patru etape conform T. Cabré. Prima etapa include software care utilizează numai baze de date fără capacitatea de a le analiza sau de a le manipula. A doua etapa consta in utilizarea unor aplicații, cum ar fi software-ul bazelor de date avansate, dicționare electroniceși sisteme de tradure asistata de calculator. Un nivel superior in evolutia informaticii constituie apariția sistemelor capabile să analizeze și să manipuleze bazele de date, aceasta fiind a treia etapa. Etapa finala de evolutie este reprezentata de sisteme – experti care incep sa utilizeze algoritmi si metode inteligența artificiala. Terminologul în munca sa este asistat de software care identifica și extrag termeni .

Teresa Cabré descrie relatia terminologie – informatica ca o relatie dubla in care primul aspect se referă la influenta tehnologiilor informationale asupra terminologiei, în timp ce al doilea aspect constă in influenta terminologiei asupra lingvisticii informationale.

O abordare diferita a relatiei terminologie – informatica o descriu Silvia Pavel și Diane Nolet in lucrearea Précis de Terminologie aux Outils de travail en terminologie : „Grâce à l’informatisation intégrée de ses outils et de ses produits, l’activité terminologique est devenue une composante majeure de l’industrie de la langue et un intermédiaire essentiel dans l’atteinte des objectifs de mondialisation des produits et services dans la société moderne […]. „ [17, p.84]

Ulterior relatia terminologie – informatica și evolutia sa au fost descrise si actualizate și de alți autori, cum ar fi Daniel Gouadec, care considera informatica aplicata in terminologie ca un domeniu separat pe care-l numeste terminotica și în spațiul german Klaus – Dirk Schmitz confirma influenta informaticii asupra terminologiei.

2.2. Aparitia calculatorului – scurt istoric

Secolului XXI este numit pe bună dreptate epoca informației, revoluției informaționale, la baza careia este viteza fără precedent al volumului de transmitere a datelor, precum si dezvoltarea de noi tehnologii. Cu toate acestea, noi nu trebuie să uităm că observate informații și progres tehnologic are premisele obiective .

Evoluția de-a lungul secolelor a mass-media conține multe evenimente cu adevărat epocale, printre care : inventarea telegrafului ( 1847g. ), telefonului ( 1870g. ), radioului ( 1895g. ), telegrafului fără fir ( 1922g. ), televiziunii ( 1930) . În 1946, în St Louis

Sistem radio stabilit ( SUA ) , care este considerat a fi strămoșul sistem de comunicații mobile. Ei au pavat calea pentru următoarea senzațional evenimente : apariția calculatorului, astfel in 1940 apare primul computer, denumit pe scurt CNC (Complex Number Calculator), proiectat de catre cercetatorul american George Robert Stibitz si finalizat in cadrul Bell Telephone Laboratories.

2.3. Terminologia informationala

Terminologia informationala este un set de termeni și acronime utilizate în domeniul informaticii. Terminologia informationala cuprinde în special termeni , concepte, tehnici, standarde, produse – software sau hardware, precum și aplicații practice din informatica.

Încă de la începuturile sale în 1950, domeniul informaticii este sursa unui numar mare de neologisme, de multe ori împrumutate din limba engleză. Aceste neologisme împrumutate sunt utilizate în mod obișnuit în jargonul profesioniștilor dar și a publicului larg.

2.4. Funcționalitatea și instituirea normei literare în terminologia informaticii

Abordare problemei normei literare în terminologiile specializate – subansambluri ale vocabularului tehnico-științific – se poate face sub diverse aspecte. Obiectivul pe care îl urmărim aici este de a vedea în ce mod se realizează norma literară într-o terminologie de specialitate concretă – informatica – acceptînd norma în interpretarea ei plurivalentă, ceea ce permite de a se ”vorbi de un sistem de norme ale limbii literare: lexicale, frazeologice, morfologice, sintactice, derivative, ortografice” [ Stilistică, 1990, p. 340 ]. Acestea reprezintă, de fapt, părți constituiente ale normei literare în ansamblul ei, de aceea vom păstra denumirea de normă pentru fiecare din aspectele acesteia.

Spre deosebire de alte domenii de activitate, domeniul la care ne vom referi – informatica, inclusiv tehnica de calcul – este relativ tînără însemnînd circa cinci decenii de dezvoltare. Domeniul dat se carecterizeză printr-un dinamism deosebit de pronunțat și are un impact revoluționar practic asupra tuturor celorlalte domenii de activitate. În consecință, se înregistrează o adevărată ”erupție” de termeni noi, care manifestă o tendință tot mai certă de ”evadare” din vocabularul specializat al informaticii în vocabularul literar mediu și chiar în cel comun (vezi structura vocabularului limbii române [ Coteanu, 1975, p.104]. Acest fenomen este caracteristic, în general, pentru termenii tehnico-ștințifici [ Băda-Vrînceanu, 1988, p. 277-284 ], fiind însă cu mult mai pronunțat la termenii de informatică și la cei circumscriși noilor tehnologii informaționale. Gradul de pătrundere a termenilor informatici în uzul general fiind deosebit de înalt, este foarte important de urmărit în ce măsură se realizează legătura dintre terminologia informaticii și ansamblu vocabularului ”(…) prin fondul lexical comun, cu tot ce implică el ca structură fonologică, morfologică etc” [ Coteanu, 1975, p.104]. În acest caz este vorba de funcționalitatea normei literare generale (în terminologia de specialitate), care, împreună cu norma stilistico-funcțională, formează norma literară tratată, însă dintr-un alt punct de vedere [ Stilistică, 1990, p. 334 ]. Un interes și mai mare prezintă deosebirile dintre termenii de informatică și ansamblul vocabularului, ceea ce se datorește acțiunii normei stilistico-funcționale în terminologia informaticii. În general vorbind, termenii tehnico-științifici, spre deosebire de cuvintele din lexical comun, se caracterizează printr-o ”semnifică adaptată la temele pe care și le propun să le exprime, printr-o frecvență mai mică și (…) prin tendința de a utilize sistemul de derivare ți compunere într-un mod propriu spre a-și asigura rigoarea de care au nevoie” [ Coteanu, 1975, p.104].

După E. Coșeriu, norma include modelele implimentate deja istoricește, prin tradiție, cu ajutorul tehnicilor și etaloanelor oferite de sistemul limbii [Stilistică, 1990, p. 334]. În acest context interesul nostrum sporește datorită faptului că tocmai acum în terminologia informaticii are loc practice formarea ”tradiției” – stabilirea și instituirea normei sub toate aspect acesteia . Este deci foarte important de a vedea în ce măsură modelele de normă (în devenire) din terminologia informaticii vor corespunde cu sistemul limbii. Terminologia informaticii parcurge exact faza oportună pentru operarea unor ordonări teminologice în scopul de a se evita tendințele de norme care vin în contradicție cu sistemul limbii și a nu se permite literalizarea acestora. Vorbirea informaticienilor, a specialiștilor în materie (”ideolectul informatic”), nu întotdeauna de îngrijită și conform diverselor subnorme literare, este cea care tinde actualmente să instituie modele terminologice în informatică. Manifestarea și tendintșele de instituire a unor anumite norme în terminologia informaticii vor fi considerate în conformitate cu prof. E. Coșeriu despre funcționalitatea tribotomică a limbii, în care locul și destinația normei ( ca ansamblu de norme) este bine stabilită în raport cu sistemul limbii și cu vorbirea [Stilistică, 1990, p. 334].

2.4.1 Norma ortoepică și norma ortografică. Cuvintele preluate din limbajul general și instituie – prin terminologizare – cu sens specializat în informatică nu prezintă îndeobște dificultăți nici de pronunție, nici de scriere, ele urmînd ortoepia și ortografia generală ( ex.: memorie, adresă, acces, bibliotecă, bloc, cheie, cîmp, decizie, document, intrare, ieșire, listă, lucrare, proces, volum, mașină, ș.a). Aceeași situație este și cu termenii preluați pentru uzul informaticii din vocabularul tehnico-ștințific general în care au o largă circulație (de ex., argument, algoritm, cifră, număr, cilindru, car, ciclu, circuit, cod, cub, pană, proces, sistem, simbol, stație ș.a). Aici nu vorbim despre cauzele care au implicat terminologizarea și/sau preluarea unor atare cuvinte /(exemplele de termeni au fost extrase, în principal, din două lucrară terminologice de informatică [cf. DINF, MDPI]).

Aproximativ aceeași sitiuație se constată în cazul termenilor împrumutași din limba franceză sau introduși după modelul francez, aceștia fiind foarte ușor ajutați la modelele românești, avînd și o transparență semantică atît prin temă, cît și prin formative ( de ex., imprimantă, fișier, octet, asamblor, magistrală, interpretor, interfață, birotică, informatică ș.a).

Cele mai mari dificultăți de pronunție prezintă termenii împrumutați în special din limba engleză. Asemenea termeni înregistrează mai multe forme de circulație sub aspect ortoepic. Cît privește scrierea acestora, este respectat deocamdată principiul etimologic, nu cel fonetic, termenii respectivi fiind scriși ca în limba de orogine, adica în engleză ( de ex., computer, software, hardware, display, scanner ș.a), fapt menționat, bunăoară, și în ”Prefață” la DEX-S: ”Unele (cuvinte, este vorba de fapt de termenii de specialitate înregistrați în DEX-S – n.n) sînt încă în curs de așteptare la pronunțarea romînescă. De aceea, s-au înregistrat cîteodată și două feluri de pronunțare, mai ales la termenii proveniți din engleză”, Anumiți termeni englezești, care circulă în limbajul informaticienilor, crează prin ortografia lor originară probleme atît de pronunție, cît și de scriere, inclusiv la formele lor flexionare și la cele de pluralul (de ex., byte, display, frame, computer, software, hardware, driver, etc).

2.4.2 Norma lexicală. În cadrul normei date se pun mai multe probleme dintre cele mai complexe: problema sinonimelor, problema împrumuturilor, problema concizieie termenilor, problema polisemantismului, problema sistemicității termenilor, problema gradului de implimentare (”implimentanța”). Aici ne vom interesa doar cîteva dintre problemele menționate.

Este știut faptul că în terminologie, spre deosebire de limbajul beletristic, sinonimie constituie o carență. Ceea ce se constată în în ultima vreme este că în situația cînd există un termen românesc (sau evasi-romînesc cum este cazul cu termenul imprimantă cu o puternică motivare autohtonă datorată temei imprim) și unul străin (de regulă, englezesc) se preferă tot mai mult cel de-al doilea, chiar și atunci cînd termenul românesc are deja o tradiție (implimentanță) și o relevanță suficientă.

Exemple : imprimantă printer; octet byte; trasator plotter; rastru rastermagistral; disc flexibil floppy disc; tampon buffer; magistrală bus; cadru frame; grupare cluster; catalog director; calculator computer; disc rigid hard disc.

Involuția de fapt a termenilor menționați aici trebuie analizată în contextual atitudinii față de împrumuturile străine, în speță din engleză. Tendițele de împrumuturi nejustificate și de instituire a acestor împrumuturi drept modele unice de utilizare reprezintă un fenomen alarmant pentru lexical informatics românesc sub aspectul dezromanizării acestuia. Opinia noastră este că în multe situații terminologice nu se operează o analizp suficientă a posibilității de redare în românește sau prin mijloace adiacente limbii române a noilor noțiuni ce apar în lumea informaticii. Adeseori nu se ține cont de importanța unui limbaj adecvat care trebuie să satisfacă o serie de cerințe de ordin instructiv-educativ, nevalorificîndu-se bogatele valențe derivatele ale limbii noastre. De foarte multe ori factorii extralingvistici sînt cei ce fac să apară în limbă formații lexical inutile , de împrumut, făcînd să sporească numărul barbarismelor.

2.4.3 Norma morfologică. La acest capitol ne interesează tipurile de structure ale formațiilor teminologice din informatică. Termenii simpli (unimembri) constituie aproximativ 20 % din totalul de termeni.

Termenii unimembri adaptați în limba română dintr-o altă limbă, radicalul păstrîndu-se cel din limba de împrumut, el nefiind transparent în română, adică nu este un cuvînt al limbii române, înregistrat, productiv și funcțional în română mai înainte, sau, dacă și există, are un sens cu totul diferit, astfel încît el nu produce unui vorbitor de română o asociație adecvată noțiunii desemnate.

Exemple: entranță (fr. entrance); sortanță (fr. sortance); rutină (engl. routine); corutină (engl. coroutine); digitizare (engl. digitization, fr. digitization ); organigramă (fr. organigramme); partiție (fr. partition); tablet (engl. tablete); tabulare (engl. tabulation); translatare (fr. translatation).

Deosebit de productiv în terminologia de informatică este sufixul –tor/-or care formează nume de agent de la verbe.

Exemple: Comparator ( a compara); codificator ( a codifica); compilator ( a compila); calculator ( a calcula); utilizator ( a utiliza); delimitator ( a delimita); conector ( a conecta); editor ( a edita); formator ( a forma); interpretor ( a interpreta).

Formate de termen românesc (din verbe încetățenite în limba română), aceste formații terminologice comportă o mare sugestivitate, precum și larga productivitate derivativă a sufixului –tor/-or pentru terminologia tehnico-științifică în general, în care formează termeni ce sînt, de regulă, substantive neutre.

Se atestă un număr mare și variat de termeni reprezentînd infinitive lungi în –are/-ere/-ire (de ex., actualizare, administrare, adresare, climatizare, comutare, aleniere, copiere, deviere, definire, depășire). În unele cazuri coutilizarea sufixelor –are/-ție permite delimitarea acțiunii de rezultatul acesteia (documentare a programului și documentației a programului; macrodefinire și macrodifiniție)

Termenii preluați după modelul francez, dar care se încadrează perfect în limba română datorită, în primul rînd, radicalului relevant.

Exemple : imprimantă (fr. imprimante, engl. printer); fișier (fr. fichier, engl. file); bilbiotecar (fr. bibliothecaire, engl. librarian); octet (fr. octet, engl. byte); tampon (fr. tampon, engl. buffer).

Se constatǎ o mare frecvență a derivatelor verbale în –iza (climatizare, egalizare, jurnalizare, normalizare, epuizare, optimatizare).

E de remarcat, în primul rind, larga utilizare a elementelor de compunere (inițial, mai puțin finale), precum și a prefixelor neologice și a sufixelor românești productive în termenii unimembri ( cf. bi-, co-, mini-, mono-, micro-, meta-, semi- video-, macro-, post-,–teca, etc.).

Exemple : banăteca; bibliotecar; bitastare; postprocesor; programatecă; preprocesor; prepaginare; preprocesor; macroprogramare; metaasamblor; microcalculator; microprogramare; minicalculator; monoprogramare; semiduplex; relocare; videomemorie.

Deosebit de productiv în terminologia de informatică este sufixul –tor care formează nume de agent de la verbe.

Exemple: calculator; codificator; comparator; delimitator; compilator; conector; concentrator; translator; utilizator.

Constituite pe teren românesc (din verbe încetățenite în limba română), aceste formații terminologice comportă o mare sugestivitate (evocativitate), confirmînd ”virtuțiile expresive” ale limbii noastră [Mădescu, 1986, p.27], precum și potențial derivative al sufixului –tor în terminologia tehnico-științifică în general, cu ajutorul lui formîndu-se, de regulă, substantive noastre.

Din păcate, urmărind evoluția terminologiei informatice aproape două decenii, au constatat o deraiere de la sufixarea cu –tor în favoarea preluării unor termeni din engleză care la fel sînt nume de agent formate în engleză din verbe cu sufixul –or, echivalentul lui –tor din română (loader, plotter, driver, computer, timer, printer, server ș.a.). Una dintre soluțiile de evitare se putea servi modelul francez, care ne permite păstrarea radicalului englezesc acceptabil sau tolerabil (pentru că nu întotdeauna se poate calchia tema unui termen de împrumut sau găsi relevantă semantic). Bunăoară, termenul englezesc scanner poate folosit în română în forma scanor (cf. fr. scaneur), pentru că, pe de o parte verbul a scana este înregistrat în DEX-S, iar pede altă parte, sufixul –tor este sinonim cu –or , ultimul asigurînd și o concizie în comparție cu posibila formă scanator (în unele cazuri circulă ambele variante, de ex., trasator-trasor). O situație similară este cu dubletul server-servor (cf. fr. serveur), acesta comportînd în plus o transparență semantică prin radicalul serv. Sufixul –er este utilizat în română, el însă formează cu precădere nume de agent din substantiv analizabile în română [ Coteanu, 1975, p.158].

La termenii plurimembri vom constata cîteva modele mai specific, Astefel, la termenii bimembri se întîlnesc formații în care fie determinativul, fie determinatul este un termen englezesc ( în special, cînd acesta nu are un echivalent sugestiv în română).

Exemple: compatibilitate software; depanare hardware; software de aplicații; system on-line; bit de paritare.

Sînt caracteristice construcțiile apozitive, cu suprimarea propoziției de, în care este vizibilă influența modelului englez și a celui francez. De ex., cod mașină, (cf. engl. machine code, fr. code machine ), limbaj mașină (cf. engl. machine language, fr. langage machine).

Unele structuri paratactice (cu elemente juxtpuse) reprezintă iarăși analogii după modelele englez și francez. De exemplu, disc dublă-față (cf. engl. double-facedisk; fr. disque a double face), system timp-real (cf. engl. real-time system; fr. systeme temps reel).

Se atestă și unele formații terminologice obținute prin conversiune, în special prin substantivarea adjectivului. Exemple: bistabil, -li (forma scurtă a lui circuit basculant bistabil), conversațional (- mod de prelucrare pe calculator), executiv.

2.4.4 Abrevierile. Un capitol aparte în terminologia inforamticii îl constituie abrevierile. O caracteristica importanta a termenilor tehnici este utilizarea abrevierilor, în majoritatea reprezentînd abrevieri englezești.

Exemple: Denumiri de limbaje de programare(cf. BASIC, FORTRAN, C, MODULA, SNOBOL);

Denumiri de asociații și conferințe(cf. BNP, cf. engl. ACM, AFIPS, CODASYL);

Denumiri de forma de reprezentare, coduri(cf. EBCDIC, KO);

Denumiri de sisteme,tehnologii, rețele șitehnici de prelucrare(cf. ALOHA, INTERNET, TRINITRON, UNIX, WINDOWS, XGA);

Denumiri de echipamente și tehnlogii informaționale (cf. PC, CD-ROM, EGA, VGA);

Forme de echipament și tehnologii informaționale (cf. AMSTRAD, APPLE, COMPAQ, IBM).

Denumirea categorică a abrevierilor englezești își se explica in felul urmator:

denumirile de limbaje de programare sînt venite cu precădere din lumea informatică anglofonă, ele reprezentînd nume proprii ce nu pot fi modificate (traduse);

abrevierile reprezentînd denumiri de tehnologii, tehnici, sisteme de prelucrare, deși multe sînt traductibile, au fost preluate în formă engleză atît pentru faptul că acestea au deja o răspîndire foarte largă și în alte limbi, cît și pentru a facilita asimilarea noțiunilor și conceptelor, care s-ar complexifica în cazul elaborării (prin traducere) și al impunerii unor abrevieri românești;

utilizarea pe larg a abrevierilor din limba engleză este în consens cu o anumită tradiție înregistrată și în domenii conexe informaticii, precum electronica, telecomunicațiile.

Abrevierile englezești se folosesc pe larg în calitate de determinative în formații terminologice plurimembre cu determinat românesc (de ex., memorie ROM, tehnologia MOS, codul ASCII ș.a.).

Modelul ce tinde a se institui tot mai pregnant în calitate de normă este acela de a utilize abrevierile englezești fie ca entități, fie ca determinative pentru formații românești ai termenului (de ex., ROM, FIFO, ASCII, , VLSL, LIPS, CAD, PC, XT, BNP, RAM, HDD, etc.: memorie ROM, cod ASCII, microcalculator PC/AT, limbajul PL/I ș.a.). Există și unele încercaări reușite de a forma abrevierile românești ( cf. PAC – poiectare asistată de calculator, engl. CAD – computer assisted design).

2.4.5 Norme și standardizare. Fnalitatea activității de normare la terminologie este standardizarea terminologiei, adică ordonarea termenilor de specialitate și fixarea lor în lucrări special numite standard de terminologie cu caracter obilgatoriu pentru utilizarea în literatura informatică și didactică, în documentația tehnică aferentă diverselor produse, echipamente, tehnologii etc., în literature de specialitate, în dicționare terminologice ș.a., ceea ce reclamă un înalt nivel de cerințe față de terminologia standardizată . ”Standardul este un document stabil prin consens și aprobat de un organism recunoscut care funcționează pentru utilizări commune și repetate, reguli, prescripții sau caracteristici referitoare la diferite activități sau la rezultatele acestora, în scopul obținerii unui grad optim de ordine într-un context dat” [Standardizare, 1996, p.5]. Este și mai important de remarcat că standardizarea terminologiei este adeseori considerată o condiție prealabilă a standardizării produselor [Standardizare, 1996, p.5]. Deci, se poate vorbi și despre anumite scopuri comerciale care stau în spatele standardizării terminologiei. Iată de ce este necesar ca orice activitate de normare a terminologiei, din perspective utilizării acesteia, sa fie precedată de elaborarea unor criterii bine fundamentale de ordonare a terminologiilor. Aceste criteria pot fi de ordin lingvistic [Даниленко, 1972, p.6-7] sau extralingvistic [Суперянская, 1989, p.129-133].

2.4.6 Experiența de standardizare în domeniul informaticii din România. Se pot delimita două etape ale standardizării în domeniul terminologiei informatice românești (sau cum este denumit mai larg domeniul – cel al tehnologiei informației); pînă la 1990 și după 1990, [Standardizare, 1996, p.15]. Standardele din prima etapă nu erau însă riguros identice cu standardele interneționale. Situația persist pînă în prezente, multe dintre acele standard fiind în vigoare și astăzi; ele vor fi înlocuite în timp de standard române identice cu standardele internaționale. După 1990 structura stabilită cu standardizarea termenilor informaticii a devenit Comitetul Tehnic ”Terminologie în tehnologia informației” din cadrul Institutul Român de Standardizare. Ceea ce s-a realizat după 1990 este ”…rolul muncii informaticienilor, cercetărilor științifici…,; lingvistici nu intervin decît pentru a transpune aceste cunoștințe în tiparele limbiii și la respectarea regulilor terminologice” [Standardizare, 1996, p.15]. Dăm mai jos cîteva exemple de standartizare a termenilor informaticii cu unele comentarii care denotă modul de respectare și atitudinea față de ceea ce recomandă standardele de terminologie [cf. Standardizare, 1996].

A informatiza, informatizare ,acești doi termini sînt standartizați ca echivalent pentru engl. to computerize și computerization și pentru fr, informatiser și informatization. Totuși dicționarele de informatică, inclusiv cele două ediții DEX, au proliferat în română termenii a computeriza și computerizare. Acesta pentru că în respectivele dicționare s-a acceptat termenul computer, respins în standartele de terminologie.

Calculator ,este echivalentul românesc standardizat pentru engl. computer și fr. ordinateur.

Copie imprimantă ,este termenul practice neacceptat de nici un dicționar de informatică. S-a preferat formația româno-engleză copie hard (cf. engl. hard copy; Fr. copie papier).

Echipament, hardware: software , aici este vorba de standartizarea în română a celor doi termini englezești ”dificili” – hardware, software – primul avînd și un echivalent românesc – echipament. Francezii au soluționat altfel problema celor doi termini – materiel și, respectiv, logiciel.

2.4.7.Imprumuturi

Începând din 1989, deschiderea spre Occident a făcut ca vocabularul limbii române

să anexeze un val de cuvinte noi aparținând unor domenii foarte variate. Astfel, în domeniul economiei, agriculturii, administrației, finanțelor, comerțului, dar mai ales al informaticii, numărul termenilor împrumutați recent este din ce în ce mai mare. În majoritatea lor, aceștia nu au echivalente în limba română, fiind împrumutați o dată cu realitățile pe care le denumesc; există însă și cazuri în care termenul împrumutat este un dublet al unui termen existent. Majoritatea termenilor recent intrați în limbă sunt împrumuturi mai ales din engleză. Numărul mare de împrumuturi, ca și forma sub care circulă termenii respectivi în limbă au dus la unele proteste; astfel, influența pe care o exercită aceste limbi, dar în special anglomania este considerată de unii un pericol pentru limbă și chiar pentru specificul nostru național.

Este cert că marea majoritate a acestor împrumuturi au fost necesare, lucru pus în evidență și de faptul că mulți dintre termenii aparținând strict anumitor domenii au intrat și în uzul publicului larg. In special termenii din domeniul informaticii, care sunt astăzi cunoscuți de un număr din ce în ce mai mare de vorbitori.

Exemple : atachment , add-in , bit , browser , chipset , computer , download , device , desktop , driver , e-mail , hard-disc , inbox , laptop .

Concluzii

Concluzia generală care se impun este aceea de a se conjuga eforturile specialiștilor de informatică, ale lingviștilor și ale logicienilor în scopul de a sesiza, analiza, reglementa, otpimiza, elabora diverse formații terminologice pentru uzul informaticii și, acolo unde se impune, de a stabili anumite tendințe de instituire a unor modele, a unor evasinorme de îmbogățire/extindere a vocabularului informatic, care vin în contradicție atît cu sistemul limbii române, cît și cu tradițiile formării terminologiei tehnico-științifice românești, ducînd la o profesionalizare excesivă a limbajului informatic, la complexificarea înțelegerii și ”învățării lexicale” [ Băda-Vrînceanu, 1988, p. 278 ] a noțiunilor și a conceptelor informaticii. Rolul lor de autoritate, în acest sens, ar putea să-l aibă Asociația Română de Terminologie, din carei obiective cităm: ”crearea cadrului pentru uniformizarea terminologiilor de specialitate și pentru formarea lor eficientă pentru accesul la informație” [ TermRom, 191, p. 3].

Capitolul 3 : Terminologia informatională

3. l. Relația terminologiei informatice cu limba comună

Terminologia informational este intr-o strinsa legatura cu limba comună fiind in schimburi reciproce: mai intii, cuvinte ale lexicului general suferă un proces de terminologizare în domeniul informaticii pentru ca apoi, prin utilizarea frecventă în mass-media, internet, termenii capata sensuri noi, fiind folositi nu doar intr-un domeniu specializat, dar si la nivelul limbii comune.

In prezent informatica este unul dintre cele mai dinamice domenii ale cunoașterii umane, înregistrând, pe zi ce trece, progrese tot mai mari, cu importante consecințe și de ordin lingvistic se remarcă eforturi întreprinse chiar din interiorul domeniului de o serie de experți – usability experts, pentru diminuarea stresului ivit la contactul cu noua tehnologie și cu terminologia caracteristică (sau ceea ce în engleză se numește technostress, în scopul sporirii accesibilității pentru utilizatorul de rând.

Astfel, terminologia informationala (in special calcul si imbogatirea terminologiei romane din terminologia informationala din limba engleză, franceza) utilizeaza următoarea „strategie”: crearea termenilor prin folosirea cuvintelor uzuale, caracteristica distinctivă pentru acest tip de terminologie. Așa cum arata și I. Meyer 2004, “majoritatea termenilor informatici sunt metafore, preferându-se analogia cu realități familiare. Spre exemplu, mouse este, cu siguranță, mult mai atractiv pentru vorbitorul comun decât X-Y position indicator, denumirea inițială a termenului.”

Limbajul informatic da impresia că nu este vorba de un stil științific, ci de unul literar. Se dezvoltă chiar un limbaj informatic colocvial – computerezat, folosit, așa cum arăta A. Ștefănescu 2002, atât de specialiști, cât și de nespecialiști.

Dezvoltarea sensurilor, în cazul terminologizării în domeniul informaticii a unor cuvinte aparținând, la origine, limbii comune ar avea loc conform urmatoarei evolutii:

– terminologia informatică preia, la nivelul discursului specializat, cuvinte din limba curentă, cărora le extinde sensul (cuvinte din limba comună dobândesc, așadar, accepții științifice). În cazul terminologiei informatice românești, când modalitatea de îmbogățire a ei pe filon englez este calcul semantic, astfel când termenii sunt traduși printr-un cuvânt al lexicului general căruia i se atribuie, după modelul limbii-donator, sensul specializat informatic, are loc o refacere a traselui metaforic.

– sensul nou, strict științific, dobândit de cuvinte mai vechi în limbă, în urma unor transferuri semantice, după modelul limbii engleze suferă, prin apariția în texte adresate publicului larg, o despecializare, o diluare în diferite grade, de la simpla aproximare a sensului informatic a., până la adăugarea de conotații b.

Pentru realizarea studiului am utilizat în primul rând surselor din internet, studiind termeni informatici pe o perioadă determinată intre anii : 2010-2014. De cele mai multe ori există posibilitatea deducerii unor mecanisme și „strategii” ale modificării/evoluției semantice, în momentul în care, în cazul unităților analizate, sunt detectate la nivelul textelor schimbări ale preferințelor contextuale. V. Nyckees 2000 afirma: “a detecta o modificare de sens înseamnă a detecta în texte o modificare a regulilor de uzaj”.

Am analizat textele cu grad redus de specializare, sau nespecializate (în domeniul vizat – informatica) așadar, am selectat corpusul făcând apel la sursele din Internet. Tipul de discurs vizat a fost, deci, cel de vulgarizare, puțin specializat, făcut de specialiști în grade diferite pentru nespecialiști.

Studiul constă în compararea sensurile dezvoltate de termeni în contextele de limbă comună cu definițiile de dicționarele generale și propunând, în momentul în care sunt respectate anumite criterii de frecvență și de durată a atestărilor pentru un anumit sens, revenirea la definițiile de dicționar și înregistrarea acestuia.

În urma cercetărilor se observa o serie de caracteristici ale termenilor informatici care migrează spre limba comună, ceea ce face posibilă desfășurarea analizei pe următoarele coordonate:

1. termeni exclusiv informatici, sau termeni al căror domeniu de origine este informatica și care nu se regăsesc și în structura conceptuală a altor domenii de specialitate.

ex.: OFF-LINE, ON-LINE, A ACCESA, ș.a.

2. termeni interdisciplinari (așadar termeni care se regăsesc în structura conceptuală a mai multor domenii) și a căror imagine în limba comună trebuie dezambiguizată, contextul oferind de cele mai multe ori indicii asupra domeniului de proveniență. Indiciile constau în alți termeni despecializați aparținând domeniului. Când aceste indicii nu sunt prezente sau sunt inutilizabile (trimițând, în același timp, spre mai multe domenii), un factor important este gradul de sensibilizare a societății față de respectivul domeniu.

ex.: A NAVIGA, A PROCESA, INTERFAȚĂ, VIRUS/A VIRUSA, ș.a.

3. termeni informatici originari în limba comuna a căror utilizare frecventă dincolo de discursul specializat duce la dezvoltarea unor sensuri noi.

ex.: PROTOCOL, CÎMP, VIRTUAL, A VIZITA, A GĂZDUI, ZONĂ ș.a.

În continuare vom analiza cele trei direcții formulate, propunând, pentru fiecare, analiza unor exemple:

3.1.1. Termeni exclusiv informatici

ACCESA apare în DCR 1997 [5]. doar sub marca inform. cu sensurile „a avea acces", „a intra într-o rețea, într-un program", oferind un exemplu din Dilema: „ Sau poți accesa în bănci de date mai speciale, respectând una dintre dogmele libertariene: libera circulație a informațiilor. Birocrații vor fi însă acolo, încercând să te blocheze cu parole și coduri. Dar pentru asta există hackeri. «Datoria» lor este, înainte de toate, să treacă de coduri și parole.” [D. 134/95 p. 14]; DEXI 2007[4] îl înregistrează cu sensul informatic de „a pătrunde într-o bază de date, în memoria unui computer, într-un program, într-un site web etc. în diverse scopuri”, dând ca exemplu „Nu pot ACCESA informațiile de pe hard. "; MDN [10] înregistrează pentru ACCESA sensurile informatice de „a avea acces " / „ a intra într-o rețea, într-un program" / „a obține o instrucțiune din memorie pentru a o executa”, fără a da exemple de contexte; DEX '09 înregistrează verbul ACCESA cu sensurile (inform.) „a apela date sau informații "/ „a face funcțional "/ „ a intra într-o rețea, într-un program oferind ca exemple contextele: „nu pot ACCESA informațiile de pe dischetă”; „a ACCESA o bancă de date” [3]; NODEX îl înregistrează neînsoțit de marcă diastratică, fiind imposibil de decis dacă sensurile sunt uzuale sau specializate: „a face funcțional "/ „a folosi”, fără a oferi niciun exemplu de context [13].

Dintre dicționarele care îl înregistrează pe ACCESA, DEXI 2007 oferă o definiție completă, termenii informatici la care aceasta face apel (BAZĂ DE DATE, MEMORIE, PROGRAM, SITE) regăsindu-se, de asemenea, înregistrați sub marca inform.

De remarcat că DEXI 2007 și MDN2000 înregistrează, pe lângă sensul informatic și sensurile secundare (generale) de „a avea acces la ceva”, „a dispune de… " (ultimul fiind consemnat doar de MDN) oferind contextele „a ACCESA fondurile pentru investiții” (MDN), respectiv „țările aderante pot ACCESA fonduri europene" (DEXI), tip de contexte pe care îl vom discuta în analiza sintagmatică.

În momentul migrării termenilor în limba comună se poate remarca o interpretare superficială, o aproximare sau o diluare a sensului informatic, ca urmare a apariției lor în texte adresate publicului larg.

Ceea ce numim aici simpla diluare se referă la gradul inferior al acestui proces, când interpretarea superficială a sensului științific la nivelul vorbitorilor obișnuiți nu este însoțită de modificări conceptuale considerabile; vorbim, așadar, de păstrarea în limitele sensului denotativ și a nodului dur al sensului specializat, fără asocierea unor valori conotative .

Pe lângă sensurile specializate, informatice, înregistrate de unele dicționare și atestate în internet, ACCESA dezvoltă în texte și o serie de sensuri noi, ca urmare a unor transferuri metaforice sau metonimice, posibil, sub influența limbii engleze.

ACCESA este înregistrat de DCR 1997, DEXI 2007, MDN 2008, dicționare care oferă pentru sensul specializat al lui ACCESA exemple de context precum REȚEA, PROGRAM, (BAZĂ DE) DATE, MEMORIE (A UNUI COMPUTER), SITE WEB ș.a.

Utilizați în comunicarea reală, termenii ajung în vecinătăți lingvistice mai libere [P. Lerat 1995: 29], suferind o lărgire de sens, cu mențiunea că, totuși, „la reférence a un concept par des non-spécialistes renvoie encore, a ce stade, a son sens terminologique particulier" [ I. Meyer și K. Mackintosh 2000: 202]:

Exemple : a)„Numai saptamana trecuta au fost ACCESATE 130.138.445 de pagini, fata de 115.371.749 de pagini vizitate in luna ianuarie." [ 1 ];

b)„ Informații complete privind diferitele tipuri de viză pentru călătorie în Statele Unite puteți obține accesând pagina http://travel.state.gov/visa “[ 2] ;

c)„Toate formularele sunt în format PDF/XLS și pot fi ușor accesate și imprimate.” [3];

d)„ Un alt site de succes, pe locul șase în topul accesărilor la categoria Educație, este referat.ro cu 167.349 vizitatori, 191.887 vizite și 1.050.064 afișări.”- [ 4].

Lipsa de precizie și aproximarea sensului este demonstrată și de faptul că în contextele citate, ACCESA poate admite parafraze și/sau înlocuirea cu sinonime din limba generală. Uneori, în text sunt prezente sinonime reprezentate de alți termini informatici.

ACCESA se refera atât la rețea, program, bază de date, dar poate ajunge, cu ajutorul limbii comune în contexte diferite.

Exemple : a)„Stream foarte bun: imaginile afisate prin accesarea unui post local tv sunt suficient de clare. " [ 5 ] , ACCESA = a recepționa (un post TV);

b)„ … care derulează cu ajutorul institutului de cercetare al lui Mircea Tudor diferite proiecte culturale (emisiunea poate fi accesată pe site-ul http://www.romania-actualități.ro la secțiunea Arhivă la emisiunea Maraton de duminică.” , [6] ACCESA = a urmări; a căuta (emisiuni pe Internet);

c) „Aplicatia este disponibila GRATUIT pentru abonatii RCS & RDS care au contractat si televiziune si internet fix si poate fi accesata de pe dispozitive conectate la reteaua Digi Net sau Digi Net Mobil.“ [ 7] , ACCESA = a viziona, a urmări;

d) „Procesul de accesare si monitorizare a informației cu scop precizat, are loc folosind elemente de cunoaștere specifice fizicii cuantice ca dualitatea particula-unda,efectul non locativ, potențialul energetic, ordinea implicită, entanglarea cuantică, acordat cu conștiința la nivel uman si cel al campului unificat.” [ 8 ] , ACCESA = a obține;

e)„Posibilitatea accesării paginii Arhivelor Naționale ale României (http://www.arhivelenationale.ro), dovedește interesul Arhivei pentru promovarea mai ușoară a documentelor prin internet, prin crearea unei arhive digitale on-line care să promoveze identitatea românească în Europa.” [ 9] ACCESA = a consulta, a cerceta, a studia, a examina, a se informa asupra;

f) „Blogger este cea mai accesată interfață pentru publicarea de tip blog. În prezent este deținut de Google și operează sub domeniul blogspot.com.” [ 10] , ACCESA = a căuta (pe Internet);

g) „Angajații pot accesa serviciile medicale oriunde pe teritoriul României.” [ 11] , ACCESA = primi, a obține; (cu regim prepozițional) a avea dreptul să beneficieze de, a li se permite să beneficieze de, a putea beneficia de.

Contextele de mai sus sunt reprezentative pentru manifestarea unui grad maxim al diluarii sensului specializat.

ACCESA se întâlneste des în contexte precum credit, finanțări, bani, card, fonduri, ș.a, termeni care aparțin domeniului economico-financiar. Informatizarea sistemului bancar a condus la contactul între cele două terminologii (chiar dacă doar la nivelul limbii comune) și implicit la dezvoltarea de sensuri noi. De la ACCESAREA sistemelor informatice ale automatelor bancare sau a sistemelor informatice de încasări, tranzacții bancare, și plăți ș.a., s-a ajuns la dezvoltarea unor sintagme precum ACCESAREA de fonduri, ACCESAREA banilor, ACCESAREA cardului, ș.a.

Cu toate ca astfel de exemple se întâlnesc și în limba engleză („Do you need to access fast money, a quick decision from a UK based Direct Payday lender?” [12] ) nu putem afirma cu exactitate că avem de-a face cu împrumuturi de sens, deoarece principalele dicționare generale ale limbii engleze nu înregistrează nici contextele, nici noile sensuri dezvoltate ca urmare a contactului acestui termen informatic cu termenii despecializați aparținând domeniului economico-financiar, prin intermediul resurselor internet. Fenomen intilnit si în limba română, ceea demonstreaza o inovație semantic realizată în interiorul limbii române și nu împrumuturi din limba engleza.

Prin derivare se creează contexte precum ACCESAREA creditelor/ fondurilor/ împrumuturilor/ ș.a. Exemplu : “Cum sa accesezi fonduri europene pentru IMM-uri la SMEs How To.“ [ 13 ]. Tot astfel, de la ACCESAREA sistemelor informatice s-a ajuns la ACCESAREA plăților. Exemplu „Crescătorii de animale pot depune cereri pentru accesarea plăților naționale directe.”. [ 14 ]

Evoluția sensurilor conduce ca ACCESA sa apăra în combinații cu termeni care implică conceptul de BANI.

Exemple : a)„Reprezentanții APL din sudul țării se pregătesc de accesarea banilor europeni” [15] BANI;

b) „Un memoriu justificativ realizat «din birou» poate duce la accesarea unei sume mari de bani, însă, la momentul implementării proiectului, acele costuri supradimensionate, activități și lucrări fără justificare practică, imposibil de realizat în termenele propuse, vor duce la eșecul beneficiarului în finalizarea proiectului.” [16] SUMĂ DE BANI;

c) „Accesarea fondurilor comunitare este condiționată de elaborarea de către Statele Membre a unor Programe Operationale care să indice domeniile ce necesită sprijin financiar din partea UE.” [ 17] FONDURI;

d)„Care sunt conditiile pentru accesarea unei finantari pentru cumpararea unei masini si cat dureaza primirea finantarii?” [ 18] FINANȚĂRI

ACCESA apare și în contextul PROGRAM, astfel A ACCESA se foloseste pentru orice fel de program.

Exemplu : „Accesarea programului Norton Management din Windows…” [19].

3.1.2. Termeni interdisciplinari

3.1.2.1.VIRUS este înregistrat în DEX 1998 și în majoritatea dicționarelor generale cu un sens medical “Agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase; toxina acestui agent. “ [1]

Un numar mic de dicționare generale înregistrează și sensul informatic al lui VIRUS este menționat numai de MDN “program cu efecte distructive asupra calculatoarelor.”[10]; de DCR2

“Program distructiv care ◊ „îmbolnăvește” computerul ◊ „Patru versiuni ale programului informatic Microsoft Word au fost «infectate» cu un virus, au anunțat surse din cadrul companiei Microsoft.” Cotid. 13 IX 95 p. 4. ◊ „Un «virus» a deturnat cursa leu-dolar.» D. 147/95 p. 4; v. și R.l. 6 XII 96 p. 1.” [5] si de DOOM 2

“vírus1 (program de computer)”[5].

Exemple : a)“Doua firme de securitate ale internetului au declarat ca in ultimele zile serverele de publicitate Yahoo au imprastiat virusi catre mii de utilizatori, din pricina infiltrarii unor hackeri pe reteaua de reclame a acestui site. “ [20]

b)“Daca site-ul tau este virusat, el poate constitui punct de distribuire a virusului catre alte siteuri, catre alte computere, prin simpla accesare a siteului. Ia gandeste-te: 10.000 de accesari ale unui site virusat inseamna 10.000 de potentiale victime.” [21]

c)“Virusii ascunsi in reclame postate pe site-uri par a fi una dintre cele mai eficiente metode de atac folosite de escrocii cibernetici.” [22]

Este de mentionat că în sursele din internet este atestat nu numai sensul din informatică al lui VIRUS, dar si sensuri figurate astfel în DEX '98 (1998) ca “Sursă a unui rău moral”, în NODEX (2002) ca “Factor care provoacă o contagiune morală”[13], în DN

ca “Agent de contagiune morală”[11], în MDN (2000) ca “sursă de contagiune morală” si în Scriban (1939) ca “Veninu contagiuniĭ morale: virusu anarhiiĭ”[15].

De cele mai multe ori contextul ne oferă indii despre domeniul de proveniență al termenului, de exemplu : “Infectarea computerului cu un virus dintr-un mesaj de poștă electronică rău intenționat poate fi evitată prin utilizarea unui program actualizat antivirus și prin atenția acordată deschiderii atașărilor fișiere și linkurilor pe care se face clic din mesaje.” [23] Cotextul ne oferă ca indicii de proveniență (în acest caz informatic) „ computerului ", “poștă electronică”, “program actualizat antivirus” și „ atașărilor fișiere și linkurilor pe care se face clic din mesaje ".

Uneori, totuși contextul nu ne oferă indii despre domeniul de proveniență al termenului, de exemplu : “Dezastrul civic si educational provocat de virusarea cercetarii umaniste n-a fost nici astazi reparat in premise sau consecinte. Universitatile de stat ramin cel mai putin reformate institutii ale Romaniei postcomuniste, ca rezultat al curmarii violente a traditiilor interbelice. Pe scurt: n-avem prea multe repere pe drumul gindirii.” În exemplul dat, deoarece nu avem niciun indiciu despre domeniul de proveniență, consideram domeniul de – informatica.

3.1.2.2.A NAVIGA, termen interdisciplinar fiind intilnit atit in limba comuna cit si in limbajul specializat al informaticii, prin urmare poate fi deosebit doar prin context. DEX '98 (1998) defineste A NAVIGA ca “1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave.” [1]; NODEX (2002) :” 1) (despre nave, aeronave) A se deplasa pe apă sau prin aer.”; iar DN (1986) :” 1. A călători, a merge pe apă (cu o navă). ♦ (Despre o navă) A pluti, a merge pe apă. 2. A zbura, a pluti în aer.”

Exemple : a)“Cluj-Napoca: Corabia lui Tezeu a navigat spre Trofeul Transilvania la TIFF 2013” [24].

b) “VASA – corabia regala ce a navigat doar 1 300 de metri” [25].

“Compania a anunțat că Ibis-167, cel mai recent model de balon care a fost proiectat pentru Project Loon, a terminat o lungă călătorie în jurul Pământului care a durat 22 de zile. Navigând în straturile înalte ale atmosferei și ocolind Pământul în zona sudică a oceanelor Pacific, Atlantic și Indian, zborul-record al balonului Ibis-167 le-a oferit cercetătorilor Google informații noi despre performanțele îmbunătățirilor hardware aduse acestei platforme aeriene și despre eficiența algoritmilor de predicție a curenților aerieni de care un balon are nevoie.” [26]

In exemplele date contextul este marcat de cuvintele :”corabie”, “corabia regala”, “balon”, “o lungă călătorie în jurul Pământului”, “straturile înalte ale atmosferei’, “ocolind Pământul”, “zona sudică a oceanelor Pacific, Atlantic și Indian”, “zborul-record al balonului Ibis-167”, “platforme aeriene”, “curenților aerieni”, in care termenul A NAVIGA comporta sensul de calatorie cu o nava sau cu o aeronava.

A NAVIGA sub marca inform. Inseamna “A te "plimba" cu ajutorul unui browser prin multimea paginilor web disponibile pe Internet, in cautarea informatiilor dorite “ [ 27 ]

Exemple : a) “Pașaport pentru a naviga online – o necesitate în viitorul apropiat” [28]

b) “Moldtelecom: Acum poți naviga Gratuit pe Internet direct de la TV” [ 29];

c) “Știri bune pentru toți utilizatorii Cartelă Moldcell – fani ai Internetului! Dacă ești printre ei, te poți bucura din plin de libertatea de a naviga pe net noaptea-ntreagă, la doar 8 lei! Căci acum opțiunea e disponibilă și la Cartelă, și la Abonament, și la Business Moldcell.” [ 30 ].

In exemplele date contextul este marcat de cuvintele :”online”, “Internet”.

3.1.3. Termeni informatici cu originea în limba comuna

3.1.3.1.A VIZITA, care în contexte precum INTERFAȚĂ, PROGRAM, BAZĂ DE DATE, APLICAȚIE, SITE, SISTEM, ECHIPAMENT DE CALCUL, MANUAL DE INSTRUCTIUNI ș.a. îl traduce pe englezul (to) visit, are în limba română o serie de sensuri mai vechi, uzuale in DEX '09 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului.; in MDN (2000) 1. a face cuiva o vizită. ◊ (despre medici) a face un examen medical unui pacient. 2. a examina o situație făcând o descindere la fața locului; a inspecta. 3. a merge să cunoască o localitate, o expoziție, un muzeu etc.)

Exemple : [31] a)“… o putere care poate să oprească omenirea pe malul prăpăstiilor sau să o împingă în fundul lor. O oră întreagă, cât a ținut vizita mea, am crezut că asist la un concert melodios, și, când a fost ca să mă retrag, îmi zise: — Domnul meu, deșteptarea …” Lamartine de Vasile Alecsandri

b)“… intra vremelnicește în independență naturală; supunându-se pe urmă la legi, ei păstrează totdeauna pomenirea slobozeniei lor. În vreme când ne îndeletniceam a vizita biserica și priveam toate amănuntele, cu acel interes ce-l deșteaptă un monument istoric de care multă vreme ai auzit vorbind, văzurăm venind către noi …” Tismana (Încheiere) de Grigore Alexandrescu

c)“… toate îți cuprind cu putere simțirile, și omul cel mai fără iluzii se crede transportat într-o altă lume. Ca să lăsăm un suvenir de vizita noastră, ne scriserăm numele pe o coloană care lucea de mii de steluțe, ca acelea ce licăresc dimineața pe un mal de zăpadă. Dar picătura …” Polovraci de Grigore Alexandrescu

d)“… Unui cioclu de Cincinat Pavelescu Eram pe moarte, și-ai venit Să-mi faci o vizită grăbit, Ia bolnăvește-te mai greu! Să-ți întorc vizita” Unui cioclu de Cincinat Pavelescu

e)“Dacă doriți să vizitați Comisia Europeană, vă recomandăm să contactați departamentul care organizează prezentări generale și vizite de grup.” [32 ]

A VIZITA ajunge ca în domeniul informaticii să calchieze, după modelul limbii engleze, sensul specializat de (computing) to go to a website on the Internet Oxford Advanced Learner's Dictionary, obținut ca urmare a unei extinderi metaforice, de exemplu “For more information, visit our website. “ [33] A VIZITA devine, așadar, termen informatic. Prin utilizarea frecventă în texte adresate publicului larg, termenul începe să intereseze din nou limba comună, suferind inevitabile imprecizii, simplificări, largiri de sens. Prin despecializare, sensul devine pentru vorbitorul obișnuit (în principal despre computere) ușor de utilizat, de folosit, ușor de învățat, de înțeles, mai ales de către nonexperți. În acest moment este foarte probabil ca sensul să fi suferit o atare evoluție atât ca urmare a unui factor extralingvistic, concretizat în interesul publicului pentru respectivul termen, care este un fenomen general în mai multe limbi, dar și ca urmare a unui calc semantic după modelul limbii engleze. Verbul A VIZITA apare în aceleași contexte în care apare verbul “to visit” din engleză, iar, în unele cazuri, când determinarea devine redundantă, concentrează, de fapt, sensul acestui verb.

Exemple : a)“Bine ați venit! Vizitați site-ul nostru.” [35 ]

b)“Avem bucuria sa va anuntam ca am lansat noua varianta a site-ului nostru.” [36 ]

3.1.3.2.PROTOCOL termen originar inca din 1535–45, acesta insemna “ earlier protocoll < Medieval Latin prōtocollum < Late Greek prōtókollon orig., a leaf or tag attached to a rolled papyrus manuscript and containing notes as to contents.” [ 36 ]. Intii atit termenul in limba engleza cit si in limba romana inseamna dupa cum este mentionat in DEX '98 (1998) “1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate.”[1].

Exemple : a)“26.10.2011 Lansarea portatului web a Protocolului Diplomatic de Stat și plasarea informației privind procedurile de acreditare și înregistrare a vehiculelor misiunilor diplomatice” [37]

b)“Protocolul de la Kyoto, care succedă Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, este unul dintre cele mai importante instrumente juridice internaționale în lupta împotriva schimbărilor climatice. Acesta conține angajamentele asumate de țările industrializate în vederea reducerii emisiilor lor de anumite gaze cu efect de seră, responsabile pentru încălzirea globală. Emisiile totale ale țărilor dezvoltate trebuie reduse cu cel puțin 5 % în perioada 2008-2012, în raport cu nivelurile din 1990.”[ 38]

c)“Mese și meniuri regale. Protocol, rafinament și bun gust” [ 39]

d)“Ceremonialul creeaza cadrul si atmosfera în care urmeaza sa se desfasoare raporturile dintre interlocutori / parteneri. Protocolul codifica regulile care guverneaza ceremonialul, al carui obiect este de a oferi fiecarui participant prerogativele, privilegiile si imunitatile la care are dreptul. Ceremonialul si protocolul garanteaza egalitatea în drepturi a partenerilor, care permite fiecareia dintre ei sa-si faca auzita în mod liber vocea. si unul si celalalt impun curtoazia care trebuie sa guverneze raporturile între oamenii de buna credinta. Ceremonialul si protocolul guverneaza, de asemenea, negocierea, încheierea si intrarea în vigoare a unor documente / acte specifice. Ambele au o incidenta zilnica asupra vietii si activitatii de afaceri.

e)Protocolul pune problema regulilor care determina ordinea de precadere între parteneri.” [40]

O data cu dezvoltarea impunatoare a tehnologiilor informationale, are loc transferarea termenului PROTOCOL din limba comuna in domeniul informaticii, asadar PROTOCOL inseamna “convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme.” [MDN (2000) ] ; “Set de metode de transmitere a informatiilor prin Internet. Fiecare protocol, inainte de a fi dat in utilizare, este documentat prin intermediul unui RFC.” [41]

Exemple : a)“HTTP (Hypertext Transfer Protocol) este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informațiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul "implicit" al WWW. Adică, dacă un URL nu conține partea de protocol, aceasta se consideră ca fiind http.” [ 42]

b)“Protocolul Internet (sau IP din engl. Internet Protocol) este un protocol prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediu Internetului. Fiecare calculator (cunoscut sub denumirea de „gazdă”), are pe Internet cel puțin o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele din rețea. Când cineva trimite sau primește informații (de ex.: poștă electronică, pagini web) mesajul este împărțit în blocuri de mici dimensiuni denumite pachete. Fiecare pachet cuprinde adresa expeditorului și pe cea a destinatarului. Fiecare pachet este trimis, prima dată la un calculator-pasarelă, care înțelege o mică parte din internet.” [ 43]

Concluzii

Principala cauza a producerii modificărilor de sens a termenilor este una extralingvistică, informatizarea, fenomen care a cuprins foarte repede toate domeniile, așa că ne putem aștepta ca mulți termeni informatici să fie transferați nu numai în limba obișnuită, ci și altor terminologii (prin intermediul limbii comune, sau nu).

In urma studiului se observa urmatoarele categorii caracteristice ale termenilor informatici:

1. termeni pur informatici, adica termeni originari din informatica.

2. Termeni interdisciplinary, termeni care se gasesc in mai multe domenii si doar contextul ofera indicii asupra domeniului de provenienta.

3. Termeni informatici cu originea inlimba comuna.

Concluzii generale

În societatea modernă noul își face apariția pretutindeni, fie că este vorba de civilizația materială sau de cea spirituală. Pentru a comunica avem posibilitatea de a utiliza termeni deja existenți. Formarea noilor unități lexicale se supune întru totul normei dominante, convențiilor gramaticale, morfologice, sintactice, ortografice ale sistemului general al limbii.

Strategiile neologice diferă în funcție de disciplină. În cazul științelor consacrate, terminologia existentă va impune reguli mai stricte și termenii noi trebuie să se integreze sistemului în care pătrund. Dimpotrivă, în cazul științelor noi, neologia poate fi mai originală, mai îndrăzneață.

Terminologia unei discipline nu este o stare, ci un proces niciodată încheiat. Pe parcursul perioadei de creare a unei discipline noi, formele lexicale, dar și sensurile, sunt oarecum fluctuante: termeni mai noi sunt utilizați alături de alții deja consacrați sau chiar arhaici, împrumuturi circulă alături de formații autohtone. În plan semantic poate persista o oarecare nedeterminare, care permite reajustări, ajungându-se uneori până la întrebuințarea termenilor într-o accepțiune ușor diferită de aceea a autorului lor. Pe măsura evoluției unei discipline, terminologia se fixează, stabilitatea ei depinzând de volumul de comunicare. O dată cu popularizarea ei, termenii trec în domeniul public și pot deveni elemente ale vocabularului uzual.

Noile concepte, ca și invențiile materiale, se realizează pe baza unor realități tehnice sau științifice care le sunt anterioare : astronautica, de exemplu, s-a putut dezvolta plecânduse de la cunoștințele acumulate în astronomie, navigație și aviație. Cert este ca termenii proprii științelor ce servesc drept punct de plecare unor discipline noi vor fi integrați în terminologia acestora (chiar și un nespecialist poate identifica în vocabularul astronauticii termeni provenind din aviație și astronomie). În afară de aceasta, unele discipline științifice de prestigiu influențează întreaga gândire a unei epoci, termenii lor cunoscând o largă difuzare. Astfel, în epoca mașinilor cu abur, mai multe discipline și-au articulat terminologia în jurul noțiunii de energie. Astăzi, electronica și informatica împrumută și generează o serie de termeni folosiți în cele mai diverse discipline. În contextul socio-difuzării, un termen va cunoaște o perioadă de lansare, apoi de extindere a folosirii lui în domeniul în care a apărut și în alte domenii, următoarea etapă fiind una de îmbogățire a sensului și, apoi, eventual, de pătrundere în vocabularul uzual.

Tendința de internaționalizare a terminologiei științifice și tehnice a devenit azi foarte puternică. Evoluția modalităților de creație lexicală este determinată indirect de internaționalizarea cercetării, de comercializarea pe piețe din ce în ce mai largi a produselor științei și tehnicii, de publicitate și, în mod direct de organismele de standardizare terminologică.

Din studiul realizat în domeniul terminologiei informationale se constata ca evoluția impunatoare a domeniilor socio-economice conduce la cresterea enorma a rolul terminologiei tehnice. Astăzi terminologia reprezinta grupul lexical care se dezvoltă rapid,fiind sursa principală de îmbogățire a vocabularului limbii.

Principiile de elaborare, de structurare și ordonare a terminologiei urmează să răspundă cerințelor pe care trebuie să le satisfacă termenul și terminologia în general, pentru ca ambele să-și realizeze destinația. Principiilor relevate în lucrare sunt următoarele: precizia, concizia, sistematicitatea. Aceste pricipii trebuie să asigure cît msi plenar consensul terminologiei de specialitate cu spiritul limbii române și cu tradițiile de formare a terminologiei tehnico-științifice românești, pe primul plan punîndu-se valorificarea resurselor limbii române.

Termenul contractează două funcții – funcția dominativă și funcția de reflectare (motivare) – de egală importanță. Dacă prima funcție este în general obiectivă, cea de a doua este o precondiție la realizarea de către termen a destinației sale. Funcția de reflectare este cu mult mai greu de îndeplinit, în special cînd este vorba de neologisme. Pentru că este necesară captarea în termenul-cuvînt (mai exact, în lexemul-radical) semnificației de bază a noțiunii redate de termen, astfel încît termenul să sugereze și sp informeze, fie și în linii generale, vorbitorul de limbă asupra semnificativului. Aici este vorba și de realizarea unui prim act de cunoștere asigurat de termenul- cuvînt relevant în sensul că acesta oferă unui neinițiat o primă reprezentare a noțiunii desemnate. De regulă, funcția dată poate fi pusă în acțiune prin procedee cunoscute, precum clcul lingvistic, identificarea de lexeme adecvate ca ‘suporturi minimale ale semnificației , t‘ transparente, și aplicarea la acestea a mijloacelor morfologice proprii limbii, tradiționale, fie prin captarea în lexeme sugestive a semnificațiilor principale, fie prin valorificarea lexemică a elementului constructiv esențial al semnificativului ( în special, cînd este vorba de denominare de aparate , dispozitive și echipamente) etc.

In terminologia românească informationala se intilnesc citeva dificultati care necesită desfășurarea unei activități constante în domeniul terminologiei. Dintre acestea se enumera:

a.Prezenta sinonimiei terminologice atit în dicționarele generale și în literatura de specialitate;

b.Persistența sinonimelor terminologice – fie că este vorba de un cuvînt împrumutat și de echivalentul său românesc, fie de circulația a doi sau mai multor termeni românești care sunt sinonime;

c.Necesitatea explicitării unor aspecte dee ordin psiholingvistic în cazul acceptării sau al respingerii a unor termeni din limbajul comun

d.Creșterea rapida a termenilor de împrumut (indeosebi de origine engleza), care,din cauza absentei echivalentelor in limba româna, împrumuta termeni din alte limbi;

e.Caracterul neunificat al multor termeni în dicționarele de terminologie informatică;

Compararea mai multor termeni informatici românești cu termenii similari din limbile romanice înrudite, analiza modului în care au fost arătați termenii englezești în romanice respective ne-a făcut să reflectăm asupra importanței pentru terminologia informatică românescă de a prelua unele modele reușite și firești și pentru limba noastră. Credem că trebuie să se țină cont în permanență de experiența acestor limbi romanice în domeniul terminologiei informaticii.
Relevanța acestui studiu provine din necesitatea de a analiza caracteristicile termenilor tehnici originari din domeniul informaticii , pentru a identifica diferenta intre termeni ce fac parte din diferite categorii , fie termeni pur informatici, fie termeni interdisciplinari sau termeni din limba comuna care cu timpul sint folositi de publicul larg in viata cotidiana.

Bibliografie:

AFNOR, Terminologie, Norme X03-003, ISO-1087, Afnor, Paris, 1990

Bachimont B., Ontologie régionale et terminologique: quelques remarques méthodologiques et critiques// Banque de mots, nr.7, Paris, 1995.

Biblia, “Facerea”, capitolul 11:1-7.

Bourigault, D. LEXTER, Un logiciel d’extraction de TERminologie. Application à l’acquisition de connaissances à partir des textes, Tezǎ de doctorat, EHESS, Paris, 1994.

Cabré M.T., La Terminologie. Théorie, method et applications, Ottawa, 1998.

Ciobanu G., Elemente de terminologie, Editura Mirton, Timișoara, 1998.

Cuciuc, Nina. Franceza juridica, Demiurg, Iasi, 2004, 237 p.

Dragan, Gleb. Despre terminologia pentru stiintele exacte//Terminologie pentru stiintele exacte si alte reflectii sumare, Editura ICPE, Bucuresti, 1999, 134 p.

Dubuc R., Manuel pratique de terminologie, Linguatech, Québec, 1992.

Felber, Helmut. Manuel de terminologie, UNESCO, Infoterm, 1987, 374p.

Flaiser, Mariana. Terminologia medicala in limba romana, Demiurg, Iasi, 2001, p. 9.

Irinescu, Teodora. Lingvistica juridica, Iasi, Demiurg, 2003, 189 p.

Bidu-Vrǎnceanu A., Lexic comun, lexic specializat, București, 2000.

Gouadec D., Terminologie, “Constitution des données”, AFNOR, Paris, 1990.

Kocourek, Rostislav. ALFA, Terminologie et linguistique de specialite, 1994/1995, vol. 7, Halifax Univ.

Pavel, Eugeniu si Costin Rucareanu. Introducere in terminologie, Editura Academiei Romane, Editura AGIR, Bucuresti, 2001, 159 p.

Pavel, S., Hanbook of Terminology. Translation Bureau, Public Works and Government Services Canada. Gatineau/Quйbec, 2002,

Picht, Heribert. Breve historia y situacion actual de la teoria, la investigacion y las practicas terminologicas//Actas del primer seminario nacional de terminologia, Caracas, 11 al 15 de abril de 1983, Caracas, Universidad Simon Bolivar, pp.24-32.

Rondeau, Guy. Introduction a la terminologie, 2e edition, Chicoutimi, Gaetan Morin, 1983, XLV+238 p.

Rondeau G., Sager J.C. (dir.), Termia 84. Terminologie et cooperation international, Québec, 1986.

Sager J.C., A Practical Course in Terminology Processing, Amsterdam/Philadelphia, 1990.

Smart, Gabrielle. Le droit, une affaire d’interpretation des mots [en ligne]. Disponible sur: http://www.geocities.com/Eureka/office/1936/juri1.html (consulte le 07. 11. 2008).

Van Hoff, Henri. Petite histoire des dictionnaires, Peeters, Louvain-laNeuve, 1994, 129p.

Whewell W., The Philosophy of the inductive sciences: Founded upon their history, Ed. 2, Vol.1, Gthtbpl., N.Y.L., 1967.

Wüster E., Dictionnaire multilingue de la machine-outil, Technical Press., Londres, 1968.

Wüster E., Die vier Dimensionen der Terminologiearbeit, Wien, 1969.

Wüster E., Einführung in die allgemeine Terminologielehre und terminologische Lexikographie, Wien, 1979.

Wüster, Eugen. Manifeste du Cercle de Vienne et autres ecarts, traducere in franceza de Antonia Soulez, PUF, 1985.

Wüster, Eugen. Internationale Sprachnormung in der Technik, besonders in der Elektrotechnik, Teza de doctorat, 1931.

Wüster, Eugen. Introduction a la theorie generale de la terminologie et a la lexicographie terminologique, Edition francaise preparee par Edmond Brent, Quebec, Canada, 1979.

Петушков В. И. Лингвистика и терминоведение // Терминология и норма: О языке терминологических стандартов. Москва: Наука, 1972.

Головин Б.Н., Кобрин Р.Ю. Лингвистические основы учения о терминах. Москва, 1987.

Суперанская А.В., Подольская Н.В., Васильева Н.В. Общая терминология: Терминологическая деятельность. Москва, 1989.

Лoттe, Д.С. Очередные задачи научно-технической терминологии, 1931.

Головин, Б.Н. и Р.Ю. Кобрин. Лингвистические основы учения о терминах, Высшая Школа, Москва, 1987, 104 стр.

Дрезен Э.К. Научно-технические термины и обозначения и их стандартизация, cтр.105//Татаринов В.А. История отечественного терминоведения: Очерк и хрестоматия. М., Московский лицей, 1994, cтр. 104-165.

Ивич, П. К проблеме лингвистической терминологии и условных обозначениях в славянских языках, Вопросы языкознания, XII, 1963, N1, p.18.

Табанакова В.Д., Кутузов А.Б. Пролегомены к денотативной модели перевода компьютерных терминов // Іноземнімови в навчальних закладах. 2003, pag. 45–50.

Dictionare

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, 1998.

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, 2005

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Editura Arc & Gunivas, 2007

Dimitrescu, Florica Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, Editura Logos 1997.

Grand dictionnaire de la Linguistique & Sciences du langage, Larousse, Paris, 2007.

Internet Oxford Advanced Learner's Dictionary http://www.oxfordlearnersdictionaries.com/

Le Nouveau Petit Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue franҫaise, Paris, 1997.

Le Petit Larousse, Dictionnaire encyclopédique, Paris, 1995.

Marcu, Florin Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, 2000.

Marcu, Florin și Maneca, Constant, Dicționar de neologisme, Editura Academiei, București, 1986.

Mounin G., Dictionnaire de la linguistique, Quadrige/PUF, Paris, 2004.

Noul dicționar explicativ al limbii române , Editura Litera Internațional, 2002

Rău, Petre. Dicționar de acronime în informatică

Scriban, August, Dicționaru limbii românești, Institutu de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939.

Trésor de la langue franҫaise, Dictionnaire de la langue du XIX et XX ss. (1789-1960), Tome 16, Gallimard, Paris, 1994.

Sitografie

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-06-14/stirile-zilei.html vizitat 11.05.2014 ;

http://moldova.usembassy.gov/ro/general-questions.html vizitat 11.05.2014 ;

https://servicii.fisc.md/individuals.aspx vizitat 11.05.2014;

http://ziarullumina.ro/educatie/elevii-au-fost-prinsi-capcana-referatelor-de-pe-internet vizitat 11.05.2014;

http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/3564/3G-test-drive.html vizitat 11.05.2014

http://susromania.wordpress.com/2014/05/08/update-sandu-rusu-a-invins-cna/ vizitat 11.05.2014

http://hdsatelit.blogspot.com/2013/12/rcs-rds-lansat-aplicatia-digi-online.html vizitat 11.05.2014

http://www.inforadiestezie.ro/47_in%20actualizare.htm vizitat 11.05.2014

http://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr16/diverse7.html vizitat 11.05.2014

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/cele-mai-accesate-siteuri-din-lume-333425.html vizitat 11.05.2014

http://www.axa-asigurari.ro/pentru-compania-ta/axa-med4u#tab=1 vizitat 11.05.2014

http://accessfastmoney.co.uk/

http://www.ziare.com/articole/imm+imprumuturi

http://www.realitateavalceana.ro/crescatorii-de-animale-pot-depune-cereri-pentru-accesarea-platilor-nationale-directe/

http://gazetadesud.md/reprezentantii-apl-din-sudul-tarii-se-pregatesc-de-accesarea-banilor-europeni/

http://www.cugetliber.ro/stiri-economie-sfaturi-pentru-o-accesare-corecta-a-banilor-europeni-166090

http://www.posmediu.ro/Informatii_despre_accesarea_fondurilor_%281425%29.html

http://www.efin.ro/credite/intrebari_raspunsuri/care_sunt_conditiile_pentru_accesarea_unei_finantari_pentru_cumpararea_unei_masini_de_pe_mobile_de.html https://support.norton.com/sp/ro/ro/home/current/solutions/v74006495_NIS_OEM_2014_ro_ro

http://www.diane.ro/2014/01/yahoo-calculator-virusat.html

http://argebit.com/articole/201307/site-virusat-blocat-de-google-ajutor/

http://www.ziare.com/articole/site+virusat

http://windows.microsoft.com/ro-ro/windows-vista/avoiding-e-mail-viruses

http://www.tion.ro/cluj-napoca-corabia-lui-tezeu-a-navigat-spre-trofeul-transilvania-la-tiff-2013/1299645

VASA – corabia regala ce a navigat doar 1 300 de metri

Ocolul Pământului în 22 de zile cu balonul: Google Project Loon

http://www.e-scoala.ro/dictionar/dex_informatica.html

http://itmoldova.com/2011/12/19/moldtelecom-acum-poti-naviga-gratuit-pe-internet-direct-de-la-tv/

http://moldcell.md/rom/private/news/e%C5%9Fti-cartel%C4%83-acum-po%C5%A3i-naviga-nelimitat-noaptea-web

http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=VIZIT%C4%82

http://ec.europa.eu/contact/visit_ro.htm

http://www.oxfordlearnersdictionaries.com/definition/english/visit_1

http://www.farmamedia.ro/va-invitam-sa-vizitati-noul-nostru-site/

http://stefanodoblejacv.licee.edu.ro/portal/index.php?option=com_content&view=article&id=49:title

http://dictionary.reference.com/browse/protocol?s=t

http://www.mfa.gov.md/news-protocol-ro/ (vizitat 13.05.2014)

http://europa.eu/legislation_summaries/environment/tackling_climate_change/l28060_ro.htm (vizitat 13.05.2014)

http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2012/mese-si-meniuri-regale-protocol-rafinament-si-bun-gust/ (vizitat 13.05.2014)

http://www.scritub.com/management/ELEMENTE-DE-PROTOCOL35246.php (vizitat 13.05.2014)

http://www.e-scoala.ro/dictionar/dex_informatica.html (vizitat 13.05.2014)

http://ro.wikipedia.org/wiki/HTTP (vizitat 13.05.2014)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Protocol_Internet (vizitat 13.05.2014)

http://www.google.md/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CCgQFjAA&url=http%3A%2F%2Fusers.utcluj.ro%2F~baruch%2Fbook_siec%2FSIEC-Capete-RW.pdf&ei=zwduU5_RKoW47Aa5rYC4Bg&usg=AFQjCNH_3QbwuxSOcRQSycLEjDXNolBT1Q&bvm=bv.66330100,d.bGE (vizitat 10.05.2014)

http://www.google.md/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CCkQFjAB&url=http%3A%2F%2F193.226.6.120%2FMiclea%2FFD%2Fwebu%2FL10%2Fdoc%2Fbdd.doc&ei=IApuU-KOIciO7AawmICwBg&usg=AFQjCNGWacFqQ2_dWWKHKFPwh-Hyw0N1Ow&bvm=bv.66330100,d.bGE (vizitat 10.05.2014)

http://www.slideee.com/slide/3-biblioteci-de-programare (vizitat 10.05.2014)

http://www.google.md/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=4&ved=0CDsQFjAD&url=http%3A%2F%2Fandrei.clubcisco.ro%2Fcursuri%2F1uso%2F08_USO_curs_05.pdf&ei=4QFuU8bALdKu7Aagx4DIAw&usg=AFQjCNEkiIG3HuahN4HQta-JVPQSMUL_EQ&bvm=bv.66330100,d.bGE (initializare sistemelor vizitat 10.05.2014)

http://ro.math.wikia.com/wiki/Canal_de_intrare/ie%C8%99ire (vizitat 10.05.2014)

http://www.dictionar.1web.ro/dictionarit/ (Dictionar IT "DE" vizitat 10.05.2014)

Glosar

ACM (Association for Computer Machinery) – Asociatia pentru Masini de Calcul. Din aceasta asociatie fac parte un numar mare de oameni de stiinta cu preocupari in domeniul informaticii. Activitatea principal a acestei asociatii este publicarea de lucrari stiintifice din domeniu. Ea a fost fondata in anul 1947 cand si-a propus ca scop initial studiul, proiectarea, dezvoltarea, construi-rea aplicatiilor, sistemelor si tehnicilor de calcul, a limbajelor adecvate pentru memorarea, prelucrarea si regasirea informatiei, precum si a sistemelor de control si proceselor de simulare.

AFIPS (American Federation of Information Processing Societies) – Federatia Americana a Societatilor de Prelucrare a Informatiei, fondata in 1961, avand ca prim obiectiv reprezentarea international si difuzarea cunostintelor acumulate in activitati din domeniul informaticii. Acest obiectiv se realizeaza mai ales prin organizarea unor conferinte (congrese) bianuale despre constructia, programarea si utilizarea computerelor. Mai recent, AFIPS si-a organizat propriul serviciu de presa, publicand lucrarile conferintelor si lucrari de specialitate in domeniul informaticii, parte din acestea, fiind de referinta in domeniu.

Algoritmul lui Euclid – algoritmul lui Euclid este o metodă eficientă de calcul al celui mai mare divizor comun (CMMDC)

ALOHA – retea experimentala de calculatoare instalata la Universitatea din Hawai, care foloseste transmisia radio pentru transferul datelor, fiind prima retea de acest gen din lume.

AMSTRAD – producator de calculatoare din Anglia, cele mai cunoscute familii de microcalculatoare produse fiind CPC si PCW.

APPLE – una din primele firme din lume producatoare de echipamente de calcul din lume. Firma americana Apple a fost infiintata de doi pionieri ai calculatoarelor: Stephen Wozniak si Steven Jobs. Cele mai cunoscute produse ale acestei firme sunt familiile de calculatoare Macintosh si Liza.

Arhitectura calculatorului – partile componente ale unui calculator.

ARPA (Advanced Research Projects Agency) – Agentie de proiecte de cercetare avansata.

ASCII (American Standard Code for Information Interchange) – Codul Standard American pentru Schimbul Informatiei. Schema de codificare care atribuie valori numerice literelor, numerelor, semnelor de punctuatie si anumitor altor caractere. A fost creat in 1965 de Robert W. Bemer si a fost conceput pentru a asigura compatibilitati intre variatele tipuri de echipamente de procesare a datelor. A devenit un cod comun pentru echipamentele microcalculatoarelor. Prin standardizarea valorilor numerice date acestor caractere, ASCII permite computerelor si programelor sa schimbe informatii intre ele. ASCII are 256 de coduri impartite in doua seturi – standard si extins – de cate 128 fiecare. Aceste seturi reprezinta numarul total de combinatii posibile a 7 sau 8 biti., 8 fiind numarul de biti din byte. Setul standard ASCII foloseste 7 biti pentru fiecare cod, pentru 128 de caractere de la 0 la 127 (hexazecimal 00H pana la 7FH). Setul extins ASCII foloseste 8 biti pentru fiecare cod, oferind 128 de coduri aditionale numerotate de la 128 la 255 (hexazecimal 80K pana la FFH). In setul ASCII standard, primele 32 valori se atribuie pentru comunicatii si pentru codurile de control ale tiparului, care sunt folosite la controlul transferului de informatie de la un computer la altul sau de la computer la imprimanta. Celor 96 de coduri ramase le sunt desemnate semnele comune de punctuatie, cifrele de la 0 la 9 si literele mari si mici ale alfabetului roman. Codurile setului ASCII extins, 128 la 255, sunt atribuite unor variate seturi de caractere de catre diversi fabricanti de computere si programatori. ASCII character set (set de caractere ASCII) – un cod standard de 7 biti pentru reprezentarea caracterelor; litere, semne de punctuatie si instructiuni de control, cu valori binare de cod de la 0 la 127. Desi nu are semne, ca accente sau caractere speciale folosite in limbile europene, si nu poate reprezenta caracterele neromane din alfabetul multor limbi, este cel mai raspandit sistem de codificare al caracterelor. ASCII file (fisier ASCII) – numit si fisier text, este un fisier document intr-un format universal numit ASCII. Un fisier ASCII contine caractere, spatii, semnele de punctuatie si cateodata tab-uri, dar nu contine informatii de formare. Formatul generic este numit si “text”, fiind util la transferul de documente intre programe care nu ar intelege altfel documentele create de alte programe. ASCIIZ string – numita si serie terminata nul. In programare, o serie ASCII terminata de caracterul NUL (un byte zero, adica un byte care contine caracterul cu valoarea ASCII egala cu 0).

Asincron – La care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.

Automat de tip Mealey – automat Mealy implementează comportamentul care depinde de modelul de execuție al Automat Finit implementat și va funcționa de exemplu pentru AF virtuale, dar nu pentru AF conduse de evenimente). Există două acțiuni (I:): "pornește motorul care închide ușa dacă sosește comanda cmd închide" și "pornește motorul în direcție opusă pentru a deschide ușa dacă sosește comanda cmd deschide".

Bandă magnetică – Banda magnetică este un mediu magnetic pentru stocare de informație.

BASIC (Beginner’s All-purpose Symbolic Instruntions Code) – limbaj de programare de nivel inalt dezvoltat de John Kemeny si Thomas Kurtz la Universitatea Dartmouth in anii 60. BASIC a castigat o popularitate enorma datorita mai ales a doua implementari majore, Tiny BASIC si Microsoft BASIC, care au transformat BASIC in prima lingua franca a microcomputerelor. Alte implementari importante au fost CBASIC (Compiled BASIC), Integer si Applesoft BASIC (pentru Apple II), GW-BASIC (pentru IBM-PC), Turbo BASIC (al lui Borland) si Microsoft Quick BASIC. Este un limbaj de programare foarte raspandit, fiind usor accesibil utilizatorilor. Se preteaza atat pentru aplicatii stiintifice si economice, cat si pentru cele cu scop educativ. Exista diverse variante ale sale pentru diferite tipuri de calculatoare.

Bază de date – O Bază de date, uneori numită și Bancă de date, reprezintă o modalitate de stocare a unor informații și date pe un suport extern (un dispozitiv de stocare), cu posibilitatea extinderii ușoare și a regăsirii rapide a acestora.

Bibliotecă de programare – sunt arhive ale resurselor de programre , cum ar fi : functii, clase, obiecte, constante si diferite variabile.

Binar – Compus din două unități, din două elemente; care se divide în câte două elemente.

Bistabil – (despre dispozitive) capabil să aibă două stări stabile.

BMP (BitMaP) – extensia unor fisiere create cu programul Paintbrush din Windows, fisiere care contin imagini grafice salvate intr-un format cunoscut sub numele bitmap.

C – 1. Limbaj de programare dezvoltat de Dennis Ritchie la Bell Laboratories, New Jersey, in anul 1972, numit asa pentru ca limbajul imediat premergator a fost limbajul B. Desi C este considerat de multi a fi mai mult un limbaj de asamblare decat un limbaj de nivel inalt, asocierea stransa cu sistemul de operare UNIX, popularitatea sa enorma cat si standardizarea de catre ANSI au facut ca acesta sa fie aproape un limbaj de programare standard. C este un limbaj compilat ce contine un mic set de functii built-in care sunt machine-dependent. Celelalte functii sunt independente si sunt continute in niste fisiere numite library care pot fi accesate dintr-un program C. Programele C sunt compuse dintr-una sau mai multe functii definite de programator; astfel ca C se considera a fi un limbaj structurat. Compilatorul nu dispune, in general, de functii de intrare/iesire, din pretentia, de altfel indreptatita, de a se asigura portabilitatea lui; aceste functii fiind intr-o biblioteca foarte vasta. Exista doua implementari de compilatoare foarte raspandite pe calculatoarele personale: Turbo C, produs de firma Borland in doua versiuni, normala si profesionala si Microsoft C, produs de firma Microsoft. 2. Extensie de fisiere sursa create in limbajul de programare C.

CAD (Computer Aided Design) – proiectare asistata de calculator; termen aplicat programelor folosite in proiectare, inginerie, arhitectura si modele stiintifice – de la scule simple la cladiri, avioane, circuite integrate si molecule. Diversele aplicatii CAD creeaza obiecte in doua sau trei dimensiuni prezentand obiectele ca niste “schelete” de sarma. Unele programe pot sa roteasca sau sa redimensioneze modelele, sa prezinte vederi interioare, sa genereze liste de materiale si altele. Aceste programe CAD se bazeaza solid pe matematica si deci au nevoie de sisteme foarte rapide, de mare performanta. CAD reprezinta proiectarea diferitelor obiecte cu ajutorul calculatorului. Sistemele CAD sunt sisteme interactive ce servesc la proiectarea circuitelor integrate, a diferitelor scheme electronice etc. Astfel, utilizand aceste instrumente in proiectare, toate modificarile si adaugarile ulterioare devin o treaba foarte simpla.

Calculator electronic – Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. În zilele noastre calculatoarele se construiesc în mare majoritate din componente electronice și de aceea cuvântul „calculator” înseamnă de obicei un calculator electronic.

Canal de intrare/ieșire – Canalul de intrare/ieșire reprezintă echipamentul de circulație a fluxului de informație între unitatea centrală a unui calculator și echipamentul periferic.

Cap de citire/scriere – O unitate de discuri are de obicei cвte un cap de citire/scriere pentru fiecare față a platanelor. Fiecare cap este montat pe un braț, existвnd un singur mecanism de deplasare pentru toate capetele. Fiecare cap de citire/scriere este menținut la o distanță redusă de suprafața platanului corespunzător cu ajutorul unui arc. Astfel, poziția capului este independentă de orientarea platanului. Deoarece suprafața alocată unui bit este foarte redusă (0,1 Ч 2 µm), capul trebuie menținut la o distanță suficient de redusă de suprafață pentru a putea detecta cвmpurile magnetice slabe.

CD-ROM (Compact Disk-Read Only Memory) – forma de stocare caracterizata de o mare capacitate (cam 600 MB) si folosita cu mijloace laser-optice in loc de citire magnetica. Cand este vorba de un drive, atunci avem de-a face cu un dispozitiv de stocare cu disc care foloseste tehnologia compact-disk-ului. Suport de date aparut in 1987 si care serveste la difuzarea de informatii avand o capacitate foarte mare de stocare.

Circuit integrat – Circuitul integrat, prescurtare în engleză: IC, de la integrated circuit, pronunție /ai si/ (v. AFI), prescurtare în română C.I., este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate, pasive și active, situate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu), dispozitiv care în cele mai multe cazuri este încapsulat într-o capsulă etanșă prevăzută cu elemente de conexiune electrică spre exterior, numite terminale sau pini („piciorușe”).I se mai spune și "cip", de la cuvântul englez chip.

Cod – Sistem de simboluri, care are destinația de a reprezenta și a transmite o informație.

CODASYL (Conference On DAta SYstems Language) – conferinta organizata incepand din 1959 pentru a studia si proiecta limbaje de programare si sisteme destinate prelucrarii datelor in administratie. Sunt cunoscute rezultatele obtinute de CODASYL in dezvoltarea limbajului de programare COBOL si, de asemenea, in ceea ce priveste efortul facut pentru standardizarea organizarii bazelor de date.

COMPAQ (COMPatibility And Quality) – firma producatoare de calculatoare infiintata in februarie 1982. Initial, firma s-a numit Gateway Technologies. In noiembrie 1982 este lansat primul calculator – Compaq Portable Computer (un calculator portabil bazat pe un microprocesor 8086 la 7 MHz), in acel timp mai performant decat varianta IBM. Si astazi firma se afla in topul producatorilor de calculatoare, in primul rand datorita perfor-mantelor, dar si a calitatii.

Corutină – procedură scrisă într-un limbaj de programare funcționând într-un regim particular, la care poate apela o altă procedură.

Diagramă Karnaugh – numite și hărți Karnaugh, au fost inventate în 1950 de Maurice Karnaugh, un inginer în telecomunicații de la Laboratoarele Bell pentru a facilita minimizarea expresiilor algebrice booleene.

Diferență booleană – Conceptul de diferență booleană a fost introdus de Bob Brayton și este definit ca fiind rezultatul aplicării operației “sau-exclusiv” asupra a doi cofactori.

Digitizare – Procesul de convertire a unui semnal electric de tip analog într-unul digital echivalent.

Disc magnetic – Stocarea magnetică se referă la stocarea datelor pe un mediu magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere.

Display – Dispozitiv de vizualizare folosit ca periferic la calculatoare.

EBCDIC (Extended Binary Coded Decimal Interchange Code) – schema de codificare dezvoltata de IBM pentru folosire cu computerele sale ca metoda standard de alocare a valorilor binare (numerice) caracterelor alfabetice, numerice, de punctuatie, si caracterelor de control la transmisii. EBCDIC este analog cu schemele de codificare ASCII, mai mult sau mai putin universal acceptate in mediul de microcomputere. Difera prin faptul ca foloseste 8 biti pentru codificare, permitand astfel 256 de posibile caractere (fata de 7 biti si 128 de caractere in setul ASCII).

Editor de texte – Un editor de text este o aplicație software (un program) folosită pentru editarea (= crearea și modificarea) de fișiere text, mai mult sau mai puțin complexă. Spre deosebire de procesoarele de texte, un editor de text nu oferă funcțiile complexe specifice creării asistate de calculator a publicațiilor (numite aplicații de tip DeskTop Publishing, DTP). Editoarele de text se folosesc îndeosebi pentu scrierea (dezvoltarea) de programe și de pagini web.

EGA (Enhanced Graphics Adapter) – adaptor video EGA reproduce in mod grafic o rezolutie de 640 de pixeli pe orizontala si 350 de pixeli pe verticala cu 16 culori, 320×200 cu 16 culori, 640×200 cu 16 culori, iar in mod text 640×350 cu 16 culori, 720×350 cu 4 culori.

Entranță – numărul de intrări ale unei porți logice.

FIFO (First In, First Out) – metoda de procesare a unui sir (coada) la care articolele sunt extrase in aceeasi ordine in care au intrat – primul intrat este primul care iese. O asemenea ordine este tipica la o lista de documente ce urmeaza sa fie tiparite de o oarecare imprimanta.

FORTRAN (FORmula TRANlation) – primul limbaj de nivel inalt (1954-1958 Jim Bachus) si cel care a introdus si definit concepte ca variabile, expresii, enunturi, iterative, subrutine compilate separat si input/output format. FORTRAN este un limbaj compilat, structurat. Chiar numele arata originile stiintifice si ingineresti; FORTRAN este inca foarte folosit in aceste domenii.

Hardware – ansamblu de elemente (circuite, mașini, dispozitive) care compun un calculator electronic; hard.

HDD (Hard Disk Drive) – unitatea discului; dispozitiv de disc; o unitate de disc (de regula in interiorul unitatii centrale a sistemului) care functioneaza ca o unitate-gigant pentru dischete.

IBM (International Business Machine) – renumita firma americana de computere, numita si Big Blue, care este cea mai mare producatoare de calculatoare. Desi IBM a inceput activitatea tarziu cu producerea microcalculatoarelor, produsele ei in acest domeniu au devenit un standard pentru multi producatori de calculatoare. Prima generatie de calculatoare IBM PC a aparut pe piata pe la mijlocul anului 1981, avand un procesor pe 16 biti I8088 produs de firma Intel. Acest calculator obtine un deosebit succes, IBM PC devenind cel mai vandut calculator personal. Firma Intel dezvolta in cursul anului 1982 microprocesorul 80286, IBM aducand pe piata un nou calculator numit IBM AT care foloseste acest microprocesor. Obtine si el un mare succes datorita compatibilitatii sale cu programele scrise pentru IBM PC. Mai tarziu a dezvoltat modele mult mai performante bazate pe microprocesoarele 80386, 80486 si Pentium care insa respecta compatibilitatea in jos cu calculatoarele produse anterior.

INTERNET (INTERnational NETwork) – cea mai mare si cea mai cunoscuta retea internationala de calculatoare. Este o retea compusa dintr-un numar mare de retele locale si globale independente. Comun tuturor acestor retele sunt protocoalele TCP/IP. Reteaua Internet este o continuare a proiectului ARPANET dezvoltat in 1969 sub supervizarea Ministerului de Aparare al Americii. Dupa unele informatii, Internet este compusa din mai mult de 2000 de retele, dintre care cele mai cunoscute sunt: CSNET (Computer Science Network), MILNET (Military Network), NSFNET (National Science Foundation Network), JUNET (Japan University Network). LIPS (Linear Interferences Per Second) – numar de interferente liniare pe secunda.

Memorie – Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator .

Microcalculator – calculator electronic cu elementele componente și gabaritul foarte mici, a cărui unitate centrală este implementată cu ajutorul unui microprocesor (integrat); microcomputer, microordinator.

Minicalculator – 1. calculator electronic de dimensiuni reduse; minicomputer. 2. (impr.) calculator de buzunar.

Monitor – Monitorul este un echipament periferic al calculatorului cu ajutorul căruia se afișează informațiile de iesire intr-un format grafic interactiv și se realizează comanda sau comunicarea între utilizator și calculator.

Monoprogramare – mod de exploatare a unui sistem de calcul constând în a nu rezolva un nou program până ce programul în curs nu este terminat.

MODULA – limbaj de programare de nivel inalt dezvoltat din Pascal. Componenta de baza a acestui limbaj de programare o reprezinta unitatea de program independenta (modul de program) care permite programarea proceselor paralele.

MOS (Metal-Oxide Semiconductor) – dispozitiv semiconductor al carui design se bazeaza pe calitatile izolatoare ale unor oxizi de metal, ca oxidul de aluminiu sau dioxidul de siliciu. Acest design MOS este foarte utilizat atat in componentele discrete, cat si in circuitele integrate. Circuitele integrate MOS au avantajul unei mari densitati de componente, viteza mare si putere mica de consum. Aceste dispozitive sunt sensibile si se pot strica usor la electricitate statica si, de aceea, inainte de a fi introduse in soclurile lor, ele trebuie tinute cu contactele lor intr-un burete conductor pentru prevenirea acumularii de sarcina electrostatica.

Organigramă – Reprezentare grafică a unui algoritm.

Partiție – zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare.

PC (Personal Computer) – calculator personal. In functie de context, PC se refera deseori la familia de computere IBM. De exemplu, PC compatibil se refera la un computer ce poate rula aceleasi programe ca un computer IBM PC. Computer destinat a fi utilizat de o singura persoana o data. Acesta nu are nevoie sa imparta procesarea, discul si resursele de tipar, ale altui computer (desi o poate face la optiunea operatorului).

Periferic – Dispozitiv extern folosit pentru introducerea și extragerea de date în sau din calculator.

PL/I (Programming Language I) – limbaj de programare de nivel inalt destinat rezolvarii unor probleme dintr-o gama larga de aplicatii. Este un limbaj procedural, realizand o sinteza a caracteristicilor utile ale limbajelor FORTRAN, ALGOL-60 si COBOL. Exista posibilitatea controlului explicit al alocarii spatiului de memorie necesar variabilelor unui bloc, se permite utilizatorului crearea, sincronizarea, testarea terminarii si modificarea prioritatilor sarcinilor, se permite controlul unor conditii de intrerupere hard sau soft, ce pot fi associate unor operatii de intrare/iesire; exista, de asemenea, posibilitatea de a extinde limbajul pe baza unui mecanism de macroprelucrare ce poate fi folosit anterior compilarii si utilizatorul are, de asemenea, posibilitatea de a specifica, prin program, modul de prelucrare a erorilor de executie.

Postprocesor – program care transformă datele de ieșire ale procesorului în program de lucru efectiv.

Prelucrare papeline – tehnologie care permite un tratament ultrarapid, constând în aceea că ieșirea unui program constituie intrarea unui alt program.

Preprocesor – program al unui ordinator care operează un tratament preliminar.

RAM (Resident Access Method) – metoda de acces rezident.

Redresare – Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu.

Rutină – Operație efectuată de un calculator electronic.

ROM (Read Only Memory) – memorie bazata pe semiconductori care contine informatii si date ce pot fi citite, dar nu pot fi modificate.

Serial – interfata seriala universala reprezinta un mod de conectare la calculator a diverselor periferice, de la mouse sau tastatura, la imprimante, scanner-e si camere digitale.

Sincron – ale căror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple.

SNOBOL – limbaj de nivel inalt pentru prelucrarea listelor si a sirurilor de caractere, fiind produs al firmei Bell Telephone Laboratories, aparut in 1972. Reprezinta unul dintre cele mai convenabile limbaje de programare pentru recunoasterea si prelucrarea sirurilor de caractere.

Tablet – dispozitiv pentru introducerea manuală a imaginilor grafice în terminal de către utilizator.

Tabulare – imprimare, vizualizare a unui text pe hârtie sau pe ecran; tabulație.

Translatare – traducere a instrucțiunilor dintr-un limbaj în altul în cadrul unui ordinator.

TRINITRON – tehnologie de afisare a imaginii pe un ecran cu tub catodic. Masca unui astfel de tub este facuta dintr-un numar de deschizaturi (slits) continue, neintrerupte. O astfel de masca se mai numeste grila de deschidere (aperture grill). Aceste fante corespund benzilor alternative verticale, foarte fine, de luminofor, dispuse pe ecranul Trinitron. Un tub Trinitron foloseste un singur tun electric, in loc de trei tunuri cum se intalnesc la tuburile corespunzatoare. Folosind un singur tun nu apar probleme de dezaliniere, astfel rezultand culori mai pure. Tuburile acestea au ecranele aproape plane.

UNIX – sistem de operare multiutilizator, multisarcina dezvoltat de Ken Thompson si Dennis Ritchie la AT&T Bell Laboratories in 1969 pentru a fi folosit la minicomputere (calculatorul PDP-7). Prima versiune a fost reprogramata in limbajul B, al carui autor este tot Thompson. Cei doi autori au contribuit atat la dezvoltarea UNIX-ului, cat si la definirea limbajului C, limbaj in care au fost scrise versiunile ulterioare ale sistemului. Acest sistem se deosebeste de alte siteme prin urmatoarele caracteristici: a fost scris intr-un limbaj evoluat, usurand implementarea pe masini diferite; a fost difuzat impreuna cu sursa sistemului, permitand proiectantilor de sisteme sa faca extensii proprii, contine primitive importante, care pana in momentul respective au fost cuprinse numai in sistemele care functionau pe calculatoare mai scumpe. Toate aceste facilitati mentionate mai sus au dus la o larga raspandire a sistemului de operare UNIX. UNIX este considerat a fi un sistem de operare puternic care, fiind scris in C, este si foarte portabil.

VLSI (Very-Large-Scale Integration) – integrare la scara foarte mare care permite ca un numar foarte mare de circuite (intre 5.000 si 50.000 circuite) sa fie incorporate intr-un singur cip. Referinta la densitatea cu care componentele (tranzistori si alte elemente) sunt impachetate pe un circuit integrat si la finetea conexiunilor dintre ele. VGA (Video Graphics Array) – 1. Adaptor video introdus de IBM in 1987. VGA reproduce toate modurile din EGA si adauga cateva noi, dintre care cele mai populare sunt doua moduri grafice. Unul suporta o rezolutie de 640 de pixeli pe orizontala si 480 de pixeli pe verticala, cu 2 sau 16 culori simultane dintr-un tabel de 262.144 culori, iar celalalt suporta 320 pixeli orizontali pe 200 pixeli verticali cu 256 culori dintr-un tabel de 262.144 culori. 2. Extensia fisierului driver de ecran aferenta standardului VGA.

WINDOWS – numele obisnuit pentru produsul Microsoft Windows, o interfata grafica multisarcina care ruleaza pe computerele bazate pe MS-DOS. Windows asigura o interfata standard bazata pe meniuri, ecrane fereastra si dispozitive indicatoare ca mouse-ul. Programele trebuie sa fie special proiectate pentru a putea folosi avantajele acestor caracteristici. Are un mediu GUI (Graphical User Interface).

XGA (eXtended Graphics Array) – este standardul grafic anuntat de IBM in 1990 cu rezolutiile in mod grafic de 640×480 cu 256 culori, 640×480 cu 65536 culori, 1024×768 cu 256 culori, iar in mod text 1056×400 cu 16 culori.

XT (eXtended Technology) – grupare de microprocesoare din ramura Intel-8088, cu o frecventa de ceas de 4,77 Mhz. Incepand cu microprocesorul Intel-80286 se desprinde o noua clasa numita AT (Advanced Technology).

Bibliografie:

AFNOR, Terminologie, Norme X03-003, ISO-1087, Afnor, Paris, 1990

Bachimont B., Ontologie régionale et terminologique: quelques remarques méthodologiques et critiques// Banque de mots, nr.7, Paris, 1995.

Biblia, “Facerea”, capitolul 11:1-7.

Bourigault, D. LEXTER, Un logiciel d’extraction de TERminologie. Application à l’acquisition de connaissances à partir des textes, Tezǎ de doctorat, EHESS, Paris, 1994.

Cabré M.T., La Terminologie. Théorie, method et applications, Ottawa, 1998.

Ciobanu G., Elemente de terminologie, Editura Mirton, Timișoara, 1998.

Cuciuc, Nina. Franceza juridica, Demiurg, Iasi, 2004, 237 p.

Dragan, Gleb. Despre terminologia pentru stiintele exacte//Terminologie pentru stiintele exacte si alte reflectii sumare, Editura ICPE, Bucuresti, 1999, 134 p.

Dubuc R., Manuel pratique de terminologie, Linguatech, Québec, 1992.

Felber, Helmut. Manuel de terminologie, UNESCO, Infoterm, 1987, 374p.

Flaiser, Mariana. Terminologia medicala in limba romana, Demiurg, Iasi, 2001, p. 9.

Irinescu, Teodora. Lingvistica juridica, Iasi, Demiurg, 2003, 189 p.

Bidu-Vrǎnceanu A., Lexic comun, lexic specializat, București, 2000.

Gouadec D., Terminologie, “Constitution des données”, AFNOR, Paris, 1990.

Kocourek, Rostislav. ALFA, Terminologie et linguistique de specialite, 1994/1995, vol. 7, Halifax Univ.

Pavel, Eugeniu si Costin Rucareanu. Introducere in terminologie, Editura Academiei Romane, Editura AGIR, Bucuresti, 2001, 159 p.

Pavel, S., Hanbook of Terminology. Translation Bureau, Public Works and Government Services Canada. Gatineau/Quйbec, 2002,

Picht, Heribert. Breve historia y situacion actual de la teoria, la investigacion y las practicas terminologicas//Actas del primer seminario nacional de terminologia, Caracas, 11 al 15 de abril de 1983, Caracas, Universidad Simon Bolivar, pp.24-32.

Rondeau, Guy. Introduction a la terminologie, 2e edition, Chicoutimi, Gaetan Morin, 1983, XLV+238 p.

Rondeau G., Sager J.C. (dir.), Termia 84. Terminologie et cooperation international, Québec, 1986.

Sager J.C., A Practical Course in Terminology Processing, Amsterdam/Philadelphia, 1990.

Smart, Gabrielle. Le droit, une affaire d’interpretation des mots [en ligne]. Disponible sur: http://www.geocities.com/Eureka/office/1936/juri1.html (consulte le 07. 11. 2008).

Van Hoff, Henri. Petite histoire des dictionnaires, Peeters, Louvain-laNeuve, 1994, 129p.

Whewell W., The Philosophy of the inductive sciences: Founded upon their history, Ed. 2, Vol.1, Gthtbpl., N.Y.L., 1967.

Wüster E., Dictionnaire multilingue de la machine-outil, Technical Press., Londres, 1968.

Wüster E., Die vier Dimensionen der Terminologiearbeit, Wien, 1969.

Wüster E., Einführung in die allgemeine Terminologielehre und terminologische Lexikographie, Wien, 1979.

Wüster, Eugen. Manifeste du Cercle de Vienne et autres ecarts, traducere in franceza de Antonia Soulez, PUF, 1985.

Wüster, Eugen. Internationale Sprachnormung in der Technik, besonders in der Elektrotechnik, Teza de doctorat, 1931.

Wüster, Eugen. Introduction a la theorie generale de la terminologie et a la lexicographie terminologique, Edition francaise preparee par Edmond Brent, Quebec, Canada, 1979.

Петушков В. И. Лингвистика и терминоведение // Терминология и норма: О языке терминологических стандартов. Москва: Наука, 1972.

Головин Б.Н., Кобрин Р.Ю. Лингвистические основы учения о терминах. Москва, 1987.

Суперанская А.В., Подольская Н.В., Васильева Н.В. Общая терминология: Терминологическая деятельность. Москва, 1989.

Лoттe, Д.С. Очередные задачи научно-технической терминологии, 1931.

Головин, Б.Н. и Р.Ю. Кобрин. Лингвистические основы учения о терминах, Высшая Школа, Москва, 1987, 104 стр.

Дрезен Э.К. Научно-технические термины и обозначения и их стандартизация, cтр.105//Татаринов В.А. История отечественного терминоведения: Очерк и хрестоматия. М., Московский лицей, 1994, cтр. 104-165.

Ивич, П. К проблеме лингвистической терминологии и условных обозначениях в славянских языках, Вопросы языкознания, XII, 1963, N1, p.18.

Табанакова В.Д., Кутузов А.Б. Пролегомены к денотативной модели перевода компьютерных терминов // Іноземнімови в навчальних закладах. 2003, pag. 45–50.

Dictionare

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, 1998.

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, 2005

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Editura Arc & Gunivas, 2007

Dimitrescu, Florica Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, Editura Logos 1997.

Grand dictionnaire de la Linguistique & Sciences du langage, Larousse, Paris, 2007.

Internet Oxford Advanced Learner's Dictionary http://www.oxfordlearnersdictionaries.com/

Le Nouveau Petit Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue franҫaise, Paris, 1997.

Le Petit Larousse, Dictionnaire encyclopédique, Paris, 1995.

Marcu, Florin Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, 2000.

Marcu, Florin și Maneca, Constant, Dicționar de neologisme, Editura Academiei, București, 1986.

Mounin G., Dictionnaire de la linguistique, Quadrige/PUF, Paris, 2004.

Noul dicționar explicativ al limbii române , Editura Litera Internațional, 2002

Rău, Petre. Dicționar de acronime în informatică

Scriban, August, Dicționaru limbii românești, Institutu de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939.

Trésor de la langue franҫaise, Dictionnaire de la langue du XIX et XX ss. (1789-1960), Tome 16, Gallimard, Paris, 1994.

Sitografie

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-06-14/stirile-zilei.html vizitat 11.05.2014 ;

http://moldova.usembassy.gov/ro/general-questions.html vizitat 11.05.2014 ;

https://servicii.fisc.md/individuals.aspx vizitat 11.05.2014;

http://ziarullumina.ro/educatie/elevii-au-fost-prinsi-capcana-referatelor-de-pe-internet vizitat 11.05.2014;

http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/3564/3G-test-drive.html vizitat 11.05.2014

http://susromania.wordpress.com/2014/05/08/update-sandu-rusu-a-invins-cna/ vizitat 11.05.2014

http://hdsatelit.blogspot.com/2013/12/rcs-rds-lansat-aplicatia-digi-online.html vizitat 11.05.2014

http://www.inforadiestezie.ro/47_in%20actualizare.htm vizitat 11.05.2014

http://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr16/diverse7.html vizitat 11.05.2014

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/cele-mai-accesate-siteuri-din-lume-333425.html vizitat 11.05.2014

http://www.axa-asigurari.ro/pentru-compania-ta/axa-med4u#tab=1 vizitat 11.05.2014

http://accessfastmoney.co.uk/

http://www.ziare.com/articole/imm+imprumuturi

http://www.realitateavalceana.ro/crescatorii-de-animale-pot-depune-cereri-pentru-accesarea-platilor-nationale-directe/

http://gazetadesud.md/reprezentantii-apl-din-sudul-tarii-se-pregatesc-de-accesarea-banilor-europeni/

http://www.cugetliber.ro/stiri-economie-sfaturi-pentru-o-accesare-corecta-a-banilor-europeni-166090

http://www.posmediu.ro/Informatii_despre_accesarea_fondurilor_%281425%29.html

http://www.efin.ro/credite/intrebari_raspunsuri/care_sunt_conditiile_pentru_accesarea_unei_finantari_pentru_cumpararea_unei_masini_de_pe_mobile_de.html https://support.norton.com/sp/ro/ro/home/current/solutions/v74006495_NIS_OEM_2014_ro_ro

http://www.diane.ro/2014/01/yahoo-calculator-virusat.html

http://argebit.com/articole/201307/site-virusat-blocat-de-google-ajutor/

http://www.ziare.com/articole/site+virusat

http://windows.microsoft.com/ro-ro/windows-vista/avoiding-e-mail-viruses

http://www.tion.ro/cluj-napoca-corabia-lui-tezeu-a-navigat-spre-trofeul-transilvania-la-tiff-2013/1299645

VASA – corabia regala ce a navigat doar 1 300 de metri

Ocolul Pământului în 22 de zile cu balonul: Google Project Loon

http://www.e-scoala.ro/dictionar/dex_informatica.html

http://itmoldova.com/2011/12/19/moldtelecom-acum-poti-naviga-gratuit-pe-internet-direct-de-la-tv/

http://moldcell.md/rom/private/news/e%C5%9Fti-cartel%C4%83-acum-po%C5%A3i-naviga-nelimitat-noaptea-web

http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=VIZIT%C4%82

http://ec.europa.eu/contact/visit_ro.htm

http://www.oxfordlearnersdictionaries.com/definition/english/visit_1

http://www.farmamedia.ro/va-invitam-sa-vizitati-noul-nostru-site/

http://stefanodoblejacv.licee.edu.ro/portal/index.php?option=com_content&view=article&id=49:title

http://dictionary.reference.com/browse/protocol?s=t

http://www.mfa.gov.md/news-protocol-ro/ (vizitat 13.05.2014)

http://europa.eu/legislation_summaries/environment/tackling_climate_change/l28060_ro.htm (vizitat 13.05.2014)

http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2012/mese-si-meniuri-regale-protocol-rafinament-si-bun-gust/ (vizitat 13.05.2014)

http://www.scritub.com/management/ELEMENTE-DE-PROTOCOL35246.php (vizitat 13.05.2014)

http://www.e-scoala.ro/dictionar/dex_informatica.html (vizitat 13.05.2014)

http://ro.wikipedia.org/wiki/HTTP (vizitat 13.05.2014)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Protocol_Internet (vizitat 13.05.2014)

http://www.google.md/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CCgQFjAA&url=http%3A%2F%2Fusers.utcluj.ro%2F~baruch%2Fbook_siec%2FSIEC-Capete-RW.pdf&ei=zwduU5_RKoW47Aa5rYC4Bg&usg=AFQjCNH_3QbwuxSOcRQSycLEjDXNolBT1Q&bvm=bv.66330100,d.bGE (vizitat 10.05.2014)

http://www.google.md/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CCkQFjAB&url=http%3A%2F%2F193.226.6.120%2FMiclea%2FFD%2Fwebu%2FL10%2Fdoc%2Fbdd.doc&ei=IApuU-KOIciO7AawmICwBg&usg=AFQjCNGWacFqQ2_dWWKHKFPwh-Hyw0N1Ow&bvm=bv.66330100,d.bGE (vizitat 10.05.2014)

http://www.slideee.com/slide/3-biblioteci-de-programare (vizitat 10.05.2014)

http://www.google.md/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=4&ved=0CDsQFjAD&url=http%3A%2F%2Fandrei.clubcisco.ro%2Fcursuri%2F1uso%2F08_USO_curs_05.pdf&ei=4QFuU8bALdKu7Aagx4DIAw&usg=AFQjCNEkiIG3HuahN4HQta-JVPQSMUL_EQ&bvm=bv.66330100,d.bGE (initializare sistemelor vizitat 10.05.2014)

http://ro.math.wikia.com/wiki/Canal_de_intrare/ie%C8%99ire (vizitat 10.05.2014)

http://www.dictionar.1web.ro/dictionarit/ (Dictionar IT "DE" vizitat 10.05.2014)

Glosar

ACM (Association for Computer Machinery) – Asociatia pentru Masini de Calcul. Din aceasta asociatie fac parte un numar mare de oameni de stiinta cu preocupari in domeniul informaticii. Activitatea principal a acestei asociatii este publicarea de lucrari stiintifice din domeniu. Ea a fost fondata in anul 1947 cand si-a propus ca scop initial studiul, proiectarea, dezvoltarea, construi-rea aplicatiilor, sistemelor si tehnicilor de calcul, a limbajelor adecvate pentru memorarea, prelucrarea si regasirea informatiei, precum si a sistemelor de control si proceselor de simulare.

AFIPS (American Federation of Information Processing Societies) – Federatia Americana a Societatilor de Prelucrare a Informatiei, fondata in 1961, avand ca prim obiectiv reprezentarea international si difuzarea cunostintelor acumulate in activitati din domeniul informaticii. Acest obiectiv se realizeaza mai ales prin organizarea unor conferinte (congrese) bianuale despre constructia, programarea si utilizarea computerelor. Mai recent, AFIPS si-a organizat propriul serviciu de presa, publicand lucrarile conferintelor si lucrari de specialitate in domeniul informaticii, parte din acestea, fiind de referinta in domeniu.

Algoritmul lui Euclid – algoritmul lui Euclid este o metodă eficientă de calcul al celui mai mare divizor comun (CMMDC)

ALOHA – retea experimentala de calculatoare instalata la Universitatea din Hawai, care foloseste transmisia radio pentru transferul datelor, fiind prima retea de acest gen din lume.

AMSTRAD – producator de calculatoare din Anglia, cele mai cunoscute familii de microcalculatoare produse fiind CPC si PCW.

APPLE – una din primele firme din lume producatoare de echipamente de calcul din lume. Firma americana Apple a fost infiintata de doi pionieri ai calculatoarelor: Stephen Wozniak si Steven Jobs. Cele mai cunoscute produse ale acestei firme sunt familiile de calculatoare Macintosh si Liza.

Arhitectura calculatorului – partile componente ale unui calculator.

ARPA (Advanced Research Projects Agency) – Agentie de proiecte de cercetare avansata.

ASCII (American Standard Code for Information Interchange) – Codul Standard American pentru Schimbul Informatiei. Schema de codificare care atribuie valori numerice literelor, numerelor, semnelor de punctuatie si anumitor altor caractere. A fost creat in 1965 de Robert W. Bemer si a fost conceput pentru a asigura compatibilitati intre variatele tipuri de echipamente de procesare a datelor. A devenit un cod comun pentru echipamentele microcalculatoarelor. Prin standardizarea valorilor numerice date acestor caractere, ASCII permite computerelor si programelor sa schimbe informatii intre ele. ASCII are 256 de coduri impartite in doua seturi – standard si extins – de cate 128 fiecare. Aceste seturi reprezinta numarul total de combinatii posibile a 7 sau 8 biti., 8 fiind numarul de biti din byte. Setul standard ASCII foloseste 7 biti pentru fiecare cod, pentru 128 de caractere de la 0 la 127 (hexazecimal 00H pana la 7FH). Setul extins ASCII foloseste 8 biti pentru fiecare cod, oferind 128 de coduri aditionale numerotate de la 128 la 255 (hexazecimal 80K pana la FFH). In setul ASCII standard, primele 32 valori se atribuie pentru comunicatii si pentru codurile de control ale tiparului, care sunt folosite la controlul transferului de informatie de la un computer la altul sau de la computer la imprimanta. Celor 96 de coduri ramase le sunt desemnate semnele comune de punctuatie, cifrele de la 0 la 9 si literele mari si mici ale alfabetului roman. Codurile setului ASCII extins, 128 la 255, sunt atribuite unor variate seturi de caractere de catre diversi fabricanti de computere si programatori. ASCII character set (set de caractere ASCII) – un cod standard de 7 biti pentru reprezentarea caracterelor; litere, semne de punctuatie si instructiuni de control, cu valori binare de cod de la 0 la 127. Desi nu are semne, ca accente sau caractere speciale folosite in limbile europene, si nu poate reprezenta caracterele neromane din alfabetul multor limbi, este cel mai raspandit sistem de codificare al caracterelor. ASCII file (fisier ASCII) – numit si fisier text, este un fisier document intr-un format universal numit ASCII. Un fisier ASCII contine caractere, spatii, semnele de punctuatie si cateodata tab-uri, dar nu contine informatii de formare. Formatul generic este numit si “text”, fiind util la transferul de documente intre programe care nu ar intelege altfel documentele create de alte programe. ASCIIZ string – numita si serie terminata nul. In programare, o serie ASCII terminata de caracterul NUL (un byte zero, adica un byte care contine caracterul cu valoarea ASCII egala cu 0).

Asincron – La care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.

Automat de tip Mealey – automat Mealy implementează comportamentul care depinde de modelul de execuție al Automat Finit implementat și va funcționa de exemplu pentru AF virtuale, dar nu pentru AF conduse de evenimente). Există două acțiuni (I:): "pornește motorul care închide ușa dacă sosește comanda cmd închide" și "pornește motorul în direcție opusă pentru a deschide ușa dacă sosește comanda cmd deschide".

Bandă magnetică – Banda magnetică este un mediu magnetic pentru stocare de informație.

BASIC (Beginner’s All-purpose Symbolic Instruntions Code) – limbaj de programare de nivel inalt dezvoltat de John Kemeny si Thomas Kurtz la Universitatea Dartmouth in anii 60. BASIC a castigat o popularitate enorma datorita mai ales a doua implementari majore, Tiny BASIC si Microsoft BASIC, care au transformat BASIC in prima lingua franca a microcomputerelor. Alte implementari importante au fost CBASIC (Compiled BASIC), Integer si Applesoft BASIC (pentru Apple II), GW-BASIC (pentru IBM-PC), Turbo BASIC (al lui Borland) si Microsoft Quick BASIC. Este un limbaj de programare foarte raspandit, fiind usor accesibil utilizatorilor. Se preteaza atat pentru aplicatii stiintifice si economice, cat si pentru cele cu scop educativ. Exista diverse variante ale sale pentru diferite tipuri de calculatoare.

Bază de date – O Bază de date, uneori numită și Bancă de date, reprezintă o modalitate de stocare a unor informații și date pe un suport extern (un dispozitiv de stocare), cu posibilitatea extinderii ușoare și a regăsirii rapide a acestora.

Bibliotecă de programare – sunt arhive ale resurselor de programre , cum ar fi : functii, clase, obiecte, constante si diferite variabile.

Binar – Compus din două unități, din două elemente; care se divide în câte două elemente.

Bistabil – (despre dispozitive) capabil să aibă două stări stabile.

BMP (BitMaP) – extensia unor fisiere create cu programul Paintbrush din Windows, fisiere care contin imagini grafice salvate intr-un format cunoscut sub numele bitmap.

C – 1. Limbaj de programare dezvoltat de Dennis Ritchie la Bell Laboratories, New Jersey, in anul 1972, numit asa pentru ca limbajul imediat premergator a fost limbajul B. Desi C este considerat de multi a fi mai mult un limbaj de asamblare decat un limbaj de nivel inalt, asocierea stransa cu sistemul de operare UNIX, popularitatea sa enorma cat si standardizarea de catre ANSI au facut ca acesta sa fie aproape un limbaj de programare standard. C este un limbaj compilat ce contine un mic set de functii built-in care sunt machine-dependent. Celelalte functii sunt independente si sunt continute in niste fisiere numite library care pot fi accesate dintr-un program C. Programele C sunt compuse dintr-una sau mai multe functii definite de programator; astfel ca C se considera a fi un limbaj structurat. Compilatorul nu dispune, in general, de functii de intrare/iesire, din pretentia, de altfel indreptatita, de a se asigura portabilitatea lui; aceste functii fiind intr-o biblioteca foarte vasta. Exista doua implementari de compilatoare foarte raspandite pe calculatoarele personale: Turbo C, produs de firma Borland in doua versiuni, normala si profesionala si Microsoft C, produs de firma Microsoft. 2. Extensie de fisiere sursa create in limbajul de programare C.

CAD (Computer Aided Design) – proiectare asistata de calculator; termen aplicat programelor folosite in proiectare, inginerie, arhitectura si modele stiintifice – de la scule simple la cladiri, avioane, circuite integrate si molecule. Diversele aplicatii CAD creeaza obiecte in doua sau trei dimensiuni prezentand obiectele ca niste “schelete” de sarma. Unele programe pot sa roteasca sau sa redimensioneze modelele, sa prezinte vederi interioare, sa genereze liste de materiale si altele. Aceste programe CAD se bazeaza solid pe matematica si deci au nevoie de sisteme foarte rapide, de mare performanta. CAD reprezinta proiectarea diferitelor obiecte cu ajutorul calculatorului. Sistemele CAD sunt sisteme interactive ce servesc la proiectarea circuitelor integrate, a diferitelor scheme electronice etc. Astfel, utilizand aceste instrumente in proiectare, toate modificarile si adaugarile ulterioare devin o treaba foarte simpla.

Calculator electronic – Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. În zilele noastre calculatoarele se construiesc în mare majoritate din componente electronice și de aceea cuvântul „calculator” înseamnă de obicei un calculator electronic.

Canal de intrare/ieșire – Canalul de intrare/ieșire reprezintă echipamentul de circulație a fluxului de informație între unitatea centrală a unui calculator și echipamentul periferic.

Cap de citire/scriere – O unitate de discuri are de obicei cвte un cap de citire/scriere pentru fiecare față a platanelor. Fiecare cap este montat pe un braț, existвnd un singur mecanism de deplasare pentru toate capetele. Fiecare cap de citire/scriere este menținut la o distanță redusă de suprafața platanului corespunzător cu ajutorul unui arc. Astfel, poziția capului este independentă de orientarea platanului. Deoarece suprafața alocată unui bit este foarte redusă (0,1 Ч 2 µm), capul trebuie menținut la o distanță suficient de redusă de suprafață pentru a putea detecta cвmpurile magnetice slabe.

CD-ROM (Compact Disk-Read Only Memory) – forma de stocare caracterizata de o mare capacitate (cam 600 MB) si folosita cu mijloace laser-optice in loc de citire magnetica. Cand este vorba de un drive, atunci avem de-a face cu un dispozitiv de stocare cu disc care foloseste tehnologia compact-disk-ului. Suport de date aparut in 1987 si care serveste la difuzarea de informatii avand o capacitate foarte mare de stocare.

Circuit integrat – Circuitul integrat, prescurtare în engleză: IC, de la integrated circuit, pronunție /ai si/ (v. AFI), prescurtare în română C.I., este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice și electronice interconectate, pasive și active, situate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu), dispozitiv care în cele mai multe cazuri este încapsulat într-o capsulă etanșă prevăzută cu elemente de conexiune electrică spre exterior, numite terminale sau pini („piciorușe”).I se mai spune și "cip", de la cuvântul englez chip.

Cod – Sistem de simboluri, care are destinația de a reprezenta și a transmite o informație.

CODASYL (Conference On DAta SYstems Language) – conferinta organizata incepand din 1959 pentru a studia si proiecta limbaje de programare si sisteme destinate prelucrarii datelor in administratie. Sunt cunoscute rezultatele obtinute de CODASYL in dezvoltarea limbajului de programare COBOL si, de asemenea, in ceea ce priveste efortul facut pentru standardizarea organizarii bazelor de date.

COMPAQ (COMPatibility And Quality) – firma producatoare de calculatoare infiintata in februarie 1982. Initial, firma s-a numit Gateway Technologies. In noiembrie 1982 este lansat primul calculator – Compaq Portable Computer (un calculator portabil bazat pe un microprocesor 8086 la 7 MHz), in acel timp mai performant decat varianta IBM. Si astazi firma se afla in topul producatorilor de calculatoare, in primul rand datorita perfor-mantelor, dar si a calitatii.

Corutină – procedură scrisă într-un limbaj de programare funcționând într-un regim particular, la care poate apela o altă procedură.

Diagramă Karnaugh – numite și hărți Karnaugh, au fost inventate în 1950 de Maurice Karnaugh, un inginer în telecomunicații de la Laboratoarele Bell pentru a facilita minimizarea expresiilor algebrice booleene.

Diferență booleană – Conceptul de diferență booleană a fost introdus de Bob Brayton și este definit ca fiind rezultatul aplicării operației “sau-exclusiv” asupra a doi cofactori.

Digitizare – Procesul de convertire a unui semnal electric de tip analog într-unul digital echivalent.

Disc magnetic – Stocarea magnetică se referă la stocarea datelor pe un mediu magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere.

Display – Dispozitiv de vizualizare folosit ca periferic la calculatoare.

EBCDIC (Extended Binary Coded Decimal Interchange Code) – schema de codificare dezvoltata de IBM pentru folosire cu computerele sale ca metoda standard de alocare a valorilor binare (numerice) caracterelor alfabetice, numerice, de punctuatie, si caracterelor de control la transmisii. EBCDIC este analog cu schemele de codificare ASCII, mai mult sau mai putin universal acceptate in mediul de microcomputere. Difera prin faptul ca foloseste 8 biti pentru codificare, permitand astfel 256 de posibile caractere (fata de 7 biti si 128 de caractere in setul ASCII).

Editor de texte – Un editor de text este o aplicație software (un program) folosită pentru editarea (= crearea și modificarea) de fișiere text, mai mult sau mai puțin complexă. Spre deosebire de procesoarele de texte, un editor de text nu oferă funcțiile complexe specifice creării asistate de calculator a publicațiilor (numite aplicații de tip DeskTop Publishing, DTP). Editoarele de text se folosesc îndeosebi pentu scrierea (dezvoltarea) de programe și de pagini web.

EGA (Enhanced Graphics Adapter) – adaptor video EGA reproduce in mod grafic o rezolutie de 640 de pixeli pe orizontala si 350 de pixeli pe verticala cu 16 culori, 320×200 cu 16 culori, 640×200 cu 16 culori, iar in mod text 640×350 cu 16 culori, 720×350 cu 4 culori.

Entranță – numărul de intrări ale unei porți logice.

FIFO (First In, First Out) – metoda de procesare a unui sir (coada) la care articolele sunt extrase in aceeasi ordine in care au intrat – primul intrat este primul care iese. O asemenea ordine este tipica la o lista de documente ce urmeaza sa fie tiparite de o oarecare imprimanta.

FORTRAN (FORmula TRANlation) – primul limbaj de nivel inalt (1954-1958 Jim Bachus) si cel care a introdus si definit concepte ca variabile, expresii, enunturi, iterative, subrutine compilate separat si input/output format. FORTRAN este un limbaj compilat, structurat. Chiar numele arata originile stiintifice si ingineresti; FORTRAN este inca foarte folosit in aceste domenii.

Hardware – ansamblu de elemente (circuite, mașini, dispozitive) care compun un calculator electronic; hard.

HDD (Hard Disk Drive) – unitatea discului; dispozitiv de disc; o unitate de disc (de regula in interiorul unitatii centrale a sistemului) care functioneaza ca o unitate-gigant pentru dischete.

IBM (International Business Machine) – renumita firma americana de computere, numita si Big Blue, care este cea mai mare producatoare de calculatoare. Desi IBM a inceput activitatea tarziu cu producerea microcalculatoarelor, produsele ei in acest domeniu au devenit un standard pentru multi producatori de calculatoare. Prima generatie de calculatoare IBM PC a aparut pe piata pe la mijlocul anului 1981, avand un procesor pe 16 biti I8088 produs de firma Intel. Acest calculator obtine un deosebit succes, IBM PC devenind cel mai vandut calculator personal. Firma Intel dezvolta in cursul anului 1982 microprocesorul 80286, IBM aducand pe piata un nou calculator numit IBM AT care foloseste acest microprocesor. Obtine si el un mare succes datorita compatibilitatii sale cu programele scrise pentru IBM PC. Mai tarziu a dezvoltat modele mult mai performante bazate pe microprocesoarele 80386, 80486 si Pentium care insa respecta compatibilitatea in jos cu calculatoarele produse anterior.

INTERNET (INTERnational NETwork) – cea mai mare si cea mai cunoscuta retea internationala de calculatoare. Este o retea compusa dintr-un numar mare de retele locale si globale independente. Comun tuturor acestor retele sunt protocoalele TCP/IP. Reteaua Internet este o continuare a proiectului ARPANET dezvoltat in 1969 sub supervizarea Ministerului de Aparare al Americii. Dupa unele informatii, Internet este compusa din mai mult de 2000 de retele, dintre care cele mai cunoscute sunt: CSNET (Computer Science Network), MILNET (Military Network), NSFNET (National Science Foundation Network), JUNET (Japan University Network). LIPS (Linear Interferences Per Second) – numar de interferente liniare pe secunda.

Memorie – Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator .

Microcalculator – calculator electronic cu elementele componente și gabaritul foarte mici, a cărui unitate centrală este implementată cu ajutorul unui microprocesor (integrat); microcomputer, microordinator.

Minicalculator – 1. calculator electronic de dimensiuni reduse; minicomputer. 2. (impr.) calculator de buzunar.

Monitor – Monitorul este un echipament periferic al calculatorului cu ajutorul căruia se afișează informațiile de iesire intr-un format grafic interactiv și se realizează comanda sau comunicarea între utilizator și calculator.

Monoprogramare – mod de exploatare a unui sistem de calcul constând în a nu rezolva un nou program până ce programul în curs nu este terminat.

MODULA – limbaj de programare de nivel inalt dezvoltat din Pascal. Componenta de baza a acestui limbaj de programare o reprezinta unitatea de program independenta (modul de program) care permite programarea proceselor paralele.

MOS (Metal-Oxide Semiconductor) – dispozitiv semiconductor al carui design se bazeaza pe calitatile izolatoare ale unor oxizi de metal, ca oxidul de aluminiu sau dioxidul de siliciu. Acest design MOS este foarte utilizat atat in componentele discrete, cat si in circuitele integrate. Circuitele integrate MOS au avantajul unei mari densitati de componente, viteza mare si putere mica de consum. Aceste dispozitive sunt sensibile si se pot strica usor la electricitate statica si, de aceea, inainte de a fi introduse in soclurile lor, ele trebuie tinute cu contactele lor intr-un burete conductor pentru prevenirea acumularii de sarcina electrostatica.

Organigramă – Reprezentare grafică a unui algoritm.

Partiție – zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare.

PC (Personal Computer) – calculator personal. In functie de context, PC se refera deseori la familia de computere IBM. De exemplu, PC compatibil se refera la un computer ce poate rula aceleasi programe ca un computer IBM PC. Computer destinat a fi utilizat de o singura persoana o data. Acesta nu are nevoie sa imparta procesarea, discul si resursele de tipar, ale altui computer (desi o poate face la optiunea operatorului).

Periferic – Dispozitiv extern folosit pentru introducerea și extragerea de date în sau din calculator.

PL/I (Programming Language I) – limbaj de programare de nivel inalt destinat rezolvarii unor probleme dintr-o gama larga de aplicatii. Este un limbaj procedural, realizand o sinteza a caracteristicilor utile ale limbajelor FORTRAN, ALGOL-60 si COBOL. Exista posibilitatea controlului explicit al alocarii spatiului de memorie necesar variabilelor unui bloc, se permite utilizatorului crearea, sincronizarea, testarea terminarii si modificarea prioritatilor sarcinilor, se permite controlul unor conditii de intrerupere hard sau soft, ce pot fi associate unor operatii de intrare/iesire; exista, de asemenea, posibilitatea de a extinde limbajul pe baza unui mecanism de macroprelucrare ce poate fi folosit anterior compilarii si utilizatorul are, de asemenea, posibilitatea de a specifica, prin program, modul de prelucrare a erorilor de executie.

Postprocesor – program care transformă datele de ieșire ale procesorului în program de lucru efectiv.

Prelucrare papeline – tehnologie care permite un tratament ultrarapid, constând în aceea că ieșirea unui program constituie intrarea unui alt program.

Preprocesor – program al unui ordinator care operează un tratament preliminar.

RAM (Resident Access Method) – metoda de acces rezident.

Redresare – Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu.

Rutină – Operație efectuată de un calculator electronic.

ROM (Read Only Memory) – memorie bazata pe semiconductori care contine informatii si date ce pot fi citite, dar nu pot fi modificate.

Serial – interfata seriala universala reprezinta un mod de conectare la calculator a diverselor periferice, de la mouse sau tastatura, la imprimante, scanner-e si camere digitale.

Sincron – ale căror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple.

SNOBOL – limbaj de nivel inalt pentru prelucrarea listelor si a sirurilor de caractere, fiind produs al firmei Bell Telephone Laboratories, aparut in 1972. Reprezinta unul dintre cele mai convenabile limbaje de programare pentru recunoasterea si prelucrarea sirurilor de caractere.

Tablet – dispozitiv pentru introducerea manuală a imaginilor grafice în terminal de către utilizator.

Tabulare – imprimare, vizualizare a unui text pe hârtie sau pe ecran; tabulație.

Translatare – traducere a instrucțiunilor dintr-un limbaj în altul în cadrul unui ordinator.

TRINITRON – tehnologie de afisare a imaginii pe un ecran cu tub catodic. Masca unui astfel de tub este facuta dintr-un numar de deschizaturi (slits) continue, neintrerupte. O astfel de masca se mai numeste grila de deschidere (aperture grill). Aceste fante corespund benzilor alternative verticale, foarte fine, de luminofor, dispuse pe ecranul Trinitron. Un tub Trinitron foloseste un singur tun electric, in loc de trei tunuri cum se intalnesc la tuburile corespunzatoare. Folosind un singur tun nu apar probleme de dezaliniere, astfel rezultand culori mai pure. Tuburile acestea au ecranele aproape plane.

UNIX – sistem de operare multiutilizator, multisarcina dezvoltat de Ken Thompson si Dennis Ritchie la AT&T Bell Laboratories in 1969 pentru a fi folosit la minicomputere (calculatorul PDP-7). Prima versiune a fost reprogramata in limbajul B, al carui autor este tot Thompson. Cei doi autori au contribuit atat la dezvoltarea UNIX-ului, cat si la definirea limbajului C, limbaj in care au fost scrise versiunile ulterioare ale sistemului. Acest sistem se deosebeste de alte siteme prin urmatoarele caracteristici: a fost scris intr-un limbaj evoluat, usurand implementarea pe masini diferite; a fost difuzat impreuna cu sursa sistemului, permitand proiectantilor de sisteme sa faca extensii proprii, contine primitive importante, care pana in momentul respective au fost cuprinse numai in sistemele care functionau pe calculatoare mai scumpe. Toate aceste facilitati mentionate mai sus au dus la o larga raspandire a sistemului de operare UNIX. UNIX este considerat a fi un sistem de operare puternic care, fiind scris in C, este si foarte portabil.

VLSI (Very-Large-Scale Integration) – integrare la scara foarte mare care permite ca un numar foarte mare de circuite (intre 5.000 si 50.000 circuite) sa fie incorporate intr-un singur cip. Referinta la densitatea cu care componentele (tranzistori si alte elemente) sunt impachetate pe un circuit integrat si la finetea conexiunilor dintre ele. VGA (Video Graphics Array) – 1. Adaptor video introdus de IBM in 1987. VGA reproduce toate modurile din EGA si adauga cateva noi, dintre care cele mai populare sunt doua moduri grafice. Unul suporta o rezolutie de 640 de pixeli pe orizontala si 480 de pixeli pe verticala, cu 2 sau 16 culori simultane dintr-un tabel de 262.144 culori, iar celalalt suporta 320 pixeli orizontali pe 200 pixeli verticali cu 256 culori dintr-un tabel de 262.144 culori. 2. Extensia fisierului driver de ecran aferenta standardului VGA.

WINDOWS – numele obisnuit pentru produsul Microsoft Windows, o interfata grafica multisarcina care ruleaza pe computerele bazate pe MS-DOS. Windows asigura o interfata standard bazata pe meniuri, ecrane fereastra si dispozitive indicatoare ca mouse-ul. Programele trebuie sa fie special proiectate pentru a putea folosi avantajele acestor caracteristici. Are un mediu GUI (Graphical User Interface).

XGA (eXtended Graphics Array) – este standardul grafic anuntat de IBM in 1990 cu rezolutiile in mod grafic de 640×480 cu 256 culori, 640×480 cu 65536 culori, 1024×768 cu 256 culori, iar in mod text 1056×400 cu 16 culori.

XT (eXtended Technology) – grupare de microprocesoare din ramura Intel-8088, cu o frecventa de ceas de 4,77 Mhz. Incepand cu microprocesorul Intel-80286 se desprinde o noua clasa numita AT (Advanced Technology).