Termenul își are rădăcinile în limba latină (terror -terroris). Terorismul era folosit de legiunile romane [628774]

Termenul își are rădăcinile în limba latină (terror -terroris). Terorismul era folosit de legiunile romane
pentru a impune legea lor, înspăimântând populația și obligând -o astfel la supunere.

Nu există o definiție unanim acceptată pentru conceptul de „terorism”. Considerate fiind prea specifice
sau, dimpotrivă, mult prea generale, diverselor definiții le -au fost mereu aduse critici.

În “Mein Kampf” (1925 -1926), carte scrisă de Adolf Hitler, acesta își exprima opinia conform
căreia “singurul mijloc de a câștiga cu ușurință împotriva rațiunii îl reprezintă teroarea și forța”.

În cadrul Conferinței de unificare a dreptului penal de la Bruxelles (1930), a fost folosită pentru prima
dată noțiune a de terorism: “Folosirea internațională a unor mijloace capabile să producă un pericol
reprezintă acte de terorism ce constau în crime contra vieții, libertății și integrității fizice a unor
persoane sau care sunt îndreptate contra proprietății private sa u de stat”.

La Conferința de la Copenhaga din 1935 terorismul este definit ca „act voluntar comis împotriva vieții,
integrității fizice, sănătății sau libertății oficialităților; orice act care primejduiește o comunitate, creează
o stare de teroare în ved erea schimbării autorități publice sau împiedicarea acțiunilor acesteia, sau care
urmărește deranjarea relațiilor internaționale”.

“Terorismul este un alt tip de război – nou ca intensitate, vechi ca origine – un război al gherilelor, al
rebelilor, al asasinilor; un război dus prin ambuscade, nu prin luptă, prin inflitrație, nu prin agresiune, în
care victoria se obține prin erodarea inamicului și nu prin angajarea lui.” (John F. Kennedy, 6 iunie 1962)

La 9 decembrie 1985, ONU a adoptat pentru prima da tă o rezoluție de condamnare a actelor teroriste,
definindu -le ca „acte criminale”.

Definția terorismului ar trebui să țină seama de trei aspecte :
1. esența terorismului este, practic, folosirea sau amenințarea cu folosirea violenței; din acest
punct de vedere, o activitate non -violentă (grevă, marșuri pașnice etc.) nu poate fi încadrată în categoria
terorismului;

2. scopul terorismului este, întotdeauna, politic: înlăturarea unui regim de la putere, a unui lider, a
unui sistem politic sau a unor practic i politice, sociale, economice ș.a.m.d.; în absența unui scop politic,
violența împotriva populației civile nu poate fi considerată decât o crimă, o infracțiune sau un act de
demență, fără legătură cu terorismul (unii cercetători insistă asupra adăugării, alături de scopurile
politice ale terorismului, și pe cele religioase și ideologice; în general însă, se acceptă ideea că termenul
„scopuri politice” le acoperă și pe cele ideologice și religioase – acestea fiind văzute mai degrabă ca
motivații decât ca sc opuri în sine);
3. ținta terorismului sunt civilii; terorismul trebuie distins, astfel, de alte forme de violență politică
(război de gherilă, insurecție civilă etc.); o definiție a terorismului trebuie să scoată în evidență
caracterul întenționat al viole nței împotriva populației civile.

Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se
bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în mod direct în
conflic t dar cu potențial de presiune asupra conducerii, câteodată conducerea face acte de terorism
asupra populației (stat, organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în
sensul scontat de teroriști – producerea unui efect psiholo gic generalizat de panică și intimidare,
augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin
mijloace democratice sau convenționale.

Conform Legii 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului “ Terorismul reprezintă ansamblul
de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională, având
următoarele caracteristici:
a) sunt săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremist e, ostile față
de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități violente și/sau distructive;
b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
c) vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și i nstituțiilor publice, populației
civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora;
d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra
scopurilor urmărite.”

1. Formele terorismului

Acțiunile teroriste pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii:

• După modalitățile de executare:

– terorismul direct care vizează un scop diversionist imediat, acesta constituind însuși obiectivul acțiunii
propriu -zise;

– terorismul indirect în care s e încadrează toate actele distructive care vin în sprijinul înfaptuirii actului
principal căci actul terorist nu este pregătit la întâmplare.

• În raport cu elementul psihologic care -i animă pe membrii organizației teroriste și mobilul acestora :

– terorismul de drept comun reprezintă acel gen de terorism care cade sub incidența legii penale ca o
infracțiune obișnuită, dar la care metoda de execuție este caracterizată de teroare. Pot fi calificate drept
acțiuni teroriste acele acțiuni care, deși vizează scopuri particulare sau au drept obiect un interes
personal (de exemplu, obținerea unor sume de bani pentru asigurarea protecției, șantajul), imprimă o
stare de teroare victimelor, care pot fi indivizi izolați, familii sau grupuri de persoane (comercianți ,
turiști, transportatori ș.a.);

– terorismul social urmărește punerea în practică a unei ideologii sau doctrine sociale ori economice, de
regulă prin distrugerea sau schimbarea ordinii sociale a unei orânduiri. De obicei, consecințele se produc
pe terito riul unui stat, dar uneori pot influența anumite evoluții din teritoriile vecine;

– terorismul politic este caracterizat prin faptul că elementul subiectiv al infracțiunii este de ordin politic,
actul de teroare este îndreptat asupra statului, organelor s ale sau reprezentanților săi, împotriva
organizării sale politice sau formei de stat.
Formele de manifestare ale terorismului politic sunt numeroase, pornind de la terorismul exercitat de
organizațiile politice extremiste și până la terorismul practicat de persoane influente, grupuri de interese
etc. Obiectivele terorismului politic vizează în principal cucerirea puterii politice prin violență, opoziția la
imperialism, lupta pentru reforme sociale, lupta pentru putere și influență, lupta pentru imagine, lup ta
pentru identitate, crearea și întreținerea stării de haos. În prezent, o mare parte din organizațiile
teroriste din întreaga lume poartă amprenta luptei împotriva capitalismului.

– terorismul religios reprezintă asocierea dintre religie și terorism.
Încă din 1968, an considerat de referință pentru apariția terorismului internațional modern de către
specialiștii americani, acționau 13 grupări teroriste cu motivații religioase, fără ca acțiunile lor să fie
incluse în sfera terorismului religios . În preze nt, lucrurile au evoluat, circa 20% dintre grupările teroriste
care acționează pe glob invocând motive religioase pentru acțiunile lor. Uneori însă, o serie de
importante organizații teroriste, deși au o componentă dominantă religioasă, revendică aspecte d e ordin
politic și social. Terorismul religios vizează lumea întreagă, dar mai ales civilizația occidentală, cu
leagănul ei european și configurația ei actuală de influență americană.

– terorismul cultural vizează în principal distrugerea valorilor unui s tat, care poate conduce la pierderea
identității naționale a cetățenilor acestuia.
Terorismul cultural nu este un mijloc de confruntare, ci unul de distrugere a sistemelor de valori. El se
desfășoară în cadrul a ceea ce numim „cultură de piață“, care nu ar e nici o legătură cu sistemele de
valori ale lumii, cultura autentică. Terorismul cultural poate îmbrăca unele forme cum sunt: pornografia,
invadarea pieței cu filme sau producții care cultivă violența, egoismul, lipsa de respect față de valorile
proprii, distrugerea simbolurilor (ceea ce s -a încercat în atentatele de la 11 septembrie) etc.

• Dupa spațiul în care se pun în practică acțiunile teroriste și întinderea efectelor create :

– terorismul intern (național) presupune că pregătirea, executarea și consecințele pe care le produce se
petrec între granițele unei singure țări .
Acest tip de terorism se manifestă cel mai adesea sub forma terorismului politic sau social, fiind
îndreptat împotriva organizării politice a unui stat, a formei sale sau repreze ntanților săi (guvern, partid

politic, personalități etc.). Ceea ce se urmărește este destabilizarea ordinii publice prin crearea unei stări
de teamă în urma comiterii de atentate asupra vieții, sănătății sau libertății adversarilor.

– terorismul internaț ional are loc în condițiile când apare un element de extraneitate, respectiv
pregătirea, desfășurarea unuia sau mai multor acte ori propagarea efectelor se realizează în cel puțin
două state.
În concepția unor autori, terorismul poate fi internațional „cân d urmărește să complice sau să determina
ruperea relațiilor pașnice dintre state, să înlăture anumiți oameni politici indezirabili unor cercuri străine
sau să influențeze prin intimidare, politica internă sau externă a unui anumit stat” .
Actele teroriste internaționale sunt adesea pregătite într -un alt teritoriu decât acela unde acțiunea
trebuie să fie executată sau să -și producă efectele. Alteori, chiar activitățile criminale se prelungesc pe
teritoriul mai multor state (de exemplu, deturnarea unui avion) .
Conform Convenției Europene de la Strasbourg, din anul 1977, terorismul internațional trebuie analizat
sub următoarele aspecte: naționalitatea autorului sau complicilor infracțiunii, naționalitatea victimelor,
teritoriul unde a fost pregătit, s -a acționa t sau și -a produs efectele actul terorist, teritoriul unde s -a
refugiat autorul.
În afară de efectele ce se produc în general prin acte de terorism (distrugeri de bunuri, suprimarea de
vieți omenești etc.), actele teroriste internaționale pot crea o anumit ă stare de neîncredere între state,
ce poate avea consecințe negative pentru relațiile politico -economice dintre acestea .

• Dupa mijloacele utilizate de teroriști:

– terorism prin mijloace tradiționale – actele ce se comit prin utilizarea unor metode și mijloace frecvent
folosite, respectiv: atacuri cu bombă, mașini capcană, explozii declanșate de teroriști sinucigași, atentate
asupra unor personalități etc.

– terorismul electronic presupune atacul împotriva sistemelor de calculatoare, prin intermediul cărora se
conduc aproape toate domeniile economice și sociale: controlul traficului aerian și al altor mijloace de
transport, coordonarea serviciului securității naționale, coordonarea sistemului bancar ș.a.
Obiectivul său este să altereze sau să distrugă informația, îndeosebi pe cea de valoare strategică. Se
acționează anonim, imprevizibil.
Biroul Federal de Investigații a oferit următoarea definiție:

“Cyber -terorismul este atacul premeditat, motivat politic împotriva informației, sistemelor informatice,
programelor informatice și datelor, rezultând în violența împotriva țintelor noncombatante, de către
grupări subnaționale sau agenți clandestini”.
Se constată că tot mai frecvent sunt atacate sistemele ce conțin secrete naționale militare și de
securitate î n scopul furtului de date sau virusării, pentru a le face inutilizabile. Acest gen de terorism a
prins societatea contemporană nepregătită, doar câteva state având o legislație adecvată combaterii
fenomenului menționat.

– terorismul chimic, biologic și n uclear presupune utilizarea unor arme de distrugere în masă, de genul
celor menționate.
Posibilul pericol pe care -l reprezintă un asemenea tip de terorism isterizează statele numai la simpla
bănuială că s -ar putea utiliza un asemenea mijloc. Avem exemplul recent al războiului din Irak, când
declanșarea conflictului a avut drept scuză o informație, care până la urmă s -a dovedit a fi falsă,
referitoare la existența pe teritoriul irakian a unor arme de distrugere în masă ce pot fi utilizate în
scopuri terorist e. (Aceasta tema va fi tratata in amanunt intr -un capitol ulterior al lucrarii de fata).
Folosirea unor astfel de arme ar putea afecta regiuni întinse, distrugerea unor orașe întregi, ori
suprimarea unui mare număr de vieți omenești.
În urma atacurilor ter oriste din S.U.A., Comisia Europeană a discutat unele măsuri de protecție pentru a
se putea face față amenințării unui atac biologic îndreptat împotriva țărilor membre ale Uniunii
Europene. La rândul său, O.N.U. a atras atenția țărilor membre că teroriștii ar putea împrăștia în mod
deliberat boli infecțioase specifice animalelor, în țările Europei, pagubele economice putând fi imense.
Comparativ cu terorismul clasic (ce avea ca ținte reprezentanți ai statului și economiei și își urmărea
atingerea obiective lor evitând asasinatul în masă), terorismul postmodern pune pe prim plan numărul
victimelor.
Terorismul mileniului trei este asemuit unui “război” nedeclarat, fără un dușman precis, fără o
confruntare și fără linii de front clar marcate.
Teroriștii folose sc tot mai frecvent mediile electronice (când atacul devine mesaj către opinia publică
șocată sau atacă sistemele de calculatoare pentru paralizarea instituțiilor).
Altă caracteristică periculoasă a terorismului postmodern este fenomenul kamikaze (care a l uat o
amploare deosebită în rândul grupărilor teroriste islamiste). Acest mod de operare este aproape
imposibil de împiedicat, provoacă victime și daune materiale, atingându -și ținta aproape în mod
garantat, șansele de apărare fiind nule.
Răspândirea noilor tehnologii moderne în lume și extinderea globalizării au facilitat foarte mult
creșterea terorismului. De exemplu, dezvoltarea aviației civile internaționale a creat și noi vulnerabilități

precum și noi ținte lucrative pentru terorism. S ateliții TV au făcut ca știrile să se transmită foarte repede,
teroriștii exploatează aceasta câștigând o publicitate aproape instantanee pentru un atac sau o crimă și
făcând posibilă exagerarea faptelor și amplificarea mediatizării actului terorist, lucru de neimaginat în
secolul XIX.

• Dupa tipologia formelor de manifestare:

– terorismul organizațional specific grupărilor mici care nu dispun de sprijin popular;

– terorismul practicat în contextul insurgențelor, menit sa erodeze credibilitatea guvern ului, legitimitatea
politica prin terorizarea civililor;

– terorismul sponsorizat, care implică sprijinirea unor grupări teroriste de către state suverane.
2. Scopurile terorismului

Din dorința de a da cursivitate lucrării, precum și datorită faptulu i că granița dintre “cauze” și “scopuri”
este, în cadrul temei pe care o analizez, destul de fragilă, am decis să tratez la acest capitol și anumite
aspecte pe care în anumite lucrari le vom găsi ca fiind “cauze”. Totodată consider că o analiză a cauzelor
terorismului în cadrul capitolului “Concluzii” determină o întelegere mai facilă a acestora și ne permite,
poate, să înțelegem acest fenomen, în ciuda complexității lui.

Realizarea unor scopuri politice, cum ar fi:
– soluționarea problemelor legate de supraviețuirea și afirmarea unor etnii sau naționalități
– determinarea unor schimbări radicale în viața politică a unui stat
– încetinirea sau stoparea unor procese politice
– încordarea relațiilor între state.

Exemple:

• lupta împotriva Apartheidulu i – UmKhonto we Sizwe (MK) grup terorist afiliat Congresului Național
African (Africa de Sud)
• lupta pentru independență sau autonomie – Mișcarea separatistă bască ETA, Armata Republicană
Irlandeză (IRA), Frontul de Eliberare al Quebecului (FLQ), Organiza ția Tigrii Tamili (ELAM)
• lupta pentru emancipare economică și politică: Mișcarea Zapatistă și mișcările comuniste și anarhiste
de insurgență și terorism.

Atragerea atenției opiniei publice interne și internaționale asupra “țelului nobil” urmărit, asu pra
necesității soluționării într -un mod a problemelor conflictuale dintr -o regiune, asupra unei ideologii,
asupra “nedreptăților și persecuțiilor” la care este supus un grup social. De fapt, opinia publică este
principală forță căreia i se adresează teror ismul din punct de vedere propagandistic și psihologic.
Exemplu: „Weather Underground”, grup terorist hippie, care între 1969 și 1975 a acționat în SUA pentru
a protesta împotriva războiului din Vietnam.

Subminarea autorității de stat prin crearea unei stări de încordare internă, de nesiguranță și
incertitudine, de haos economic și social.

Obținere de bani și avantaje. De exemplu: eliberarea unor membri ai grupărilor sau organizațiilor
teroriste deținuți în închisori din diferite state, obținerea unor mijloce financiare, materiale ori de
transport drept răscumpărare, obținerea unor baze de retragere și ascundere, de cazare, pregătire etc.

Promovarea unor interese de grup: naționale, religioase, etnice, ideologice, naționaliste, separatise,
revigorarea unor organizații extremiste, fasciste sau cu tentă fanatică.

Realizarea unor scopuri militare:
– dezorganizarea conducerii la nivel strategic sau operativ
– diminuarea sau distrugerea parțială a potențialului militar al adversarului
– dezorganizarea sistemului logistic
– paralizarea sistemelor de comunicații și telecomunicații
– activită ți de propagandă și dezinformare

– suprimarea sau răpirea unor personalități politice și militare
– organizarea de revolte și răscoale, a luptei de gherilă
– organizarea evadării și evacuării prozonierilor etc.

Fanatismul religios – deși de multe ori ac esta pare a fi motivul actelor teroriste, sunt puține cazurile în
care acesta stă în mod real la baza atentatelor.

Exemple:
• Atentatele comise împotriva unor medici și clinici unde se practicau avorturi în SUA.
• Asasinarea de către extremiști islamici a traducătorului japonez (în 1993) și rănirea gravă a editorului
norvegian (în 1995) al cărții „Versetele Satanice”, cartea scriitorului britanic anatemizat Salman Rushdie,
considerată o blasfemie criminală la adresa Profetului Mahomed.

Dorința de a r ăspândi un mesaj – Actul de violență este comis numai pentru a atrage atenția unei stări
de fapt, a transmite un mesaj sau pentru a aduce niște idei în dezbaterea publică.

Exemplu: Theodore Kaczynski – Unabomber, suferind de schizofrenie, a comis un număr de 23 de
atentate pe parcursul a 18 ani, numai pentru a obține publicarea propriilor "manifeste" (ce conțineau un
program delirant neoludist împotriva tehnologiei moderne).

Terorismul „justițiar” – are ca țintă și pretext răzbunarea și pedepsirea uno r acțiuni considerate de
teroriști nedrepte. Terorismul justițiar este de obicei responsabil pentru asasinate politice.
Exemple:
• Asasinarea lui Armand Călinescu de către legionari ca pedeapsă pentru rolul jucat de acesta în
asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.
• Asasinarea primului ministru indian, Indira Gandhi, de către un soldat sikh (aparținând unui grup
terorist religios -etnic sikh) din garda personală de pază, pentru responsabilitatea sa în masacrul sikhilor
comis de armata indiană la asaltul Templului de Aur din Punjab.

• Asasinarea primului ministru israelian, Ițhak Rabin de către Igal Amir, secondat de fratele său (o
grupare teroristă formată din două persoane), extremiști de dreapta, pentru semnarea Acordului de la
Oslo, considerat de ei ca un act de trădare națională.
• Atentatul împotriva clădirii FBI din Oklahoma, comis de un grup terorist izolat ca pedeapsă pentru
operațiunea FBI împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

3. Caracteristicile teroristului

Teroristul este iden tificat, de cele mai multe ori, ca o persoană cu educație aleasă și cu studii
finalizate la universități prestigioase. Psihologia lor este însă complexă. Nevoia de depersonalizare, fuga
de propria personalitate, izolarea și încrederea în „magia sângelui” a r fi unele dintre trasaturile
teroristilor.
Atentatele plănuite de organizațiile teroriste sunt, de cele mai multe ori, răspunsul unor frustrări
acumulate în lupta pentru putere sau pentru înlăturarea unor stări de lucruri neconvenabile.
Trans formarea cauzei lor într -un război este deosebit de importantă pentru teroriști, aceștia
căutând să -și verifice credința prin confruntările militare.
Teroriștii, adevărați profesioniști ai terorii, nu au nimic în comun cu cei care vor să salveze
lumea, să o facă mai bună, prin intermediul unei crime. Complet diferit de psihopați, numiți și „lupii
singuratici”, teroriștii gândesc și acționează instituționalizat, de cele mai multe ori fiind membrii unui
grup, organizații politice sau religioase extremiste.
Ideea de terorist și terorism stă la baza multor mituri, unul dintre cele mai comune fiind acela că
teroriștii sunt fanatici nebuni: psihopați complet imuni la suferința victimelor lor și întotdeauna
apărându -și cauza într -un mod crud. Comportamentul extr emist, de orice tip, invită la opinii extreme în
ceea ce -l privește pe individ. Astfel, teriristii sunt adesea etichetati ca fanatici alienați mintal.
Tulburarea psihică este însa incompatibilă cu „statutul” de terorist politic sau religios. Cei care
acționează în astfel de grupări sunt indivizi cu o stare psihică normală, dar care, practic, este posibil să fi
fost crescuți de mici să urască. Reci, calculați, bine instruiți și pregătiți, acești așa -ziși profesioniști ai

atentatului, slujesc adesea unor int erese specifice, de multe ori străine lor, practicând terorismul ca pe o
meserie, fără pasiune, dar cu perseverență. Atentatele plănuite de organizațiile teroriste sunt, de cele
mai multe ori, răspunsul unor frustrări acumulate în lupta pentru putere sau p entru înlăturarea unor
stări de lucruri neconvenabile, prin mijloace violente, aflate în afara legii.
Un studiu realizat de un grup de specialiști ai Institutului de Politici Internaționale pentru Lupta
Împotriva Terorismului (International Policy Institu te for Counter Terrorism) apreciază că acest
comportament autodistructiv al teroriștilor palestinieni ar fi o rezultantă a celor două tipuri de suicid:
altruism și fatalism. Young (1972) afirma că „aceste două categorii ar trebui tratate ca surori gemene
[…], diferența dintre ele poate fi văzută doar prin înțelesul subiectiv al acțiunii sinucigașe. Dacă o
persoană se sinucide pentru a -și îndeplini datoria, statusul său psihologic poate fi ori o convingere
senină (altruism), ori frică și disperare extreme (fatalism) “.
Se apreciază că există un număr de factori comuni în trecutul teroriștilor. Este însa clar că nu toți acești
factori sunt prezenți în mod obligatoriu în experiența oricărui terorist. Impactul combinat al mai multor
factori este cel care împin ge un individ să devină terorist, iar acești factori vor varia în funcție de cultură,
context social, grupare teroristă și gradul de implicare a individului.
Factori biologici. Nu există dovezi științifice asupra rolului geneticii în determinarea motivului pentru
care oamenii devin teroriști și încercările de a explica terorismul din punct de vedere biologic s -au
dovedit de cele mai multe ori false. Cei mai importanți factori biologici asociați cu alăturarea la un grup
terorist sunt vârsta și sexul. Majorit atea oamenilor care se alătură grupărilor teroriste sunt tineri. Deși
numarul femeilor implicate în terorism l -a depașit cu mult pe al celor implicate în crimă, un aspect fiind
acela că unele dintre femei au ajuns lideri teroriști, sexul bărbătesc constitu ie majoritatea în rândul
teroriștilor. Acești factori nu sunt însă determinanți în procesul și decizia de a deveni terorist.
Identitate socială și marginalizare. Inainte ca un individ să fie pregătit să facă parte dintr -o grupare
teroristă, acesta trebuie mai întâi să aparțină acelei secțiuni a societății care susține sau împarte țelurile,
suferințele și ambițiile grupării teroriste. Un fenomen important il constituie si marginalizarea. De
exemplu în timpul primei intifade împotriva ocupării israeliene nume roasele grupări teroriste
palestiniene au fost asaltate de recruți. Cei care nu se alăturau mișcării erau considerați neobișnuiți. Un
recrut observa că: „Orice individ care nu se înrola în acea perioadă era marginalizat”. Totuși, în vreme ce
mulți oameni s usțin politic o serie de cauze, puțini sunt gata să comită acte de violență pentru aceste
cauze. Pentru a deveni terorist e nevoie de mai mult.
Psihologia răzbunării. Este unanim recunoscut că una din motivațiile cele mai puternice în a deveni
terorist est e dorința de răzbunare. Un element important al dorinței de răzbunare este acceptarea
surprinzătoare a indivizilor de a se sacrifica și de a suferi doar ca să se răzbune. James Gilligan (2000),
psihiatru într -o închisoare care a întâlnit indivizi foarte vi olenți și periculoși în timpul carierei sale,
spunea: „Încă nu am văzut un act de violență care să nu fie provocat de experiența unui sentiment de
rușine și umilire, lipsă de respect și ridiculizare, care să nu încerce să prevină sau să refacă „pierderea
respectului personal” – oricât de severă ar fi pedeapsa, chiar dacă aceasta înseamnă moartea. Pentru că
noi îi înțelegem greșit pe acești oameni, spre pierderea noastră, dacă nu ne dăm seama că ei chiar

preferă să -i omoare sau să -i mutileze pe ceilalți, să se omoare sau să se mutileze singuri, decât să
trăiască fără mândrie, demnitate și respect de sine”.
Statutul și recompensele personale. Există riscuri mari în a deveni terorist, poate fi o existență izolată,
stresantă și foarte periculoasă. Recruții IRA s unt avertizați că se pot aștepta doar la unul din cele două
lucruri sigure din intrarea în organizație: o sentință lungă cu închisoarea sau o moarte violentă.
Greutățile și suferința sunt două aspecte constante din viața unui terorist, totuși există multe beneficii și
avantaje în a face parte dintr -o grupare teroristă. De exemplu, în multe comunități și societăți, grupările
teroriste și membrii lor sunt priviți ca fiind curajoși, onorabili și importanți. Aceste comunități nu privesc
organizațiile drept „ter oriste”, ci mai degrabă ca „luptătoare pentru dreptate”. Etichetarea „terorist”
este adesea o judecată de valoare (una negativă) si este impusă de cei din exteriorul comunităților și
culturilor din care fac parte teroriștii. Cei din interiorul culturii ref uză termenul sau refuză efortul de a
descrie indivizii în alb și negru. Într -un final, în multe comunități, intrarea într -o grupare teroristă ridică
în mod considerabil poziția unui tânăr. Așa cum mărturisea un terorist palestinian: „După recrutare,
statut ul meu social s -a îmbunătățit mult. Am început să fiu foarte respectat de rudele mele și de tinerii
din satul meu”. Astfel de vederi nu sunt izolate și îmbunătățirea statutului social poate fi observată
pretutindeni. Pe lângă un statutul social amintit, gr upările teroriste pot oferi de asemenea și protecție
membrilor.
Constrângerea și recrutarea. Grupurile teroriste variază mult în maniera de a recruta și în strategiile pe
care le folosesc. Chiar și aceeași organizație poate schimba politica pe care o duce de-a lungul timpului și
în diferite regiuni. Unele grupuri investesc mult efort în identificarea noilor recruți și în sublinierea
recompenselor dacă aceștia se vor alătura. Alte grupuri sunt mult mai pasive. O astfel de atitudine o au
grupurile teroriste e tnice care sunt asaltate uneori de cereri ale tinerilor care vor să li se alăture. În anii
′80 IRA a respins mai mulți oameni decât a acceptat în organizație. Astfel, este o greșeală să crezi că un
grup terorist este disperat să își mărească numărul membri lor recrutând pe oricine. Unele grupuri
apelează la măsuri extreme pentru a câștiga noi membri. În timp ce majoritatea recruților sunt voluntari,
oameni care au solicitat să devină membri sau care au acceptat de bună voie oferta care li s -a făcut,
unele gr upuri constrâng și amenință indivizii pentru a -i convinge să li se alăture.

Studiile realizate au relevat ca nu există o personalitate teroristă cu trăsături precise și ușor de definit.
Încorsetați cum suntem în societățile noastre stabile și liniștite, a lăturarea la un grup terorist poate
părea o decizie dramatică și deviantă. Totuși multe comunități văd aceste decizii în același fel în care
societățile occidentale văd deciziile tinerilor de a se înrola în armată sau poliție. Nu e o decizie pe care să
o ia mulți tineri, dar nu e nici una ciudată. Pentru teroriști, susținătorii lor și comunitățile din care fac
parte, să devii terorist nu e un act aberant sau deviant. Realizând că psihologia teroriștilor nu este
diferită de cea a altor persoane avem în acela și timp un motiv și pentru speranță și pentru disperare.
Acest lucru dă speranță pentru că subliniază rolul important pe care îl joacă mediul socio -cultural
înconjurător în devenirea teroriștilor. Dacă există injustiție violentă în mediul din care vin tero riștii
atunci există două moduri de a rezolva problema. Primul: revendicările minorităților ar trebui tratate în
mod corect. Al doilea: autoritățile ar trebui să prevină evenimentele catalitice. Mulți teroriști spun că

violența din partea poliției sau a so ldaților i -a făcut să se alăture grupărilor extremiste. Dramatic este că,
în circumstanțe nefericite, majoritatea oamenilor ar putea deveni susținători ai grupărilor teroriste sau
chiar membri. Din fericire cei mai mulți dintre noi nu trăiesc în astfel de circumstanțe și nu sunt obligați
să aleagă dintre astfel de opțiuni. Terorismul e o problemă veche și persistentă, el iese la suprafață
mereu pentru că natura umană e ceea ce este, și circumstanțele care îl produc continuă să apară de -a
lungul timpului.
Expertul în fenomenul terorist, Edgar O'Balance, sugerează următoarele caracteristici esentiale ale
teroristului: devotament, obediență față de liderul mișcării, curaj personal, lipsă de sentimente, un
coeficient de inteligență ridicat, un grad foarte mare de rafinament, foarte educat, vorbitor de limbi
străine.
Mulți dintre aceștia sunt singuratici. Sunt loiali unul altuia, însă îi pedepsesc aspru pe trădători. Sunt
șireți, pricepuți și cu spirit de inițiativă, în schimb, sunt lipsiți de frică, milă și rem ușcări. Teroriștii au
spirit practic și sânge rece.

4. Acte teroriste în lume

1. Explozia hotelului King David (Palestina, 1946)
În 1946 principala grupare paramilitară de evrei din Palestina, în colaborarea cu gruparea militară
evreiască Irgun Tsvai Leumi, a dus la îndeplinire planul ce a avut ca rezultat explozia hotelului King David,
clădire în care se aflau sediul Autorității Mandatoare Britanice din Palestina, precum și Cartierul General
al Forțelor Armate Britanice din Palestina. Atacul a a vut ca scop răzbunarea în Operațiunii Agatha (o
serie de raiduri armate întreprinse de autoritățile regionale britanice asupra obiectivelor Agenției
Evreiești) iar în urma lui a rezultat un număr de 91 de morți și 46 de răniți.

2. Incendiul de la Cinema R ex din Iran (1978)

La 18 august 1978, militanții islamici din Iran au pus la cale unul dintre cele mai sângeroase atentate
teroriste din toate timpurile. Aceștia au incendiat un cinematograf, ceea ce a dus la moartea a 438 de
oameni.
Țelul acestui atac a f ost deteriorarea imaginii șahului pe plan mondial și învinuirea falsă a agenților de
securitate din SAWAK (serviciul de securitate a șahului Iranului, instituție activă înainte de Revoluția
Islamică a ayatolahilor).

3. Franța, 29 martie 1982
Atacul a avu t loc asupra unui tren pe ruta Toulouse -Paris. În tren trebuia să se afle și primarul Parisului
din acea perioadă, Jacques Chirac. Cinci oameni au murit, iar alți 77 au fost răniți. Atentatul îi este
atribuit lui Carlos Șacalul.

4. Franța, 9 august 1982
Un comando de cinci asasini deschide focul și aruncă grenade în interiorul restaurantului „Goldenberg”,
pe strada Rosiers, în cartierul evreiesc din Paris. Șase persoane au murit și 22 au fost ranite. Atacul a fost
atribuit grupării palestiniene Abou Nidal , dar niciodată această grupare nu a recunoscut.

5. Franța, 15 iulie 1983
Explozia unei bombe, în apropierea punctelor de check -in ale companiei Turkish Airlines, pe Aeroportul
Orly, omoară opt persoane și rănește alte 54. Trei armeni sunt condamnați doi ani mai târziu pentru
acest atentat.

6. Atacul asupra bazelor militare americane din Liban (1983)
La 23 octombrie 1983 două camioane încărcate cu explozibil au lovit clădiri care adăposteau soldați
americani și francezi care făceau parte din Forța Interna țională din Liban. Artizanii acestei operațiuni
teroriste au fost Ali Akbar Mohtahamipur, amabasadorul iranian din Damasc și comandantul Hossein
Dehgah. Cu toate acestea, gruparea Hezbollah, Iranul și Siria au negat orice amestec în aceste atacuri. În
urma acestora 241 soldați americani și -au pierdut viața și alți 128 au fost răniți. Experții au estimat că în
acest atentat, teroriștii au folosit aproximativ 9 tone și jumatate de TNT.
Atacurile au dus în cele din urmă la retragerea trupelor americane din Li ban, unde acestea staționau în
urma retragerii Organizației de Eliberare a Palestinei, eveniment apărut după invazia israeliană din
Liban, din anul 1982.

7. Zborul Air India 182, 23 iunie 1985
La 23 iunie 1985 o aeronavă cu 329 de oameni la bord a explo dat în spațiul aerian al Irlandei. Avea
aproape 270 de canadieni la bord, plecase din Toronto și se îndrepta către India. Vinovați au fost găsiți
membri ai comunității religioase Sikh. Ei s­au răzbunat astfel pentru intervenția poliției indiene împotriva
unor lideri ai comunității.

8. Scoția, 21 decembrie 1988
270 de oameni au murit după ce un avion de linie american a explodat în aer și s -a prăbușit în orașul
scoțian Lockerbie.

9. Niger, 19 septembrie 1989
Un avion McDonnell Douglas de tip DC -10 care aparținea companiei UTA și asigura o legătură
Brazzaville -Paris, explodează în zbor deasupra Nigerului. Atentatul s -a soldat cu 170 de victime, dintre
care 54 erau cetățeni francezi. Justiția franceză a condamnat în contumacie, în 1999, șase presupuși
memb ri ai serviciilor secrete libiene la închisoare pe viață.

10. Sri Lanka, 11 iunie 1990
Pe 11 iunie 1990 în Sri Lanka, membrii grupării Tigrii Tamil din Sri Lanka ucid aproape 600 de ofițeri de
poliție.

11. Statele Unite, 26 februarie 1993
Un atentat î mpotriva unuia dintre turnurile gemene ale World Trade Center din New York provoacă
moartea a șase persoane și rănirea altor aproximativ 1.000. Patru islamiști fundamentaliști sunt
condamnați în mai 1994.

12. Statele Unite, 19 aprilie 1995
Un atentat care a vizat prsonalul dintr -o clădire federală din Oklahoma City provoacă moartea a 168 de
persoane și rănirea altor peste 500.

13. Franța, 25 iulie 1995
O bombă explodează într -o ramă a Rețelei Regionale Expres (RER), în stația „Saint -Michel” din Paris. Opt
persoane sunt ucise de explozie, alte 119 sunt rănite. Atentatul este atribuit extremiștilor islamiști
algerieni.

14. Kenya – Tanzania, 7 august 1998
Explozia a două mașini -capcană, în apropiere de ambasadele Statelor Unite de la Nairobi și Dar es –
Salaa m a provocat 224 de morți și 5.000 de răniți.

15. Atacurile din 11 septembrie 2001, Statele Unite
Atacurile de la 11 septembrie este probabil cel mai mediatizat atentat terorist. Acesta a fost
plănuit de rețeaua teroristă Al -Qaeda, al carei lider din v remea respectivă, Osama bin -Laden, a negat
inințial amestecul în aceste atentate. Ținta acestora a fost prăbușirea unor clădiri celebre americane.
Planul a fost pus în aplicare prin deturnarea a patru avioane de pasageri dintre care două au lovit și au
dus la prăbușirea Turnurilor Gemene din complexul World Trade Center, un alt avion a țintit clădirea
Pentagonului, fapt care a dus la prăbușirea parțială a fațadei vestice a clădirii. Al patrulea avion a căzut
peste o zonă nelocuită de lângă Shanksville, Penn sylvania. În urma tragediei 2996 persoane și -au pierdut
viața și alte mii au fost rănite.

16. Tunisia, 11 aprilie 2002
Atentat sinucigaș împotriva sinagogii Ghriba din Djerba în urma căreia 21 de persoane, printre
care 14 germani, au fost ucise.

17. Bali, 12 octombrie 2002
Pe 12 octombrie 2002, două bombe au explodat în două cluburi de noapte din insula Bali.
Deflagrațiile au ucis 202 oameni, între care 88 erau turiști australieni. Atacul a fost organizat de gruparea
islamistă, Jemaah Islamiyah afiliată rețelei al Qaida.

18. Moscova, 23 octombrie 2002

Între 40 și 50 de ceceni au luat ca ostatici aproximativ 850 de spectatori ai teatrului Dubrovka și
au cerut retragerea Rusiei din Cecenia. Peste 130 de ostatici și toți rebelii au murit în timpul intervenției
în forță a tr upelor rusești. 129 ostatici și -au pierdut viața din cauza unui agent chimic eliberat de
autorități.

19. Cecenia, decembrie 2002
Atentat sinucigaș îmoptriva sediului guvernului, soldat cu 60 de victime.

20. Arabia Saudita, 12 mai 2003
35 de persoane, printre care nouă americani, și -au pierdut viața în urma unui triplu atentat
sinucigaș împotriva unui ansamblu rezidențial din Ryad.

21. Maroc, 16 mai 2003
45 de morți (dintre care 12 kamikaze), în cinci atentate aproape simultane, vizând restaurante ș i
hoteluri frecventate de străini și ținte evreiești la Casablanca.

22. India, 25 august 2003
În două atentate cu mașină capcană în capitala financiară a Indiei, Mubai, au fost ucise 52 de
persoane.

23. Turcia, 15 noiembrie 2003
30 de oameni au muri t în dublul atac cu mașină capcană în fața unor sinagogi din centrul
orașului Istanbul. Cinci zile mai târziu, două explozii au vizat sediul la Istanbul al HSBC Bank și Consulatul
Marii Britanii (32 morți).
24. Irak, 2 martie 2004
Aproape 180 de morți, într-o serie de atentate care au vizat mai multe locuri sfinte șiite, la
Bagdad și Kerbala.

25. Spania, 11 martie 2004

Mai multe bombe au explodat în jurul orei locale 08.00 la Madrid și la periferia acestui oraș, în
patru trenuri. 191 de persoane și -au pierdut viața, iar aproape 2.000 au fost rănite. Atentatul este
revendicat în numele Al -Qaeda de o celulă islamistă radicală.

26. Atentatul terorist de la școala din Beslan, 1 septembrie 2004
Pe 1 septembrie 2004, în Osetia de Nord s -a produs un atenta t terorist care a îngrozit o lume
întreagă. Sărbătoarea cu ocazia începerii noului an școlar s -a transformat într -un coșmar pentru 700 de
copii, adunați la Școala numărul 1 din orașul Beslan. Împreună cu părinții și profesorii, ei au fost ținuți
prizonieri timp de două zile de către un grup de teroriști ceceni.
Primii ostaticii au murit în urma unei explozii provocate de extremiști. Iar peste 330 de oameni,
dintre care aproape 200 de copii, au decedat după ce forțele de securitate ruse au luat cu asalt șco ala.
Militarii au folosit tancuri, rachete și alte arme grele, atacul fiind considerat extrem de violent. Clădirea a
fost zguduită de mai multe deflagrații, urmate de un schimb de focuri între cele două părți.
Atentatul a fost ordonat de liderul militar c ecen Shamil Basayev, care a murit în condiții suspecte
în 2006.

27. Atentatele din 7 iulie 2005 de la Londra
Atentatele, comise de patru kamikaze care aveau legături cu al -Qaida și purtau rucsacuri cu
explozibili, au fost cele mai grave de pe teritoriul britanic.
Pe 7 iulie 2005, la scurt timp dupa ora 8,50, trei explozii s -au produs la metroul londonez: 26 de
persoane au fost ucise în stația Russell Square de pe linia Piccadilly, în timp ce pe linia Circle șase
persoane au murit în stația Edgware Road și alte șapte în stația Aldgate. Aproape o oră mai târziu, un al
patrulea dispozitiv exploziv a fost detonat într -un autobuz double -decker de pe linia 30, în Tavistock
Square, provocând moartea a 13 persoane. Printre cele 52 de victime figurează și o român că.
Atacurile au fost comise de Mohammad Sidique Khan (30 de ani), Shehzad Tanweer (22 de ani),
Hasib Hussain (18 ani) și Germaine Lindsay (19 ani). Cei patru aveau legături cu rețeaua teroristă al –
Qaida din Pakistan și Afganistan.

28. Egipt, 23 iulie 2005

Trei atacuri sinucigașe au vizat hoteluri și un souk în stațiunea turistică de lux Sharm el Sheikh,
provocând moartea 64 de persoane.

29. Iordania, 9 noiembrie 2005
60 de morți, într -un triplu atentat sinucigaș împotriva unor hoteluri la Amman.

30. Egipt, 24 aprilie 2006
Triplu atentat sinucigaș în stațiunea balneară Dahab, de la Marea Roșie. În urma acestuia, 20 de
persoane au murit și 90 au fost rănite.

31. Atentatele de la 11 iulie 2006 din Mumbai, India
209 persoane au fost ucise și peste 700 au fost ranite, în urma unor atacuri săvârșite asupra
unor trenuri care circulau în zona periferică a orașului.

32. Bombardarea comunităților Yazidi din anul 2007
Incidentul declanșator al acestor atentate a fost uciderea cu pietre de membrii proprie i
comunități a unei adolescente Yazidi care a vrut să se convertească la Islam pentru a se mărita cu iubitul
ei de religie musulman -sunnită. Două săptămâni mai târziu sunniții înarmați au oprit două microbuze
pline cu Yazidi, și au deschis foc de voie asup ra lor. 23 de oameni au fost astfel uciși pe loc. Luptătorii
kurzi din trupele Peshmerga au săpat șanțuri de apărare în jurul satelor Yazidi. Au urmat însă alte atacuri
– explozii cu mașini capcană coordonate de membri ai Al -Qaeda ce au avut ca rezultat 79 6 de morți și
1.562 de răniți. Astfel acesta a fost cel mai sangeros atentat cu mașini capcană din istoria omenirii.

33. Algeria, 11 decembrie 2007
Dublul atentat care a ucis 47 de oameni și a rănit 200 a fost revendicat de ramura al -Qaida din
Maghrebul islamic.

34. India, 13 mai 2008 – 26 noiembrie 2008
Atacurile teroriste din orașele Jaipur, Ahmedabad, Bangalore, New Delhi și Bombay s -au soldat
cu 309 morți și 698 de răniți.

35. Irak, 21 iunie 2009
Un atentat sinucigaș în Taza a ucis 72 de oameni și a rănit alți 200.

36. Pakistan, 1 ianuarie 2010
Un atentator sinucigaș a dat drumul unei mașini încărcate cu explozibil pe un teren de volei
unde se derula un meci, în nord -vestul Pakistanului. Expoz ia mașinii capcană a făcut 101 morți și mai
mulți răniți.
37. Rusia, 29 martie 2010
Două atentate sinucigașe în metroul moscovit s -a soldat cu 39 de morți și 102 răniți.

38. Irak, 10 mai 2010
O serie de atacuri au ucis 100 de oameni și au rănit 350.

39. India, 28 mai 2010
Deraierea unui tren de către un grup de rebeli din Bengalul de Vest s -a soldat cu 148 de morți.

40. Pakistan, 13 mai 2011
Peste 80 de persoane au fost ucise într -un dublu atentat la Shabqadar revendicat de Mișcarea
Talibanilor din P akistan.

41. Norvegia, 22 iulie 2011
Extremistul Anders Behring Breivik a comis un atac armat într -o tabăra de vară a Ligii tinerilor
social -democrați norvegieni. De fapt a comis un dublu atac, a plast o bombă în Oslo care a ucis cel puțin
opt oameni și a rănit mai mulți, iar în atacul armat de pe insula Utoya au murit 68 de persoane.

42. Yemen, 21 mai 2012

Un atentat sinucigaș a avut loc în timpul unei parade militare cu ocazia sărbătoririi a 22 de ani
de la unificarea țării și s -a soldat cu 100 de mo rți în rândul soldaților din Saana. Atacul, revendicat de Al –
Qaeda din Peninsula Arabică, a fost atribuit unui agent infiltrat în sânul forțelor de securitate.

43. Bulgaria, 18 iulie 2012
Cinci persoane, turiști veniți în Bulgaria, au fost uciși pe aerop ortul din Burgas, în urma exploziei
unei bombe într -un autobuz. Israelul a acuzat mișcarea șiită libaneză Hazbollah de comiterea acestui
atentat.

44. Irak, 23 iulie 2012
O serie de atacuri ce au avut loc în treisprezece orașe au provocat moartea a 103 pe rsoane.
Seria de atacuri a fost revendicată de gruparea jihadistă Statul Islamic din Irak (EIIL).

45. Atacurile cu mașini capcană din mai 2013, Irak
Pe data de 15 mai 2013 9 automobile capcană au explodat în Bagdad, ucigând 23 de oameni și
rănind alți 108. Toate aceste atacuri au vizat civili șiiți. Exploziile prin intermediul mașinilor capcană au
urmat și a doua zi, având ca rezultat alți 40 de morți și 107 răniți. Răspunsul forțelor reacționare șiite nu
a întârziat să vină, tot sub forma unor atentate cu mașini, care au ucis, evident, tot civili nevinovați, de
data aceasta civili de confesiune sunnită.
După 7 zile disputa sangeroasă a celor două comunități religioase a încetat, lăsând în urmă 450
de morți și 733 de răniți.

46. Rusia, 29 decembrie 201 3 – 30 decembrie 2013
Două atentate sinucigașe în Volgograd au făcut 33 de morți și 85 de răniți.

47. Belgia, 4 mai 2014
Un bărbat înarmat, Mehdi Nemmouche, deschide focul în Muzeul Evreiesc din Bruxelles și ucide
patru persoane. Este arestat în Franța, la Marsilia, în iulie, același an.

48. Atacurile din Gamboru și Ngala (Nigeria, 2014)

În noaptea de 5 spre 6 mai 2014, g ruparea teroristă musulmană Boko Haram a atacat două așezări
învecinate, Gamboru și Ngala, situate în statul Borno din Nigeria. Un număr de 336 săteni pașnici au fost
uciși iar așezările au fost distruse și incendiate.
Puținii supraviețuitori au reușit să scape fugind în țara vecină, Camerun. În aceeași noapte, teroristii au
răpit 11 fete creștine din școala Chibok, cu vârste între 12 -15 ani, pe care le -au forțat să devină
musulmane, precum și neveste pentru militanții lor. Conform intereselor grupării Bok o Haram, cucerirea
statului Borno este un act vital pentru asigurarea influenței în acea parte a Nigeriei.
Înarmați cu aruncătoare de grenade și automate de tip Kalașnikov, teroriștii au atacat orașele cu ajutorul
a două vehicule blindate furate de la arma ta nigeriană cu câteva luni în urmă. Atacul a avut loc la miezul
noții când toți locuitorii dormeau. Teroriștii au început prin a da foc clădirilor, după care s -au apucat să -i
împuște pe toți cei care fugeau din casele cuprinse de flăcări. Conform oficiali tăților nigeriene, atacul s -a
soldat cu un număr de 336 de morți și câteva mii de răniți.

49. Baga, 3 -7 ianuarie 2015
În parioada 3 – 7 ianuarie 2015, o succesiune de crime în masă este comisă în orașul nigerian Baga și în
împrejurimile acestuia de către membrii grupării Boko Haram. Acesta este o consecință a dorinței
grupării teroriste de a -și extinde controlul în întreaga regiune a statului Borno.
Conform autorităților locale, cifra victimelor se ridică la peste 2.000 de persoane.

50. Atacul de la ”Cha rlie Hebdo”, de la 7 ianuarie 2015
Atacul de la revista franceză ”Charlie Hebdo” este considerat de mulți unul dintre cele mai sângeroase
atentate teroriste din toate timpurile.
Doi teroriști au deschis focul în redacția revistei, omorând 12 oameni, dintre care 10 jurnaliști și doi
polițiști.
”Charlie Hebdo” a stârnit controverse de mai multe ori de -a lungul timpului, în lumea islamică, în special
pentru caricaturile cu Profetul Mahomed.

51. Paris, Franța, noiembrie 2015
Masacrul din capitala Franței a răp it 129 de vieți (printre care și 2 români au fost uciși) și 352 de răniți.
Aproximativ 100 de persoane au fost ucise în urma unei luări de ostatici la sala de spectacole Bataclan,
unde avea loc un concert al grupului hard rock Eagles of Death Metal. În par alel, teroriști au deschis
focul cu arme automate la restaurante și terase din zonele Bichat, Charonne și Bataclan, situate în
centrul Parisului.

Atacurile au fost revendicate de rețeaua teroristă Stat Islamic, care susține că acestea sunt o reacție la
ofensele aduse profetului musulman Mahomed și la raidurile aeriene efectuate de Franța în Siria și Irak.