Terapii Si Compensare In Tulburarile de Comunicare

CAPITOLUL I : PERSONALITATEA SI COMUNICAREA LA ELEVUL CU DEFEICIENTA DE INTELECT.

Conceptul de personalitate- notiuni generale

Omul este o sursa de atitudini si manifestari . Secretul dezvoltarii personale , consta in esenta , intr-o buna cunoastere a propriei persoane si a celor cu care suntem in relatie permanenta . Reusita in viata trece deci prin aceste doua mari etape ale descoperirii psihologice.

Personalitatea este definita la modul general ca structura complexa si dinamica de disponibilitati generale si caracteristici pe care le exprima o persoana cu cei din jurul sau si se caracterizeaza prin cateva trasaturi fundamentale ca :

stabilitate ( modalitati de exteriorizare si trairi interioare relativ neschimbate in timp)

integrare ( unitate si totalitate intre componentele structurale)

plasticitate ( capacitatea de reorganizare a personalitatii in asa fel incat individul sa faca fata unor schimbari capitale si sa se adapteze la ele).

G. Allport arata ca personalitatea ” este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psiho-fizice care determina gandirea si comportamentul sau specific.”

Allport arata in continuare ca desi faptele de conduita ale unei persoane prezinta o anumita variabilitate situationala , pe termen lung, observatia ne furnizeaza un cadru relativ stabil, unitar de asteptare si interpretare,relevand anumite invariante.

Exista date ce sustin ca noi nascutii sunt diferiti unul de celalat , diferentele individuale

manifestandu-se inca de la aceasta varsta . Se pot identifica doua categorii de influente in diferentierea individuala: cele care tin de temperament si care par a fi in cea mai mare parte innascute si cele care tin de influentele mediului.

Temperamentul se refera la o anumita baza genetica ce modeleaza gradul de activism energetic, emotionalitate , reactivitate si sociabilitate a copilului. Aceste trasaturi manifestate dupa nastere pot ramane relativ stabile de-a lungul vietii , dar pot fi si puternic influentate de factori de mediu . Dintre ele amintim : nivelul de activism si energie , adaptabilitate la schimbare , reactivitate emotionala, orientare spre lume sau spre sine.

Cu toate ca factorii ereditari pot determina temperamentul initial al copilului, totusi multi copii pe parcursul dezvoltarii lor, cunosc schimbari semnificative ale stilului de copmportament. Aceste schimbari se datoreaza evenimentelor de viata negative sau pozitive defavorizante sau favorizante dezvoltarii, implicarii speciale a parintilor in munca cu copilul, experientelor scolare si sociale. Concluzionand, putem spune ca temperamentul nu apare ca o programare prestabilita ce determina in mod mecanicist personalitatea ci este un program deschis care suporta influentele factorilor de mediu. Temperamentul ca subsistem al personalitatii, se refera la o serie de particularitati , care neinplicand responsabilitatea individului nu pot fi valorizate moral, dar sunt premise importante in procesul devenirii socio-morale a fiintei umane.

Spre deosebire de temperament , caracterul vizeaza indeosebi structura socio-morala a personalitatii , calitatea de fiinta sociala a omului.

Etimologic termenul de ”caracter” provine din greaca veche si insemna tipar sau pecete cu referire la om , stil de viata , implicand un standard moral si o judecata de valoare.

Caracterul este privit ca un subsistem relational–valoric si de autoreglaj al personalitatii si se exprima in principal printr-un ansamblu de atitudini–valori. In structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de atitudini:

atitudinea fata de sine insusi ( modestie, orgoliu, demnitate )

atitudinea fata de ceilalti si societate ( altruism , umanism)

atitudinea fata de munca.

Numeroasele studii au aratat ca nu exista un sistem unanim acceptat cu ajutorul carora sa nu poata fi descris caracterul cuiva. Adolescenta este perioada in care incep sa se cristalizeze principalele trasaturi de caracter, de aceea cu greu pot fi facute afirmatii categorice privind personalitatea unui elev mai ales la o varsta mica. Cu toate acestea exista situatii care ne ajuta sa diferentiem intre atitudinile circumstantiale si cele care exprima ”nucleul ” stabil si autentic al personalitii in formare. De aceea educatorii trebuie sa creeze situatii in care elevii sa-si cunoasca limitele , dar mai ales resursele pentru formarea unei imagini de sine echilibrate, demne si a respectului fata de sine.

Aptitudinile – In vorbirea curenta auzim deseori ca un copil prezinta aptitudini pentru un anumit domeniu : matematica, muzica, sport, desen, mai ales cand se obtin si performante ridicate in domeniu. La nivel general pare ca aptitudinea se refera la reusita intr-un domeniu de activitate. In realitate aptitudinea , nu este o prezenta regasita la o persoana sau alta ci un continuu pe care se situeaza toate fiintele umane. Fiecare are aptitudini mai mult sau mai putin dezvoltate in toate domeniile. Despre persoana care poseda o aptitudine la un nivel mai inalt de dezvoltare decat majoritatea celorlalti indivizi se spune ca este o persoana talentata.

Profesorul A. Cosmovici definea aptitudinile ca "insusiri ale persoanei care in ansamblul lor , explica diferentele constante intre oameni, in privinta posibilitatii de a-si insusii anumite cunostinte, priceperi si deprinderi”. Exista aptitudini simple, ca aptitudinile generale, prezente in aproape toate domeniile; aptitudini complexe, aptitudinea tehnica , aptitudinea pentru arhitectura ; aptitudini specifice –ex. auzul absolut.

Referitor la aptitudinile scolare , sarcina profesorului consta in cunoasterea individualizata a nivelului de dezvoltare a aptitudinilor fiecarui elev si in adaptarea continutului si metodelor didactice pentru a asigura eficienta demersului educativ.

Personalitatea si dinamica dezvoltarii acesteia la elevul cu deficienta de intelect

Personalitatea ca structura complexa de disponibilitati si caracteristici pe care le exprima o persoana in raport cu sine si cu cei din jur include mai multe subsiteme :

Subsistemul de orientare al personalitatii , in care sunt cuprinse procesele motivationale si afective

Subsistemul instrumental care include temperamentul

Subsistemul instrumental care cuprinde capacitatile, deprinderile si aptitudinile.

Subsistemul relational si de autoreglare in care este inclus caracterul

Subsistemul creativ care include creativitatea

Subsistemul cognitiv si comunicational in care sunt incluse procesele cognitive si limbajul

Subsistemul actiona-volitiv la care participa vointa si care determina caracteristicile specifice ale activitatii persoanei.

In lucrarea ” Psihopedagogia dezvoltarii scolarului cu handicap de intelect ” profesorul Gheorghe Radu , subliniaza un aspect important in relatia invatare –dezvoltare la copiii cu dizabilitati in sensul ca "diversele afectiuni sau tulburari care influenteaza structura si dinamica personalitatii lor se plaseaza intr-o anumita erarhie, unele avand un carcater primar ( ca urmare a lezarii organismului) altele avand caracter derivat ce se adauga ulterior ca rezultat al interactiunii dintre organismul afectat si si factorii de mediu”. Aceste dereglari derivate sunt numite ” abateri in dezvoltare ” sau ” dereglari ale procesului de structurare a personalitatii in ontogeneza”. Tulburarile specifice procesului de dezvoltare la copiii cu dizabilitati au loc in diferite sectoare ale personalitatii si prezinta o anumita consteletie de tulburari, derivate mai mult sau mai putin accentuate ce afecteaza functiile si procesele psihice complexe cum ar fi: psihomotricitatea, limbajul, mecanismele reglatoare constiente, autocontrolul. Din aceasta perspectiva se impune aplicarea timpurie a masurilor de corectare recuperare si compensare pentru obtinerea unui grad cat mai mare de eficienta si mai ales pentru prevenirea aparitiei si consolidarii formelor negative.

Literatura de specialitate precizeaza trasaturile specifice dizabilitatii mintale si arata efectele negative asupra dezvoltarii intregii personalitati:

Rigiditatea de la nivelul scoartei cerebrale considerata de J. S. Kaunin o particularitate definitorie , rigiditate ce determina o inertie tipica la nivelul intregii activitati psihice . La eleviii cu deficienta de intelect , regiunile respective sunt pregnant rigide si nu permit schimbul functional normal dintre ele, corespunzator varstei cronologice, vorbindu-se astfel de inertia patologica ( rigiditatea gandirii, memoriei, limbajului , comportamentului).

Vascozitatea genetica – deficientul mintal nu poate atinge stadiul gandirii formale , nu poate recupera intarzierea sa in constructie , ceea ce il face sa atinga numai stadiul operatiilor concrete. In plan psihic are loc o dezvoltare mai lenta sau se produce stagnarea fara ca individul sa poata ajunge la stadiile superioare , ceea ce duce la dificultati in achizitiile instrumentale si de adaptare.

Heterocronia – deficientul mintal se dezvolta diferit de la un sector la altul din punct de vedere psihologic. Heterocronia cea mai evidenta se poate remarca intre dezvoltarea somatica si cea cerebrala. Unele functii psihice psihice nu se dezvolta in mod echilibrat , in timp ce la copilul normal dezvoltarea unei functii stimuleaza evolutia alteia ,la deficientul mintal avansul unei functii se poate realiza in detrimentul celeilalte.

Fragilitatea si labilitatea conduitei verbale se regaseste in neputinta elevului de a se exprima

logico-gramatical , de a se mentine intr-un progres continuu ,de a-si adopta conduita verbala la schimbarile ce apar in diferite imprejurari , de unde retardurile si tulburarile de limbaj.

Fragilitatea constructiei personalitatii si incompetenta sociala aduc prejudicii adaptarii sociale.

Operatiile logice fiind la un nivel scazut, nu faciliteaza constituirea de raporturi sociale stabile si evolutive, deoarece predomina infantilismul in comportament. Apar manifestari de duritate, instabilitate, lipsa de control, iresposabilitate, ceea ce face posibila disimularea trasaturilor negative. Toate aceste particularitati contureaza personalitatea elevului cu deficienta de intelect ce genereaza imaturitatea in plan social si afectiv si determina manifestari comportamentale infantile si disarmonice.

Discutand in termenii relatiei de consiliere prof. Ecaterina Vrasmas arata ca ” consilierul in toata munca sa are datoria de a sprijini si stimula personalitatea elevului cu deficienta de intelect iar in caz de nevoie sa o echilibreze in mod compensator . ”

Comunicarea si intelectul la elevul deficient mintal. Relatia dintre limbaj , comportament si personalitateî

Comunicarea este forma cea mai inalta de exprimare si manifestare individuala a omului. Limbajul face posibila definirea persoanei cu toate atributele sale si contribuie la formarea unui anumit statut in cadrul societatii si in acelasi timp il prezinta asa cum este cu particularitatile sale individuale.

In esenta a comunica inseamna ” a fi impreuna cu ”, ” a impartasi ”, ”a realiza o comuniune in gand , simtire, actiune ” cu cineva sau ceilalti. Actul comunicarii este o relatie de schimb intre parteneri, fiecare cu un statut dublu de emitator si receptor, comunicarea fiind in acelasi timp relatie, informatie, actiune si tranzactie. A comunica inseamna mai mult decat a stapanii cuvintele, putem sa comunicam cu ceilalti fara sa rostim nici un cuvant. Nelinistea, nehotararea, bucuria, fericirea se pot transmite fara a ne folosii de cuvinte.

Comunicarea fiind un fenomen atat de universal, firesc si natural ne face sa nu constientizam deosebita sa complexitate. In sistemul lumii vii, comunicarea atinge in forma umana punctul cel mai inalt. Se are in vedere atat complexitatea procesului, formele continuturile si nivelurile comunicarii cat si diversitatea codurilor, canalelor, situatiilor si modalitatilor in care ea se produce.

Comunicarea verbala este una dintre cele mai utilizate si studiate comunicari la nivel uman. Informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ce tine de acesta sub aspect fonetic, lexical, morfo-sintactic . Este specific umana , are forma orala si / sau scrisa iar in functie de aceasta utilizeaza canalul auditiv sau vizual. Permite formularea , inmagazi- narea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe si multa vreme a fost studiata ca maniera dominant exclusiva a comunicarii.

Comunicarea paraverbala , in care informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale ce insotesc cuvantul si vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte . In aceasta categorie se inscriu : caracteristicile vocii, particularitatile de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza. Paraverbalul fo-loseste canalul auditiv ceea ce face ca transcrierea unui mesaj bogat paraverbal si nonverbal sa piarda din continut , cel atitudinal in special.

Comunicarea nonverbala- aici informatia este codificata si transmisa printr-o diversitate de semne legate direct de postura , miscarea si gesturile , mimica si infatisaea partenerilor. In-globand o diversitate de posibilitati , comunicarea nonverbala este astazi obiectul unor sustinute cercetari menite sa-i aprofundeze mecanismele si functiile . Din punct de vedere ontogenteic, comunicarea nonverbala prezinta o mare precocitate , bazata in mod egala masura ,pe elemente innascute , dar si invatate initaial imitativ.Privirea , orientarea corpului, pozitia si distanta dintre parteneri sunt esentiale pentru inceperea , sustinerea si oprirea unei comunicari. Expresorii, regulatorii, ilustratorii, emblemele, si adptatorii sunt categorii gestuale ce indeplinesc preponderent o functie specifica si complementara: expresorii sunt axati pe subiectul care comunica , il dezvaluie ; regulatorii au ca tinta relatia comunicati- onala pe care o structureaza ;ilustratorii sunt determinanti pentru continutul transmis ; in timp ce adaptatorii faciliteaza recordarea si adaptarea locuitorilor la situatii.

In functie de una dintre formele de comunicare descrise ,comportamentele comunicatio-nale pot fi cu dominanta verbala , cu dominanta nonverbala sau mixta . Conduita comunicationala a consilierului se inscrie in prima categorie , in timp ce pentru elevul deficient este mai potrivita incadrarea in cea de a treia. Intre cele trei forme de comunicare se stabilesc relatii temporale si de sens ce formeaza un complex bine structurat.

In final putem spune ,ca vorbim cu ajutorul organelor vocale , dar comunicam cu intregul nostru corp. Semnificative sunt si imbracamintea, relatiile pe care le stabilim, spatiul pe care il controlam si distanta la care ne plasam fata de interlocutor.

Finalitatea actului de comunicare a permis delimitarea si altor tipuri de comunicare: accidentala , subiectiva si instrumnentala.

Comunicarea accidentala se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii ce nu sunt vizate expres de emitator si apare in situatiile in care cel care emite se abate de la scopul initial al comunicarii, deturnandu-l.

Comunicarea subiectiva are drept caracteristica faptul ca exprima direct starea afectiva a locutorului din necesitatea descarcarii si reechilibrarii , in urma unei acumulari de tensiuni psihice (pozitive sau negative ).

Comunicarea instrumentala are un scop bine determinat si vizeaza persuadarea auditoriului avand un scop precis urmarind obtinerea unui anumit comportament din partea receptorului. Acest de comportament este dominant in actul consilierii fara sa le excluda si pe celelalte. Prin modul sau de lucru consilierul produce in mod constant indici in legatura cu ceea ce considera ca este important , cu modul de comportament pe care il asteapta , cu tipurile de participare pe care le doreste printr-un dialog permanent.

Actul de comunicare atat cel de exprimare a comunicarii cat si cel de receptionare este o modalitate comportamentala specifica fiecarei persoane. In cadrul comunicarii limbajul indeplineste o serie de functii care sunt in egala masura importante pentru om si viata sociala.. Printre cele mai importante se enumera functia de : organizare a ideilor si activitatii , de fixare si acumulare a experientei social- istorice , de reglare a proceselor psihice. Prin rolul jucat de limbaj in reglarea proceselor psihice se influenteaza hotarator conduita si activitatea umana. Conduita verbala si comportul uman se influenteaza reciproc. Ombredone acorda functiilor limbajului un caracter utilitar, aratand ca ele pot fi reduse la cinci ” afectiva , practica , ludica, dialectica, si reprezentativa” aceste functii dezvoltandu-se odata cu limbajul.

Comunicarea se dezvolta in corelatie cu celelalte functii psihice , deoarece intreaga activitate psihica constituie un tot unitar prin care se realizeaza interactiunea individului cu mediul inconjurator. Orice progres sau regres in evolutia comunicarii, stimuleaza dezvoltarea celorlate functii psihice si respectiv limiteaza armonia de la nivelul operationalitatii intelectului.

Inca din copilaria mica ,odata cu dezvoltarea comunicarii verbale ,limbajul indeplineste tot mai activ functia de organizare a activitatii psihice. Prin formarea vorbirii contextuale si cresterea volumului vocabularului se exprima mai bine coerenta logica ideilor si se structuralizeaza operationalitatea la nivelul intelectului de pe urma carora beneficiaza procesele superioare ale cognitiei.

Vorbirea este o modalitate de manifestare a limbajului si consta in antrenarea permanenta a omului in activitatea de comunicare. Prin intermediul vorbirii se transmite o anumita cantitate de informatie , se exprima o anumita atitudine si stare afectiv emotionala. In functie de continutul celor exprimate se exercita o anumita influenta asupra propriului comportament al vorbitorului. Conduita verbala nu ramane aceeasi , ea se modifica in raport cu evolutia psihica a omului , cu nivelul dezvoltarii cultural- educative, cu particularitatile varstei, cu tipul de motivatie si incarcatura afectiva. Prin comunicare sunt exprimate nu numai componentele ce tin de intelect ci si cele legate de afectivitate, vointa, motivatie, temperament , ce exprima complexitatea procesului in sine. Perfectionarea comunicarii si progresul limbajului priveste continutul conventional , reorganizarea unitatilor reprezentate prin simplificarea semnelor si stabilirea echivelentei dintre cele exprimate oral si cele exprimate in scris.

Vorbirea orala este strans legata de cea scrisa si practic se conditioneaza reciproc, iar in unele situatii se pot produce decalaje intre acestea. Cand se inregistreaza progrese la nivelul unei forme , influentele sunt pozitive si-n cealalta forma ,dar cand se produc decalaje la nivelul unui comportament, aceastea afecteaza in ansamblu comunicarea.

Prin urmare inca din perioada de debut a vietii ,fiinta umana se dezvolta , se maturizeaza , evolueaza sub influenta unor conditii de natura biologica ,psihologica si sociala ce actioneaza atat pe perioade limitate de timp cat pe perioade mai lungi sau pe toata durata vietii . Conditiile respective pot fi favorabile , cand stimuleaza intreaga evolutie si nefavorabile sau mai putin nefavorabile cand determina limitele sau restrictiile pentru conturarea caracteristicilor de comunicare si ale intelectului. Pentru subiectul normal, dezvoltarea se realizeaza de la simplu la complex, ca urmare a faptului ca fiecare acumulare este o conditie a unor achizitii superioare ,iar pentru subiectii aflati in ”stare critica” ,evolutia este incarcata de stagnari, de regrese sau progrese limitate. Factorii biologici,psihologici si sociali determina salturi calitative si cantitative de un anumit grad, in care se exprima specificitatea ce o traverseaza fiecare individ.

In ansamblu, dezvoltarea psihica semnifica un un proces continuu de transformari calitative si cantitative in care este implicat intregul palier al functiilor si carateristicilor psihocomportamentale. Factorii ereditari,de mediu si de educatie isi pun pecetea asupra asupra evolutiei individului ,asupra intelectului si implicit asupra comunicarii.

In lucrarea ” Psihopedagogie speciala ” profesorul Emil Verza arata ca ” impresia generala cu privire la comunicarea elevului cu handicap de intelect este aceea a desfasurarii ei in limitele inferioare fata de normal, a stagnarii sau chiar a involutiei in unele cazuri. Caracteristicile de puerilitate si infantilism de la nivelul personalitatii sunt in egala masura valabile si pentru comunicare. Cunostintele si experientele personale reduse, precum si tulburarile de limbaj determina un vocabular sarac si aparitia fregventa a cliseelor verbale. Predomina caracterul descriptiv al celor percepute in detrimentul celui explicativ, iar acolo unde apare, explicatia ea este naiva si incarcata de prea multe enumerari ale celor percepute.”

Caracteristicile de concretism , de rigiditate si inertie ce apar la nivelul gandirii isi pun pecetea si asupra limbajului. Aparitia intarziata a vorbirii si etapele dificile pe care trebuie sa le parcurga copilul cu deficienta de intelect influenteaza negativ intreaga comunicare si formare viitoare.

Dezvoltarea intarziata a limbajului priveste toate aspectele sale : fonetic, lexical, semantic si gramatical la care se adauga marea fregventa a tulburarilor de limbaj. Aparitia cu intarziere a vorbirii ,mentinerea caracterului situativ al limbajului ,folosirea cuvintelor izolate si slaba intelegere a vorbirii celor din jur , se constituie in parametri ai aprecierii dezvoltarii psihice si reflecta in acelasi timp , nivelul ideatiei elevului cu deficienta de intelect. Formele si tipurile de comunicare pe care le foloseste subiectul se coreleaza ” cu comportamentele specifice si cu mobilitatea caracteristica personalitatii”.

Fenomenele de infantilism sunt efecte si ale imaturitatii comunicarii ce reproduc planurile neevoluate ale intelectului. Tulburarile limbajului incepand cu cele mai simple influenteaza negativ conduita verbala ca urmare a posibilitatilor reduse de exprimare iar pe de alta parte a existentei unei anumite temeri si retineri care ii impiedica pe elevii cu deficienta sa se desfasoare la nivelul posibilitatilor reale. Acestia apeleaza fregvent in sprijinirea conduitei verbale la mijloace ajutatoare de comunicare ca mimica . gestica,etc. Prin vorbire pot fi puse in evidenta perturbarile si dereglarile mecanismelor logice operante ce intervin in comunicare . Monologul pune in evidenta mai preganant dereglarile de limbaj care perturba fluiditatea, cursivitatea si claritatea mesajului transmis. Daca la copiii cu intelect normal se constata un interes vadit pentru pentru redarea coerent logica a celor exprimate , la copilul cu deficienta intelectuala nu regasim in mare parte acest aspect. Limbajul se caracterizeaza prin imobilitate ,rigiditate atat pe linia exprimarii articularii si succesiunii cuvintelor in propozitie si fraza cat si din punct de vedere semantic, de structura a ideilor a ordinii si succesiunii lor. Elevii cu deficienta intelectuala utilizeaza un timp in general un timp foarte scurt in rezolvarea unei sarcini ,ceea ce denota posibilitati limitate de concentrare si un slab efort al capacitatii de comunicare. Deseori intalnim o voce slaba, articulatie defectuoasa , lacune in cunostinte gramaticale, sintactice si semantice, ritmul , intensitatea, debitul si timbrul vorbirii fiind afectate.

Handicapurile de limbaj incepand cu cele mai simple, cum sunt dislaliile provoaca odata cu inaintarea in varsta,dezorganizarea personalitatii si dezordini comportamentale. Efectele negative de minifesta de la retineri in vorbire, inhibitie in activitate , blocaje psihice si pot determina chiar dezorganizarea constituirii insusirii personalitatii. Cand handicapurile de limbaj sunt mai grave si mai extinse , efectele sunt mai mari, ceea ce duce la o accentuare a tulburarilor de personalitate. Daca copiii prescolari si scolarii mici acorda mai putina importanta handicapurilor de vorbire , elevii mai mari si care prezinta o deficienta mintala usoara trec prin numeroase framantari accentuand handicapul in sine. Aceste atitudini se pot extinde si in relatiile cu familia si societatea ingreunand viata copilului. Astfel dezordinile comportamentale devin tot mai persistente influentand negativ dezvoltarea ulterioara. Pentru cei cu handicap de intelect moderat si sever , fenomenele nu par atat de complicate , deoarece acestia nu reusesc decat partial si numai in unele cazuri sa constientizeze situatia in care se afla. Totusi indiciul cel mai evident al acestor tulburari la elevii cu deficienta de intelect, il constituie adoptarea unor comportamente deficitare, dificultati de integrare in colectiv, izolare, centrare pe sine, negativism, incapatanare, atitudini egocentrice si egoiste, stari tensionale ce duc la surmenaj fizic si psihic. Se poate ajunge astfel la anxietati, complexe de inferioritate si nevroze ce determina un comportament manifestat prin instabilitate , prin mari oscilatii de la o situatie la alta, de la o zi la alta, de percepere exagerat a unor stimuli pe care subiectul ii amplifica. De aici rezulta ca trasaturile de personalitate au un grad ridicat de fragilitate si instabilitate, tabloul manifestarilor psihice complicandu-se tot mai mult.

Raportate la particularitatile temperamentale si gradul de dezvoltare mintala, tulburarile de comunicare pot provoca si o excitatie psiho-motorie ,ce se maifesta si prin agitatii permanente , neastampar, neliniste, miscari dezordonate, indisciplina. In opozitie cu acestia ,la alti elevi cu deficienta intelectuala pot aparea manifestari inhibitive, ce duc la un comportament rigid, uniform, fara activism adecvat momentelor respective, atat in mediul scolar cat si in cercul de prieteni sau familie. Cand aceste tulburari devin cronice ,ele influenteaza negativ dezvoltarea psihica in ansamblu si viitoarele actiuni ca om in devenire.

Existenta handicapurilor de limbaj la persoanele cu intelect deficitar duc la regresia psihica si comportamentala, ca urmare a deficitului functiilor de cunoastere si de exprimare , a imaturitatii afective , a cresterii sugestibilitatii, inpulsiviatii si rigidiatii psihomotorii. Aceasta pentru faptul ca deficitul de intelect ingreuneaza apreciarea concreta si adecvata a situatiilor de viata ce presupun adaptarea comportamentala prin anticiparea actiunii , a riscurilor si imprejurarilor favorabile in care se afla subiectul la un moment dat. Asa cum arata si profesorul Ecaterina Vrasmas ” in ontogeneza,limbajul, comportamenul si personalitatea copilului se dezvolta sub influenta unor factori sociali in care familia, gradinita si scoala detin rolul fundamental si isi dau semnificatii previzibile pentru viata viitorului adult. In acest context se pun bazele interrelatiilor reciproce dintre limbaj, comportament si personalitate. Nu exista nici un echivoc ca si conduita verbala poarta pecetea manifestarilor specifice ale personalitatii, ale felului cum sunt traite , asimilate si reflectate influentele mediului inconjurator. In acelasi timp,prin intermediul comunicarii se exprima cel mai adecvat starile atitudinale ale omului , asa cum atitudinea fata de sine, fata de altii si fata de activitate, care toate denota forme comportamentale afirmate . Asadar , se poate afirma ca limbajul si comunicarea in genere defineste omul cu toate atributele sale.” Prin intermediul comunicarii , se pot mobiliza fortele intr-o actiune ,sau dimpotriva se pot frana , fapt ce creeaza un anumit tonus afectiv ,o satisfactie. Nu asa stau lucrurile pentru subiectii cu deficienta de intelect, deoarece in acest lant functional exista verigi care nu se sincronizeaza si nu armonizeaza bine functionarea sistemului, deoarece tulburarile de comunicare influenteaza negativ persoanalitatea , ca si mecanismele operative in planul ideal si cel actional. Iata de ce implicarea consilierului in sustinerea elevului deficient intelectual prezinta semnificatii deosebite ,in dezvoltarea ulterioara a acestuia.

Individualizarea comunicarii pe tipuri de deficienta

Intelectul de limita –defineste o categorie de elevi a caror trasatura comuna consta in fenomenul decompensarii scolare la varsta de 11- 12 ani , adica o plafonare in dezvoltarea psihointelectuala la nivelul clasei a V a sau a VI a . Elevii au dificultati in insusirea citit-scrisului si calculului aritmetic, datorate unei disfunctii instrumentale importante ,lipsa coordonare vizual-motrica mai ales in activitatile grafomotrice , care ii pun in incapacitatea de a face fata solicitarilor impuse de sarcinile scolare si determina aparitia esecului scolar cu toate consecintele sale asupra adaptarii si integrarii scolare. Elevul nu respecta forma , marimea, proportia , orientarea,manifesta imprecizie in intelegerea sarcinilor scolare, nu conserva cantitatile,, ii este afectata reversibilitatea gandirii.

El are dificultati de comunicare si stabilire a unor relatii impersonale , datorate imaturitatii social-afective, hiperactivitatii, tulburarilor de comportament aparute pe fondul autocontrolului redus si incapaciatii de stapanire a impulsurilor. Nivelul de aspiratie este redus, exista o mare neincredere in fortele proprii , si o lipsa de eficienta in stabilirea de relatii normale cu ceilalti .

Integrarea scolara si sociala a elevilor cu intelect liminar este posibila in conditiile diferentierii si individualizarii curriculumului, metode, procedee didactice, mijloace de invatamant si criterii de eveluare adecvate potentialului intelectual si aptitudinal al copilului iar accentul sa fie pus pe formarea si consolidarea competentelor sociale ale acestuia.

Elevii cu deficienta de intelect usoara sunt capabili de achizitii scolare corespunzatoare varstei lor mintale si pot atinge un frad de autonomie sociala, insa fara posibilitatea asumarii totale a responsabilitatii conduitelor lor, fiind incapabili sa anticipeze urmariel si implicatiile ei. Limbajul se dezvolta in general cu intarziere sub toate aspectele sale , deseori primele cuvinte apar in jurul varstei de 2 ani iar primele propozitii abia la trei ani.Vorbirea contine multe cuvinte parazite , cu perseverarea anumitor expresii, dezacorduri gramaticale si activism redus al vorbiriI. Vocabularul este sarac in notiuni cheie , fregventa tulburarilor de limbaj este mai mai mare decat la copii normali si cu o rezistenta specifica la actiunea de corectare a tulburarilor de limbaj si avand dificultati importante in insusirea limbajului scris,fregvente dislexii ,disgrafii, disortografii . Relatiile cu membrii comunitatii sunt de multe ori superficiale , evitand sau neputand avea o relatie stabila bazata pe incredere si daruire . In genere elevii cu deficienta mintala usoara au o capacitate scazuta de organizare si coordonare a actiunilor in conformitate cu o comanda verbala ,datorata tulburarilor functieie de reglare a celui de-al doilea sistem de semnalizare ,ceea ce explica un grad scazut de constientizare a actiunilor efectuate. Imaturitate afectiva destul de accentuata, evidentiata de caracterul haotic si exploziv ala trairilor afective,capacitate redusa de a controla expresiile emotionale cee ce afecteaza negativ reletiile cu cei din jur. Manifestari de negativism,rigiditate in planul gandirii si implicit in planul comunicarii ,care il impiedica sa ia decizii cu privire la anumite momente ale vietii sale.

In final se poate arata ca elevii cu deficienta mintala usoara ,sunt recuperabili pe plan scolar,profesional si social,educabili , adaptabili la exigentele instructiei scolare si ale vietii sociale.

Deficienta de intelect moderata – elevii din aceasta categorie prezinta caracteristici spe-cifice ca: pot dezvolta deprinderi de comunicare in perioada copilariei si pot atinge un anumit grad de autonomie personala; pot dezvolta o serie de abilitati sociale si ocupationale, in urma interventiei educationale sistematice sustinute; reusesc sa aiba un anumit grad de autonomie sosciala si sa incheie legaturi in perimetre familiare, iar in perioada adulta pot desfasura o activitate calificata sau necalificata in ateliere obisnuite sub supraveghere; tulburarile de limbaj sunt mai numeroase si mai profunde comparativ cu elevii ce prezinta deficienta intelectuala usoara. Si aici imaturitatea efectiva este extrem de accentuata , avand uneori un caracter distructiv asupra activitatii desfasurate ; tulburari ale psihomotricitatii , in special miscarile fine ale mainii, fapt ce influenteaza negativ formarea deprinderilor de scris-citit,po-sibilitati reduse de valorificare a a indicatiilor verbale si de intelegere a mesajului transmis.

Cu toate acestea elevii pot atinge un anumit grad de autonomie personala si pot fi intregrati in societate daca exigentele fata de acestia sunt adaptate la propriile aptitudini.

Deficienta de intelect severa se situeaza sub raportul gradului deficientei intre deficienta mintala moderata si deficienta mintala profunda. In primii ani de viata achizitioneaza putine abilitati de comunicare mai ales verbala. Inclusi in programe educationale , pot achizitiona a-numite abilitati de comunicare, pot identifica numere si pot fi antrenati in dezvoltarea unor abilitati elementare de autoingrijire. Majoritatea ajung sa-si insuseasca limbajul , iar vocabularul este restrans la cuvinte uzuale. Vorbirea este imperfecta , cu numeroase agramatisme, prezinta fregvente tulburari de articulatie, reusesc sa-si insuseasca scris-cititul doar intr-o forma mecanica. Din punct de vedere afectiv, prezinta un grad accentuat de imaturitate si labilitate , manifestate prin crize de plans, negativism fata de anturaj, indiferenta,izolare,atasament exagerat fata de persoanele care se ocupa de ei,ostilitate fata de alte persoane. Au o mare nevoie de securitate , atasament excesiv fata de parinti sau alti membri ai familiei si prezinte conduite reactive ,fobice sau ipohondrice. Deficientii din aceasta categorie permit o relativa adaptare sociala, iar intr-un cadru social cu o structura protejata si mai putin complexa pot fi utilizabili.

Deficienta de intelect profunda reprezinta forma cea mai grava de deficienta mintala si defineste persoana incapabila sa se autoconduca ,sa se apere, sau sa se hraneasca avand o permanenta nevoie de ingrijire si supraveghere.Dficienta intelectuala profunda se defineste printr –un nivel mintal inferior varstei de 2 ani si un coeficient de inteligenta sub 20. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj cu cei din jur,cunostintele acestui copil nu depasesc prima copilarie , functiile sale intelectuale nu sunt dezvoltate, relationarea cu factorii de si mediu si cu cei din jur fiind redusa doar la primul sistem de semnalizare, senzatii si perceptii .

Persoanele cu deficienta mintala profunda necesita un grad ridicat de dependenta , sunt irecuperabile fara sanse de integrare si adaptare sociala.

Asa cum afirma si profesorul Ecaterina Vrasmas ”principiul vietii sociale este comunicarea, ceea ce insemna ca insasi viata sociala se constituie si se structureaza prin intermediul limbajului. Ne referim nu la limbajul savant al specialistilor in gramatica ci la limbajul natural, comun ,utilizat in viata cotidiana. Limbajul insemna mai mult decat formele sale verbale si implica forme simbolice ca gesturi, mimica, pauze, taceri si defineste omul ca persoana cu toate atribuitele sale . ”

Tulburari ale limbajului ce pot influenta comunicarea si personalitatea elevului cu deficienta de intelect

Tulburarile de limbaj pot aparea atat pe fondul intelectului normal cat si la defientii mintal cand de obieci sunt mai profunde si mai fregvente. In cazul unor asemenea asocieri , handicapul de limbaj este o forma secundara a unui sindrom complex care prin existenta lui accentueaza dificultatile de recuperare si adaptare.

In conditiile contemporane se manifesta o exigenta tot mai mare fata de modalitatile de intelegere , receptionare si comunicare pentru adaptarea si integrarea persoanelor in mediul social.

Insusi procesul instructiv-educativ impune cu necesitate formarea si dezvoltarea unor capacitati verbale care sa faciliteze invatarea si accesul la cultura, a deprinderilor de comunicare optima si eficienta.

Preocuparile legate de formarea vorbirii coerente si inlaturarea unor eventuale handicapuri au preocupat oamenii de foarte multa vreme. Grecii aveau un cult deosebit pentru vorbire si oratorie, ridicand vorbirea la rang de arta , iar oratorilor asigurandu-se o pozitie sociala favorabila.

Tulburarile limbajului reprezinta rezultatul disfunctiilor intervenite in receptionarea , intelegerea, eleborarea si realizarea comunicarii scrise si orale din cauza unor afcetiuni de natura organica, functionala , psihologica sau educationala care actioneaza asupra copilului mic in perioada aparitiei si dezvoltarii limbajului.

Datorita importantei limbajului in structurarea si desfasurarea proceselor cognitive , orice afectare a acestuia ar putea influenta calitatea operatiilor gandirii, relatiile cu cei din jur si personalitatea copilului.

Profesorul Emil Verza face o clasificare a tulburarilor de limbaj prin raportare simultana la criteriile anatomo-fiziologice, etiologice, lingvistice si psihologice. Astfel sunt identificate urmatoarele categorii de tulburari:

Tulburari de articulatie si pronuntie : dislalia, rinolalia, desartria.

Tulburari de ritm si de fluenta a vorbirii : balbaiala, tahilalia, bradilalia, logonevroza

Tulburari de voce : afonia , disfonia, fonastenia.

Tulburari ale limbajului citit-scris: dislexia- alexia, disgrafia-agrafia.

Tulburari polimorfe : afazia, alalia.

Tulburari de dezvoltare a limbajului : mutism psihogen,electiv sau voluntar si intarzierea in dezvoltarea generala a vorbirii.

Din perspectiva dezvoltarii limbajului s-au diferentiat urmatoarele tulburari:

limbaj intarziat cu model patologic ( limbaj nedezvoltat)

limbaj intarziat cu model normal

intreruperea dezvoltarii limbajului

limbaj caliltativ diferit de limbajul normal.

Dintr-o alta perspectiva tulburarile de limbaj se pot clasifica in cinci categorii:

tulburari fonologice – persoana nu produce sunetele conform cu regulile lingvistice ale comunicarii

tulburari morfologice –privesc constructia cuvintelor ca forma , nr, gen, caz ,mod timp

tulburari sintactice – incalcari ale regulilor de codificare a mesajelor in ceea ce priveste ordinea cuvintelor si frazelor

tulburari pragmatice -combina discordant limbajul verbal cu comunicarea nonverbala

Dificultatile de invatare a continutului limbajului se refera la aspectele semantice a limbii: asimilarea cuvintelor limbii (vocabularul, fondul lexical, ) nu se rezuma la memorarea etichetelor lingvistice, ci implica procese subiective de cunoastere a realitatii si de reprezentare simbolica si analitica . Acest proces incepe in copilaria mica si continua de-a lungul vietii prin: cunoasterea obiectelor si propietatilor lor esentiale, categorisirea obiectelor si ierarhizarea lor, cunoasterea fenomenelor, categorisirea lor,relatii intre fenomene si obiecte. Dificultati in invatarea utilizarii limbajului pot apare chai si daca elevul a interiorizat forma si continutul acestuia, insa nu le utilizeaza eficient in comunicare. Un bun utilizator al limbajului sesizeaza intentiile din limbajul partenerilor si se adapteaza la contextul comunicarii pentru a-si realiza propriile intentii. Pentru prevenirea dificultatilor de utilizare a limbajului, programele scolare isi propun exersarea comunicarii constientizata de catre elevul cu deficienta de intelect.

Elevii cu dificultati de comunicare nu sunt capabili sa :

sa puna intrebari si sa exprime diverse cerinte

sa obtina si sa retina informatii utile

sa aiba comentarii la obiect

sa sustina un monolog coerent, consistent si continuu

sa beneficieze de atentia unui partener de discutie

sa dea sens figurat unor exprimari

sa asculte concentrat

sa schimbe cursul discutiei in directia dorita

sa combata rational ideile pe care nu le impartaseste

Cele trei aspecte ale limbajului (forma , continut si utilizare) functioneaza simultan si corelat. Acestea sunt adesea solicitate in in scoala , iar un limbaj deficitar creeaza elevului seriaoase probleme.

C. Paunescu identifica trei categorii de sindroame raspunzatoare de tulburari ale limbajului:

Sindromul dismalurativ –conditionat fie de un ritm propriu de dezvoltare,fie de o incetinire a ritmului obisnuit de dezvoltare a vorbirii ,cauzat de factori somatici, afectivi sau sociali , manifestat prin intarzierea simpla in aparitia si dezvoltarea vorbirii, dislalia de evolutie,, balbaiala fiziologica, si dislexo-disgrafie de evolutie.

Sindroame extrinsece limbajului si vorbirii-ce afecteaza rostirea si latura instrumentala a limbajului (malformatiii periferice structurale, leziuni periferice, motorii si senzoriale, leziuni subcorticale) formele de manifestare fiind dislalia, disartria, balbaiala, tahilalia, bradilalia.

Sindroame intrinsece limbajului si vorbirii- caracterizate printr-o simptomatologie de tip afazic, datorate unor leziuni la nivelul structurilor cortico-subcorticale a limbajului. In acest caz limbajul si vorbirea sunt de tip disfazic, sau de tip afazic .

Pornind de la aceste considerente profesorul Emil Verza in lucrarea sa ” Psihopedagogie Speciala ” face urmatoarele consideratii cu privire la persoana si personalitatea elevului deficient mintal si care prezinta o tulburare de comunicare :

exista un anumit grad de fragilitate si instabilitate la nivelul unor trasaturi ale personalitatii din cauza interventiei unor factori perturbatori in relatiile cu stimuli externi care determina inertie in comunicare , teama de a pronunta cuvinte, manifestari comportamentale anormale, rigiditate si izolare.

in functie de particularitatile temperamentale , varsta, gradul de handicap si modul de afectare , tulburarile de limbaj pot provoca excitatie psihomotorie manifestata prin agitatii permanente, tulburari afectiv-emotionale, si chiar depresie.

daca aceste stari critice se prelungesc si devin cronice, apar stari conflictuale care influenteaza negativ formarea caracterului si dezvoltarea ulterioara.Tulburarile de limbaj pot constitui un factor stresant atunci cand elevul deficient nu gaseste la cei din jur , intelegerea necesara fata de situatia sa, sau cand nu se intrevede perspectiva corectarii si recuperarii acestor tulburari. Pe fondul acestor situatii elevul poate avea complexe de inferioritate, scaderea stimei de sine , izolare fata de cei din jur.

La elevii cu deficienta de intelect , tulburarile de limbaj pot determina accentuarea tulburarilor psihice si de comportament ca urmare a deficitului functiilor de cunoastere si exprimare a imaturitatii afective , a cresterii impulsivitatii, rigidiatii psihomotorii, impiedicand semnificativ aprecierea corecta si adecvata a situatiilor de viata cu efecte imediate in comportamentele adaptative la stimulii de ambianta.

de asemenea , la elevii cu deficienta mintala, decalajul dintre dezvoltarea limbajului si celelalte functii psihice este foarte evident , deoarec posibilitatile legate de ideatie raman limitate ,in timp ce capacitatea de exprimare inregistreaza progrese interesante.

copilul deficient mintal are totusi posibilitatea sa-si insuseasca unele forme stereoti-pice pe care le utilizeaza in conversatii simple. Chiar daca expresiile lingvistice de argou sunt invatate fara eforturi si sunt fregvent intalnite in limbajul cotidian, comunicarea nu se desfasoara dupa o anumita logica , deoarece asociatiile nu pot fi constientizate deplin si nu cuprin abstractizari generalizate. Regulile gramaticale sunt adeseori utilizate defectuos , ceea ce scade calritatea mesajului si comunicarii in general.

principala si cea mai stabila caracteristica o reprezinta imaturitatea vorbirii , care se accentueaza in raport cu gravitatea deficientei mintale. Fenomenele de deformare ce apar fregvent, se extind de la nivelul sunetelor si silabelor la cuvinte si chiar propozitii, ceea ce da o nota dezagrabila vorbirii, iar comunicarea devine tot mai confuza.

conduita verbala a deficientilor mintal este dominata de caracteristicile emotional-afective care nu intregesc continutul semantic si care estompeaza activitatea cognitiva .La acestea se adauga elemente neesentiale si redundante care ingreuneaza receptia informatiei de catre auditor si determina ca intreaga comunicare sa fie centrata pe sens si nu pe semnificatii.

ca o caracteristica generala , toate categoriile de deficienti mintali intampina dificul-tati atat in intelegerea contextului in care se desfasoara conduita verbala cat sin plasarea comunicarii intr-un context organizat ele nefiind bine delimitate.

Educatia intermediaza modul organizat constient si dirjat de actiune asupra fiintei umane pentru valorificarea potentialului sau oricat de afectatat ar fi acesta. Calitatea influentelor si proceselor educative isi pune pecetea asupra structurilor si formelor afirmarii subiectului prin comunicare in rezolvarea diferitelor probleme de adaptare si integrare sociala.

CAPITOLUL II : CONSILIEREA EDUCATIONALA , SUPORT IN CUNOASTEREA SI AMELIORAREA COMUNICARII LA ELEVUL CU DEFICIENTA DE INTELECT

2.1 Consilierea educationala –delimitari conceptuale

Consilierea este un proces complex care cuprinde o arie foarte larga de interventii ,ce impun o pregatire profesionala de specialitate. Termenul de consiliere descrie relatia dintre o persoana specializata in psihologia si consilierea educationala si o alta persoana care solicita asistenta de specialitate. Astfel relatia de consiliere este una de alianta, colaborare si participare de ambele parti.

Exista mai multe tipuri de consiliere, ele neexcluzandu-se una pe alta:

consiliere informationala ( oferirea de informatii pe domenii / teme specifice)

consilierea educationala (repere psiho-educationale pentru sanatatea mentala, fizica, emotionala,sociala si spirituala a elevilor)

consiliere de dezvoltare personala ( formarea de abilitati si aptitudini care permit o functionare perosnala si sociala flexibila si eficienta in scopul atingerii starii de bine).

consiliere suportiva (oferirea de suport emotional , apreciativ si material)

consiliere de criza ( asistarea psihologica a persoanelor aflate in dificultate)

consiliere vocationala (dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei)

Consilierea si orientarea reprezinta una din modalitatile prin care scoala isi urmeaza scopul ei primordial de proces formativ centrat pe elev , capabila sa valorifice diverse tipuri de elevi si abilitati, sa raspunda comunitatii , sa infuzeze societatea cu persoane competente pentru viata privata ,profesionala si publica.

Consilierea educationala poate fi definita ca o relatie interumana de asistenta si suport dintre persoana specializata in psihologia si consilierea educationala si grupul de elevi in scopul dezvoltarii personale si preventiei situatiilor problematice si de criza. Principala sarcina a consilierului este de a ajuta elevii sa parcurga pasii unui demers de constientizare clarificare , evaluare si actualizare a sistemului personal de valori. Acest lucrau presupune cunoasterea de sine , imaginea de sine , relationare armonioasa, tehnici de invatare eficienta, atitudini creative si optiuni vocationale realiste. Profesorul-consilier (dirigintele) nu se poate substitui consilierului- psiholog, dar intre cei doi pot exista relatii de colaborare ce au un vedere buna dezvoltare a celui consiliat. Consilerul educational urmareste ca si psihologul crearea unei atitudini de incredere fata de propria persoana( a consiliatului )de promovare a sanatatii si starii de bine, de dezvoltare si valorizare personala. In ”Pedagogie generala” profesorul Ioan Nicola arata ca ” formarea si dezvoltarea personalitatii fiecarui elev se realizeaza cu precadere de fiecare profesor , indiferent de specialitatea pe care o poseda, deoarece fiecare cadru didactic este in acelasi timp si in egala masura specialist si educator:” Cu toate acestea este unanim acceptat ca ” fiecare copil are nevoie de un sprijin deosebit, mai intim, mai individualizat intr-o alta forma decat cel primit adesea de la catedra. Cel chemat si dator sa-l dea este consilierul educational , cel care poate oferi o oaza de caldura sufleteasca si un plus de intelegere.” Ecaterina Vrasmas.

Nevoia de a oferi , de a transmite valori si cunostinte , de a construi si a mentine starea de echilibru , este deci caracteristica principala a consilierii educationale.

2.2 Atitudinile si abilitatile consilierului scolar, metode de lucru in consilierea educationala a elevului cu deficienta de intelect si tulburari de comunicare

Relatia speciala consilier- elev trebuie sa fie bazata pe responsabilitate , confidentialitate, incredere si respect. Profesorul consilier ( dirigintele) are obligatia de a proteja interesele elevului/ elevilor. Orice consilier trebuie sa respecte un sistem de valori si coduri . Sistemul de valori al consilierului se fundamenteaza pe filosofia psihologiei umaniste si a invatamantului centrat pe interesele elevului. In relatiile de consiliere exista doua principii fundamentale:

” toate persoanele sunt speciale si valoroase pentru ca sunt unice – consilierul faciliteaza constientizarea de catre elevi a conceptului de unicitate si valorile neconditionate ale oricaui elev.

fiecare persoana este responsabila pentru propriile decizii- persoana este responsabila pentru propriile decizii- persoana isi manifesta unicitatea si valorile prin deciziile pe care le ia. In orele de consiliere, elevul trebuie invatat sa ia decizii responsabile si sa-si asume consecintele actiunilor lor.” Ecaterina Vrasmas ” Con-silierea si educatia parintilor”.

Profesorul consiler are obligatia de a respecta confidentialitatea informatiilor primite in

timpul orelor de consiliere.Dezvaluirea informatiilor se poate face numai cu acordul explicit al elevului/elevilor.

Atitudinile fundamentale ale consilierului scolar, in absenta carora procesul de consiliere

nu isi poate atinge scopul formativ ,sau chiar poate avea consecinte contrare sunt urmatoarele :

Acceptarea neconditionata – este o atitudine de recunoastere a valorilor personale a

elevilor cu punctele lor slabe si tari, calitati si defecte , atitudini negative si pozitive, ganduri,trairi, comportamente,fara a crititca, judeca , controla si mai ales fara a conditiona aprecierea.

Aprecierea neconditionata este premisa fundamentala a procesului de dezvoltare personala si de utilizare a functiunilor persoanei. Ea nu este echivalenta cu aprobarea oricarei atitudini, cu neutralitatea sau ignorarea, simpatia sau toleranta. Aprecierea neconditionata consta in tratarea cu demnitate , acceptarea modului in care persoana simte sau crede in mod diferit de ceilalti. Riscul aprobarii sau sau dezaprobarii este ca levul isi percepe valoarea numai prin interpretarea si evaluarea profesorului , acesta atitudine fiind mai des intalnita la elevii cu deficienta de intelect cand acestia sunt extrem de apropiati si dependenti de profesorul de la clasa.

Acceptarea nu inseamna indiferenta fata de modul cum gandeste sau simte o persoana, acest aspect fiinf o forma de minimalizare si ignorare a tensiunilor elevului.Ea este sinonima cu invalidarea modului in care o persoana percepe diferit un eveniment sau o situatie.

Acceptarea este atitudinea pozitiva de intelegere a persoanei si nu una neutra, pentru ca neutralitatea poate fi perceputa de catre elevi ca o reactie de indiferenta.

O alta interpretare eronata a acceptarii este simpatia . Ea presupune implicarea emotionala mai intensa a profesorului si poate avea ca si consecinta atitudini discriminative fata de elevi. Se cere focalizarea pe sentimentele elevilor si nu pe manifestarea sentimentelor fata de elev. Simpatia implica o atitudine partinitoare, iar nu acesta este scopul consilierii.

Toleranta este o alta dificultate in acceptarea neconditionata . a fi tolerant inseamna a accepta diferente individuale, insa ea nu trebuie sa se rezume numai la declaratii.

Obstacole in dezvoltarea acceptarii neconditionate:

lipsa de informatii despre elev

probleme emotionale personale ale profesorului consilier

proiectarea propriilor valori, convingeri, trairi asupra elevilor . Elevii trebuie convinsi prin tact care sunt valorile autentice si ca acestea merita sa fie interiorizate.

prejudecati sau informatii eronate

confuzia intre acceptare si aprobare, simpatie si neutralitate

pierderea respectului fata de sine si fata de elevi.

Nonacceptarea insemna :

a da sfaturi , solutii

a evalua , a invinovatii ” nu este bine sa faci asa”

a eticheta ” esti lenes”

a comanda , a fi directiv ” trebuie sa faci asta ”

a ameninta ”daca mai faci asta se intampla asta”

a conditiona

Empatia – este abilitatea de a te transpune in locul unei alte persoane. Empatia nu este echivalenta cu identificarea cu o alta persoana, situatie in care se preia modul de gandire a celui consiliat, de relationare atitudinala , emotionala si comportamentala.

Empatia ” este abilitatea de a intelege modul in care gandeste , simte si se comporta o alta persoana. Empatia nu trebuie confundata cu mila, compasiunea pentru o persoana aflata in dificultate,” Profesor Traian Vrasmas.

Empatia se dezvolta prin insusirea ablilitatilor de comunicare verbala si nonverbala, urmarind cateva sugestii ca utilizarea foarte rara a intrebarilor inchise, ascultarea interlocuto-rului, evitarea moralizarii, etichetarea, evitarea feed-beck-lui negativ, evitarea criticii sarcastice, utilizarea sugestiilor constructive.

Exista modalitati de imbunatatiri a comunicarii empatice:

oferirea de raspunsuri scurte, clare

acordarea unui timp de gandire inainte de a da un raspuns

focalizarea pe mesajele transmise de elevi

utilizarea unei tonalitati potrivite a vocii

evitarea unor raspunsuri cliseu

Congruenta se refera la concordanta dintre comportamentul consilierului si convingerile, emotiile si valorile sale personale. Congruenta defineste autenticitatea comportamentului per-soanei. ”Nu este indicat sa se exprime convingeri in care nu se crede cu adevarat, decalajul intre ceea ce se declara si ceea ce se face, lipsa de autenticitate duce la pierderea relatiei de incredere cu elevii”. Profesor Traian Vrasmas

Colaborarea este abilitatea consilierea de aimplica persoana in deciziile de dezvoltare personala. Relatia de consiliere este una de respect si parteneriat si nu de transmitere ierarhica de informatii. Consilierul are rolul de a-l ajuta pe elev sa gasesca cele mai relevante informatii pentru ca sa ia decizii responsabile, sa gaseasca solutii proprii la problemele cu care se confrunta si nu trebuie sa ia decizii in locul elevilor.

Gandirea pozitiva – filosofia consilierii este defiinirea omului ca fiinta pozitiva care poate sa-si imbunatateasca aspectelele mai putin dezvoltate. Activitatea de consiliere educationala trebuie focalizata pe dezvoltarea imaginii si respectului fata de sine al elevului.

Responsabilitatea – o atitudine de baza aconsilierii este responsabilitatea ca efort asumat pentru dezvoltarea personala permanenta. „Responsabilitatea se traduce prin respectarea principiilor fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizarii gresite a cunostintelor , prin evitarea oricaror actiuni care interfereaza cu starea de bine a celor consiliati ” Profesor Traian Vrasmas

Abilitatile consilierului scolar – pe parcursul procesului de consiliere sunt necesare anumite capacitati, abilitati fundamentale care asigura desfasurarea cu succes a activitatii. Abilitatile de baza in consiliere sunt :

1. Ascultarea activa este abilitatea de baza in consiliere, oferind suportul unei bune comunicari profesor-elev. Ea incurajeaza elevul sa vorbrasca deschis liber. Prin ascultarea activa se comunica respect pentru ceea gandeste sau simte interlocutorul si se transmite mesajul nonverbal ca este inteles. Factorii care sustin procesul de ascultare activa sunt:

comunicarea nonverbala ( tonul, intensitatea vocii, mimica, gestica) sa fie adecvata continu-tului si starii afective a interlocutorului

sa existe contact vizual cu interlocutorul fara a-l fixa insa cu privirea

ascultarea sa nu fie evaluativa , sa nu se utilizeze etichete

ascultarea sa fie autentica, consilierul sa fie sincer interesat de problema elevului si a subiectului abordat.

ascultarea sa nu se centreze numai pe mesajul verbal, cele mai multe informatii se obtin prin mesaje non-verbale pe care le transmite elevul , reactii vegetative (paloarea sau roseata fetei) tonul vocii, gestica.

2. Adresarea intrebarilor . Interogarea este o metoda invaziva si trebuie utilizata cu precautie.

Adresarea intrebarilor urmareste clarificarea sentimentelor, convingerilor si valorilor.

Intrebarile inchise sunt acele intrebari care genereaza raspunsuri in termeni ” da ” si ”nu”.

Aceste intrebari duc de cele mai multe ori la intrruperea comunicarii. Exista si circumstanta in care se pot utiliza aceste intrebari, de exemplu pentru clarificarea unei informatii concrete.

Intrebarile justificative ”de ce?” sunt utile in consilere pentru ca indeamna interlocutorul sa identifice cauza sau motivele si nu acesta este scopul consilierii. Acest tip de intrebari sunt asociate cu sentimentul de vina, cel consiliat refuzand astfel sa mai comunice.

Intrebarile ipotetice sunt utile pentru ca permit vizualizarea consecintelor pozitive sau negative ale unor actiuni si pentru luarea in considerare a unor alternative diferite de actiune.

Intrebarile ipotetice sunt utile in abordarea de inceput a unor teme ca stima de sine, conflictul, luarea deciziilor ,asigurand elevilor o stare de confort prin abordarea ipotetica a problemei si nu prin focalizari specifice sau individuale.

Intrebarile deschise comunica interlocutorului ca este ascultat si ca consilierul este interesat de informatiile pe care le aude. Intrebarile deschise faciliteaza procesul de comunicare prin invitatia de a descrie situatia. Consilierul va folosi intrebari care sa nu contina fraze lungi, folosirea unor cuvinte preferate de elev, reformularea intrebarilor care nu au fost intelese de elev.

3. Oferirea de feed-beack eficient este o abilitate care sustine comunicarea profesor-elev. Profesorul –consilier se poate focaliza pe aspecte pozitive, sa fie constructiv si nu distructiv, sa fie specific si concret in dialog prin exprimari directe. El trebuie sa ofere alternative comportamentale in activitatea sa.

4. Furnizarea de informatii. Pe parcursul orelor de consiliere, profesorul identifica care sunt cunostintele, atitudinile si abilitatile pe care le au elevii. Atunci cand se constata lacune informationale este important ca profesorul sa nu ofere feed-beack negativ elevilor in legatura cu aceste omisiuni sau distorsiuni si sa nu critice persoana care le-a exprimat, cu atat mai mult cu cat stima de sine la elevul deficient este de multe ori scazuta. Acesta atitudine poate duce la un blocaj de comunicare iar profesorul consilier nu mai are astfel po-sibilitatea de a incuraja atitudinea si nevoia de cunoastere din partea elevilor.

Nu evaluarea cunostintelor este importanta in consiliere, ci cadrul si maniera interactiva de a furnixa informatiile necesare astfel ca elevul deficient sa poata lua cele mai bune decizii pentru el. Este necesar folosirea unui limbaj comun si accesibil cu cel al elevului deficient mintal, transmiterea de informatii corecte, utile, invatarea elevului sa caute singur informatii , in conditiile in care este tot mai dependent de familie si scoala.

5. Sumarizarea este o modalitate de a concentra intr-o maniera organizata cele mai importan-te aspecte ale discursului interlocutorului. Scopul sumarizarii este de a recapitula continutul celor discutate prin stabilirea prioritatilor pentru clarificarea perspectivelor asupra alternativelor de abordare a unui subiect ca forma de deschidere a unei noi etape a discutiei pe o tema stablilita. Sumarizarea se realizeaza impreuna cu elevii.

6. Parafrazarea este abilitatea de reformulare a ceea ce pare a fi esential. Se realizeaza prin utilizarea unor fraze care comunica elevilor ca au fost intelesi, permitand totodata si profesorului sa isi clarifice daca a inteles corect mesajul transmis de elevi. Profesorul consilier nu trebuie sa judece si nici sa minimalizeze ceea ce comunica elevul. El trebuie sa fie sincer si sa revina atunci cand considera ca problema nu a fost inteleasa pe deplin. Alaturi de comunicarea verbala, profesorul va utiliza si comunicarea nonverbala foarte importanta pentru elevul deficient.

7. Reflectarea este exprimarea intelegerii de catre consilier atat a continutului informational cat si a starii emotionale transmise de elev. Reflectarea da elevuli sentimentul ca este ascultat si ca ceea ce exprima sau traieste este important. Scopul fundamental al reflectarii este cel de validare a tririlor emotionale ale elevilor. Scopurile reflectarii sunt:

sa verifice intelegerea celor relatate

sa comunice interlocutorului intelegerea si acceptarea neconditionata

sa stabileasca o relatie bazata pe incredere

Ca si celelalte activitati scolare, consilierea necesita o planificare atenta si serioasa. Proiectarea este o metoda de formulare mai eficienta a problemei care necesita a fi abordata in cadrul orei de consiliere educationala, in vederea dezvoltarii la elevi a abilitatilor, aptitudi-nilor si cunostintelor si pentru un stil de viata sanatos.

Proiectarea este baza planului de interventie si se realizeaza pe o problema a clasei sau a unor elevi , identificata de profesor , cadre didactice care lucreaza cu elevii, sau familie.

Etapele proiectarii:

Definirea problemei . Exemple de probleme: abilitati sociale scazute, deficultati de comunicare, probleme de adaptare la necesitatile grupului din care face parte , stil de viata nesanatos, etc.

Descrierea problemei. Se va baza pe caracteristici comportamentale, comportamentale , cognitive si emotionale cu fregventa mai mare.

Identificarea posibililor factori de formare si dezvoltare a problemei- de multe ori problemele au mai multe surse de formare, de aceea este necesar ca factorii de formare a problemei sa fie atent cercetati.

Identificarea factorilor de mentinere si activare a problemei ce impiedica forma-rea unor atitudini adecavate sau abilitati eficiente.

Planul de interventie este etapa cea mai importanta in proiectarea si desfasurarea procesului de comunicare. Planul cuprinde modalitatile de realizare a obiectivelor de interventie ,obiectivul de lunga durata, obiectivele operationale, strategiile de interventie pentru fiecare obiectiv in parte, metode si tehnici folosite, mijloace de invatamant etc.

Evaluarea interventiei vizeaza modificarea atitudinilor si abilitatilor si se realizeaza prin grile de observare a comportamentului, chestionare, evaluarea produselor activitatii, grile de autoevaluare comportamentala etc.

Activitatile de consiliere cu elevii deficienti de intelect sunt asemanatoare cu cele desfasurate in unitatile de masa dar adaptate la specificul si particularitatile psiho-individuale ale acestora . Din aceasta perspectiva obiectivele stabilite se realizeaza pe trei nivele:

scopuri si finalitati de lunga durata ce au in vedere cunoasterea capacitatilor de invatare a elevilor si urmarirea modului in care acestia se integreaza in societate.

obiective intermediare care sunt centrate pe taxonomia comportamentelor ce vor fi dezvoltate si consolidate in timp.

obiective operationale care presupun eleborarea de comportamente concret actionale ce pot fi evaluate prin nivelul atins ca urmare a obiectivului respectiv, prin performantele si formele de adaptare realizate. Evaluarea trebuie sa cuprinda nivelul comunicarii si relationarii, dezvoltarea comportamentelor cognitive, comunicationale, afective, psihomotrice, ludice, de socializare si autonomie personala.

Deoarece sistemul de invatamant special este orientat ergoterapeutic si corectiv –compen-sator , orele de consiliere vizeaza in egala masura atat instruirea si dezvoltarea insusirilor de personalitate cat si formarea de comportamente adaptative si de insertie sociala. Consilierea educationala are in vedere dezvoltarea compensatorie a unor insusiri pozitive care sa faciliteze integrarea deplina. Acest lucru presupune o metodologie instructiv – educationala si forme de organizare recuperative specifice care sa fie adaptate la caracteristicile elevilor inplicati in activitatile respective. Astfel se aplica principiile umaniste ale invatamantului, strategii ce tin seama de potentialul psiho-fizic al elevului deficient si care in acelasi timp cuprind o abordare multidisciplinara cu implicatii in psihologie, pedagogie, medicina, terapie opcupationala, sociologie.

Dintre metodele si tehnicile de lucru folosite in consilerea elevilor cu deficienta de intelect amintim:Jocul de rol, brainstorming, convorbirea , discutia libera, activitatile ludice de relaxare, exercitiul, argumentarea, vizionarea unor filme si comentarea lor, citirea de texte literare moralizatoare si comentarea lor, completarea de texte si imagini, completarea de fise si scale de autoevaluare,realizarea de colaje, postere, afise, desene, imaginarea unor situatii, auditii, realizarea unui portofoliu pe tema data.

Consilierea educationala modalitate de cunoastere si dezvoltare a comunicarii la elevul cu deficienta de intelect

Elevii cu cerinte educative speciale au nevoie in anumite momente, de un sprijin activ atat in timpul activitatilor desfasurate in clasa cat si in cele din afara clasei, pentru asigurarea unui confort socio-afectiv, pentru o mai buna comunicare cu ceilalti membri ai societatii si pentru o dezvoltare ulterioara cat mai armonios posibila.

In scopul eficientizarii procesului de compensare si recuperare pentru elevii cu deficienta de intelect sunt invocate mai multe repere fundamentale :

Invatarea interactiva – prin folosirea unor strategii focalizate pe cooperarea, colaborarea si comunicarea intre elevi si cadre didactice, ca modalitate permanenta de lucru.

Demonstratia, aplicatia si feedbackul – care se refera la faptul ca orice proces de invatare este mai usor de inteles si mai eficient daca informatiile prezentate sunt aplicate la situatii reale de viata .

Modalitati de sprijin in actul invatarii – elevii avand nevoie de un sprijin activ in timpul activitatii scolare si nu numai.

Evaluarea continua a activitatii-fiecare cadru didactic trebuind sa demonstreze o atititudine si o conduita flexibila ,concretizata in disponibilitatea de a asculta toate raspunsurile si a aprecia fiecare interventie a elevilor.

Implicarea activa a tuturor persoanelor responsabile de cresterea si educarea copiilor cu dizabilitati intelectuale,imbunatatirea procesului didactic si educativ, cooperare sustinuta intre cadrele didactice.

In acest sens Consilierea educationala are rolul de a eficientiza procesul de invatare, de a se focaliza pe strategii care sa asigure elevului deficient un climat stabil de dezvoltare personala,de promovare a sanatatii si valorizare a potentialului individual.

Astfel, elevul deficient va fi antrenat in activitati care sa respecte principiul acce-sibilitatii si tratarii individuale si diferentiate determinate de tipul si gradul deficientei, dar si functie de particularitatile individuale, a naturii interioare si personalitatii,precum si potentialului aptitudinal al acestuia.

Cunoasterea si acceptarea de sine sunt variabile fundamentale in functionarea si adaptarea optima la mediul social, in mentinerea sanatatii mintale si emotionale. Familia si scoala sunt institutiile cheie unde elevul incepe sa se descopere pe sine , sa isi contureze o imagine despre propria persoana, sa isi dezvolte increderea in sine.

Cunoasterea de sine se dezvolta odata cu varsta si cu experientele prin care trecem, cunoasterea de sine nu este un proces care se incheie odata cu adolescenta sau tineretea. Cu-noasterea de sine este un proces cognitiv, efectiv, si motivational individual dar care suporta in fluente puternice de mediu. Cunoasterea de sine si formarea imaginii de sine sunt procese complexe ce implica mai multe dimensiuni. In cadrul imaginii de sine facem distinctia dintre Eu-l real, Eu-l viitor, Eu-l ideal .

Eu-l real este rezultatul experientelor noastre, a cadrului social si cultural in care traim.

Eu-l viitor ( posibil) desemneaza modul in care persoana isi percepe potentialul de dezvoltare personala si se proiecteaza in viitor. Eu-l viitor incorporeaza repertoriul aspiratiilor, motivatiilor si scopurilor de durata medie si lunga. Elevii cu intelect normal isi proiecteaza eu-l viitor mobilizandu-si resursele motivationale si cognitive. In opozitie cu acestia elevii cu deficienta de intelect au de multe ori fie o atitudine pesimista, inhibata, fie fac exces de zel, au un optimism nerealist cu posibilitatile individuale. Familia si scoala au rolul de dezvolta atitudini corecte fata de sine si fata de lume, de a orienta constructiv elevul cu deficienta de intelect pentru o buna integrare sociala.

Eu-l ideal are valente pozitive , este ceea ce ne-am dori sa fim, ceea ce visam de multe ori sa facem, este mai mult un ideal , o himera la care ne permitem sa contemplam.

In stransa legatura cu imaginea de sine se afla stima de sine. Stima de sine se refera la modul in care ne evaluam pe noi insine, cat de buni ne consideram comparativ cu propriile expectante sau cu altii. Pentru elevii elevii cu deficienta de intelect, evaluarile profesorilor constituie o sursa importanta in formarea stimei de sine. Estimarea propriei valori vizeaza cu precadere ceea ce este considerat important, definitoriu pentru cel in cauza : adevar, autonomie, competenta , cultura, curaj, disciplina, demnitate imaginatie, noblete respect. Sustinerea din partea familiei si a scolii este foarte importanta la varsta copilariei. Copiii care percep ca sunt iubiti si acceptati asa cum sunt, au stima mai mare de sine, decat cai care acuza lipsa acesui suport. Infantilismul afectiv, sentimentele de inferioritate si imaturitatea personalitatii ,fac ca elevii cu retard mintal sa nu gestioneze corect situatiile si comportamentele de risc cum ar fi: consumul de substante, reletii interpersonale nesanatoase, stuatiile de criza si esecuri.

Grevata de aceste situatii, consilierea educationala ca forma de comunicare dintre elevi si consilier devine extrem de importanta. Cea mai eficienta forma de comunicare, este comunicarea asertiva definita de A. Baban ca ” modalitate eficienta de adaptare la situatii conflictuale interpersonale”.

Asertivitatea este descrisa de specialisti ca o abilitate de exprimare a emotiilor ,fara a afecta sau ataca drepturile celorlati, ca un set de atitudini si comportamente obtinute prin prin invatare se care au drept consecinte: imbunatatirea relatiilor sociale, respectarea drepturilor personale, dezvoltarea increderii in sine, imbunatatirea capacitatii de a lua decizii responsabile, dezvoltarea abilitatii de gestionare a conflictelor.

In plan actional asertivitatea se traduce prin :

comunicare deschisa directa

exprimarea emotiilor , a gandurilor fara a le afecta pe cele ale interlocutorului

initierea, mentinerea si finalizarea placuta a unei conversatii

impartasirea opiniilor si experientelor celorlati

exprimarea emotiilor negative,dar si pozitive

acceptarea sau refuzarea unor cereri

Asertivitatea contrasteaza contrasteaza cu pasivitatea si agresivitatea. Daca pasivitatea se traduce printr-un comportament de evitare a conflictelor, confruntarilor directe, agresiviatea reprezinta o reactie comportamentala prin care celalalt este blamat, acuzat. Astfel are loc abaterea de la reguli prin manifestarea insensibilitatii si respectului fata de ceilalti.

Consilierul scolar comunica asertiv atunci cand :

Spune ” Nu” atunci cand ii este incalcat un drept sau o valoare personala

Isi expune opiniile persoanle intr-o maniera clara , evitand formularile generale

Accepta si ofera complimente

Cere feed-back pentru prevenirea greselilor de interpretare

Se focalizeaza pe comportament si nu pe persoana

Precizeaza comportamentul dorit, ofera alternative comportamentului pe care doreste sa il schimbe

Face referiri la comportamentul neadecvat al persoanei cu o remarca pozitiva

Analizeaza costurile si beneficiile comportamentului

Astfel consilerul scolar discuta problema cu elevii,alege tipurile de activitati impreuna cu acestia, le dezvolta increderea in sine indiferent de tipul si gradul de handicap pe care il au elevii, ofera feed-back pentru rezolvarea unor probleme. Daca elementele ce caracterizeaza comunicarea asertiva sunt constientizate deopotriva de catre consiler si elevi sunt prevenite situatiile de blocare a comunicarii.

Datorita importantei limbajului in structurarea si desfasurarea proceselor cognitive, orice afectare a acestuia ar putea influenta calitatea operatiilor gandirii, relatiile cu cei din jur si personalitatea . De aceea cunoasterea si identificarea tulburarilor de comunicare trebuie sa reprezinte o prioritate a consilierului scolar, iar precizia si precocitatea diagnosticului garantand atat programul terapeutic recuperator cat si reusita in ameliorarea tulburarilor.

In functie de particularitatile temperamentale, varsta, educatia si dezvoltarea mintala a elevului cu tulburariri de comunicare se stabileste impreuna cu echipa de lucru de la clasa, un plan de intervetie, ce va viza recuperarea conduitei verbale, dezvoltarea mintala si psihica precum si dezvoltarea personalitatii.

Diagnosticarea tulburarilor de comunicare se integreaza tabloului dezvoltarii psihice gene-rale a elevului, precum si interdependentei cu mediul social in care acesta traieste. Cu cat dezordinile limbajului sunt mai mai grave (disartria, alalia, dislalia polimorfa ,logonevroza , agrafia) cu atat mai mult trebuie sa intereseze consilierul scolar ,investigarea tuturor laturilor personalitatii. Examinarea se va face din punct de vedere pedagogic prin aplicarea metodei convorbirii cu elevul deficient , prin folosirea observatiei permanente in in activitatea scolara si ale eductiei speciale prin consemnarea rezulatatelor scolare si celor de la terapia logopedica.

Scopul consilierii elevului deficient de intelect cu tulburari de comunicare consta in valorificarea la maximum a posibilitatilor individuale astfel incat sa se formeze abilitati si comportamente care sa-i permita o integrare optima in viata scolara si sociala..In acelasi timp se asigura o stare afectiv – motivationala corespunzatoare, prin trairea satisfactiei in raport cu activitatea depusa , mentinand in felul acesta un confort psihic prelungit.

Rezulatatele cele mai bune se obtin prin combinarea terapiei logopedice cu terapia ocupationala si recuperarea prin consiliere scolara.

Activitatea de recuperare prin consilere scolara va fi predominant afectiva si motivationala . Orele de consiliere vor fi mai eficiente daca vor incepe sub forma organizata si de la primele clase primare si vor fi insotite de invatarea morala (scurte scrieri moralizatoare).

Metodele verbale bazate pe cuvantul scris sau rostit: conversatia dirijata, interviul, explicatia , povestirea, descrierea se dovedesc eficiente in munca cu elevul cu CES.

Elevul va fi orientat spre modele si comportamente concrete, stimulandu-se capacitatea sa de imitare spontana .In acest context, fenomenul empatic faciliteaza dobandirea unor modalitati de relationare sociala, ajungand pana la identificarea psihologica cu modelul. ”Prin progresele realizate si prin decentrarea eului, epatia devine modalitate sui-generis pentru stabilirea relatiilor interpersonale si formarea climatului afectiv in colectivitate. Pentru a se ajunge la aceste scopuri , se formeaza o atitudine activa din partea elevului folosindu-se de o serie de intaritori ca : recompensa, lauda ,indemnul, stimularea . Astfel munca profesorului se incarca de sens psihologic, indeplinind scopurile propuse, de a forma comportamente adaptative, in care echilibrarea personalitatii cu mediul inconjurator se realizeaza in mod optim” Profesor Emil Verza.

Pentru formele usoare si medii ale intelectului deteriorat , consilierea scolara are rezultate deosebite intru-cat limbajul acestora nu este extrem de afectat, ea contribuind la refacerea psihica, psihologica si la ameliorarea tulburarilor de comunicare. Chiar daca nu inlatura handicapul de limbaj, actioneaza pozitiv asupra spiritului si personalitatii, inlatura anxietatea si negativismul, activeaza motivatia si pulsiunile, devenind un factor energizator al implicarii elevului in procesul recuperativ. Astfel unele stari psihice conflictuale, sentimentele de inferioritate, insusirile negative ale personalitatii se diminueaza sau chiar se inlatura, daca consilerul lucreaza cu responsabilitate.

Tinand sema de capacitatea sugestiva a acestor elevi, de faptul ca sunt usor influentabili si de dependenta lor fata de persoanele din jur, terapia sugestiva si de relaxare are rezultate deosebite.

In felul acesta sugestia pozitiva, actioneaza pentru inlaturarea si ameliorarea unor comportamente verbale deficitare, pentru formarea unor atitudini favorabile invatarii si activitatii , pentru stimularea dorintei de a participa la viata colectivului din care face parte. Se actioneaza si se directioneaza activitatea elevului spre situatiile care favorizeaza recuperarea , dand o pondere accentuata sugestiei verbale. De aici organizarea vietii volitionale si directionarea subiectului spre formarea unor scopuri cat mai constiente , dar si a unui autocontrol asupra muncii desfasurate in scoala si nu numai.. Daca se are in vedere ca relaxarea organismului contribuie la ameliorarea starilor tensionale, atunci se poate vedea efectul sugestiei pozitive asupra tulburarilor de comunicare.

Trebuie subliniat ca pentru succesul acestor tehnici este nevoie de o anumita intelegere si o participare constient voluntara a elevului, de aceea sunt mai usor de aplicat celor cu deficienta mintala moderata si usoara, desi se pot aplica si elevilor cu deficienta mintala severa daca se obtine participarea acestora.

Rezultate bune dau activitatile ludice , cand prin intermediul jocului,jocul de rol ,se pot crea mai usor dispozitii pozitive care sa contribuie la stimularea dorintei de a participa la activitatile scolare.

Consilierea elevilor cu tulburari de comunicare prin terapie educationala, reprezinta un demers ce poate fi aplicat cu succes la toate categoriile de handicap. Arterapia, ludoterapia, meloterapia, terapia prin dans si ergoterapia duc la formarea capacitatilor motrice, kinestezice atat de necesare ameliorarii tulburarilor de limbaj si comunicare. Exista o stransa legatura intre ergoterapie si si ludoterapie pentru ca atat munca cat si jocul sunt forme de activitate prin care copilul isi poate valorifica disponibilitatile sale in raport cu activitatea depusa.

Asociatia Americana de Terapie Ocupationala subliniaza faptul ca ca aceasta ”terapie reprezinata arta si stiinta de a dirija modul de raspuns al omului fata de activitatea selectionata , menita sa promoveze si sa sustina sanatatea, sa impiedice evolutia spre infirmitate, sa evalueze comportamentul ,sa trateze si sa antreneze persoana cu disfunctii fizice sau sociale.”Council on Standards AJOT 1972.

Activitatea de terapie ocupationala actioneaza pe langa domenii generale ca : formarea deprinderilor de viata cotidiana, cultivarea capaciatilor si aptitudinilor pentru munca, educarea abilitatilor pentru diverse activitati si petrecerea timpului liber si in directia ameliorarii tulburarilor de comunicare. Acest lucru se refera la interactiunea elevului cu persoanele din jur in diferite situatii,la modul de intelegere a limbajului verbal si comunicational. Exersarea miscarilor specifice de prehensiune si manipulare a unor obiecte sunt extrem de necesare in activitatile de scriere, taiere, colorare, decupare ,ansamblare. Aceste activitati au rolul de a compensa deficientele functionale , de a preveni destructurarea altor functii ale corpului si de inducere a unei stari de incredere in fortele proprii. Terapiile ocupationale sunt extrem de eficiente in cazul elevilor cu deficienta mintala severa , dar si pentru cei cu tulburari afective , avand efecte remarcabile in dezvoltarea senzoriala, motrice,cognitiva si sociala a elevului.

Meloterapia se incadreaza in vasta arie a terapiei prin arta. Valoarea terapeutica a muzicii rezulta din multiplele influente pe care le are asupra psihicului uman datorita complexitatii fenomenului muzical. In cadrul meloterapiei, consilierul , trebuie sa fie interesat de efectul pe care il are muzica ,utilizata sub diverse forme ca mijloc de modelare a personalitatii si normalizare a starilor psihice a elevului deficient. Pentru copiii cu tulburari de limbaj , muzica este folosita in special pentru stabilirea unui alt tip de comunicare, pentru a stabilii contactul si facilita comunicarea si pentru recuperarea personaliatii decompensate a acestor elevi. La elevii hiperactivi ,meloterapia poate fi utilizata cu succes pentru ameliorarea inhibitiei voluntare a actelor motorii si pentru realizarea unor performante in plan psihomotric, cu repercursiuni benefice asupra tulburarilor de scris-citit. Muzica induce o stare afectiva tonica si un sentiment de securitate, reduce starile de tensiune si securitate ,faciliteaza comunicarea intre persoane,amelioreaza comportamentul si socializeaza elevul deficient. Cantecul, jocurile muzicale, jocurile cu text si cantec, auditiile muzicale , toate dezvolta sensibilitatea, perceptia, reprezentarea, memoria,atentia,. Prin reglarea echilibrului dintre inspiratie si expiratie , prin dezvoltarea auzului fonematic si prin coordonarea dintre respiratie si pronuntie ,activitatile muzicale au un rol important in dezvoltarea limbajului si a pronuntiei corecte a sunetelor si cuvintelor.

Terapia de expresie grafica si plastica cuprinde modelajul, desenul, pictura,sculptura.Prin intermediul lor ,copilul deficient poate sa se exprime mai usor si mai repede ,decat prin comunicarea verbala..Acest tip de terapie are o valoare formativa deoarece conduce la situa-tii de invatare valoroase ce contribuie in final la dezvoltarea comunicarii si limbajului , inles-neste contactul dintre copil si persoanele care il inconjoara.

Jocul, ca modalitate de relatie intre copil si lumea obiectelor care il inconjoara , constituie formula primara a actiunii umane , o forma de organizare a cognitiei si implicit ,o cale de organizare a cunoasterii. Jocul explorator-manipulativ, jocul reprezentativ, jocul cu reguli, jocul didactic sunt metode care pe langa scopul educativ, marcheza si unul instructiv. Prin joc, elevul isi formeaza trasaturile de personalitate ,isi angajeaja intregul potential psihic, isi dezvolta spiritul de cooperare si comunicare cu semenii. Prin folosirea jocului consilierul educational urmareste sa dezvolte in primul rand activismul intelectual, sa valorifice resursele motrice si psihice ale copilului.

Un factor deosebit de important in reusita actiunii de consiliere al elevului cu deficienta de intelect il reprezinta increderea in fortele proprii, iar aceasta incredere este in mare masura ecoul aprecierii profesorului. Daca consilierul este nemultumit de atitudinea elevului, si isi va exprima in multe randuri neincrederea in capacitatile acestuia de a se indrepta in viitor ,elevul va incepe sa se convinga tot mai mult de cele spuse de profesor ,obtinand rezultate din ce in ce mai slabe, care in final vor afecta insasi relatia elev –consilier. In practica educationala, este mai indicat sa se faca aprecieri pozitive ,acesta atitudine avand rolul de a mobiliza si sustine emotional elevul deficient. Aprecierile pozitive si sustinerea morala , cresc motivatia pentru schimbare,imbunatateste comunicarea ,imbunatate capacitatea de adaptare la necesitatile scolare si sociale.

Experienta si studiile facute de specialistii in psihopedagogie speciala au aratat ca metodele de lucru cu elevii deficienti au caracteristici specifice.”Folosirea unui limbaj adecvat, corespunzator nivelului dezvoltarii verbale, prezentarea clara, precisa si concisa a cerintei,recurgerea la diferite procedee si materiale didactice intuitive, prezentarea clara a observatiilor si comentariilor atunci cand acestea sunt necesare, verbalizare si nu verbalism toate acestea sunt necesare unui bun consilier.” profesor Ecaterina Vrasmas.

Ablitatile si competentele consilerului educational si care lucreaza cu elevul cu CES , nu se pot limita la simple discutii. Ele vor include si activitati complexe care sa asigure in primul rand terapia si recuperarea psiho-intelectuala si care sa faciliteze integrarea scolara si sociala . Prin activitati de restructurare a comportamentelor, de dezvoltarea a structurilor si conduitelor perceptiv motrice, programe de cunoasterea de sine si remodelare a afectivitatii, de orientare si diferentiere a sociabilitatii, prin activitati de terapie plastica si muzicala, activitati de expresie verbala si euritmie, consilierul poate valorifica potential bio-psihic al copilului, urmarind ameliorarea si dezvoltarea comunicarii , intreaga personaliate.

Sintetizand ,putem spune ca Consilierea educationala are marele avantaj de a oferii posibi-litatea de a valorifica intreaga activitate de la clasa punand in practica ideile de interdisciplinaritate si transdisciplinaritate, favorizand colaborarea optima dintre educator si elev, cu implicatii directe asupra componentei afectiv – motivationale care influenteaza fundamental conduita elevilor si facilitand increderea reciproca , comunicarea,cooperarea si intercunoasterea.

Educarea personalitatii si inlaturarea negativismului la elevii cu deficienta de intelect si tulburare a comunicarii

” Dizabilitatea face parte din din experienta umana , fiind o dimensiune universala a umanitatii. Ea este cea mai puternica provocare la acceptarea diversitatii, pentru ca limitele sale sunt foarte fluide. In categoria persoanelor cu dizabilitati poate intra oricine, in orice moment al vietii si exista opinia ca segmentul de populatie marcat de dizabilitati este potential in crestere. Astazi in foarte multe tari, nu se mai absolutizeaza rolul Q.I si nu se mai ia o decizie asupra copilului doar pe baza acestuia.Astfel creste rolul profesorului si scade cel al clinicianului.Aceasta presupune recunoasterea muncii educationalesi necesitatea schimbarii opticii preponderent medicale ,defectologice intr-una centrata pe stimulare si pozitivism pedagogic.” Profesor Traian Vrasmas RENINCO -2003.

Scopul educatiei elevilor cu cerinte educationale speciale consta in valorificarea posibilitatilor individuale precum si antrenarea in vederea formarii de abilitati si comportamente sociale care sa-i permita elevului integrare scolara si profesionala.

Pentru a indeplinii astfel de scopuri ,inca din gradinita ,activitatile instructiv-educative se bazeaza pe experientele personale ale copiilor ,pentru ca ulterior sa se urmareasca absortia de noi cunostinte cu grad de dificultate mai avansat dar care sa nu depaseasca posibilitatile comprehensive ale copilului. Nu vor fi neglijati nici elevii mai mari sau adolescentii care manifesta tulburari ale limbajului expresiv si impresiv, cu atat mai mult cu cat se stie ca la acestia ,framantarile launtrice ce le provoaca sunt mai accentuate si influenteaza negativ structurile de personalitate.

Una din functiile esentiale ale limbajului este cea reglatorie si autoreglatorie. In handicapurile de limbaj , scade functionarea unei asemenea functii si ca atare se produc perturbatii in organizarea si sistematizarea activitatii psihice ceea ce face sa se reduca increderea in fortele proprii si sa apara o stare de incordare permanenta. Tulburarile limbajului care efecteaza atat latura expresiva cat si cea impresiva a comunicarii, nu numai ca determina reticente in relationarea cu cei din jur, iar integrarea elevului in mediul scolar devine anevoioasa.

Ca atare, structura insusirilor de personalitate pot imbraca forme negative care duc la comportamente neintegrative. Cu cat tulburarea de limbaj este mai accentuata cu atat tensiunea creste , iar elevul va trai acest fenomen in plan psihic ca pe o drama.

La elevii cu deficienta intelectuala usoara si moderata ,prezenta tulburarilor de limbaj determina o intensificare a tulburarilor de personalitate. Elevii devin deprimati, anxiosi, nervosi, irascibili, rigizi in atitudine , retinuti, necooperanti, negativisti, traiesc complexe de inferioritate. Unii dintre ei refuza sa mearga la scoala, adopta o atitudine negativa fata de invatatura, ceea ce duce la esecuri repetate. Daca aceste stari se prelungesc,ele provoaca o hipersensibilitate afectiva mai accentuata si tulburari afectiv-emotionale si volitionale.

In educarea personalitatii si crearea unor conditii normale de evolutie , un rol important il joaca consilierea, in speta consilierea educationala. Sugestia verbala si incurajarea permanenta,jocurile, activitatile de relaxare , verbalizarea, ajuta elevul deficient sa coopereze si sa stabileasca relatii cu cei din jur. Odata stabilite aceste relatii, pasul urmator este de castiga increderea elevului si de a-l ghida spre activitati care sa duca la increderea in fortele proprii si crearea de satisfactii personale. Antrenarea si activitatea verbala sustinuta , povestirile si discutiile cu efect moralizator duc in final , la obtinerea unei stari relaxante si trairea confortului pfihic din partea elevului deficient.

In cadrul activitatilor de consiliere se va viza in mod deosebit influentarea vointei de a gandi si exprima liber ceea ce simte elevul,de a face progrese pe linia comunicarii,de a nu se abate de la obiectivul propus impreuna cu consilierul. Importante sunt si exercitiile fizice generale care fortifica organismul, exercitiile de respiratie, postura intregului corp, fiind cunoscut faptul ca elevul cu tulburari de comunicare , intampina greutati in a-si controla intreaga atitudine . Un rol hotarator il joaca si controlul nervos al emotiilor, echilibrul interior fiind de cele mai multe ori afectat. Pentru a prevenii si inlatura aceste dereglari, consilierul , poate prin activitatile sale sa educe vointa si taria elevului de a lupta cu aceste neajunsuri.

” Pentru personalitatile fragile, disarmonice si imature se impune un tact pedagogic si o atentie deosebita care sa nu duca la acutizarea acestor fenomene. Consilierul trebuie sa aiba rabdarea si intelegerea necesara ca acesti elevi pot face progrese, chiar daca la inceput sunt sau par neinsemnate.” Profesor Ecaterina Vrasmas.

Si pentru cei care manifesta o excitatie psiho-motorie, agitatii permanente,nestampar,miscari dezordonate, indisciplina , consilierul trebuie sa actioneza cu atentie si sa manifeste toleranta in activitatea depusa,deoarece formarea caracterului si dezvoltarea psihica in ansamblu sunt finalitati care cer cooperarea ambelor parti.

” Telul fundamental al celor care lucreaza cu elevul deficient mintal este acela de a forma si pregati subiectul pentru viata si activitate. Astfel corectarea,compensarea,educarea sunt componente ale procesului recuperativ,in care sunt incluse metodologii specifice,adaptate elevilor,urmarind sa faciliteze adaptarea si integrarea sociala. In demersul recuperarii sunt antrenati toti cei care se ocupa intr-un fel sau altul de acesti elevi.” Profesor Emil Verza

La reusita acestora se adauga tactul pedagogic al consilierului, manifestarea intelegerii fata de copilul deficient , afirmarea unui climat efectiv tonifiant in colectivitate, din care sa nu lipseasca incurajarea pentru fiecare proces obtinut de copil.

”Scopul educatiei in institutiile de invatamant special , consta in a sprijini dezvoltarea psihofizica a copiilor, in sensul valorizarii superioare a potentialului lor nativ si pentru favorizarea unei bune integrari sociale .”

Pornind de la citatul profesorului Emil Verza ,putem desprinde ideea , ca educatia isi propune cu precadere formarea copilului ca persoana aflata in plina dezvoltare.Din perspectiva viitorului, scoala trebuie sa-l pregateasca pe elev, pentru a avea o conceptie adecvata fata de autoeducatie si autoinvatare si pentru a reusi in viata. Dar realizarea educatiei in mod competent ,necesita prezenta unui personal calificat si anume pregatit numit profesorul. Prin natura si specificul ei consilierea educationala ,atesta niste insusiri proprii care tind sa-si exercite scopul si competenta pentru a ”sluji cerintele si aspiratiile unor oameni in devenire”.

Nevoia de consiliere in zilele noastre se resimte ca o conditie necesara pentru mentinerea sanatatii si echilibrului. Procesul de observatie pe care consilierul il parcurge permanent il conduce la sesizarea starii de spirit a elevului ,a dificultatilor pe care il intampina acesta in scoala, familie, societate. Consilierul trebuie sa observe potentialul copilului, sa-i cunoasca abilitatile si sa le valorifice in vederea unei depline dezvoltari. El trebuie sa le sustina increderea in fortele proprii sa sa-i canalizeze spre laturile in care se pot dezvolta armonios. Fie ca este o consiliere individuala sau de grup, aceasta are menirea de a intelege nevoile fizice, afective, de securitate si stimulare a celui consiliat.

In scolile speciale , profesorul de psihopedagogie speciala are oportunitatea sa observe constant, atat nivelul cognitiv cat si comportamentul elevului..Prin urmare profesorul de la clasa, este prima persoana care ia contact cu nevoile elevului ,pentru ca mai apoi sa decida care sunt solutiile pentru a ameliora si corecta situatia. Pentru copilul cu cerinte educative speciale ,trebuintele de comunicare, cooperare, integrare scolara si sociala sunt cele mai importante. Asa cum arata si Paul Popescu Neveanu”copilul cu dizabilitati nu trebuie consiliat si orientat pentru a supravietui ci pentru a atinge succesul pentru sine si pentru societate.”

Se stie ca la copiii cu deficiente de intelect, profesorul de la clasa, are o mare putere de influentare, de aceea educarea si consilierea temeinica , constituie o coordonata de baza a misiunii didactice. Rostul activitatii de consiliere ,este de a-i ajuta pe elevi sa devina motivati , in a trai,a muncii si a se integra in lumea in care in care traiesc. Astfel acesti copii vor dobandi o imagine de sine mai buna ,vor stabili relatii mai puternice cu ceilalti vor avea o insertie mai usoara in societate. Pentru consilierul educational este de importanta majora ca persoana consiliata, elevul, sa progreseze in propria viata, el este inteles in unicitatea lui si sprijinit in efortul de a-si exploata constructiv potentialul.

Daca fiecare persoana este unica si irepetabila, rezulta in mod clar ca fiecare existenta este expresia acestei unicitati, ea avand caracter de originalitate. Astfel fiecare copil, are un fel unic de a fi, are stilul sau personal pe care il observam in gandire, comunicare si conduita.

Se pune intrebarea cum ar trebui sa actioneze consilerul educational cu acesti copii indiferent de problemele pe care le are.Raspunsul vine atat din” raportarea la sine ” si cat si din datoria pe care o avem fata de acesti copii. Aceasta insemana ca intrega activitate a consilerului este orientata spre cunoasterea, formarea si pregatirea rostului ”de a fi in aceasta lume” ca viitori adulti.

Din experienta de peste zece ani, in munca cu elevul deficient mintal s-a observat ca exista o paleta larga de tulburari ce afecteaza conduita verbala. Stiind ca comunicarea este expresia vietii si ca scopul comunicarii este dea crea legaturi cu oamenii din jur, scopul cercetarii a disjuns din acest aspect important in dezvoltarea copiilor. Capacitatea de a comunica liber si intr-o maniera corecta, este esentiala pentru orice aspect al vietii scolare, personale si sociale a copiilor cu deficiente intelectuale.

Obiectivul cercetarii a fost acela de a evidentia faptul ca tulburarile de comunicare prezente la elevul deficient de intelect, impieteaza nu numai relatiile interumane ,dar pot influenta negativ intraga personalitate.

In aceste conditii , activitatea de consiliere a devenit necesara si a urmarit obiective precise si concrete, care sa duca la dezvoltarea propriilor capacitati de comunicare si relationare perecum si la reconstructia si intarirea stimei de sine ,la optimizarea stilului de viata.

Mediul scolar a fost cel care a oferit situatii concrete de viata , modele de invatare si experientiale, precum si modalitati de manifestare a comportamentului si comunicarii copilului.

Avand aceste facilitati concrete de lucru , cercetarea a dorit sa arate ca activitatea de consiliere educucationala, dispune de mecanisme solide care pot ajuta elevul sa depaseasca starea de dezechilibru ,de dificultate in care se afla. Aceasta afirmatie vine sa sprijine rolul formativ al activitatii de consiliere si pledeaza pentru ideea ca fiecare persoana poarta cu sine o zestre individuala care poate fi modelata , si imbunatatita daca se depun eforturi sustinute din ambele parti ,atat ale consilierului educational cat si din partea elevului.

Cercetarea ,prin studiile sale de caz a dorit sa arate ca impactul activitatii de consiliere a fost mai ridicat la elevii cu deficienta mintala usoara si moderata, acestia avand rezultate la invatatura si disciplina mult mai mari, iar comunicarea a devenit mai eficienta.

In cazul elevilor cu deficienta mintala severa , activitatea de consiliere,a permis conturarea unei imagini globale asupra nivelului de dezvoltare si evolutie a limbajului pe o anumita perioada de timp, dar si aici s-au constat progrese insemnate.

Cercetarea a fost efectuata pe un numar de noua subiecti (sub forma studiilor de caz), toti fiind elevi ai Scolii Speciale Gimnaziale ”Constantin Pufan” din Galati cu varste cuprinse intre 12 si 14 ani si au beneficiat de acelasi proces instructiv educativ pe parcursul anului scolar 2014-2015.

Pentru verificarea ipotezelor s-au aplicat teste individuale de evaluare complexa a limbajului si comportamentului ca : Fisa de evaluare a dificultatilor de citit-scris(lexie, grafie,sinteza lexico-grafica) Ecaterina Vrasmas ,Editura ProHumanitate; Fisa de evaluare complexa si monitorizare ;Examenul complex al motricitatii –testul Oseretski ;Analiza rezultatelor scolare,etc

In urma analizei si interpretarii rezultatelor,ipotezele au fost confirmate .Astfel la elevii care au beneficiat de Consiliere educationala s-a constat o ameliorare a comunicarii atat sub aspectul contextului in care aceasta se desfasoara cat si asupra tulburarilor de limbaj care insotesc comunicarea. De asemenea ,rezultate pozitive s-au obtinut in urma activitatii de consiliere si pe palierul adaptarii si dezvoltarii comportamentului si al stabilirii de relatii sociale armonioase.

In cercetare , convorbirea cu elevul si cu familia acestuia a fost esentiala, iar analiza produselor activitatii si monitorizarea evolutiei elevului si-au dovedit eficacitatea. Sustinerea, incurajarea,oferirea de suport emotional si comunicarea empatica au fost activitati utile care au dovedit ca pot reda increderea elevilor cu deficienta mintala si tulburari de comunicare. S-a realizat in felul acesta un alt fel de intalnire care a constituit insusi scopul urmarit, acela de a ajuta ”persoana sa-si depaseasca impasul”.

Poate ca astazi mai mult decat oricand cuvintele marelui invatator ardelean Ion Pop Reteganul sunt si mai edificatoare ”Cel care ofera ,o face dintr-o datorie morala, ca o pornire proprie, dar si ca o atitudine, rezultat al invatariisale. Nu pot lasa in voia soartei semenul nefericit. Fericirea mea depinde de fericirea celorlati. Suferinta lor trece prin inima celor care nu o traiesc. De aceea am o datorie morala si sufleteasca sa-l ajut pe celalalt.”