Terapia Si Rolul Psihologic al Medicului In Refacerea Edentatiei Totale

Terapia edentației totale continuă să preocupe specialiștii de pretutindeni fiind considerată ca un domeniu de o dificultate deosebită, întrucât nu se rezuma numai la conceperea și realizarea unei proteze mobile totale, ci constituie o adevarată’’terapie specifică’’ ce se adresează unei infirmități dintre cele mai complexe și mai putin cunoscute.

Prin edentația totalǎ se înțelege absența tuturor dinților din cavitatea bucalǎ, fenomen produs dupǎ erupția lor.

Edentația totalǎ poate fi bimaxilarǎ și unimaxilarǎ. Absența dinților de pe maxilarul superior se numește edentație totalǎ maxilarǎ iar absența dinților de pe maxilarul inferior se numește edentație totalǎ mandibularǎ.

Eentația totalǎ poate fi congenitalǎ (rar) sau dobânditǎ. Cea congenitalǎ numitǎ anodonție totalǎ apare din cauza lipsei tuturor mugurilor dentari, situație din fericire destul de rarǎ. Deoarece anodonția totalǎ se asociazǎ și cu o dezvoltare insuficientǎ a maxilarului restaurarea proteticǎ devine foarte dificilǎ.

În etiologia edentației totale dobândite se menționeazǎ:

complicațiile cariei dentare;

parodontopatiile marginale cronice;

tumorile cavitǎții bucale;

traumatismele care implicǎ numeroase extracții;

tratamente incorecte ale edentatului parțial;

Factorul iatrogenic declanșeazǎ de obicei îmbolnǎviri parodontale la dinții restanți în edentația parțialǎ fie prin suprasolicitǎri ocluzale fie prin utilizarea unor elemente de menținere sprijin și stabilizare a protezelor mobile, total neadecvate.

Frecvența edentației totale este la ora actualǎ mai mare la femei și la populația din mediul urban. Analizând pe grupe de vârstǎ, edentația totalǎ este acum mai puțin întâlnitǎ între 60 – 69 ani; este mai frecventǎ dupǎ 70 ani și foarte frecventǎ dupǎ 75 ani.

Cauze favorizante:

diabetul zaharat (determinǎ îmbolnǎviri parodontale și agraveazǎ evoluția lor);

osteoporoza generalizatǎ (condiționeazǎ o slabǎ implantare a dinților);

osteomalacia;

rahitismul (determinǎ slabǎ mineralizare a oaselor maxilare). (Dupǎ 12.).

Instalarea edentației totale trebuie privită ca începutul unui proces evolutiv de perturbare a echilibrului fiziologic, generat de îmbătrânirea constantă a structurilor anatomice ale întregului organism, cu implicații și asupra aparatului dento-maxilar, aspect ce poate declanșa un stres permanent care plasează mai ales persoanele în vârstă într-o stare de labilitate psiho-somatică.

Devin, în 1973, subliniază că factorul psihic domină tratamentul edentației totale, motiv care îl obligă pe practician la cercetarea și descoperirea personalitații profunde a edentatului total spre a putea interveni cu eficiență în’’ rezolvarea problemelor afective și protetice cu triplul lor obiectiv: masticația, fonația și estetica’’.

Deși foarte veche problema protezării edentației totale rămâne de actualitate, atât datorită cererii crescute din partea pacienților cât și datorită aspectelor complexe pe care le implică terapia acestei stări.

Rezultatele protezării totale depind de felul în care principiile mecanice sunt acordate cu cele biologice (profilaxia suportului muco-osos), cu cerințele funcționale (fizionomie, libertate fonetică, eficiență masticatorie) și cu psihicul fiecărui pacient.

În asigurarea succesului final al protezării, un rol deosebit îl are alegerea și montarea dinților anteriori care trebuie corelată cu elementele cadrului oferit de pacient.

Alegerea dinților posteriori, montarea lor corectă pe mijlocul crestei și realizarea unei cuspidări eficiente cu contacte stabile asigură premisele unei eficiențe funcționale optime, precum si bioprofilaxia câmpului protetic.

Refacerea funcției fizionomice reprezintă unul dintre cei mai importanți factori care influențează adaptarea pacientului la noile piese protetice.

Procesul de acceptare psihică și adaptare biologică a lucrărilor protetice este strâns legat în foarte multe cazuri de starea emoțională a pacienților. Astfel rolul psihologic al medicului stomatolog are o deosebită importanță.

BIBLIOGRAFIE

Basker, R.M., Tombin, H.R. – Prosthetics treatment of the edentulous patinet, Macmillan press, London 1983

Beressin, V.E., Schiesser, F.J.- The neutralzone in complete dentures, I.Prosth.Dent.1976, p356-364

Bratu, D. Ieremia, L. Uram-Țuculescu, S.- Bazele clinice și tehnice ale edentației totale, Ed. Medicală, Timișoara, 2005, p642-643,660-662

Coste, E., Ene, L., Dumitrescu, S.,- Protetică dentară, Ed. Medicală, București 1975, p85-90

Donciu, I., Scurtu, A.- Propedeutică stomatologică, Edentația totală- proteza totală, UMF Cluj-Napoca, Facultatea de stomatologie, 1995, p23-42

Donciu, V., David, D., Pătrașcu, I., Serb, H., Donciu, I.- Proteza totală, Ed. Didactică și pedagogică R.A., București, 1994, p102-105

Ene, L., Popovici, C.- Edentația totală, Lito, UMF București, 1985, p32-37

Ene, L. – Amprenta în edentația totală, Ed. Medicală, București, 1970

Ieremia, L., Mocanu-Bardac, V., Cseh, Z.- Tehnici dentare speciale de protezare totală, Ed. Medicală, București, 1981, p42-60

Ionescu. A., Leucutia, I., Timotin,V.- Procedeu de îmbunătățire a stabilității protezei totale mandibulare cu ajutorul factorului muscular în atrofii accentuate ale crestei alveolare, Stomatologia, 1998, p67-73

Ispirescu, M., Perja, I., Leucuția, I.- Tehnica executării protezelor mobile, Ed.Didactică și pedagogică, București, 1973, p199-203

Lejoyeux, J.,- Proteza totală. Diagnostic – Tratament, Ed. Medicală, București, 1968, p185-245

Negucioiu, M.- Edentația totală. Clinică și tratament, Curs Lito, UMF Cluj-Napoca, 1999, p17-47