Terapia Medical Nutritionala In Afectiunile Bronhopulmonare

TERPIA MEDICAL-NUȚRITIONALĂ ÎN AFECȚIUNIILE BRONHOPULMONARE

TUBERCULOZA

Introducere

Tuberculoza este o boală infectocontagioasă cu evoluție cronică și largă răspandire, care, tratată incorect sau netratata, evoluează spre deces (1).

Recunoscută drept cea mai frecventă îmbolnăvire și cauza de deces în Europa Centrală și de Vest în secolul XIX, tuberculoza a înregistrat în multe țări un declin semnificativ, constant, dând speranța unei posibile eradicări în viitorul apropiat (1).

Etiologie

Bacilul responsabil de apariția tuberculozei a fost descoperit de Koch în anul 1882, denumit în prezent Mycobaterium Tuberculosis. Bacilul Koch (bK) este un bacil acid-alcool-rezistent (BAAR), această caracteristică fiind și motivul pentru care are un ritm foarte lent de multiplicare (1).

Transmitere

Tuberculoza este o boală infectocontagioasă cu transmitere în peste 95% pe cale aeriană, având ca principală sursă bolnavii cu TBC pulmonar pozitivi la microscopie, care elimină în spațiul înconjurător microorganismul prin tuse, unități infectante minuscule, vehiculate de minimi curenți aerieni și conținând bK viabili (dacă nu sunt expuși razelor U.V.). Datorită dimensiunii foarte mici, aceștia pătrund prin inhalare în zonele periferice ale aparatului respirator, unde se multiplică (1).

Patogeneză

Contaminarea cu Micobacterium Tuberculosis se face prin inhalarea unității infectante și depunerea ei ulterior pe suprafața alveolară. Reacția organismului gazdă este limitantă și constă în depunerea de macrofage, care fagocitează bacilii, astfel formând un focar pneumonic a cărui amploare este direct proporțională cu durata și amploarea etapei de multiplicare a germenilor (1).

În acest interval are loc o diseminare limfatică către ganglionii locoregionali, iar după aproximativ 6-8 săptamani reacția organismului-gazdă duce la apariția răspunsului imun, mediat de limfocitele T, ducând ulterior la o remaniere fibroasă a zonei de inflamație, iar bacilii care supraviețuiesc acestei etape numindu-se „bacili dormanzi” (1).

Această etapă se numește primo-infecție. O mică parte din populație nu se va opri la acest sistem de apărare (aproximativ 5%) și va evolua către boală într-o perioadă de câteva luni (1).

Semne și simptome

Tuse cronică, care persistă minimum 3 săptămâni cu sau fără expectorație; dacă este prezentă, expectorația este redusă cantitativ, cu aspect mucos, mucopurulent sau striată cu sange

Durere toracică (surdă, localizată sau vie)

Alte manifestări generale precum:

indispoziție, astenie, fatigabilitate

inapetență care asociază sau nu scădere ponderală

subfebrilitate, însoțită eventual de transpirații nocturne

Dificultăți recent instalate în echilibrarea diabetului (în rândul pacienților diabetici) (1).

Investigații

Examen radiologic: modificare localizată în segmentele apicodorsale ale plămânilor, imagine cavitară unică sau multiple, alături de opacități nodulare în vecinătate, uneori și cu calcificări;

Bronhoscopie cu recoltare de material pentru examen bacteriologic (1).

Tratament medicamentos

Terapia medicamentoasă în tuberculoză cuprinde medicamente estențiale, subîmpărțite în medicamente esențiale majore (izoniazidă și rifampicină) și de asociere (pirazinamidă, streptomicină și etambutol) și medicamente de rezervă, utilizate rar ca înlocuitori ai celor esențiale în situație de chimiorezistență sau efecte adverse majore (1).

În cazul primului tratament se aplică un regim standard, cu durată de 6 luni, care se aplică nediferențiat, indiferent de localizarea și severitatea inițială a bolii. Acest tratament constă în administrarea 2 luni de izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă și etambutol 7 zile pe săptămână, urmate de 4 luni de izoniazidă și rifampicină 3 zile pe săptămână. În cazul copiilor (0-14 ani) se poate renunța la administrarea de etambutol sau streptomicină, iar în tuberculozele extrapulmonare faza de continuare poate dura 6-10 luni în loc de 4 luni (1).

În cazul retratamentului, adică în cazul recidivelor la care nu s-a confirmat chimiorezistența, esecul tratamentului inițial sau reluarea tratamentului după abandon, tratamentul constă în 2 luni cu toate cele 5 medicamente antitubercoloase estențiale 7 zile pe săptămână, apoi 1 lună cu 4 medicamente antituberculase esențiale (rifampicină, izoniazidă, pirazinamidă și etambutol), urmate de faza de continuare de 5 luni cu rifampicină, izoniazidă și etambutol 3 zile pe săptămână (1).

Înaintea începerii retratamentului este foarte importantă realizarea unei antibiograme care să sublinieze existența sau nu a unei posibile chimiorezistențe, cu acționare terapeutică în consecință (1).

Terapie medical nutrițională

Este foarte important de constientizat că pacienții cu infecții cronice și cei cu tratamente agresive au nevoie de aport caloric mult mai crescut decât cel așteptat. În cazul în care nu este contraindicat, pacienților cu tuberculoză trebuie să li se administreze o dietă foarte bogată caloric și un aport lichidian crescut, prin intermediul unei diete hiperproteice, hiperglucidice (1).

Dat fiind faptul ca această afecțiune este tratată cu antibiotice foarte agresive, interacțiunea dietă-antibiotice este clar cunoscută. Pentru că absorbția izoniazidei este scăzută de alimente, acesta ar trebui administrată cu o oră înaintea mesei sau 2 ore după masă (2). De asemenea izoniazida interferă cu metabolismul vitaminei B6 și vitaminei D, care la rândul lor afectează absorbția calciului și fosforului (2).

Malnutriția și tuberculoza sunt considerate probleme de magnitudine importantă în regiunile subdezvoltate ale lumii, aceste două afecțiuni tinzând să interactioneze una cu cealaltă. Mortalitatea dată de tuberculoză în diferite grupuri economice tinde să fie invers proporțională cu gradul de dezvoltare regională și, în egală masură, statusul nutrițional este semnificativ mai scăzut la pacienții cu tuberculoză decât la populația sănătoasă (2).

Numeroase studii au arătat că pacienții cu tuberculoză activă au un status nutrițional mult scăzut față de populația control, iar în cazul pacienților cu tuberculoză reducerea apetitului, malabsorbția nutrienților și a micronutrienților și dezechilibrul metabolic pot duce la deces (2).

Mulțumită diverselor caracteristici metabolice și funcții, micronutrienții au fost acceptați ca esențiali în sănătatea umană optimă, iar deficiențele micronutriționale sunt considerate a fi cea mai frecventă cauză de imunodeficiența secundară și infecție în relație cu mortalitatea dată de tuberculoză (2).

Zinc (Zn) (semnințelete de dovleac, semințele de susan, nucile caju, fasolea, lintea, fructele de mare, carnea de vită și de miel, ciocolată neagră, stridiile și iaurtul): mai multe studii au demonstrat că pacienții cu tuberculoză au nivelul plasmatic de zinc considerabil mai scăzut decât subiecții fără tuberculoză. S-a observat o creștere importantă a nivelului plasmatic a Zn după 6 luni de tratament; totuși s-ar putea ca nivelul plasmatic de Zn să reflecte severitatea afecțiunii și răspunsul la tratament (2).

Vitamina A (morcovi cruzi, spanac, pătrunjel proaspăt, ardei gras roșu, salată verde, pepene galben, caise, broccoli, tomate): în urma mai multor studii s-a demonstrat funcția imuncompetentă a vitaminei A în rândul pacienților cu tubeculoză, prin inhibarea culturilor de bacili virulenți în macrofage și are un rol esențial în proliferarea limfocitară și menținerea funcției celulelor epiteliale (2).

Vitamina D (pește, ouă, ciuperci, ficat, lactate): are un rol foarte important în buna acțiune și dezvoltare a macrofagelor și este un factor cheie de rezistență în tuberculoză, iar carența vitaminei D s-a dovedit a fi factor de risc pentru dezvoltarea tuberculozei (2).

Vitamina E (migdale, semințe crude, spanac, alune de pădure crude, muguri de pin, avocado, broccoli, pătrunjel, papaya, măsline): în majoritatea studiilor, concentrația vitaminei E s-a dovedit a fi semnificativ scăzută în rândul pacienților cu tuberculoză fața de subiecții sănătoși (2).

Vitamina C (căpșuni, citrice, papaya, coacăze negre, kiwi, ardei gras, varză de Bruxelles, pepene, conopidă, broccoli, roșii): concentrația scăzută a vitaminei C s-a dovedit a fi direct proportională cu severitatea tuberculozei (2).

Grăsimi polinesaturate: s-a dovedit că suplimentarea dietei cu omega 3 (ulei de rapiță, nuci, macrou, somon, ulei de in, creveți) crește rezistența la tuberculoză, în vreme ce omega 6 (ulei de migdale, migdale, ulei de in) nu are nicio influență asupra acestei patologii (2).

Suplimentarea nutrițională poate ajuta la îmbunătățirea evoluției tuberculozei, pentru că aportul crescut de carbohidrați și elementele mai sus menționate, odată începute în prima fază a tratamentului pentru tuberculoză, produc o creștere semnificativă în greutate, a masei musculare și o îmbunătățire a componentei psihice (2).

Aportul crescut de vitamine și minerale duce la o proliferare limfocitară semnificativ mai bună, îmbunătățind răspunsul imun, alături de medicamentele antituberculoase (2).

BRONHOPEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ

Bronhopeumopatia obstructivă cronică este o afecțiune plurifactorială (condiționată genetic, constituțional și prin poluare cronică a aerului respirat) care determină scăderea progresivă și lentă a volumului expirator maxim pe secundă cu reversibilitate minimă, nesemnificativă și caracterizată de un sindrom inflamator cronic, ca răspuns la factori iritativi cronici din aerul respirat (1).

Factori de risc

Externi:

Fumatul: cel mai important factor de risc

Poluanți atmosferici: pot reprezenta o etiologie unică sau factor etiologic accesoriu în combinație cu fumatul

Agricultura: expune la poluare atmosferică semnificativă prin gazele emanate de procesele de degradare organică din sol precum și procesele de degradare al unor compuși folosiți ca îngrășăminte chimice (1)

Interni:

Deficit genetic de alfa-1-antitripsină: degradarea enzimatică a structurilor microinterstitiului alveolar cu inducerea de leziuni emfizematoase

Polimorfisme genetice în locusurile altor gene: cresc riscul cu aproximativ 10-15 ori

Hiperreactivitatea bronșică la metacolină: scădere accelerată a VEMS

Atopia și nivelul înalt de IgE

Statut socio-economic (1)

Semne și simptome

Simptomatologia BPOC este dominată de tuse cu expectorație cronică și dispneea de efort, aceasta din urmă fiind principala cauză a prezentării la medic (1). Tusea și expectorația cronică sunt semne nelipsite în tabloul bolii. Tusea cronică precede sau este sincronă cu debutul dispneei. Bronșita cronică, parte componentă a BPOC, este definită drept tuse zilnică 3 luni pe an, minim 2 ani consecutiv (1).

Clinic, pacientul este în cea mai mare parte a cazurilor obez sau dimpotrivă, subponderal, cu o scădere masivă în greutate în ultimele 6-12 luni. Modificările inspiratorii sunt reprezentate de utilizarea musculaturii respiratorii accesorii, evidentă la nivelul gâtului (1).

Auscultator se evidențiază un murmur vezicular difuz diminuat, cu expir prelungit și cu supraadăugare de raluri bronșice romflante și uneori sibilante (1).

Semnele fizice de severitate sunt: utilizare intensă a mușchilor accesori, frecvență respiratorie de 25/ minut, alura ventriculară peste 110 bătăi pe minut, semne de oboseală musculară, flapping tremor ca semn de encefalopatie hipercapnică și alterarea conștienței (1).

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv presupune 3 etape: suspiciunea, confirmarea și diagnosticul diferențial:

Suspiciunea se face pe baza semnelor și simptomelor mai sus menționate.

Confirmarea: efectuarea spirometriei, care evidențiază o disfuncție ventilatorie obstructivă sau mixtă nonreversibilă.

Diagnosticul diferențial: astm bronsic, bronșiectazii, sindrom posttuberculos, mucoviscidoză (1).

Tratamet medicamentos

Bronhodilatatoare: sunt indicate pentru toți pacienții cu BPOC indiferent de gradul de revrsibilitate al obstrucției la testul bronhomotor.

Corticosteroizi: s-a dovedit că, administrați pe termen lung, nu influențează reversibilitatea afecțiunii, dar scad considerabil exacerbarile și ameliorează calitatea vieții.

Alte medicații: mucolitice, expectorante, vaccinare antigripală și antipneumococică, antibioterapie (1)

Terapia medical nutritională

Aportul de macronutrienți trebuie să aibă în vedere dacă pacientul mai are o altă patologie pulmonară asociată, dacă se află sub tratament medicamentos sau oxigenoterapie și statusul nutrițional (1).

Malnutriția apare la 24-35% din pacienții cu BPOC severă, cu o pierdere inițială în greutate de 5-10%. Când calorimetria indirectă nu este posibilă se recomandă o dietă care să furnizele 25-30 kcal/kg, cu 15%-20% proteine (1,2-1,7 g proteine/greutate ideală), 30%-45% grăsimi și 40%-55% carbohidrați (3).

Aportul de vitamine și minerale pentru pacienții cu BPOC se stabilește în funcție de severitatea afecțiunii, alte patologii asociate, tratament medical, status nutrițional și densitatea minerală osoasă (3).

Vitamina C: pentru pacienții care continuă să fumeze se recomandă suplimentarea vitaminei C, aproximativ 16 mg pentru cei care fumează 1 pachet de țigări pe zi și 32 mg pentru cei care fumează minim 2 pachete de țigări pe zi (3).

Magneziu și calciu: se recomandă suplimentarea cu magneziu și calciu pentru importața lor în contracția și relaxarea musculară (3).

Vitamina D și vitamina K: se recomandă suplimentare în funcție de densitatea minerală osoasă în relație cu antecedentele medicale (administrarea glucocorticoizilor) (3).

Potasiu: în funcție de diureticele administrate (3).

Strategia de alimentație constă în activitate fizică adecvată, aport lichidian, aport de fibre cu înghițituri mici, pentru a crește motilitatea gastrointestinală. Se mai recomandă repausul înaintea meselor, mese mici și administrare de expectorante (3).

Studii recente au arătat că statusul nutrițional poate fi un factor de prognostic negativ în evoluția BPOC. Studiile au arătat că malnutriția influențează nefavorabil progresia BPOC (1).

La subiecții normali, 60-70% din capacitatea energetică totală a organismului este folosită pentru metabolismul bazal. La subiectul cu BPOC, acest procent crește cu 15-20% deoarece organismul necesită mai mult oxigen și mai multă energie pentru procesul de respirație. Rata metabolismului bazal este crescută din cauze mecanice și metabolice cum ar fi: hipoxemia, care împreună cu inflamația sistemică și stresul oxidative pot altera statusul metabolic, care duce la creșterea nevoilor energetic ale organismului (4).

În ultimul timp, a existat un interes crescut privind rolul nutrienților, antioxidanților și proprietățile antiinflamatorii ale alimentelor, care au și un rol benefic pentru pacienții cu BPOC. Mai multe studii au relevat rolul favorabil al antioxidanților asupra funcției pulmonare, asociat cu consumul crescut de fructe și legume, de vitamine antioxidante. Aceastea au arătat că pacienții cu BPOC care au consumat o cantitate mai mare de fructe și legume (>1 porție/zi) au înregistrat o creștere a VEMS, față de lotul control care a urmat o dietă liberă timp de 3 ani (4).

De asemenea, în urma unui consum crescut de fructe și legume s-a observat o scădere a stresului oxidativ și a producției de radicali liberi, care favorizează procesul inflamator în BPOC sau în alte boli cronice (4).

Fructele și legumele conțin cantitați mari de antioxidanți incluzând vitamina C, vitamina E, carotenoizi, flavonoizi, care pot explica efectul benefic asupra funcției respiratorii. Consumul crescut de vitamina C a fost asociat cu creșterea VEMS-ului și cu o scădere mai puțin importantă a acestuia în cadrul evoluției bolii pulmonare obstructive. Consumul crescut de vitamina E, A, D, carotenoizi și flavonoizi, ulei de măsline se corelează invers proportional cu markerii stresului oxidativ. Studiul lui Butland et al. arată o relație de directă proporționalitate între consumul de mere (>5 mere/săpt) și valoarea VEMS (4).

Alte alimente pentru care s-a demonstrat că au un efect favorabil asupra funcției pulmonare sunt: vinul, consumul crescut de curry, cafeaua, cerealele, fibrele, peștele, acizii nesaturați omega 3/6 (4).

Nettleton și colab. bazat pe o cohortă de 10.658 a arătat o relație favorabilă între consumul moderat de cafea și funcția pulmonară, sugerând un efect benefic al cofeinei asupra funcției pulmonare (4).

De asemenea, consumul de cereale îmbunătățește funcția pulmonară prin conținutul crescut de acizi fenolici, flavonoizi, vitamina E, seleniu, acizi grași esențiali (4).

Alimente care s-a demonstrat că au efect nefavorabil asupra funcției pulmonare sunt: carnea gătită (bacon, hot dog, carnea procesată) și cea roșie. Un alt studiu de cohortă a analizat influența alimentelor specific chinezești, cum ar fi carne roșie, orezul, tăițeii de orez, mâncărurile prăjite asupra pacienților cu BPOC, rezultând o creștere a incidente tusei productive în cazul consumului acestora (4).

În USA un studiu a analizat două tipuri de diete adoptate de populație. Prima dietă- dieta prudentă bazată pe consum crescut de fructe și legume, pește, cereale și produse cu indice caloric scăzut și dieta Western bazată pe consum crescut de carne roșie, carne procesată, dulciuri, cartofi prăjiți, produse cu indice caloric ridicat. Studiul a relevat un procent crescut de cazuri nou diagnosticate de BPOC în rândul populației ce consumă dietă Western atât în cazul bărbaților cât și în cazul femeilor. Această dietă Western are repercusiuni și asupra bolilor cardiovasclare și cancerului, pe lângă efectele negative asupra BPOC (4).

Alimente asociate cu rol protector al funcției pulmonare, cum ar fi fructele, legumele, cerealele integrale, conțin foarte multe vitamine, antioxidanți, polifenoli, care de asemenea au efect benefic asupra procesului inflamator de la nivelul căilor respiratorii din BPOC.

De asemenea, consumul de lipide prezintă un rol fundamental în procesul inflamator și reactivitatea imună. Acizii grași nesaturați au un efect protector împotriva inflamației, demonstrându-se efecte benefice în cazul unor afecțiuni inflamatorii cronice cum sunt bolile cardiovasculare, cancerul, poliartrita reumatoidă, diabetul zaharat, BPOC. Câteva studii au arătat că un consum mai crescut de acizi polinesaturați omega 6 față de acizi polinesaturați omega 3, așa cum există în dietă Western, a fost asociat cu concentrații serice mai crescute ale proteinei C reactive și interleukinei 6 (IL-6), factori proinflamatori. În cazul unui consum mai crescut de acizi polinesaturați omega 3 concentrația factorului de necroză tumorală alpha se reduce (4).

S-a demonstrat că o dietă bazată pe un conținut crescut de pește, legume și fructe proaspete, cereale integrale, fibre și săracă în carne roșie, alimente procesate, acizi grași saturați, poate influența în mod favorabil funcția pulmonară în evoluția BPOC sau poate chiar preveni apariția bolii pulmonare cronice (4).

CANCERUL PULMONAR

Factori de risc

Factorii de risc pentru apariția cancerului pulmonar sunt reprezentați de (1):

Expunerea la fumul de țigarete

Carcinogeni ocupaționali și din mediu: expunerea profesională la azbest, radonul

Afecțiuni bonhopulmonare preexistente: BPOC, fibroze interstițiale difuze, azbestoza benignă

Virusuri oncogenice: papiloma virus

Semne și simptome

Majoritatea pacienților sunt simptomatici la momentul diagnosticului. Principalele manifestări clinice sunt: tusea cu sau fără expectorație, dispneea, hemoptizie, wheezing localizat, unilateral, stridor (tumori traheale înalte), scădere ponderală (sindrom paraneoplazic sau apariția metastazelor) (1).

Investigații (1)

Imagistice (radiografie toracică, computer tomografia, rezonanța magnetică, tomografie cu emisie de pozitroni, scintigrafie pulmonară): rol major în diagnosticul, stadializarea și evaluarea funcțională a pacienților cu cancer bronhopulmonar;

Examenul citologic al sputei: depistarea celulelor tumorale, identificarea markerilor tumorali;

Explorări funcționale: spirometrie, teste cardiopulmonare de efort, capacitatea de difuziune.

Diagnostic

Diagnosticul cancerului pulmonar, indiferent de forma hitopatologică, trebuie să parcurgă următoarele etape:

diagnosticul de cancer pulmonar cu definirea tipului histopatologic

stadializarea conform TNM

evaluarea funcțională a pacientului, atunci când există indicație chirurgicală (1)

Tratament

Opțiunea de tratament medical sau chirurgical depinde de o serie de criterii cum ar fi: opțiunea proprie a pacientului, experiența chirurgului respectiv, viteza de creștere tumorală și caracteristicile răspunsului terapeutic anterior și extensia metastazelor (1).

Metodele de tratament al metastazelor pumonare sunt reprezentate de:

chirurgia metastazelor

radioterapia

chimioterapia (1)

Terapie medical nutrițională

Cancerul pulmonar este, în cele mai multe cazuri, consecința tabagismului cronic. În această direcție s-a cercetat influența fumatului asupra proprietăților nutriționale ale alimentelor și vicevrsa. Astfel, s-a demonstrat că o doză mare de beta-caroten are un impact negativ, în vreme ce aportul de fructe și legume au un efect benefic (3).

Studiile din aceasta direcție au arătat eficiența unei diete bogate în proteine și acizi grași nesaturați omega 3 pentru menținerea greutății și a masei musculare. Aceste beneficii au fost subliniate în majoritatea studiilor (1).

Asigurarea unei diete echilibrate atât în micronutrienți cât și în macronutrienți reprezintă o componentă vitală a managementului activ multimodal al cancerului pulmonar (5).

Pacienții cu forme avansate de cancer pulmonar au deficiențe considerabile de acizi grași, acesta fiind strâns legat de scăderea masei musculare scheletice. Modificările care țin de preferințe alimentare s-au observat în cancerul pulmonar avansat, și pot accentua deficiențele nutriționale preexistente (5).

Obezitatea înainte de diagnostic s-a dovedit a fi un avantaj. În schimb, creșterea în greutate nu a arătat beneficii similare de supraviețuire (5).

Pentru această afecțiune se impune o dietă echilibrată, cu aport energetic crescut, pentru ca este o boală consumptivă, care necesită un tratament foarte agresiv.

PNEUMONIA

Etiologie

Peste 100 de germeni au fost izolați din parenchimul pulmonar (standardul diagnosticului etiologic al pneumoniei), confirmați drept cauze de pneumonie (1).

Semne și simptome

Debutul bolii poate fi rapid, chiar brutal, sau mai lent, pe parcursul câtorva zile. Febra, tusea și dispneea sunt cele mai întâlnite la pacienții cu pneumonie comunitară.

febra: deseori prezentă, însoțită de frisoane

stare generală vizibil alterată

anorexia frecvent întâlnită, însoțită de scădere în greutate semnificativă

mialgii și artralgii

tusea neproductivă sau însoțită de expectorație mucoasă sau mucopurulentă

sputa poate fi ușor hemoptoică, dar hemoptizia francă este foarte rară

dispnee

durere toracică: durerea pleuritică (junghi toracic) este intensă, resimțită în punct fix, amplificată de inspirul profund, tuse și strănut; alteori durerea poate fi resimțită ca jena toracică, bilaterală și relativ nespecifică (1)

Investigații

Principala investigație pentru această afecțiune este radiografia pulmonară, anormală în majoritatea cazurilor. Aspectele radiologice pot fi: condensare pulmonară cu distribuție segmentară sau non-segmentară și infltrat interstițial, caracteristic pneumoniei interstițiale (1).

Tratament medicamentos

Tratamentul antibiotic este empiric și se administrează pe cale orală în tratamentul ambulator. Acesta trebuie să acopere germenii cel mai frecvent implicați: Streptococus pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae și Chlamidia pneumoniae (1).

Antibioticul de elecție rămâne amoxicilia, 1g la 8 ore. Ca alternative există Augmentinul (amoxicilina cu acid clavulanic) și cefalosporinele de generația a II-a (cefuroxima) și macrolidele (eritromicina, claritromicina și azitromicina) (1).

Terapie medical nutritională

Rolul Vitaminei A în tratarea pneumoniei s-a dovedit a avea un randament bun în conduita unei secreții bazale importante de retinol. Având în vedere rolul lor important în imunitate și inflamație s-a dovedit că ingestia de acid alfa linoleic și acid linoleic au efect benefic în protecția împotriva pneumoniei, ca și măsură profiactică (3).

Studiile din această directie au arătat eficiența unei diete bogate în proteine și acizi grasi nesaturați omega 3 pentru menținerea greutății și a masei musculare (3).

FIBROZA CHISTICĂ

Generalități

Fibroza chistică este una dintre cele mai întânite afecțiuni amenințatoare de viață cu transmirere autosomal recesivă. Reprezintă o afecțiune generală a glandelor exocrine, caracterizată prin transportul defectuos al sodiului și potasiului, ceea ce duce la creșterea electroliților în transpitație (6).

Clinic

Această afecțiune poate duce la afectarea tractului grastointestinal, ceea ce duce la malabsorbție și maldigestie, tractului respirator, boala obstructivă pulmonară cronică și deshidratare severă prin pierderea de sodiu prin transpirație (6).

Terapie medical nutrițională

Managementul nutrițional al acestei patologii diferă în funcție de stadiul bolii, vârsta pacientului și de severitate. Este important de subliniat că esențial este să se introducă terapia medical nutrițională încă din primele 6 luni de la diagnostic (6).

Având în vedere riscul mare de deshidratare, suplimentarea dietei cu sodiu este foarte importantă, în special la copii hraniți cu lapte matern pentru că acesta conține o cantitate foarte mică de sodiu (6).

Pentru a obține aportul adevat de energie care să compenseze malabsorbția grăsimilor, pacienții cu fibroză chistică au nevoie de un aport de lipide mai mare (35-40%) față de populația generală (23-35%). Aportul de proteine nu este afectat, asa fel încât este recomandat un aport de 15-20% (6).

Foarte importantă este și suplimentarea dietei cu vitamine, pentru a preveni eventualele deficiențe. Astfel, administrarea de suplimente vitaminice adecvate vârstei, în special al celor liposolubile, este indicată tuturor pacienților cu această afecțiune (6).

Bibliografie

Miron Bogdan. Tratat de pneumologie. Editura Universitara „Carol Davila” 2008, pag???

K.B. Gupta. Tuberculosis and nutrition. Lung India. 2009

Kathleen Mahan, Sylvia Escott-Stump. Missouri: Saunders Elsevier Krause’s food & Nutricion Therapy International Edition 12 ed. L., 2008

Systemic inlamation in chronic obstructive pulmonary disease: may diet play a therapeutic role? Thoraldo et. al. J Aller Ther 2013, S2

Exercise and nutricion intervencions in advanced lung cancer: a systematic revew. C. Payne, S. Mcllfatrick, L. Dunwoody, J.H. Gracey. Aug 2013.

Nutrition and Cystic Fibrosis. Zhumin Zhang, HuiChuan J. Lai. University of Wisconsin.

Exemplu: Zhang Z, Lai HJ.Comparison of the use of body mass index percentiles and percentage of ideal body weight to screen for malnutrition in children with cystic fibrosis. Am J Clin Nutr. 2004;80(4):982-991.