Terapia Dislexiei Prin Metoda Meixner

Copiii dislexici nu știu că ceilalți copii percep lucrurile mai ușor, mai clar, și că din acest motiv învață mai repede. Din această cauză nu înțeleg eșecul, își pierd încrederea în sine și evită activitățile legate de citire și scriere din caza insuccesului de care se simt amenințați. Pentru copilul dislexic, fiecare sarcină sau temă legată de scris-citit este un chin. Insuccesele repetate suferite pe parcursul școlarității nu dispar fără urme. Dislexia, netratată în mod adecvat, poate avea urmări grave în ceea ce privește dezvoltarea emoțională, conducând la tulburări în dezvoltarea personalității și dificultăți de integrare socială. (Stănică I., Vrăjmaș E.,Terapia tulburărilor de limbaj, 1997)

Dislexia este definită ca o dizarmonie între așteptările legate de evoluția elevului, munca depusă și rezultatele obținute (Anca, M., Logopedie. Lecții, 2005).

Pentru a putea depista și trata din timp un elev dislexic este recomandat să cunoaștem simptomele dislexiei:

elevul citește foarte de lent;

citește pe silabe sau pe litere după un număr mare de exerciții făcute anterior;

confuzii de litere (optice, acustice, lexico-motrice);

omisiuni, adăugiri de litere;

omisiuni, adăugiri de silabe;

reversiuni, perseverări, repetări;

face multe greșeli în citirea cuvintelor, textelor;

se pierde în urmărirea textului în timpul citirii;

greșește frecvent rândul în citirea textului;

este nesigur în utilizarea unor litere reînvățate;

înțelege parțial conținutul unui text;

nu citește cu plăcere;

obosește foarte repede în timpul citirii;

învață cu greutate citirea literelor, a silabelor, a cuvintelor.

Asociate cu aceste simptome pot să apară în diferite combinații simptome ale limbajului, moricității, atenției, ale memoriei, ale comportamentului, tulburări de ritm, ale dominanței lateralității, tulburări de integrare senzorială, în orientarea spațială și temporală, etc. (Bartok E, Gagyi E., Crososchi C., Cseh A., Deak G., Fulop G., Eu citesc mai bine!, 2010).

Stabilirea unui diagnostic corect de dilexie presupune realizarea unei examinări amănunțite. Această examinare cuprinde în primul rând anamneza, realizată prin observarea copilului în diferite situații școlare și discuții cu toți factorii implicați în creșterea și educarea copilului. Etapa următoare constă în examinarea copilului care se realizează prin examinări psihologice, examinări pedagogice, examinări logopedice, investigații medicale. Toți specialiștii implicați în evaluarea copilului stabilesc capacitățile și deficitele elevului. Se discută cu părinții rezultatele obținute în urma evaluării și se stabilește împreună cu aceștia un program de lucru acasă. Implicarea părințiilor în realizarea planului de lucru acasă le aduce acestora un sentiment real de implicare. (Moldovan I., Corectarea tulburărilor limbajului oral, 2006)

Scopul terapiei este formarea personalității copilului, oferirea unui ajutor eficace în găsirea unor strategii de tratare cu succes a greutăților ivite în cursul învățării.

Metoda Meixner este o metodă psihologico-logopedică, fonetico-analitico-sintetică ce vine în sprijinul copilului dislexic prin faptul că se adaptează la ritmul și nevoile lui, prevenind posibilitatea de a greși. Avantajul acestei metode constă în faptul că în fiecare oră se urmărește realizarea unui singur obiectiv, într-un ritm mai lent.

Metoda are două părți:

Dezvoltarea unor aptitudini: coordonarea mișcărilor, dezvoltarea orientării (orientarea pe corp, orientarea în spațiu, orientarea în plan orizontal, orientarea în timp), dezvoltarea serialității și a simțului ritmic, dezvoltarea vorbirii, dezvoltarea vocabularului.

Învățarea scris-cititului și abilităților matematice.

Terapia dislexiei prin metoda Meixner presupune parcurgerea câtorva etape.

Citirea literelor

Deoarece capacitatea de asociere a copilului este deficitară la această vârstă învățarea citirii literelor se face în următoarele etape, pe baza principiului gradării:

copilul observă, percepe articularea sunetului, fără să pronunțe sunetul sau silaba;

copilul trebuie să ridice cartonașul cu sunetul pronunțat de logoped;

se conștientizează poziția aparatului fonoarticulator pentru emiterea sunetului și împreună cu logopedul elevul pronunță sunetul identificat;

pronunță litera numai copilul trebuind să indice singur cartonașul corespunzător.

Pentru învățarea corectă a literelor și pentru prevenirea greșelilor și a confuziilor ce pot să apară se vor prezenta și alte elemente ce vin în sprijinul copilului:

vocalele sunt scrise cu culoare albastră, cu scopul de a fi diferențiate de consoane;

consoanele sun scrise cu culoare roșie, cele sonore, și cu culoarea verde, cele surde.

În vederea evitării apariției inhibiției omogene, adică a confundării literelor și a sunetelor asemănătoare, metoda Meixner recomandă însușirea literelor asemănătoare la o lungă perioadă una de alta. Un alt element care vine în sprijinul copilului sunt planșele cu onomatopee, fiecare literă fiind însoțită de o ilustrație. În utilizarea acestei metode, prima dată se învață numai literele mici. Când forma literelor mici este fixată, se începe învățarea literelor mari.

Citirea silabelor

Citirea literelor în cadrul silabelor începe în momentul în care au fost învățate trei vocale și trei consoane. În citirea silabelor respectăm următorii pași:

silabele scrise pe tablă sunt pronunțate de logoped, copilul trebuind să recunoască forma vizuală pe cartonaș și să ridice cartonașul cu silaba auzită;

silaba este rostită de logoped fără să fie scrisă pe tablă, copilul trebuind să ridice cartonașul scris al silabei auzite;

se așează ilustrația cu care s-a învățat consoana pe tablă, copilul trebuind să ridice cartonașul scris al silabei auzite;

se așează ilustrația cu care s-a învățat consoana pe tablă și, dedesubtul ei se așează silabele cu consoana respectivă;

aceste silabe sunt citite în coloană, de sus în jos, prima dată împreună cu logopedul, iar apoi individual;

când citirea silabelor în coloană este fixată și acestea sunt citite cu ușurință, se începe citirea silabelor în rând, de la stânga spre dreapta.

Pentru fixare se citesc 50-100 de silabe. Etapele următoare în citirea silabelor sunt: repetarea de silabe (ma-ma, ta-ta etc) și cele în care consoana se află între cele două vocale (a-pa, i-pi etc).

Citirea cuvintelor

Primele cuvinte citite vor fi de forma c-v+c-v. Se va ține cont de anumite principii:

cuvintele sunt scrise pe cartonașe și tăiate în silabe. Se citește primul cartonaș, prima silabă, și se lipește pe tablă.

se citește al doilea cartonaș, silaba a doua, și se lipește și el pe tablă;

se așează cartonașele unul lângă celălalt și se citesc silabele una după cealaltă;

cartonașele se iau de pe tablă, iar copiii reproduc cuvântul din amintire;

se spune ceva despre cuvântul citit: su-pa este fierbinte, su-pa are morcovi…

Aceste cuvinte vor stimula copiii să fie atenți la sensul cuvintelor. Din fiecare tip de cuvinte se citesc cel puțin 70 de cuvinte în scopul formării deprinderii de citire.

Pentru a realiza o citire conștientă, se alătură fiecărui cuvânt citi imaginea corespunzătoare.

Citirea propozițiilor

Se va începe citirea propozițiilor simple atunci când elevii sunt capabili să citească cuvinte. Cuvintele sunt scrise pe cartonașe și cu ajutorul lor formăm propoziții interogative. Pentru a reuși să răspunde copiii trebuie să fie atenți la înțelesul propoziției.

Principiul pașilor mici este respectat și în cazul învățării citirii propozițiilor:

cuvintele care formează propoziția sunt scrise pe cartonașe (fiecare cuvânt pe câte un cartonaș);

se citește primul cartonaș (primul cuvânt);

se citește al doilea cartonaș (al doilea cuvânt);

cuvintele citite se lipesc pe tablă, lăsând între ele distanță;

se citește propoziția și se răspunde la întrebare.

Propozițiile interogative sunt intercalate cu propoziții enunțiative. Elevul trebuie să repete ce a citit pentru a verifica dacă a înțeles cele citite.

Citirea frazelor se realizează sub formă de joc. O frază este scrisă pe două bucăți de hârtie (ca și când cineva, din greșeală, ar fi rupt bucata de hârtie pe care era scrisă fraza întreagă). Copiii primesc plicuri care conțin propoziții. Fiecare elev citește în gând propoziția. Partea a doua a frazei este scrisă pe tablă (copiii citesc în gând). Se anunță acel copil care are prima parte a frazei. Se citesc, cu glas tare, cele două propoziții care formează fraza. Jocul se repetă până când toți elevii se descurcă foarte bine.

Citirea textelor

Primele texte sunt formate din două propoziții. Textele trebuie concepute astfel încât să motiveze copiii să le citească și să le înțeleagă.

Se începe cu fraze analogice.

Exemplu: A căzut ceașca, trebuie să adun cioburile.

A căzu cartea, trebuie să o ridic.

Se citesc două propoziții relaționate.

Exemplu: Bebelușul plânge.

Maria îi dă biberonul.

Texte formate din trei propoziții.

Exemplu: Dănuț mănâncă mere.

Dana poftește un măr.

El îi oferă și ei.

Alegerea unei ilustrații care să corespundă conținutului textului.

Prin intermediul jocului se face posibilă implicarea activă și înțelegerea conținuturilor. Se utilizează imagini pentru a ușura înțelegerea textului

Metoda Meixner dorește să stimuleze copiii pentru o citire conștientă. Această metodă îi oferă copilului posibilitatea de a citi prin silabisire, până în momentul în care simte că este necesar, iar apoi se trece la citirea cursivă.

Model de activitate pentru învățarea citirii silabelor cu ajutorul metodei Meixner

Partea ritmică (presupune atât simțirea silabelor prin ritm cât și fixarea elementelor de schemă corporală și a lateralității):

Toamnă tu ne aduci Bat cu stângul, bat cu dreptul,

Multe fructe dulci: Picioarele sunt două.

Mere, pere, piersici, Sar pe stângul, sar pe dreptul,

Struguri buni și dulci. Mă sprijin pe amândouă.

Cu stânga dau, cu dreapta iau,

Vremea-i tot mai rece, Mâinile sunt două,

Toamna vrea să plece. Cu stânga pun, cu dreapta adun,

Așteptăm să cadă De sprijin ne sunt nouă.

Cea dintâi zăpadă. Ochiul drept, ochiul stâng,

Ferestre sun spre lume.

Urechea dreaptă, urechea stângă,

Ascultă vorbe bune.

Cu nasul mic miros parfumul florilor

Și gura dragă, ca o fragă

Cu sufletul ne leagă.

(Andrad A., Cum să facem exercițiile de logopedie în grădiniță, , 1980).

La masa de lucru stabilim care este partea dreaptă/stângă (cu ajutorul unei palme decupate-dreapta și a unei inimi-stânga, sus/jos (prindem cu mâinile partea de sus a mesei, din poziția șezând, acolo unde e burtica este partea de jos). Cu un creion ascuțit verificăm prin joc înțelegerea termenilor sus/jos, stânga/dreapta (elevul este solicitat să îndrepte vârful creionului în cele patru direcții.

Cu ajutorul manualului Meixner stabilim ultima literă învățată, ne reamintim toate literele pe care le-am învățat, citim silabe deschise și închise, realizăm exercițiile propuse de manual (identificarea literei cu care începe denumirea unei imagini etc).

Utilizăm plicul nr.2 care conține 12 imagini și 12 silabe, cu care începe fiecare cuvânt reprezentat de imagini. Imaginile și silabele au fost decupate din manualul auxiliar Meixner care conține doar materiale suport.

imaginile se așează de către elev de la stânga la dreapta, de la palma decupată spre inimă;

se denumește fiecare imagine și se explică imaginile necunoscute de către copil;

se anunță un joc, elevului i se spune „noapte bună” (va pune capul pe bancă fără să se uite), se întorc două imagini cu fața în jos, se spune „bună dimineața” elevul trebuie să denumească de la stânga la dreapta toate imaginile, inclusiv pe cele întoarse – se pot utiliza la început 4-6-8 imagini în funcție de capacitatea elevului;

un alt joc ar putea fi prin schimbarea locului a 2 din cele 12 (la început pot fi utilizate 4-6-8 imagini) imagini prezentate mai sus, elevul va preciza care imagine a fost mutată și de unde;

se redenumesc imaginile și se stabilește cu ce silabă începe fiecare cuvânt, se așează fiecare silabă sub imaginea corespunzătoare;

se citesc pe rând silabele, de la stânga la dreapta;

elevul își alege o imagine favorită, se împarte cuvântul denumit de imagine în silabe, se stabilește numărul acestora și se formulează o propoziție (se pot alege mai multe imagini).

Motivarea pozitivă continuă, recompensa imediată a tuturor eforturilor îl fac pe copilul emotiv și care obosește repede să facă eforturi în scopul rezultatelor dorite.

BIBLIOGRAFIE

1. Anca, M. ,2005, Logopedie. (Lecții), U.B.B., Cluj-Napoca.

2. Andrad A., 1980, Cum să facem exercițiile de logopedie în grădiniță, E.D.P., București.

3. Bartok E, Gagyi E., Crososchi C., Cseh A., Deak G., Fulop G., Eu citesc mai bine!, Târgu- Mureș, 2010

4. Moldovan I., 2006, Corectarea tulburărilor limbajului oral, Presa Universitară Clujană, pag.33.

5. Stănică, C., Vrăjmaș, M., 1997, Terapia tulburărilor de limbaj, E.D.P., București