Teorii Sociologe Umane

În acest eseu, am să vorbesc despre Michael Burawoy, Mathiew Deflem și sociologia publică. Am ales această tema, deoarce acești doi autori, sunt poate cei mai consacrați sociologi contemporani, ce dezbat problema sociologiei publice.

Termenul de “sociologie publică” a fost inițiat de către Herbert Gans, în anul 1988, acesta introducând sociologia publică în cartea să “Sociology în America: The discipline and the public”. Ulterior, Michael Burawoy preia acest termen.

M. Burawoy este profesor la Universitatea din California și a fost președintele Asociației Sociologice Americane (A.S.A.), vice-președinte al Comitetului Asociaților Naționale ale Asociației Sociologice Internaționale.(I.S.A.) și președinte al I.S.A. până în anul 2014.

“Sociologia publică este mai puțin “o viziune a” cât “o orientare către” practica sociologică. Este o sociologie orientată către problemele actuale majore, una care încearcă să li se adreseze folosind uneltele științelor sociale, într-o manieră informată de perspectiva istorică și comparativă. Este o o sociologie care caută ca audiența să îi fie formată nu doar din alți sociologi, ci din comunități mai ample, de la factorii de decizie politică la contra-publicuri subalterne. Prin felul său puternic reflexiv, sociologia se manifestă ca o sociologie publică având scopul de a promova reflecția publică față de problemele sociale importante.” ( M. Burawoy, 2001)

Din acest citat, eu înțeleg că sociologia publică, este ceva mult mai amplu față de sociologia pe care o știm cu toții. Sociologia publică, ajunge la om, îl înțelege și îl ajută. Sau cel puțin asta își propune, din perspectiva lui Burawoy. Acest citat, mă duce cu gândul la Talcott Parsons. Burawoy vorbește despre științe sociale, comunități, și probleme sociale – mase. Talcott Parsons, după cum știm, se uită la persoane individuale dar și la societatea ca ansamblu.

Acesta scrie despre faptul că o dată cu creșterea interesului în sociologia publică, se formează un decalaj între etosul sociologilor și tendințele sociale, politice și economice în întreagă societate. (Burawoy, 2004).

Burawoy vorbește despre cele patru tipuri de cunostințe: profesională, critică, politică și publică. Sociologia profesională, este întemeiată metodologic și este centrată pe obiectivitate. Cea critică, este “conștiința necesară” pentru cea profesională. În sociologia orientată spre politici, se lucrează cu ministere, agenții, politici publice și oferă o critică ideii iluzori, astfel, am fi determinați de către poziția noastră în sistemul ierarhic. Cea publică, face referire la sociologia profesională într-un spațiu public, iar sociologul este mai atașat unor mișcări sociale.

“Sociologia publică și politică nu ar putea există fără sociologia profesională, care asigura legitimitate, expertiză (…) diferite modele de cunoștințe și tehnici pentru a analiză datele. O sociologie publică și politică eficace (…) depinde de sociologia profesională care stă la baza domeniului nostru de disciplină” (Burawoy, 2004, p1609)

Alain Touraine, vorbește în “Public Sociology and the End of Society” despre contradicția pe care a avut-o Burawoy când a vorbit despre sociologie profesională și sociologie critică. Sociologia profesională, ce face referire și la Talcott Parsons – am să redeschid acest subiect, și la ideea de “sistem social” ce a pătruns destul de repede în toate sectoarele vietii sociale. Despre sociologia critica spune ca a fost determinată să respingă posibilitatea unor mișcări sociale sau politice.

Sociologia face o diferență clară între sociologie publică, și sociologie a politicilor și pe de alta parte, sociologia critică. Burawoy denumește “dimensiunea reflexivă a sociologiei” ce se referă la faptul că, sociologia nu se poate defini însăși, fară a face referire la “drepturi”, care rezistă oricărui fel de dominație.

Mai devreme, am adus vorba despre Talcott Parsons. Despre acesta, a scris și sociologul Mathieu Deflem.

M. Deflem este profesor la University of South Carolina. Acesta vorbește despre cum sociologia publică, a apărut dupa un șir de momente de criză în sociologie. Unul dintre motive, era ca sociologia era consideratș o disciplina conservatoristș. Totuși, mari sociologi precum Emile Durkheim, Max Weber, Ferdinant Tonnies, Herbert Spencer, spuneau că sociologia nu este doar o disciplină, ci și o profesie. Sociologul functionalist, Talcott Parsons, încerca să includă în sociologie, o dimensiune profesională, fapt despre care Deflem, scrie în “The Structural Transformation of Sociology”.

Acesta, nu este de acord cu distincția dintre sociologie publică și sociologie profesională, sau cea critică și orientată spre politici, considerând că ar fi o lipsa de seriozitate și coerență impuse de un regim fascist – de stânga. Să înțelegem că acesta nu este de acord cu ceea ce Burawoy susține.

În cartea sa “The Structural Transformation of Sociology”, Deflem ne spune cum Alvin Gouldner in “The Coming Crisis of Western Sociology” (1970) “distruge” concepția lui Parsons, spunând că este conservatorist și că orice efort de a face din sociologie o știință socială, este sortit eșecului. Astfel, putem vedea cum Deflem este împotriva conservatorismului, iar Burawoy încearcă, din punctul meu de vedere, să minimalizeze concepția “de stanga”, deși multe dintre conceptele sale, sau ideile sale, provin din acea direcție. Burawoy vorbește despre cum lumea are nevoie de o sociologie care să servească mai multor tipuri de public.

“Sociologia publică este angajată să servească mai multor tipuri de public, (…) in aceasta directie, facem sociologia publica o interprindere vizibilă și legitimă menită să revigoreze știința însăși”. (Burawoy, 2004, p.2)

Contracarând, Deflem spune că sociologia publică pe care Burawoy o adoptă, nu este nici sociologie publică nici sociologie. Sociologia publică nu este un motiv pentru care sociologia să devină relevantă unui public iar sociologii trebuie să fie intelectuali publici doar ca și practicanți ai acestei științe și nu activiști de dreapta sau de stânga.

Din punctul meu de vedere, Deflem dorește că sociolgia în sine, să rămână o știință, o disciplină respectabilă, dar și respectată. Deși Burawoy o denumește “sociologie publică”, această nu trebuie să facă parte sau să fie înțeleasă de toți oamenii. Pentru că aceștia, oricum nu au cum să întelega. Sociologia publică tinde să devină politică și accesibilă. Acest lucru nu este întocmai favorabil sociologiei.

După cum Deflem scrie în cartea sa “The Structural Transformation of Sociology”, politizarea sociologiei este un rezultat al slabei dezvoltări intelectuale ai practicanților săi. Scrie despre cum sociologia ar trebui să fie mai rigidă. Sunt de acord cu acest lucru. Dacă ar fi să mă raportez la ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi, orice pretins intelectual, poate să aducă într-o discuție, la o cafea, sociologia. Să înceapă să vorbească despre fapte pe care nu le cunoaște, sau nu le cunoaște în adevărată lor lumina. Acest lucru duce la o dezinoformare. Sociologia din ziua de azi, nu este doar prea politică ( Deflem, 2013) dar este și o “limba” neînțeleasă de mulți și vorbită de toți. Totuși, acest exemplu este la un nivel mult mai banal, față de ceea ce M. Deflem, încearcă să arate.

Eu am să vorbesc în continuare despre divergențele, sau, diferitele opinii despre sociologia publică, pe care le au Burawoy și Deflem. Nu am folosit cuvântul “ceartă”, deoarece, un prieten drag, mi-a spus: “diferențele de poziții nu înseamnă <<ceartă>> mai ales în lumea intelectuală. Lumea științei nu e o orchestra în care toată lumea cânta după aceeași partitura.” (D. L. 2015)

Un lucru important, este faptul că Deflem, a explicat cum Burawoy, deși a preluat termenul de administrație publică de la H. Gans, a schimbat înțelesul sociologiei publice. Acum, nu se mai vorbește despre acest lucru, pentru că a fost un fel “mișcare strategică”. Spun asta, deoarece în perioada în care M. Burawoy și-a anunțat candidatura că președinte A.S.A., Gans le-a “reaminitit” sociologilor, că el a introdus acest termen. (Deflem, 2013, p161). Deci nu totul decurge natural, cum ne imaginăm, și corect.

Profesia de sociologie, în special în ASA, la nivel organizațional, în loc să se orienteze spre bursele sociologice, manageriază personalul și se concentrează pe politici și urmărește un succes cantitativ. Acest lucru este greșit, sau, poate nu este cel mai bun. Un succes din punct de vedere calitativ, ar putea dezvoltă anumite pasaje din sociologie, ar putea ajută oamenii în a se dezvoltă.

Reușite calitative, duc spre cele cantitative. Dar în timp, dacă ASA se axează doar pe acestea, este posibil să aibă pierderi intelectuale. Un exemplu este cel în care ASA este descrisă pe Wikipedia că fiind “cea mai mare asociație profesională de sociologi din lume, mai mare decât Asociația Sociologică Internațională”. Deflem spune că acest lucru este un “produs” al ASA și nu este într-un totul adevărat. (Deflem, 2013, p162). O informație falsă despre numărul studenților sociologi, aduce cu ea, o imagine proastă pentru ASA. Să înțelegem că încearcă să promoveze ceva ce nici ei nu mai sunt în stare să “producă”? Și eu, că om de rând, și că toți alții de citesc aceste lucruri, ce să înțelegem? Că până și într-un domeniu de așa natură, că sociologia, ce este atât de vastă și da posibilitate oricui să se exprime, mari sociologi încearcă să o “păcălească”?

Burawoy scrie în “Public Sociologies: Contradictions, Dilemmas, and Possibilities” că studenții sunt primul lor public. Acesta ne arată diferența dintre sociologie publică tradițională și organică. În cea tradițională studenții sunt tratați precum niște vase goale, ce trebuie umplute cu informații, iar în cea organică experiență pe care studenții o au, trebuie scoasă la suprafață și transformată în cunoștință prin dialog. (Burawoy 2004).

Sunt de acord cu acesta. În orice caz, oamenii niciodată nu trebuie să fie considerați că niște obiecte, niște lucruri mecanice în care trebuie să fie îndesate cât mai multe cunoștințe. Dar, aici este o mică contradicție între ceea ce Deflem susține și ce Burawoy spune despre studenții săi.

“Sociologia în ziua de azi, este prea politică pentru a atrage studenți buni și intelectuali.” (Deflem 2013, p165). Poate este prea generalizat. Sau, cei pasionați de sociologie în adevăratul ei sens, sunt cei atrași să aprofundeze. Dar, o persoană ce nu are cunoștințe prea mari în acest domeniu, poate că în ziua de azi, nu va fi la fel de tentată să încerce o asemenea direcție. Din punctul meu de vedere, sociologia publică se îndepărtează de sociologie.

În “Public Sociology, Hot Dogs, Apple Pie, and Chevrolet”, M. Deflem analizează condițiile instituionalizarii sociologiei publice și evaluează în mod critic, dinamică și consecințele sociologiei publice.

În acest text, Deflem arată cum președintele ASA, M. Burawoy contrazice sociologia publică. O dată “sociologia publică se lumiteaza la anumite sfere de cercetare” și “sociologia publică nu este orientată spre a analiză structurile și procesele lumii sociale, dar în schimb urmărește să provoace lumea printr-o lume imaginară a <<ceea ce ar putea să fie>> (Deflem, 2005, p5).

Sociologia nu ar trebui să fie limitată în nici un fel, și nu numai că nu ar trebui, ci nu are nevoie să fie limitată. După cum spune Deflem “Cunoștințele sociale nu pot contesta lumea. Avem filosofie și moralitate pentru astfel de sarcini importante” (Deflem, 2005, p5). Cum ar fi să ne imaginăm o lume în care sociologia să fie considerată o astfel de “putere”. Cum ar fi să aibă ea o asemenea influență? Și am mai și limita-o? Sociologia publică, nu trebuie să devină un lucru de care lumea să se folosească, în special în scopuri negative.

Deflem scrie despre cum Burawoy a “adus” politicile de stânga, în sociologie. Este interesant, după cum am spus mai sus, că Burawoy încearcă să facă ceva să pară ceea ce nu este. După cum și Deflem spune “El nu vrea să dărâme turnul de fildeș. El pur și simplu încearcă să îl vopsească roșu”. Burawoy în loc să promoveze sociologia publică că fiind o alternativă ce poate fi ferită de critici, a construit o “caricatură” ( Deflem, 2004, pB17).

Burawoy scrie că sociologia publică ar trebui să fie delimitată de sociologia politică. Deși, în paralel, Deflem ne arată cum ASA face o sociologie cât mai orientată spre politici. Un exemplu este cel în care ASA a inițiat o poziție în care războiul din Irak să se încheie. Poate acest demers nu este cel mai sociologic, iar sociologia nu ar trebui să se amestece în astfel de lucruri. Din punctul meu de vedere, este un lucru bun și, poate, din atâția oameni de pe glob, câțiva dintre cei care au aflat de acest demers, fac ceva. Totuși, “această rezoluție anti-război, nu a salvat nici măcar o singură viață din vărsarea de sânge fără sens, care are loc în continuare în Irak”. (Deflem, 2005)

Deflem consideră că sociologia publică, prin Burawoy și ASA, s-a instituționalizat. Prin acel demers spre a opri războiul din Irak și “dezintegrarea” acestei profesii, a dus că sociologii din ziua de azi să fie“not so much more left (aș oppsite to right) but less right (aș opposed to wrong)” (Deflem 2005). Am lăsat acest citat în engleză, deoarece mi-a plăcut felul în care acesta s-a exprimat, dar, am să îl și traduc: sociologii în ziua de azi nu mai sunt atât de mult de stânga, dar, au mai puțină dreptate.

Acest lucru este adevărat. Spre deosebire de cum erau înclinațiile sociologilor înainte. Totuși, această idee de mai puțină dreptate, este relativă. Dreptate în ce sens? Că și viziune? Că și gândire? Că și acțiuni? Cel mai probabil, Deflem făcea referire și la ASA și Burawoy. Pe blogul acestuia, Deflem a scris diferite inegalități, diferite probleme întâlnite.

Unul dintre lucurile care îl deranjează pe Deflem, este faptul că ASA, a dus sociologia într-o direcție de publicitate. Pe site se găsesc reclame dar există și un ASA online store. Acest lucru nu este întocmai relevant cu sociologia, sau, sociologia publică.

“Problema mai vastă ce este implicată în această chestiune de afaceri și comerț, este într-adevăr cum Durkheim ne-a amintit, nu o problema economică ci una morală” (Deflem, 2005, p14)

Ceea ce am înțeles eu, din această “dispută” este că există oameni, ce doresc să evolueze sociologia publică, să o integreze, dar poate felul în care o fac, nu este tocmai cel mai potrivit, având în vedere că sociologia este un lucru mai delicat. Nu putem să luăm sociologia și să o facem publică (în sensul de a putea să o folosească oricine). Sociologia, riscând să fiu mai dura, este ceva pentru oameni intelectuali. De la ei a pornit totul. Nu oricine poate să știe și să înțeleagă sociologie și nu oricine poate să facă sociologie. Acum mă refer la un alt nivel, cel pe care Deflem, Burawoy, Durkheim, Weber, l-au avut.

Acum, că ASA încearcă să o facă sociologia publică mai cunoscută, mai populară prin vânzarea unor logo-uri, poate nu este întocmai potrivit, deși, încă o dată, nu cred că este ceva grav. Lucruri mai grave sunt cele spune de către M. Deflem. Cum ASA este nepăsătoare, ignoră anumite texte, sau, cum comite anumite ilegalități.

Deflem critică faptul că unii sociologi, vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc prea bine. Acum, cu toții facem asta cel puțin o dată în viață. Dar în mediul academic, nu trebuie să existe asemenea întâmplări.

Din punctul meu de vedere, din tot ceea ce am citit, Burawoy adopta un ton serios în ceea ce scrie. Explică, se referă și la trecut, nu doar la prezent și în încercările lui M. Deflem de a avea dezbateri cu acesta, Burawoy evita. Oare se simte vinovat? Poate, totuși, domeniul în care aceștia activează, nu este tocmai potrivit pentru “certuri”. Dar niște dezbateri ar fi interesante, având în vedere că motivele pentru care există anumite contradicții între ei, sunt… să-i spun mai neacademic: palpitante. Totuși, este necesar că într-o lume atât de evoluată, lucrurile să fie lămurite și să nu existe inegalități.

Deflem, din punctul meu de vedere, are un ton ușor ironic, glumeț “But perhaps ketchup is a vegetable.” (Deflem, 2005, p12), dar îmi place faptul că acesta scrie și se exprimă. I s-au întâmplat lucruri, a aflat lucruri, știe lucruri. Este de admirat faptul că face publice anumite informații. Aici mă refer și la “Crime at the ASC…”. Dar asta poate că este altă discuție.

Deflem critică într-o manieră elegantă, ceea ce înseamnă sociologia publică. Și nu doar ceea ce înseamnă ci felul în care este ea reprezentată de către membri ASA.

Pentru încheiere, voiam să folosesc cuvintele mele, dar, mai potrivit ar fi acest citat:

“Asociația Americană Sociologică s-a dezvăluit iarăși pentru ce a fost prima oară: un grup de susținere interesat de publicitate mai degrabă în loc de un grup profesional în căutarea adevărului.” (Deflem, 2013)

Bibliografie

Touraine, Alain (fara an) “Public Sociology and the end of Society” [Online] Disponibil la: https://groups.yahoo.com/neo/groups/sociologies1/info Accesat la: 04 Februarie 2015

Michael Burawoy (2000) “A Sociology for the Second Great Transformation?” Annu. Rev. Sociol. 26:693–95.

Michael Burawoy (2004) “For Public Sociology” Americam Sociological Review, vol. 70 (February:4–28).

Michael Burawoy (2004) “Public Sociologies: Contradictions, Dilemmas, and Possibilities. Social Forces” 82(4):1603-1618.

Deflem, Mathieu (2004) “How the ASA Leadership Damages Sociological Research: A Scholarly and Professional Viewpoint.” Amici, ASA Sociology of Law section newsletter, 11(2):12.

Deflem, Mathieu (2013) “Sociologists and Same-Sex Marriage: Politics of Truth.” Forum Letter. Footnotes, ASA Newsletter, 41(4), May/June, p. 13.

Deflem, Mathieu (2004) "There’s the ASA, But Where’s the Sociology?" Public Forum letter. Footnotes, ASA Newsletter, July/August, 32(6):9.

Deflem, Mathieu (2005) "Public Sociology, Hot Dogs, Apple Pie, and Chevrolet," The Journal of Public and Professional Sociology: Vol. 1: Iss. 1, Article 4.

Deflem, Mathieu (2003) "Crime at the ASC." The Criminologist 28(2):26

Deflem, Mathieu (2004) "The War in Iraq and the Peace of San Francisco: Breaking the Code of Public Sociology." Peace, War & Social Conflict, Newsletter of the ASA section, November 2004, pp. 3-5.

Deflem, Mathieu (2013) "The Structural Transformation of Sociology." Society 50(2): 156-166.

Deflem, Mathieu (2004-2006) “Public Sociology (Save Sociology)”. [Online] Disponibil la: http://deflem.blogspot.com/2004/07/save3.html Accesat la: 03 Februarie 2015.

Sociologie Publică (2011) “Sociologia Publică”. [Online] Disponibil la: https://sociologiepublica.wordpress.com/ [Accesat la 02 Februarie 2015]