TEORII PSIHOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA COPILULUI [615904]

TEORII PSIHOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA COPILULUI

Psihologia vârstelor analizează longitudinal și vertical ființa umană în contextul existenței sale
sociale, a modificărilor psiho -fizice ce se produc sub influența condițiilor de mediu, a educației , a culturii,
a statusurilor și rolurilor sociale pe care le îndeplinește.
Principalele perspective de analiză s -au concretizat în teorii.

C. TEORIILE STRUCTURALISTE
Unii psihologi s -au concentrat asupra modalit ăților în care copiii organizeaz ă ceea ce învață. Ei
consider ă dezvoltarea un proces structurat și sistematic. Una dintre cele mai valoroase teorii structuraliste
a fost a vansat ă de către Jean Piaget, în anul 1953.

C1. TEORIA DEZVOLT ĂRII COGNITIVE A LUI PIAGET
Majoritatea psihologilor sunt de acord c ă Piaget a fost cel mai influent psiholog în domeniul
psihologiei dezvolt ării din secolul XX. Piaget a considerat inteligen ța ca pe o form ă de dezvoltare prin
interac țiunea cu mediul. Copilul fiind activ, ac ționeaz ă continuu asupra mediului s ău, observ ând efectul
pe care îl are ac țiunea sa.
Când se g ândește, copilul efectueaz ă opera ții mintale. O opera ție reprezint ă orice set de ac țiuni
care produc un efect asupra mediului. Pe m ăsură ce copilul începe s ă stăpâneasc ă noi abilit ăți, acestea
apar în procesele sale de g ândire sub forma structurilor cognitive denumite scheme. O schem ă conține
toate ideile, amintirile, capacit ățile și asocierile legate de un anumit set de opera ții asupra mediului.
Piaget considera c ă dezvoltarea cognitiv ă are loc prin procesul construirii și dezvolt ării de scheme
noi și al extinderii celor existente, astfel încât să se aplice la un domeniu mai vast. Pe m ăsură ce cre ște și
interac ționeaz ă cu mediul, copilul își dezvolt ă și își modific ă schemele în mod continuu. O schem ă este o
structur ă pe care o utiliz ăm ca fir director în comportamentul nostru. Nu percepem fiecare lucru nou din
viața noastr ă ca fiind la fel de nou în fiecare zi, ci facem apel la experien țele și capacit ățile dob ândite
anterior pentru a ști ce trebuie s ă facem.
Piaget considera c ă procesul g ândirii a luat na ștere ca rezultat al evenimentelor nea șteptate. Prin
asta, el înțelegea c ă, atu nci c ând suntem capabili s ă apel ăm la schemele preexistente f ără nici o problem ă,
nu ne mai g ândim prea mult la evenimentul în curs. Noua uzan ță ar fi în afara a ceea ce Piaget a numit
domeniu de oportunitate al schemelor noastre preexistente, deci treb uie s ă se modifice at ât
comportamentul obi șnuit c ât și schemele. Piaget a considerat c ă toți copiii trec printr -o serie de perioade
distincte în dezvoltarea intelectual ă.
Astfel, stadiile dezvolt ării copilului propuse de Piaget sunt:

1. Stadiul senzorio -motor (0-2 ani): În acest stadiu copilul experimenteaz ă lumea prin percep ții imediate
și prin activitate fizic ă, fără o gândire a șa cum o cunosc adul ții. G ândirea copilului este dominat ă de
principiul „aici și acum”. De exemplu, p ână la vârsta de 8 luni ni ci un copil nu de ține conceptul de
permanen ță a obiectelor. P ână atunci tot ceea ce se afl ă în afara c âmpului vizual se afl ă în afara min ții lui,
adică copilul nu va încerca s ă se uite dup ă un obiect vizibil anterior care este plasat în afara c âmpului
vizual.

2. Stadiul preopera țional (2-7 ani): În perioada preopera țional ă pot fi percepute cel mai clar diferen țele
între g ândirea copiilor și gândirea adul ților. Aceasta este perioada în care se dezvolt ă limbajul și Piaget
considera c ă utilizarea limbajului d e către copil demonstreaz ă o reduce treptat ă a egocentrismului. La
început, copilul prezint ă o vorbire egocentric ă, cu o con știență redus ă a necesit ăților ascult ătorului, dar,
treptat devine con știent c ă, utiliz ând limbajul pentru comunicare, trebuie s ă și-l ajusteze în vederea unei

interac țiuni, în loc s ă își exprime pur și simplu g ândurile. În aceast ă perioad ă copilul își dezvolt ă
capacitatea de descentrare, de adoptare a punctului de vedere al altei persoane.
Atunci c ând se g ândește la diferite probleme , copilul are și o tendin ță de centrare, concentr ându-se asupra
esen ței problemei și ignor ând al ți factori. Un exemplu este lipsa reflexivit ății: la aceast ă vârstă, copiilor le este foarte
greu s ă vadă opera țiile ca fiind reversibile. De exemplu, un copil ar putea învăța că 3×3=9, dar nu ar fi capabil s ă
ajung ă, de aici, la concluzia c ă 9=3×3; sau copilul poate admite c ă are un tat ă, dar nu este capabil s ă admit ă că și tatăl
său are un copil. De și o opera ție este inversul celeilalte, copilul are tendin ța să se concentreze asupra unei laturi a
problemei și îi este greu s ă vadă o alt ă latur ă. Un alt exemplu de centrare este redat de incapacitatea copilului aflat
în perioada preopera țional ă de a înțelege principiile de conservare. Aceasta este cea mai faimoas ă dintre p ărțile
teoriei lui Piaget.
Prin conservare înțelegem c ă un obiect își poate modifica forma sau aspectul, p ăstrându-și totu și aceea și
masă sau volum. El a efectuat mai multe studii asupra conserv ării. Aceste studii s -au realizat cu mai multe obiec te:
bucăți de plastilin ă, transformate din bile în forme alungite, sau apa colorat ă, turnat ă dintr -un pahar larg și mic, într-
unul înalt și sub țire. De fiecare dat ă, copilul se concentra asupra celui mai evident aspect al modific ării, ignor ându-
le pe cele asociate, care indicau faptul c ă volumul sau cantitatea a r ămas aceea și. Principala sarcin ă a perioadei
preopera ționale este de a preg ăti copilul pentru perioadele ulterioare și, în acest scop, copilul învață tot timpul din
ce în ce mai multe despre mediu.
O caracteristic ă a acestei perioade, observat ă de Piaget, este tendin ța de a generaliza excesiv
regulile pe care le -a învățat. Numai prin aplicarea regulii copilul învață modalit ăți diferite de a o utiliza. De
exemplu, la începutul acestei perioade copil ul ar putea numi toate animalele mici „cățel”, dar cu c ât
persevereaz ă mai mult, cu at ât își dă mai bine seama c ă exist ă diferite tipuri de animale mici și că toate
au nume diferite. Prin procesele de asimilare și acomodare copilul își extinde schemele, ap licându-le la
mediu, p ână când își formeaz ă un set opera țional de structuri. La sf ârșitul perioadei preopera ționale,
copilul este dotat destul de bine cu scheme adecvate pentru a face fa ță principalelor provoc ări din mediul
său.

3. Stadiul operațiilor c oncrete (7-11 ani): Încep ând cu aceast ă perioad ă copilul nu mai este at ât de
egocentric, fiind capabil s ă vadă obiectele și evenimentele și din punctul de vedere al celorlal ți. În aceast ă
perioad ă, gândirea copilului începe s ă fie asem ănătoare cu cea a adu ltului, dar copilul are totu și dificult ăți
în manipularea no țiunilor pur abstracte, pentru c ă trebuie s ă le lege de lumea real ă, pentru a le înțelege.
Copiii afla ți în aceast ă perioad ă sunt caracteriza ți de o dorin ță extraordinar ă de a culege informa ții
despre lume: deseori ei adun ă liste considerabile de fapte sau de date despre un subiect de interes.

4. Stadiul operațiilor formale (de la 11 ani p ână la maturitate). Acest stadiu marcheaz ă apari ția abilit ății
de a g ândi abstract f ără a se bizui pe obiec te sau evenimente concrete. El poate manevra acum logica
abstract ă, elaboreaz ă ipoteze (teorii) despre lume, le testeaz ă ca un om de știință și utilizeaz ă noțiuni
abstracte în gândirea sa. Copilul este capabil s ă rezolve o problem ă la nivel mental prin eva luarea sistemic ă
a mai multor propozi ții și, în acela și timp, s ă analizeze intercondi ționarea lor. Piaget considera c ă aceasta
este cea mai înaltă form ă de g ândire și sus ținea c ă, din acest moment, copilul își poate extinde
cuno ștințele, f ără a mai fi împiedicat de egocentrism sau de alte asemenea restric ții.