Teorii Privind Politicile Fiscale Si Monetaredocx

=== Teorii privind politicile fiscale si monetare ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FABBV

PROIECT POLITICI FISCALE ȘI BUGETARE

Coordonator:

Prof. univ. dr. Eva-Cristina PETRESCU

Student:

Capmare Alexandru-Laurian

grupa 1502

București

2015

TEMA PROIECTULUI :

„TEORII PRIVIND POLITICILE FISCALE ȘI MONETARE ”

CUPRINS

1. POLITICA FISCALĂ

1.1. Conceptul de politică fiscală

1.2. Instrumentele politicii fiscale

1.3. Elementele cheie ale construcției fiscale

1.4. Modelarea politicii fiscale

2. POLITICA MONETARĂ

2.1. Conceptul de politica monetara

2.2. Instrumentele politicii monetare

3. STUDIU DE CAZ. POLITICILE FISCALE ȘI MONETARE ÎN ȚĂRILE UE

3.1.POLITICA FISCALĂ ȘI MONETARĂ ÎN POLONIA

3.2.POLITICA FISCALĂ ȘI MONETARĂ ÎN CEHIA

3.3.POLITICA FISCALĂ ȘI MONETARĂ ÎN ROMÂNIA

4. BIBLIOGRAFIE

1.POLITICA FISCALĂ

1.1. Conceptul de politică fiscală

Politica fiscală desemnează concepția, măsurile și acțiunile statului privind impozitele și rolul lor în formarea venit bugetare și finanțarea cheltuielilor bugetare , tipurile de impozite , perceperea și folosirea lor ca instrument de stimulare a creșterii economice. Are la bază criteriul eficienței fiscale, adică necesitatea de randament cât mai mare.Trebuie să asigure mobilizarea unor venituri bugetare cât mai mari , în condițiile încurajării afacerilor economice, a investițiilor , concomitent cu promovarea echității în contribuția fiecăruia la venituri, cu asigurarea protecției sociale. 1)

      Trăsăturile politicii fiscale

– este o forma de interventie indirecta a statului în economie (este o politica de ajustare);

– este apanajul guvernului (prin intermediul, îndeosebi, a ministerului finantelor publice);

– este aplicabila pe piata bunurilor si serviciilor (asupra economiei reale);

– se refera cu precadere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne ;

– este relativ rigida: modificarea ei este dificila si lenta;

– este relativ eficace: aplicarea ei este asigurata prin forta legii;

– efectul aplicarii politicii fiscale este imediat;

– este strict si total reglementata juridic.

1.2. Instrumentele politicii fiscale

      Exista patru instrumente principale ale politicii fiscale:

a) impozite

b) taxe

c) alte prelevari obligatorii

d) cheltuieli guvernamentale

a) Tipologia impozitelor :

– impozite directe: subiectul impozitului coincide cu destinatarul impozitului

– ex: impozitul pe venitul global, impozitul pe profit

– impozite indirecte: subiectul impozitului difera de destinatarul impozitului

– ex.: TVA, taxele vamale, accizele

b)      Taxele sunt prelevari obligatorii care implica o contraprestatie subechivalenta
din partea statului;

c)      Alte prelevari obligatorii sunt prelevari realizate din rezultatele financiare nete ale societatilor comerciale cu capital integral de stat (proprietatea privata a statului);

d)      Cheltuielile guvernamentale reprezintă sume monetare utilizate pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii, cu titlu gratuit (bunuri publice)

Tipologia cheltuielilor guvernamentale:

– cumparari (achizitii) guvernamentale

– investitii guvernamentale

– subventii (ajutoare) guvernamentale

– transferuri

Politica bugetară desemnează concepția și acțiunile statului privind veniturile și cheltuielile bugetare , căile și mijloacele de mobilizare a ăncasărilor , tipurile și dimensiunile cheltuielilor prin care se poate interveni direct împotriva șocurilor și instabilității , pentru relansare economică . Se concretizează în bugetul general general consolidat. Are la bază reglementări legale prin care se stabilesc sursele de venituri destinați utilizării lor pe obiective de cheltuieli , reglementări ale exercițiului financiar. 2)

Politica fiscală joacă un rol ăn cadrul politicilor aplicate de guvern pentru realizarea principalelor obiective mavroeconomice(un nivel crescut de ocupare a fortei de muncă, o rată de creștere economică, stabilitatea prețurilor , echilibrul balanței de plăți externe.

„Intervenția statului”pe piața financiară și economică poate fi decizivă în ce privește „calmarea derapajelor”. Măsurile de politică fiscală se adoptă cu privire la stabilirea categoriilor de impozite utilizate, la locul veniturilor ăn buget.

O politică fiscală modernă își va atesta necesitatea prin faptul că Guvernul modelează sistemul fiscal al statului în concordanță cu obiectivele și așteptarile sale, cu privire la atragerea resurselor necesare pentru a acoperi cheltuieli publice pentru a orienta corect mecanismele pieței , a redistribui Produsul Intern Brut . 3)

1.3. Elementele cheie ale construcției fiscale

Elementele cheie sunt centrate pe :

Menținerea unei politici fiscale stimulative, stabil fiscală fără precedent , caracterizată de întreținere din principalele impozite și neintroducerea de noi taxe și fără creșterea celor existente;

Atentă orientare de fonduri de la buget pentru acele sectoare care sunt prioritare și care respectă creșterea eficienței din fonduri publice : educație, sănătate, asistență socială , inovare, agricultură, infrastructură;

Consolidarea unor condiții pentru funcționarea și absorbția instrumentelor structurale, resursă de care România va beneficia ca parte a UE. 3)

1.4. Modelarea politicii fiscale

Prin macrostabilizare se întelege restabilirea egalitatii dintre cererea agregata si oferta agregata, dupa aparitia unei perturbatii în acest sens :

– macrostabilizarea prin politica fiscala se obtine prin folosirea instrumentelor
fiscale în scopul restabilirii egalitatii mentionate

      Pot aparea doua perturbatii majore în economie

– somajul: PIB efectiv este mai mic decât PIB potential

– inflatia: PIB efectiv este mai mare decât PIB potential

      Pentru restabilirea echilibrului macroeconomic, pot fi folosite:

– variatia veniturilor bugetare (prin intermediul impozitarii)

– variatia cheltuielilor bugetare

      Politica fiscala are drept obiectiv esential asigurarea si mentinerea echilibrului macroeconomic pe piata bunurilor si serviciilor (economia reala)

Fig. 1. Evoluția inflației

Politica fiscală expansionistă a unui stat se referă la reducerea taxelor și a impozitelor la nivel național, pentru stimularea economiei.

Aceasta politica se folosește în special în timpul perioadelor de recesiune, pentru a ajuta economia să se redreseze.

1)Dobrotă Niță (coordonator) , „Dicționar de economie ” Ed. Economică , pag.354, 356

2) Stoian Andreea , „Conținutul și rolul politicilor fiscale și bugetare”-curs

3)Alina Georgiana Holt , „Politica fiscală –instrument de realizare a echilibrului economic și social” , Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Tg. Jiu , Seria Economie,nr. 3, 2009

2. POLITICA MONETARĂ

2.1. Conceptul de politica monetara

Prin politica monetară se întelege ansamblul masurilor initiate si implementate de banca centrala, în scopul realizarii si mentinerii echilibrului macroeconomic în economia simbolica.

      Trasaturile politicii monetare:

– este o forma de interventie indirecta a statului în economie (este o politica de
ajustare);

– este apanajul bancii centrale;

– este aplicabila pe piata monetara (asupra economiei simbolice);

– se refera cu precadere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne ;

– este relativ flexibila: modificarea politicii monetare se realizeaza cu usurinta si
în termen scurt;

– eficacitatea politicii monetare este incerta;

– efectul politicii monetare nu este imediat.

2.2. Instrumentele politicii monetare

      Principalele instrumente de politica monetara sunt:

– rata rezervelor legale minime obligatorii

– rata de rescont

– restrictionarea creditului bancar

– operatiunile open-market

– sterilizarea

– seniorajul

– operatiunile cvasi-fiscale

– persuasiunea morala

Rata rezervelor legale minime obligatorii

– concept: ponderea pe care, din totalul depozitelor detinute, bancile comerciale trebuie sa o depuna, la banca centrala, într-un cont propriu, intangibil

– scop: controlul masei monetare din economie, în vederea gestionarii fenomenului inflationist

Rata de rescont –

– concept: rata de retentie, de catre banca centrala, din valoarea titlurilor de credit pe care băncile comerciale le resconteaza la banca centrală

– rescontare: scontarea, de catre bancile comerciale, catre banca centrala, a titlurilor de credit detinute prin scontare (este o forma de refinantare directa a bancilor comerciale)

– scop: exercitarea unei influente indirecte asupra marimii si dinamicii ratei dobânzii bancare

– mecanism:

Figura 2. Scontarea si rescontarea titlurilor de credit

Restrictionarea creditului bancar

– concept: limitarea superioara (plafonarea), prin masuri administrative, a excedentului de rezerva care poate fi acordat sub forma de credite

– scop: controlul masei monetare injectate în economie prin credit bancar

– mecanism: banca centrala stabileste un coeficient care se va aplica la masa creditului bancar acordata în anul precedent (subunitar: daca se doreste micsorarea creditului acordat în anul curent; supraunitar: daca se doreste majorarea creditului)

Operatiunile open-market

– concept: vânzarea sau cumpararea, de catre banca centrala a titlurilor de stat existente la banci sau la populatie

– scop: modificarea excedentului de rezerva al bancilor comerciale si, ca urmare, modificarea masei monetare injectate în economie prin credit

– mecanism: a) vânzarea titlurilor de stat reduce disponibilitatile bancilor (chiar daca se vinde non-bancilor – ex., populatiei – în final cecurile sunt onorate tot de catre banci)

b) cumpararea titlurilor de stat mareste disponibilitatile bancilor (chiar daca se cumpara de la non-banci – ex., de la populatie – în final cecurile sunt onorate tot catre banci)

Sterilizarea (contracararea)

– concept: separarea circuitelor monetare externe (valutare) de masa monetara interna

– scop: mentinerea neschimbata a bazei monetare si, ca urmare, prin intermediul multiplicatorului monetar, a masei monetare din economie

– mecanism: acelasi ca si în cazul operatiunilor open-market

– ex.: banca centrala vinde valuta pe piata valutara pentru a sustine cursul de schimb; ca urmare scade rezerva valutara deci scade baza monetara; atunci trebuie sa cumpere titluri de stat pentru a reface baza monetara

Seniorajul

– concept: cresterea bazei monetare reale

– scop: finantarea deficitului bugetar (prin monetizarea datoriei publice)

– mecanism: împrumutul direct, de catre Trezorerie (casieria guvernului) de la banca centrala, ceea ce înseamna creare de baza monetara suplimentara

– efect: apare fenomenul de impozitare a inflatiei, prin deteriorarea valorii activelor financiare detinute de banci si non-banci

Operatiunile cvasi-fiscale

– concept: operatiuni de politica monetara ale caror efecte pot fi, în principiu, dublate de masuri fiscale explicite (taxe, subsidii, cheltuieli directe etc.)

– tipologie: – credite subventionate

– manipularea rezervelor legale

– cursuri valutare multiple (paralele)

– garantii împotriva riscului valutar

– interventii financiare la bancile aflate în dificultate

– operatiuni de sterilizare

Persuasiunea morala

– concept: diligente facute de catre banca centrala catre bancile comerciale, în forma orala sau scrisa, dar neimperative, cu privire la comportamentul monetar al acestora

– scop: determinarea bancilor comerciale de a actiona în directia de politica monetara prescrisa de banca centrala

– efect: edificarea unui comportament de conformare voluntara, a bancilor comerciale si a celorlalte institutii financiare, la politica monetara a bancii centrale

STUDIU DE CAZ. POLITICILE FISCALE ȘI MONETARE ÎN ȚĂRILE UE

Suveranitatea fiscală se numără printer drepturile suverane fundamentale ale statelor membre ale UE care au conferit Uniunii Europene doar competențe limitate. Procesul de elaborare a normelor UE în domeniul fiscal este orientat spre funcționarea lipsită de impedimente a pieței unice , armonizarea normelor privind impozitarea indirectă a debutat într-o etapă mai timpurie …. În parallel cu aceste eforturi, UE își intensifică lupta împotriva evaziunii și a fraudei fiscal , care constituie o amenințare la adresa concurenței loiale și din cauza unui deficit bugetar major. În conformitate cu tratatul , măsurile trebuie adoptate de statele membre cu unanimitate. 4)

POLITICA FISCALĂ ȘI MONETARĂ ÎN POLONIA

Polonia a fost zguduită încă de la început de un puternic fenomen inflaționist(1096% în 1990). Programul orientat în direcția asigurării stabilității prețurilor se baza pe stabilitatea a 4 ancore :

două ancore nominale , reprezentate de cursul fix valutar și de nivelul salariului din economie ;

două ancore de natură monetară : rata dobânzii și controlul expansiunee ofertei de monedă .

În privința regimului cursului valutar s-a pornit cu o depreciere bruscă a cursului urmând ca acesta să fie menținut constant .Rata de depreciere a zlotului a fost întotdeauna mai joasă decât nivelul indicelui prețurilor de producție. În 1995 Banca Națională a Poloniei modifică regimul valutar , adaptând “crawling band-ul”. Cursul aferent operatiunilor curente se determină liber pe piață . Banca Națională a Poloniei având obligația de a intervene pe parcursul zilei de tranzacționare , în scopul menținerii acestuia în interiorul benzii de 7% în jurul cursului de paritate. Din 1998 banda de fluctuație a fost extinsă la 15%. Începând cu 1998 monedele ce au rămas în coș sunt EURO și USD.

Utilizarea nivelului salariului din economie , ca pârghe de asigurare a stabilității prețurilor din economie s-a arătat ineficientă , deoarece s-a impus alinierea salariilor la nivelul prețurilor din economie. 5)

5) Ionela Costică, “Politica monetară ”

6) Ionela Costică Banca Natională a Poloniei . Consiliul de Politică Monetară . Medium-term strategy of monetary policy (1999-2003) , Varșovia, 1998

Evoluția principalilor indicatori ai Poloniei în perioada 2010-2014 

Sursa: European Commission, „European Economic Forecast Spring 2013”, European Economy 2/2013, 9 mai 2013, Brussels, * Unicredit, CEE Quarterly, martie 2013.

Fig 1.Evoluția ritmului mediu anual de creștere economică, a consumului privat și a consumului public, în Polonia, în perioada 2010-2014

Sursă date: European Commission, „European Economic Forecast Spring 2013”, Brussels

Fig 1.Evoluția ratei șomajului, a ratei inflației și a deficitului bugetar ca % din PIB, în Polonia 

Sursă date: European Commission, „European Economic Forecast Spring 2013”, Brussels

POLITICA FISCALĂ ȘI MONETARĂ ÎN CEHIA

Republica Cehă și-a orientat politica monetară în asigurarea unui puternic proces de dezinflație , în condițiile asigurării echilibrului extern.

Alegerea cursului valutar ca ancoră antiinflaționista a impus pentru început o devalorizare a acestuia astfel încât procesul de liberalizare a prețurilor din plan intern să nu mai genereze noi tensiuni la nivelul cursului valutar.Până în 1996 s-a luat decizia lărgimii benzii de fluctuație a cursului până la 7,5%.

Strategia de politică monetară a avut 3 etape:

prima strategie a impus îmbinarea politicii monetare bazate pe controlul cursului valutar prin menținerea nivelului fix al acestuia;

în etapa a doua , în 1997, Banca Națională a Cehiei a avut în vedere doar ancora monetară;

schimbarea direcției de acțiune prin țintirea inflației. 7)

Evoluția inflației

Sursă : Banca Națională Cehă , Strategie de dezvoltare

Cele mai frecvente operațiuni de piață efectuate de Banca Națională a Cehiei pot fi structurate astfel:

operațiuni repo Banca Centrală acceptă lichiditatea excedentară din economie în schimbul transferării către băncile din sistem a titlurilor financiare eligibile(durata operațiunii de 14 zile);

instrumente monetare suplimentare (operații repo cu scadență pe 3 luni). 7)

7) “Politica monetară –factor active al tranziției în țările central și est europene”

POLITICA FISCALĂ ȘI MONETARĂ ÎN ROMÂNIA

România se află pe poziția a 4-a în lume și pe primul loc în UE în funcție de numărul taxelor pe care o companie trebuie să le plătească într-un an , cu 96 de impozite , nivel de peste două ori mai mare decât cele din alte state europene, precum Polonia și Cehia , portivit raportului “Paying Taxes 2008” , realizat de compania de consultanță și audit Price Waterhouse Coopers și Banca Mondială care a analizat 178 de țări . În ultimii ani România a înregistrat o reducere a inflației ….14%(2004), 5%(2007)…

Cresterea inflatiei trebuie combătută vehement. Întreaga economie beneficiază de un nivel scăzut și stabil al inflației ; în special pensionarii și salariații cu venituri mici sunt cei mai vulnerabili la creșterea prețurilor.Banca Națională a României a lansat deja o primă linie de atac prin creșterea ratelor dobânzilor.

Politica dobânzilor nu poate merge prea departe. Deoarece operațiunile privind contul de capital reacționează rapid la creșterea diferențialului între ratele dobânzilor interne și externe.

Se impun acțiuni coordonate pe ambele planuri : fiscal și monetar.În particular, în România, politica fiscal joacă un rol foarte important , deoarece controlează în mod direct circa 40% din cheltuielile întregii economii. Dacă BNR este lăsată să lupte singură împotriva inflației , vor rezulta rate ale dobânzilor mult mai mari , care vor afecta ponderea investiliilor in PIB și astfel perspectivele de creștere. De aceea politicile adecvate de reacție ale BNR , care pot include noi creșteri ale ratelor dobânzilor trebuie să fie sprijinite de o politică fiscal restrictivă , precum și de o politică salarială în sectorul public prudent , ambele cu scopul de a reduce inflația și a determina creșterea economică. 8)

În România ultimilor ani , politicile monetare și fiscal nu au intrat în conflict. Ca urmare, atât inflația cât și ratele dobânzilor pe termen lung au fost reduse , în timp ce formarea de capital ca pondere în PIB au crescut.

Menținerea unui mediu economic favorabil este cheia unei creșteri economice robust, de lungă durată , care va conduce astfel la convergența veniturilor către nivelul Europei de Vest. În condițiile în care ratele reale ale dobânzilor cresc , ne așteptăm la o reducere a investițiilor reale . Chiar dacă pe termen scurt economia ar continua să crească puternic, efectele reducerii investițiilor se vor resimți prin diminuarea cresterii economice în viitor. Intrările de capital rezultate din creșterea diferențialului dobânzilor se vor reflecta în aprecierea leului.

Diferențialul ratelor dobânzilor va stimula preferința pentru împrumuturi în valută , iar băncile vor onora această preferință , deoarece au acces la finanțări externe.Creșterea ponderii activelor bancare în valută peste nivelul actual , fără o acoperire adecvată a riscului valutar al împrumutaților va face ca băncile să fie mai vulnerabile la fluctuațiile cursului valutar.

Politicile fiscale expansioniste vor impulsiona cererea , iar banca centrală , care întâmpină deja dificultăți în reducerea inflației, va trebui să anihileze și acest stimul suplimentar. 8)

BNR pare să fi semnalat finalul ciclului de relaxare a politicii monetare prin dobândă, în luna martie 2014, atunci când a redus rata de dobândă la 2% pe an. În mod normal, BNR ar fi putut trece la relaxarea politicii monetare prin reducerea rezervelor minime obligatorii, aflate la nivelul de 10 % pe an pentru rezervele în lei (și bonificate cu 0,24% pe an), și la 14% pentru valută (și bonificate cu 0,24% pe an pentru Euro și 0,09% pentru dolari).

Guvernul a anunțat o ,,relaxare” a politicii fiscale (reducerea TVA pentru alimente și servicii alimentare de la 24% la 9% începând cu 1 iunie 2015) și reducerea TVA de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016. O astfel de politică fiscal va avea 2 efecte: creșterea semnificativă a deficitului bugetar (gol de venituri) și o sumă mai mare de lei în piață. Într-un mix optim de politici economice, BNR ar trebui să întărească politica monetară. 9)Pe de altă parte, domnul Isărescu spunea că inclusiv BNR are porția ei de teme  în ceea ce privește aderarea la zona Euro (printre care reducerea rezervelor minime obligatorii).

Banca Națională a României va reduce rezervele minime obligatorii (probabil la valută, dar nu exclud ca opțiunea să fie și pentru lei);

BIBLIOGRAFIE

Baker , M., Marketing, Ed. Societatea Știință și Tehnică SA, București, 1997

Romania

Rata șomajului –Romania

Rata inflatiei INSTITUTUL nATIONAL DE STATISTICA

Deficitul bugetar al României a fost anul trecut de 3% din PIB (17,423 miliarde lei), în scădere față de 5,6% din PIB în 2011 (30,901 miliarde lei)

Informațiile publicate de ECONOMICA.net pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. http://www.economica.net/tag/evolutie-deficit-bugetar-romania_114220#ixzz3sFknjbPR

CEHIA

În prima jumătate a anului 2012, veniturile reale disponibile s-au diminuat ca urmare a ritmului foarte scăzut de creștere a salariilor, pe fondul unor presiuni inflaționiste puternice, alimentate de creșterea TVA de la 10% la 14%. Acest fapt a condus la un declin foarte puternic al consumului privat, de -3,3% în 2012, comparativ cu 0,7% în 2011, dar și pe ansamblul cererii interne (-2,3% în 2012, față de -0,4% în 2011).

În acest context, pe fondul înrăutățirii situației de pe piața muncii, experții comunitari apreciază că este posibil ca această tendință de evoluție nefavorabilă a cererii interne să se mențină și în 2013 (fiind previzionat un ritm de creștere de 0,1%), o ușoară redresare fiind posibilă abia în 2014 (1,2%). În acest context, trebuie menționat, însă, că aceste previziuni nu iau în calcul noile măsuri de redresare fiscală, preconizate de către Parlament în 2013, care este de așteptat că “vor pune și mai multă presiune” asupra consumului. De asemenea, scăderea investițiilor productive (-1,7% în 2012, comparativ cu -0,7% în 2011) a avut un efect  negativ asupra creșterii economice în 2012.

Scăderea „dramatică” a investițiilor private în sectorul construcțiilor, petrecută în prima jumătate  a anului 2012, coroborată cu „tăierea” investițiilor publice, ca parte a programului de austeritate, constituie, de asemenea, factori care impietează asupra ritmului creșterii economice în ansamblul său, existând însă, potrivit previziunilor specialiștilor comunitari, posibilitatea unei redresări a activității investiționale la orizontul anilor 2013 – 2014.

Problemele cu care s-au confruntat în 2012 principalii parteneri comerciali ai Republicii Cehe, au determinat scăderea relativă a ritmului exporturilor sale la numai 3,9% (față de 9,4% în 2011), chiar și pe fondul câștigării unor importante cote de piață în țările ne-membre UE. În 2013, potrivit previziunilor experților comunitari, exporturile se vor menține la un ritm de creștere scăzut, tot de numai 3,9%, situat sub nivelurile înregistrate în „perioada pre-criză”, în condițiile în care fluxurile de ISD [2] orientate către export au înregistrat o diminuare semnificativă. O posibilă redresare a exporturilor este previzionată în 2014, când se preconizează că ar putea atinge un ritm de 6,2%. Ritmul de creștere a importurilor este de așteptat, să cunoască o redresare, fiind previzionat la 3,4% în 2013 și respectiv 5,6% în 2014 (față de 1,1% în 2012), dar se va menține sub valorile înregistrate în 2010 și 2011, pe fondul decelerării cererii interne și capacității scăzute de consum la nivel național.

Potrivit datelor furnizate de Comisia Europeană, în 2012, rata inflației a înregistrat un nivel relativ ridicat, de 3,6%, previziunile specialiștilor comunitari indicând că va scădea atât în 2013 (1,1%), cât și în 2014 (1,1%). Nivelul ridicat al inflației înregistrat în 2012 s-a datorat creșterii TVA, măririi prețurilor la energie și produse alimentare, cât și tendințelor de creștere a chiriilor.

Până în 2012, piața muncii din Republica Cehă a fost „scutită de șocurile recesiunii”, datorită, în principal, politicii prudente a companiilor din sectorul privat, care au redus programul de lucru, ca soluție alternativă la concedieri, menținând șomajul la un nivel scăzut. Cu toate acestea, potrivit prognozelor comunitare, rata șomajului  va atinge un „moment de vârf” în 2013, fiind prognozat un nivel de 7,3% (comparativ cu 7,0% în 2012), pe fondul scăderii numărului de contracte angajări pe durată nedeterminată

II. Persistența problemei deficitului bugetar

Deficitul bugetar ridicat a constituit o problemă constantă a economiei Republicii Cehe, atât în perioada de pre-aderare, cât și după aderarea la UE. După ce autoritățile cehe reușiseră o reducere a acestuia în 2011 (3,3% din PIB), datorată în mare măsură scăderii semnificative a investițiilor publice, în 2012, deficitul bugetar a crescut, ajungând la -3,5% din PIB, peste limita admisă de Pactul de Stabilitate și Creștere Economică (care „plafona” acest deficit la 3% din PIB). Această deteriorare a finanțelor publice reflectă înrăutățirea condițiilor macro-economice în ansamblul lor, scăderea veniturilor bugetare fiind determinată, în mare parte, de încasările sub așteptări din TVA și alte taxe, produse pe fondul consumului privat diminuat.

În 2013, experții comunitari apreciază că, deși este posibilă o foarte „ușoară” îmbunătățire a climatului economic, deficitul bugetar va stagna, peste limita admisă, fiind prognozat la 3,4% din PIB. Prognoza autorităților comunitare ia în calcul faptul că, în timp ce proiectul de buget al autorităților cehe prevede, pentru 2013, realizarea de economii bugetare de 1,4% din PIB, în special ca urmare a „înghețării” salariilor din sectorul bugetar, dar și a reducerii consumului și investițiilor publice, estimările naționale iau în calcul doar cheltuielile bugetare cuantificabile, noile măsuri de reechilibrare bugetară, cum ar fi creșterea TVA la un nivel de 17% și indexarea foarte redusă a pensiilor, care sunt în prezent în dezbaterea Parlamentului, nefiind incluse. Noile măsuri de consolidare bugetară și fiscală includ, de asemenea o creșterea a accizelor, dar și a venitului personal impozabil.

În acest context, trebuie menționat faptul că previziunile bugetare ale autorităților comunitare nu iau în calcul nici scăderea preconizată a veniturilor bugetare cehe care ar putea avea loc ca urmare a introducerii Pilonului de Pensii Privat Total (estimat la 0,2% din PIB), a cărui lansare în 2013 se află deocamdată sub semnul incertitudinii.

III. Cvasi – stagnare economică în 2013, relansare fragilă în 2014

Previziunile experților comunitari privind evoluția PIB în 2013 și 2014 indică o ușoară redresare a ritmului acestuia la 0,8% și respectiv 2,0%, pe fondul  unei anticipate creșteri a cererii interne și a exporturilor. De altfel, experții OCDE apreciază și ei că o redresare a economiei Republicii Cehe este posibilă, aceștia estimând același ritm de creștere a PIB pentru 2013 (respectiv 0,8%), fiind însă mai optimiști, comparativ cu previziunile Comisiei Europene, și estimând că acesta ar putea ajunge la 2,4% în 2014 [3].

Situația fiscal-bugetară a Republicii Cehe va rămâne „fragilă” și în 2013, fiind necesare măsuri de consolidare, pentru ca repercusiunile asupra economiei naționale în ansamblul său să nu fie „severe”. Măsurile de consolidare bugetară pentru perioada 2013 – 2014 sunt supuse, însă, unor riscuri majore: primul este legat de posibilitatea adoptării legii care acordă compensații financiare bisericilor (al cărei impact estimat ar însemna o creștere cu 1,5 puncte procentuale a deficitului bugetar), iar cel de-al doilea este legat de problemele la nivelul administrației publice și al absorbției fondurilor europene, în condițiile in care este posibil ca finanțarea proiectelor europene din surse interne să nu fie în întregime rambursată.

AUTOR: Dr. Andreea DRĂGOI

Republica Cehă-recesiune în 2012,cvasi-stagnare economic în 2013-Institutul de Economie Mondială

Evoluția principalilor indicatori macroeconomici ai Republicii Cehe în perioada 2009 – 2014

Sursa: European Commission – Autumn Forecast – 2012 – 2014: sailing through rough waters, 7 November 2012, Brussels.

TEMA PROIECTULUI

“TEORII PRIVIND POLITICILE FISCALE ȘI MONETARE ”

Student : CAPMARE ALEXANDRU LAURIAN

grupa :

POLONIA

BIBLIOGRAFIE

“pOLONOA-oncetinirea ritmului cresterii in 2012-2013 ,usoara relansare in 2014”

Dr. Alina Ligia DUMITRESCU

INSTITUTUL DE eCONOMIE mONDIALA