Teorii ALE Cresterii Economice

TEORII ALE CRESTERII ECONOMICE

CUPRINS PROVIZORIU:

Introducere

Motivatie

CAPITOLUL 2 Abordari ale notiunii de cresterea economica

2.1 Delimitare conceptuala

2.2. Tipuri de crestere economica

2.3 Indicatorii cresterii economice

2.4 Masurarea cresterii economice

Capitolul 3 Factorii care influneteaza cresterea economica

3.1 Investitiile

3.1.1 Tipuri de investitii

3.1.2 Fonduri de investitii din Romania

Investitii straine directe in Romania

Somajul

Somajul in Romania

3.3 Inflatia

3.3.1 Evolutia inflatiei in Romania si cauzele acesteia

3.4 Taxe si impozite

Capitolul 4 Teorii ale cresterii economice

4.1 Teorii clasice

4.2 Teoria keynesista si postkeynesista

4.3 Teoria neoclasica

4.4 Noua teorie a cresterii

4.5 Teorii privind rolul institutiilor

Capitolul 5 Analiza cresterii economice in Romania

5.1 Economia reala

5.2 Politica monetara

CAPITOLUL 6 CONCLUZII

ANEXE SI BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Motto: „Creșterea economică este o metodă de a mari standardele de viață mult mai puternică decat înlăturarea decalajelor recesioniste, a șomajului structural sau a ineficienței alocative, deoarece creșterea poate continua pentru o perioadă indefinită.”

Richard Lipsey

O problemă care îi fascinează și în același timp dă bătăi de cap psihologilor, dar și managerilor din organizații este dată de întrebarea „de ce sunt oamenii motivați să facă ceva?”. A încerca construirea unei liste de motive pentru care oamenii se angajează în diferite acțiuni este dificilă, dar putem încerca să enumerăm câteva: dorința intrinsecă de a obține ceva, comparația socială, presiunea socială, aspirațiile personale, probabilitatea de obține succese, obișnuința, creșterea stimei de sine, etc. (Warr apud Furnham, 1997).

Tabloul economic in ziua de azi este plin de lumini si umbre. Unele personae afirma faptul ca este in crestere, altele afirma faptul ca este in scadere, variaza de la cald la rece.

Un standard de viață superior nu poate fi obținut decât printr-o producție superioară de bunuri și servicii. Creșterea economică constă tocmai în sporirea rezultatelor activității economice la nivel macroeconomice. Creșterea economică se exprimă prin ritmul de creștere a indicatorilor macroeconomici (PIB, PNB, VN). Frecvent, variația acestor indicatori este corelată cu evoluția demografică.

În elaborarea acestei lucrări, am pornit de la premisa că, creșterea economică, în fond, este problema-cheie a vieții tuturor popoarelor și țărilor, însă un progres economic nu poate fi calificat ca o creștere, dacă nu este însoțit de un progres spiritual și social general.

CAPITOLUL 2 Abordari ale notiunii de cresterea economica

Cresterea economica reprezinta procesul de sporire a rezultatelor economice, determinate în conditiile combinarii rationale a factorilor de productie, care se concretizeaza în cresterea PNB si VN pe ansamblu si pe locuitor.

Raportul dintre cresterea economica si dezvoltarea economica este ca de la parte la întreg.

Tipuri ale cresterii economice: zero; pozitiva; negativa; extensiva; intensiva; intermediara.

Definirea dezvoltarii economice

Dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformari cantitative, structurale si calitative, atât în economie, cât si în cercetarea stiintifica si tehnologiile de fabricatie etc.

Conceptul de dezvoltare durabila presupune o asemenea dezvoltare a economiei care sa fie compatibila cu mediul natural si care sa asigure satisfacerea trebuintelor de viata ale oamenilor în conditiile în care sa nu fie afectate posibilitatile de viata ale generatiilor viitoare. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un optim de interactiune a 4 sisteme: economic, uman, ambiental si tehnologic, într-un proces de functionare dinamic.

2.1DELIMITARE CONCEPTUALA

Termenul de crestere economica a patruns in limbajul economistilor cu aproximativ doua secole in urma, in contextul Revolutiei Industriale care a favorizat sporirea spectaculoasa a randamentelor factorilor de productie , concretizata in marirea substantiala a productiei, cu mult peste nivelurile anterioare. In acea perioada, cresterea economica se asocia cu sporirea productiei la nivelul firmelor (microeconomiei).

Conceptul de crestere economica sa impus in arsenalul categorial al stiintei economice mai tarziu, odata cu constituirea teoriei cresterii economice, in anii '30 ai secolului XX, atunci cand perturbatiile ce au avut loc in economia mai multor tari au demonstrat capacitatea scazuta a aspectelor microeconomice in analiza faptelor impunand abordarea fenomenului economic din perspectiva macroeconomica.

Cresterea economica – procesul global ce exprima evolutia ascendenta a unor marimi economice agregate, in cadrul unui orizont de timp, la nivel national sau international, cu efecte favorabile in planul vietii economice si sociale.

In sens restrins, cresterea economica exprima marimea reala intr-o anumita perioada de timp, a unui indicator economic agregat, cum ar fi P.I.B., per total sau pe locuitor, intr-un anumit spatiu economic.

In sens larg, cresterea economica este forma sub care se manifesta ansamblul transformarilor cantitative, structurale si calitative ce se produc in cadrul vietii economice, intr-o perioada indelungata imprimand indicatorilor agregati o tendinta ascendenta. Din acest punct de vedere, cresterea economica nu se diferentiaza de dezvoltarea economica.

Cresterea economica este un fenomen complex pe termen lung, un fenomen supus unor constrageri precum: cresterea excesiva a populatiei; resursele limitate; infrastructura inadecvata; utilizarea ineficienta a resurselor; modele institutionale si culturale care ingreuneaza dezvoltarea.

2.2 Tipuri de crestere economica

În funcție de contribuțiile relative ale factorilor de producție la sporul producției și al venitului național, prin laturile lor cantitative și calitative pot exista două tipuri principale de creștere economică: extensivă și intensivă.

Creșterea economică extensivă se caracterizează prin contribuția preponderentă a laturilor cantitative ale factorilor direcți la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic. Acest tip de creștere este specific economiilor aflate în perioade de acumulări susținute, bazate pe efort investițional ridicat, orientat preponderent către creșterea capacității de producție în anumite ramuri.

Creșterea economică intensivă presupune o contribuție preponderentă a laturilor calitative ale factorilor la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic. Creșterea intensivă este specifică țărilor avansate economic, care au structuri tehnologice și economice capabile nu numai să absoarbă progresul tehnic, ci și să-l genereze permanent. Autoaccelerarea continuă prin crearea surselor ce creștere a eficienței în interiorul sistemului permite o creștere practic nelimitată a eficienței economice.

2.3 INDICATORII CRESTERII ECONOMICE

Ce sunt indicatorii economici?
Indicatorii economici sunt fragmente ale datelor financiare si economice publicate cu regularitate de catre agentiile guvernamentale si de catre sectorul privat. Aceste statistici sunt folosite de observatorii pietei pentru a monitoriza pulsul economiei – prin urmare, nu este de mirare ca sunt urmariti cu mare atentie de toti participantii la pietele financiare.

Avand atatia participanti constransi sa reactioneze la aceleasi informatii, indicatorii economici pot genera volume si miscari de pret ample. Chiar daca va inchipuiti ca aveti nevoie de cunostinte economice aprofundate pentru analiza acestor indicatori, tot ceea ce trebuie sa faceti este sa retineti cateva reguli orientative pentru a lua deciziile de tranzactionare.

Principalii indicatori economici

Produsul intern brut
Suma tuturor bunurilor si serviciilor produse in tara de companii nationale sau starine. Produsul intern brut indica ritmul in care se dezvolta economia unei tari (sau se contracta) si este considerat cel mai cuprinzator indicator al ofertei si cresterii economice.

Pentru Romania putem spune ca anul 2015 a inceput promitator, deoarece comparative cu trimestrul IV 2014, produsul intern brut in trimestrul I 2015 a fost, in termeni reali, mai mare cu 1,6%.

Fata de acelasi trimestru din anul 2014, Produsul intern brut a inregistrat o crestere cu 4,3 % pe seria bruta si cu 4,2 % pe seria ajustarilor sezonier.

Evolutia Produsului intern brut trimestrial in perioada 2013-2015, calculate ca serie bruta si serie ajustata sezonier este prezentata in tabelul ce urmeaza.

Produsul intern brut – date ajustare sezonier – estimat pentru trimestrul I 2015 a fost cu 174848,5 milioane lei preturi curente, in crestere – in termeni reali – cu 1,6 fata de trimestrul IV 2015 si cu 4,2 % fata de trimestrul I 2014.

Se poate observa foarte clar impactul facut de criza economica, in special asupra constructiilor care in anii ce au urmat a avut o scadere continua. Insa se pare ca incepand cu anul 2014 lucrurile au inceput sa revina pe un curs normal, ba chiar se pare ca in termeni reali datele din 2015 ne arata ca suntem pe un trend ascendent.

Produsul intern brut estimate pentru trimestrul I 2015 a fost de 139267,1 milioane lei preturi curente, in crestere cu 4,3 de trimestrul I 2014.

La cresterea PIB, in trimestrul I 2015 fata de trimestrul 2014, au contribuit toate ramurile economiei, contributii pozitive mai importante avand urmatoarele ramuri:

Comertul cu ridicata si cu amanuntul; repararea autovehiculelor so motocicletelor; transport si depozitare; hoteluri si restaurant (+1.0 %), cu o pondere de 17,8 % la formarea PIB si al carui volum de activitate s-a majorat cu 5,8 %.

Industria (0.9 %), cu o pondere de 21,1 % la formarea PIB si al carui volum de activitatea s-a majorat cu 4,2 %.

Informatiile si comunicatiile (+0.9%), cu o pondere mai redusa la formarea PIB (7.0 %), dar care au inregistrat o crestere semnificativa a volumului de activitate (13,2 %).

Impozitele nete pe produs (+0.4%), cu o pondere de 14,2% la formarea PIB si al caror volum de activitate s-a majorat cu 3,5%.

Din punct de vedere al utilizarii PIB, cresterea economica s-a datorat, in principal:

Cheltuielii pentru consum final al gospodariilor populatiei, al carei volum s-a majorat cu 4,9 % contribuind cu 3,3 % la cresterea PIB.

Formarii brute de capital fix, cu o contributie de +1,2 %, in consecinta a cresterii cu 8.0% a volumului sau.

Ca urmare a scaderii volumului cheltuielii pentru consum final al administratiilor publice (cu 1,0%) aceasta a avut o contributie negative la cresterea PIB, de -0.2 %.

O contributie negative la cresrterea PIB a avut exportul net (-1,3%), consecinta a cresterii cu 9,7 % a exporturilor de bunuri si servicii corelata cu o cresterea mai mare a volumui importurilor de bunuri si servicii, cu 12,6%. Este de remarcat insa, soldul pozitiv al balantei de plati.

Purchasing Managers Index (PMI) – Indicele Managerilor de achizitii

National Association of Purchasing Managers (NAPM), denumita acum Institute for Supply Management, publica lunar un indice compozit referitor la conditiile din sectorul manufacturier. Indicele include date referitoare la comenzile noi, productie, timpi de livrare, restante, stocuri, preturi, nivelul angajarii, comenzi de export si import. Este impartit in sub-indici pentru sectorul manufacturier si cel ne-manufacturier.

Producer Price Index (PPI) – Indicele preturilor la producator
Masoara modificarea medie a preturilor de vanzare cerute producatorilor interni din sectorul manufacturier, extractiv, agricol si al utilitatilor.
Cea mai des intalnita analiza la nivelul PPI este cea referitoare la bunuri finale, intermediare si primare.

Consumer Price Index (CPI)
Masoara nivelul mediu al preturilor de consum in mediul urban (care cuprinde 80% din populatia tarilor dezvoltate) pentru un cos prestabilit de bunuri si servicii. Surprinde modificariel de pret din peste 200 de categorii de produse.
CPI contine si diverse taxe asociate direct cu pretul anumitor bunuri si servicii.

Durable Goods – Bunurile i, productie, timpi de livrare, restante, stocuri, preturi, nivelul angajarii, comenzi de export si import. Este impartit in sub-indici pentru sectorul manufacturier si cel ne-manufacturier.

Producer Price Index (PPI) – Indicele preturilor la producator
Masoara modificarea medie a preturilor de vanzare cerute producatorilor interni din sectorul manufacturier, extractiv, agricol si al utilitatilor.
Cea mai des intalnita analiza la nivelul PPI este cea referitoare la bunuri finale, intermediare si primare.

Consumer Price Index (CPI)
Masoara nivelul mediu al preturilor de consum in mediul urban (care cuprinde 80% din populatia tarilor dezvoltate) pentru un cos prestabilit de bunuri si servicii. Surprinde modificariel de pret din peste 200 de categorii de produse.
CPI contine si diverse taxe asociate direct cu pretul anumitor bunuri si servicii.

Durable Goods – Bunurile de folosinta indelungata
Comenzile pentru bunuri de folosinta indelungata masoara comnezile noi de astfel de bunuri catre producatorii interni, cu livrare imediata sau viitoare. Bun durabil este produsul cu durata de viata mai mare de 3 ani.
Uneori, consumatorii si companiile amana cumpararea de bunuri durabile in perioadele economice dificile – de aceea, acest indicator surprinde foarte bine o anumita componenta a cererii de consum.

Employment Cost Index (ECI) – Costul cu forta de munca
Nivelul angajarii este o masura a numarului de locuri de munca la marile companii in peste 500 de industrii din toate cele 50 de state si 255 de zone metropolitane. ECI contorizeaza numarul angajatilor platiti cu norma intreaga sau part-time in companii si in sectorul guvernamental.

Housing Starts – Constructiile de case noi
Masoara numarul unitatilor rezidentiale la care s-a inceput constructia in fiecare luna. Inceperea constructiei se refera la excavarea pentru turnarea fundatiei unei locuinte.
Piata rezidentiala este unul dintre primele sectoare care reactioneaza la modificarile ratei dobanzii. Reactiile puternice ale numarului de santiere noi de locuinte la modificarile ratei dobanzii semnifica faptul ca aceasta se paropie de punctul de maxim sau de minim. Pentru analiza, concentrati-va pe modificarea procentuala a indicatorului fata de luna anterioara. Raportul se publica la mijlocul lunii urmatoare celei analizate.

2.4 Masurarea cresterii economice

Cresterea economica este un fenomen cantitativ care se poate masura. Prin crestere economica intelegem cresterea PNB real, crestere care se poate aprecia in doua moduri:

Prin crestere economica absoluta (CE)

CE = PNB r1 – PNB r0 sau CE = PNB r1/loc. – PNB r0/loc.

Prin crestere economica relative (ce) care se mai numeste rata PNB real calculate

ce = PNB r1/loc. / PNB r0/loc. sau ce = PNB r1/ PNB r0

Acesti indicatori pot fi modificati atat de volumul productiei, cat si de marimea preturilor:

Pentru a elimina influenta exercitata de modificarea preturilor se poate determina PNB in preturi constant; indicatorul obtinut poarta denumirea de deflator (deflator= PNB nominal / PNB real) si surprinde numai influenta modificarii volumului productiei.Aceasta este cresterea reala sau cresterea in volum.

Cresterea nominala (masurata prin PNB nominal) presupune utilizarea preturilor curente si se mai numeste crestere in valoare

Capitolul 3 Factorii care influneteaza cresterea economica

Totalitatea factorilor ce intervin in functionarea economiei nationale si care se manifesta prin rezultatele macroeconomice sunt implicati, direct sau mediat, in procesul cresterii economice.

Factori cu influenta nemijlocita, decisiva, sunt factorii de productie:

–          factorul uman (resursele de munca);

–          factorul material (resursele naturale si echipamentele de productie acumulate);

–          factorul informational tehnologic.

Factori cu actiune mediata:

–   cheltuielile de cercetare-dezvoltare;

–   politica financiara, monetara, bugetara si fiscala statale;

–   capacitatea de absorbtie a pietei interne;

–   schimburile internationale;

–   politica ecologica etc;

Fiecare factor al cresterii economice se abordeaza sub aspect tridimensional: cantitativ, calitativ si structural.

Dimensiunea cantitativa se refera la volumul global al resursei corespunzatoare fiecarui factor.

Dimensiunea calitativa se refera la randamentul utilizarii resurselor.

Dimensiunea structurala pondereaza contributiile de ordin cantitativ si calitativ in functie de proportiile in care se combina diferitele categorii de resurse si in care acestea se repartizeaza pe destinatii de utilizare (ramuri economice, grupe de produse din cadrul acestora).

In cazul fiecarui factor, exista o interactiune compensatoare intre latura cantitativa si cea calitativa, mediata de cea structurala. Deficitul cantitativ al unui factor, de exemplu, poate fi compensat printr-o imbunatatire a eficientei utilizarii lui.

Factorul uman intervine in procesul cresterii economice prin sporirea volumului muncii prestate la scara macroeconomica, precum si a calitatii acestui factor, exprimata sintetic prin productivitatea muncii.

Sub aspect cantitativ se concretizeaza in volumul de manopera prestata de populatia ocupata in cadrul timpului efectiv de munca. Exista doua opinii:

–      sporirea ratei ocuparii prin crearea de noi locuri de munca stimuleaza cresterea economica;

–      extinderea ocuparii este mai degraba o consecinta decat o premisa a cresterii economice.

Din punct de vedere calitativ, actiunea factorului uman in procesul cresterii economice se exprima prin calitatea acestuia, care este dependenta, in principal, de calificare si motivatia in munca, si prin productivitatea muncii, influentata si de inzestrarea tehnica a muncii.

Dimensiunea structurala se refera la structurile specifice ocuparii, respectiv pietei muncii. In fiecare sistem economic national exista o ierarhizare a sectoarelor, ramurilor sau grupelor de activitati, atat in functie de numarul personalului ocupat, cat si de productivitatea si calitatea specifice muncii in domeniul respectiv.

Factorul material este reprezentat de resursele naturale atrase in productie si de echipamentul de productie acumulat, care, prin combinarea si functionarea lor, devin capital real.

Dimensiunea cantitativa este reprezentata sub forma volumului de capital real in exploatare si a stocului de bunuri capital alocate pentru investitii intr-o perioada data (echipament de productie, materii prime, energie etc.).

Aceasta dimensiune are un caracter potential restrictiv care decurge din:

·     limitarea fondurilor de investitii, capacitatea de absorbtie a pietei, precum si criteriile tehnologice si economice de combinare a factorului material cu cel uman, din interesul intreprinzatorilor de a obtine economii de scara;

·     caracterul limitat al resurselor naturale;

·     uzura fizica a capitalului fix.

Dimensiunea calitativa este sintetizata prin productivitatea capitalului real. Nivelul potential al randamentului capitalului real depinde de caracteristicile tehnologiei care pun in valoare atat resursele materiale, cat si de caracteristicile factorului uman.

Dimensiunea structurala se refera la repartizarea pe ramuri si teritoriala a resurselor de capital real, mijlocita de piata bunurilor capital, la proportia categoriilor de capital fix si circulant.

Factorul informational-tehnologic in calitate de neofactor, are, in prezent, un rol decisiv in procesul cresterii economice. Informatia constituie o resursa economica activa, ce se concretizeaza printr-un mod specific de administrare si de utilizare in procesul economic.

3.1 Investitiile

Termenului sau mai bine spus procesului de a investi i s-au atribuit pana in acest moment o multitudine de definitii. Spre exemplu, una dintre definitii, prezinta investitiile drept achizitionarea unui activ in vederea producerii unui castig de capital la momentul vanzarii acestuia sau obtinerea unui venit constant, sau o combinatie a acestora. Investitiile presupun totodata alocarea de fonduri banesti sau capital unei intreprinderi, avand drept scop obtinerea de profit. Utilizarea banilor sau a capitalului prin intermediul unor vehicule, sau alocarea de timp si de efort, pentru obtinerea unui venit sau o crestere a capitalului, ori amandoua, reprezinta o alta modalitate de a descrie investitia. Asadar, definitiile sunt multiple, insa intelesul acestora este acelasi, si anume, alocarea de numerar sau capital in prezent cu scopul de a obtine in viitor un castig, indiferent daca este vorba de un venit constant in timp sau de un castig de capital obtinut la momentul revanzarii activului.

3.1.1 Tipuri de investitii

La momentul realizarii investitiei se achizitioneaza un activ a carui valoare se astepata sa creasca pentru a se obtine un profit, indiferent daca acesta este pe termen scurt sau pe o perioada mai extinsa. Alternativele de investitii sunt multiple, de la obiecte de arta la real estate. Insa, cand vine vorba de investitii, oamenii se gandesc la trei categorii, si anume: actiuni, obligatiuni si echivalente ale numerarului. O mare parte a investitiilor sunt realizate sub forma de actiuni, obligatiuni sau fonduri mutuale, valori mobiliare ce fac obiectul unor reglementari speciale ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Pentru a putea investi este necesara cunoasterea caracteristicilor instrumentelor financiare si ale activelor ce pot face obiectul strategiei de investitii.

Obligatiunile sunt titluri de credit emise de administratia publica centrala/locala, societati comerciale sau alte organizatii si institutii care garanteaza plata unui cupon (dobanda) si a sumei imprumutate. Aceste instrumente sunt clasificate drept valori mobiliare cu venit fix, avand la baza un imprumut contractat de un agent economic. Titlurile de creanta sunt emise pe termen lung, in unele cazuri acestea putand fi tranzactionate pe piata secundara (BVB) inainte de a fi rascumparate. Principalul motiv pentru care sunt achizitionate aceste instrumente financiare este dat de riscul redus pe care il prezinta, in cazul obligatiunilor emise de stat investitia fiind garantata.

In cazul in care se achizitioneaza actiuni, detinatorul obtine dreptul de proprietate asupra unei parti dintr-o companie. Aceste titluri dau dreprul la vot in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) si posibilitatea de obtinere a unei parti din profitul companiei sub forma de dividende. Aceste instrumente financiare prezinta un risc mai ridicat decat obligatiunile, datorita faptului ca prezinta o volatilitate mai ridicata. Exista doua modalitati de a castiga bani ca urmare a detinerii actiunilor (titluri de capital):

1.Dividende. In cazul in care companiile care au emis aceste titluri sunt profitabile, acestea pot alege sa distribuie profitul (o parte sau in totalitate) actionarilor ei platind dividende. Aceste dividende pot fi pastrate de catre actionari sub forma de numerar sau reinvestite in vederea obtinerii unor castiguri viitoare mai ridicate.

2.Castiguri de capital. Actiunile companiilor cotate la bursele de valori sunt cumparate si vandute pe parcursul sedintelor de tranzactionare, pretul acestora inregistrand fluctuatii continue. Cand pretul de pe piata este mai ridicat decat cel de la momentul achizitionarii, actiunile pot fi vandute rezultand un profit.

Pana acum au fost prezentate actiunile comune sau ordinare, insa societatile mai emit si actiuni preferentiale/privilegiate, care ofera dividende inainte actiunilor comune si nu dau dreptul la vot (sau dau un drept limitat) in cadrul AGA. In cazul lichidarii companiei cei care detin actiuni preferentiale isi exercita drepturile asupra activelor companiei inaintea detinatorilor de actiuni comune.

Fondurile mutuale reprezinta o modalitate de a investi in valori mobiliare, oferind unele avantaje comparativ cu investitia directa in actiuni si obligatiuni. Beneficiul adus de investitia in fonduri mutuale consta in diversificarea portofoliului de instrumente financiare detinute si in posibilitatea de a putea beneficia de un management profesionist al portofoliului de instrumente financiare. Fondurile deschise de investitii colecteaza fonduri banesti de la investitori si le plaseaza in actiuni, obligatiuni, instrumente ale pietei monetare si alte titluri, investitorii primind in schimbul fondurilor alocate unitati de fond.

Derivativele sunt instrumente a caror valoare depinde de pretul unui activ suport, care poate fi reprezentat de: actiuni, indici bursieri, marfuri, valute, rate de dobanda etc. Aceste instrumente financiare prezinta un risc ridicat si un randament superior celui ce se poate obtine prin achizitionarea de actiuni sau obligatiuni. Cele mai cunoscute tipuri de derivative sunt: contractele futures, contractele forward, contractele options si swap. Aceste instrumente sunt folosite in general pentru acoperirea riscurilor (hedging) aparute in urma detinerii unei pozitii pe piata spot, dar si in scop speculativ.

FOREX reprezinta cea mai mare si mai lichida piata din lume, tranzactionarea pe aceasta piata constand in cumpararea si vanzarea unei valute in mod simultan (de exemplu perechea EUR vs. USD).

Investitiile alternative reprezinta investitii de capital care nu sunt atribuibile claselor traditionale de active (actiuni, obligatiuni, instrumente ale pietei monetare). Aici pot fi incluse investitiile in real estate, commodities (marfuri), fonduri speculative etc.

3.1.2 Fonduri de investitii din Romania

1. Fondul Roman pentru Eficienta Energiei

Fondul Roman pentru Eficienta Energiei finanteaza in conditii comerciale companiile din sectorul industrial si alti consumatori de energie pentru a le facilita adoptarea si folosirea tehnologiilor de utilizare eficienta a energiei. Aceasta poate indrepta economia catre o scadere a intensitatii energiei si a emisiilor de gaze poluante sau cu efect de sera.

Principalele caracteristici ale Fondului Roman pentru Eficienta Energiei, ca institutie financiara, sunt:

personalitate juridica independenta si autonoma;

institutie financiara bazata pe cerere;

reintregirea fondurilor;

parteneriat public-privat;

portofoliu de investitii prudent;

transparenta si promovarea oportunitatilor in mod egal fata de clientii eligibili;

sustinerea investitiilor facute.

Aria de activitate

Fondul finanteaza in primul rand proiectul, fiind disponibil sa accepte riscuri mai mari pentru clientii care propun proiecte fezabile de eficienta energetica;

Fondul faciliteaza accesul la fonduri nerambursabile pentru finantarea studiilor tehnice;

Fondul negociaza cu clientul conditii de finantare avantajoase, sub nivelul costurilor de finantare practicate pe piata financiar-bancara;

Fondul ofera asistenta tehnica pentru a identifica solutia optima la nivelul clientului;

Fondul este flexibil prin acceptarea unor scheme de garantare adaptate clientului, considerand garantii inclusiv constand in echipamentele achizitionate in cadrul investitiei finantate de F.R.E.E., cu conditia unui grad de lichiditate rezonabil al echipamentelor respective;

2. Fondul Romano-American pentru Investitii

Fondul Romano-American pentru Investitii este o corporatie americana infiintata in 1994 de Guvernul SUA si a carei misiune este sa promoveze libera initiativa si spiritul antreprenorial in Romania prin investitii si imprumuturi pe termen lung destinate intreprinderilor mici si mijlocii. In general, sumele investite variaza intre 850.000 si 5.000.000 USD si chiar peste pentru fiecare beneficiar, dar Fondul poate participa sau aranja co-finantari pentru sume mai mari. Fondul a stabilit programe speciale pentru sume mai mici.

Acest fond sustine initiativele antreprenoriale din Romania prin intermediul a trei programe de finantare:

Fondul de Investitii pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (FIIMM);

Programul de imprumuturi Mici si Mijlocii (PIMM);

Programul de Micro-imprumuturi (PMI).

3. Fundatia Post-Privatizare

In concordanta cu Memorandumul de intelegere semnat intre Guvernul Romaniei, Comisia Europeana (Comisia Comunitatii Europene la acea vreme) si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), a luat fiinta Fundatia Post-Privatizare (FPP), pentru a continua misiunea Fondului Roman Post-Privatizare, activ pe o perioada de 10 ani (1996-2006). La acel moment, misiunea FPP era aceea de a realiza investitii de capital in intreprinderi mici si mijlocii si asigurarea asistentei tehnice necesare acestora, sub indrumarea board-ului format din reprezentanti ai Comisiei Europene si ai Guvernului Romaniei. FPP a realizat investitii de capital in urmatoarele companii: ISAF, Regisco, Continental, ISAF Prestar, Adesgo, IRIDE, Remayer, PcNet, Venoma (Sicomed), VitalGaz, Advantage Software Factory si Arctic. Toate investitiile au ajuns la perioada de maturitate si sunt incheiate.

In prezent, Fundatia Post-Privatizare (FPP) este cea mai importanta fundatie pentru antreprenoriat din Romania. Creata in 1996 de Comisia Europeana, FPP este o organizatie privata care promoveaza educatia antreprenoriala si sustine initiativele destinate dezvoltarii sustenabile a mediului de afaceri romanesc – cu accent pe intreprinderile mici si mijlocii si start-up-uri – prin intermediul programelor sale de dezvoltare antreprenoriala, imbunatatire a mediului de afaceri si promovare a responsabilitatii sociale a intreprinderilor.

4. GreenLight Invest este un fond de investitii privat, infiintat in anul 2009, care opereaza in Uniunea Europeana si in tarile selectate din Europa Centrala si de Est.

5. Global Finance

Global Finance este o firma independenta de investitii. Global Finance International Ltd. ofera credite de 2-3 milioane $ adresandu-se companiilor mature si care detin cel putin 40% din actiuni; se solicita de asemenea o cifra de afaceri de minim 6 milioane de dolari.

Investitii straine directe in Romania

Investitiile straine directe sunt definite ca proprietatea directa sau indirecta a unei entitati straine de a detine cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale unei intreprinderi. O investitie directa straina poate insemna o achizitie, o fuziune, o noua fabrica, extinderea fabricii sau o absorbire. Aceasta definitie este considerata cea mai buna, asa ca va fi folosita cand vom discuta investitiile directe straine.
Participatiile la capital (inclusiv profitul net estimat) au inregistrat 358 milioane euro, iar creditele intra-grup 51 milioane euro (net)", se arata intr-un comunicat al BNR. Avansul din acest an este superior fata de cel raportat in primele doua luni ale anului trecut, cand investitiile au crescut cu 35,6% fata de perioada ianuarie-februarie 2013.

Pe de alta parte, in februarie investitiile au scazut fata de ianuarie cu 63%, de la 299 milioane de euro la 110 milioane de euro. Investitiile straine directe au scazut anul trecut cu 10,6% fata de 2013, la circa 2,43 miliarde euro, de la un varf de 2,71 miliarde euro atins in 2013 dupa declansarea crizei economice.

In 2013, investitiile straine directe au crescut cu 26,8% comparativ cu anul anterior, la 2,713 miliarde euro, atingand varful ultimilor patru ani, dupa ce in 2012 s-a consemnat prima apreciere de la inceputul crizei. Cel mai ridicat nivel al investitiilor straine directe s-a inregistrat in anul 2008, de 9,496 miliarde de euro. Intre 2003 si 2006 Romania a inregistrat in fiecare an cresteri ale investitiilor straine, acestea ajungand la 5,183 miliarde de euro in 2004, 5,213 miliarde de euro in 2005 si 9,056 miliarde de euro in 2006. In 2007 a avut loc o diminuare a capitalului strain investit in Romania, la 7,25 miliarde de euro, urmat de o crestere la nivelul record din 2008.

Incepand cu anul urmator, valoarea indicatorului s-a deteriorat, investitiile scazand abrupt pana la 3,48 miliarde de euro in 2009 si la 2,2 miliarde de euro in 2010. In 2012, investitiile straine directe nete au crescut pentru prima data de la inceperea crizei, avansul fiind de 18,7%, la 2,138 miliarde euro.

Repartizarea pe principalele activitati economice a soldului ISD 2013

Investițiile străine directe au însumat 409 milioane euro, în primele două luni din acest an, în creștere cu 45%, față de aceeași perioadă a anului precedent, se arată în datele publicate pe site-ul Băncii Naționale a României.

"Investițiile directe ale nerezidenților în România – date estimate – au însumat 409 milioane euro, din care participațiile la capital – inclusiv profitul net estimat – au înregistrat 358 milioane euro, iar creditele intragrup 51 milioane euro net", informează BNR. 

Față de nivelul înregistrat la finalul lunii ianuarie, investițiile străine directe au crescut cu 36,78%, în februarie.

Potrivit datelor BNR, balanța de plăți a României a avut un excedent de 285 de milioane de euro, în primele două luni ale acestui an, comparativ cu un deficit de 201 milioane de euro, în aceeași perioadă a anului 2014.

Această evoluție a avut loc pe fondul reducerii deficitului înregistrat de balanța veniturilor primare, cu 248 de milioane de euro, al majorării excedentului balanței bunurilor și serviciilor, cu 102 milioane de euro și al transformării deficitului balanței veniturilor secundare în excedent.

Ocuparea fortei de munca

Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, introdusă în 1992 de Tratatul privind Uniunea Europeană, reprezintă piatra de temelie a politicii UE în acest domeniu. Ea are ca principal scop să creeze locuri de muncă mai multe și mai bune pentru toți cetățenii Uniunii.

În prezent face parte integrantă din Strategia pentru creștere economică Europa 2020 și este implementată prin intermediul semestrului european, un proces anual care promovează o coordonare strânsă a politicilor între guvernele naționale și instituțiile UE.

Implementarea Strategiei, sprijinită de activitatea Comitetului pentru ocuparea forței de muncă, implică următoarele patru etape din cadrul semestrului european:

Orientările privind ocuparea forței de muncă – priorități și obiective comune pentru politicile în domeniu. Sunt propuse de Comisie, aprobate de guvernele naționale și adoptate de Consiliul UE.

Raportul comun privind ocuparea forței de muncă – se bazează pe (a) evaluarea situației de pe piața europeană a muncii, (b) punerea în aplicare a orientărilor în materie de ocupare a forței de muncă și (c) evaluarea tabloului de bord al principalilor indicatori sociali și de ocupare a forței de muncă. Este publicat de Comisie și adoptat de Consiliul UE.

Programele naționale de reformă – transmise de guvernele naționale, analizate de către Comisie pentru a garanta că sunt compatibile cu obiectivele Strategiei Europa 2020. (bază de date – programele naționale de reformă până în 2011)

Pe baza evaluării programelor de reformă, Comisia publică o serie de rapoarte de țară, în care sunt analizate problemele și politicile economice ale statelor membre, după care transmite recomandările de țară.

3.2.1 Somajul

Somajul este un fenomen contemporan, complex,cuprinzator, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale.

Notiunea de somaj provine de la cuvantul "chomage" din limba franceza la randul sau preluat din grecul "cauma" care inseamna "caldura mare" din cauza careia se intrerupea orice activitate.

Dictionarul explicativ îl defineste ca un fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta în aceea ca o parte din salariati ramân fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca.Este o stare negativa a economiei care consta în nefolosirea unei parti din forta de munca salariata.
Somajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale.

Somajul se manifesta inegal pe tari, zone, perioade, sexe, vârsta, calificare profesionala. Afecteaza de cele mai multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea în timp mareste riscul degradarii competentei profesionale si dificultatea de reintegrare.Somerul de lunga durata se descalifica, uneori iremediabil.Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca îl fac pe somer mai putin competitiv si antreneaza o neîncredere sporita în rândul potentialilor patroni

3.2.2 Somajul in Romania

Rata somajului a crescut in ultimul trimestru al anului la 6,7%, de la 6,5% in precedentele trei luni, numarul somerilor ajungand la 618.000, a anuntat marti Institutul National de Statistica (INS).

"Pe sexe, ecartul dintre cele doua rate ale somajului a fost de 0,9 puncte procentuale (7,1% pentru barbati fata de 6,2% pentru femei), iar pe medii rezidentiale de 1,9 puncte procentuale (7,6% pentru mediul urban, fata de 5,7% pentru mediul rural). Rata somajului a atins nivelul cel mai ridicat (24,1%) in randul tinerilor (15-24 ani)", se arata intr-un comunicat al INS.

In trimestrul al patrului al anului 2014, populatia activa a Romaniei era de 9,172 milioane persoane, din care 8,554 milioane erau ocupate si 618.000 persoane erau someri. Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) a fost in intervalul analizat de 60,8%, in scadere fata de cea inregistrata in trimestrul anterior cu 1,8 puncte procentuale.

Gradul de ocupare este mai mare pentru barbati (68,8%, fata de 52,7% pentru femei). Pe medii de rezidenta, rata de ocupare a avut valori apropiate (60,9% in mediul urban si 60,8% in mediul rural). Rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) a fost de 22,4%.

Raportul de dependenta economica (numarul celor inactivi si in somaj la 1.000 de persoane ocupate) a fost de 1.327‰, mai ridicat pentru persoanele de sex feminin (1.742‰), precum si pentru cele din mediul rural (1.372‰). Rata de activitate a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) a fost de 65,4%.

Datele se refera la somajul definit de Biroul International al Muncii (BIM). Potrivit acestuia, somerii sunt persoanele in varsta de 15-74 ani care indeplinesc simultan trei conditii: nu au un loc de munca, sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele doua saptamani, respectiv au cautat activ un loc de munca in decursul ultimelor patru saptamani.

La sfârșitul lunii aprilie 2015, rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,12 %, mai mică cu 0,25 pp decât cea din luna martie a anului 2015 și mai mică cu 0,02 pp decât cea din luna aprilie a anului 2014.

Numărul total de șomeri la finele lunii aprilie, de 463.247 persoane, a scăzut cu 22.631 persoane față de cel de la finele lunii anterioare.

Din totalul șomerilor înregistrați, 97.392 au fost șomeri indemnizați și 365.855 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a scăzut cu 15.478 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 7.153 persoane față de luna precedentă.

Ponderea șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor (78,98%) crește față de luna precedentă cu 2,21 pp.

Referitor la șomajul înregistrat pe sexe, în luna aprilie 2015, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a scăzut de la 5,87% în luna martie la 5,59% iar rata

șomajului feminin a scăzut de la 4,81 % în luna martie la 4,59 %.

Numărul șomerilor femei la 30 aprilie 2015 era de 193.776 persoane, în timp ce numărul șomerilor bărbați era de 269.471 persoane.

Pe medii de rezidență numărul șomerilor la finele lunii aprilie 2015 se prezintă astfel: 148.556 șomeri provin din mediul urban și 314.691 șomeri provin din mediul rural.

Evoluția ratei șomajului înregistrat și a ratelor șomajului pe sexe, în perioada 2014 – 2015 este prezentată sugestiv în graficul de mai jos:

Numărul de șomeri a scăzut în toate județele cu excepția municipiului București, cele mai mari scăderi înregistrându-se în județele: Constanța cu 1955 persoane, Prahova cu 1222 persoane, Bacău cu 973 persoane, Dâmbovița cu 942 persoane și Alba cu 920 persoane.

Rata șomajului a scăzut în toate județele, cele mai mari scăderi înregistrându-se în județele: Ialomița cu 0,70pp, Constanța cu 0,63 pp, Alba și Harghita cu 0,51 pp.

În municipiul București rata șomajului a crescut cu 0,01pp.

Județele cu cea mai mare pondere a șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor sunt: Mureș(89,35%), Teleorman (88,30%), Vaslui (87,44%), Brăila (86,53 %), Satu Mare (86,09%), Iași (85,99 %), Dolj (85,58 %), Vrancea (85,20 %) și Giurgiu (85,01%).

În graficul următor este prezentată evoluția ponderii șomerilor neindemnizați în totalul șomerilor înregistrați, în perioada 2009- 2015:

Structura șomajului pe grupe de vârstă la finele lunii aprilie 2015 se prezintă sugestiv astfel:

Cele mai ridicate niveluri ale ratei șomajului au fost atinse în județele: Teleorman (11,05%), Vaslui (10,98%), Mehedinți (9,68 %), Dolj (9,13 %), Buzău (9,08%), Galați (8,94%), Alba (8,17 %) urmate de județele Gorj (8,04%) și Olt(7,79 %).

Nivelul minim al ratei șomajului în luna aprilie, de 1,40%, se înregistrează în județul Timiș. Amplitudinea dintre nivelul de maxim și cel de minim al șomajului (9,65 pp) este mai mică cu 0,56 pp decât cea din luna precedentă (10,09 pp ).

Referitor la structura șomajului după nivelul de instruire, șomerii fără studii si cei cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional au ponderea cea mai mare în totalul șomerilor înregistrați în evidențele Agenției (80,43 %).

Șomerii cu nivel de instruire liceal și post-liceal reprezintă 14,56% din totalul șomerilor înregistrați, iar cei cu studii universitare 5,01 %.

În ceea ce privește șomajul de lungă durată, la finele lunii aprilie , se aflau înregistrați în evidențele agenției 20.960 tineri sub 25 de ani aflați în șomaj de peste 6 luni (ceea ce reprezintă 41,69% din totalul șomerilor sub 25 de ani) și 152.380 adulți aflați în șomaj de peste 12 luni, ponderea șomerilor de lungă durată în numărul total de șomeri fiind de

36,90 %.

În cursul lunii aprilie 2015, numărul total de șomeri intrați în evidențe a fost de 56.554 persoane, repartizat astfel:

41.653 persoane – prin înscrieri noi, din care:

9.578 persoane înregistrate ca șomeri indemnizați 75%;

27 persoane înregistrate ca șomeri indemnizați 50%;

32.048 persoane înregistrate ca șomeri neindemnizați;

14.901 persoane – prin reînnoiri de cereri de loc de muncă și reactivări de drepturi bănești, din care:

2.421 reactivări de drepturi;

12.480 reactualizări de cereri de loc de muncă ale șomerilor neindemnizați.

Analizând intrările totale de șomeri din lună cu cele înregistrate în luna anterioară, observăm că numărul aferent lunii aprilie a scăzut cu 3.782 persoane, de la 60.336 în luna martie la 56.554 în luna aprilie .

În cursul lunii aprilie au ieșit din evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă, respectiv a municipiului București, un număr total de 79.185 șomeri, astfel:

prin încadrare în muncă 31.880 persoane;

din categoria șomerilor indemnizați ca urmare a suspendărilor, încetărilor de drepturi bănești – diferite situații (pensionări, plecări în străinătate, decese etc) – 18.992 persoane;

din categoria șomerilor neindemnizați, care nu solicită menținerea cererii de loc de muncă – 28.313 persoane.

Ocupațiile care au înregistrat cel mai mare număr de șomeri la sfârșitul lunii martie sunt: muncitori necalificați în agricultură (98.691 persoane), muncitori necalificați în ambalarea produselor solide și semisolide(51.635 persoane), muncitori necalificați la întreținerea de drumuri, șosele poduri, baraje(34.632 persoane) muncitori necalificați la demolarea clădirilor, căptușeli zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet (33.663 persoane), lăcătuș mecanic(16.082 persoane), încărcător-descărcător(14.2 55 persoane), manipulant mărfuri (11.948 persoane) etc.

Inflatia

Creșterea generalizată a prețurilor

Într-o economie de piață, prețurile bunurilor și serviciilor se pot modifica oricând. Unele prețuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflație atunci când se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecință, cu un euro se poate cumpăra mai puțin, respectiv un euro valorează mai puțin decât valora anterior.

Unele variații ale prețurilor sunt mai importante decât altele

La calcularea creșterii medii a prețurilor, se alocă o pondere mai mare prețurilor produselor mai scumpe – cum ar fi electricitatea – decât prețurilor produselor mai ieftine – cum ar fi zahărul sau timbrele poștale.

Oameni diferiți cumpără produse diferite

Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele dețin un autoturism și consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentația vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populației, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse și servicii o au în măsurarea inflației.

La calcularea inflației, sunt luate în considerare toate bunurile și serviciile care intră în consumul gospodăriilor populației, inclusiv:

articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);

bunuri de folosință îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale și mașinile de spălat);

serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările și închirierea de locuințe).

Comparați prețul coșului de consum de la an la an

Toate bunurile și serviciile consumate în gospodăriile populației pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coș” de produse. Fiecare produs din acest coș are un preț care poate varia în timp. Rata anuală a inflației este dată de prețul coșului integral într-o anumită lună comparat cu prețul acestuia în aceeași lună a anului precedent.

Exemplu de calcul al inflației*

1. Alcătuiți o listă a tuturor produselor din coșul dumneavoastră și a cantităților de servicii și produse pe care le-ați consumat într-un an dat (acesta va fi „anul de bază” în cazul dumneavoastră).

În exemplul nostru am inclus doar pâinea, cafeaua, ședințele la coafor și o haină de iarnă.

2. Calculați cheltuielile totale pentru fiecare dintre aceste produse, înmulțind cantitățile cumpărate cu prețul unitar aferent:

150 de pâini x 1,50 EUR = 225 EUR
100 de cești de cafea x 2,40 EUR = 240 EUR etc.

3. Adunați rezultatele totale pentru toate produsele pentru a obține costul total de consum. În anul nostru de bază acesta este egal cu 850 EUR.

4. Repetați pașii 2 și 3 pentru fiecare dintre anii următori.

Exemplul arată că, după primul an, unele prețuri s-au modificat, iar costul total al consumului a crescut până la 875 EUR. După al doilea an, acesta este de 891 EUR.

5. Împărțiți costul total al coșului pentru fiecare dintre anii următori la costul coșului din anul de bază în cazul dumneavoastră, apoi înmulțiți rezultatul cu 100.

Anul următor: 875 EUR ÷ 850 EUR x 100 = 102,9

6. Rata anuală a inflației reprezintă variația în procente de la un an la altul.

În exemplul nostru, după un an, rata inflației se situează la un nivel de 2,9%. Aceasta este calculată împărțind diferența dintre indicele prețurilor pentru anul respectiv și indicele prețurilor pentru anul anterior (102,9 – 100) la produsul înmulțirii indicelui prețurilor pentru anul anterior (100) cu 100. În anul următor, aceasta se situează la nivelul de (104,8 – 102,9) ÷ 102,9 x 100 = 1,8%.

3.3.1 Evolutia inflatiei in Romania si cauzele acesteia

Pe parcursul trimestrului I 2015, rata anuală a inflației IPC s-a menținut sub limita inferioară a intervalului de variație de ±1 punct procentual asociat țintei staționare de 2,5 la sută, atingând un minim istoric de 0,4 la sută în primele două luni ale anului. Valoarea înregistrată în martie (0,8 la sută) este similară celei consemnate la sfârșitul anului 2014. Rata medie anuală a IAPC1 s-a plasat în martie 2015 la valoarea de 1,2 la sută, în ușoară coborâre față de finele anului precedent.

Similaritatea ratelor anuale de creștere a prețurilor de consum la finele trimestrelor IV 2014 și I 2015 a fost rezultatul unor contribuții divergente, reciproc compensate în intervalul analizat, ale componentelor indicelui agregat.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustat2 s-a redus cu 0,2 puncte procentuale față de decembrie 2014, atingând 0,8 la sută în luna martie. Factorii determinanți ai acestei evoluții au fost persistența deficitului de cerere, continuarea ajustării descendente a anticipațiilor privind inflația și decelerarea dinamicii anuale a prețurilor de import. Aceasta din urmă a avut loc cu precădere pe seama impactului reducerii prețurilor internaționale ale produselor energetice și agricole asupra celor ale bunurilor prelucrate importate, cât și sub influența aprecierii în termeni anuali a leului față de euro în trimestrul I.

Din rândul componentelor IPC afectate cu precădere de factori de natura ofertei, influențe în sensul creșterii ratei inflației IPC în trimestrul I au fost exercitate de accelerarea dinamicii prețurilor administrate, precum și de temperarea semnificativă a reducerii în termeni anuali a prețurilor alimentare volatile (LFO). În cazul prețurilor administrate, evoluția a fost determinată de majorarea în luna ianuarie a tarifului pentru energia electrică plătit de consumatorii casnici, în timp ce dinamica prețurilor LFO reflectă disiparea impactului exercitat asupra ofertei de legume și fructe pe piața internă de importurile suplimentare din statele europene afectate de embargoul rusesc. O contribuție dezinflaționistă în trimestrul I a provenit din partea prețurilor produselor din tutun, pe seama efectului de bază al majorării accizelor la începutul anului 2014.

Subestimarea cu 0,7 puncte procentuale în prognoza din februarie 2015 a creșterii anuale a prețurilor de consum la finele trimestrului I este explicată în principal de deprecierea mai accentuată a leului față de dolarul SUA și de reluarea mai rapidă a mișcării ascendente a prețului țițeiului, comparativ cu ipotezele incluse în scenariul de bază anterior.

Creșterea anuală a costurilor salariale unitare în industrie s-a accelerat în trimestrul IV 2014 și în primele două luni ale anului 2015, în special ca rezultat al deteriorării dinamicii productivității muncii, dar și al creșterilor mai rapide ale salariilor, în principal ca urmare a efectului noii etape de majorare, din ianuarie 2015, a salariului minim brut pe economie. Pe termen scurt, persistența deficitului de cerere atenuează riscul unor presiuni inflaționiste semnificative din partea costurilor cu salariile. Pe termen mediu însă, pe măsura apropierii PIB de nivelul potențial și în condițiile unor creșteri suplimentare ale salariului minim pe economie, menținerea unei corelații adecvate între creșterea salariilor și cea a productivității muncii este esențială pentru consolidarea stabilității prețurilor.

Perspectivele inflației

Proiecția curentă a ratei inflației implică o revizuire substanțială, în jos, a celei anterioare, în principal ca rezultat al înglobării informației recente privind extinderea, prevăzută a fi aplicată începând cu luna iunie a anului curent, a cotei reduse a TVA la toate alimentele, băuturile nealcoolice și serviciile de alimentație publică. Astfel, rata anuală a inflației IPC este anticipată a se situa la valori negative până la finalul trimestrului I 2016 (cu excepția sfârșitului anului 2015), urmând a se plasa la finele următoarelor două trimestre la limita de jos a intervalului de ±1 punct procentual din jurul țintei de 2,5 la sută și a reveni în interiorul acestuia în trimestrul IV 2016.

Menținerea ratei proiectate a inflației sub punctul central al țintei pe tot intervalul proiecției are loc în contextul anticipării pentru aceeași perioadă a consolidării creșterii economice, sub impactul celei a cererii interne. Se prevede că aceasta din urmă va fi impulsionată atât de creșterea susținută a consumului, cât și de redresarea investițiilor. Ambele componente ale cererii interne vor beneficia de relaxarea în continuare a condițiilor de creditare, inclusiv prin propagarea treptată a impactului reducerilor succesive ale ratei dobânzii de politică monetară asupra evoluției ratelor dobânzilor practicate de instituțiile de credit. Creșterea consumului individual efectiv al gospodăriilor populației urmează a fi stimulată și de majorarea așteptată a venitului disponibil real (inclusiv în contextul extinderii cotei reduse a TVA la toate alimentele, băuturile nealcoolice și serviciile de alimentație publică). Formarea brută de capital fix este, de asemenea, așteptată a avea un aport pozitiv la creșterea economică, după doi ani de contribuții negative, inclusiv pe seama îmbunătățirii anticipate a intrărilor de capitaluri cu destinație productivă în economie, având drept sursă fondurile europene structurale și de coeziune și investițiile străine directe.

Contribuția exporturilor nete la creșterea PIB este prevăzută a fi ușor negativă pe intervalul de prognoză, creșterea importurilor de bunuri și servicii, susținută de evoluția cererii interne, fiind anticipată a fi mai alertă decât cea a exporturilor, în condițiile unei redresări comparativ mai lente a cererii externe. Aceste evoluții sunt compatibile cu menținerea ponderii deficitului de cont curent în PIB la valori relativ reduse, sustenabile pe termen mediu. În aceste condiții, precum și ale situării în continuare a rezervelor internaționale la niveluri adecvate, în scenariul de bază al proiecției nu sunt de așteptat presiuni corective semnificative asupra cursului de schimb al leului.

Comparativ cu runda din februarie 2015, proiecția deviației PIB de la nivelul său potențial a fost revizuită semnificativ pe cvasitotalitatea intervalului de referință. Prognoza curentă prevede o reducere graduală mai accentuată a deficitului de cerere, până la epuizarea completă a acestuia în apropierea orizontului prognozei. La reevaluarea deviației PIB au contribuit: proiectarea unui set al condițiilor monetare reale în sens larg mai stimulative; ușoara revizuire în sens favorabil a deviației de la nivelul potențial a cererii externe efective (susținută de conduita politicii monetare a BCE favorabilă impulsionării economiei zonei euro); impulsul stimulativ anticipat din partea componentei discreționare a politicii fiscale.

Scenariul de bază al proiecției curente plasează rata anuală a inflației IPC la 0,2 la sută la sfârșitul anului 2015 și la 1,9 la sută la finele anului 2016, niveluri situate cu 1,9 și, respectiv, 0,5 puncte procentuale sub cele prognozate în Raportul asupra inflației din luna februarie.

Atât rata anuală a inflației IPC, cât și cea a inflației de bază CORE2 ajustat se plasează pe întregul interval de referință sub valorile din prognoza precedentă, diferențele fiind considerabile în prima jumătate a perioadei. Sursa principală a revizuirii este înglobarea în noua proiecție a măsurii adoptate de către guvern pe 7 aprilie 2015 de reducere, cu începere din luna iunie a anului curent, a cotei TVA pentru toate alimentele, băuturile nealcoolice și serviciile de alimentație publică, de la 24 la sută la 9 la sută. Măsura va afecta prețurile incluse în indicele CORE2 ajustat, îndeosebi prin intermediul grupei produselor alimentare procesate, și prețurile LFO. Efectele asupra ratei inflației sunt tranzitorii: cele de runda întâi vor fi eliminate din rata anuală după un an de la impact, producând un efect de bază de sens contrar acestuia; efectele de runda a doua, anticipate a fi relativ moderate, se vor disipa treptat pe măsura apropierii de orizontul proiecției. Date fiind ponderea ridicată a alimentelor procesate (50 la sută) în coșul CORE2 ajustat și ponderea acestuia în coșul total de consum (aproximativ 60 la sută), revizuirea substanțială a traiectoriei proiectate a ratei inflației de bază este dominantă în configurarea traiectoriei inflației IPC.

Sub impactul măsurii de extindere a cotei reduse a TVA, rata anuală a inflației CORE2 ajustat este proiectată la valori negative în prima jumătate a intervalului de prognoză (-1,7 la sută în decembrie 2015). Ulterior disipării, la finele trimestrului II 2016, a efectului de runda întâi al măsurii fiscale, inflația de bază este anticipată a reveni la valori pozitive și a se încadra pe o traiectorie ușor ascendentă, până la nivelul de 1,3 la sută la orizontul proiecției, ca urmare a reînscrierii anticipațiilor inflaționiste ale agenților economici pe o traiectorie crescătoare și a disipării treptate a impactului dezinflaționist al deviației PIB. Comparativ cu Raportul asupra inflației din luna februarie 2015, proiecția ratei anuale a inflației CORE2 ajustat a fost revizuită în jos cu 3 puncte procentuale pentru sfârșitul anului curent și cu 0,5 puncte procentuale pentru finele celui viitor. Evaluarea noilor informații cu privire la extinderea cotei reduse a TVA, reflectată și în plasarea anticipațiilor privind inflația ale agenților economici la niveluri semnificativ mai scăzute, precum și prognoza unor presiuni inflaționiste mai puțin accentuate provenind din partea prețurilor de import reprezintă principalele cauze ale revizuirii în sens descendent. În sensul atenuării acestor influențe a acționat doar proiectarea unei reduceri mai rapide a deficitului de cerere pe parcursul intervalului de referință.

În ceea ce privește prețurile interne ale alimentelor, un risc specific rundei actuale de prognoză este asociat posibilei abateri de la evaluarea ex ante, înglobată în scenariul de bază, a magnitudinii impactului măsurii de extindere a cotei reduse a TVA începând cu luna iunie a anului curent. Semnificative sunt în continuare și incertitudinile inerente influenței condițiilor meteorologice asupra ofertei de produse agricole.

În cazul prețurilor administrate, incertitudinile sunt asociate pe termen mediu dimensiunii și ritmului ajustărilor prețurilor gazelor naturale și energiei electrice în contextul posibilelor reconfigurări ale informațiilor provenite de la autoritățile de profil interne. Balanța riscurilor provenind din partea prețurilor internaționale ale materiilor prime este apreciată ca fiind relativ echilibrată. În același timp, își menține relevanța riscul ca evoluția cursului de schimb EUR/USD să exercite efecte neanticipate asupra celei a leului în raport cu dolarul SUA și, ca urmare, asupra prețului petrolului exprimat în lei.

Pe parcursul trimestrului I 2015, rata anuală a inflației IPC s-a menținut sub nivelul de 1,0 la sută, plasându- se în continuare sub limita inferioară a intervalului de variație de ±1 punct procentual asociat țintei de 2,5 la sută. Dincolo de influența inhibitoare pe care continuă să o exercite deficitul de cerere și așteptările privind inflația, la dinamica modestă a prețurilor de consum au contribuit semnificativ reducerea costurilor energetice și a celor cu materiile prime, precum și diminuarea inflației importate, inclusiv ca urmare a aprecierii monedei naționale față de euro. Sub acțiunea acelorași factori, inflația de bază CORE2 ajustat a coborât în perioada analizată la 0,8 la sută. Presiuni inflaționiste au fost vizibile la nivelul componentelor exogene, semnificative fiind majorarea tarifului energiei electrice și creșterea prețurilor unor fructe meridionale.

Deși la finele trimestrului I 2015 rata anuală a inflației s-a plasat la un nivel comparabil cu cel din decembrie 2014 (0,8 la sută), evoluția pe parcursul trimestrului nu a fost uniformă, primele două luni ale anului consemnând minimul istoric al indicatorului (0,4 la sută). Dacă în luna ianuarie traiectoria a fost indusă de accentuarea declinului cotațiilor petrolului1 și, în consecință, al prețului intern al combustibililor (-5,3 la sută în termeni anuali), menținerea aceluiași nivel în luna februarie s-a datorat aprecierii leului față de euro, care a compensat efectul inversării temporare a tendinței descendente a prețului petrolului și al creșterii constante a raportului de schimb leu-dolar SUA (+13,1 la sută în martie 2015 față de decembrie 2014).

În ceea ce privește componenta alimentară a grupei prețurilor volatile, aceasta și-a temperat scăderea în termeni anuali cu 2,3 puncte procentuale, până la -1,0 la sută în martie. După minimele atinse pe parcursul anului anterior sub acțiunea conjugată a unei producții agricole interne superioare mediei pe termen lung și a importurilor sensibil mai mari din statele europene afectate de restricțiile impuse de Rusia, trendul descrescător al prețului legumelor și fructelor s-a inversat în luna februarie 2015. Modificarea de tendință a fost imprimată de disiparea impactului exercitat asupra ofertei pe piața internă de importurile suplimentare generate de embargoul rusesc, dar și de restrângerea la nivel internațional a ofertei pentru unele fructe meridionale, concomitent cu aprecierea dolarului SUA.

Prețurile administrate au reprezentat în primul trimestru al anului curent o sursă de presiune inflaționistă, reluarea tendinței crescătoare (+0,9 puncte procentuale, până la 1,3 la sută) fiind cauzată de modificarea amplă din luna ianuarie (cu circa 5 la sută) a tarifului pentru energia electrică plătit de consumatorii casnici. Astfel, au fost afectate majoritatea elementelor din factura de electricitate, în contextul în care în luna ianuarie au avut loc nu doar creșterea ponderii componentei de piață concurențială ca urmare a parcurgerii unei noi etape a calendarului de liberalizare a pieței, ci și majorarea tarifului reglementat, dublarea contribuției pentru cogenerare, creșterea cotei anuale obligatorii de achiziție a certificatelor verzi.

Sub influența efectului statistic asociat creșterii consistente a valorii în lei a accizelor la începutul anului 2014 și menținerii nemodificate a acesteia în 2015, dinamica anuală a prețurilor produselor din tutun și băuturi alcoolice s-a atenuat în primul trimestru al anului cu 2 puncte procentuale, atingând 4 la sută în martie. Diminuarea de ritm a fost atenuată de comportamentul operatorilor de profil, care au încorporat în avans în prețul țigaretelor majorarea accizei în vigoare de la 1 aprilie.

Trimestrul I al anului 2015 a continuat să fie caracterizat de niveluri scăzute ale inflației de bază CORE2 ajustat, rata anuală de creștere a prețurilor din această categorie atingând în luna martie 0,8 la sută (în scădere de la 1 la sută în intervalul septembrie 2014 – ianuarie 2015). Din perspectiva factorilor de influență, atenuarea acțiunii dezinflaționiste a deficitului de cerere în contextul consolidării indiciilor de redresare economică a fost compensată de continuarea ajustării descendente a anticipațiilor privind inflația și de efectele directe și propagate ale scăderii prețurilor materiilor prime (în principal ale produselor energetice și agricole), manifestate inclusiv pe filiera importurilor de bunuri prelucrate.

3.4 TAXE SI IMPOZITE

În viață, doar două lucruri sunt sigure: moartea și impozitele asa spunea un american celebru, Benjamin Franklin. El a fost unul dintre "părinții SUA", militant pentru obținerea independenței față de Imperiul Britanic, om de știință (a studiat electricitatea) și chiar om de afaceri.

Ideea de impozit este foarte importantă în acest context: locuitorii din coloniile americane s-au revoltat tocmai din cauza faptului că erau obligați să plătească impozite, care se duceau la Londra, dar ei nu aveau drept să trimită reprezentanți în Parlamentul de acolo. Circulă chiar expresia "no taxation without representation", adică "niciun impozit dacă nu avem reprezentanți". Așa a început procesul de creare a noilor State Unite ale Americii, unde există și azi Cameră Reprezentanților, alături de Senat. Dar de ce-și doreau locuitorii coloniilor americane să trimită și ei reprezentanți în Parlamentul de la Londra? Pentru că din impozitele adunate guvernul făcea diverse cheltuieli în interes public, cheltuieli aprobate de Parlament.

Așa este și acum, în orice țară democratică: impozitele sunt folosite pentru plata unor bunuri pe care cetățeanul individual nu le poate cumpăra de la vreun magazin. Cu banii adunați la bugetul statului din impozite se fac multe cheltuieli, aprobate în fiecare an de Parlament. Aceste cheltuieli se referă la construcții de șosele, școli sau poduri, la plată profesorilor sau a medicilor, la întărirea instituțiilor care asigură ordinea publică și a armatei naționale, la sprijinirea culturii, la transportul în comun, la iluminatul public și multe altele.

Tipuri de taxe si impozite:

impozitul pe venitul indivizilor

impozitul pe profitul obținut de firme

impozitul pe cumpărăturile consumatorilor, denumit taxa pe valoarea adăugată (TVA)

impozitul special (acciza) aplicat la prețul anumitelor produse petroliere, de lux, etc.

impozite și taxe locale (casă, mașină, teren)

alte diferite taxe

În prezent, majoritatea veniturilor la bugetul statului sunt aduse de taxa pe valoarea adăugată, plătită de consumatori când cumpără diverse produse sau servicii. Dar în trecut, statul aduna majoritatea veniturilor din vamă.Negustorii care treceau granița, fie aducând marfă, fie plecând cu ea, plăteau o sumă proporțională cu valoarea mărfii. Acesta a fost primul tip de impozit, existent încă din zorii civilizației umane. Și astăzi statul român vamuieste comerțul exterior, dar numai pentru mărfurile care pleacă sau vin din țările care nu aparțin de Uniunea Europeană. Între țările care sunt membre ale Uniunii Europene există o "piață unică", unde este garantată libertatea de circulație a oamenilor, produselor și serviciilor. În limbaj fiscal, plătitorii de impozite se cheamă "contribuabili"; ei contribuie la formarea veniturilor bugetului public.

Capitolul 4

TEORII SI MODELE ALE CRESTERII ECONOMICE

In general, exista un consens asupra necesitatii cresterii economice. Teoriile si modelele cresterii pun in evidenta diferite modalitati prin care activitatea prezenta o influenteaza pe cea viitoare si identifica sursele care pot conduce la o crestere continua. Aceste teorii au evoluat in timp, in functie de dinamica realitatii economice si de evolutia instrumentelor de analiza economica.

4.1 Teorii clasice

Autorii clasici englezi au studiat primele elemente ale unei teorii a cresterii economice. Modelele clasice ale lui A. Smith, Th. Malthus si D. Ricardo au descries evolutia economiei in termenii pamantului limitat si ai populatiei in crestere.

In momentul in care au fost cultivate toate terenurile, cresterea in continuare a populatiei a insemnat suplimentarea numarului de lucratori pe aceeasi suprafata. Fiecare nou lucrator produce o cantitate din ce in ce mai redusa de bunuri ; descresterea produsului marginal al muncii implica descresterea salariului real. Cat de mult se poate inrautati o asemenea situatie ? Malthus a considerat ca populatia continua sa creasca atata timp cat salariile se situeaza peste nivelul de subzistenta. Presiunea exercitata de excesul de populatie aduce economia intr-un punct in care salariile pot sa scada sub nivelul de subzistenta, ceea ce conduce la cresterea mortalitatii si implicit la scaderea populatiei. Echilibrul malthusian se atinge atunci cand salariul scade la nivelul de subzistenta, sub care o oferta de munca nu se mai reproduce la acelasi nivel, iar economia se mentine intr-o stare stationara. Astfel, in viziunea lui Malthus, in lipsa unei perspective de crestere a productiei pe locuitor, majoritatea populatiei era condamnata sa traiasca la nivelul de subzistenta, atins prin functionarea mecanismului de reglare prin dinamica demografica. Potrivit teoriei lui Ricardo, pamantul nu era obiect al acumularii, ci doar o sursa de renta pentru proprietari. Capitalul era considerat mai degraba un substitut al fortei de munca si nu o sursa de crestere a productivitatii. Clasicii au omis sau au subestimat contributia progresului tehnic la sporul productiei.

4.2 Teoria keynesista si postkeynesista

La inceputul secolului al XX-lea, pe fondul unor serioase distorsiuni economice si sociale cu care s-au confruntat economiiile nationale si care au culminat cu criza economica din 1929-1933, s-au intensificat cercetarile orientate spre noi concepte teoretice necesare analizei proceselor macroeconomice dinamice. Prima si cea mai semnificativa reactie de adaptare a stiintei economice la cerintele acestor realitati apartine economistului englez J.M. Keynes. Modelul Keynesist de crestere este un model macroeconomic, potrivit caruia venitul national creste ca raspuns la cresterea cererii agregate. Keynes a folosit concepte noi legate de cresterea economica.

La inceputul anilor ’40, R.F. Harrod si E. Domar au elaborat modele pe linia postkeynesista, prezentate ulterior impreuna datorita asemanarilor de fond, caracterizate de preocuparea pentru stabilitatea economica si somaj, ca si de premise rigide sprecifice analizei pe termen scurt.

Modelul Harrod-Domar evidentiaza trei mari probleme : posibilitatea unei cresteri sustinute ; probabilitatea unei cresteri sustinute in conditii de ocupare deplina si existenta sau nu a stabilitatii ratei garantate de crestere. Cadrul general al modelului este suficient de larg pentru a incorpora progresul tehnic.

4.3 Teoria neoclasica

Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a realizat in plan teoretic sinteza propriu-zisa dintre abordarea macroeconomica si abordarea dinamica. Astfel s-au conturat teoria cresterii economice, ca o componenta a stiintei economice contemporane, la care au contribuit decisiv R. Harrod, E. Domar, R. Solow, P. Samuelson, J.R. Hicks, M. Kalecki, N. Kaldor, F. Perroux, R. Dornbusch.

Contextul economic era net diferit fata de cel in care s-au format teoriile clasice. Astfel, o data cu intrarea economiilor capitaliste in secolul al XX-lea, s-au dezvoltat industrii noi si importante legate de energia electrica, telefon si automobil. Acumularea de capital si noile tehnologii au devenit Astfel forta dominanta care a determinat cresterea economica. Teoriile cresterii care incorporeaza acumularea de capital formeaza nucleul analizei moderne.

Modelul neoclasic al cresterii explica modul in care acumularea de capital si schimbarile tehnologice influenteaza economia.

O noua abordare a fost conceputa de Robert Solow, laureat al Premiul Nobel pentru contributiile sale la teoria cresterii economice, care a elaborat la mijlocul anilor ’50 un model de crestere stabile, inspirat din modelele lui Harrod si Domar.

In aceeasi perioada, N. Kaldor prezinta o noua teorie, potrivit careia este posibila o stabilitate seculara pentru o economie in crestere, daca rata economiilor se modifica print-o redistribuire a veniturilor, astfel incat sa se atinga rata de echilibru a cresterii.

Pornind de la lucrarile lu Solow si Kaldor, au fost dezvoltate un numar impresionant de modele econometrice si variante ale lor, in care s-a inclus progresul tehnic in diferitele sale forme, fiind considerat insa exogen in majoritatea cazurilor.

4.4 Noua teorie a cresterii

La mijlocul anilor ’80 a aparut noua teorie a cresterii, promovata de Paul Romer si Robert Lucas pe linia modelului de crestere neoclasic traditional. Premisa acestei teorii este ca acumularea de capital se asociaza de regula cu o acumulare de cunostinte.

Noua teorie a cresterii aduce modificari importante :

progresul tehnologic este considerat un produs al activitatii economice, spre deosebire de teoriile precedente, care au tratat tehnologiaca fiind exogena si produsa de forte din afara pietei. Noua teorie este denumita si teorie a cresterii endogene, deoarece internalizeaza tehnologia intr-un model de functionare a economiei ;

se considera ca, spre deosebire de obiectele de natura fizica, cunoasterea si tehnologia se caracterizeaza prin randamente crescatoare. Ideile pot fi utilizate in comun si reutilizate la infinit, acestea pot spori fara limita si propulseaza procesul de crestere. Noua teorie reflecta trecerea de la economia bazata pe resurse la economia bazata pe cunoastere.

presupunand ca aparitia de cunostinte noi constituie o sursa cheie pentru cresterea economica, se admite ca evenimente mici, dar la momentul potrivit, pot schimba traiectoria de crestere economica. Astfel, noua teorie contrazice conceptul de echilibru general unic si optim, ceea ce implica insa o capacitate redusa de a prognoza rezultatele viitoare.

4.5 Teorii privind rolul institutiilor

Alte abordari ale procesului de crestere evidentiaza forte ale cresterii ce se afla dincolo de formulele abstracte ale modelelor econometrice. In aceasta categorie mentionam preocuparile legate de prognoza cresterii prin prisma evolutiei istorice a economiilor nationale (teoria treptelor a lui W.W. Rostow) sau stidii statistice empirica efectuate pentru a evidentia, intr-o maniera descriptiva, factori sociologici, demografici si institutionali relevanti pentru cresterea economica.

Cercetarea empirica a fenomenelor de crestere si transofrmare, inceputa in anii ’60 de Simon Kuznets, laureat al Premiului Nobel, s-a ocupat de procesele pe termen lung intr-o analiza comparativa a experientei natiunilor. Kuznets a introdus conceptul de crestere economica moderna, care are sens mai larg decat cel definit de alti specialisti, intrucat sunt luate in consideratie si schimbarile institutionale care favorizeaza schimbarile structurale. Analiza comparativa permite stabilirea unor trasaturi comune si a unui model, precum si identificarea deviatiilor de model. Potrivit aprecierii lui Kuznets, exista factori transnationali comuni si un mecnism de interactiune prin care cresterea economica moderna se produce in lume. Principalii factori transnationali evidentiati, care in mod potential sunt comuni economiilor nationale in present, sunt urmatorii:

sistemul industrial, respectiv sistemul de productie bazat pe utilizarea potentialului tehnologic produs de stiinta moderna. Cateva dintre cerintele sistemului sunt : un nivel minim de pregatire intelectuala, un tip de organizare non-familial si impersonal si un grad ridicat de urbanizare ;

comunitatea de dorinte si aspiratii umane. Aceasta se manifesta printr-o rezistenta relativ scazuta la difuzarea tehnologiei moderne si prin dorinta larg raspandita de a atinge standarde mai ridicate de performanta economica si un nivel de trai mai ridicat ;

organizarea lumii in state nationale. Factorii nationali specifici statelor nationale sunt marimea si localizarea resurselor naturale, religia, mostenirea istorica.