Teorie Si Practici Contabile Privind Intocmirea Si Prezentarea Situatiilor Financiare

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEORIE ȘI PRACTICI CONTABILE PRIVIND ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

CUPRINS

Introducere

CAP. I. Teorie privind situațiile financiare

I.1. Cadrul conceptual privind întocmirea situațiilor financiare

I.1.1. Definiții și pozitionări privind situațiile financiare

I.1.2. Normalizare și reglementare privind situațiile financiare

CAP. II. Conținutul situațiilor financiare

II.1. Structura situațiilor financiare

II.2. Evaluarea elementelor patrimoniale

II.3. Practici contabile privind întocmirea situațiilor financiare

II.3.1. Lucrări premergătoare întocmirii situațiilor financiare

II.3.2. Principii și procedee contabile privind situațiile financiare

II.3.3. Întocmirea bilanțului

II.3.4. Întocmirea Contului de profit și pierdere

II.3.5. Întocmirea Notelor explicative

II.4. Reglementări privind structura situațiilor financiare

II.5. Formatul situațiilor financiare

II.5.1. Formatul Bilanțului

II.5.2. Formatul Contului de profit și pierdere

II.5.3. Formatul Notelor explicative

CAP. III. Sudiu de caz la S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L.

III.1. Prezentarea generală a entitații economice

III.2. Efectuarea lucrărilor privind întocmirea situațiilor financiare

III.3. Redactarea situațiilor financiare anuale

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Actualmente, situațiile financiare sunt considerate a fi cele mai importante documente de sinteză ce reflectă situația economico-financiară a întreprinderii. Acestea reprezintă astfel produsul final al activității contabile fiind extrem de complexe deoarece reprezintă atât clasificarea, cât și sintetizarea unui cumul de tranzacții financiare.

Teoriile reflectate prin metodologia de întocmire și prezentare a situațiilor financiare tind sǎ uniformizeze în contextul elaborǎrii unor standarde contabile convergente acceptate într-o mǎsurǎ tot mai mare în practica de raportare financiarǎ, prin raportare financiarǎ, prin raportarea la urmǎtoarele aspecte – o abordare generalǎ a politicilor de întocmire și prezentare: responsabilitate, obiectiv, perioada de raportare, informații comparative, raportarea interimarǎ; la forma generalǎ a setului de rapoarte financiare prezentate de societǎți, dar și la politicile specifice privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.

Prezentul studiu, l-am putut realiza grație evoluției permanente care a caracterizat normalizarea raportǎrii financiare. Pentru realizarea primei pǎrți a studiului am beneficiat de numeroase materiale din literatura românǎ și din diversitatea studiilor fǎcute în aria de acțiune, care mi-au asigurat un cadru complex de cercetare. În cea de-a doua parte a studiului am asigurat aria de acțiune prin dezvoltarea primei pǎrți a cercetǎrii și aplicarea acestora în cadrul unei societǎți cu răspundere limitată.

Acestea sunt considerentele care m-au dirijat către această abordare dualistă normativ/pozitiv, transpusă în abordarea teorie/practică.

În această lucrare am pus accent pe modul în care se reflectă elementele teoretice, care conturează cadrul raportării financiare, în practica întocmirii situațiilor financiare.

Obiectivul situațiilor financiare este acela de a furniza informații despre poziția financiarǎ, performanțele și modificǎrile poziției financiare, astfel încât să răspundă nevoii de informare a unei sfere largi de utilizatori.

Printre utilizatorii de informații financiare, se numară: investitorii prezenți și potențialii bancheri, angajații, furnizorii și alți creditori comerciali, clienții, guvernul, publicul și managerii.

Se poate spune că profesia de „economist” este una dintre cele mai dificile meserii din România, întrucât Guvernul acestei țări a fost constrâns, odată cu instaurarea așa-numitei „crize financiare”, să ia anumite măsuri pentru diminuarea acesteia.

CAPITOLUL I. TEORIE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE

I.1. Cadrul conceptual privind întocmirea situațiilor financiare

I.1.1. Definiții și pozitionări privind situațiile financiare

I.1.1.1. Definiții ale situațiilor financiare

Situațiile financiare reprezintă produsul final al activității contabile. Acestea sunt extrem de complexe deoarece reprezintă atât clasificarea, cât și sintetizarea unui cumul de tranzacții financiare.

Deși în literatura francezǎ, situațiile financiare, regǎsite sub denumirea de documente contabile de sintezǎ, sunt definite ca situații periodice în care sunt prezentate situația și rezultatele întreprinderii, conform organismului american de normalizare, FASBN, elementul central al raportării financiare și principalul scop al transmiterii informației către cei din exteriorul întreprinderii îl reprezintă situațiile financiare.

Obiectivul situațiilor financiare este acela de a furniza informații despre poziția financiarǎ, performanțele și modificǎrile poziției financiare, astfel încât să răspundă nevoii de informare a unei sfere largi de utilizatori.

Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare precizeazǎ cǎ situațiile financiare reprezintǎ o parte a procesului de raportare financiarǎ și cuprind bilanțul, contul de profit și pierdere, situația modificǎrilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie/numerar, politicile contabile și notele explicative.

I.1.1.2. Tipuri de raportǎri financiare

Situațiile financiare generale reprezintǎ acele situații menite sǎ satisfacǎ acele nevoi ale utilizatorilor care nu sunt tocmai în situația de a cere rapoarte adaptate necesitǎților lor specifice de informații.

Raportul financiar interimar, este acel raport financiar complex sau condensat, elaborat pe o perioadǎ mai scurtǎ decât anul financiar complet al unei întreprinderi care cuprinde un set de situații financiare. Acesta trebuie sǎ constituie o actualizare a ultimei serii complete de situații financiare anuale.

Situațiile financiare retratate la inflație reprezintǎ acel set de situații financiare bazate pe costul istoric sau pe costul curent, dar și exprimate în raport cu unitatea de masurǎ curentǎ de la data bilanțului.

Rapoartele de informare sectorialǎ reprezintǎ raportǎri suplimentare detaliate ale situațiilor financiare, care se referă la diferitele tipuri de produse și servicii pe care o întreprindere le produce și la diferitele zone geografice în care își desfǎșoarǎ activitatea.

Situațiile financiare consolidate sunt situațiile financiare ale unui grup (o societate mamă și toate societățile controlate de ea), prezentate ca ale unei întreprinderi unice, fǎrǎ a se ține cont de limitele legale ale persoanelor juridice distincte.

Situațiile financiare combinate reprezintǎ situațiile unui ansamblu de întreprinderi care nu sunt legate prin participǎri de capital, dar între care existǎ o legaturǎ de coeziune care determinǎ existența ansamblului.

I.1.1.3. Utilitate

Entitǎțile economice, în prezent, întocmesc și prezintǎ situații financiare care sǎ ilustreze activitatea desfǎșuratǎ și situația la un moment dat, atât pentru utilizatorii interni (acei utilizatori care conduc și controleazǎ activitatea societǎții și care hotǎrǎsc evoluția acesteia), cât și pentru cei externi (acei utilizatori care finanțeazǎ activitatea societǎții).

Printre utilizatorii de informații financiare, se numară: investitorii prezenți și potențialii bancheri, angajații, furnizorii și alți creditori comerciali, clienții, guvernul, publicul și managerii.

Managerii societǎților sunt interesați în primul rând de informațiile din rapoartele interne de activitate și de informațiile cuprinse în situațiile financiare, chiar dacǎ au acces la informații financiare și de gestiune suplimentare, care îi sprijină în realizarea proceselor de planificare, de luare a deciziilor și de control.

Dacǎ rapoartele externe care conțin informații comune destinate tuturor categoriilor de utilizatori trebuie întocmite și prezentate conform unor anumite considerente, forma și conținutul rapoartelor interne pot fi stabilite de cǎtre conducere, astfel încât aceasta sǎ-și satisfacǎ propriile necesitǎți.

Informațiile necesare tuturor acestor utilizatori pot fi disponibile prin intermediul procesului contabil, procesul care identificǎ, mǎsoarǎ și comunicǎ informațiile economice cu scopul de a le permite acestora sǎ ia decizii și sǎ facǎ judecǎți corecte.

Produsul final al acestui proces este concretizat într-un set de rapoarte denumite situații financiare, documente de sintezǎ sau conturi anuale, denumiri diferențiate în raport de spațiul de normalizare, dar care se referǎ în esențǎ la aceeași problematicǎ.

Majoritatea rapoartelor, indiferent de natura domeniului de activitate se clasificǎ în douǎ categorii:

Rapoarte de stare (de stoc)

Rapoarte de flux

Situațiile privind starea se întocmesc la un moment specificat în timp, iar cele privind fluxul acoperă o perioadă de timp. Dintre situațiile financiare întocmite de o societate, bilanțul este o situație de stare. El oferă informații legate de resursele ce se află într-o societate la un moment specific în timp. Situații precum contul de profit și pierdere sau situația fluxurilor de trezorerie caracterizează rapoartele de flux. Acestea raportează activități ale entităților economice ce s-au desfășurat de-a lungul unei perioade de timp (un semestru, un an).

I.1.1.4. Poziționări

Chiar dacă situațiile financiare pot părea asemănătoare de la o țară la alta, există diferențieri generate de diversitatea din mediile legale, economice și sociale, precum și de nevoile diferite ale utilizatorilor determinate de specificul cerințelor naționale.

Financial Accounting Standards Board (FASB), cere întocmirea și prezentarea următoarelor situații:

un bilanț sau o declarație a poziției financiare;

o situație a rezultatului și a profitului;

o situație a profitului net (nedistribuit);

o situație a altor modificări în capitalul propriu;

o situație privind schimbările în poziția financiară, denumită situația surselor și utilizatorilor de fonduri, cunoscută în prezent ca situația fluxurilor de trezorerie.

Setul de situații financiare include și un rezumat al metodelor/practicilor contabile ale societății și alte note suplimentare.

În prezent, toate entitățiile economice sunt obligate să prezinte un set de situații financiare a căror componență diferă în funcție de mărimea întreprinderii.

Astfel, societățile de persoane (care nu sunt în interes public) trebuie să prezinte un bilanț și un cont de profit și pierdere. Pentru societățile de capital este obligatorie prezentarea suplimentară a unei anexe, dar și a unui raport de gestiune, așa cum sunt definite în Directiva a IV-a. Raportul de gestiune trebuie să furnizeze toate informațiile necesare prezentării unei imagini fidele a situației societății, dar nu face parte din situațiile financiare.

Conținutul documentelor de sinteză este stabilit în conformitate cu dispozițiile Planului Contabil General (PCG) și trebuie să asigure sub toate aspectele o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor, chiar dacă aceasta implică abateri de la reguli sau prezentări suplimentare de informații.

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) alături de organismul american de normalizare și de cel european militează pentru diminuarea diferențelor în prezentarea situațiilor financiare, încercând să armonizeze reglementările, standardele și procedurile contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.

I.1.2. Normalizare și reglementare privind situațiile financiare

I.1.2.1. Practicile contabile așezate în raport cu teoriile contabile

Teoria, în corelație cu cea de practicǎ, desemneazǎ reflectarea conceptualǎ, cu ajutorul abstracțiilor, a realitǎții obiective. Bernard Colasse, arǎta prin recurs la dicționarul ROBERT, cǎ cuvântul „teorie”, are douǎ sensuri, și anume: restrâns și larg.

Teoria, în sens restrâns, este vazută ca fiind „un ansamblu de concepte și de idei abstracte mai mult sau mai puțin organizate, aplicate asupra unui are.

Conținutul documentelor de sinteză este stabilit în conformitate cu dispozițiile Planului Contabil General (PCG) și trebuie să asigure sub toate aspectele o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor, chiar dacă aceasta implică abateri de la reguli sau prezentări suplimentare de informații.

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) alături de organismul american de normalizare și de cel european militează pentru diminuarea diferențelor în prezentarea situațiilor financiare, încercând să armonizeze reglementările, standardele și procedurile contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.

I.1.2. Normalizare și reglementare privind situațiile financiare

I.1.2.1. Practicile contabile așezate în raport cu teoriile contabile

Teoria, în corelație cu cea de practicǎ, desemneazǎ reflectarea conceptualǎ, cu ajutorul abstracțiilor, a realitǎții obiective. Bernard Colasse, arǎta prin recurs la dicționarul ROBERT, cǎ cuvântul „teorie”, are douǎ sensuri, și anume: restrâns și larg.

Teoria, în sens restrâns, este vazută ca fiind „un ansamblu de concepte și de idei abstracte mai mult sau mai puțin organizate, aplicate asupra unui domeniu particular”, iar în sens larg, teoria ar fi „o construcție intelectualǎ, metodicǎ și organizatǎ cu caracter ipotetic (cel puțin în unele dintre pǎrțile sale) și sinteticǎ”.

Perfecționarea logicǎ a teoriei contabile nu ar servi la nimic dacǎ nu ar fi acceptatǎ prin consens în cadrul comunitǎții contabile ca o teorie generalǎ în mǎsurǎ sǎ determine aplicațiile în funcție de o singurǎ rațiune. Se va da astfel curs axiomei „nu existǎ științǎ decât în general, dupǎ cum existǎ adevǎr decât în particular”.

Noțiunea de teorie contabilǎ stǎ la baza literaturii de contabilitate, în special, cea anglo-saxonǎ și mai putin, cea continentalǎ. F.J. Imke descrie teoria contabilǎ ca fiind o grupare organizatǎ de cunoștințe care se caracterizeazǎ prin motivații, ordine, conexiuni, obiective și metode utilizate în practica de contabilitate. Teoriilor contabile se clasifică în urmǎtoarele categorii: teorii normative, teorii descriptive și teorii explicative.

Teoriile normative sunt acele teorii destinate să servească practica contabilă în calitate de ghid (teorii în sprijinul contabilității), teoriile descriptive se referă la prezentarea și aplicarea principiilor fundamentale (teorii ale contabilității, iar interpretarea practicilor contabile, ca obiect al cercetării și teoretizării sunt teoriile explicative (teorii privind contabilitatea).

Teoria contabilǎ a apărut din nevoia de a susține și a unifica practica de contabilitate, prin furnizarea de explicații orientate cǎtre definirea acesteia, fiind folosită ca o forțǎ de integrare necesarǎ asigurǎrii unui sistem logic al practicii contabile. Pentru a rǎspunde nevoilor societǎții, practica a evoluat, generând tehnici și metode pentru performanțǎ. Chiar dacǎ uneori practica a devansat teoria, scopul principal al teoriei a fost sǎ deservească practica. În mod ideal, în teoria lui Imke, o bunǎ practicǎ de contabilitate poate fi explicatǎ și justificatǎ printr-o bună teorie contabilǎ, dar atunci când conveniența influențeazǎ dezvoltarea practicii mai mult decât logica și ordinea se poate ajunge la practici greșite.

Conceptele de teorie contabilǎ și practicǎ de contabilitate, cu timpul au fost separate, și chiar uneori au ajuns sǎ fie contradictorii. Eroarea și întâmplarea au influențat tot mai puțin practica, aceasta ajungînd independentă. Evoluția teoriei contabile a atins un stadiu care permite anticiparea nevoilor generate de practicǎ și, deși nu a ajuns sǎ se dezvolte înaintea practicii pentru a anticipa inovarea și modificǎrile, aceasta începe sǎ se înscrie pe acestă traiectorie.

I.1.2.2. Normalizare sau informațional prin situațiile financiare

O primǎ etapǎ a normalizǎrii este descrisǎ de cǎtre profesorul Colasse prin procesul de armonizare contabilǎ, care rezidǎ în elaborarea de norme și practice contabile pornind de la necesitatea comparabilitǎții situațiilor financiare întocmite de cǎtre societǎți din țǎri diferite.

Normalizarea contabilǎ are drept obiectiv realizarea de norme contabile comparabile la nivel național sau internațional sau la nivel de piațǎ de capital, urmǎrind crearea de practice contabile uniforme.

În general, normalizarea sau altfel spus, standardizarea contabilǎ înseamnǎ impunerea unui set de reguli contabile limitate aplicabile în situații similare.

Procesul de normalizare contabilǎ se desfǎșoarǎ atât la nivel național, vizând normele aplicabile de cǎtre societǎțile care își desfǎșoarǎ activitatea pe teritoriul unei țǎri, la nivel regional, vizând normele aplicabile de cǎtre societățile care iși desfășoară activitatea într-o anumită regiune sau la nivel internațional, care se referă la normele contabile aplicabile tuturor societăților care funcționează pe una sau mai multe piețe internaționale de capital.

Normalizarea contabilă este definită în literatura de specialitate ca procesul prin care se armonizează prezentarea situațiilor financiare, metodelor contabile și terminologia și care se realizează prin definirea de principii și norme contabile.

CAPITOLUL II. CONȚINUTUL SITUAȚIILOR FINANCIARE

1. Structura situațiilor financiare. Structuri descrise și recunoscute în situațiile financiare

Obiectivul situațiilor financiare ale unei societǎți contureazǎ și susține structurile ce trebuie descrise și recunoscute în situațiile financiare. Conform Cadrului general privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, necesitǎtile comune ale majoritǎtii utilizatorilor, la care trebuie sǎ raspundǎ situațiile financiare, implicǎ prezentarea de informații despre poziția financiarǎ, modificǎrile și performanțele poziției financiare.

Structura situațiilor financiare trebuie vazutǎ prin obiectivul stabilit de adrul general IASB, acela de a furniza informații privind trei aspecte ale activitǎții unei întreprinderi: poziția financiarǎ, modificǎrile și performanțele acesteia. Executarea acestui obiectiv este posibil prin îndeplinirea urmǎtoarelor politici contabile:

stabilirea componentelor situațiilor financiare care sǎ prezinte fiecare dintre cele trei aspecte;

delimitarea categoriilor pentru clasificarea elementelor ce formeazǎ averea societǎții, categorii care trebuie sǎ aparǎ în situațiile financiare ale fiecǎrei societǎți;

clasificarea elementelor într-una din categoriile identificate prin aplicarea definițiilor date de Cadrul general IASB 1.

Poziția financiarǎ este vizatǎ de urmǎtoarele informații:

resursele economice pe care le controleazǎ și care sunt utile pentru anticiparea capacitǎții întreprinderii de a genera fluxuri monetare în viitor;

structura de finanțare, care este utilǎ pentru a anticipa nevoile viitoare de credite și posibilitatea obținerii acestor credite;

modul de repartizare a profiturilor și fuxurilor viitoare de trezorerie, lichiditate și solvabilitatea întreprinderii și capacitatea sa de a se adapta schimbǎrilor mediului în care își desfǎșoarǎ activitatea.

Informațiile privind performanța vizeazǎ evaluarea modificǎrilor potențiale ale resurselor economice pe care întreprinderea le va putea controla în viitor și formularea raționamentelor despre eficiența utilizǎrii unor noi resurse, despre profitabilitatea întreprinderii. Aceste informații sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri în numerar și pentru a formula raționamente despre eficiența utilizǎrii unor noi resurse.

Informațiile privind modificǎrile poziției financiare ale unei întreprinderi vizeazǎ analiza activitǎților de exploatare, de finanțare și de investiții, astfel încât sǎ rǎspundǎ nevoii de informare a unei sfere largi de utilizatori. Astfel de informații sunt utile pentru a analiza capacitatea întreprinderii de a genera și utiliza în activitatea sa elementele de trezorerie anticipate.

Cele trei tipuri de informații au o importanțǎ diferențiatǎ în timp și în spațiu, însǎ se regǎsesc într-o strânsǎ legǎturǎ în situațiile financiare, evidențierea averii societǎții fiind scopul principal.

Patrimoniul este definit ca totalitatea drepturilor și obligațiilor care au estimare bǎneascǎ, împreunǎ cu bunurile la cae se referǎ și care aparțin unei persoane juridice sau fizice ale cǎrei nevoi sau sarcini este destinat sǎ le satisfacǎ.

Aceastǎ definiție este datǎ de teoria economico-juridicǎ a patrimoniului, conform cǎreia pentru existența patrimoniului sunt necesare douǎ condiții interdependente: persoanele juridice și fizice, ca și subiecți de drepturi și obligații, și bunurile economice, ca obiecte de drepturi și obligații.

Între bunurile economice și drepturile și obligațiile cu valoare economicǎ se regǎsesc ca titulari de patrimoniu, persoanele fizice și juridice care au autoritatea și rǎspunderea administrǎrii resurselor și rezultatelor. Astfel, ecuația patrimoniului este:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGATII

Pentru reflectarea patrimoniului în contabilitate, ca și noțiuni folosite sunt cele de activ și pasiv.

Activul reprezintǎ bunurile economice, realitatea economicǎ a patrimoniului. Ele se identificǎ cu mijloacele de acțiune sau cu resursele utilizate pentru înfǎptuirea activitǎții entitǎții patrimoniale. Bunurile economice sunt delimitate sub formǎ de: clǎdiri, construcții, mașini, utilaje, instalații de lucru, mijloace de transport, plantații, stocuri de mǎrfuri, materii prime, consumabile sau produse finite, disponibilitǎți în bancǎ, titluri de valoare.

Pasivul reprezintǎ drepturile și obligațiile, relațiile de proprietate în cadrul cǎrora au fost dobândite bunurile economice ca valori economice.

În consecințǎ, ecuația patrimoniului este:

ACTIVUL PATRIMONIULUI = PASIVUL PATRIMONIULUI

Pentru a marca distincția ce trebuie fǎcutǎ în cadrul pasivului între finanțarea de la investitori și obligațiile cǎtre terți, se utilizeazǎ structurile echivalente de capitaluri proprii și datorii. Astfel, ecuația contabilǎ devine:

ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII

Situația netǎ (denumitǎ și capital propriu, avere netǎ sau drepturile investitorilor) este descrisǎ de obiectul contabilitǎții prin prisma ecuației de principiu:

SITUATIE NETÃ = ACTIV – DATORII

În obiectul contabilitǎții sunt delimitate relațiile de echilibru determinate de procesele interne care produc transformǎri cantitative și calitative în masa averii entitǎții. Aceste procese reprezintǎ activitǎți consumatoare de resurse și producǎtoare de rezultate.

Termenii contabili folosiți pentru descrierea acestor procese sunt cei de venituri și cheltuieli. Prin compararea celor doi termeni este dezvǎluit rezultatul, care marcheazǎ performanța reflectatǎ în creșterea sau micșorarea situației nete, pe baza formulei:

REZULTAT = VENITURI – CHELTUIELI

O importanțǎ deosebitǎ trebuie acordatǎ prezentǎrii elementelor descrise prin situațiile financiare, considerate a fi pietrele de temelie în construirea situațiilor financiare, reflectând resursele de care dispune societatea, drepturile asupra acestor resurse, dar și efectele tranzacțiilor și circumstanțelor prin care aceste resurse și drepturi se modificǎ. Din categoria acestor elemente fac parte:

activele reprezintǎ beneficii economice viitoare, probabile, obținute sau controlate de cǎtre o anumitǎ entitate ca rezultat al tranzacțiilor și evenimentelor trecute;

datoriile reprezintǎ sacrificii viitoare probabile ale beneficiilor economice rezultate din obligațiile prezente ale unei anumite entitǎți de a transfera active sau de a furniza servicii cǎtre alte entitǎți în viitor, ca rezultat al tranzacțiilor și evenimentelor trecute;

capitalul propriu reprezintǎ interesul rezidual în activele unei entitǎți dupǎ deducerea datoriilor sale și reprezintǎ avantajul dreptului de proprietate;

veniturile sunt intrǎri sau creșteri ale activelor, decontǎri ale datoriilor sau o combinație a celor douǎ, rezultate din livrarea sau producerea de bunuri, din prestarea de servicii sau din alte activitǎți care constituie operații curente ale societǎții;

cheltuielile sunt ieșiri sau alte utilizǎri ale activelor, creșteri ale datoriilor sau o combinație a celor douǎ rezultate din livrarea sau producerea de bunuri, din prestarea de servicii sau din alte activitǎți care constituie operații curente ale societǎții;

2. Evaluarea elementelor patrimoniale

În raport de natura elementelor, de sensul mișcǎrilor acestora și de momentul în care se face evaluarea, opțiunea între valori s-au multiplicat în timp, precum: cost istoric, cost de înlocuire valoare realizabilǎ, valoare (netǎ) contabilǎ, valoare actualizatǎ, valoare capitalizatǎ, valoare curentǎ de piațǎ, valoare justǎ etc.

Dintre formele de evaluare raportate la unutatea de timp reflectate prin practici de evaluare raportate deseori la utilitate distingem:

evaluarea la intrare;

evaluarea ulterioarǎ, care poate fi diferențiatǎ în: cheltuieli ulterioare, evaluarea la inventar și evaluarea la bilanț;

evaluarea la ieșire.

Evaluarea la intrare a activelor și datoriilor este utilizatǎ la înregistrarea curentǎ a tranzacțiilor și evenimentelor care genereazǎ mișcǎri de natura intrǎrilor. În momentul intrǎrii, bunurile se evalueazǎ și se înregistreazǎ în contabilitate la valoare de intrare, denumitǎ și valoare contabilǎ care se stabilește în raport cu cǎile de intrare.

Aceasta îmbracǎ urmǎtoarele forme:

cost de achiziție;

cost de producție;

valoare justǎ;

valoare de aport;

valoare de utilitate.

Costul de achiziție reprezintǎ suma plǎtitǎ în numerar sau echivalent de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea activului la data construcției acestuia.

Costul de achiziție este egal cu prețul de cumpărare la care se adaugă taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau pentru intrarea în gestiunea entității.

Costul de producție este format din costul de achiziție al materiilor prime consumate, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația imobilizării. Acesta nu include pierderile de materiale, de manoperă sau alte costuri înregistrate peste limitele normal admise sau costurile de non-producție, adică cele administrative și de desfacere.

Valoarea justă este valoarea la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părți, aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.

Valoarea de aport acceptabilă de părți pentru activele imobilizate intrate în societate cu ocazia asocierii, fuziunii, se stabilește în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestor active.

Valoarea de utilitate pentru activele imobilizate dobândite cu titlu gratuit se stabilește în funcție de prețul pieței, starea și amplasarea acestor active.

Evaluarea ulterioară este determinată de modificările care survin în procesul de recunoaștere a elementelor. Astfel de modificări sunt generate de:

cheltuieli ulterioare;

evaluare la inventar;

evaluare la bilanț.

Cheltuielile ulterioare apar pe fondul deținerii activelor pe o perioadă mai mare de un an, timp în care estimarea inițială a beneficiilor economice poate necesita modificări prin pliere pe schimbările de performanță a activelor.

Evaluarea cu ocazia inventarierii se efectuează la încheierea exercițiului financiar și se bazează pe valoarea actuală denumită valoare de inventar. Aceasta se stabilește în funcție de utilitatea bunului, de starea acestuia și de prețul pieței. În concluzie, se face aplel la valoarea de inventar pentru a reflecta valoarea justă la momentul raportării sale prin situațiile financiare.

Evaluarea la încheierea exercițiului (la bilanț) se realizează în scopul întocmirii situațiilor financiare anuale. Elementele se evaluează și se reflectă în situațiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Valoarea contabilă la data bilanțului se determină pe baza regulilor de evaluare ulterioară recunoașterii inițiale.

Evaluarea la ieșire este utilizată la înregistrarea curentă a operațiilor economice care generează mișcări de natura ieșirilor și se face la valoarea de intrare. Utilizarea valorii de intrare în momentul ieșirii este susținută de faptul că la ieșire elementele trebuie derecunoscute/eliminate din situațiile financiare.

Formele evaluării implică alegerea unei anumite baze de evaluare. Acestea sunt:

cost istoric;

cost curent;

valoare realizabilă (de decontare a obligației);

valoare actualizată.

Practici contabile privind întocmirea situațiilor financiare

1. Lucrǎri premergǎtoare situațiilor financiare

Lucrǎrile premergǎtoare sau altfel spus, preliminare, sunt denumite lucrǎri de închidere a exercițiului financiar. Acestea sunt structurate astfel:

stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere;

inventarierea generalǎ a activelor și datoriilor;

contabilitatea operațiilor de regularizare a inventarului privind diferențele de inventar, amortizǎrile, ajustǎrile pentru deprecieri, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor și diferențele de curs valutar.

stabilirea balanței conturilor dupǎ inventariere;

rezultatul exercițiului financiar;

redactarea situațiilor financiare.

1. Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere

Înainte de inventarierea activelor și datoriilor, pentru o centralizare și un control al exactitǎții datelor înregistrate în conturi, se întocmește balanța de verificare. Aceasta furnizeazǎ datele necesare comparǎrii soldurilor finale din inventarul faptic și cel contabil, balanța putând fi abordatǎ ca și un inventar contabil.

Totalul rulajelor debitoare sau creditoare din balanța de verificare trebuie sǎ fie egale cu totalul rulajelor calculate în Registrul jurnal, acestea oferind informații de control privind înregistrarea în conturi a documentelor justificative.

Balanța, ca instrument de verificare a conținutului soldurilor conturilor contabile, reflectǎ operațiile economice și financiare reale menționate în documente justificative, înregistrate în concordanțǎ cu normele metodologice în vigoare.

2. Inventarierea generalǎ a activelor și datoriilor

O lucrare preliminarǎ prin care se stabilește situația realǎ a activului net contabil o reprezintǎ inventarierea generalǎ a activelor și datoriilor.

Nu se poate determina poziția financiarǎ și nici performanțele unei întreprinderi la un moment dat și pe o perioadǎ determinatǎ de timp, farǎ alcǎtuirea în prealabil a inventarului.

Situația realǎ a activului net la un moment dat se determinǎ prin relația proprie inventarului:

Activ net = Activul inventariat – Datoriile inventariate

Stabilirea existenței elementelor inventariate se face atât prin observare directǎ pentru bunurile corporale (cântǎrire, numǎrare, mǎsurare), pe bazǎ de registre sau documente pentru bunurile necorporale, datorii și creanțe (extrase de cont confirmate de terți).

Evaluarea elementelor inventariate se face la nivelul valorii actuale, care poartǎ denumirea de valoare de inventar. Aceasta este estimatǎ în funcție de utilitatea bunului pentru economia întreprinderii, prețurile pieței, de starea și amplasarea bunului. Deci, se poate aprecia cǎ valoarea de inventar este egalǎ cu valoarea justǎ.

Bunurile care au fost inventariate se vor înscrie în listele de inventariere. Aceste liste cuprind:

perioada de gestiune inventariatǎ;

persoanele care au fǎcut inventarierea;

plusurile și minusurile la constatate;

compensǎrile efectuate;

bunurile depreciate;

creanțele și datoriile incerte și în litigii;

creanțele, datoriile și lichiditǎțile în devize;

constituirea și regularizarea provizioanelor și ajustǎrilor de valoare;

regularizarea amortizǎrilor;

alte elemente specifice inventarierii.

3. Contabilitatea operațiilor de regularizare a inventarului

Rezultatele inventarierii, plusurile sau minusurile de inventar se înregistreazǎ și deconteazǎ în gestiune.

De regulǎ, plusurile se înregistreazǎ în contabilitate ca și intrǎri în entitatea economicǎ, iar minusurile se imputǎ.

În principiu, dacǎ minusurile (lipsurile) constatate la inventariere nu sunt din culpǎ, acestea se deconteazǎ sub forma veniturilor sau cheltuielilor întreprinderii.

Regularizarea minusurilor și plusurilor de inventar (diferențelor de inventar), in funcție de natura structurilor inventariate de activ și de datorii, se genereazǎ prin urmǎtoarele tipuri de înregistrǎri:

plusuri de active imobilizate

plusuri de stocuri cumpǎrate

plusuri de investiții financiare

4. Balanța conturilor dupǎ inventariere

Dupǎ ce s-a efectuat inventarierea și s-a contabilizat regularizarea de inventar, se va întocmi o nouǎ balanțǎ a conturilor, aceasta fiind utilǎ la pregǎtirea informațiilor necesare determinǎrii rezultatului exercițiului și redactǎrii bilanțului contabil.

Balanța se redacteazǎ înainte de determinarea rezultatului exercițiului, și nu dupǎ, aceasta delimitându-se ca suport informațional pentru închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.

5. Determinarea rezultatului exercițiului

Formula generalǎ pentru stabilirea rezultatului exercițiului înainte de impozitare este:

+/- Rezulatul exercițiului = Venituri – Cheltuieli

Petru a stabili rezultatul exercițiului se închid conturile de venituri și cheltuieli. Astfel, relațiile dintre conturi sunt:

închiderea conturilor de cheltuieli (solduri debitoare)

121 = 6xx

Profit sau pierdere Cont de cheltuieli

închiderea conturilor de venituri (solduri creditoare)

7xx = 121

Cont de venituri Profit sau pierdere

Dacǎ contul 121 „profit sau pierdere” are sold final creditor, atunci avem pierdere, iar dacǎ avem sold final debitor

6. Redactarea situațiilor financiare

Pentru redactarea situațiilor financiare, este necesară cunoașterea anumitor posturi din bilanț și din contul de profit și pierdere, care corespund conturilor din balanță.

Din categoria situațiilor financiare fac parte: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative, anexe.

2. PRINCIPII SI PROCEDEE CONTABILE

1. Principiul continuității activității. Se admite că entitatea își va continua mersul, funcționarea în mod normal, într-un viitor previzibil fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau reducerii semnificative ale acesteia.

În cazul în care administratorii firmei au luat cunoștință de unele elemente de incertitudine, strâns legate de evenimente care pot conduce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente vor trebui prezentate și în notele explicative.

Dacă situațiile financiare nu sunt elaborate pe baza principiului continuității, aceaste date trebuie prezentate însoțite de explicații privind modul de întocmire al acestora și cauzele care au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu își mai poate continua activitatea.

2. Principiul permanenței metodelor determină continuitatea aplicării normelor și regulilor în ceea ce privește evaluarea, asigurându-se comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

3. Principiul prudenței constă în aprecierea cu precauție sau rezonabilă a activelor și pasivelor, cheltuielilor și veniturilor, pentru a evita supraevaluarea rezultatului.

Acest principiu însoțește în mare parte lucrările contabile de închidere ale oricărei întreprinderi. Este un principiu care anulează parțial principiul costului istoric, aducând valorile contabile mai aproape de acea „valoare justă”, regăsită în toate textele normelor contabile.

Potrivit principiului prudenței nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de datorii și a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile probabile generate de desfășurarea activității exercițiului curent sau anterior.

4. Principiul independenței exercițiilor presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare activității unității patrimoniale, pentru exercițiul financiar pentru care se face raportarea, fără a se ține seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăților. În consecință, veniturile și cheltuielile, se înregistrează în contabilitate pe măsura angajării acestora, datorită acestui principiu, contabilitatea veniturilor și cheltuielilor fiind o contabilitate de angajamente.

5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii stipulează că în vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se vor determina separat valorile aferente fiecărui element de activ sau de datorii.

6. Principiul intangibilității. Exceptând corecțiile impuse de aplicarea standardelor contabile, bilanțul de închidere a exercițiului financiar precedent, trebuie să corespundă cu bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar.

7. Principiul necompensării precizează că valorile elementelor de activ nu pot fi compensate prin cheltuieli.

Eventualele compensări între creanțe și datorii ale entității față de același agent economic pot fi efectuate, cu respectarea standardelor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a tuturor cheltuielilor și veniturilor la valoarea integrală.

8. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului precizează faptul că informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a tranzacțiilor și evenimentelor, și nu doar forma lor juridică.

9. Principiul pragului de semnificație prevede că orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat separat în conturile anuale ale entității economice. Elementele care au valori nesemnificative de aceeași natură sau cu funcții similare vor fi însumate, nefiind necesară prezentarea lor aparte.

3. ÎNTOCMIREA BILANȚULUI

La originea sa, bilanțul a apărut din necesitatea asigurării că societatea poate să-și acopere datoriile în caz de faliment* . Astfel, a apărut o situație denumită Declarația de solvabilitate întocmită pentru uzul creditorilor, care era întocmită de societățile care prezentau dificultăți financiare, având ca scop oferirea de informații privind efectele și debitele, care ulterior au preluat denumirea de active, ca reflectare a averii disponibile pentru a acoperi datoriile.

Formatul de Bilanț a apărut din nevoia utilizatorilor de a avea un raport oficial care să ofere informații unitare și care să permită compararea valorii activelor cu valoarea datoriilor și raportarea averii nete.

Bilanțul reprezintă unul din procedeele specifice contabilității, folosit pentru a sintetiza (în baza pricipiului dublei inregistrări) pe de o parte bunurile economice ale unei entități (întreprinderi), iar pe de altă parte sursele de proveniență ale acestora.

Charles E. Sprague în lucrarea The Philosophy of Accounts vede Bilanțul nu numai ca reflectare a originii și finalității fiecărui element, dar și ca instrument de măsurare a succesului sau eșecului unei activități și ca imagine a tuturor elementelor care constituie averea unei persoane sau grup de persoane.

Astfel, putem spune că Bilanțul reprezintă egalitatea între totalul activelor, care relevă structura resurselor societății, și totalul dintre datorii și capital propriu, care prezintă structura de finanțare a întreprinderii.

Fiind ultima situație financiară întocmită din cadrul unui exercițiu financiar, bilanțul contabil marchează punctul de plecare în exercițiul financiar următor și este folosit ca instrument de gestiune al patrimoniului.

Conținutul Bilanțului este prezentat în format tip cont și format tip listă, cu o detaliere rigidă și precisă. Diferența dintre cele doua formate o reprezintă, în special, ordinea de prezentare a elementelor.

Procedeul de redactare al bilanțului include:

etapa de transcriere a datelor înregistrate din bilanțul contabil întocmit în anul precedent în coloanele adecvate din cadrul formularului ce se întocmește în exercițiul curent;

etapa de selectare, grupare și însumare a soldurilor din balanța finală și înscrierea acestora în posturile adecvate din bilanț.

Elementele bilanțului contabil

Activul

Potrivit reglementărilor, în țara noastră activele sunt grupate astfel:

Active imobilizate – active generatoare de beneficii, ce au o durată îndelungată de folosință (mai mare de un an).

Active circulante – se referă la activele deținute pe o perioadă scurtă, fiind utilizate în general la un singur ciclu de productie.

Capital propiu

Având în componență mai multe elemente (capital social, rezerve din reevaluare, rezerve, prime legate de capital ș.a.) capitalul propiu reprezintă sursele de finanțare pe care o entitate economică le are la dispoziție.

Datoriile

Datoriile reprezintă sursele externe de finanțare a unei entități economice, furnizate de terți precum instituțiile financiare, furnizori, bănci etc. Această finanțare este de fapt o obligație, ce apare ca rezultat al unor evenimente trecute, întreprinderea stingând această obligație prin prestarea de servicii sau acordarea unui echivalent valoric.

4. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Contul de profit și pierdere reflectǎ, în esențǎ, activitatea entitǎții economice în cursul unei perioade utilizând termeni, precum: costuri,cheltuieli, pierderi, venituri, câștig, rezultat. Pentru o perioadǎ îndelungatǎ de timp, ontul de profit și pierdere a fost privit ca o completare a informațiilor oferite prin intermediul Bilanțului, însǎ, întotdeauna a existat o luptǎ a primordialitǎții între Bilanț și Cont de profit și pierdere în oferirea informațiilor utile celor care iau decizii. Astfel, este adusǎ în prim plan utilitatea Contului de profit și pierdere în raportarea financiarǎ prin creșterea interesului pentru performanța întreprinderii, pentru informația dinamicǎ și descreșterea interesului pentru costurile istorice și pentru informația punctualǎ, staticǎ.

Contul de profit și pierdere, reglementat în România prin OMFP 3055/2009, se întocmește pe baza bilanțului și prezintă modul de obținere a rezultatului exercițiului (profit sau pierdere), cuprinzând cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului grupate după natura lor.

Cifra de afaceri netă se obține prin însumarea rezultatelor din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care fac obiectul activității curente a entității, după ce sunt deduse reducerile comerciale acordate clienților și taxa pe valoare adăugata, precum și a altor taxe și impozite.

Veniturile includ sumele sau valorile ce au fost încasate sau urmează a fi încasate, din activitățile curente desfășurate de întreprindere, precum și câștigurile provenite din alte surse. În categoria veniturilor regăsim:

venituri realizate din activitățile curente (comisioane, vânzarea bunurilor și/sau prestarea de servicii, dividende, dobânzi etc.);

venituri provenite din alte surse (activități care nu sunt desfășurate în mod curent de entitate) un exemplu fiind sumele rezultate în urma ieșirii activelor imobilizate pe termen lung și mediu;

câștiguri realizate în urma reevaluării titlurilor de plasament și câștigurile obținute ca rezultat al creșterii valorii contabile a activelor pe termen lung.

Cheltuielile înregistrate în contul de profit și pierdere cuprind:

cheltuielile generate de activitățile curente ale întreprinderii (cheltuieli cu personalul, costul bunurilor și serviciilor de care beneficiază entitatea etc.)

pierderi survenite în urma diminuării beneficiilor economice (dezastre naturale, pierderi rezultate din ieșirea activelor imobilizate pe termen lung etc.)

pierderi suferite în urma creșterii cursului valutar în cazul împrumuturilor contractate în valută sau contractelor de achiziționare a unor bunuri incheiate în valută.

5 Note explicative și politici contabile

Situațiile financiare cu scop general trebuie să ofere o imagine fidelă a rezultatelor și a poziției financiare ale unei societăți la sfârșitul exercițiului financiar, oferind informații utile unei categorii largi de utilizatori. În funcție de natura și dimensiunea lor, evenimentele ce au loc între data bilanțului și data la care sunt semnate situațiile financiare pot fi, de asemenea, incluse în situațiile financiare sau prezentate în Notele explicative. Utilizatorii sunt interesați să aibă acces la astfel de informații care afectează deciziile privitoare la activitatea societății respective.

Deciziile sunt fundamentate pe anumiți factori, ca de exemplu: cât de semnificative sunt informațiile și dacă acestea trebuie prezentate separat fie în Bilanț, fie în Contul de profit și pierdere, fie în Notele explicative, precum și cât sunt de interesați utilizatorii situațiilor financiare să aibă acces la aceste informații, chiar dacă acestea pot să nu se refere la tranzacții de valoare.

Scopul întocmirii și prezentării Notelor explicative constă în dezvoltarea și completarea informațiilor prezentate în celelalte componente ale situațiilor financiare.

Reglementări privind structura situațiilor financiare

Pentru a diferenția persoanele juridice care își desfășoară activitatea pe teritoriul României, O.M.F.P. 3055/2009 a impus trei criterii de mărime:

totalul activelor – 3.650.000 €;

cifra de afaceri netă – 7.300.000 €;

număr mediu de salariați – 50.

Astfel, persoanele care depășesc limitele a cel puțin două dintre aceste criterii, sunt obligați ca pentru situațiile financiare să întocmească:

bilanț;

cont de profit și pierdere;

situația modificărilor capitalului propriu;

situația fluxurilor de numerar;

note explicative la situațiile financiare anuale.

Persoanele care nu depășesc două dintre cele trei criterii de mărime au obligația să întocmească situații financiare simplificare care vor cuprinde:

bilanț prescurtat;

cont de profit și pierdere;

note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.

Acestea pot întocmi, opțional însă, situația modificărilor situațiilor financiare sau/și situația fluxurilor de trezorerie.

Formatul situațiilor financiare

În România, actualele reglementări contabile cer întocmirea unor situații financiare simplificate la jumătatea exercițiului financiar, fără a face precizări suplimentare privind politicile de evaluare și recunoaștere. Formatul impus de Ministerul Finanțelor Publice este reflectat printr-un set de situații financiare compus din Bilanț simplificat, Cont de profit și pierdere simplificat și Note explicative simplificate. Bilanțul și Contul de profit și pierdere conțin agregări ale elementelor cerute pentru raportarea anuală, iar Notele explicative conțin doar informații parțiale.

În continuare vǎ voi prezenta formatul situațiilor financiare prescurtate (bilanț prescurtat, cont de profit și pierdere și note explicative la situațiile financiare):

1. Formatul bilanțului prescurtat:

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

1. Cheltuieli de constituire

2. Cheltuieli de dezvoltare

3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare

4. Fondul comercial (dacă a fost achiziționat cu titlu oneros)

5. Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție

II. Imobilizări corporale

Terenuri și construcții

Instalații tehnice și mașini

Alte instalații, utilaje și mobilier

Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

III. Imobilizări financiare

1. Acțiuni deținute la entiățile afiliate

2. Împrumuturi acordate entităților afiliate

3. Interese de participare

4. Împrumuturi acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

5. Investiții deținute ca imobilizări

6. Alte împrumuturi

B. Active circulante

I. Stocuri

1. Materii prime și materiale consumabile

2. Producția în curs de execuție

3. Produse finite și mărfuri

4. Avansuri pentru cumpări de stocuri

II. Creanțe (Sumele ce urmează a fi încasate după o perioadă > un an, trebuie prezentate separat pentru fiecare element)

Creanțe comerciale

Sume de încasat de la entitățile afiliate

Sume de încasat de la entitățile de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare

Alte creanțe

Capital subscris și nevărsat

III. Investiții pe termen scurt

Acțiuni deținute la entitățile afiliate

Alte investiții pe termen scurt

IV. Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale – furnizori

5. Efecte de comerț de plătit

6. Sume datorate entităților afiliate

7. Sume datorate entităților de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare

8. Alte datorii ( inclusiv cele fiscale și privind asigurările sociale)

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă >de un an

1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale – furnizori

5. Efecte de comerț de plătit

6. Sume datorate entităților afiliate

7. Sume datorate entităților de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare

8. Alte datorii ( inclusiv cele fiscale și privind asigurările sociale)

H. Provizioane

1. Provizioane pentru pensii și obligații similare

2. Provizioane pentru impozite

3. Alte impozite

I. Venituri în avans

J. Capital și rezerve

I. Capital subscris

1. Capital subscris vărsat

2. Capital subscris nevărsat

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

1. Rezerve legale

2. Rezerve statutare sau contractuale

3. Alte rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

2. Formatul contului de profit și pierdere:

1. Cifra de afaceri netă

Producția vândută

Venituri din vânzarea mărfurilor

Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete

2. Variația stocurilor

3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată

4. Alte venituri din exploatare

VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL

5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe

6. Cheltuieli cu personalul:

a) Salarii și indemnizații

b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii

7. a) Ajustarea valorii privind imobilizările corporale și necorporale

b) Ajustarea valorii privind activele circulante, dacă acestea depășesc

suma ajustărilor de valoare care sunt normale în întreprindere

8. Alte cheltuieli de exploatare (venituri, cheltuieli, ajustări privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli)

CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL REZULTATUL DIN EXPLOATARE: (Profit/Pierdere)

9 . Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la întreprinderile afiliate

10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

VENITURI FINANCIARE – TOTAL

12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante

13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile afiliate

CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL REZULTATUL FINANCIAR: (Profit/Pierdere)

14. Rezultatul curent: profit sau pierdere

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. Rezultat din activitatea extraordinară: profit sau pierdere

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

20. Rezultatul net al exercițiului financiar (Profit/Pierdere)

3. Formatul notelor explicative:

Pentru notele explicative, în ordinul 3055/2009 nu s-a impus un format obligatoriu, acesta venind doar cu un exemplu:

Nota 1. Active imobilizate – cuprinde soldurile acestora de la începutul și sfârșitul exercițiului financiar, creșterile, cedările sau alte transferuri, ajustările înregistrate în cursul exercițiului, precum și reducerile sau reluările.

Nota 2. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli – cuprinde soldul provizioanelor de la începutul exercițiului, transferurile care s-au facut din cont sau în cont și soldul de la sfârșitul exercițiului.

Nota 3. Repartizarea profitului – cuprinde prezentarea destinației în care s-a realizat profitul; de regulă acesta se repartizează la rezerva legală sau la dividende.

Nota 4. Analiza rezultatului din exploatare – cuprinde informații cu privire la regruparea veniturilor și cheltuielilor (directe, indirecte, de administrare șî de desfacere).

Nota 5. Situația creanțelor și datoriilor – în care se prezintă soldul creanțelor și datoriilor, și termenele de lichiditate respectiv de exigibilitate aferente exercițiului financiar anterior.

Nota 6. Principii, politici și metode contabile – prezintă reglementările aplicate la întocmirea situațiilor financiare, abaterile de la acestea, reevaluarea, sumele ajustărilor, valoarea reziduală și suma dobânzilor.

Nota 7. Participații și surse de finanțare – în care se prezintă informații cu privire la existența certificatelor de participare, a valorilor mobiliare, a capitalului social subscris, numărul și valoarea acțiunilor și obligațiunilor emise și a acțiunilor răscumpărabile (dacă există).

Nota 8. Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere și de supraveghere – în care se fac mențiuni cu privire la salariați, la obligațiile contractuale referitoare la plata pensiilor, precum și la valoarea avansurilor, creditelor și indemnizațiile acordate organelor de conducere.

Nota 9. Calculul și analiza principalilor indicatori economico- financiari – cuprinde calculul indicatorilor: de lichiditate (curent și imediat), de risc (gradul de îndatorare și acoperirea dobânzilor), de activitate și de profitabilitate (rentabilitatea capitalului angajat și marja brută din vânzări).

Nota 10. Alte informații – în care se prezintă informații care fac referire la prezentarea entitățîi economice, la relațiile acesteia cu alte societăți, exprimarea monedei naționale ale elementelor din patrimoniu, cifra de afaceri, impozit pe profit, angajamente primite și acordate, onorarii plătite, rate achitate (în cazul unui contract de leasing) și litigii în desfășurare.

STUDIU DE CAZ LA

S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L.

Prezentarea generală a S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L.

S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L., cu sediul social în Municipiul București, strada Călțunași, numărul 2, bloc 174, scara 3, apartamentul 42, sector 4, este o societate comercială cu răspundere limitată, constituită la data de 07 aprilie 1994.

Conform certificatului de înregistrare cu seria B, numărul 1997863, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București în data de 31.08.2009, societății S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L., i s-au atribuit: cod unic de înregistrare RO 5464370 și numărul de ordine J40/5679/1994. Conform actului constitutiv și al aceluiași certificat de înregistrare, societatea are ca domeniu principal de activitate, cod CAEN 5610, restaurante, aceasta declarându-se plătitoare de TVA, după cum rezultă din codul unic de înregistrare. Pe lângă activitatea de bază, societatea desfășoară și activități conexe de catering și comerț cu ridicata.

Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 modificată, ale legislației privind investițiile directe în România, ale tuturor prevederilor legale în vigoare aplicabile societăților comerciale, precum și cele ale actului constitutiv.

Structura acționariatului este formată din asociatul unic, Preda Petre de cetățenie română, în calitate de organ de conducere și administrare a societății, având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 100%.

Capitalul social, în sumă de 50 000 lei, împărțit în 5 000 de părți sociale, indivizibile și egale, cu o valoare nominală de 10 lei fiecare, a fost subscris și vărsat în totalitate de către asociatul unic Preda Petre, căruia îi revine în exclusivitate.

Societatea este autorizată de următoarele autorități ale Statului Român:

Ministerul de Interne – Brigada / Grupul de Pompieri Militar „Dealu Spirii” a Capitalei;

Ministerul Sănătății și Familiei – Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București;

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor – Agenția Națională Sanitară Veterinară a Municipiului București;

Ministerul Apelor și Protecției Mediului – Inspectoratul de Protecție a Mediului al Municipiului București;

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale – Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București.

Calitatea standardelor de organizare a activității în cadrul entității este certificată de:

ISO 9001 : 2008;

ISO 9001 : 2008;

ISO 22000 : 2005;

ISO 14001 : 2004;

OHSAS 18001 : 2007.

Principalii clienți ai S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. sunt:

Spitalul Clinic de Dermato- Venerice Pr. Dr. Longhin București ;

Spitalul de Diagnostic și Tratament pentru Tinerii Toxico – Dependenți Sf. Stelian București;

Spitalul de Psihiatrie Domnița Bǎlașa Ilfov Giurgiu;

Spitalul Clinic Județean de Urgențǎ Constanța;

Spitalul de Obstreticǎ – Ginecologie Ploiești Prahova;

Consiliul Local sector 5;

Spitalul Clinic Bolintin Deal Giurgiu;

C.I.A. Bolintin Vale Giurgiu;

Penitenciarul Ploiesti, Prahova;

Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta București;

Cantina Centralǎ de Ajutor Social București;

Sanatoriul T.B.C. Moroeni, Dâmbovița;

Spitalul de Urgențǎ de Chirurgie Plasticǎ, Reparatorie și Arsuri București;

Școala Specialǎ nr.4 București;

Școala Specialǎ nr.3 București;

Seminarul Teologic Liceal Ortodox București;

Spitalul Municipal Moreni Dâmbovița;

Gradinița nr.149 București;

Școala de Maiștrii Militari Constanța;

Direcția Generalǎ de Asistențǎ Socialǎ și Protecția Copilului Ilfov;

Direcția Generalǎ de Asistențǎ Socialǎ și Protecția Copilului sector 4 București;

Spitalul Municipal Câmpina-Prahova

Grǎdinița nr.166 București;

Grǎdinița nr.207 București;

Administrația Serviciilor Sociale Comunitare Ploiești – Prahova – Cantina de ajutor social;

Spitalul Witting București;

Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu Bucuresti;

Universitatea Tehnicǎ de Construcții București;

Spitalul Județean Târgoviște;

Universitatea Tehnicǎ de Construcții București;

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Constanța;

Spitalul Clinic BMF Eforie Nord –Constanța;

Cǎminul pentru persoane vârstnice Constanța;

Spitalul Municipal Constanța;

Spitalul Comunal Peris;

Gradinița Valu lui Traian.

Și principalii furnizori:

S.C. Agrirom S.R.L.;

S.C. Safir S.R.L.Vaslui;

S.C. Daco Prod Com S.R.L. București;

S.C. Enculescu Prod S.R.L.;

S.C. Metro Cash & Carry România S.R.L.;

S.C. Selgros Cash & Carry România S.R.L.;

S.C. Prima Impex S.R.L.;

S.C. Golden Fruct S.R.L.;

S.C. Roclip S.A., Fǎgǎraș;

S.C. Teniplus S.R.L.;

S.C. Fox Com Serv S.R.L.;

S.C. Euro Mar Distribution S.R.L.;

S.C. Mega Fruct S.R.L.;

S.C. Andreea’s Tor Com S.R.L.;

S.C. Costin & Cosmin S.R.L.;

S.C. Dobrogea S.A.;

S.C. Deltalact S.A. Tulcea;

S.C. Gepeto S.A., Constanța;

S.C. Legume Fructe S.R.L..

Conform exercițiului financiar anterior, S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. a dispus de un număr de 109 angajați specializați și autorizați în domeniile angajate de cǎtre autoritǎțile competente, dintre care: 1 contabil, 1 șef cantinǎ, 1 operator calculator, 1 asistent, 1 controlor tehnic de calitate, 2 gestionari, 4 lucrǎtori comerciali, 6 șoferi, 15 bucǎtari, 55 bufetiere și 22 muncitori necalificați.

EFECTUAREA LUCRĂRILOR PRIVIND ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

Situația patrimoniului și rezultatele obținute, se constituie pe baza unui proces complex de agregare a datelor privind întocmirea situațiilor financiare. Acest proces se deruleazǎ în concretizarea unei suite de lucrǎri, unele chiar cu caracter preliminar, iar altele cu referire la redactarea și completarea bilanțului.

Structura lucrărilor de închidere a exercițiului financiar, sau altfel spus a lucrărilor preliminare se prezintă în felul următor:

1. Stabilirea balanței înainte de inventariere;

2. Inventarierea generală a activelor și datoriilor;

3. Contabilitatea operațiilor de regularizare a inventarului privind:

a) diferențele de inventar;

b) amortizările;

c) ajustări pentru deprecieri;

d) provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

e) diferențele de curs valutar și de conversie;

f) delimitarea în timp a veniturilor și a cheltuielilor.

4. Stabilirea balanței după inventariere;

5. Determinarea rezultatului exercițiului și după caz, finanțarea pierderii sau distribuirea profitului.

6. Redactarea situațiilor financiare anuale.

Cu toate cǎ acestea sunt etapele cele mai recomandate pentru întocmirea situațiilor financiare, Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 2861/2009 impune ca inventarierea patrimoniului sǎ se efectueze cel puțin odatǎ pe parcursul exercițiului financiar, dar nu se menționeazǎ obligativitatea acesteia de a se efectua la sfârșitul exercițiului financiar.

Data la care se efectueazǎ inventarierea și evaluarea elementelor de activ, datorii și capital propriu, este legatǎ de activitatea pe care întreprinderea (obligatǎ fiind sǎ întocmeascǎ situațiile financiare) o desfǎșoarǎ, inventarierea care se efectueazǎ la sfârșitul exercițiului fiind recomandatǎ acelor societǎți care au o activitate preponderent comercialǎ.

S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. are ca obiect de activitate, cod CAEN 5610 „Restaurante”, aceasta achiziționând mǎrfurile și materiile prime în funcție de necesitate, principalul client al acestei societǎți fiind Statul român, reprezentat prin instituțiile publice. Astfel, inventarierea patrimoniului se efectueazǎ la redactarea situațiilor financiare, la stabilirea balanței conturilor de la sfârșitul exercițiului financiar și la calcularea rezultatului.

Balanța de verificare are ca rol principal pregǎtirea informațiilor utile în determinarea rezultatului și asigurarea acelui suport de informații necesare redactǎrii bilanțului contabil (anexa balanta).

Calcularea rezultatului exercițiului financiar

1. Calcularea profitului brut

Pentru stabilirea profitului brut, procedǎm la închiderea conturilor de cheltuieli și venituri:

închiderea conturilor de cheltuieli (solduri debitoare)

121 = 6xx

„Profit sau pierdere” „Cont de cheltuieli”

închiderea conturilor de venituri (solduri creditoare)

7xx = 121

„Cont de venituri” „Profit sau pierdere”

Dacǎ contul 121 „profit sau pierdere” are sold final creditor, atunci avem profit, (care se va supune impozitǎrii), iar dacǎ avem sold final debitor atunci avem o pierdere.

Așadar:

PROFIT BRUT = VENITURI TOTALE – CHELTUIELI TOTALE

Profitul brut astfel determinat, exprimǎ profitul neinfluențat de veniturile care nu au fost impozitate, de cheltuielile și alte sume nedeductibile prevǎzute de lege, în ceea ce privește determinarea impozitului pe profit și a profitului fiscal impozabil.

Astfel, prin preluarea soldurilor finale ale contului 121 „profit sau pierdere”, din balanța de verificare de la 31 decembrie 2010 rezultǎ:

PROFIT BRUT = 5 907 880 – 5 688 563 = 219 317

2. Calcularea impozitului pe profitul brut

Dupǎ calcularea profitului brut, se procedeazǎ la calcularea impozitului pe profit.

Impozitul pe profit se calculează după următoarea metodă:

Impozit pe profit datorat = (profit brut + impozitul pe profit datorat pentru trimestrele anterioare) x 16%

=> 219 317 x 16% = 31 858

Înregistrarea impozitului pe profit:

691 = 441 36 584,42 lei

„Cheltuieli cu impozitul pe profit” „Impozit pe profit”

121 = 691 36 584,42 lei

„Profit și pierdere” „Cheltuieli cu impozit pe profit”

Observație! înregistrarea impozitului pe profit se regasește și în balanța anexată.

Declarația 101 este cea prin care se face raportarea impozitului pe profit, aceasta îndeplinind dublu rol, acela de instrument de calcul și de raportare. Ca și termen limită de depunere a declarației, pentru impozitul aferent exercițiului financiar precedent este data de 25 aprilie 2012.

3. Calcularea profitului net

Acesta se calculează ca diferență între profitul brut și impozitul pe profit datorat, astfel:

Profit net = 219 317 – 31 858 = 187 459

După ce s-a stabilit rezultatul exercițiului financiar, în cadrul Adunării Generale a Acționarilor, s-a decis ca profitul net realizat în valoare totală de 187 459 lei să se repartizeze în cursul anului 2012, aceste informații fiind prezentate și în notele explicative.

Redactarea situațiilor financiare anuale

Conform O.M.F.P. 3055/2009, structura situațiilor financiare depinde de anumite limite în ceea ce privește totalul activelor, cifra de afaceri și numǎrul mediu de salariați din cursul exercițiului financiar, cu valorile precizate în capitolul anterior.

S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. a prezentat la sfârșitul exercițiului financiar urmǎtoarele date:

– total active: 1 493 375 lei < 3.650.000 €;

– cifra de afaceri netă: 5 905 503 lei < 7.300.000 €;

– număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 168 > 50

Astfel, situațiile financiare ale entitǎții economice ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. vor fi compuse din urmǎtoarele elemente:

– bilanț prescurtat;

– cont de profit și pierdere;

– note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.

Pentru a redacta Bilanțul contabil prescurtat și Contul de profit și pierdere, societatea a procedat la preluarea datelor din situațiile financiare ale exercițiului financiar anterior și la preluarea și prelucrarea datelor aferente balanței de verificare de la finele exercițiului financiar pentru care s-au întocmit situații financiare.

Din 2010, programul de întocmire a situațiilor fianciare a fost înlocuit cu un fișier de tip „pdf” în locul acelui fișier executabil care se utiliza în trecut.

Observație: o mare atenție trebuie îndreptatǎ cǎtre completarea acelor rubrici ale formularelor din situațiile financiare, asupra transcrierii și prelucrǎrii datelor din situațiile anului precedent, respectiv a exercițiului financiar curent, pentru a nu ne asuma riscul pierderii de timp, refacerii și verificǎrii calculelor.

Redactarea notelor explicative

Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situațiile financiare anuale și metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de valoare. Acestea se prezintǎ sistematic, dupǎ cum urmeazǎ:

1. PREVEDERI GENERALE

Denumirea societǎții: S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L.

Domeniu de activitate: cod CAEN 5610 – Restaurante

Adresa: Str. Cǎlțunași, nr. 2, bl. 174, sc.3, ap.42, Sector 4, București

Capital social: 50 000 lei

La baza întocmirii situațiilor financiare au stat la bazǎ urmǎtoarele reglementǎri contabile: Ordinul Ministerului Finanțelor Publice numǎrul 3055/2009 și Legea contabilitǎții numǎrul 82/1991 republicatǎ, cu privire la aplicarea reglementǎrilor contabile simplificate în concordanțǎ cu directivele europene.

Nota 1. Active imobilizate

Aceastǎ notǎ cuprinde atât soldurile de la începutul și sfârșitul exercițiului financiar, cât și creșterile, reducerile valorilor de inventar, creșterile și diminuǎrile amortizǎrii înregistrate, reprezentate pe clasa de active imobilizate, dupǎ cum urmeazǎ în tabel:

Dupǎ cum rezultǎ și din situația prezentatǎ mai sus, societatea a cumpǎrat mijloace fixe în valoare de 38 786 continuând amenajarea cantinei. La imobilizǎrile cumpǎrate se aplicǎ amortizare liniarǎ, conform Legii 15/1994 privind amortizarea imobilizǎrilor necorporale și corporale. Deasemeni, întreprinderea a investit în cumpǎrarea de acțiuni la altǎ firmǎ.

Nota 2. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

Aceastǎ notǎ cuprinde soldurile de la începutul exercițiului și de la finele acestuia, creșterile, reducerile pe parcursul anului financiar, constituite pe tipuri de provizioane, însoțite de prezentarea modalitǎților, de bazele de calcul ale provizioanelor.

Chiar dacǎ în notele explicative la bilanț întocmite de S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. nu s-a fǎcut o prezentare a provizioanelor care s-au constituit în cursul anului 2011, în contul 1512 „Provizioane- garanții acordate”, se face referire strict la acele provizioane utilizate pentru fondurile de garantare a unei bune execuții, constituite pentru fiecare dintre contractele pe care firma le încheie în urma licitațiilor adjudecate.

Nu exista

Nota 3. Repartizarea profitului

Repartizarea profitului se realizeazǎ pe destinații, însoțitǎ eventual, de anumite elemente de calcul pentru rezervele legale sau raportǎri la actele constitutive ale entitǎții economice pentru rezervele statutare.

În cadrul Adunǎrii Generale a Acționarilor, dupǎ ce s-a procedat la calcularea rezultatului exercițiului financiar, acesta se repartizeazǎ astfel:

Dupǎ cum rezultǎ din situație, profitul net realizat a rǎmas nerepartizat la sfârșitul exercițiului anului 2011, aceasta rǎmânând de efectuat în cursul anului 2012.

Nota 4. Analiza rezultatului din exploatare

În aceastǎ notǎ, cheltuielile și veniturile indirecte, directe, de desfacere și de administrare se prezintǎ regrupate:

Ca o paralelǎ între exercițiul financiar curent și cel precedent, se constatǎ:

creștere a cifrei de afaceri netǎ cu 10,9% fațǎ de 2010;

creștere a costului bunurilor vândute și a cheltuielilor activitǎții de bazǎ cu 1,07%;

diminuarea cheltuielilor activitǎții auxiliare cu 3,50%;

creșterea cheltuielilor indirecte de producție cu 13,1%;

creșterea cheltuielilor de desfacere si a cheltuielilor generale de administrație cu 15%, respectiv 14,3%;

Deasemeni, se observǎ inexistența altor venituri din exploatare a anului curent, întrucât societatea achiziționeazǎ mǎrfuri în clipa în care acestea îi sunt necesare.

Nota 5. Situația creanțelor și a datoriilor

În aceastǎ notǎ sunt incluse soldurile finale ale datoriilor și creanțelor, acestea fiind grupate pe termene de exigibilitate sub un an, între 1-5 ani și peste 5 ani, respectiv sub un an și peste un an.

Întrucât activitatea entitǎții S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. se bazeazǎ integral pe câștigarea licitațiilor publice, aceasta este dazavantajatǎ datoritǎ impunerii constituirii unui fond de garantare a unei bune prestǎri a serviciilor, care presupune imobilizarea pe o perioadǎ de cinci ani a unor resurse financiare, acoperitǎ fiind aceastǎ sumǎ prin intermediul creditelor bancare.

Evaluarea acestor creanțe și datorii s-a efectuat la valoarea lor nominalǎ.

Nu s-au înregistrat plǎți restante, datoriile aferente anului 2011 fiind achitate integral la bugetul statului în cursul lunii ianuarie 2012.

Din suma totalǎ de datorii în valoare de 1 776 934 lei, 489 561 constituie furnizorii cu termen de exigibilitate de sub 1 an: 125 471 lei impozite de achitat la Bugetul Statului și la Bugetele Asigurǎrilor în ianuarie 2012.

Deasemenea, suma de 416 131 lei, reprezintǎ sume datorate asociaților și suma de 7 466 dividende de platǎ provenite din anul 2009, urmând a fi plǎtite în cursul anului 2012.

Alte datorii curente în sumǎ de 738 305 lei reprezintǎ împrumut pe termen scurt de un an la bancǎ.

Din suma totalǎ de creanțe în valoare de 207 074 lei, 171 834 lei constituie clienți diverși restanți sub 30 de zile, cu termen sub un an, iar restul reprezintǎ creanțe imobilizante și impozit pe profit plǎtit în plus.

Nota 6. Principii, politici și metode contabile aplicate

Aici se menționeazǎ principiile, politicile și metodele contabile aplicate în cursul exercițiului financiar, și se justificǎ alegerea și prezentarea influenței acestora în comparație cu cele standard.

Respectând principiile contabilitǎții din ordinul 3055/2009, la întocmirea situațiilor finaciare simplificate de la data de 31.12.2011, S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. s-a folosit de urmǎtoarele principii contabile:

principiul continuității (nu a fost cazul unor elemente de nesiguranțǎ);

principul permanenței metodelor, unde s-au aplicat aceleași reguli și norme de evaluare și înregistrare în contabilitate, asigurând compatibilitatea în timp a informațiilor contabile;

principiul prudenței, la care s-au luat în considerare numai profiturile recunoscute pânǎ la data închiderii exercițiului financiar;

principiul independenței exercițiului; s-au luat în calcul toate veniturile și cheltuielile exercițiului pentru care se face raportarea;

principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv;

principiul intangibilității; bilanțul de deschidere corespunde cu bilanțul de închidere din anul precedent;

principiul neompensării; nu s-au compensat elementele de activ cu elementele de pasiv;

principiul prevalenței economicului asupra juridicului; informațiile financiare reflectǎ realitatea economicǎ și nu numai forma juridicǎ;

principiul pragului de semnificație; valorile nesemnficative s-au însumat nefiind necesarǎ prezentarea lor separat.

Metodele contabile folosite au fost cele directe și indirecte.

Efectul evaluǎrii asupra patrimoniului:

– nu s-au efectuat schimbǎri asupra politicilor de evaluare și de înregistrare a activelor și pasivelor în cursul anului fiscal și fața de anul anterior;

– înregistarea cheltuielilor și veniturilor în contabilitate s-a realizat la perioada relatatǎ;

– datele din formularul 10 și formularul 20 s-au completat prin preluarea acestora din bilanțul anului 2010, farǎ nici o modificare.

– s-a utilizat valoarea la cursul istoric, amortizarea liniarǎ și cheltuieli aferente anului fiscal.

– nu au survenit compensǎri asupra creanțelor și datoriilor sau veniturilor și cheltuielilor.

Nota 7. Acțiuni și obligațiuni

Aceastǎ notǎ cuprinde atât numǎrul, cât și valoarea fiecǎrei obligațiuni și acțiuni emise (care necesitǎ precizarea sumelor realizate și valoarea nominalǎ dacǎ au fost emise în cursul exercițiului financiar), obligații și termene de răscumpărare.

Capitalul social al S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. se prezintǎ sub urmǎtoarea formǎ:

– Capital social subscris și vărsat : 50 000 lei reprezentând 5 000 părti sociale a câte 10 lei, deținute de unicul asociat Preda Petre

– rezerve legale 20%: 10 000

– alte rezerve: 829 758 lei

În cursul anului 2011 nu au fost emise acțiuni sau obligațiuni.

Nota 8. Informații privind salariații, administratorii și directorii

Informațiile fac referire la administratori și directori cu privire la salarizare, obligații conexe și viitoare asumate, iar la salariați cu privire la numǎrul mediu al acestora aferent exercițiului financiar precedent și curent, al fondului de asigurǎri sociale, salarii și alte cheltuieli cu contribuția pentru pensii.

S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. dispune de un singur administrator (cel care a înființat societatea), care nu beneficiazǎ de vreo asigurare privatǎ platitǎ din fondurile societǎții, aceasta neavând angajați alți directori sau administratori.

Numǎrul mediu de salariați aferent exercițiului financiar anterior (2011) este de 109 angajați, din care: 1 contabil, 1 șef cantinǎ, 1 operator calculator, 1 asistent, 1 controlor tehnic de calitate, 2 gestionari, 4 lucrǎtori comerciali, 6 șoferi, 15 bucǎtari, 55 bufetiere și 22 muncitori necalificați.

Salarii platite aferente exercitiului

Astfel, reiese din tabel cǎ salariul mediu brut pe fiecare angajat în cursul exercițiului financiar precedent este în valoare de 759 lei, ceea ce înseamnǎ cǎ este peste salariul minim pe economie impus de lege anului 2011.

Nota 9. Analiza principalilor indicatori economico – financiari

2010 2011

1. Indicatori de lichiditate

a) indicatorul lichidǎrii curente la 31.12.2011

active curente 1.20 0.46

datorii curente

b) indicatorul lichidǎrii imediate

active curente – stocuri 1.04 0.26

datorii curente

Din calculele efectuate se observǎ cǎ rezultatul operațiunilor nu sunt acceptabile cifrei 2 care oferǎ garanția acoperii datoriilor curente din activitǎți curente.

2. Indicatorul de risc

capital împrumutat 84.29 69.62

capital propriu

profit înaintea plǎții dobânzii și impozitului pe profit 6.87 4.45

cheltuiala cu dobânda

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)

costul vânzǎrilor 10.23 5.31

stocul mediu

stocul mediu x 365 35.69 69.69

costul vânzǎrilor

a) viteza de rotație a debitelor – clienti calculeazǎ eficacitatea persoanei juridice în colectarea creanțelor sale

sold mediu clienți x 365 59.46 40.89

cifra de afaceri

b) viteza de rotație a creditelor – furnizori aproximeazǎ numǎrul de zile de creditare pe care persoana juridicǎ îl obține de la furnizorii sǎi.

sold mediu furnizori x 365 16.27 56.40 achiziții de bunuri

c) viteza de rotație a activelor imobilizate

cifra de afaceri 5.86 2.65

active imobilize

d) viteza de rotație a activelor totale

cifra de afaceri 2.68 2.07

total active

4. Indicatori de profitabilitate

– rentabilitatea capitalului angajat

Profitul înaintea plații dobânzii și a imp/profit 0.48 0.19

Capitalul angajat

– marja brută din vânzări

Profitul brut din vânzări x 100 9.81% 4.73%

Cifra de afaceri

Din aceastǎ analizǎ a calculului indicatorilor se poate observa cǎ la S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. s-a înregistrat o activitate economicǎ a exercițiului financiar curent aproximativ asemǎnǎtoare cu cea a anului precedent. Astfel, s-au înregistrat creșteri:

activitatea entitǎții a crescut cu 195%

viteza de rotație a creditelor a crescut cu 347%

Au existat și evoluții puțin mai negative, datorate direct așa numitei „crize financiare” din țara noastrǎ, aceasta manifestându-se prin lipsa lichiditǎților și achitarea facturilor cu întârziere de cǎtre clienții societǎții și anume, instituțiile publice ale statului. Aceste evoluții sunt:

scǎderea indicatorului lichidǎrii curente și imediate cu 38%, respectiv 25%;

scǎderea indicatorului de risc cu 82% fața de anul precedent;

scǎderea vitezei de rotație a activelor imobilizate cu 45% și cea a activelor totale cu 77%;

scǎderea rentabilitǎții capitalului angajat cu 19%.

Nota 10. Alte informații

S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. este înființată în anul 1994 fiind înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J40/5679/1994, cod unic de înregistrare RO5464370, aceasta neavând filiale. Exprimarea elementelor de activ și pasiv, respectiv a veniturilor și cheltuielilor se face la moneda naționalǎ (lei românești), în conformitate cu legile în vigoare.

Impozitul pe profit este calculat și plǎtit conform declarației de impozit pe profit.

Cifra de afaceri este prezentatǎ atât în activitatea din vânzarea mǎrfurilor alimentare și nealimentare în sistem en-gross, cât și din vânzarea produselor finite alimentare în sistem de prestǎri servicii.

Societatea înregistreazǎ cheltuieli cu chiriile și ratele achitate în cadrul unui contract de bancǎ.

Odată cu întocmirea situațiilor financiare se mai întocmesc și următoarele documente: raportul administratorului, procesul verbal al acționarilor și declarație pentru repartizarea profitului.

Raportul administratorului (lor) prezintǎ informații cu privire la datele de identificare ale societǎții, precum și informații privind dezvoltarea economico-financiarǎ a entitǎții economice.

Procesul verbal al acționarului (lor) presupune ca acesta/aceștia sǎ-și asume rǎspunderea pentru situațiile financiare întocmite, sǎ le aprobe și sǎ declare dacǎ societatea își va desfǎșura activitatea în condiții de continuitate.

Dupǎ ce s-a stabilit rezultatul aferent exercițiului financiar care s-a încheiat, se întocmește o decizie a Adunǎrii Generale a Acționarilor privind repartizarea profitului.

RAPORTAREA ȘI UTILIZAREA SITUAȚIILOR

FINANCIARE ANUALE

Raportarea situațiilor financiare se face în termen de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar, conform aticolului 36 din Legea 82/1991 republicatǎ – Legea contabilitǎții.

Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 și Legii contabilitǎții, dosarul de raportare al S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. va fi compus din:

CONCLUZII

Din studiul teoriei privind cercetarea contabilǎ în domeniul situațiilor financiare se desprinde ușor concluzia cǎ tendința actualǎ aduce în prim plan abordarea pozitivǎ a teoriei contabile.

Consider cǎ studierea teoriei referitoare la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare și reflectarea sa practicǎ stau la baza susținerii ideii de acceptare a procesului de convergențǎ contabilǎ inițiat de FASBN și IASB, dar și a implementǎrii lui, în cele din urmǎ, prin intermediul normelor naționale.

Gradul de înțelegere a structurii situațiilor financiare prin prisma elementelor componente și a legǎturii dintre informațiile prezentate de cǎtre societǎți (nivel practic) și normelor privind întocmirea situațiilor financiare și prezentarea informațiilor (ca nivel teoretic) se situeazǎ, în opinia mea, la un nivel destul de scǎzut, ceea ce lǎrgește „abisul” dintre specialiști în crearea de norme contabile și persoanele care le aplicǎ în practicǎ.

Cu aceastǎ dificultate se confruntǎ și foarte multe societǎți din România, mai ales pe fondul unor reglementǎri contabile multiple, confuze și în permanentǎ schimbare. Având în vedere tendința susținutǎ de realizare a unei compatibilitǎți la nivel european între directive și standardele internaționale de raportare financiarǎ, consider cǎ nu se mai justificǎ menținerea mai multor reglementǎri care sǎ normalizeze situațiile financiare ale întreprinderilor din România și cǎ activitatea de întocmire și prezentare a situațiilor financiare poate fi organizatǎ într-o singurǎ reglementare care sǎ indice liniile generale pe care trebuie sǎ le urmǎreascǎ orice întreprindere, precum și un set minimal al situațiilor financiare, urmând ca, dacǎ se considerǎ necesar, sǎ se stabileascǎ cerințe suplimentare pentru întreprinderile deschise investițiilor din strǎinǎtate.

Consider cǎ acest studiu de caz, în care abordez nivelul teoretic al cerințelor de întocmire și prezentare a situațiilor financiare și reflectarea sa în practica societǎții S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. oferǎ informații reale despre poziția, gestionarea și performanța financiarǎ a acestei entitǎții.

Având în vedere contextul actual economic din țara noastrǎ s-a constatat o redresare a activitǎții economice la analizarea situațiilor financiare care au fost întocmite și raportate de S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L.

Deoarece entitatea își desfășoară activitatea pe baza contractelor de prestări servicii câștigate la licitațiile publice, aceasta depinde de disponibilitățile bănești ale instituțiilor de stat, care sunt în continuă scădere în anumite sectoare de activitate, recomandându-se astfel o strategie de ascensiune a entității pentru a evita eventualele blocaje financiare.

După cum am menționat și în cadrul lucrării, societatea este obligată ca la câștigarea unei licitații să depună un fond de garanții pentru buna desfășurare a activității, fiind imobilizat pe o perioadă de cinci ani, și astfel putem spune că dezavantajează societatea prin blocarea acestei sume, societatea fiind în imposibilitatea de a investi acești bani.

În ceea ce privește gradul de îndatorare al societății, acesta crește atât din punct de vedere al așa-numitei crize financiare, cât și din cauza neplății facturilor la data scadentă de către statul român, acesta fiind de altfel cunoscut că nu este un plătitor la timp.

S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. a respectat principiile contabile și prevederile legii în vigoare la întocmirea situațiilor financiare și a tuturor celorlalte documente ce trebuiesc raportate odată cu acestea.

Consider totuși, că suntem aproape de momentul în care trebuie să renunțăm la formatele rigide și prestabilite și evoluăm către conceperea unui model flexibil de situații financiare. Pentru realizarea acestui model cred că este utilă realizarea unui sistem informațional complex care să înglobeze, ca restricții, toate cerințele de recunoaștere, evaluare și prezentare a informațiilor în situațiile financiare regăsite în standardele globale de contabilitate.

Un astfel de sistem ar asigura, pentru orice societate, întocmirea rapidă a situațiilor financiare, cu respectarea tuturor standardelor. Deocamdată, văd acest sistem informatic, ca o reflectare la nivel practic a ceea ce înseamnă Cadrul contabil conceptual și standardele de raportare financiară la nivel teoretic.

S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L.

București,str.Calțunași nr.2

Sector 4, Cod fiscal RO5464370

RAPORT DE GESTIUNE

Întocmit la data de 31.12.2011

Societatea ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L. a luat ființă în anul 1994, fiind înregistrată la Registrul Comertului sub nr. J40/5679/1994.

În anul 2011 societatea a înregistrat următorii indicatori economico-financiari după cum urmează:

Comparativ cu perioada de raportare precedentă, cifra de afaceri netă a crescut în procent de aproximativ 154,44%, iar rezultatul net a crescut de 200 % față de rezultatul precedent deoarece s-au făcut investiții și s-au atras noi clienți.

Din situația prezentată mai sus în ceea ce privește sumele rămase de vărsat, acestea urmează a fi varsate la bugetul statului în perioada imediat următoare la termenele legale.

ADMINISTRATOR

PREDA PETRE

DECLARATIE

în conformitate cu prevederile art.30 din Legea contabilității nr.82/1991

S-au întocmit situațiile financiare anuale la 31/12/2011 pentru:

___________________________________________________________________________________________

Entitate: ARIMEX COMEXIM 2000 SRL

Judetul: 40–MUN.BUCURESTI

Adresa: localitatea BUCURESTI, sectorul 4, str.CALTUNASI, nr. 2, bl.174, sc.3, ap.42

Număr din Registrul Comertului: J40/5679/1994

Forma de proprietate: 35–Societăți comerciale cu răspundere limitată

Activitatea preponderentă (cod și denumire clasă CAEN): 5610—Restaurante

Cod unic de înregistrare: 5464370

Administratorul societății, PREDA PETRE, își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale la 31/12/2011 și confirmă că:

a) Politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

b) Situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.

c) Persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.

Semnătura

PREDA PETRE

ARIMEX COMEXIM 2000 SRL

CUI RO 5464370

BUCURESTI SECTOR 4

Tulcea, 20 februarie 2010

RAPORTUL ADMINISTRATORULUI

asupra rezultatelor financiare din exercitiul contabil aferent anului 2009

Societatea comerciala “RICOSTAR “ S.R.L. s-a infiintat in luna aprilie 2009 si functioneaza potrivit Legii nr.31/1990 privind societatile commerciale, cu modificarile si completarile ulterioare, republicata, are sediul social in localitatea Ceatalchioi, judet Tulcea, Cod Unic de Inregistrare 2372213, numar ordine in registrul comertului J36/215/1991. In organizarea si evidentierea contabilitatii s-au urmarit prevederile Legii 82/1991, republicata, si Ordinul Ministerului Finantelor Publice Nr. 3055/2009.

In perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2009, societatea a desfasurat activitatile inscrise in obiectul de activitate din Actul constitutive, rezultatele economico-financiare, in forma sintetica, fiind urmatoarele:

ADMINISTRATOR,

STATACHE TOADER

P R O C E S – V E R B A L

Încheiat astăzi 31.01.2012 Adunării Generale a Asociaților

Subsemnatul, Preda Petre, asociat unic al S.C. ARIMEX COMEXIM 2000 S.R.L., înmatriculată la Registrul Comerțului sub numărul J40/5679/1994, cod unic de înregistrare RO5464370, cu sediul în București, Sector 4, strada Călțunași, nr.2, bloc 174, scara 3, apartament 42, am analizat Contul de Profit și Pierdere, sunt de acord cu acest rezultat și am hotărât repartizarea acestuia în contul 117 “rezultat reportat”, conform legilor în vigoare.

Deasemeni, în temeiul prevederilor Legii 31/1990 republicată, privind societățile comerciale, am procedat la:

Aprobarea Raportului administratorului privind activitatea desfasurata pe anul 2011;

2. Aprobarea Situațiilor financiare la data de 31.12.2011, compuse din:

Bilanț la data de 31.12.2011

Contul de Profit și Pierdere la data de 31.12.2011

Date Informative la data de 31.12.2011

Situatia activelor imobilizate la data de 31.12.2011

3. Societatea își desfășoară activitatea în condiții normle, și cu caracter de continuitate.

S-au aprobat în unanimitate situațiile financiare pe anul 2011.