Teorie Si Practici Contabile Privind Elaborarea Si Analiza Bilantului

=== ba4b8b187a161861a179c1ef4cbebec37272c390_386827_1 ===

INTRODUCERE

Importanța temei alese. Am ales această temă de cercetare pentru că o consider de o importanță deosebită pentru orice entitate economică. Economiștii consideră bilanțului ca fiind un instrument de cunoaștere a realității din întreprindere, a mișcării capitalului, iar contabilitatea ca fiind o succesiune de bilanțuri.

Primele teorii ale bilanțului au aparut în anul 1919, în literatura germană, respectiv teoria statică dezvoltată de Nicklisch și teoria dinamică a lui Schmalenbach. Toate teoriile bilanțului sunt considerate ca fiind teorii ale evaluării sau teorii ale funcțiilor bilanțului și fiecare dintre aceste teorii prezintă importanță pentru practica contabilă. Unii dintre economiști consideră bilanțului ca o sinteză a repetatelor egalități de schimb, care în totalitatea lor ajung să redea structura integrală a patrimoniului , iar alții văd în bilanț un rezumat al inventarului prezentat în formă de cont . Raportările contabile, situațiile financiare sunt printre primele însemnri scrise.

Măsurarea patrimoniului cu ajutorul bilanțului și a contului de profit și pierdere, se folosește mult mai târziu față de apariția contabilității în partidă dublă , abia în secolul al XIX-lea de către marile întreprinderi industriale și comerciale, începe să se facă distincție între capital și venit. Aceasta este determinată și de faptul apariției a cât mai multor societăți pe acțiuni.

Primele bilanțuri erau întocmite având la bază principiul continuității activității, interdependența exercițiilor. Conform unor autori din secolul XIX ca Pollard, Brief Richard, Basil Yamey, exista tendința de a se confunda în contabilitate bunurile întreprinderii cu cele ale proprietarilor săi.

În prezent, bilanțul este considerat instrumentul care permite cunoașterea la un moment dat a patrimoniului comerciantului personă fizică sau juridică, patrimoniu definit ca totalitatea drepturilor și obligațiilor ale comerciantului.

Bilanțului este privit de unii economiști și astăzi ca o viziune statică, dar acesteia i s-a opus autorul Eugen Schmalenbach prin cartea sa Dynamische Bilanz în 1920, care prezintă o viziune diametral opusă, el a constatat că este mult mai bine ca cel ce conduce întreprinderea să pună pe primul plan sănătatea societății sale adică dacă afacerea sa este prosperă, dacă bate pasul pe loc sau dacă este în declin, decât să cunoască numai valoarea intrinsecă a elementelor de activ și de pasiv. Atât în literatura de specialitate căt și în practică se cunosc trei moduri de abordări privind bilanțul contabil:

cele centrate pe conceptul de patrimoniu adică patrimoniul este format din ansamblul bunuri lor corporale și necorporale, totalitatea drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația

unei întreprinderi, entități la un moment dat;

a doua grupă de abordări este aceea de a răspunde nevoilor analizei economico-financiare

cea de atreia grupă de abordări ale bilanțului este de origine anglo saxonă, unde bilanțul este document de sinteză care prezintă situația financiară a întreprinderii.

În Europa activul bilanțier este prezentat în ordine crescătoare a lichidității activelor și pasivele în ordinea crescătoare a exigibilității lor spre deosebire de SUA, unde firmele prezintă bilanțul în ordinea descrescătoare a lichidității activelor și în ordinea descrescătoare a exigibilității pasivelor lor.

Europenii consideră că cu cât lichiditatea și exigibilitatea unei întreprinderi sunt mai mari cu atăt falimentul ei este mai îndepărtat.

Prin lichiditate se înțelege capacitatea activelor de a se transformă rapid în bani, iar exigibilitatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca o datorie să poată fii plătită.

De asemenea cu cât flexibilitatea financiară a întreprinderii este mai mare cu atât riscă mai puțin să dea faliment.

Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a lua măsurile necesare în vederea modificării valorilor și scadența mișcărilor de trezorerie, astfel încât să facă față nevoilor și situațiilor neprevăzute.

În cazul întreprinderilor mici,managerul coincide de regulă cu proprietarul dar ca și managerii întreprinderilor mari, aceștia sunt interesați de anumite informații care sunt de regulă culese din contabilitatea financiară din situațiile financiare ale firmei.

Forma rapoartelor solicitate trebuie să îndeplinească anumite funcții ca funcția administrativă, funcția de control, funcția de planificare, funcția decizională.

Motivația alegerii acestei teme. Numai o societate fară activitate un întocmește bilanț. Bilanțul există în două versiuni, una generală și alta contabilă. în definiția generală bilanțul este o situație patrimonială definitivă, care prezintă în forma contabilă activul și pasivul patrimoniului unei personae, împreună cu rezultatele care au modificat forma inițială a patrimoniului, iar în definiția contabilă se arată că bilanțul este contul patriminiului persoanei, alcătuit din activ și pasiv rezultat de soldurile situației finale a tuturor conturilor .

Metodologia cercetarii. Procedeele metodice care se numesc astfel deoarece se folosesc în cadrul metodei tuturor știintelor inclusiv în contabilitate, analiză economică a firmei.

Dintre acestea cele mai importante se vor folosi în această lurare: observarea, înregistrarea, clasificarea, rationamentul inductiv și deductiv, analiza, sinteza și altele.

Procedeele metodice sunt comune știintelor economice  și le vom folosi și aici. Dintre ele mai importante sunt:

documentația are pentru contabilitate o importanță deosebită, deoarece orice operație economică, pentru a putea fi înregistrată în contabilitate, trebuie consemnată într-un document de evidență, anume conceput și tipizat.

evaluarea reprezintă exprimarea operațiunilor economice în expresie banească, lucru obligatoriu pentru contabilitate și folosit destul de mult și în alte forme de evidență economică.

calculația care constă în folosirea unor determinări matematice pentru obținerea unor indici și indicatori folosiți de contabilitate și de alte științe economice.     

Structura lucrării: Lucrarea cuprinde 3 capitole care dezbat următoarele probleme:

Capitolul 1: Consideratii teoretice privind bilanțul care cuprinde:

reglementari, legislație privind situațiile finaciare anuale, ;

definiții, concepte, istoric situații financiare anuale, semestriale;

structura situațiilor financiare, anuale, semestriale

Capitolul 2:Prezentarea societății la SC Romradiatoare SA care descrie;

denumire,organizarea societății ;

obiect de activitate;

structura organizatorica;

analiza principalilor indicatori economico-financiari pe baza contului de rezultate;

sistemul informatic folosit în contabilitate,

Capitolul 3: studiu de caz privind elaborarea și întocmirea bilanțului la SC Romradiatoare SA -Brașov cu;

lucrările contabile premergătoare situațiilor financiare;

inventarierea generală la 31 decembrie;

contabilizarea operațiunilor de regularizare;

stabilirea rezultatului contabil profit sau pierdere ;

întocmirea balanței premărgătoare bilanțului ;.

întocmirea situațiilor financiare anuale ;

concluzii si propuneri;

anexe;

bibliografie.

CAPITOLUL 1: PREZENTAREA GENERALĂ A SITUAȚIILOR FINANCIARE

Întocmirea situațiilor financiare anuale și depunerea lor la organele în drept este impusă prin lege. Întreprinderile mari, mijlocii și mici întocmesc Bilanț și Cont de profit și pierdere. Bilanțul reprezintă un instrument contabil ce datează din cele mai vechi timpuri, care s-a perfecționat pe măsura creșterii cerințelor de informare.

El preia datele înregistrate în conturi prin intermediul balanței de verificare și le prezintă într-un mod sintetic. Funcționează pe principiul dublei reprezentări a patrimoniului, exprimând echilibrul dintre mijloacele economice și sursele de finanțare, conform relației: Activ bilanțier = Pasiv bilanțier

,,În conformitate cu referențialul contabil internațional, situațiile financiare trebuie să permită aprecierea poziției financiare, performanței entității precum și a evoluției poziției financiare folosită pentru ca investitorii să poată lua deciziile lor de investire și de dezinvestire.”

Forma și conținutul bilanțului trebuie să respecte principiile Comunității Europene Bilanțul trebuie să ofere o imagine fidelă a situației financiare a întreprinderii; interpretarea activităților trebuie făcută conform conceptului juridico-economic al patrimoniului; evaluarea elementelor patrimoniale în bilanț trebuie să se realizeze la costuri istorice; întreprinderile mijlocii și mici trebuie să prezinte bilanțul în sistem simplificat. Bilanțul contabil poate fi prezentat în format orizontal sau vertical.

Situațiile financiare sunt o reprezentare structurala a poziției și a performanței financiare a unei societăți comerciale, entități economice. Acestea au ca obiectiv de a oferi informații despre poziția financiară a firmei, performanța financiară, fluxurile de trezorerie ale căror informații sunt utile în luarea unor decizii financiare și economice de multipli utilizatori.

Deci aceste situații de sinteză ale întreprinderii oferă înformații despre activele, datoriile totale, capitalurile subscrise și vărsate, modificarea lor, politica de investiții, capitalurile proprii și permanente, fluxurile de trezorerie de exploatare, investiții și de finanțarea întreprinderii.

Toate a informațiile din situațiile financiare, impreună, ajută prin bugetare și previziune, utilizatorii situațiilor financiare la estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie, sau analizei de fond prin intermediul situațiilor financiare ce trebuie să se efectueze periodic în instituțiile publice, economice și administrative pentru a se vedea performanța, poziția financiară, gestionarea financiară a acestor instituții publice.

1.1. Prezentarea generală a situațiilor financiare

Standardul internațional de contabilitate IAS 1 este o componentă a legislației europene ce trebuie respectată de către situațiile financiare ale societăților comerciale

Situațiile financiare ale întreprinderilor trebuie să respecte conformitatea, adică să cuprindă o mențiune explicită și fără rezerve de conformitate cu acest standard.

Acest standard descrie ipotezele de bază în elaborarea situațiilor financiare,continuitatea exploatării, independența exrcițiilor, permanența metodelor de prezentare, pragul de semnificație și gruparea elementelor, necompensarea, informarea comparativă.

Situațiile financiare individuale sau consolidate se referă la:un bilanț, un cont de profit și pierdere, o situație a variației capitalurilor proprii, un tablou al fluxurilor de trezorerie, anéxele pentru descrierea politicilor contabile semnificative și notele explicative.

Ordinul nr.1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidat

Reglementările contabile din 2015 prevăd:

Formatul, conținutul situațiilor financiare anuale;

Principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare,scoatere din evidență și prezentare a elementelor din situațiile financiare anuale individuale;

Regulile de întocmire, aprobare, auditare, verificare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale;

Planul de conturi general;

Conținitul și funcțiunea conturilor contabile;

Reguli privind întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate.
OMFP nr 65/2015 privind principalele aspecto legatede întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului de Finanțe Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 69 din 27.01.2015 

OMFP 123/2016 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului de Finanțe Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 81 din 4.02.2016

1.2. Obiectivele situațiilor financiare

Obiесtivеlе situațiilor finanсiarе anualе este furnizarea de informații și date despre poziția financiară a firmei, performanțele și modificările în timp a poziției financiare. Utilizatorii interni și externi sunt interesați de aceste informații pe care le folosesc în luarea de decizii economice actuale dar și viitoare, adică cănd să cumpere, să vândă, să păstreze părți din capitalul întreprinderii, când să distribuie dividende, când să reinvestească profitul obținut, determinarea politicilor fiscale.

O întreprindere economică prezintă anual un set complet de situații financiare, care cuprinde informații comparative, pe doi ani consecutivi iar prezentarea și clasificarea anumitor elemente în cadrul situațiilor financiare trebuie să fie consecvente de la o perioadă la alta.

Principiul continuității activității este unul din principiile ce stau la baza întocmirii situațiilor financiare, se pornește de la premiza că societatea nu se desființează sau intră în insolvență în exercițiul financiar viitor, se presupune că-și continua activitatea. Nu se permite compensarea elementelor din cadrul situațiilor financiare, adică activele cu pasivele, cheltuielile cu veniturile nu se pot compensa între ele.

Privind contabilitatea de angajamente, situațiile financiare sunt întocmite pe baza principiului contabil de angajamente, adică recunoașterea activelor și a pasivelor, a cheltuielilor și veniturilor atunci când au loc efectiv tranzacțiile, nu atunci cînd se fac plățile și încasările corespunzătoare tranzacțiilor efectuate de întreprindere.

Situațiile financiare aduc informații cu privire la politicile de investire a entității economice, care reprezintă o imobilizare de capital, angajarea de resurse umane și naturale, inițierea de relații, întreținerea lor cu întreprinderi din ramuri de activitate diferite.

Situațiile financiare aduc informații cu privire la structura financiară și costul capitalului, structura financiară a unei întreprinderi reflectă compoziția capitalului acesteia, și la rândul ei, structura capitalului arată proporția capitalului propriu în totalul capitalurilor. Sunt întreprinderi care se autofinanțează în totalitate din resurse proprii, dar sunt și întreprinderi care solicită finanțare externă, leasinguri.

Situațiile financiare aduc informații asupra modului de distribuire a dividendelor sau reinvestirea profitului; factorii principali care influențează politica dividendelor sunt situațiile financiare ale întreprinderii și preferințele acționarilor și investitorilor.

1.3. Caracteristicile calitative ale Situațiilor financiare anuale

Conform OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014, Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate-emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014, caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanța și reprezentarea exactă.

Relevanța reprezintă acea calitate prin care situațiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea deciziilor. Acestea au capacitatea de a ajuta utilizatorii dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau pe amândouă. Au valoare predictivă atunci când pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultatele viitoare.

Valoarea predictivă și valoarea de confirmare a informațiilor financiare sunt în strânsă legătură. Informațiile care au valoare predictivă și valoare de confirmare a informațiilor financiare sunt în strănsă legătură, cele care au valoare predictivă au de multe ori și valoare de confirmare, informațiile privind veniturile pe anul curent pot fii utilizate ca prognozarea veniturilor din anii următori.

Pragul de semnificație este un aspect al relevanței caracteristic unei entități, bazat pe natura și mărimea, elementelor la care se referă informațiile raportate de entitate, nu se specifică în reglementările actuale un nivel cantitativ al pragului de semnificație și nu se predetermină ce ar fi semnificativ într-o anumită situație.

Reprezentarea exactă. Situațiile financiare anuale descriu informații și fenomene economice prin cuvinte și mai ales numere, cifre, iar pentru a fi o descriere exactă , trebuie să fie completă, fără erori, și neutră. Trebuie să includă toate informațiile necesare pentru ca un utilizator să înțeleagă fenomenul descris, explicațiile.

O descriere completă a unor elemente din bilanț cuprinde descrierea naturii elementelor respective, descriere numerică,pentru unele elemente o descriere completă poate impune și explicații privind faptele semnificative privind și calitatea, natura elementelor, factorilor carea ar putea să le afecteze calitatea natura și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice. O descriere neutră este cea care nu suportă influențe în prezentarea informațiilor, financiare, nu este denaturată, este ponderată , accentuată, și nu are informații fără scop. Informațiile financiare relevante sunt definite ca acele informații care generează o diferență în deciziile luate de către utilizatori.

Reprezentarea fără erori ănseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor iar procesul utilizat în generarea informațiilor raportate a fost selectat și aplicat fără erori.

Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale ca oportunitatea, comparabilitatea inteligibilitatea, verificabilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea informațiilor situațiilor financiare, relevante și reprezentate exact.

Comparabilitatea este acea calitate prin care informațiile privind entitatea raportoare sunt mult mai utile dacă pot fii comparate cu informații similare despre aceeați entitate aferente unei alte perioade sau date. Este una dintre caracteristicile calitative care permite utilizatorilor săi să indentifice și să înțeleagă similitudinile și diferențele între elemente.

Consecvența nu este identică cu comparabilitatea, se referă la utilizarea acelorlași metode pentru aceleați elemente, de la o perioadă la alta, în cadrul entității raportoare sau sau într-o singură perioada pentru entități diferite.

Pentru ca informațiile să fie comparabile aspectele similare ca natură trebuie să fie prezentate similar, aspectele diferite fiind și ele prezentate diferit.

O reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant trebuie în mod firesc să aibă un anumit grad de comparabilitate, cu o reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant similar al entității raportoare.

Verificabilitatea: ajută în a asigura utilizatorii că informațiile reprezintă exact fenomenele economice pe care își propune să le reprezinte.

Diferiți observatori independenți și în deplină cunoștinșă de cauză ajung la un consens cu privire la faptul că o descriere este o reprezentare exactă. Ea poate fii directă și se referă la verificarea unei valori sau indirectă, care se referă la verificarea intrărilor, o formulă, recalculare rezultatelor, sau alte tehnici cu utilizarea aceleiași metodologii.

Oportunitatea este acea calitate prin care informațiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca ei să ia decizii în timp util.

Cu cât sunt mai vechi informațiile cu atât sunt mai puțin utile, doar unele informații pot rămâne utile mult după sfărșitul perioadei de raportare.

Inteligibilitatea este acea calitate prin care clasificarea, caracterizarea și prezentarea clară a informațiilor în mod concis, fac ca informațiile să fie inteligibile.

Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoștințe suficiente privind activitățile de afaceri și economice și care studiează și analizează înformațiile cu atenția cuvenită.

1.4.Structura Situațiilor financiare

Conform OMFP 1802 din 29 decembrie 2014, OMFP 773/2015, OMFP 123/2016, entitățile pot fii grupate în micoentități, entități mici, entități mijlocii și mari. Încadrarea se face pe baza pe baza balanței de verificare încheiate la sfârșitul exercițiului financiar 2014/2015, cele care și-au ales exercițiul financiar diferit de anul calendaristic determină criteriile respective astfel încât finele exercițiului financiar să fie la o dată ulterioară datei de 1 ianuarie 2016 conform OMFP 123/2016.

Conform acestui ordin , entitățile care la data bilanțului nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următorele trei criterii de mărime:

totalul activelor: 1500000 lei

cifra de afaceri netă: 3000000 lei

numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10,

Acestea întocmesc situații financiare care cuprind:

bilanțul prescurtat cod 10,

cont prescurtat de profit și pierdere cod 20;

documentele sunt însoțite de formularul „Date informative” cod 30 și formularul ,, Situația activelor imobilizate,, cod 40.

Deși microentitățile nu au obligația să întocmească note explicative, potrivit specialiștilor de la EY, acestea trebuie să prezinte totuși informații despre politicile contabile adoptate, angajamentele financiare, garanțiile sau activele și datoriile contingente neincluse în bilanț, avansurile și creditele acordate membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere, achizițiile propriilor acțiuni.

Entitățile mici, care nu se încadrează în categoria microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii de mărime:

totalul activelor: 17500000 lei

cifra de afaceri netă: 35000000 lei

numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50

Acestea întocmesc situații financiare care cuprind: bilanțul prescurtat cod 10, cont prescurtat de profit și pierdere cod 20; note explicative la situațiile financiare anuale, sau opțional poate fi întocmită situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie, aceste documente vor fi însoțite de formularul ”Date informative,, cod 30 și de formularul ,, Situația activelor imobilizate” cod 40.

Entitățile mijlocii și mari cele care la data bilanțului depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii de mărime:

totalul activelor 17500000 lei

cifra de afaceri neta 35000000 lei

numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50,

precum și entitățile de interes public întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanțul prescurtat cod 10, cont prescurtat de profit și pierdere cod 20; note explicative la situațiile financiare anuale, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situațiile financiare anuale, aceste documente vor fi însoțite de formularul ”Date informative,, cod 30 și de formularul ,, Situația activelor imobilizate” cod 40.

În cazul societăților nou înființate , acestea pot întocmi pentru primul exercițiu financiar de raportare situații financiare anuale prescurtate, sau situații financiare anuale cu cinci componente și situații financiare anuale în formatul valabil pentru microentități.

Structura bilanțului – (F 10), principalii indicatori sunt: active imobilizate, active circulante, investiții pe termen scurt , casa și conturi la bănci, cheltuieli în avans, datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, provizioane,venituri în avans, capital și rezerve, prime de capital, rezerve și reevaluare, rezerve, profitul reportat, profitul brut și net al exercițiului sau pierdere, totalitatea capitalurilor proprii.

Cu ajutorul bilanțului contabil se realizează principala trăsătură a metodei contabilității care este dubla reprezentare a averii.

Bilanțul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice și sursele de finanțare a acestora. Bilanțul se prezintă sub formă de tabel format din două părți: partea stângă denumită activ, care reflectă bunurile economice și partea dreaptă denumită pasiv, care reflectă sursele de finanțare a bunurilor economice reflectate în activ.

Structura contului de profit și pierdere:

Întreprinderile trebuie să prezinte, fie în contul de profit și pierdere fie în notele la contul de profit și pierdere, o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor fie pe funcția lor în cadrul întreprinderii.

El cuprinde: veniturile și cheltuielie din exploatare cu producția văndută și cifra de afaceri, veniturile și cheltuielie financiare, veniturile și cheltuielie extraordinare, profitul sau pierderea brută, profitul sau pierderea netă:

Contul de profit și pierdere este o componentă a bilanțului contabil și s-a introdus ca o necesitate a controlului respectării intereselor fiscale ale instituțiilor statului, ca informații pentru managementul societății, pentru administrator, ca domeniu de interes privind profitul, sursele de profit, structura cheltuielilor pentru exercițiul financiar încheiat.

Asigură cunoașterea modalității de constituire a rezultatului obținut prin compararea valorilor privind vânzările, denumite venituri, cu cele referitoare la consumurile sau utilizările de resurse aferente veniturilor obținute denumite cheltuieli. Contul de ,,Profit și Pierdere” se poate prezenta sub formă de listă , schema verticală, sau sub forma de tablou bilateral sau forma de cont, schema orizontală.

Ca și caracteristică remarcăm separarea cheltuielilor și veniturilor excepționale, de cele curente, cele ocazionate excepțional, operații de natură neobișnuită fată de cele ce reprezintă activitatea obișnuită a entității economice desfășurate conform actului constitutiv.

Rezultatul exercițiului poate fii favorabil find un profit brut care se impozitează, sau nefavorabil denumit pierderea exercițiului, determinat prin scăderea din veniturile totale a cheltuielilor totale, când cheltuielile totale sunt mai mari decât veniturile totale se înregistrează pierdere.

Nu numai în cadrul Contului de profit și pierdere ci în toată contabilitatea financiară veniturile și cheltuielile sunt prezentate astfel: pentru venituri se ține seama de natura rezultatelor și natura activității societății, iar pentru cheltuieli natura resurselor utilizate și natura activității societății economice.

Veniturile se delimitează astfel: venituri din vânzări, din producția stocată, din producția de imobilizări, alte venituri de exploatare, venituri din dobânzi, alte venituri financiare,venituri excepționale din operațiuni de gestiune și capital, venituri din amortizări și provizioane.

Cheltuielile sunt structurate în raport cu natura resurselor utilizate astfel: cheltuieli cu materiile prime, materialele și mărfurile, cheltuieli cu serviciile terți, cheltuieli cu impozitele și taxele, cheltuieli cu salariile și personalul, cheltuieli cu dobânzile, alte cheltuieli financiare, cheltuieli cu impozitele și taxele, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu dobânzile, alte cheltuieli financiare, cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune și de capital, cheltuieli cu amortizările și provizioanele. Contul de profit și pierdere este structurat deci în venituri și cheltuieli de exploatare, financiare și extraordinare. Rezultatul obținut profit sau pierdere se determină în mod distinct pentru fiecare grupă ăn parte, rezultatul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul extraordinar. În sistemul contabil din țara noastră prezintă un mare interes redarea modului de calcul a indicatorilor privind activitatea de exploatare așa cum este ea văzută prin Contul de profit și pierdere.

Situația fluxurilor dе trezorerie. Marii contribuabili au datoria întocmirii fluxurilor de trezorerie la întocmirea situațiilor financiare anuale. Situația fluxului de numerar indică unde , ce și cum , de ce, cât numerar a fost generat și apoi cheltuit , modificările de solduri de numerar de la o perioada la alta. Este reglemetat și de IAS 7 și de OMFP 1802/2014. Metode privind determinarea fluxului de trezorerie directă/indirectă. Există două metode de dezvoltare și evidență a fluxurilor de trezorerie directă și indirectă . Fluxurile de trezorerie sunt formate din:

Activități din exploatare:

Intrări de numerar: din vânzarea bunurilor și serviciilor; din rentabilitatea împrumuturilor, dobânda; orice alte venituri considerate venituri din exploatare conform legii contabilității.

Ieșiri de numerar: către furnizori pentru stocurile achiziționate; către angajați și alți furnizori pentru bunuri și servicii; către stat impozite, datorii la bugete; dobânzi aferente creditelor; orice alte cheltuieli recunoscute de legea contabilității ca activitate de exploatare.

Activități de investiții.

Intrări de numerar: din vânzarea activelor cum ar fi terenuri, mijloace fixe; din vânzarea instrumentelor de creanțe sau de capitaluri proprii ale altor societăți comerciale; in vânzarea altor instrumente de creanță ale altor societăți comerciale care au fost achiziționate de către entitatea economică.

Ieșiri de numerar:

plăți din numerar pentru achiziționarea activelor productive, mijloace fixe , terenuri; plăți pentru achiziționarea instrumentelor de creanțe sau de capitaluri ale altor companii; achitarea împrumuturilor către alte companii.

Activități de finanțare.

Intrări de numerar: intrări de numerar din vănzarea instrumentelor de capital;

Ieșiri de numerar: plata dividendelor către acționari; achiziționarea capitalurilor în circulație; rambursarea datoriilor pe termen lung.

Metoda directă.

Se referă la fluxul de numerar din componentele intrărilor și ieșirilor de numerar din exploatare, în comparație cu ajustarea sau conversia venitului net prin elemente care un afectează fondurile companiei. Ias 7 definește fluxul de trezorerie astfel, privind numerarul, cuprinde disponibilitățile bănești și depozitele la vedere. Este o metodă mult mai rapidă, un soft performant de contabilitate generează zilnic acest raport de încasări și plăți, cu condiția ca datele să fie înregistrate zilnic în contabilitate, se poate realiza și manual într-un program contabil mai puțin performant dar păstrând aceeași condiție înregistrarea corectă, în ordine cronologică și zilnică a documentelor în contabilitate.

2. Metoda indirectă. Se referă la numerar și la fluxul de numerar din componentele intrărilor și ieșirilor de numerar din exploatare, prin ajustarea veniturilor și cheltuielilor care nu au rezultat din tranzacțiile în numerar asupra venitului net al întreprinderii.

Notele explicative ale situațiilor financiare anuale trebuie să prezinte informații despre reglementările contabile care stau la baza elaborării și întocmirii situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite, să ofere informații suplimentare care un există în bilanț, cont de profit și pierdere, dacă există modificări, mișcări de capital propriu, situația fluxurilor de numerar.

Trebuie menționat faptul că situațiile financiare au fost elaborate și întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr 82/1991, modificată și republicată, cu prevederile OMFP 1802/2014, OMFP nr. 123/2016 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului de Finanțe Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 81 din 4.02.2016.

Conținutul notelor explicative la situațiile financiare anuale pentru toate entitățile. În notele explicative la situațiile financiare, toate entitățile prezintă, în plus față de informațiile cerute conform altor dispoziții ale prezentelor reglementări, informații referitoare la următoarele: politicile contabile adoptate, bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente; conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de reglementări.- ORDINului Nr. 1802 din 29 decembrie 2014.

Toate entitățile prezintă, în plus față de informațiile cerute conform dispozițiilor legale note explucative la situațiile financiare anuale care trebuie să cuprindă:

1.Politicile contabile adoptate referitor la:

bazele de evaluare aplícate diferitelor elemente,

conformitatea politicilor contabile cu principiile contabile

orice modificări semnificative ale politicilor contabile carea u fost adoptate.

2.Un tabel pentru imobilizările care sunt evaluate la valori reevaluate cares ă evidențieze:

mișcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar cu explicații pentr tratamentul fiscal al elementelor din conținut,

valoarea contabilă carea ar fi fost recunăscută în bilanț dacă imobilizările corporale nu ar fii fost reevaluate,

3.Dacă instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă: ipotezele semnificative care stau la baza modelelor și tehniciilor de evaluare-pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificărilr de valoare incluse direct în contul de profit și pierdere, precum și modificările incluse în rezervele de valoare justă, informații despre aria și natura instrumentelor, pentru fiecare clasă de instrumente fiinanciare, termenii și condițiile semnificative care pot să afecteze valoarea, fluxurilor de numerar, mișcările de capital propriu din cursul exercițiului financiar,

4.Valoarea total a angajamentelor financiare, active, datorii, garanții, datorii contingente,neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care a fost acordată separat de aceasta, oricare angajamente privind pensiile, entitățile asociate și sau afíliate,

5.Suma avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, conducere, împreună cu indicarea ratelor dobânzii, condiții, sume restituie, amortizate s-au la care s-a renunțat, angajamentele sub formă de garanții cu indicarea totalului pe fiecare categorie,

6. Totalul și structura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli carea au o mărime sau o incidență excepțională,

7.Sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum și valoarea plus valoarea total a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de acestea cu indicarea naturii și formei garanțiilor,

8.Numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar,

Aceste informații le prezintă și entitățiile mici.

CAPITOLUL 2: PREZENTAREA SOCIETĂȚII SC ROMRADIATOARE SA BRAȘOV

2.1.Denumire,organizarea societății SC Romradiatoare SA

Societatea SC Romradiatoare SA are ca domeniu de activitate fabricarea altor piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule, cod CAEN 2932-fabricarea altor piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule, având un cod unic de înregistrare RO1108834,cod Registrul Comerțului J08/180/1991, are sediul social în str. Zizinului 113A-Brașov.

Are un capital social de 24450000 lei,

Acțiuni numerar emise = 15000000 acțiuni

Valore nominală a unei acțiuni = 1,63 lei

Principali Acționari:

SIF Transilvania Sa Brașov = 76,51%

Luncescu Mircea = 16,50%

Alți acționari = 6,99%

Romradiatoare SA este membră:

ACAROM-Asociația Constructorilor de Automobile din România,

PATROMIL-Asociația Patronală Română a Producătorilor de Teh. Militară,

OPREMAR-Organizația Patronală de Reparat Material Rulant,

SIAR-Societatea Inginerilor de Automobile din România,

Camera de Comerț și Industrie Brașov,

National Association OF Radiator Specialists from Great Britan,

American Society of Automotive Engineers,

Piețe de desfacere: Argentina, Belgia, Bulgaria, Cehia, Croația, Egipt, Franța,Germania,Grecia, Israel, Italia, Polonia, Portugalia, Romania, Rusia, Slovacia, Spania,SUA; Suedia, Turcia, Ungaria.

În 1926 ia ființă ca o întreprindere de cabluri de tracțiune din îțel și mai tărziu de cabluri conductoare din aluminiu. Abia în 1961 începe producția de radiatoare, începe să furnizeze aceste produse pentru întreaga industrie constructoare de mașini echipând automobile, autocamioane, autobuze, tractoare locomotive, instalații de forjă, produse atât pentru import cît și pentru export.

În 1980 dezvoltându-și tehnologia în mod continu crește în continu din punct de vedere economic ajungănd la o producție de 7000 tone de radiatoare anual.

1991 este un an de înoire ca denumire și ca dezvoltare, în ceea ce privește asimilarea de radiatoare ca piese de schimb pentru export, pentru diverse mărci de autoturisme.

În 1994 gama de produse începe să se diversifice incluzând față de produsele tradiționale instalații de aer condiționat și calorifere.

În 1995 Romradiatoare este privatizată prin vănzarea de acțiuni salariaților săi iar apoi în 1997 se marchează inițierea uni parteneriat cu Renault Trcks, vizând producția de piese ștanțate pentru prima dotare.În următorii ani societatea a căutat să-și adapteze oferta de produse la noile condiții pe piață, și-a schimbat orientarea strategică de la producția în serie mare de radiatoare auto, către proiectarea și fabricarea de schimbătoare de căldură specializate și de sisteme complete de răcire, pentru o gamă mai largă de aplicații decât în trecut. În 2008 SIF Transilvania SA devine acționar majoritar, care prin noi investiții tehnologice susține noile direcții de dezvoltare economică a societății Romradiatoare. În 2013 a demarat producția de radiatoare pe o nouă linie tehnologică avînd ca partener de afaceri o firmă din Marea Britanie,care are ca activitate proiectarea șă furnizarea de soluții de încălzire apă caldă rezidențială în sistema centralizatm, dezvoltând astfel un alt segment de activitate.

2.2.Obiectul de activitate al SC Romradiatoare SA

Produsele firmei SC Romradiatoare SA sunt proiectate alegându-se cele mai competitive soluții, în funcție de cerințele clienților ce vizează condițiile de utilizare a produselor ei.

Prin utilizarea ceor mai noi tehnologii, se urmărește validarea soluțiilor constructive înainte de faza de prototip fizic, crescând acuratețea și eficiența în asimilarea de produse noi.

Folosește o mare varietate de soluții constructive și materiale într-o singură locație, capacitate mare de prelucrare cupru, alamă, aluminiu, inox, în vederea construirii de grupuri de răcire, încălzire, optimizate din punct de vedere al schimbului termic spre deosebire de alte societăți ce produc aceleași bunuri care sunt concentrați și specializați într-o singură soluție constructivă pentru schimbătoare de căldură.

Proiectează și fabrică schimbătoare de căldură și sisteme de răcire pentru vehicule și aplicații industriale, precum și diverse piese metalice și structuri sudate.

Produsele societății Romradiatoare SA deservesc clienți autohtoni și internaționali ce operează în industrii ca cea auto, producția de utilațe agricole și forestiere, utilaje de construcții, echipamente industriale, industria petrolieră, industria extractivă, producția de utillaje pentru procese chimice, pentru generarea de curent electric, echipamente feroviare, maritime sau cu aplicații militare.

2.3. Structura organizatorică a SC Romradiatoare SA

Conducerea societății este asigurată de un Consilui de Administrație reales pentru un mandat de 4 ani în cadrul AGEA din 9/01/2012.

Director general: dnl Niculescu O.-inginere licențiat 1997,experiență 27 de ani în domeniu industrial căruia i se subordonează: Serviciul de Resurse umane, Serviciul vânzări marketing, Serviciul administrativ, Serviciul producție, Serviciul economic, Serviciul de audit intern, subordonat Adunării generale.

Mai jos prezint organigrama societății SC Romradiatoare SA:

Figura 2.1 Organigrama SC Romradiatoare SA

Sursa:autor

În cadrul serviciului economic este prezentă și contabilitatea care este organizată conform legislației în vigoare:

Legea contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014-Partea I-pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent Ministerul Finanțelor Publice publicat în Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014.

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitlurilor proprii;

OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 910 din 9 decembrie 2015;

Legea contabilității nr 31/1990, privind societățiile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent Monitorul Oficial nr 688 din 10 septembrie 2015.

CAPITOLUL 3: STUDIU DE CAZ PRIVIND ELABORAREA ȘI INTOCMIREA BILANȚULUI LA SC ROMRADIATOARE SA -BRAȘOV

3.1.Decizii luate de mangement cu aplicații SIAD

Această aplicație constă în crearea unui prototip de sistem expert care să asiste managementul firmei SC Romradiatoare SA -Brașov în luarea unei decizii, respectiv dacă este indicată realizarea unei investitții sau nu în societate comercială, în funcție de rata rentabilității capitalurilor proprii. Această aplicație ajută investitorul să aprecieze dacă investiția merită făcută, respectiv dacă activitatea desfășurată de către societate este eficientă din punctul de vedere al fructificării capitalurilor proprii.

Stabilirea calificatorilor

Calificatorii sunt acele piese de cunoaștere care permit utilizatorului selectarea uneia sau mai multor valori dintr-o listă predefinită.

Din punctul de vedere al fructificătii capitalurilor proprii activitatea desfășurată de societate este:

eficientă;

ineficientă.

Rata rentabilității capitalurilor proprii prezintă un nivel:

optim;

stabil;

scăzut.

Dinamica CA față de dinamica capitalurilor proprii este:

superioară;

inferioară.

Rezultatul net al exercițiului este:

profit net;

pierdere.

Rata rentabilității capitalurilor proprii față de rata medie a dobânzii este:

superioară;

inferioară.

Doriți să aflați dacă activitatea societății este eficientă din punctul de vedere al fructificării capitalurilor proprii:

da;

nu.

Doriți analiza ratei rentabilității capitalurilor proprii?

da;

nu.

Doriți analiza activității societății pe baza CA?

da;

nu.

Doriți analiza activității societății pe baza rezultatului exercițiului?

da;

nu.

Doriți să aflați dacă investiția merită realizată?

da;

nu.

Stabilirea scopurilor

Variabile utilizate (permit utilizatorului introducerea unor valori numerice).

CA = cifra de afaceri (variabilă de tip numeric);

K PR = capitaluri proprii (variabilă de tip numeric);

REZ_EX = rezultatul exercițiului (variabilă de tip numeric);

PR_NET =profit net (variabilă de tip numeric);

PIERDERE = pierderea exercițiului (variabilă de tip numeric);

D_CA = dinamica cifrei de afaceri (variabilă de tip numeric);

D_KPR = dinamica capitalurilor proprii (variabilă de tip numeric).

Implementarea modelului în generatorul de sisteme expert Exsys 16

Reguli:

Lansarea în execuție

În concluzie, SC Romradiatoare SA este o societate a cărei activitate este eficientă din punctul de vedere al utilizării capitalurilor proprii, rata rentabilității capitalurilor proprii prezentând un nivel stabil.

3.2. Analiza principalilor indicatori economico-financiari pe baza contului de rezultate în perioada 2013-2015 SC Romradiatoare SA

Tabelul următor prezintă principalii indicatori extrași din Situațiile Financiare anule din perioada 2012-2015:

Tabel nr 3.1 Principalii indicatori financiari ai SC Romradiatoare SA

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Figura 3.1 Evoluția cifrei de afaceri în 2012-2015

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

În 2015 față de 2012 cifra de afaceri a crescut semnificativ s-a dublat, acest fapt are un efect pozitiv asupra firmei, dar pentru că și cheltuielile totale la fel și veniturile totale ,au crescut, profitul brut a crescut cu 1554135 lei, de asemenea cheltuiala cu impozitul pe profit a crescut de la 38514, 00 lei la 63536,00 lei, pe perioada analizată.

Aceast fapt înseamnă o mai bună folosire a activelor și resurselor umane a societății comerciale, o mai bună folosire a activelor circulante.

Pentru perioada 2013-2014 se inregistrează o creștere a acestor indicatori dar în 2015 cifra de afaceri crește foarte mult prin atragerea de noi clienți în firmă.

Figura 3.2 Evoluția chelt.venit.,profit brut.,profit net 2012-2015

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Rata stabilității financiare reflectă legătura dintre capitalul permanent de care dispune întreprinderea în mod stabil pe o perioadă de 1 an și patrimoniul total.

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității conferind un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.

Tabel nr 3.2 Stabilitatea financiară

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Pe întreaga perioadă 2012-2015 firma dispune de un grad ridicat de stabilitate financiară. Situația rămâne favorabilă și în 2012-2013. În 2012-2015 firma își finanțează cu 100% din necesarul de resurse din capitalurile permanente, beneficiind de o foarte bună stabilitate financiară.

Figura 3.3 Stabilitatea financiară

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Analiza gradului de finanțare curent. Gradul de finanțare curent reflectă măsura modul în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la finanțarea activității.

Tabel 3.3 Gradul de finanțare curent

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

În anii 2012, 2013, 2014, se observă tendința indicatorului că este de creștere de la 17,31% ajunge în 2015 la 21,69% crescând ușor în fiecare an. Nivelul indicatoului înregistrează un nivel bun, care asigură societății SC Romradiatoare SA un nivel ridicat al stabilității financiare.

Figura 3.4 Gradul de finanțare curent

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Analiza autonomiei financiare. Rata autonomiei financiare globale arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe baza resurselor proprii.

Tabel 3.4 Autonomia financiară globală

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

În primii ani ai analizei tendința acestui indicator a fost de creștere, scade ușor în 2015, fără a ajunge sub nivelul minim acceptabil dimpotrivă are o valore bună de 2 ori valoarea minim acceptabilă În 2013 firma își finanțează activitățile într-o proporție de 79,49% din resurse proprii adică mai puțin decât în anii anteriori 2013,2014, și mai mult față de 2015 când are o valoare de 72,53%. Acest fapt s-a datorat creșterii mai rapide a resurselor totale decât a resurselor proprii.

Figura 3.5 Rata autonomiei financiare globale

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Indicele autonimiei financiare globale arată raportul de finanțare între resursele proprii și cele străine. Arată măsura în care datoriile totale pot fi acoperite din capitaluri proprii.

Tabel 3.5 Indicele autonomiei financiare globale

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Pe parcursul anilor supuși analizei economico- financiară, firma a putut să-și acopere integral datoriile totale pe seama capitalurilor proprii.

În 2012-2015 capitalurile proprii au fost cu mai mari decât cele împrumutate și atrase.

Acest indicator a avut o evoluție fluctuantă pe perioada 2012-2015, nivelul cel mai mare l-a inregistrat în anul 2012.

Figura 3.6 Indicele autonomiei financiare globale

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Autonomia financiară la termen. Reflectă proporția în care capitalurile proprii participă la formarea capitalurilor permanente.

Tabel 3.6 Autonomia financiară la termen

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Valoarea minim admisibilă a indicatorului este de 50%, sub această limită firma se află într-o situație nefavorabilă în ceea ce privește riscul de insolvabilitate.

Pe întreaga perioadă firma se încadra într-un grad ridicat de autonomie financiară, deși tendința indicatorului în ultimii doi ani este de scădere.

Indicele autonomiei financiare la termen reflectă măsura în care datoriile pe termen mediu și lung pot fi acoperite pe seama capitalurilor proprii.

Societatea deține o poziție foarte bună din acest punct de vedere. În perioada 2012-2015. Societatea deține o poziție foarte bună din acest punct de vedere.

Figură 3.7 Autonomia financiară la termen

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Analiza îndatorării.

Rata îndatorării globale măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei. Arată în ce măsură sursele împrumutate și atrase participă la finanțarea activității. Valoarea maxim admisibilă a acestui indicator poate fi 66%, deși se consideră că o valoare de 50% este mai sigură. Îndepărtarea de valoare de siguranță semnifică o reducere a îndatorării firmei, respectiv o creștere a autonomiei financiare.

Ratele echilibrului financiar

Lichiditatea, ca formă a echilibrului financiar, se definește ca fiind capacitatea unor active de a fi transformate la un moment dat în bani. Mai poate fi definită ca și capacitatea pe care o are întreprinderea de a acoperi cu ajutorul activelor circulante, obligațiile pe termen scurt. Aprecierea lichidității se face cu ajutorul următorilor indicatori indicatori:

Lichiditatea curentă (lc) reflectă capacitatea întreprinderii de a își satisface obligațiile pe termen scurt prin transformarea tuturor elementelor patrimoniale de natura activelor circulante în disponibilități.

Lichiditatea rapidă (lr) se exprimă ca raport între activele circulante lichide medii și pasivele circulante.

Tabel 3.7 Lichiditatea firmei

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA SRL

Se constată în general o tendință mai crescută în 2014 pentru lichiditatea curentă, iar lichiditatea rapidă nivelul cel mai ridicat îl are în 2012.

Figura 3.8 Lichiditatea firmei.

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Solvabilitatea. Reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen mediu și lung. În funcție de nivelul la care se consideră obligațiile pe termen lung, se pot constitui rate de solvabilitate.

Tabel nr. 3.8 Solvabilitatea firmei

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Figura nr. 3.9. Solvabilitatea firmei

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Solvabilitatea patrimonială (SP) exprimă gradul în care capitalul social asigură solvabilitatea generală (SG) exprimă gradul de acoperire a datoriilor totale către terți , în cazul falimentului, din activele totale. Pe toată perioada analizată solvabilitaea societății comerciale este foarte bună. În 2012 atingând un procent de 63,69 în 2012 % față de minim de 35%, deci o solvabilitae foarte bună. Creșterea profitului net și implicit a ratei rentabilității nete din 2015, s-a datorat creșterii profitului din activitatea de exploatare. Rata rentabilității financiare a fost bună în 2012-2015 în 2015 având cel mai ridicat nivel de 6,16%.

Tabel nr. 3.9. Calculul ratei rentabilității financiare

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

Figura nr. 3.10 Evoluția ratei rentabilității financiare

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Romradiatoare SA

3.3.Lucrările contabile premergătoare situațiilor financiare anuale la SC Romradiatoare SA

Lucrările premergătoare întocmirii Situațiilor financiare anule sunt:

Verificarea înregistrărilor contabile din cursul exercițiului financiar și întocmirea balanței conturilor înainte de inventariere

Efectuarea inventarierii,

Înregistrările contabile aferente inventarierii, de regularizare

Realizarea balanței conturilor după inventariere,

Analiza datelor,

Centralizarea datelor,

Înregistrările contabile aferente închiderii exercițiului financiar, determinarea rezultatului, profit brut, profit net sau pierdere

3.4.Inventarierea generală la 31 decembrie la SC ROMRADIATOARE SA

Inventarierea generală a patrimoniului verifică concordanța dintre evidențele faptice din gestiuni cu evidențele contabile din balanțe și reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se verifică existența de activ și de pasiv la o anumită dată dar cel puțin odată pe an, avănd o exprimare valorică sau cantitativ valoric.

Obiectivul inventarierii este stabilirea situației reale a patrimoniului firmei, societății comerciale care se inventariează, a situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv, care aparțin entității economice, cât și cele care aparțin altor persoane juridice sau fizice dar au utilitate în cadrul societății comerciale inventariate.prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale cât și evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Obiectul inventarierii:elemente patrimoniale de stocuri, imobilizări, creanțe, datorii, disponibilități bănești, ale valori.

După cum am menționat și anterior toate entitățile economice au datoria instituită prin lege de a face inventarul general al patrimoniului cel puțin odată pe an.

Inventarierea se poate clasifica astfel:

După gradul de cuprindere:inventriere generală sau parțială;

După intervalul de timp la care se efectuează, inventariere periodică la anumite intervale de timp, sau anual;

După condițiile de desfățurare:inventariere ordinară, inventarierea extraordinară, cu ocazia fuziunii, dizolvării.

Inventarierea generală deci este obligatorie la începutul activității, cel puțin odată pe an în timpul activității societății comerciale, în caz de fuziune sau încetarea activității sale, la cererea Organelor de control, în cazul indiciilor de plusuri/minusuri, predare-primire de gestiune, reorganizarea gestiunilor, calamități naturale, alte situații prevăzute de lege.

Răspunderea pentru o bună organizare a inventariere revine administratorului entității economice, administratorului de credite sau altei persoane care este împuternicită să gestioneze patrimoniul societății comerciale.

Inventarierea se realizează de către o comisie de inventariere care și răspunde de toate operațiunile ei, în conformitate cu legislația actuală, și este numită printr-o decizie scrisă și trebuie să aibă cel puțin două persoane prin excepție doar o persoană la gestiunile mici.

Din comisie nu poate face parte gestionarul sau contabilul care ține evidența gestiunii inventariateiae membrii comisiilor de inventariere un pot fii înlocuiți decât în cazuri bine justificate numai prin decizie scrisă emisă de cei care i-au numit.

Pregătirea inventarierii presupune pregătirea condițiilor de desfășurare a ei adică emiterea deciziei de inventariere de către administrator, și de ase a se asigura condiții corespunzătoare de lucru pentru membrii comisiei de inventariere.

Crearea condițiilor de lucru presupune:

Organizarea corespunzătoare a evidenței operative și contabile privind gestiunea inventariată, Participarea comisiei de inventariere,

Organizarea depozitării bunurilor grupate pe sortimente, dimensiuni, codificarea bunurilor și întocmirea etichetelor de raft

Asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor, sortare, măsurare,

Asigurarea mijloacelor necesare sigilării spațiilor de depozitare a bunurilor inventariate,

Dotarea gestiunii cu aparate și instrumente de măsurare,

Asigurarea protecției membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecție a muncii.

Desfășurarea inventarierii se realizează prin constatarea faptică a elementelor de activ, pasiv și înscrierea lor în documéntele inventarierii cum ar fii Lista de inventariere.

În prima etapa se realizează inventarierea respectând de către comisia de inventariere a condiților de lucru cu afișarea programului și perioada inventarierii, sigilarea tuturor locurilor și căilor de acces în afara locului unde se efectuează operațiile de inventariere în acea zi

Pe durata inventarieri se recomandă oprirea de intrări-ieșiri a bunurilor inventariate și dacă ele se fac se vor trece pe liste separate.

Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se vor aplica principiile contabilității dintre care amintim principiul prudenței potrivit căruia se vațibe seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, și care se înscrie în listele de inventariere

Rezultatele inventarierii se cheamă plusuri sau minusuri care au o structură complexă.

Plusurile sau minusurile semnalate prin inventariere pot fi cantitative și/sau valorice.

Diferențele cantitative sub formă de plusuri/minusuri se înregistrează în contabilitate pentru a aduce scripticul la nivelul faptic cum este corect.

Diferențele valorice sub formă de minus un se înregistrează în contabilitate conform Legii contabilității, principiul prudenței iar diferențele valorice sub formă de minusuri se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere,pierdere de valoare, sau se înregistrează sub forma amortizărilor suplimentare.

În situația unor plusuri în gestiune, bunurile vor fii evaluate la valoarea justă de înregistrare.

Minusurile de inventar pot fii imputabile a căror evaluare se face la valoarea de înlocuire sau minusuri de inventar neimputabile.

Valoarea de înlocuire este egală cu costul de achiziție a unui bun cu grad de uzură similar cu cel lipsă din gestiune și cuprinde prețul practicat pe piață plus tva, cheltuielie cu transportul și aprovizionarea,taxe nerecuperabile și alte cheltuieli.

Rezultatele inventarierii sunt înscrise de către comisia de inventariere într-un proces verbal de inventariere care cuprinde , data întocmirii, gestiunea inventariată perioada inventarierii, numele membrilor comisiei de inventariere, concluzii.

Înregistrări contabile privin inventarierea generală la 31/12/2015:

Denumire conturi:

607 Cheltuieli cu mărfurile,

371 Mărfuri,

2814 Amortizări cu alte imobilizări,

214 Mobilier , aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale,

6583 Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital,

635 Cheltuieli cu alte impozite taxe și vărsăminte asimilate,

4427 TVA colectată,

6814 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante ,

391 Ajustări pentru deprecierea materiilor prime,

392 Ajustări pentru deprecierea materialelor,

398 Ajustări pentru deprecierea ambalajelor,

491 Ajustări pentru deprecierea creanțelor,

6863 Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare,

296 Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare.

3.5. Contabilizarea operațiunilor de regularizare la SC ROMRADIATOARE SA

Prin aplicarea principiului principiului independenței exercițiului se indentifică operațiunile de delimitare în timp a cheltuielilor și veniturilor astgel încât fiecărui exercițiu să i se atribuie cheltuielile și veniturile aferente perioadei. Acestea sunt cheltuielile și veniturile în avans, diferențele de curs valutar favorabile sau nefavorabile aferente creanțelor, datoriilor în valută.

De exemplu înregistrarea de abonamente :

471 Cheltuieli înregistrate în avans = 401 furnizori 2400 lei/ an

628 Cheltuieli cu serviciile prestate de terți = 471 Cheltuieli înregistrate în avans 240 lei/lună

3.6.Stabilirea rezultatului contabil profit sau pierdere la SC Romradiatoare SA

Cheltuielile și veniturile înregistrate în cursul lunii se închid la sfârșitul lunii prin contul 121 profit sau pierdere.

Rezultatul exercițiului se calculează astfel:

Venituri totale-Cheltuieli totale = +/- rezultat care poate fii pozitiv adică pierdere iar cu + profit brut

Calcularea impozitului pe profit duce la înregistrarea contabilă

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit= 441 Impozit pe profit

121 Profit sau pierdere = 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit

Profitul net = Profit brut- impozit pe profit

Repartizarea profitului se face cu ajutorul contului 129 Repartizarea profitului iar profitul rămas se transferă la începutul exercițiului financiar următor în contul 117 Rezultatul reportat, tot aici se trece și pierderea din 121 în 117. Conform legilor în vigoare rezultatul definitiv al exercițiului se stabilește la închiderea exercițiului financiar reprezentând soldul contului 121 Profit sau pierdere, profitul sau pierderea sunt stabilite cumulat de la începutul anului.

3.7.Întocmirea balanței premărgătoare bilanțului la SC Romradiatoare SA

La sfârșitul exercițiului financiar se aduc toate înregistrările contabile la zi, se închid balanțele care poate au rămas deschise, se verifică corectitudinea înregistrărilor documentelor primare din contabilitate, dacă nu s-a omis vreun document.

Situațiile financiare trebuie să fie reale,și aceasta depinde de corectitudinea înregistrării datelor în contabilitate, de reflectarea corectă și completă în contabilitate a tuturor operațiilor economico-financiare desfășurate.

Corecta întocmire presupune verificarea corelației dintre:

evidența operativă și evidența contabilă,

evidența cronologică și sistematică,

conturile sintetice și analitice.

Iar erorile, neconcordanțele se corectează în această etapa.

Balanța deverificare care face legătura dintre contabilitatea curentă și documéntele de sinteză furnizează informațiile necesare elaborării, întocmirii Situațiilor financiare anuale.

Conform legii contabilității modificată și republicată nr 82/1991 pentru verificarea înregistrării în contabilitate a operațiilor efectuate se întocmețte balanța de verificare cel puțin o dată pe an, la închiderea exercițiului financiar, sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare anuale.

Se întocmețte balanța sintetică și de căte ori este nevoie balanța analitică dezvoltată pe căte conturi are nevoie societatea comercială.

De regulă la sfârșitul exercițiului financiar se fac două balanțe, primară, premergătoare bilanțului, înainte de inventariere,și finală și definitivă întocmită după inventariere și înregistrarea operațiunilor de regularizare, închiderea conturilor de venituri și cheltuieli, stabilirea profitului brut , calcul impozit pe profit , profitul net sau calculul pierderii exercițiului financiar.

Acestea toate pentru exercițiul financiar încheiat, iar această ultimă balanță stă la baza întocmirii Situațiilor financiare anuale.

Balanța primară, preliminară se întocmește pentru a se efectua inventarierea patrimoniului comparînd datele scriptice cu existențele faptice dovedite prin inventariere.

Apoi se înregistrează în contabilitate diferențele rezultate la inventariere respectând legislația în vigoare.

Se realizează balanța definitivă iar cu datele contabile presente aici în ultima balanță, se întocmesc Situațiile financiare anuale.

Balanța de verificare este un tabel cu corelații și egalități în care sunt transpuse conturile contabile ce au înscrise în ele súmele aferente la un moment dat în cazul nostru înainte și după inventariere, la sfârșitul exercițiului financiar.

După numărul de corelații sau egalități balanțele sintetice, analitice pot fi: cu o serie de egalități, cu două serii de egalități, cu trei serii de egalități și cu patru serii de egalități

Balanța cu patru serii de egalități prezintă solduri inițiale, rulajele din luna curentă,total sume și solduri finale toate ațezate pe simbolurile conturilor Planului de conturi general conform cu legislația privind contabilitatea.

Balanțele analitice se pot întocmi pentru conturi bifuncționale și monofuncționale, se exprimă în etalon cantitativ și/sau valoric.

Cu ajutorul balanței se pot găsi ușor erori care afectează egalitățile, sau omisiuni, înregistrarea dublă a unui document, formule contabile eronate.

O cheie de control este și verificarea rulajelor din lună care întotdeuna trebuie să fie egale între ele atât pe debit cât și pe credit și egale cu totalurile din Registrul jurnal din luna, trimestre, semestre, an, depinde de vectorul fiscal.

Ca și bilanțul oferă date necesare efectuării analizei economico financiare, a controlului privind patrimoniul societății comerciale.

După efectuarea inventarierii, înregistrarea plusurilor și minusurilor de inventar, a operațiunilor de regularizare se ântocmețte balanța conturilor finală, deci după inventariere care stă la baza întocmirii bilanțului contabil , si contului de profit și pierdere, note explicative, toate acestea fiind de fapt Situațiile financiare anuale.

Indiferent câte serii de egalități avem la balanță total sume anuale pe debit sunt egale cu total sume de pe credit și sunt identice cu cele din Registrul jurnal , atât lunar cât și la sfârșit de an.

Doar conturile de cheltuieli care sunt conturi de activ, și conturile de venituri care sunt de pasiv, nu trec în exercițiul financiar următor cu sold ele sunt închise prin intermediul comtului 121 Profit și pierdere, restul conturilor atât de activ căt și de pasiv trec în anul următor cu sold inițial.

Reguli de funcționare a conturilor de activ:

Conturile de activ încep să funcționeze prin debitare cu sumele reprezentând existențele inițiale de active, precum și cu cele reprezentând creșterile de active generate de operațiuni economice și se creditează cu sumele care reprezintă ieșirie, descreșterile de active.

Soldul conturilor de activ poate fii numai debitor și reflectă existențele de active la un momento dat sau un prezintă sold, este zero.

Reguli de funcționare a conturilor de pasiv:

Conturile de pasiv încep să funcționeze prin creditarecu sumele reprezentând existențele inițiale de pasiv, precum și cu cele reprezentând creșterile de pasiv generate de operațiuni economice și se debitează cu sumele care reprezintă ieșirie, descreșterile de pasiv. Soldul conturilor de pasiv poate fii numai creditor și reflectă existențele de pasiv la un moment dat sau un prezintă sold, este zero

Determinarea rezultatului contabil. Cheltuielile și veniturile înregistrate în cursul lunii se închid la sfârțitul lunii prin contul 121 profit sau pierdere.

Rezultatul exercițiului se calculează astfel:

Venituri totale-Cheltuieli totale = +/- rezultat care poate fii pozitiv adică pierdere iar cu + profit brut

Calcularea impozitului pe profit duce la înregistrarea contabilă

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit= 441 Impozit pe profit

121 Profit sau pierdere = 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit

Profitul net = Profit brut- impozit pe profit

Repartizarea profitului se face cu ajutorul contului 129 Repartizarea profitului iar profitul rămas se transferă la începutul exercițiului financiar următor în contul 117 Rezultatul reportat, tot aici se trece și pierderea din 121 în 117.

Conform legilor în vigoare rezultatul definitiv al exercițiului se stabilețte la închiderea exercițiului financiar reprezentând soldul contului 121 Profit sau pierdere, profitul sau pierderea sunt stabilite cumulat de la începutul anului.

Determinare profitului impozbil, a impozitului pe profit, șă contabilizarea acestuia

Profit brut = venituri totale-cheltuieli totale-venituri neimpozabile+cheltuieli deductibile

Profitul brut*16%= impozit pe profit

Profitul net= profitul brut- impozit pe profit

Venituri neimpozabile=conform Codului fiscal:dividendele primite de la o persoană juridică română, diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, venituri din anularea cheltuielilor pentru care un s-a acordat deducere.

Cheltuieli nedeductibile= conform Codului fiscal, cheltuieli cu amenzi penalități necomerciale, cheltuieli proprii, cheltuieli cu impozitul pe profit.

Cheltuieli de ductibile limitat= conform Codului fiscal, cheltuieli cu pensiile private și asigurările de sănătate private, cheltuieli de protocol.

Cheltuieli deductibile = conform Codului fiscal, toate acele cheltuieli care vizează obiectul de activitate al societății comerciale, cheltuieli de exploatare de exemplu cheltuieli cu materia prime, materiale, mărfuri, ambalaje, utilități, salarii, contribuții sociale, comisione, comisione bancare, dobânzi, diferente de curs valutar.

Lunar se închid conturile de venituri și cheltuieli :

% = 121 Profit sau pierdere

Clasa 6

Conturi de cheltuieli

121 Profit sau pierdere = %

Clasa 7

Conturi de venituri

Rezultă pierdere sau profit brut care se impozitează cu 16% în 2015, se închide contul 691 cheltuieli cu impozitul pe profit cu contul 121 Profit sau pierdere.

Repartizarea profitului se înrregistrează în contabilitate pe destinații, după aprobarea situațiilor financiare anuale.

129 Repartizarea profitulul = 106 Rezerve

Profitul rămas după repartizarea anterioară se preia în contul 117 Rezultatul reportat de unde se repartizează pe celelalte destinații conform cu legislația în vigoare.

129 Repartizarea profitulul = 117 Rezultatul reportat

 Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar precedent, și cel reportat, din rezervă potrivit hotărârii Adunării Generale a acționarilor sau asociaților.

3.8. Întocmirea situațiilor financiare anuale la SC Romradiatoare SA

Lucrarile de redactare a situațiilor financiare anuale ocazionate de închiderea exercițiului financiar presupun efectuarea unor operații complexe, desfășurate pe baza unor operații complexe, desfășurate pe baza unor norme metodologice clare și precise de prelucrare și transcriere a informațiilor din situațiile financiare precedente și din balanța conturilor. Cu aceasta ocazie este necesară selectarea, gruparea și închiderea soldurilor extrase din balanța conturilor.

Datele din situațiile financiare anuale vor fi folosite ca punct de plecare al contabilității in exercițiul financiar urmator. Așa cum se arată în cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, obiectul situațiilor financiare îl constituie furnizarea de informații despre poziția financiară a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice. În același timp, situațiile financiare prezintă rezultatele administrării întreprinderii de către conducatorii acesteia, fiind utile în luarea unor decizii care să permită creșterea continuă a performanțelor tehnice și economice și menținerea întreprinderii pe piață. Pe baza informațiilor extrase din siuațiile financiare anuale se pot lua decizii de a pastra sau a vinde acțiunile deținute la întreprinderea respectivă.

Structura și conținutul situațiilor financiare anuale. În conformitate cu prevederile legale în vigoare persoanele juridice din Romania sunt obligate să întocmească și să depună situațiile financiare anuale care cuprind: bilanțul contabil, contul de profit sau pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative și politicile contabile, raportul anual al administratorilor.

Bilanțul contabil este documentul de sinteza care cuprinde elemente de activ, datorii și capital propriu grupate dupa natura și lichiditate, respectiv după natura și exigibilitate.

Studiind elementele care alcătuiesc bilanțul contabil se poate observa că activul reprezintă forma materială completă a patrimoniului, clădiri, instalații, iar pasivul reprezintă sursele de formare ale elementelor de active, capital social, furnizori, credite, datorii.

Elementele de activ sunt ordonate dupa criteriul destinației și lichidității, începand cu activele imobilizate care sunt cele mai puțin lichide și terminând cu mijloacele bănețti care au lichiditate maxima. Elementele de pasiv sunt ordonate după criteriul provenienței și exgibilității , în ordine descrescatoare, încăpând cu datoriile pe termen scurt și terminând cu elementele de capital și rezerve care au cel mai mare termen de exigibilitate.

Contul de profit sau pierdere denumit contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care masoară performanțele economice ale activității întreprinderii, constituind o sinteză a cheltuielilor efectuate și a veniturilor realizate în cursul unei perioade.

În legatură cu elementele care alcătuiesc contul de profit sau pierdere sunt necesare urmatoarele precizari: cifra de afaceri neta cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse, exeutarea de servicii de catre întreprindere ; în contul de profit sau pierdere elementele extraordinare sunt veniturile și cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente ale întreprinderii și care nu se așteaptă să se repete în mod frecvent sau regulat. În aceasta categorie se înscriu evenimentele generate de exproprierea activelor unei entități pentru situații de utilitate publică, precum și dezastre natural reprezentate de cutremure, inundații.

Atunci când valoarea cheltuielilor și a veniturilor este semnificativă în notele explicative se vor da informații suplimentare despre valoarea și natura acestora.

Prin modul cum a fost conceput contul de profit sau pierdere ne arată modul cum a fost obținut rezultatul net al exercițiului, oferind posibilitatea conducerii manageriale a unității de a acționa în anumite direcții asupra cheltuielilor sau veniturilor în scopul creșterii continue a performanțelor economice ale întreprinderii.

Concluzii : În 2015 față de 2012 cifra de afaceri a crescut semnificativ s-a dublat, acest fapt are un efect pozitiv asupra firmei, dar pentru că și cheltuielile totale la fel și veniturile totale ,au crescut, profitul brut a crescut cu 1554135 lei, de asemenea cheltuiala cu impozitul pe profit a crescut de la 38514, 00 lei la 63536,00 lei, pe perioada analizată. Aceast fapt înseamnă o mai bună folosire a activelor și resurselor umane a societății comerciale, o mai bună folosire a activelor circulante

Rata stabilității financiare . Pe întreaga perioadă 2012-2015 firma dispune de un grad ridicat de stabilitate financiară. Situația rămâne favorabilă și în 2012-2013. În 2012-2015 firma își finanțează cu 100% din necesarul de resurse din capitalurile permanente, beneficiind de o foarte bună stabilitate financiară.

Analiza gradului de finanțare curent. Gradul de finanțare curent reflectă măsura modul în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la finanțarea activității. În anii 2012, 2013, 2014, se observă tendința indicatorului că este de creștere de la 17,31% ajunge în 2015 la 21,69% crescând ușor în fiecare an. Nivelul indicatoului înregistrează un nivel bun, care asigură societății SC Romradiatoare SA un nivel ridicat al stabilității financiare.

Analiza autonomiei financiare. Rata autonomiei financiare globale arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe baza resurselor proprii. În primii ani ai analizei tendința acestui indicator a fost de creștere, scade ușor în 2015, fără a ajunge sub nivelul minim acceptabil dimpotrivă are o valore bună de 2 ori valoarea minim acceptabilă În 2013 firma își finanțează activitățile într-o proporție de 79,49% din resurse proprii adică mai puțin decât în anii anteriori 2013,2014, și mai mult față de 2015 când are o valoare de 72,53%. Acest fapt s-a datorat creșterii mai rapide a resurselor totale decât a resurselor proprii.

Indicele autonimiei financiare globale. Pe parcursul anilor supuși analizei economico- financiară, firma a putut să-și acopere integral datoriile totale pe seama capitalurilor proprii. În 2012-2015 capitalurile proprii au fost cu mai mari decât cele împrumutate și atrase. Acest indicator a avut o evoluție fluctuantă pe perioada 2012-2015, nivelul cel mai mare l-a inregistrat în anul 2012.

Autonomia financiară la termen. Valoarea minim admisibilă a indicatorului este de 50%, sub această limită firma se află într-o situație nefavorabilă în ceea ce privește riscul de insolvabilitate.Pe întreaga perioadă firma se încadra într-un grad ridicat de autonomie financiară, deși tendința indicatorului în ultimii doi ani este de scădere.

Indicele autonomiei financiare. Societatea deține o poziție foarte bună din acest punct de vedere. În perioada 2012-2015. Societatea deține o poziție foarte bună din acest punct de vedere.

Analiza îndatorării. Rata îndatorării globale măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei. Arată în ce măsură sursele împrumutate și atrase participă la finanțarea activității. Valoarea maxim admisibilă a acestui indicator poate fi 66%, deși se consideră că o valoare de 50% este mai sigură. Îndepărtarea de valoare de siguranță semnifică o reducere a îndatorării firmei, respectiv o creștere a autonomiei financiare.

Ratele echilibrului financiar. Se constată în general o tendință mai crescută în 2014 pentru lichiditatea curentă, iar lichiditatea rapidă nivelul cel mai ridicat îl are în 2012.

Solvabilitatea patrimonială (SP). Pe toată perioada analizată solvabilitaea societății comerciale este foarte bună. În 2012 atingând un procent de 63,69 în 2012 % față de minim de 35%, deci o solvabilitae foarte bună. Creșterea profitului net și implicit a ratei rentabilității nete din 2015, s-a datorat creșterii profitului din activitatea de exploatare. Rata rentabilității financiare a fost bună în 2012-2015 în 2015 având cel mai ridicat nivel de 6,16%.

Lucrările premergătoare întocmirii Situațiilor financiare anule sunt:

verificarea înregistrărilor contabile din cursul exercițiului financiar și întocmirea balanței conturilor înainte de inventariere, efectuarea inventarierii, înregistrările contabile aferente inventarierii, de regularizare, realizarea balanței conturilor după inventariere, analiza datelor, centralizarea datelor, înregistrările contabile aferente închiderii exercițiului financiar, determinarea rezultatului, profit brut, profit net sau pierdere.

CAPITOLUL-4- CONCLUZII, PROPUNERI

Primele teorii ale bilanțului au aparut în anul 1919, în literatura germană, respectiv teoria statică dezvoltată de Nicklisch și teoria dinamică a lui Schmalenbach. Toate teoriile bilanțului sunt considerate ca fiind teorii ale evaluării sau teorii ale funcțiilor bilanțului și fiecare dintre aceste teorii prezintă importanță pentru practica contabilă. Unii dintre economiști consideră bilanțului ca o sinteză a repetatelor egalități de schimb, care în totalitatea lor ajung să redea structura integrală a patrimoniului , iar alții văd în bilanț un rezumat al inventarului prezentat în formă de cont . Raportările contabile, situațiile financiare sunt printre primele însemnri scrise.

Conform OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014, Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate-emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014, caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanța și reprezentarea exactă.

Relevanța reprezintă acea calitate prin care situațiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea deciziilor. Acestea au capacitatea de a ajuta utilizatorii dacă au valoare predictivă, valore de confirmare sau pe amândouă. Au valoare predictivă atunci când pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultatele viitoare. Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale ca oportunitatea, comparabilitatea inteligibilitatea,verificabilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea informațiilor situațiilor financiare, relevante și reprezentate exact.

Comparabilitatea este acea calitate prin care informațiile privind entitatea raportoare sunt mult mai utile dacă pot fii comparate cu informații similare despre aceeați entitate aferente unei alte perioade sau date.

Verificabilitatea: ajută în a asigura utilizatorii că informațiile reprezintă exact fenomenele economice pe care își propune să le reprezinte.

Oportunitatea este acea calitate prin care informațiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca ei să ia decizii în timp util.

Inteligibilitatea este acea calitate prin care clasificarea, caracterizarea și prezentarea clară a informațiilor în mod concis, fac ca informațiile să fie inteligibile.

Structura bilanțului – (F 10), principalii indicatori sunt: active imobilizate, active circulante, investiții pe termen scurt , casa și conturi la bănci, cheltuieli în avans, datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, provizioane, veniturițn avans,capital și rezerve, prime de capital, rezerve și reevaluare, rezerve, profitul reportat, profitul brut și net al exercițiului sau pierdere, totalitatea capitalurilor proprii. Bilanțul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice și sursele de finanțare a acestora. Bilanțul se prezintă sub formă de tabel format din două părți: partea stândă denumită activ, care reflectă bunurile economice și partea dreaptă denumită pasiv, care reflectă sursele de finanțare a bunurilor economice reflectate în activ.

Diagnosticarea activității întreprinderii din punct de vedere financiar contabil, ca domeniu și întindere este condiționată de sistemul de indicatori, de sitemul informațional a fiecărei organizații economice. Sistemul de indicatori trebuie să fie cuprinzător, și să permită realizarea scopului informației, respectiv evaluare și decizie rapidă și eficientă. Caracteristicile specifice situațiilor financiare sunt determinate de faptul că acestea nu se rezumă numai la prezentarea seriilor de date aferente exercițiului anterior și prezent , ci pe baza lui se procedează la analiza proceselor și fenomenelor economico-financiare sub raport dialectic, se identifică relațiile cauză efect dintre acestea, se stabilesc măsuri de reglare a activității, se elaborează prognoze, se iau decizii. informaționale multilaterale, și o funcție metodologică în cercetare.

Interdependența dintre activitatea economică și celelalte domenii ale societății presupune importante modificări în modul de a măsura și evalua dinamica activității economice. Rolul sistemului de indicatori este de a caracteriza, din multe puncte de vedere, sub forme variate, nivelul structura și dinamica dezvoltării economiei naționale, a ramurilor sale și a unităților economico-sociale. Indicatorii analizați trebuie concepuți astfel încât să permită caracterizarea multilaterală a fenomenelor și proceselor economico-sociale, să scoată în evidență și să măsoare influența anumitor categorii de factori asupra acestora.

Analiza economico financiară este un proces complex de cunoaștere a stării economico financiare a unui agent economic a unei ramuri sau a economiei naționale în ansamblul ei, în condiții concrete de loc și timp, folosind metode adecvate și indicatori specifici în vederea dimensionării factorilor și cauzelor cu acțiune pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiție economico- financiară, precum și reglarea prin decizii tactice și strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor și exigibilitatea elementelor de pasiv, a echilibrului funcțional dintre nevoile curente și resursele implicate, precum și a corelației globale a costului resurselor cu randamentul întrebuințărilor.

Bilanțul contabil este documentul de sinteza care cuprinde elemente de activ, datorii și capital propriu grupate dupa natura și lichiditate, respectiv după natura și exigibilitate. Activul reprezintă forma materială completă a patrimoniului, clădiri, instalații, iar pasivul reprezintă sursele de formare ale elementelor de active, capital social, furnizori, credite, datorii. Elementele de activ sunt ordonate dupa criteriul destinației și lichidității, începand cu activele imobilizate care sunt cele mai puțin lichide și terminând cu mijloacele bănețti care au lichiditate maxima. Elementele de pasiv sunt ordonate după criteriul provenienței și exgibilității , în ordine descrescatoare, încăpând cu datoriile pe termen scurt și terminând cu elementele de capital și rezerve care au cel mai mare termen de exigibilitate.

Contul de profit sau pierdere denumit contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care masoară performanțele economice ale activității întreprinderii, constituind o sinteză a cheltuielilor efectuate și a veniturilor realizate în cursul unei perioade. În legatură cu elementele care alcătuiesc contul de profit sau pierdere sunt necesare urmatoarele precizari: cifra de afaceri neta cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse, exeutarea de servicii de catre întreprindere ; în contul de profit sau pierdere elementele extraordinare sunt veniturile și cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente ale întreprinderii și care nu se așteaptă să se repete în mod frecvent sau regulat

A ANEXE -SITUAȚIILE FINANCIARE

Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 31.12.2015

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE la data de 31.12.2015 lei – F 20

BALANȚĂ DE VERIFICARE 31/12/2015

BIBLIOGRAFIE

1. Andone l., Țugui A. Baze de date inteligente în managementul firmei Ed. Dosoftei, lași, 2007

2.Dumitru C.G-Contabilitate-Probleme rezolvate, -Editura Universitară,2009

3.Dumitrașcu V.,Diagnosticul financiar, Ed. Universitară, București. 2013

4.Feleagă N.,Feleagă L, -Contabilitate Financiară-Editura Economică vol 1, 2, 2007

5.Fatacean Ghe. -Contabilitatea managerială- Editura PrintArt,2005

6.Matiș D.- Bazele contabilității. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2010

7.Matis D.,Bonaci C.-Curs contabilitate- Raportarea financiară și învățăminte în vremuri de criză- www.seap.usv.ro

8.Mihăilescu N. -Analiza activității Economico Financiare-Ed.Victor, 2009

9.Munteanu V. Audit financiar contabil -Editura Universitară,2012

10.Pantea I. , Bodea G.Contabilitatea financ. a întreprind., Ed.Intelcredo Deva,2012

11.Ristea M. Contabilitate financiara, Ed.Economica, Bucuresti,2010

12.Sălceanu A.- Contabilitate financiară,Ed.Economica, Bucuresti,2012

13.Sălceanu A.-Contabilitate financiară-Cursuri- http://biblioteca.regielive.ro/

14.Tiron A.-Curs-Contabilitatea imobilizărilor corporale www.econ.ubbcluj.ro

15.Valceanu G. – Analiza economico-financiara, 2006 Ed. Economica, Bucuresti

16.Vuță M.-Elemente de contabilitate aprofundată,2009 Editura Rennaissence

17.Ministerul Finanțelor Pub. 2012 Regl.contab.pentru ag. ec., Ed. Ec, București,

19.Standarde Internaționale de Contabilitate IAS 2007-Editura Ceccar- Bucuresti

20.Ghid pentru înțelegerea și aplicarea stand. internaț. de contab-2004Ed.Ceccar,

21.Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată 2015

22/OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I-Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014

23.OMFP nr. 123/2016 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului de Finanțe Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 81 din 4.02.2016

24.http://www.scritub.com/economie/contabilitate/BILANTUL-CONTABIL-DOCUMENT-DE-23113221124.php

25.http://biblioteca-digitala-online.blogspot.com/2013/01/conceptul-de-bilant.html

26.http://www.romradiatoare.com/

27.Platforme Informatice Pentru Producție și Servicii | – introducerehttp://www.aut.upt.ro/staff/diercan/data/PIPPS/curs-01.pdf-pg3-4

28.Legea contabilității 82/1991 republicată 2015

29.www static.anaf.ro-Norme