Teoria lui Russell versus teoria lui Strawson [626367]

Teoria lui Russell versus teoria lui Strawson
Această lucrare va avea în vedere teoria lui Russell a descrip iilor definite, ț
anumite argumente ce denotă acceptabilitatea sa sau, dimpotrivă, argumente ce o pot
contrazice sau corecta. Astfel, Strawson ofer ă răspuns teoriei lui Russell i prin aceasta, ș
argumentarea va decurge fie în favoarea lui Russell, fie în defavoarea acestuia.
Aadar, la ce se referă Teoria Referen ială a ș ț În elesului ce țîi apar ine lui Russell? ț
Aceasta nu face referire la toate cuvintele, ci se aplică termenilor singulari. Altfel spus,
teoria face referire la individuali, la pronume personale, nume propriu-zise i descrip ii ș ț
definite. Filosoful argumentează că descrip iile definite ce stau la baza teoriei acestuia, ț
implică denotarea: o frază poate denota ceva, iar alta nu. Spre exemplu, ,,regele actual al
Fran eiț” nu denotă nimic, deoarece Fran a nu are un rege sau nu de ine ca sistem politic ț ț
monarhia, ci este republică. Pot fi prezente i fraze care pot denota ceva ș : regele actual al
Angliei. Aici este vorba despre o denotare, deoarece propozi ia denotă spre un anumit ț
om, ce există, deoarece Anglia de ine ca sistem politic monarhia, de aici rezult ț ând că
există un rege actual al Angliei.
Dar cu toate acestea, descrip iile definite nu sunt ceea ce sunt pentru că denota ț
ceea ce denotă. Un posibil exemplu ce con ine o descrip ie definită ar fi ț ț : ,,Femeia care
locuiete acolo este biochimistăș ”. Aici este vorba de o propozi ie cu subiect si predicat ce ț
are o formă amibiguă ce poate însemna la fel acela i lucru cu ș: ,,Cel puin o femeieț
locuie te acolo, i cel mult o femeie locuie te acolo, i oricine locuie te acolo este ș ș ș ș ș
biochimist”.
Peter Strawson oferă un răspuns la teoria lui Russell în lucrarea sa, "On
Referring". Acesta susine că expresiile nu referă ț în sine, ci oamenii referă atunci c ând
utilizează expresii. Strawson nu considera că o propozi ie are ca valoare de adevăr ț în
abstractizarea sa, ci ine de modul țîn care fiin ele umane țreacionează la propozi ii ce leț ț

oferă verosimilitate i astfel, teoria sa ar fi mai potrivită ș în limbajul uzual.
Pornind de la celebrul exemplu al lui Russell, putem analiza dilema între teoriile
celor doi filosofi men iona i. ț țRussell pornete de la propozi ia ,,Regele actual al Fran eiș ț ț
este chel”. Dacă cineva ar spune cu adevărat această propozi ie, nu ar enun a ceva lipsit ț ț
de sens, ci ar spune ceva clar fals. Propozi ia este de forma subiect-predicat, ce are ca ț
subiect gramatical ,,Regele actual al Fran ei ț”, formând astfel o frază ce denotă. De iș
filosoful a prezentat trei tipuri de denumiri ale frazelor, aici vom pune în temă doar
frazele ce denotă. Denotarea se face către o singură persoană sau către un obiect definit,
în cazul prezentat fiind vorba de ,,Regele actual al Fran ei ț”. Potrivit acestei teorii,
propozi iile declarative nu posedă obiectul reprezentat de subiectul gramatical din ț
propozi ie, ci au la bază expresia existen ială complexă ț ț în vederea structurii lor logice.
Există un singur x care este y. X reprezintă subiectul gramatical, iar y predicatul. Atunci
când structura propozi iei este modificată ț într-o formă logică, Russell face o distinc ie ț
clară între subiectul gramatical i subiectul logic ș, ce reprezintă solu ia descrip iilor ț ț
definite ce nu referă la nimic.
Russell susine că țîn cazurile unde frazele denotă, acestea sunt subiectul
gramatical al propozi iei, iar erorile ce intervin ț în legătură cu teoria acestuia au loc în
virtutea faptului că expresia ce denotă este un simbol incomplet al analizei logice. Toate
acestea par în elătoare, deoarece nu pot fi recunoscute ș în limbajul obi nuit. Drept urmare, ș
denumirile expresiilor nu au nici o semnifica ie țîn sine, ci fiecare propozi ie ce de ine o ț ț
expresie verbală are sens.
Principala greeală făcută de Russell, spune Strawson, este aceea că referirea iș ș
men ionarea trebuie să aibă un sens ț în teoria acestuia. El nu putea să distingă între
referire i men ionare, adică acesta confunda expresiile ș ț în condi iile acestora de uz ț într-un
anumit context; la fel confunda sensul cu men ionarea. Strawson oferă un exemplu ț în
acest sens: dacă vorbesc despre batista mea, expresia ,,batista mea ” nu are sens prin ea
însă i. Deoarece Russell confunda sensul cu men ionarea, dacă o simplă men ionareș ț ț
poate referi la un singur obiect (subiect logic ), atunci sensul acestuia trebuie s ă fie
obiectul în particular pentru care a fost folosită referin a. ț

Strawson sus ine că utilizarea unei propozi ii rezultă ț ț în generarea unui adevăr, iar
referin a i men ionarea sunt două func ii de utilizare a unei expresii sau propozi ii. Altfel ț ș ț ț ț
spus, cel care enun ă utilizează expresia sau fraza ce are o referin ă. Este ilogic, spune ț ț
Strawson, să se vorbească despre acelea i lucruri c șând avem în vedere propozi iile sau ț
utilizările acestora.
Astfel, reanalizând propozi ia din punctul lui Strawson de vedere, ,,Regele actual ț
al Fran ei este chel ț” este o propozi ie fără sens. Drept rezultat al expresiilor ambigue ț
utilizate într-un anumit context ale lui Russell, propozi iile par semnificative i false. ț ș
Pentru Strawson, propozi ia țîn sine de ine un sens, depinz ț ând de contextul dat, fiind un
simbol pentru o anumită ocazie ce denotă veridicitate. Astfel, Strawson sus ine că ț
expresiile nu referă absolut deloc, ci oamenii sunt aceia care fac referin e, ce se folosesc ț
de expresii pentru aceasta. Prin urmare, teoria lui Russell nu cuprinde faptul că
descrip iile ce nu denotă nimic nu sunt considerate false, ci sunt lipsite de valoare de ț
adevăr din cauza inaplicabilită ii primei presupozi ii din teorie, prima presupozi ie av ț ț ț ând
la bază ideea conform căreia orice propozi ie este semnficativă, indiferent dacă subiectul ț
are un refernt în realitate sau nu.