Teoria lui Russell versus teoria lui Strawson [626365]

Teoria lui Russell versus teoria lui Strawson

Aceast ă lucrare va avea în vedere teoria lui Russell a descrip țiilor definite, anumite
argumente ce denotă acceptabilitatea sa sau, dimpotrivă, argumente ce o pot contrazice sau
corecta. Astfel, Strawson ofer ă răspuns teoriei lui Russell ș i prin aceasta, argumentarea va
decurge fie în favoarea lui Russell, fie în defavoarea acestuia.
A șadar, la ce se referă Teoria Referențială a înțelesului ce îi apar ține lui Russell?
Aceasta nu face referire la toate cuvintele, ci se aplic ă termenilor singulari. Altfel spus, teoria
face referire la individuali, la pronume personale, nume propriu-zise și descrip ții definite.
Filosoful argumentează că descripț iile definite ce stau la baza teoriei acestuia , implică denotarea :
o fra ză poate denota ceva, iar alta nu. Spre exemplu, ,,regele actual al Franț ei” nu denot ă nimic,
deoarece Fran ța nu are un rege sau nu de ține ca sistem politic monarhia, ci este republică. Pot fi
prezente și fraze care pot denota ceva : regele actual al Angliei. Aici este vorba despre o denotare,
deoarece propozi ția denotă spre un anumit om, ce există, deoarece Anglia deț ine ca sistem politic
monarhia, de aici rezultâ nd că există un rege actual al Angliei.
Dar cu toate acestea, descrip țiile definite nu sunt ceea ce sunt pentru că denota ceea ce
denotă. Acesta oferă un exemplu ce conț ine o descrip ție definită : ,,Femeia care locuie ște acolo
este biochimistă” . Aici este vorba de o propozi ție cu subiect si predicat ce are o formă amibiguă
ce poate însemna la fel acela și lucru cu: ,,Cel pu țin o femeie locuie ște acolo, și cel mult o femeie
locuie ște acolo, și oricine locuie ște acolo este biochimist ”.
Peter Strawson oferă un răspuns la teoria lui Russell în lucrarea sa, "On Referring".
Acesta sus ține că expresiile nu referă în sine, ci oamenii referă atunci c ând utilizează expresii.
Strawson nu considera că o propoziție are ca valoare de adevăr în abstractizarea sa, ci ține de
modul în care fiin țele umane reac ționează la propoziț ii ce le ofer ă verosimilitate ș i astfel, teoria
sa ar fi mai potrivită în limbajul uzual.
Pornind de la celebrul exemplu al lui Russel, putem analiza dilema între teoriile celor doi

filosofi men ționați. Russel porne ște de la propozi ția ,,Regele actual al Fran ței este chel ”. Dacă
cineva ar spune cu adevărat această propoziț ie, nu ar enun ța ceva lipsit de sens, ci ar spune ceva
clar fals. Propozi ția este de forma subiect-predicat, ce are ca subiect gramatical ,,Regele actual
al Fran ței”, formâ nd astfel o frază ce denot ă. Deși filosoful a prezentat trei tipuri de denumiri ale
frazelor, aici vom pune î n temă doar frazele ce denotă. Denotarea se face către o singură persoană
sau către un obiect definit, în cazul prezentat fiind vorba de ,,Regele actual al Fran ței”. Potrivit
acestei teorii, propozi țiile declarative nu posedă obiectul reprezentat de subiectul gramatical din
propozi ție, ci au la bază expresia existențială complexă în vederea structurii lor logice. Există un
singur x care este y. X reprezintă subiectul gramatical, iar y predicatul. Atunci cand structura
propozi ției este modificată într-o formă logică, Russel face o distincție clară între subiectul
gramatical si subiectul logic, ce reprezint ă soluț ia descrip țiilor definite ce nu referă la nimic.
Russell sus ține că în cazurile unde frazele denotă, acestea sunt subiectul gramatical al
propozi ției, iar erorile ce intervin î n legătură cu teoria acestuia au loc în virtutea faptului că
expresia ce denotă este un simbol incomplet al analizei logicii. Toate aces tea par în șelătoare,
deoarece nu pot fi recunoscute în limbajul obi șnuit. Drept urmare, denumirile expresiilor nu au
nici o semnifica ție în sine, ci fiecare propozi ție ce de ține o expresie verbală are sens.
Principala gre șeală făcută de Russell, ar spune Strawson, este aceea că referirea ș i
menționarea trebuie să aibă un sens în teoria acestuia. El nu putea să distingă între referire și
menționare, adică acesta confunda expresiile în condi țiile acestora de uz într-un anumit context ;
la fel confunda sensul cu men ționarea. Strawson oferă un exmplu în acest sens: dac ă vorbesc
despre batista mea, nu pot produce sens din expresia ,,batista mea ”. Deoarece Russell confunda
sensul cu men ționarea, dacă o simplă menț ionare poate referi la un singur obiect (subiect logic),
atunci sensul acestuia trebuie s ă fie obiectul în particular pentru care a fost folosită referinț a.