Teoria dezvoltarii cognitive a lui Jean Piaget [603748]

Teoria dezvoltarii cognitive a lui Jean Piaget
Piaget considera că pentru dezvoltarea abilităților cognitive cel mai important lucru este cum
gândește copilul. Tehnica sa de cercetare a fost să îi pună la încercare pe copii prin sarcini simple
care necesitau soluții și explicații. De asemenea, Piaget considera că toți copiii trec prin aceleași
stadii ale dezvoltării în aceeași ordine. În fiecare stadiu, dezvoltarea cognitivă a copilului este
diferită din punct de vedere calitativ, iar în ultimul stadiu este desăvârșită gândirea, cu deschideri
realizate după sensul probabilității cunoașterii științifice superioare. Există patru stadii de
dezvoltare cognitivă conform modelului lui Piage t.
Stadiul senzoriomotor(pînă la 2 ani). Pînă la vîrstă de un an și jumătate se dezvolta
intelectul practic, neverbal. Copilul experimenteaz ă lumea prin percepții imediate și prin
activitatea fizică. De exemplu, pînă la vîr sta de 8 luni nici un fel de copil nu deține conceptul de
permanență a obiectelor. Pînă atunci, tot ceea ce se află în afara cîmpului vizual se află în afara
minții, iar copi lul nu va încerca sa se uite după un obiect vizibil anterior care este plasat în afara
cîmpului vizual. Gîndirea copilului este domin ată de principiul ”aici și acum”. Pînă la 9 luni
copilul este centrat asupra corpului propriu, întregul mediu ambiant este r edus la senzațiile
proprii. Treptat, pe parcursul etapei date, mediul înconjurător începe a fi prezentat ca o mulțime
de obiecte, care sunt separate de copil. Odată cu noțiunile practice despre obiectele din jur,la
copil se formează noțiunile practice desp re spațiu, timp, cauză. Odată cu achiziția conceptului
obiectului și a celorlalte mijloace de cunoaștere, cum ar fi memoria și limbajul, se încheie stadiul
senzoriomotor. Acum copilul poate anticipa viitor ul și poate gîndi despre trecut.
O alta caracteristica -cheie a perioadei senzorimotorie este circularitatea , tendinta copiilor
de a repeta anumite actiuni specif ice . De la varsta de o luna pana la patru luni, copiii invata sa
reproduca gesturi, sunete si alte senzatii pe care Piaget le -a numit generic reactii c irculare
primare . In esenta, acestea sunt comportamente si actiuni specifice care implica propriul corp al
copilului si care sun t reluate in mod repetat. Ele evolueaza de la miscarile simple si necoordonate
ale copilului la actiuni din ce in ce mai coerente. Suptul degetului e un bun exemplu in acest
sens. La inceput bebelusul isi misca mainile la intamplare, iar unul din degete ii ajunge
intamplator in gura, producandu -i senzatii placute. Treptat copilul invata sa reproduca aceasta o
astfel de experienta; daca la inceput procesul decurge incet cu multe opintiri si erori, treptat
incepe sa se consolideze.
Stadiul preoperațional – corespunzător învățământului preșcolar și școlar, urmărește
prelungirea acțiunilor senzoriomotorii în operații logice . În primul substadiu al stadiului
preoperational , adica cel „preconceptual”, principa la rezultantă a dezvoltării operaționale o
constituie consolidarea limb ajului și a semnelor verbale . La Piaget, prin activitatea de joc
preșcolarul poate transforma realul prin asimilare la nevoile lui , constituindu -se un scop în sine,
imitația devine astfel acomodare la modelele din mediu. Preșcolarul se poate familiariza cu
semnificația socială a acțiunilor adulților, poate reflecta și reproduce lumea și societatea în forme
accesibile mijloacelor de a cțiune de care dispune la un moment dat. În acest sens, realul este
asimilat prin includerea unor operații ale copilului în alt e acțiuni decât cele sesizabile. Așadar,
jocul simbolic a constituit pentru Piaget principalul argument în prim -planul tezei sale că

dezvoltarea gân dirii precede dezvoltarea limbajului, iar acesta depinde de achizițiile făcute la
nivelul inteligenței senzoriomotorii. Jocul s imbolic este pentru inteligenta ceea ce este jocul de
miscare pentru planul senzorio -motor . In jocul simbolic, copilul foloseste imagini care sunt, de
fapt, imitatii interiorizate.
Piaget distinge caracteristicile imaginilor ce se construiesc in conditii de viata curenta de
acelea care se formeaza in joc. In timp ce imaginile din prima categorie se cer a fi cat mai exacte,
respectandu -se cerinta fundamentala a cunoasterii umane, imaginile utilizate in joc nu se
subordoneaz a in mod obligatoriu acestei cerinte. Prima categorie de imagini se integreaza in
situatii problematice concrete ce tin de adaptare, a doua categorie se subordoneaza eventual
cerintei de a fi satisfacuta trebuinta de joc. De asemenea, in vreme ce imaginile formate in afara
jocului sunt reflectarea pe plan mental a unor obiecte sau fenomene particulare ce reprezinta o
clasa mai mare de obiecte, in jocul simbolic, obiectul simbol este, mai degraba, un substitut al
unui obiect real. Astfel, batul poate fi cal, spada, lopata in functie de necesitatile de joc ale
copilului ; calul, spada, lopata sunt substitute ale tuturor obiectelor incluse in categoria
respectiva. In consecinta, obiectele sunt folosite in jocul simbolic spre a evoca si substitui alte
obiecte si actiunile determinate de acestea ; acest joc are caracter situativ.
J. Piaget acrediteaza, astfel, ideea ca jocul propriu -zis se naste odata cu fictiunea, pe care
o intretine ca atare. Jocul simbolic are o gen eza complexa ; debuteaza la inceputul celui de -al
doilea an de viata si decurge din gandirea infantila a copilului , servind asimilarii realului in
sisteme simbolice si avand un rol esential la dezvoltarea echilibrului dintre asimilare s i
acomodare.
În substadiul „intuitiv” (4 -7 ani), gândirea va conduce copilul de la faza simbolică sau
preconceptuală până în pragu l operațiilor. Acesta este caracterizat prin capacitatea preșcolarului
și a școlarului mic de a rezolva corect sarcini de stabilire și conservare a corespondențelor între
mărimi, relații de ec hivalență. În experimentele lui Piaget, preșcolarul de 4 -5 ani era pus în
situația de a „vedea ceea ce gândește”. De exemplu, pus în fața evaluării unui kilogram de mere,
comparativ cu unul de cireșe, preșcolarul va opta pentru al doilea, nesesizând egalitatea d intre
cele două. De aceea, preșcolarul nu este capabil de reversibilitate, el rămâne încă legat de
percepțiile imediate. Acest lucru a fost demonstrat de Piaget prin experimentele privind
conservarea substanței, greutății și a volumului. Gândirea copilului este influențată de intuiție.
De exe mplu, pentru a remarca conservar ea substanței, copilului i se prez intă două bucăți egale
de plastilină, după care una dintre ele este rulată sub forma unui bastonaș. Copilul este întrebat
dacă bastonașul are acee ași cantitate de plastilină ca și bila și i se cere să argumenteze răspunsul.
În acest stadiu, copiii, în răspunsurile date, apreciază că în bastonaș există mai multă plastilină,
pentru că este mai alungit. De asemenea, am putea spune că în acest stadiu co nservările sunt
incomplete pentru a putea înțelege invaria nții din f izica.
Stadiul operațiilor concrete – începe, aproximativ la 7 -8 ani. Caracteristica de bază este apariția
operațiilor, care la început au un caracter concret.Ele se îndeplinesc nemijlocit pe obiecte în
cadrul acțiunii cu aceste obiecte. Trăsăturile principale ale acestui stadiu în dezvoltarea

inteligenței sunt: achiziția gîndirii reversibile și a abil ității de decentrare. Copilul este capabil să
înțeleagă conceptul de invarianță, deoarece își dă seama că transformarea formei, volumului,
distribuției spațiale etc. este dominată de o singură particularitate a situației. J.Piaget a
demonstrat experimental că procesul de conservare apare într -o anumită ordine, la început apare
conservarea numerelor la 6 -7 ani și ulterior conservarea volumului la vîrsta de 11 -12 ani. Copilul
nu mai este atît de egocentric, fiind capabil să vadă obiectele și evenimentele și d in punctul de
vedere al altor persoane. Specific pentru acest stadiu este abilitatea crescută a copilului de a
opera cu c oncepte, de exempl u clasificarea,adica abilitatea de a grupa logic obiectele in funcție
de caracte risticile lor comune și serierea adica abilitate a de a aranja entități în anumite șiruri
ordonate, de exemplu în funcție de marime și culoarea lor. Acest stadiu poartă denumirea
respectivă deoarece copilul trebuie să manipuleze și să experimenteze obiecte reale, cu scopul de
a rezolva problemele într -o manieră logică. Operațiile concrete se păstrează pînă la virsta de
aproximativ 11 -12 ani.
Stadiul operațiilor formale – de la 11 ani, după părerea lui J.Piaget, începe ultima etapă, cea a
operațiilor formale. Acest stadiu mar chează apariția abilității de a raționa abstract, fără a se bizui
pe obiecte sau evenimente concrete. Gîndirea copilului se aseamănă din ce în ce mai mult cu a
adultului. Preadolescentul este capabil să rezolve o problemă la nivel mintal prin evaluarea
sistematică a mai multor propoziții și în același timp, să analizeze intercorelaționarea lor. Stadiile
evidențiate sunt organizate în așa mod, încît fiecare dintre cele precedente este necesară pentru
apariția celor următoare. Stadiile dezvoltării intelectulu i apar în consecutivitatea dată tot timpul,
fără modificări. După părerea lui Piaget, aici există o determinare biologică – acțiunea factorului
biologic, care deschide calea tuturor construcțiilor posibile.

Metoda clinica a lui Piaget combina observatia si intrebarile flexibile. Pentru a afla cum gand esc
copiii, Piaget formula mereu noi intrebari pe baza raspunsurilor lo r. Pe aceasta cale , a
descoper it ca, in mod tipic, un copil de patru ani crede ca monedele sau florile sunt mai
numeroase daca sunt aranjate in sir decat atunci cand sunt facute morm an.
Organizarea este tendinta de a crea categorii ,cum ar fi cea a pasarilor ,prin observarea
caracteristicilor pe care le au in comun membrii individuali ai unei categorii, cum ar fi vrabiile si
pasarile -cardinal. Potrivit lui Piaget oamenii isi creaza structure cognitive tot mai
complexe,numite scheme. Pe masura ce copiii achizitioneaza mai multe informatii, schemele lor
devin t ot mai complexe.
Adaptarea este termenul folosit de Piaget pentru felul in care lu creaza copiii cu i nformatii noi,in
lumina aceea ce stiu deja. Adaptarea se produce prin doua pro cese complementare : asimilarea
(achizitionarea i nformatiilor noi s i incorporarea acestora in struc turile congenitive existente ) si
acomodarea ( ajustarea structurilor congeni tive in co ordonanta cu informatiile noi). Echilibrarea
reprezinta demersul permanent de a ajunge la un echilibru stabil si dicteaza trecerea de la

asimilare la acomodare. Piaget a considerat această dinamică psihobiologică, ce guvernează
acțiunile copilului, ca fiind însuși motorul dezvoltării inteligenței, ce funcționează prin
echilibrări și autoreglări (interne) succesive. Teoria cognitiva a lui Piaget rămâne punct de reper
și punct de plecare solid pentru e ducație .

Bibliografie :
Cristina -Viorica Dodu.Evolutia psihologica a stadiilor dezvoltarii cognitive in viziunea lui Jean
Piaget.Revista stiintifica a Universitatii de S tat din Mol dova ,2012,nr -5,(55), 40 -45.
Diane E.Pap alia, Sally Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman (2010).Dezvoltarea Umana.
Bucuresti.Editura Trei.
Tinca C retu (2016 ).Psiho logia varstelor .Iasi.Editura Polirom.