Teoria complexului de securitate [604873]

Teoria complexului de securitate
aplicat pe zona Caucazului de Sud

Stan Camelia Alina
Securitate, intelligence și competitivitate în organizații
Master, anul 1

Teoria clasică a complexului de securitate

Potrivit teoriei clasice a complexului de securitate acest concept este „un grup de state ale
căror percepții și preocupări majore de securitate sunt atât de interconectate încât problemele lor
internaționale de securitate nu pot fi analizate sau rezolvate independent.”1 Conceptul
complexului de securitate prezintă în prim -plan interdenpendența permanentă, semnificativă și mai
intensă dintre participanții din interiorul unui astfel de complex. Dinamica formării unui astfel de
complex este generat de statele din cadrul acelui complex, având în vedere percepțiile acestora în
ceea ce privește interacțiunile reciproce dintre acestea și securitatea lor.
Fiind formate dintr -un grup de state, această interacțiune nu este prevăzută doar de relațiile
dintre membri acestora ci și interacțiunea acetsora cu statele din exteriorul grupului.
Pentru că tot vorbim despre această interdenpendență dintre actori prezenți în acest complex, este
foarte important de specificat faptul că acesta poate să fie repezentată prin amiciție sau inamiciției,
în funcție de c ontextul actual din acea regiune.
Teoria clasică a complexului de securitate s -a concentrat pe analiza subsitemelor regionale
ca obiect de analiză de securitate, centrat pe stat ca unitate principală de analiză și obiect de
referință într -un sistem anarhic și acesta din urmă raportat la sectoarele militar și politic. Potrivit
acestei teorii, există două condiții ca aceste complexe de securitate să poată exista, și anume: statele
din interiorul complexului de securitate trebuie să aibă destule capacități ast efl încât puterea lor să
se proiecteze în afara granițelor și a doua este reprezentată de inexistența unei prezențe directe a
puterilor externe astfel încât să se suprime dinamica de securitate dintre statele locale.2
Prin urmare se pot evidenția câteva ca racteristici ale complexului de securitate:
 trebuie să existe două sau mai multe state
 trebuie sp fie un grup coerent din punct de vedere geografic
 să existe o relație de interdependență în domeniul securității (pozitivă sau negativă)
 interdependența să f ie suficient de puternică între statele incluse îm complex, mai puternică
decât interdependența dintre ele și statele externe
 interdependența trebuie să fie profundă și durabilă

1 Barry Bunzan, Ole Waerver, Jaap de Wilde, Securitatea, un cadru de analiză, CA Publishing, 2011, p,27.
2 Ibidem, p.26.

Ulterior această teorie clasică a fost extinsă și asupra altor domenii de refe rință având în
vedere extinderea agendei de securitate spre o gamă mai largă de sectoare și analiză a
amenințărilor exterioare cât și interioare. S -a dezvoltat ideea că aceste interdependețe se pot
manifesta și la nivel social, economic sau de mediu nu do ar exclusiv militar, politic și diplomatic.
Câteva dintre modalitățiile de a trece dincolo de teoria clasică a complexului de securitate sunt:
 extinderea analizei spre o gamă mai largă de sectoare
 întelegerea procesului prin care sunt securizate probleme d intr-o abordare social –
constructivistă prin extinderea abordării spre una mai sofisticată, nu doar din perspectiva
amiciției și inamiciției
 trecerea de la regiuni (grup de state) la subregiuni (state sau o compoziție transnațională)
sau microregiuni (nivel subunitar din cadrul granițelor unui stat) în contextul nivelelor de
analiză
Regiunea, potrivit lui Karl Deutch, reprezintă două sau mai multe țări între care există o
compatibilitate a valorilor de bază iar contactele sunt importante și repetate în timp ce la Buzan
regiunea este înțeleasă doar în sensul de proximitate geografică.
Se poate afirma faptul că complexele de securitate sunt formate din grupuri locale de state
care joacă un rol esențial în definirea relațiilor dintre membri însă și condițiile prin care o putere
externă se implică în dinamica sa. Buzan afirmă despre acestea că se nasc oriunde există o mare
interdependență de securitate între acele state.3
Complexele de securitate permit cartografierea securității la nivel regional pentru o
abordare mai specifică și pentru înțelegerea mai ușoară a sistemului internațional asupra securității,
iar acesdt lucru duce la includearea tuturor statelor într -unu sau mai multe complexe de securitate.
Aceste complexe servesc ca punct de referință în sistemu l de securitate intenațional.
În concluzie se poate afirma despre aceste complexe de securitate că sunt la rândul lor
subsisteme al sistemului global, acționând ca rețele de securitate care au fost formate prin
interdependeța economică și geopolitică, toa te acestea având un scop comun și anume apărarea
securității la nivel internațional. În ceea ce privește puterea care este exercitată de un stat este
reprezentat de locul ocupat în fluxul comunicării.

3 Barry Buzan, Popoarele, statele și teama: O agendă pentru studii de securitate Internațională în epoca de după
războiul rece, Editura Cartier, Chișinău, 2000, p.167.

Teoria complexului de securitate aplicată pe zona Caucazului de Sud

După cum am explicat și mai sus metoda de extindere a teoriei clasice a complexului de
securitate, în ceea ce privește trecerea de la abordarea regiunilor la subregiuni, în rândurile
următoare am să prezint zona Caucazului ca fiind o su bregiune a regiunii lărgite Mării Negre.
Caucazul reprezintă o complex de securitate cuprins între Marea Neagră și Marea Caspică,
unde sunt incluși Munții Caucaz precum și câmpiile înconjurătoare. Din perspectiva relațiilor
internaționale, această zonă es te un complex subregional de securitate pentru Europa. În
momemntul de față în această zonă se află următoarele țări: Armenia, Georgia și Azerbaidjan.
Aceste state au devenit „Balcanii Eurasiei” datorită diversității etnice, acest lucru reprezentând de –
a lungul timpului o problemă pentru popoarele din regiune și anume: cecenii pentru Rusia, armenii
pentru turci, azerii pentru iran. Aceste state sunt localizate într -o zonă principală din punct de
vedere a instabilității globale. Se poate spune că aceste naț iuni sunt cu adevărat istorice, astfel încât
naționalismul lor tinde să fie intens și persistent.
Balcanii Eurasiei sunt o potențială miză geopolitică atât pentru partea occidentală cât și
pentru partea estică a pământului, datorită accesului la rezervele de gaze naturale și petrol din
regiunea Asiei Centrale și Marea Caspică care deasemenea joacă un rol important pe scena
internațională datorită insecurității ecologice produse de extragerea de zăcăminte de țiței; toate
aceste lucruri stârnesc o moltitudin e de ambiții nationale, internaționale, diferite pretenții istorice
și alimentează rivalității internaționale, reprezentând astfel un efect global alimentat de o cauză
locală, aceste probleme trecând dincolo de granițele regiunii, ca importanță, și devine astfel o
problemă internațională. Totodată aceste țări se confruntă cu diferite dificultăți interne, fiind
implicat în conflicte teritoriale, etnice sau religioase, datorită trasării frontierelor fie îm mod
arbitrat de către cartografii sovietici, fie au f ost obiectul pretențiilor vecinilor; iar conflictele
externe au dus la o scădere a bunăstării lor.
Din punct de vedere a teoriei clasice a complexului de securitate, pentru ca un grup de state
să reprezinte o regiune bazată pe o interdependență profundă, este necesar să constituie o grupare
geografică coerentă, ceea ce este prezent și în cadrul zonei Caucazului, mai specific a celor trei
țări: Armenia, Arzebaidjan și Georgia. Această interdependeță este în strânsă legătură cu jocul unei
relații de sumă zer o pentru Arzebaidjan și Armenia, la acestea adăugânu -se raporturi de cooperare

sau competiție între Armenia și Georgia și implicit între Azerbaidjan și Georgia. Ceea ce le face
pe aceste trei state să reprezinte un complex de securitate este faptul că pe l ângă poziția geografică
similară, ele sunt state consumatoare de securitate, mizând de cele mai multe ori pe marile puteri
să le ofere diferite garanții de securitate, deoarece acestea se află în imposibilitatea de a -și garanta
pe proprile puteri securiatt ea internă și cu atât mai puțin securitatea regională.
Regiunea Caucazului de Sud este caracterizată printr -un vacuum de putere al entitățiilor
politice care sunt hotărâte să se opună dominației în această regiune a unei alte entități, iar acest
lucru a d us de cele mai multe ori la implicarea vecinilor care reprezintă o putere mai mare decât
acets state.
Din moment ce suntem la capitolul conflicte, am să evidențiez în următoarele rânduri
câteva conflicte dintre cele trei țări care duc la o insecuritate pe plan regional cât și internațional,
ceea ce reprezintă o caracteristică a teoriei complexului de securitate. Pentru început am să trec în
revistă conflictul dintre Armeni și Azerbaidjan, și anume în această regiune a Caucazului s -au
implicat în acest conf lict armat asupra statutului zonei Nagorno -Karabach, preste 4 milioane de
loc. din Armenia și 8 milioane de loc. din Azerbaidjan. Acea encalvă este locuită în cea mai mare
parte de armeni, iar datorită faptului că Azerbaidjanul este de origine musulmană ia r Armenia de
origine creștină, acest conflict nu a fost doar unul din punct de vedere etnic, ci și religios. Acest
lucru a generat zeci de mi de regugiați, expulzați în alte părți și cel mai rău purificri etnice pe o
scară largă, fapt ce a dus la destabili zarea ambelor țări prin compromiterea Azerbaidjanului
datorită pierderii enclavei, iar în cea ce privește Armenia, dependența militară față de Rusia4.
Starea de conflict exitentă și acum dintre Azerbaidjan și Armenia face ca Georgia să reprezinte un
stat pivot în zona Cuacazului de Sud, impunând de cele mai multe ori un echilibru subtil în regiune.
Azerbaidjanul este un pivot geopolitic datorită faptului că are deschidere la Marea Caspică
și implicit deschidere la accesul bogățiilor bazinului Mă rii Caspice, acest lucru nu a adus doar
beneficii statului ci mai mult, diferite vulnarabilități venite dinspre Rusia și Iran, unde trăiesc mai
mulți azeri cu aproximativ 20 de milioane, devenind astfel stat bombardat din ambele părți cu
presiune din parte a Rusiei și Iranului pentru a combate realizarea de legături cu Occidentul.
În Georgia trăiesc aproximativ 30% de loc. aflați în minoritate din cei 6 mil. de locuitori
față de Armenia și Azerbaidjan care sunt destul de compacte și omogene. Pentru teritor iul acesteia

4 Zbigniew Brzezinski, Marea tablă de șah. Supremația americană și imperativele sale strategice , Editura Univers
Enciclopedic, București, 2000, pp.146 -167.

Rusia s -a luptat pentru a pune câteva baze militare rusești precum în cazul Armeniei, astfel încât
să reușească să închidă zona pentru Turcia.5
Mai departe am să prezint relațiile dintre statele din Caucazul de Sud, interacțiunea și
interdepe ndețele dintre cele trei state, pentru a demonstra de ce Armenia, Azerbaidjan și Georgia
nu pot fi luate separat ci doar ca un complex de securitate regional ăn cadrul sistemului
internațional.
Zona Caucazului de Sud pe plan regional, formează un puzzle d in punct de vedere al
interdependenșei dintre cele trei state. Și anume funcționarea Armeniei depinde de Georgia, fiind
o piesă vitală pentru aceasta datorită faptului că 70 -75% din tranzitul comercial făcut de Armeniei
se desfășoară pe teritoriul Georgiei , portul Poti asigură securitatea alimentară pentru Armenia și
nu în cele din urmă accesul la internet se face tot prin racordarea la teritoriul georgian. De cealaltă
parte Georgia este dependentă de livrările de gaz din Azerbaidjan, în timp ce cea din urm ă țară
depinde de infrastructura de pe teritoriul georgian pentru accesul acesteia pe piața europeană.
Georgia, deși a avut de pierdut în urma războiului ruso -georgian din 2008 și in urma căderii
proiectului „zona lărgită a Mării Negre” în urma căruia Cau cazul de Sud avea să nu mai fie
perceput ca o zonă cu un deficit de imagine, încearcă să profite de pe urma Parteneriatului Estic
pentru a se poziționa ca un stat aflat în Europa de Est.
În ceea ce privește Uniunea Europeană este deste de vizibil faptul că manifestă un interes
considerabil, hazardat și spontan în această zonă a Caucazului de Sud, în paralel se intersectează
cu dorințele regionale ale Ankarei, care si -a asumat un rol de cooperare cu această regiune ca fiind
parte din Coridorul Energetic Est -Vest; plan susținut pe doi piloni: Oleoductul BTC (Baku -Tbilisi –
Ceyhan) și Gazoductul BTE (Baku -Tbilisi -Erzurum). Îndepărtarea Turciei de Uniunea Europeană
este percepută ca fiind doar o putere regioanală care momenten nu mai proiectează interesele
Occiden tului în zona Caucazului, astfel că paleta de opțiuni a Georgiei se limitează în acest caz la
Rusia și Occident.
Statele din Caucazul de Sud au o relație cu Uniunea Europeană, instituționalizată, putând
să treacă la un alt nivel datorită începerii în anul 2010 a negocierilor individualizate pentru
Acordurile de Asociere dintre Uniunea Europeană și Armenia, Azerbaidjan și Georgia.6

5 Vasile Simileanu, Radiografia terorismului, Top Form, București, 2008, pp. 193 -197.
6 Ministerul Afacerilor Externe, Cooperare regională, Caucazul de Sud, https://www.mae.ro/node/1479 , accesat la
23.01.2018.

Rivalitatea actuală din regiunea Caucazului implică direct trei puteri învecinate: Rusia,
Turcia și Iran, care sunt conduși de pespectivele avantajelor geopolitice, economice dar și de
motivații istorice puternice, iar în ceea ce privește puterile îndepărtate, SUA, China și Ucraina își
exercită dorința de influență în zonă, având în vedere resursele energetice din zona respectivă.
AStfel spus, miza în aceasta zonă este reprezentată de accesul la bogățiile din golful caspic.

Concluzii

În concluzie, prin toate cele evidențiate mai sus, pot să afirm faptul că complexul de
securitate al Mării Negre cuprinde subsitemul caucazian care se comportă ca un complex de
securitate în toată regula, dupa cum am demostrat mai sus.
Prin urmare complexul de securitate al Caucazului de Sud prezintă următoarele
caracteristici: relațiile dintre state se află într -o interdependență de securitate destul de densă, este
comspus din trei state care constituie o grupare geografică coerentă, și anume în xona Munțiilor
Caucaz, între Marea Neagră și Marea Caspică, iar relațiile acestora de interdependență se găsesc a
fi durabile și profunde prin prisma f aptului că fiecare țară depinde la rândul său de una dintre cele
trei țări din punct de vedere economic și nu numai; prezintă deasemnea o insecuriatte regională
care are efecte la nivel internațional.
Din punct de vedere geostrategic această zonă este cara cterizată de două dinamici:
substituirea influenței fostei Uniuni Sovietice cu influneța SUA, care la rândul ei intră în
competiție cu puterile regionale, China și Uniunea Europeană; iar cealaltă este operaționalizarea
unui coridor energetic din Marea Casp ică spre Balbani, Uniunea Europeană.
Statele din această regiune nu își permit o apărare eficientă având în vedere PIB -ul scăzut,
ceea ce a determinat apelarea la actori externi în anumite momente; în momentul de față se găsesc
trupe rusești pentru „ menținerea păcii”, singura instituție care poate să facă față Moscovei este
NATO, față de care majoritatea populației din zona Caucazului are o atitudine pozitivă, și care ar
putea contrabalansa influența Rusiei și ar permite accesul la resursele de hidroc arburi.
Includerea regiunii în strategiile de securitate ale NATO va conduce la o posibilă diminuare
a ameințărilor provenite din Orientul Mijlociu și Asia Centrală prin funcționarea ca un „cordon de
securitate” între cele două și Occident, stopând astefl migrația ilegală, constrabanda cu arme,
terorismul etnic separatist, traficul de droguri ș.a.m.d.

Bibliografie:

1. Barry Buzan, Popoarele, statele și teama: O agendă pentru studii de securitate
Internațională în epoca de după războiul rece, Editura Cartier, Chișinău, 2000.
2. Brzezinski Zbigniew, Marea tablă de șah. Supremația americană și imperativele sale
strategice, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000.
3. Vasile Simileanu, Radiografia terorismului, Top Form, București, 2008.
4. Barry Bunzan, Ole Wa erver, Jaap de Wilde, Securitatea, un cadru de analiză, CA
Publishing, 2011.
5. Bădescu Ilie și Dan Dungaciu, Sociologie și Geopolitica frontierei , vol.1 și 2, Floare
Albastră, București, 1995.
6. Ministerul Afacerilor Externe, Cooperare regională, Caucazul d e Sud,
https://www.mae.ro/node/1479 , accesat la 23.01.2018.
7. Nicolae Tîbrigan, „Contextul geo -strategic al Caucazului de Sud și Mării Negre prin prisma
războiului din august 2008”, Analize geopolitice, în geopolitics.ro, 10.12.2012, disponibil
la http://geopolitics.ro/contextul -geo-strategic -al-caucazului -de-sud-si-marii-negre -prin-
prisma -razboiului -din-august -2008/ .