Teoria Asigurarilor

Teoria asigurarilor

CAPITOLUL 1

TEORIA ASIGURARILOR

Teoria generala a asigurarilor

Asigurarea este definita ca fiind operatia financiara ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se oblige ca in schimbul unei sume primite periodic sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui.

Aparitia asigurarilor este legata de necesitatea ca oamenii sa se ajute reciproc in cazul daunelor in permanenta crestere, iar a reasigurarilor pentru sprijinirea intre ei a celor care administreaza fondurile si activitatile de asigurare.

Astfel spus este vorba de preluarea daunelor si a procesului de dazdaunare pe cat mai mjulte umere.

Asigurarea consta in protectia financiara pentru pierderi cauzate de o gama larga si variata de riscuri.

Asigurarea are la baza un accord de vointa(contract) incheiat intre asigurator si asigurat, prin care asiguratorul ofera asiguratului protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat, obligandu-se sa acopere asiguratului contravaloarea daunelor(respectiv suma asigurata in cazul asigurarilor de viata) in caz de producere a acestor evenimente, in schimbul platii de catre asigurat a unei sume de bani, numita “prima de asigurare”.

Asigurarea are la baza un accord de vointa intre o persoana fizica sau juridical in calitate de asigurat si o persoana juridical in calitate de asigurator, prin care asiguratul cedeaza asiguratorului un risc sau o clasa de riscuri pentru care obtine protectia asiguratorului.

Activitatea de asigurare este acea prestatie, care desemneaza, in principal oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres se de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata.

Esenta asigurarii consta in dispersia riscului. Asiguratul transfera asupra altei persoane pericolul pierderii financiare determinate de producerea unui eveniment.

Concepte cheie: tratate

-asigurarea;activitatea de asigurare; riscul; riscul asigurat; fenomenul asigurat; protectie financiara; contract de asigurare; societate de asigurari;

Tratarea subiectului:

Daca nu ar exista risc, nu ar exista asigurari. Riscul este obiectul oricarui contract de asigurare si reprezinta elemental specific al asigurarii.

Riscul este un pericol, primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile si pentru care societatile de asigurari pot oferi protectie.

Riscul reprezinta posibilitatea de producere a unei daune.

A fost definit ca fiind orice situatie rezultata dintr-o activitate a unei organizatii capabila de producerea unei daune, vatamari, raspunderi civile sau impiedicarii dezvoltarii in termini sociali, morali si financiari.

Riscul asigurat este fenomenul sau un grup de fenomene care odata produs(e) datorita efectelor sale oblige pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

Notiunea de risc asigurat are, de regula, mai multe sensuri.

Astfel, riscul asigurat este folosit in sensul de probabilitate a producerii fenomenului impotriva caruia se incheie asigurarea.

Cu cat acest fenomen are o fregventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.

Un alt sens pe care il are riscul asigurat este acela de posibilitate de distrugere(partiala sau totala) a bunurilor de unele fenomene imprevizibile, cum sunt: grindina, furtuna, incendiul, uraganul, seismul, ploile torentiale.

In cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurat este evenimentul neprevazut, dar posibil de realizat, care odata produs poate conduce, de exemplu, la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului.

Fenomenul asigurat, care a fost deja produs, poarta denumirea de cas asigurat sau sinistru.

De asemenea, riscul asigurat mai poate fi intalnit si in sensul de proportie a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei anumite asigurari.

Exista mai multe criterii de clasificare dupa cum urmeaza:

dupa asigurabilitate: riscuri pure si riscuri speculative.

dupa implicatiile si natura riscurilor: riscuri fundamentale si riscuri particulare.

din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile sunt de doua tipuri:

-riscuri statice, considerate drept riscuri asugurabile deoarece producerea lor genereaza numai pierdere sau mentinerea status-ului

-riscuri dinamice, identificate cu riscurile comerciale tipice care pot genera profituri sau pierderi, fiind deci neasigurabile.

d) ca abordarea specifica, avand impact asupra asigurabilitatii, riscurile se pot clasifica in doua mari categorii:

– riscuri asigurabile

– riscuri neasigurabile (excluse).

1.2 Elementele asigurarilor

Asiguratorul – este persoana juridical, societatea de asigurari, care in schimbul primei de asigurare de la asigurat isi asuma raspunderea de a acoperii pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate;

Asiguratul – este persoana fizica sau juridical ce se asigura impotriva unor elemente ce pot aparea in viata sa, care isi asigura bunurile impotriva unor calamitati naturale sau care se asigura pentru prejudicial pe care il poate produce unor terte persoane.

Beneficiarul asigurarii – este persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurata, fara ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare.

Contractul asigurarii – este element specific asigurarilor facultative si reprezinta persoana fizica sau juridical care poate incheia o asigurare, fara ca aceasta sa obtina calitatea de asigurat.

Contractul de asigurare – este actul juridic prin care se reglementeaza raporturile juridice dintre partile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzand:

cererea de asigurare

polita de asigurare

conditiile contractuale pentru asigurarea de baza si pentru clauzele suplimentare atasate.

CAPITOLUL 2

Asigurarile- Notiuni generale

Istoria asigurarilor in

Istoria asigurarilor in , a inceput sa fie scrisa anterior anului 1871, prin manifestari ale protectiei pe baze mutuale, ce au aparut in Transilvania inca din secolul al XIV-lea.

     In anul 1848 ia fiinta Institutul General de Pensii, organizatie ce isi face apartitia tot la , ca asociatie mutuala care asigura membrilor o pensie anuala. Dupa tratatul de la Adrianopole din anul 1829, au aparut in Bucuresti, la Iasi si in porturile dunarene, reprezentante ale unor companii straine din Austria, Italia, Anglia si Ungaria. Aceste reprezentante practicau asigurari de

transport, de incendiu si asigurari de viata.
     Anul 1871 este un an de referinta pentru asigurarile din Romania, prin faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima societate de asigurari romaneasca, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei.

     In anul 1873, a fost creata a doua societate romaneasca de asigurari,

     In anul 1881, cele doua societati romanesti de asigurari au fuzionat si au creat o singura societate, – , care a devenit o societate puternica.
         In anul 1897, prin colaborarea cu Banca Marmorosch, a fost intemeiata la , societatea GENERALA, care era specializata in asigurarile pentru transporturi maritime. Compania italiana "Assicurazioni Generali" din a participat la subscrierea capitalului societatii GENERALA, ajutand-o pe aceasta sa obtina recunoasterea politelor si cedarea in reasigurare pe pietele internationale de asigurari.

     In anul 1923 a luat fiinta societatea ASIGURAREA ROMANEASCA, cu un capital de 4 milioane lei si care era specializata in asigurari de viata fara examinare medicala. Rezultatele din primele de asigurare obtinute de societate, au plasat-o in anul 1937 pe locul sase in cadrul societatilor din acea perioda. Asigurarile practicate de societatile de asigurare pana la inceputul Primului Razboi Mondial, era asigurari de incendiu si asigurari de viata, asigurarile de transport limitandu-se numai la transporturile fluviale, iar asigurarile impotriva grindinei s-au practicat foarte putin timp si la

o scara foarte restransa.

     In anii '30 activitatea economica si activitatea de asigurari, au cunoscut cea mai mare dezvoltare, dezvoltandu-se toate ramurile de asigurari care se practicau pe plan international, numarul societatilor de asigurare variind intre

20 si 24.

     Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si intrarea Romaniei in razboi, a condus la declinul activitatii de asigurari, astfel societatile engleze CALEDONIAN – ROMANA, NORWICH UNION F.D. si SUN INSURANCE LTD si-au predat portofoliul socieatii VATRA DORNEI si si-au incetat activitatea.
     Dupa terminarea razboiului, in anul 1945, mai functionau in numai 13 societati romanesti si 5 reprezentante straine. Printre societatile romanesti se numarau si , – , ASIGURAREA ROMANEASCA, STEAUA ROMANEASCA. Societati romanesti colaborau cu societatile cu capital strain, cu filialele sau reprezentantele pentru

ale societatilor straine (din Italia, Anglia, ).

     In anul 1942 odata cu apariatia legii care reorganiza activitatea de asigurare, Casa de Asigurari a Ministerului de Interne (aparuta in anul 1915 si reorganizata in anul 1936) s-a transformat in REGIA AUTONOMA A ASIGURARILOR DE STAT (R.A.A.S.) care practica toate categoriile de asigurari si detinea monopolul asupra asigurarii bunurilor de stat si comunale. Avand in vedere faptul ca R.A.A.S. era in proprietatea statului, regia presta numai servicii publice si nu obtinea profit, astfel primele de asigurare erau sub nivelul primelor practicate de societatile private de asigurari. R.A.A.S. suporta cheltuielile de regie si despagubirile din primele de asigurare incasate.
        In anul 1949 REGIA AUTONOMA A ASIGURARILOR DE STAT s-a transformat in societate comerciala de stat si asigurari.
     In urma nationalizarii, in anul 1948, societatile de asigurare au trecut in proprietatea statului cu toate activele si pasivele lor, iar institutiile publice de asigurari au intrat de asemenea in noile structuri ale economiei planificate.
In aceeasi perioada, capitalul sovietic si-a facut aparitia in diverse ramuri ale economiei, in domeniul asigurarilor creandu-se societatea SOVROM – ASIGURARE.
     In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, ADMINISTRATIA ASIGURARILOR DE STAT – ADAS, institutie specializata in activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie.

         Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative care au condus la inlaturarea monopolului statului, aparitia multor societati de asigurare si la stabilirea climatului concurential pe piata asigurarilor din . Prin Hotararea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind infiintarea unor societati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, care prevedea ca incepand cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societati de asigurare ca societati comerciale pe actiuni, ADAS si-a incetat activitatea.

Activul si pasivul ADAS a fost preluat de catre societatile ASIGURAREA ROMANEASCA S.A., ASTRA , si agentia CAROM , infiintate prin

prevederile aceleiasi Hotarari.

     Societatea ASIGURAREA ROMANEASCA S.A. a preluat activele si pasivele aferente: asigurarilor facultative de viata, asigurarilor obligatirii, asigurarilor facultative de autovehicule si altor asigurari. ASIGURAREA ROMANEASCA S.A. a preluat de la ADAS si bunurile imobile care au fost incluse in capital. Societatea ASTRA S.A. a preluat activele si pasivele corespunzatoare: societatilor mixte (cu participarea ADAS) din strainatate, asigurarilor si operatiunilor de reasigurare in relatiile cu strainatatea. Agentia CAROM S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea si plata despagubirilor in cazul pagubelor produse in Romania, atunci cand raspunderea revenea unor asigurati la societatile de asigurare din strainatate si in cazurile de pagube produse in strainatate de automobilisti romani asigurati la

societatile de asigurare din .

     Aceste trei companii au fost create prin participarea statului de 100%, aceasta situatie schimbandu-se in anul 1991 cand prin Legea nr. 58 din data de 14 august 1991 privind privatizarea societatilor comerciale, 30 % din capitalul social al entitatilor economice a fost privatizat si a trecut in administrarea

Fondurilor Proprietatii Private (infiintate prin aceiasi Lege).

     Prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1356 din 28 decembrie 1990 a fost ifiintata BANCA DE EXPORT IMPORT A ROMANIEI S.A. – EXIMBANK, banca cu capital integral de stat, dar care si-a inceput efectiv activitatea in aprilie 1992. Prin departamentul de asigurari – reasigurari, EXIMBANK practica asigurari pentru credite de export impotriva riscului de

neplata la extern.

     In anul 1991, apare Legea nr. 47 din data de 16 iulie 1991 privind constiturea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor. Prevederile Legii stipulau faptul ca in , activitatea de asigurare se desfasoara prin intermediul societatilor de asigurare, societatilor de asigurare-reasigurare si societatilor de reasigurare si de asemenea prin intermediul societatilor de intermediere (agentii de intermediere). Legea reglementa faptul ca societatile comerciale din domeniul asigurarilor, trebuie sa se constituie cu avizul prealabil al     Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din Ministerul Economiei si Finatelor. Conform Legii, companiile care activau in domeniul asigurarilor, se puteau constitui ca

societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata.

     Prin Hotarea Guvernului Romaniei nr. 574 din data de 23 august 1991 privind atributiile OFICIULUI DE SUPRAVEGHERE A ACTIVITATII DE ASIGURARE SI REASIGURRAE – OSAAR, se infiinteaza organismul de supraveghere al pietei asigurarilor, ca directie in cadrul Ministerului Finatelor. Astfel in luna septembrie 1990 a fost infiintata prima societate de asigurari cu capital integral privat din , S.C. UNITA SRL, cu sediul la . Activitatea societatii UNITA a debutat in luna ianuarie 1991, prin practicarea asigurarilor mixte de viata cu acumulare de capital.

Dupa anul 1990, in piata romaneasca a asigurarilor, au aparut foarte multe societati de intermediere in asigurari (in anul 2000 activand peste 800 de societati) care jucau rolul de agenti dar si de brokeri de asigurari (in fapt, brokeri de asigurare fiind numai cateva societati).

Termenul "broker de asigurare" a fost introdus de Legea 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor. La inceputul anului 2002, erau autorizate sa functioneze 105 societati de brokeraj in asigurari, printre care si cativa mari brokeri internationali ca MARSH, AON, GRAS SAVOYR, etc.

     Prin aparitia Legii 32 / 2000, se infiinteaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, organism independent, autonom, finantat de societatile de asigurare, cu rol de reglementare, control si supraveghere a pietei asigurarilor. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este condusa de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, format din cinci persoane (un presedinte, un

vicepresedinte si 3 membri).
    

2.2 Principalele reglementari ale activitatii de asigurari in

Actele normative în vigoare care reglementeaza activitatea de asigurare sub aspectul organizarii si functionarii sale cât si sub aspectul dreptului material sunt:

1. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor aprobata la 3.04.2000 si publicata în Monitorul Oficial al României nr. 148 din 10.04.2000. Aceasta reglementeaza constituirea, organizarea si functionarea organismului de supraveghere a asigurarilor, care potrivit acestei legi se numeste Comisia de Supraveghere a Asigurarilor precum si constituirea, organizarea si functionarea societatilor de asigurare din România.

Legea prevede o obligatie în sarcina Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor de a emite Norme.

Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor pâna în prezent sunt:

Norma nr. 1/2001 privind cuantumul si termenul de plata a taxei de functionare datorate de asiguratorii si brokerii de asigurare publicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 304 din 18 iulie 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial.

Norma nr. 2/2001 privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea asiguratorilor publicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 501 din 24 august 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 2/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial.

Norma nr. 3/2001 privind clasele de asigurare care pot fi practicate de societatile de asigurare publicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 501 din 24 august 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial;

Norma nr. 4/2001 privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare publicata în Monitorul Oficial al României nr. 556 din 6 septembrie 2001, pusa în aplicare prin Ordinul Presedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 4/2001 publicat în acelasi Monitor Oficial.

2.3 Tipuri de asigurari pentru persoane fizice

2.3.1 Asigurari auto

Detinerea si conducerea unui autoturism implica asumarea anumitor riscuri. Acestea apar cel mai frecvent in circulatie si pot consta in:

avarierea autoturismului propriu;

avarierea unui alt autovehicul;

avarierea sau distrugerea unor bunuri;

accidentarea noastra sau a altor persoane din autoturismul pe care il conducem;

accidentarea unor persoane dintr-un vehicul implicat in accidentul de circulatie sau a unui pieton.

Dar autoturismul propriu poate fi avariat sau distrus si pe timpul stationarii in garaj, in paracare, de catre forte naturale sau poate fi obiectul unui furt.

Toate aceste evenimente ne afecteaza bugetul si este posibil sa ajungem in situatia de a nu putea folosi autoturismul un timp indelungat din cauza costurilor ridicate ale unei reparatii, fara a mai vorbi de inlocuirea acestuia.

Contractul de asigurare auto

Contractul (polita) de asigurare cuprinde elemente juridice, economice si tehnice. Contractul de asigurare este compus din:

polita de asigurare;

clauzele contractuale;

anexe.

Polita de asigurare este, de regula, o pagina formular care cuprinde:

declaratiile asiguratului referitoare la:

identificarea acestuia (nume, prenume, adresa, act de identitate, cod numeric personal, telefon);

identificarea autoturismului (numar de inmatriculare, serie sasiu, an de fabricatie, cilindree, puterea motorului, felul, tipul, culoarea), mai precis toate datele referitoare la identificare ce se gasesc in certificatul de inmatriculare al autoturismului sau in cartea de identitate a acestuia;

riscurile pentru a caror acoperire optati (avarii, avarii si furt, etc.).

suma asigurata a autoturismului;

prima de asigurare si modalitatea de plata a acesteia (integral sau in rate); in cazul platii in rate se mentioneaza exact termenele de plata;

mentiuni speciale (riscuri ce se adauga sau se exclud fata de cele mentionate in clauzele contractuale, cesiuni, etc.);

data emiterii politei;

semnaturile ambelor parti (asigurat si asigurator) si stampila asiguratorului;

mentiuni referitoare la documentele incluse in contractul de asigurare (conditiile de asigurare, copii dupa anumite documente, poze ale autoturismului la data intocmirii politei, etc.).

Tipuri de asigurari

Asigurarile auto sunt clasificate, in functie de riscurile pe care le acopera, astfel:

Asigurarea de avarii si furt – acopera riscurile la care este supus autoturismul propriu;

Asigurarea de raspundere civila auto – acopera pagubele produse tertilor, pe teritoriul Romaniei;

Cartea Verde – acopera pagubele produse tertilor pe teritoriul altor tari.

2.3.1.1 Asigurarea de avarii si furt

Este o asigurare prin care se acorda despagubiri in cazul deteriorarii sau distrugerii partiale sau totale a autoturismului propriu in urma unui eveniment neprevazut.

Avariile produse autoturismului pot fi:

partiale;

totale.

Suma asigurata (valoarea de asigurare) se calculeaza pornind de la valoarea de nou a autoturismului din care se scade uzura. Valoarea de nou se alege conform cataloagelor sau preturilor de factura (de cumparare) la data incheierii asigurarii. Uzura se calculeaza conform standardelor de uzura detinute de societatile de asigurare. La suma asigurata se adauga si valorile dotarilor suplimentare (altele decat cele standard) ale autoturismului (radiocasetofon, CD, accesorii de telefonie mobila, etc.) si eventualele

imbunatatiri existente la data incheierii politei.

2.3.1.2Asigurarea de raspundere civila auto pe teritoriul Romaniei (RCA)

Participarea la trafic implica si raspunderea fata de eventualele pagube pe care le putem produce tertilor sau bunurilor acestora.

Asigurarea acestor raspunderi este obligatorie.

In urma incheierii unei asigurari RCA, avarierea unui autovehicul, a unor bunuri, accidentarea unei persoane din vina sau greseala conducatorului auto in timp ce conduce autoturismul asigurat devin pagube a caror contravaloare va fi suportata de catre societatea de asigurare.
Aceasta polita de asigurare se poate incheia la inceputul fiecarui an, pentru intreg anul sau fractionat (pe primele 6 luni si apoi pe urmatoarele 6 luni).
Primele de asigurare sunt stabilite in fiecare an prin hotarare de guvern si sunt diferentiate in functie de capacitatea cilindrica a autoturismului. Nu se tine cont de anul de fabricatie al masinii. Nu se efectueaza inspectie de risc.

Limitele despagubirilor pentru anul 2013

In unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despagubiri, inclusiv pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in urmatoarele limite:

limita de despagubire pentru vatamari corporale si decese este de 5 000 000euro;

limita de despagubire pentru pagube materiale este de 1 000 000 euro.

2.3.1.3 Cartea Verde

Pentru persoanele care circula in afara tarii cu autoturismul propriu, asigurarea se poate extinde, pentru o prima suplimentara, si in afara teritoriului Romaniei.
Asigurarea extinsa si in afara Romaniei se poate incheia numai pentru perioada cat se deplaseaza in strainatate, dar nu mai putin de 1 luna.

2.3.2 Asigurari de viata

Necesitatea cumpararii unei asigurari de viata reiese din nevoia de protectie a oamenilor. Pe lânga toate bunurile detinute, viata si sanatatea unui individ, integritatea lui fizica, capacitatea de munca sunt bunurile cele mai de pret si pot fi afectate de diferite evenimente nesigure viitoare, ducând la imposibilitatea desfasurarii unei activitati si deci a obtinerii unui venit.

Necesitatea incheierii unei asigurari de viata provine dintr-o nevoie absoluta a fiecaruia, de a oferi protectia financiara a familiei, a dependentilor sau a celor

apropiati in cazul decesului, in paralel cu alte avantaje pe care asiguratorii le pot oferi: economisire, pensie, investitii.

Principalele tipuri de asigurari de viata

In prezent asigurarile de viata se practica in numeroase forme, majoritatea dintre acestea fiind aparute in ultimele decenii, avand la baza nevoile tot mai variate ale oamenilor.
Asigurarile de viata se impart in doua categorii principale si anume:

asigurari de viata traditionale;

asigurari de viata de tip unit-linked.

2.3.3 Asigurari de accidente

Acest tip de asigurare este recomandat in primul rand persoanelor angajate deoarece acestea sunt expuse riscului de accidentare in timpul lucrului, intr-o masura determinata de specificul activitatii desfasurate.
De asemenea faptul ca angajatii petrec o buna parte din zi la locul de munca determina necesitatea luarii unor masuri de protectie impotriva accidentelor.
Asigurarea este utila si persoanelor care nu au calitatea de angajat: elevi, studenti, sportivi, administratori de firme, femei casnice, etc.
Despagubirile primite ajuta asiguratul, din punct de vedere material, sa depaseasca mai usor urmarile unui accident: incapacitate temporara de munca, consecinte estetice si functionale, invaliditate.

Tipuri de asigurari

Asigurarea standard de accidente practicata de majoritatea companiilor de pe piata romaneasca, acopera invaliditatea permanenta si decesul asiguratului ca urmare a unui accident.
Asigurarii standard i se pot adauga, in general, urmatoarele extinderi:

asigurarea pentru 24 de ore pe zi;

asigurarea pentru incapacitatea temporara de munca;

asigurarea pentru consecinte estetice si functionale;

asigurarea pentru cheltuieli de spitalizare sau cu medicamentele;

asigurarea pentru boli profesionale.

2.3.4 Asigurarile de locuinte si bunuri

Asigurarea locuintei si/sau bunurilor continute in aceasta este, poate, cea mai importanta asigurare non-viata pe care o putem incheia.
Fenomenele naturale, calamitatile, incendiul, explozia pot sa ne distruga agoniseala de o viata. Daca pentru prevenirea incendiului sau exploziei exista astazi solutii tehnice din ce in ce mai perfectionate, inundatiile sau cutremurele sunt practic imposibil de prevenit sau de evitat.
Aceleasi evenimente care pun in pericol cladirea locuintei pot afecta si bunurile din interiorul acesteia (mobilier, aparatura electrocasnica, aparatura electronica, imbracaminte, unelte gospodaresti, alimente, etc.).
Un alt pericol il reprezinta furtul prin efractie sau prin acte de tâlharie care, de asemenea, pune in pericol bunurile de valoare, putând duce si la distrugeri in locuinta.

Ce se poate asigura

cladiri si alte constructii

bunuri casnice

Sursa:www asigura.ro

In conditiile in care numarul de asiguratori a scazut, urmare a aplicarii noilor prevederi legislative emise in decursul timpului si a cerintelor de natura prudentiala din ce in ce mai multe, dinamica puternic crescatoare a pietei dovedeste implicit o consolidare a acesteia si o crestere a cererii de produse de asigurare.

CAPITOLUL 3

CERECETARE DE MARKETING PRIVIND

ATITUDINEA TARGOVISTENILOR FATA DE ASIGURARI

Realizarea unei cercetari de marketing reprezinta un proces complex, format din mai multe etape desfasurate intr-o anumita succesiune.

In general, efectuarea unei cercetari de marketing reprezinta un proces complex, implicand un numar ridicat de activitati care trebuie coordonate.

Sunt mai multe etape, fiecare incluzand mai multe subetape:

Fig.3.1 Etapele studiului de marketing

3.1 Stabilirea obiectivelor si ipotezelor

Obiectivele cercetarii sunt :

1. Studierea atitudinii targovistenilor fata de asigurari;

2.Studierea sensurilor acordate asigurarilor (asigurarea reprezinta protectie financiara, asigurarea reprezinta protectia familiei, reprezinta un ban economisit, reprezinta liniste sufleteasca);

3.Stabilirea motivelor pentru care oamenii nu se asigura;

4.Identificarea firmelor la care s-au incheiat asigurari;

5.Identificarea tipurilor de asigurari incheiate.

Ipoteza este un raspuns anticipat al problemei cercetate (un raspuns posibil la o intrebare), cercetarea urmand a confirma sau respinge ipoteza.

Ipoteza poate avea ca surse: cercetarile exploratorii (care urmaresc definirea variabilelor specifice fenomenului cercetat si stabilirea de ipoteze ce vor face obiectul unei cercetari ulterioare); experienta cercetatorului; baza teoretica de cunostinte.

Ipotezele cercetarii noastre sunt urmatoarele::

Atitudinea oamenilor fata de firmele de asigurari este favorabila;

Asigurarea reprezinta protectie pentru cel asigurat;

Sunt cunoscute ofertele firmelor de asigurari;

Principalul motiv pentru care nu se incheie asigurari este lipsa banilor;

Oferta de asigurari de pe piata targovisteana raspunde cerintelor populatiei.

3.2 Crearea cadrului de cercetare

Include mai multe subetape:

A – Alegerea surselor de informatii – sursele de informatii pot fi clasificate in surse primare (cercetarea respectiva) si surse secundare (care exista deja, respectiv cercetari care au avut alte scopuri dar care pot fi utile in cercetarea prezenta sau date statistice).

In cazul de fata s-au folosit doua surse de informatii: sursa primara (cercetarea proprie) si surse secundare (date statistice privind piata asigurarilor).

B – Alegerea tipului de cercetare – cercetarile se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Cercetarea de fata este o cercetare descriptiva, instrumentala, de teren.

Cercetarile descriptive, sunt organizate cand exista un nivel minim de cunostinte referitoare la un anumit fenomen de marketing urmarind sa-i descrie evolutia, dar nu si cauzele.

La inceputul cercetarii de marketing aveam cunostinte cu privire la evolutia pozitiva a pietei de asigurari din Romania, fara a cunoaste principalele cauze care au determinat populatia sa incheie o polita de asigurare.

Cercetarile instrumentale urmaresc elaborarea si testarea unor instrumente de cercetare (chestionar).

Dupa gradul de acoperire a colectivitatii studiate, cercetarea poate fi totala sau selectiva, in cazul nostru am folosit cercetarea selectiva – vizand un esantion de 120 persoane.

Dupa locul de realizare a cercetarilor: cercetarea directa s-a realizat la domiciliul subiectilor.

Dupa frecventa cerectarilor: cercetare unica.

Dupa modul de preluare a informatiilor de la purtator: informatiile au fost culese prin participarea purtatorilor.

3.2.3 – Stabilirea metodelor de culegere a informatiilor:

Metodele posibile de culegere a informatiilor, pot fi: analiza surselor statistice, cercetarea directa, experimentul, simularea, alte metode.

Cercetarea directa – reprezinta cea mai importanta metoda de culegere a informatiilor, desi, comparativ cu alte metode este mai complicata, iar cheltuielile sunt ridicate. Implica obtinerea informatiilor direct de la purtatorii lor (beneficiarii politelor de asigurare).

Cercetarea directa are doua forme: observarea si sondajul. Am apelat la sondaj ca metoda de culegere a informatiilor.

3.2.4 – Elaborarea instrumentului de cercetare

Instrumentul de cercetare cel mai folosit este chestionarul.

Chestionarul, in cercetarile de marketing, reprezinta o succesiune programata, logic si psihologic, de enunturi, care prin interdependenta dintre ele formeaza un singur tot, si prin administrarea de catre operatorii de ancheta, sau/prin autoadministrare de catre un subiect sau grup de subiecti, determina din partea acestora un comportament verbal ce urmeaza a fi inregistrat in scris, pe banda magnetica sau prin suporti telematici.

3.3 Culegerea informatiilor

In aceasta etapa se stabileste de la cati subiecti se vor culege informatiile, modul de alegere a subiectilor si perioada in care se vor culege informatiile.

3.3.1 – Esantionarea

Esantionarea reprezinta o etapa importanta in cadrul sondajului, de calitatea esantionului depinzand in mare masura precizia cercetarii.

Colectivitatea (populatia cu varsta minima de 19 ani a orasului Targoviste in numar de 73.265 persoane din totalul de 92.746 persoane) constituie baza de esantionare, de la care se colecteaza informatiile si asupra careia se face generalizarea rezultatelor.

Unitatea de observare (unitatea despre care se culeg informatiile) este individul, locuitor al orasului Targoviste, varsta minima 19 ani.

Unitatea de sondaj (unitatea de la care se culeg informatiile): individul locuitor al orasului Targoviste, varsta minima 19 ani.

Determinarea marimii esantionului are la baza doua tipuri de restrictii: restrictiile de ordin statistic (probabilitatea de garantare a rezultatului, marimea intervalului de incredere) si restrictiile de ordin organizatoric (fondurile disponibile, numarul operatorilor de interviu, timpul disponibil).

Datorita restrictiilor de ordin organizatoric, marimea esantionului a fost stabilita la 120 de persoane.

Metoda de esantionare folosita a fost cea neprobabilistica de tip comoditate, prin care au fost alesi numai indivizi care au trecut prin anumite puncte, cunoscuti si prieteni.

3.3.2 Stabilirea variantei de culegere

Alegerea tehnicii de ancheta se face in functie de urmatorii factori: precizia (erorile admise), timpul disponibil, scopul cercetarii, costul pe individ chestionat, probleme legate de operatori.

Tehnica de ancheta folosita a fost ancheta direct prin operator (fata in fata) care implica prezenta operatorilor atat pentru punerea intrebarilor, cat si pentru inregistrarea raspunsurilor.

3.3.3 Selectarea si instruirea operatorilor

Numarul operatorilor este conditionat de: complexitatea cercetarii, aria acoperita, durata estimata a unui interviu etc, fiind o restrictie de ordin organizatoric.

Pentru realizarea cercetarii s-au folosit 4 operatori, alesi dintre prieteni si cunostinte.-

Operatorii au fost instruiti cum sa identifice si cum sa contacteze subiectii, cum sa inregistreze raspunsurile si cum sa incheie interviul.

3.3.4 Culegerea propriu-zisa

Culegerea informatiilor s-a desfasurat pe o perioada de 30 de zile (28 aprilie – 28 mai 2014).

3.4 Prelucrarea, analiza si interpretarea informatiilor

Introducerea datelor in calculator a implicat 2 faze: codificarea si tabelarea.

Codificarea este operatiunea de atribuire de simboluri variantelor de raspuns inregistrate, cu scopul de a facilita prelucrarea.

In cazul nostru s-a folosit chiar numarul de criteriu al intrebarii sau raspunsului din chestionar.

Tabelarea prezinta avantajul sistematizarii datelor.

Tabelul cu rezultatele a fost realizat in programul EXCEL, pe linii situandu-se chestionarele iar pe coloane codurile raspunsurilor, conform tabelului de mai jos:

In coloana care corespunde unui anumit raspuns dat de o persoana se scrie cifra 1.

La total sunt adunate celulele din fiecare coloana corespunzatoare fiecarei intrebari.

Concluziile pe fiecare intrebare, obtinute pe intregul esantion sunt prezentate in tabelele urmatoare.

Pentru o imagine cat mai clara a rezultatelor obtinute, am realizat reprezentari grafice pentru fiecare intrebare din chestionar.

Tabelul nr. 1

“. Va este cunoscut termenul de asigurare?”

Analizand raspunsurile date, este lesne de inteles ca cea mai mare parte a intervievatilor (76%) cunosc termenul de asigurare. In procentul de 12% au fost incluse persoanele care nu sunt interesate de asigurari.

Tabelul nr. 2

“ Aveti incheiata o polita de asigurare ? “

Din raspunsurile date se observa ca 69% aveau incheiata o polita de asigurare in momentul intervievarii.

Tabelul nr. 3

“ .Daca da, care au fost sursele de informare care v-au determinat sa incheiati asigurarea ?”

Analizand raspunsurile date se observa ca rezultatele campaniei de promovare au avut un succes mai mare folosind canalele mass media. O parte din persoanele intervievate (32%) au afirmat ca la incheierea unei polite de asigurare au fost influentati de prieteni.

Mai exista o categorie (17%) care au avut alta sursa de informare decat primele doua.

Tabelul nr. 4

“ Ce fel de asigurare ati incheiat ?”

Din cele 83 de persoane care au raspuns afirmativ la intrebarea nr. 2, 16 persoane au incheiate mai multe tipuri de asigurare.

Asigurarile auto sunt pe primul loc cu 65%, un factor decisiv pentru acest procent avandu-l legislatia in vigoare care obliga pe toti conducatorii auto sa incheie asigurarea obligatorie auto (RCA).

Este urmata de asigurarile medicale de calatorie (18%), obligatorii si ele pentru persoanele care vor sa calatoreasca in strainatate.

Celelate tipuri de asigurari ocupa un procentaj mic in comparatie cu primele doua.

Tabelul nr. 5

“ La ce firma de asigurari ati incheiat polita de asigurare ?”

37% dintre cei intervievati au ales Asirom pentru incheierea unei polite de asigurare urmata la o distanta de 12 procente de Allianz Tiriac.

Un procent de 10% au optat pentru alte firme de asigurare decat primele 5 din preferintele respondentilor.

Tabelul nr. 6

“ Pe ce perioada ati incheiat asigurarea? “

Cel mai mare procent il reprezinta politele de asigurare cu o durata de 1 an pana la 5 ani (75%) reprezentata in special de asigurarile auto, urmata de asigurarile cu o durata sub un an reprezentata de asigurarile medicale de calatorie.

Tabelul nr. 7

“ Cum apreciati calitatea serviciilor oferita de firmele de asigurari din orasul nostru?”

Analizand raspunsurile date de cei 83 de respondenti care au incheiat o polita de asigurare se observa ca un procent semnificativ (63%) sunt multumiti de calitatea serviciilor oferita de firmele de asigurare.

Doar 5 % din cei intervievati considera foarte slaba oferta firmelor de asigurare.

Tabelul nr. 8

“ Sunteti multumiti de diversitatea serviciilor oferite de firmele de asigurari?”

80% dintre subiecti sunt multumiti de diversitatea ofertelor firmelor de asigurari. Un procent de 8% nu cunosc in totalitate varietatea ofertelor puse la dispozitia clientilor.

Tabelul nr. 9

Am formulat un set de propozitii afirmative la adresa asigurarilor. Va rugam sa va exprimati pozitia in legataura cu fiecare din aceste afirmatii (incercuiti cifrele corespunzatoare raspunsului dumneavoastra)

Acord 5 : 4 : 3 : 2 : 1 Dezacord

total total

In urma rezultatelor obtinute am calculat scorul pentru fiecare propozitie, rezultand opinia esantionului cercetat cu privire la fiecare dintre acestia.

Majoritatea celor intervievati au fost de acord cu afirmatiile formulate la intrebarea nr. 9.

Tabelul nr. 10

“ Care este motivul pentru care nu ati incheiat o asigurare pana in prezent ? “

Principalul motiv pentru neincheierea unei polite de asigurare pana in prezent este lipsa banilor (49%).

Numarul celor care-si exprima neancrederea in asigurari este destul de redus – 24%.

Tabelul nr. 11

“ In ce categorie socio-profesionala va incadrati ? “

Au fost cuprinse toate clasele sociale pentru a se obtine o imagine cat mai completa cu privire la atitudinea targovistenilor fata de asigurari.

Tabelul nr. 12

“ In ce categorie de varsta va incadrati ?”

La stabilirea numarului de persoane din fiecare categorie s-a avut in vedere si rezultatele ultimului recesamant din anul 2002.

Tabelul nr. 13

“ Din cati membrii se compune familia dumneavoastra ?”

Procentul major este format din familiile compuse din 3 – 4 persoane.

Tabelul nr. 14

“ Sexul persoanei intervievate “

Tabelul nr. 15

“ Venitul net lunar al persoanei intervievate”

Din graficul alaturat se poate observa ca persoanele intervievate incadrate in grupa de venituri sub 6 mil., sunt cuprinse intr-un procent majoritar de 66%, fiind urmate de grupa de venituri cuprinsa intre 6 si 9 mil. cu 18%.

3.4.1 – Stabilirea grilei de corelatii intre intrebari

Un grad superior de agregare a rezultatelor se obtine prin corelarea logica a alternativelor de raspuns de la o intrebare din chestionar cu alternativele de la alta intrebare. Se pleaca de la premise ca anumite raspunsuri la o intrebare pot explica (determina) raspunsurile de la alta intrebare.

Se realizeaza un tabel cu dubla intrare, cu un numar egal cu linii si coloane cu numarul intrebarilor din chestionar. In realitate, numai o parte din aceste corelatii au sens logic. In aceasta etapa de derulare a cercetarii de marketing se vor identifica toate aceste legaturi logice si se vor analiza cele mai importante dintre ele.

Gradul de incheiere a unei polite de asigurare in raport cu ocupatia persoanelor de la care s-au cules informatii reprezinta continutul corelatiei 2/11:

Din cei 69% respondenti care au incheiat o polita de asigurare, 28% sunt muncitori, urmati de cei cu studii superioare 15%. La polul opus se situeaza cei din alte categorii sociale cu 2%.

Singura categorie sociala in care procentajul celor care au incheiat o polita de asigurare este mai mic decat al celor acre nu au considerat necesara incheierea unei astfel de polite, este categoria pensionarilor.(un motiv poate fi si veniturile mici ale acestei categorii).

Folosind corelatia 4/12 putem observa ce tipuri de asigurari s-au incheiat pe categorii de varsta:

Necesitatea unei asigurari medicale de calatorie pentru persoanele care vor sa calatoreasca in Uniunea Europeana a condus la cresterea procentului de asigurari medicale invers proportional cu cresterea varstei populatiei, populatia mai tanara calatorind mai des decat populatia varstnica.

Distributia preferintelor pe sexe

Se urmareste sa se stabileasca daca preferintele barbatilor pentru un anumit produs difera semnificativ de preferintele femeilor.

Pentru testarea gradului de semnificatie a diferentelor de opinie intre subiectii constituiti in doua sau mai multe esantioane, cu privire la o caracteristica cercetata, se poate utilize testul neparametric χ:

χ2 = ∑∑ (Oij – A ij ) / A ij

r=1 k=1

r, k – nr. de randuri si, respectiv, coloane ale tabelului de contingenta;

O – frecventa randului i si a ale coloanei j, care rezulta din observare;

A – frecventa randului i si a ale coloanei j, care se asteapta sa rezulte conform ipotezei nule.

Datele culese din cercetarea de marketing de la un esantion de 120 persoane, din care 71 barbati si 49 femei, le organizam intr-un table de contingenta.

Deoarece subesantionul barbatilor este independent de cel al femeilor, ipoteza nula ca preferintele barbatilor nu difera semnificativ de preferintele femeilor poate fi testata cu ajutorul χ2.

Valorile rezultate au o repartitie de esantionare aproximativ egala cu (r-1)(k-1) grade de libertate.

Daca χ2 calculat este mai mare decat cel tabelat, atunci ipoteza nula se respinge; daca este mai mic atunci se accepta ipoteza nula.

Se determina valorile lui Aij pentru toate segmentele:

A11 = 71 * 76 / 120 = 44,96

A12 = 49 * 76 / 120 = 31,03

A21 = 71 * 44 / 120 = 26,03

A22 = 49 * 44 / 120 = 17,97

χ2= (50 – 49,96)2 / 49,96 + (21 – 31,03) 2 / 31,03 + (26 – 26,03) 2 / 26,03

+ (23 – 17,97) 2 / 17,97 = 0,0001 + 3.2420 + 0.0001 + 1.4079 = 4,6501

Valoarea teoretica este urmatoarea: (r-1)(k-1) = (2-1)(2-1) = 1

χ2 >1 – ipoteza nula se respinge.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Asigurarea este un mijloc de protectie impotriva accidentelor neplacute, acele evenimente despre care speram ca nu se vor intampla niciodata. Asigurarea protejeaza de evenimente care se pot produce si care antreneaza pagube materiale si financiare destul de mari.

Acestea vor fi suportate de compania la care s-a incheiat asigurarea.

In multe cazuri, evenimentele pentru care o persoana s-a asigurat nu se vor produce, iar primele de asigurare vor fi pierdute. Paradoxal insa, se castiga atunci cand nu se obtine un beneficiu material din investitia facuta, deoarece beneficiul psihologic pe care-l obtii in schimb in cazul asigurarii este greu de cuantificat.

Aceasta este diferenta dintre protectia prin asigurare si protectia prin economii. Prin economiile realizate speri sa creasca investitia contribuind astfel la prosperitatea ta.

Asigurarea in sine nu este destinata sa ajute sa faci bani.

Transformarile legislative si structurale care se produc la nivelul economiei nationale, in contextul pregatirilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, imprima implicit si pietei asigurarilor – componenta esentiala a sistemului financiar – un ritm alert de adaptare.

Exista trei mari provocari pe care piata trebuie sa le faca fata, intr-un orizont de timp care se intinde pana la data aderarii :

desfasurarea activitatii de asigurari de viata separat de asigurarile generale;

liberalizarea asigurarilor de raspundere civila auto;

intensificarea competitiei, inerenta deschiderii liberei circulatii a serviciilor.

Cercetarea de marketing reprezinta un element important in caracterizarea gradului insusi de dezvoltare a marketingului.

O sinteza a a punctelor de vedere a diversilor specialisti conduce la concluzia ca cercetarea de marketing reprezinta activitatea formala prin intermediul careia, cu ajutorul unor concepte, metode si tehnici stiintifice de investigare se realizeaza specificarea, masurarea, culegerea, analiza si interpretarea informatiilor de marketing, destinate conducerii unitatii economice pentru cunoasterea mediului in care functioneaza, identificarea oportunitatilor, evaluarea alternativelor actiunilor de marketing si a efectelor acestora.

Atitudinea poate fi definita ca o tendinta invatata de a oferi un raspuns consistent, favorabil sau nefavorabil, fara un anumit obiect. Daca un produs va fi cumparat sau nu, aceasta depinde in buna masura de atitudinea consumatorului fata de acesta si astfel, mare parte din efortul marketingului se va concentra asupra atitudinii consumatorilor in raport cu oferta de produse si asupra posibilitatilor de modificare a acestora.

Formarea unei atitudini se bazeaza pe experienta detinuta in legatura cu obiectul, in mod normal cu experienta directa. Subiectul isi construieste o imagine mentala a obiectului si isi va forma o anumita atitudine.

In urma sondajului realizat, rezulta ca 69% dintre cei intervievati au incheiat o polita de asigurare.

Principalele tipuri de asigurari incheiate sunt:

– asigurari auto;

– asigurari de viata;

– asigurari de accidente;

– asigurari de locuinte si bonuri;

– asigurari medicale de calatorie ;

Principalele firme la care s-au incheiat asigurari:

– Asirom

– Allianz-Tiriac

– Omniasig

– Astra

– ING

Majoritatea politelor de asigurari incheiate (75%) au o perioada de timp cuprinsa intre 1 – 5 ani.

Dintre subiectii care au incheiat o polita de asigurare sunt de acord cu urmatoarele afirmatii::

– asigurarea reprezinta liniste sufleteasca – 28%.

– asigurarea reprezinta un ban economisit – 75%.

– asigurarea reprezinta protectie financiara – 80 %.

– asigurarea reprezinta protectia familiei – 49%.

– pretul politei de asigurare este satisfacator – 18%.

Oamenii au inceput sa inteleaga importanta unei polite de asigurare in viata lor, lucru evidentiat si de varietatea tipurilor de polite de asigurari incheiate.

Analizand rezultatele sondajului se observa ca o parte (31%) dintre cei intervievati nu au incheiat o polita de asigurare pana in prezent, lucru care ar trebui sa determine firmele de asigurari sa desfasoare o politica de marketing mai agresiva (publicitate prin mass-media) cat si introducerea pe piata a unor oferte pentru categoriile de populatie cu venituri mai mici.

Atitudinea locuitorilor orasului Targoviste cu privire la asigurari rezulta a fi pozitiva, majoritatea celor intervievati remarcand beneficiile personale (linistea sufleteasca atat de necesara unui camin) pe care acestea le ofera.