Teologia Creatiei Materiale Dupa Cartea Psalmilor

=== 02 cuprins abrevieri final ===

Cuprins:

1 Cuvânt înainte …………………………………………. 10

2 Introducere ……………………………………………… 11

3 Dumnezeu Creatorul și Proniatorul …………. 13

3.1 Relația lui Dumnezeu necreat cu opera Sa . 13

3.1.1 Dumnezeu și timpul ………………………………. 13

3.1.1.1 Dumnezeu, timpul și eternitatea ………………. 13

3.1.1.2 Mesia, timpul și veșnicia ………………………… 13

3.1.1.3 Durabilitatea lucrării divine …………………….. 14

3.1.2 Dumnezeu și spațiul ………………………………. 14

3.1.2.1 Locuirea în mijlocul poporului ales ………….. 15

3.1.3 Însușirile lui Dumnezeu, spațiul și timpul . 16

3.1.3.1 Sfatul ………………………………………………………. 16

3.1.3.2 Slava ……………………………………………………….. 16

3.1.3.3 Mila, sau bunătatea iubitoare ……………………… 16

3.1.3.4 Puterea …………………………………………………….. 16

3.1.3.5 Credincioșia, Adevărul și Dreptatea ……………. 17

3.1.4 Sfințenia sau alteritatea absolută …………… 18

3.1.5 Concluzii ………………………………………………. 18

3.2 Studiu etimologic …………………………………… 19

3.2.1 A crea (bara) ………………………………………….. 19

3.2.2 A face (asah), lucru (ma’aseh), fapta (alilah) 19

3.2.3 A lucra (paal), lucrare (poal, melaka) ………… 20

3.2.4 A întemeia (iasad) …………………………………… 20

3.2.5 A plămădi (iațar) …………………………………….. 21

3.2.6 A întări (kun) …………………………………………. 21

3.2.7 A zidi (banah) ………………………………………… 22

3.2.8 A sădi (nata) …………………………………………… 22

3.2.9 Concluzii ……………………………………………….. 23

3.3 Elementele create …………………………………… 24

3.3.1 Creația în general …………………………………. 24

3.3.2 Cerul ……………………………………………………. 25

3.3.2.1 Măsura depășită a slavei …………………………. 25

3.3.2.2 Locuința divină ……………………………………… 25

3.3.2.3 Locuința drepților ………………………………….. 26

3.3.2.4 Opera lui Dumnezeu ………………………………. 26

3.3.2.5 Vântul și norii ……………………………………….. 26

3.3.3 Dimensiunea spațială, pământul ……………. 26

3.3.3.1 Proprietatea lui Dumnezeu trecută lui Mesia 26

3.3.3.2 Spațiu de manifestare a Proniei ……………….. 27

3.3.3.3 Iconomii de drept ai pământului ………………. 27

3.3.3.4 Păcătoșii – iconomi nevrednici ………………… 27

3.3.3.5 Spațiul sacru ………………………………………….. 28

3.3.3.5.1 Sinaiul ………………………………………………….. 28

3.3.3.5.2 Țara Sfântă și Ierusalimul ……………………….. 28

3.3.3.5.3 Sionul …………………………………………………… 28

3.3.3.5.4 Templul ………………………………………………… 28

3.3.3.5.4.1 Porțile ……………………………………… 29

3.3.3.5.4.2 Curtea ……………………………………… 29

3.3.3.5.4.3 Jertfelnicul ……………………………….. 29

3.3.3.5.4.4 Chivotul …………………………………… 29

3.3.3.5.5 Casa Domnului ………………………………………. 30

3.3.3.5.6 Cortul …………………………………………………… 30

3.3.4 Șeolul ……………………………………………………. 30

3.3.5 Lumina și întunericul ……………………………. 31

3.3.5.1 Lumina …………………………………………………. 31

3.3.5.2 Întunericul ……………………………………………. 31

3.3.6 Apa ………………………………………………………. 31

3.3.7 Plantele și arborii ………………………………….. 32

3.3.8 Spațiul cosmic și aștrii …………………………… 32

3.3.9 Animalele ……………………………………………… 33

3.3.10 Omul ………………………………………………….. 33

3.3.10.1 Condiția umană ……………………………………. 33

3.3.10.1.1 Dumnezeu și fiu al Celui Preaînalt …………. 33

3.3.10.1.2 Omul și păcatul ……………………………………. 34

3.3.10.1.3 Slăbiciunea firii umane …………………………. 34

3.3.10.1.4 Păcătoșii ……………………………………………… 35

3.3.10.2 Numele omului ……………………………………. 35

3.3.10.3 Trupul …………………………………………………. 36

3.3.10.3.1 Părtaș la viața sufletului ……………………… 36

3.3.10.3.1.1 Realitatea părtășiei cărnii …………. 36

3.3.10.3.1.2 Slăbiciunea …………………………….. 37

3.3.10.3.1.3 Lipsa apetitului ……………………….. 37

3.3.10.3.1.4 Frica ……………………………………… 37

3.3.10.3.1.5 Plânsul …………………………………… 37

3.3.10.3.1.6 Foametea și postul …………………… 37

3.3.10.3.1.7 Tăcerea și veghea ……………………. 37

3.3.10.3.1.8 Acte trupești de cult ………………… 38

3.3.10.3.2 Instrument al sufletului ………………………. 38

3.3.10.3.2.1 Mimica feței …………………………… 38

3.3.10.3.2.2 Râsul, clătinarea capului ………….. 38

3.3.10.3.2.3 Scrâșnirea dinților …………………… 38

3.3.10.3.2.4 Strigătul și cântecul …………………. 38

3.3.10.3.2.5 Gura, limba, buzele …………………. 39

3.3.10.3.2.6 Ochii ……………………………………… 40

3.3.10.3.2.7 Urechile …………………………………. 40

3.3.10.3.2.8 Statura demnă …………………………. 41

3.3.10.3.2.9 Mâinile ………………………………….. 41

3.3.10.3.2.10 Picioarele …………………………….. 41

3.3.10.4 Puterea omului …………………………………….. 41

3.3.10.4.1 Armele credinciosului …………………………… 41

3.3.10.4.2 Armele păcătoșilor ……………………………….. 42

3.3.10.5 Relația cu timpul ………………………………….. 42

3.3.10.5.1 Studiu etimologic ………………………………… 42

3.3.10.5.1.1 Cât timp / până când (ad) …………. 42

3.3.10.5.1.2 Până în veșnicie (ad olam) ……….. 43

3.3.10.5.1.3 În veac și în veacul veacului (olam vaed ; (eis ton aiona kai) eis ton aiona tu aionos) ………………………………………………. 43

3.3.10.5.1.4 Din veac și până-n veac (min haolam vead haolam) ………………………………………………………………………………………………… 43

3.3.10.5.1.5 Concluzii ……………………………….. 43

3.3.10.5.2 Aspecte ale existenței temporale omenești …………………………………………………………………………………………………………………….. 43

3.3.10.5.2.1 Trecutul și prezentul în mâna Domnului …………………………………………………………………………………………………….. 43

3.3.10.5.2.2 Scurtimea vieții – lecție permanentă pentru credincios …………………………………………………………………………………………… 44

3.3.10.5.2.3 Dimineața în viața credinciosului 44

3.3.10.5.2.4 Noaptea în trăirea credinciosului . 44

3.3.10.5.2.5 Umplerea timpului cu efort duhovnicesc ………………………………………………………………………………………………….. 44

3.3.10.5.2.6 Continuitatea vieții evlavioase ….. 45

3.3.10.5.2.7 Extensiunea temporală a pocăinței și așteptării intervenției divine ……………………………………………………………………………. 45

3.3.10.5.2.8 Timpul în uzul păcătoșilor ……….. 45

3.3.10.5.2.9 Condițiile scurtării timpului vieții 46

3.3.10.5.2.10 Amprenta subiectivă a timpului . 46

3.3.10.5.3 Viața și moartea …………………………………. 46

3.3.10.5.3.1 Dumnezeu – Dătătorul de viață …. 46

3.3.10.5.3.2 Condiția de muritor …………………. 46

3.3.10.5.3.2.1 Vârstele omului …………. 47

3.3.10.5.3.3 Descendența umană …………………. 47

3.3.10.5.3.3.1 Fiii oamenilor și genealogia păcatului ………………………………………………………………………………………………………. 47

3.3.10.5.3.3.2 Linia poporului ales ……. 48

3.3.10.5.3.3.3 Linia necredincioșilor …. 48

3.3.10.5.3.3.4 Mesia și noul popor ……. 49

3.3.10.5.3.4 Viața autentică, început al celei veșnice …………………………………………………………………………………………………………. 49

3.3.10.5.3.5 Setea de Dumnezeu …………………. 50

3.3.10.5.3.6 Apropierea de moarte ………………. 50

3.3.10.5.3.7 Ridicarea din moarte prin viere … 50

3.3.10.5.3.8 Moartea păcătoșilor ………………… 51

3.3.10.5.4 Veșnicia ……………………………………………… 51

3.3.10.6 Relația cu spațiul – comuniunea în același loc …………………………………………………………………………………………………… 52

3.3.10.7 Bunurile materiale ………………………………… 53

3.3.10.7.1 Aparenta inechitate a împărțirii bunurilor pe pământ …………………………………………………………………………………………………………. 53

3.3.10.7.2 Bogăția păcătoșilor ……………………………….. 53

3.3.10.7.3 Bunurile credincioșilor ………………………….. 54

3.3.10.7.4 Bunurile spirituale ………………………………… 54

3.3.10.8 Jertfele ………………………………………………… 55

3.3.10.8.1 Instrumentele muzicale …………………………. 56

3.4 Instrumentele creației și proniei ……………… 56

3.4.1 Mâinile lui Dumnezeu …………………………… 56

3.4.2 Cuvântul lui Dumnezeu …………………………. 57

3.4.3 Duhul Domnului …………………………………… 57

3.4.4 Concluzii ………………………………………………. 57

3.5 Concluzii ……………………………………………….. 58

4 Creația materială, suport al simbolului ……. 59

4.1 Existența simbolului ………………………………. 59

4.1.1 Simbol, semn în Cartea Psalmilor …………….. 59

4.1.2 Numele lui Dumnezeu …………………………….. 59

4.1.3 Antropomorfismele …………………………………. 60

4.1.4 Analogiile ……………………………………………… 60

4.1.5 Mărturisirea Creatorului de către opera Sa …. 61

4.1.6 Revelarea mesajelor lui Dumnezeu prin natură ……………………………………………………………………………………… 61

4.1.7 Omul – chip al lui Dumnezeu …………………… 62

4.1.8 Trupul – translator al sufletului ………………… 62

4.1.9 Concluzii ……………………………………………….. 62

4.2 Simboluri culese din creație ……………………. 62

4.2.1 Numele divine ……………………………………….. 62

4.2.1.1 Relația cu credinciosul ……………………………. 62

4.2.1.2 Relația cu păcătosul ……………………………….. 63

4.2.1.3 Sfântul ………………………………………………….. 63

4.2.1.4 Slăvitul …………………………………………………. 63

4.2.1.5 Cel Preaînalt ………………………………………….. 63

4.2.1.6 Creatorul ………………………………………………. 64

4.2.1.7 Atotputernicul – Atotțiitorul ……………………. 64

4.2.1.8 Cel Bun – Binefăcătorul …………………………. 64

4.2.1.9 Mântuitorul …………………………………………… 64

4.2.1.10 Adevărul ……………………………………………… 64

4.2.1.11 Dreptul, Judecătorul ……………………………… 64

4.2.2 Antropomorfismele ……………………………….. 65

4.2.2.1 Fața lui Dumnezeu …………………………………. 65

4.2.2.2 Gura, buzele ………………………………………….. 66

4.2.2.3 Ochii …………………………………………………….. 67

4.2.2.4 Inima ……………………………………………………. 67

4.2.2.5 Mâinile, sânul ………………………………………… 67

4.2.3 Analogii ale lui Dumnezeu …………………….. 68

4.2.3.1 Olar, Păstor …………………………………………… 68

4.2.3.2 Cetate …………………………………………………… 68

4.2.3.3 Turn înalt ………………………………………………. 68

4.2.3.4 Adăpost ………………………………………………… 69

4.2.3.5 Munte, stâncă ………………………………………… 69

4.2.3.6 Scut, corn ……………………………………………… 69

4.2.3.7 Acoperământ …………………………………………. 69

4.2.4 Acțiuni și stări divine …………………………….. 69

4.2.4.1 Plecarea urechii ……………………………………… 69

4.2.4.2 Scularea ………………………………………………… 70

4.2.4.3 Apropiere – depărtare (lipirea) ………………… 70

4.2.4.4 Ieșire înainte, înălțare ……………………………… 71

4.2.4.5 Somnul, ascunderea ……………………………….. 71

4.2.4.6 Trezirea și graba …………………………………….. 71

4.2.4.7 Râsul ……………………………………………………. 71

4.2.5 Toiag, sceptru, coroană, tron …………………. 72

4.2.6 Pedepsele divine ……………………………………. 72

4.2.7 Cartea, sulul …………………………………………. 73

4.2.8 Cerul, norii …………………………………………… 73

4.2.9 Spațialitate, pământ ………………………………. 73

4.2.9.1 Pământul ………………………………………………. 73

4.2.9.2 Munții și înălțimile …………………………………. 74

4.2.9.3 Adâncurile …………………………………………….. 75

4.2.9.4 Lutul, țărâna, groapa, noroiul ………………….. 75

4.2.9.5 Deșertul ………………………………………………… 75

4.2.9.6 Praful, pleava, nisipul, zgura, gunoiul ………. 76

4.2.9.7 Calea ……………………………………………………. 76

4.2.9.8 Lărgimea ………………………………………………. 78

4.2.9.9 Casa ……………………………………………………… 78

4.2.9.9.1 Porțile …………………………………………………… 79

4.2.9.10 Templul, numele și părțile sale ………………. 79

4.2.9.11 Șeolul …………………………………………………. 79

4.2.10 Lumina și întunericul ………………………….. 79

4.2.10.1 Lumina, strălucirea, făclia, fulgerele, căldura …………………………………………………………………………………………………… 79

4.2.10.2 Întunericul, umbra, norii și negura ………….. 80

4.2.11 Apa …………………………………………………….. 81

(izvorul, râul, marea, valul, talazul, șuvoiul, torentul, ploaia, roua, zăpada)

4.2.12 Ungerea, untdelemnul, aromatele, ceara . 82

4.2.13 Focul, fumul, aburul, cărbunii, grindina, vârtejul ………………………………………………………………………… 83

4.2.14 Plantele și arborii ………………………………… 84

(iarba, via, spinii, pomul, măslinul, cedrul, palmierul, hrana, paharul, vinul, teascul)

4.2.15 Spațiul cosmic și aștrii …………………………. 85

(adâncul, abisul, soarele, luna, stelele)

4.2.16 Timpul ………………………………………………… 86

(ziua, dimineața, noaptea, seara, sfârșitul)

4.2.17 Animalele și păsările ……………………………. 87

(oaia, cerbul, fiarele, taurii, câinii, dragonii, porumbița, viermele)

4.2.18 Omul ………………………………………………….. 88

4.2.18.1 Trupul și elemente asociate ……………………. 88

(trupul, fața, gura, limba și buzele, ochii, urechile, capul, cornul, gâtul, oasele, sângele, rărunchii, stomacul, șalele, sânul, măruntaiele, inima, mâna, brațul, dreapta, picioarele, pașii, veșmintele, patul, povara, alunecarea, întoarcerea, legături, lanț, jug, cătușe, arme, psaltirea)

4.2.18.2 Groapa, cursa, plasa, lațul, momeala ………. 98

4.2.18.3 Deșertăciunea, nimicul ………………………….. 99

5 Importanța și folosul duhovnicesc al Teologiei creației materiale ……………………………………… 100

6 Bibliografie ……………………………………………. 103

Abrevieri:

() = citat comentat de autor și/sau versete paralele oferite de el

ANF = Ante-Nicene Fathers

Ap. = Apostol

Aug. = St. Aurelius Augustin, St. Augustin on the Psalms

C.C. = Cartea Cântarea Cântărilor

CCEL = Christian Classics Ethereal Library, CCEL CD-ROM 2000, Early Church Fathers

edPS = edited by Philip Schaff, D.D., L.D.D., Professor in the Union Theological Seminary, New York, in connection with a number of patristic scholars of Europe and America, T&T Clark, Edinburgh, Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, în CCEL, NP-NF, St. Augustine Volumes, Vol. VIII

Exeg. = Part I. -Exegetical Fragments from Commentaries on Various Books of Scripture

Ilarie = Hilary of Poitiers, Homilies on the Psalms

Fapte = Cartea Faptelor Sfinților Apostoli

Methodius = Methodius, Oration on the Psalms

NP-NF = Nicene and Post-Nicene Fathers

Ps. 118-Fr = La chaîne palestinienne sur le Psaume 118, tome I, Sources Chrétiennes nr. 189, Introduction, Texte grec et traduction par Marguerite Harl, Professeur à l’Université de Paris, avec la collaboration de Gilles Dorival, Ancien élève de l’École Normale Supérieure, Les Editions du Cerf, 29, Bd. de La tour-Maubourg, Paris-7e, 1972

PSHW = translated into English with Prolegomena and explanatory notes, under the editorial supervision of Philip Schaff, D.D., and Henry Wace, D.D., Pro Pri in Cot&T Clark, Edinburgh, W.M. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, în CCEL, NP-NF, Series II, vol. IX

Sf. = Sfântul

Sf. Gr. = Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri, Partea a II-a, Scrieri Exegetice, La titlurile Psalmilor, Traducere și Note de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Colecția Părinți și Scriitori Bisericești nr. 30, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998

Sf. Macarie = Macarie Egipteanul, Sf., Scrieri, Omilii Duhovnicești, traducere de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, introducere, indici și note de Prof. Dr. N. Chițescu, Colecția „Părinți și Scriitori Bisericești” (PSB), nr. 34, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (EIBMBOR), București, 1992

Sf. V. = Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, Partea întâia, Omilii la Psalmi, Traducere, Introducere, Note și Indici de Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996

trRAR = traducere de Rev. Alexander Roberts, D.D. și James Donaldson, LL.D., Editors, American reprint of the Edinburgh Edition, revised and chronologically arranged, with brief prefaces and occasional notes by A. Cleveland Coxe, D.D., T&T Clark, Edinburgh, Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, în CCEL, ANF, , vol. VI

trRAR V = traducere de Rev. Alexander Roberts, D.D. și James Donaldson, LL.D., Editors, American reprint of the Edinburgh Edition, revised and chronologically arranged, with brief prefaces and occasional notes by A. Cleveland Coxe, D.D., T&T Clark, Edinburgh, Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, în CCEL, ANF, vol. V

Vol. = volumul

Vs. = versetul

Bibliografie:

Bibliografie clasică

Izvoare:

Scripturistice:

Arhiepiscopia Romano-Catolică București, Psalmii, Colecția „Biblioteca Scripturii” nr. XI, București, 1993

Biblia adică Dumnzeească Scriptură a Legii Vechi și a Celei Nouă, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1914

Biblia Hebraica Stuttgartensia, ediția a V-a, editor A. Schenker, Deutsche Bibelgesselschaft, 1997

Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 1975

Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție Jubiliară a Sfântului Sinod (traducere diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului), EIBMBOR, București, 2001

Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament cu trimeteri, Societatea Biblică, f.l., f.a.

Green, Jay P. Sr., General Editor and Translator, The Interlinear Bible Hebrew-Greek-English with Strong’s Concordance Numbers above each word, Second Edition, Hendrikson Publishers, 1986

Noul Testament, Psalmii, Gute Botschaft Verlag (GBV), București,1998

Noul Testament, tradus și adnotat de Pr. Dr. Emil Pascal, ediția a doua, Éditions du Dialogue, Société d’Éditions Internationales, Paris, 1976 (ediție Romano-Catolică)

Psalmii, versiune românească de Nicolae Ionel, Ed. Apollonia, Iași, 1997

Septuaginta, edited by Prof. D. Dr. Alfred Rahlfs, Deutsche Bibelgesselschaft, Biblia-Druck, Stuttgart, 1979

Traduction Oecumenique de la Bible (TOB), Nouvelle édition revue, Alliance Biblique Universelle, Le Cerf, 1988

Patristice:

La chaîne palestinienne sur le Psaume 118, tome I, „Sources Chrétiennes” nr. 189, introduction, texte grec et traduction par Marguerite Harl, Professeur à l’Université de Paris, avec la collaboration de Gilles Dorival, Ancien élève de l’École Normale Supérieure, Les Editions du Cerf, 29, Bd. de La Tour-Maubourg, Paris, 7e, 1972

Chiril al Alexandriei, Sf., Tâlcuirea Psalmilor, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, în Mitropolia Olteniei, an XLI (1989), nr. 3-5; an I(1989), Serie nouă, nr. 6; an XLII(1990), Serie nouă, nr. 1-6; an XLIII(1991), Serie nouă, nr. 1-4; an XLIV(1992), Serie nouă, nr. 1-6; an XLV(1993), Serie nouă, nr. 1-6

Grigorie de Nyssa, Sf., Scrieri, partea a II-a, Scrieri exegetice, La titlurile Psalmilor, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, PSB, nr. 30, EIBMBOR, București, 1998, pp. 135-196

Macarie Egipteanul, Sf., Scrieri, Omilii Duhovnicești, traducere de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, introducere, indici și note de Prof. Dr. N. Chițescu, Colecția „Părinți și Scriitori Bisericești” (PSB), nr. 34, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (EIBMBOR), București, 1992

Vasile cel Mare, Sf., Scrieri, partea a II-a, Omilii la Psalmi, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, Colecția „Părinți și Scriitori Bisericești” nr. 17, EIBMBOR, București, 1996, pp. 181-344

Zigaben, Cuv. Eftimie, Tâlcuirea Psaltirii (1), Schitul românesc Prodromu, Sf. Munte Athos, 2001, 71p.

Tâlcuirea Psaltirei a Profitului și Împăratului David, scrisă elinește, sub împărații Constantinopolei, de Monahul-Filosof Etimie Zigadinul, iar pe românie adusă de Mitropolitul Veniamin, cu biografia și portretul răposatului, Tom I, Institutul Albinei, Iașii, 1850, 431p.

Dicționare / Lexicoane:

A Greek-English Lexicon, compiled by Henry George Liddell, D.D., and Robert Scott, D.D., a new edition revised and augumented throughout by Sir Henry Stuart Jones, D.Litt., with the cooperation of many scholars, Clarendon Oxford Press, f.a.

A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament, with an appendix containing the Biblical Aramaic, based on the Lexicon of William Gesenius and translated by Edward Robinson, by Francis Brown with the cooperation of S.R. Driver and Charles A. Briggs, Oxford Clarendon Press, f.a.

Opere / Lucrări:

Cocagnac, Maurice, Simbolurile biblice, Lexic teologic, traducere din franceză de Michaela Slăvescu, Humanitas, București, 1997, 420p.

Dennett, Edward, Numele mai presus de orice nume, GBV, Tipografia RomFlair Press România, S.R.L., f.ed., f.l., f.a., 110p.

Eaton, J.H., Psalms, colecția The Torch Bible Commentaries, SCM Press Ltd, Bloomsbury Street, London, f.a., 317 p.

Kalomiros, Alexandros, Sfinții Părinți despre originile și destinul omului și cosmosului, Colecția „Dogmatica”, Seria „Teme și tratate”, Deisis, Sibiu, 1998, 143 p.

Jones, D.D. Rev. William; Burn, Rev. J. W.; Barlow, Rev. George, The Preacher’s Complete Homiletic Commentary on The Book of Psalms, vol. II, Baker Books, Grand Rapids, Michigan, 1996, 465+XXX

The Interpreter’s Bible, The Holy Scriptures in The King James and Revised Standard Versions with general articles and introduction, exegesis, expozition for each book of the Bible, in twelve volumes, vol. IV, Psalms, Proverbs, Introduction W. Stewart McCullough, exegesis William R. Taylor, W. Stewart McCullough ; exposition J.R.P. Sclater, Edwin McNeill Poteat, Frank H. Ballard, Abingdon Press, Nashville, 1987, 957 p.

Lange, D.D. John Peter, Commentary on the Holy Scriptures, critical, doctrinal and homiletical, translated from the German, and edited, with additions, by Philip Schaff, D.D., vol. V, Psalms – Song of Solomon, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, 1971 (The Psalms, by Charles Bernhard Moll, D.D., General Superintendent in Konigsberg, Prussia, translated fron the German by Rev. Charles A. Briggs, Rev. John Forsyth, D.D., Rev. James B. Hammond, Rev. J. Fred. McCurdy, together with a new version of the Psalms and Philological Notes by Rev. Thomas J. Conant, D.D., vol. IX. Of the Old Testament: Containing the Book of Psalms) 679 p.

Lewis, C.S., Reflections on the Psalms, Geoffrey Bles. London, 1958

The Midrash on Psalms, vol. II, translated from the Hebrew and Aramaic by William G. Braude, Rabbi, Congregation Sons of Israel and David providence, Rhode Island, Yale Judaica Series, vol. XIII (Midrash Tehilim), New Haven, Yale University Press, 1959, 630p.

Moșoiu, Nicolae, Taina prezenței lui Dumnezeu în viața umană – viziunea creatoare a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Colecția „Cartea religioasă”, Seria „Studii Teologice”, Ed. Paralela 45, 2000, 323 p.

Nicolaescu, Dr. Al., Episcopul Lugojului, Dumnezeu în natură, Colecția „Biblioteca pentru clasa cultă”, nr. 1, Ed. Librăriei Diecezane, Lugoj, 1923

Scripture Union, Ellison, B.A. B.D. H.L., The Daily Commentary, vol. II, Psalms-Malachi, printed and bound in Malta by St. Paul’s press Ltd., 1st edition 1974, actuala f.a., pp. 7-130 of 513 (Biblioteca creștină “Emanuel” – Iași)

Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, 2 vol., Colecția „Oikumene – mari autori creștini”, Ed. Cristal, București, 1995, 218+176 p.

Timuș, P.S. Dr. Gherasim, Note și meditațiuni asupra Psalmilor, 3 vol., Tipografia „Gutemberg” Josef Göbl, București 1896, 878+604+655 p.

Studii și articole:

Aubert, Jean-Marie, Justice, Peace, Creation, în „Theology Digest”, a publication of St. Luis University, vol. 38, summer 1991, nr. 2, pp. 119-122

Bărlădeanu, P.S. Arhiereu Calistrat, Soarele ca simbol în Vechiul și Noul Testament, în „Biserica Ortodoxă Română”(B.O.R.), an XXVIII(1904), nr. 9, pp. 1043-1046

De Boer, P.A.H., Psalm CXXX1, 2, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization of Old Testament scholars, vol. XVI, July 1966, nr. 3, pp. 287-292

De Boer, P.A.H., The meaning of Psalm LXXIII, 9, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization for the study of Old Testament, vol. XVIII, April 1968, nr. 2, pp. 260-264

Bourquin, Henriette, Chambron, Martine, Gros, Mireille, Lainville, Catherine, La ronde des paroles – Lecture du Psaume 19, în „Foi et Vie”, cahier biblique 27, vol. LXXXVII, an 1988, nr. 5, pp. 15-21

Bowker, J.W., Psalm CX, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization for the study of Old Testament, vol. XVII, Jan. 1967, nr. 1, pp. 31-41

Byrne, Brendan, S.J., Sinning against One’s Own Body: Paul’s Understanding of the Sexual Relationship in I Corinthians 6, 18, în „The Catholic Biblical Quarterly”, vol. 45, Oct. 1983, nr. 4, pp. 608-616

Cassou, Françoise, En quête de Dieu – Psaume 69: proposition de structure, în „Foi et Vie”, cahier biblique 27, vol. LXXXVII, an 1988, nr. 5, pp. 49-57

Craigie, O.C., Psalm XXIX in the Hebrew poetic tradition, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization for the study of Old Testament, vol. XXII, April 1972, nr. 2, pp. 143-151

Demetrescu, Dragomir, Psalmul 50, Studiu exegetico-biblic, în B.O.R., an XIX(1895), nr. 9, pp. 583-596, nr. 11, pp. 728-738, nr. 12, pp. 813-824, an XX(1896) nr. 5, pp. 432-441, nr. 7, pp. 639-652, nr. 8, pp. 778-791, nr. 9, pp. 909-913, an XX(1897), nr. 12

Eaton, J.H., Proposals in Psalms XCIX and LXIX, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization for the study of Old Testament, vol. XVIII, Oct. 1968, nr. 4, pp. 558-559

Emerton, J.A., The meaning of šēnā(somn – n.n.) in Psalm XXVII, 2, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization of Old Testament scholars, vol. XXIV, Jan. 1974, nr. 1, pp. 15-31

Erbiceanu, C. , Continuarea explicărei Psalmului 50 de Sf. Ioan Hrisostom, în B.O.R., an XXXIII(1909), nr. 1, pp. 37-48, nr. 2, pp. 138-156, nr. 5, pp. 280-292, nr. 6, pp. 321-328

Gelston, A., A note on Ichveh melek, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization for the study of Old Testament, vol. XVI, Oct. 1966, nr. 4, pp. 507-512

Hanson, Howard E., Num. 16, 30 and the meaning of bārā, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization for the study of Old Testament, vol. XXII, July 1972, nr. 3, pp. 353-359

Jărpălău, Pr. Drd. Gheorghe, Ps. 120, Introducere, traducere și comentariu, în M.O., serie nouă, an I(1989), nr. 6

Lelièvre, A., Qui parle dans les Psaumes?, în „Foi et Vie”, cahier biblique 27, vol. LXXXVII, an 1988, nr. 5, pp. 3-13

Lohfink, Norbert, The present and eternity: time in Qoheleth, „Theology Digest”, a publication of St. Luis University, vol. 34, falll 1987, nr. 3, pp. 236-240

Mannati, M., Les adorateurs de MOT dans le Psaume LXXIII, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization of Old Testament scholars, vol. XXII, Oct. 1972, nr. 4, pp. 420-425

Mannati, M., Sur le sens de min en Psaume IV, 8, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization of Old Testament scholars, vol. XX, July 1970, nr. 3, pp. 361-366

Mateescu, Prof. I., Sentimentul naturei în scrierile Sf. Părinți, în B.O.R., an VII(1884), nr. 2, pp. 124-139

McGovern, John J., The waters of Death, în „The Catholic Biblical Quarterly”, vol. XXI, July 1959, nr. 3, pp. 350-358

Mejia, Jorge, Some observations on Psalm 107, în „Biblical Theology Bulletin”, vol. V, Febr. 1975, nr. 1, pp. 56-66

North, Ch.R., Ps. LX, 8 // CVIII, 8, în „Vetus Testamentum”, quarterly published by the International Organization of Old Testament scholars, vol. XVII, April 1967, nr. 2, pp. 242-243

O’Rourke, John J., Romans 1, 20 and natural revelation, în „The Catholic Biblical Quarterly”, vol. XXIII, July 1961, nr. 3, pp. 301-306

Pitesteanu, Arhim. Gherasim, Note și meditații asupra Psalmilor, în B.O.R., an XI(1887), nr. 1, pp. 44-70, nr. 3, pp. 239-247, nr. 4, pp. 367-374, nr. 5, pp. 424-429

Popescu-Mălăești, Diac. Dr. I., Psalmii, în B.O.R., an XXVIII(1904), nr. 5, pp. 528-548, nr. 6, pp. 653-670, nr. 7, pp. 747-755, an XXVIII(1905), nr.10, pp. 1093-1105, nr. 11, pp. 1233-1243, nr. 12, pp. 1333-1343, an XXI(1905), nr. 1, pp. 43-55, nr. 4, pp. 435-444, nr. 9, pp. 1001-1016, an XXXI(1907), nr.6, pp. 703-711

Popescu-Mălăești, Pr. Dr. I. , Psalmii, în B.O.R., an LXII(1924), Seria a II-a, nr. 4, pp. 202-205, nr. 5, pp. 280-292, nr. 6, pp. 321-328

Popescu, M., Profeția și Psalmul, în B.O.R., an XXXVIII(1914), nr. 9, pp. 871-878

Sebahire, Mbonyinkebe, Saving the earth to save life, în „Theology Digest”, a publication of St. Luis University, vol. 38, summer 1991, nr. 2, pp. 128-129

Semen, Pr. Prof. Dr. Petre, Spațiul geografic al revelației divine vechitestamentare, în „Analele Științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași” (serie nouă), „Teologie”, Tomul VII, 2002, Ed. Universității „Al. I. Cuza”, pp. 5-14

Siegwalt, Gérard, The ecology crisis: challenge for Christians, „Theology Digest”, a publication of St. Luis University, vol. 38, summer 1991, nr. 2, pp. 123-125

Stahlmueller, Carroll, The Theology of Creation in Second Isaias, în „The Catholic Biblical Quarterly”, vol. XXI, July 1959, nr. 3, pp. 429-467

Troublet, J., Le motif de la création dans les Psaumes, în „Foi et Vie”, cahier biblique 27, vol. LXXXVII, an 1988, nr. 5, pp. 23-48

Bibliografie digitală:

Izvoare:

Scripturistice:

American Standard Version 1901, Christian Classics Ethereal Library, World Wide Study Bible, CCEL CD-ROM 2000

Biblia Hebraica Stuttgartensia, (Hebrew Bible, Masoretic Text or Hebrew Old Testament), edited by K. Elliger and W. Rudolf of the Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, Fourth Corrected Edition, Copyrigh © 1966, 1977, 1983, 1990, by the Deutsche Bibelgesellschaft (German Bible Society), Stuttgart, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Biblia sau Sf. Scriptură, EIBMBOR, 1991, www.crestinism-ortodox.ro

Brenton, Sir Lancelot C.L., The English Translation of the Septuagint Version of the Old Testament, published by Samuel Bagster and Sons, London, 1844, 1851, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

The English Revised 1833 Webster Update 1995 (RWB) with Pierce's Englishman's-Strong's Numbering System, ASCII version Copyright © 1988-1997 by the Online Bible Foundation and Woodside Fellowship of Ontario, Canada. Licensed from the Institute for Creation Research, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

HOLY BIBLE, New Living Translation, copyright © 1996 by Tyndale Charitable Trust, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

The Holy Bible, Revised Standard Version 1952, the authorised revision of the American Standard Version of 1901, Copyright © 1946, 1952, 1973 by the Division of Christian Education of theational Council of Churches of Christ in the United States of America, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

King James Authorised Version, 1769 Blayney Edition of the 1611 King James Version of the English Bible – with Larry Pierce’s Englishman’s – Strong’s Numbering System, în BiblWorks 4.0.026e CD, 1998

The New Jerusalem Bible, with Deutero-Canon, Copyright © 1985, Doubleday, în BobleWorks 4.0.026e CD, 1998

The New Revised Standard Version of the Bible, Copyrighted 1989 by the Division of Christian Education of the National Council of the Churches of Christ in the United States of America, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Septuaginta (Old Greek Jewish Scriptures)edited by Alfred Rahlfs, Copyright © 1935 by the Württembergische Bibelanstalt / Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Young, J.N., The English Young’s literal Translation of the Holy Bible, 1862, 1887, 1898, ASCII version copyright © 1988-1997 by the “Online Bible Foundation and Woodside Fellowship of Ontario”, Canada, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Patristice:

Aurelius Augustin, Fer., On the Psalms, edited by Philip Schaff, D.D., L.L.D., Professor in the Union Theological Seminary, New York, in connection with a number of patristic scholars of Europe and America, T&T Clark, Edinburgh, Wm.B. Eedermans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, in Christian Classics Ethereal Library, Nicene and Post-Nicene Fathers, St. Augustine Volumes, vol. VIII, CCEL CD-ROM 2000

Hilary of Poitiers, Homilies on the Psalms, translated into English with prolegomena and explanatory notes, under the editorial supervision of Philip Schaff, D.D., and Henry Wace, D.D., Pro Pri in T&T Clark, Edinburgh, Wm.B. Eedermans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, in Christian Classics Ethereal Library, Nicene and Post-Nicene Fathers, Series II, vol. IX, CCEL CD-ROM 2000

Hyppolitus, Part I-Exegetical. Fragments from Commentaries on various books of the Scripture, translation by Rev. Alexander Roberts, D.D., and James Donaldson, L.L.D., Editors, American Reprint of the Edinburgh Edition, revised and Chronologically arranged, with brief prefaces and explanatory notes by A.Cleveland Coxe, D.D., T&T Clark, Edinburgh, Wm.B. Eedermans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, in Christian Classics Ethereal Library, Ante-Nicene Fathers, vol. V, CCEL CD-ROM 2000

Methodius, Oration on the Psalms, translation by Rev. Alexander Roberts, D.D., and James Donaldson, L.L.D., Editors, American Reprint of the Edinburgh Edition, revised and Chronologically arranged, with brief prefaces and explanatory notes by A.Cleveland Coxe, D.D., T&T Clark, Edinburgh, Wm.B. Eedermans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, in Christian Classics Ethereal Library, Ante-Nicene Fathers, vol. VI, CCEL CD-ROM 2000

Lexicoane / Dicționare:

The Abriged Liddel-Scott Greek-Enlish Lexicon, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Brown, D.D., D.Litt. Francis; Driver, D.D., D.Litt. S.R.; Briggs, D.D., D.Litt. Charles A., Hebrew-Aramaic and English Lexicon of the Old Testament (Abriged BDB-Gesenius Lexicon), finished in 1906 and based upon Wilhelm Gesenius Manuale hebraicum et Chaldaicum, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Friberg, Timothy and Barbara, Analytical Lexicon to the Greek New Testament (ANLEX) Copyright © 1994, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Harris, R. Laird; Archer, Gleason L. Jr.; Waltke, Bruce K.; The Theological Wordbook of the Old Testament, originally published by Moody Press of Chicago, Illinois, copyright © 1980, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Little English-Romanian Dictionary, www.easysoft.go.ro

Louw, J.P., Nida, E. A., Louw-Nida Greek-English Lexicon of the New Testament Based on Semantic Domains, 2nd Edition, Copyright © 1988 by the United Bible Societies, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Newman, Barclay M. Jr., A Concise Greek-English Dictionary of the New Testament, Copyright © 1971 by the United Bible Societies (UBS) and 1993 by Deutsche Bibelgesellschaft (German Bible Society), Stuttgart, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

Webster’s New World College Dictionary on PowerCD

Whitaker, Dr. Richard, Whitaker’s Revised BDB Lexicon of the Old Testament copyright © 1995, în BibleWorks 4.0.026e CD, 1998

=== 03 Cuvant inainte si introducere ===

Cuvânt înainte

Creația, cea materială în mod deosebit, se bucură în chip special de atenția și preocupările teologiei creștine din zilele noastre, mai ales în contextul crizei ecologice și implicit cererii de analiză și răspuns din partea Bisericii lui Hristos.

Subiectul, tratat teologic și filozofic, umple paginile multor volume, însă o abordare holistă, pe cât se poate exhaustivă, eminamente biblică și patristică, își face simțită nevoia pentru a pătrunde mai adânc, dincolo de creaționism, evoluționism, materialism, nihilism și ecologism, pentru a oferi omului semnificația creației materiale, fie că ne referim la ceea ce alcătuiește mediul ambiant, fie că privim trupul propriu fiecăruia.

Un astfel de răspuns, dat pe baza autorității Revelației, a Părinților ce au înțeles-o și aplicat-o în trăirea lor, adăugându-se elemente alese și selectate din cugetarea teologică mai nouă, asigură creștinului adevărul despre tot ceea ce ține de material, trupesc, tangibil în viața sa, despre relația materialului cu spiritualul, duhovnicescul, și mai important, folosul acestui adevăr în drumul spre desăvârșire, spre îndumnezeire.

Lucrarea de față pune un început edificiului complex ce va necesita pentru finalizare efort susținut pe durata mai multor ani, autorul nădăjduind în alăturarea pe parcurs a mai multor colegi, astfel încât Trupul lui Hristos să se bucure de avantajele unei lucrări executate în comuniune.

Introducere

Cartea Psalmilor este definită ca un „lucru îngeresc, moștenire cerească”, „o vistierie obștească de învățături bune, dând fiecăruia, după sârguința lui, ce i se potrivește (…)„în Psaltire este cu putință să găsești învățătura desăvârșită (…) descoperirile tainelor”. Am ales aceste citate pentru debutul lucrării deoarece întemeierea edificiului amintit pe Cartea Psalmilor, și nu cea a Facerii ar fi putut ridica anumite semne de întrebare; de altfel, Geneza a contribuit generos în clarificarea și precizarea unor aspecte, iar studiul următor sperăm a-l fundamenta pe întâia carte canonică din Sfânta Scriptură.

După această precizare, se cuvine a menționa pe scurt câteva caracteristici ale Cărții Psalmilor care influențează exegeza textului inspirat: în primul rând, psalmii sunt poezie, o poezie diferită de cea studiată de fiecare în școală, veche de peste 2500 de ani, liberă de condiționările rimei, formei, aparențelor în general, punând accentul pe forța interioară a cuvântului, pe subtile delimitări de sens și antiteze ce cutremură sensibilitatea duhovnicească; se vorbește de paralelismul textelor, antitetic, sintetic ori sinonimic; paralelismul antitetic pune mai puține probleme de interpretare, însă are o forță de mișcare a inimii; cel sintetic îmbogățește ideea primului verset, consolidând-o și dându-i putere, iar cel sinonimic, preferatul meu, pune la încercare mușchiul rațiunii prin rafinamentul alegerii cuvintelor în versetele componente, împodobind în chip mai mult sau mai puțin străveziu, în funcție de interpret, cu „cu cele nearătate și cele ascunse” înțelesul evident al versetelor; mergând ceva mai departe, psalmii au fiecare câte un titlu, destul de diferit de felul în care se formulează el astăzi, la care cugetând Părinții Bisericii ne-au transmis bună învățătură, după cum voi menționa în tratare; mai mult ca oricând însă, psalmii conțin un tezaur simbolic la care luând aminte exegetul, se deschid porțile înțelegerii multor texte esențiale din Vechiul, dat cu sporit folos din Noul Testament.

Ca orice subiect teologic, creația materială va fi abordată pornind de la Dumnezeu, în mod teocentric, iar partea a doua, în care pornim de la creația materială, va fi consacrată sensurilor ei simbolice, finalul aducând concluziile generale și folosul duhovnicesc al sintetizării acestui subiect.

Pentru început, se va arăta relația Dumnezeului necreat cu opera, creația Sa, după care vom prezenta un studiu etimologic al verbelor și substantivelor legate strict de acțiunile divine cu referire la tema noastră; în aceste condiții, putem trece la analiza elementelor create, într-o ordine preluată din primul capitol al Cărții Facerea, ca spre finalul primei părți să relevăm participarea Cuvântului și Duhului Domnului în actul creator și proniator și să încheiem cu o privire generală, apreciativă asupra creației.

Partea a doua este consacrată, după cum spuneam, sensurilor simbolice; introductiv, vom justifica existența simbolului pe suport strict biblic, în continuare analizând simbolurile ce învăluie și dezvăluie ceva din Dumnezeu sau din realitățile duhovnicești ale vieții.

Finalul aduce concluziile generale și justificarea practică a întregului efort teologic depus.

Trimiterile biblice sunt după ultima ediție, jubiliară, a Sfintei Scripturi apărută cu binecuvântarea Sfântului Sinod; salutăm acest pas înainte în studiul biblic, pas ce urmează, corectează și îmbogățește edițiile anterioare; urmându-și credința că va apărea cândva o ediție bazată pe textul ebraic și confruntată ziditor cu al Septuagintei, autorul a pus accent pe limba psalmistului, s-a oprit cu respect asupra operei Celor Șaptezeci (și doi), cititorul fiind invitat să verifice, după dorință, cuvintele, versetele și fragmentele regândite și revizuite după priceperea sa.

Nădăjduim că cele ce urmează răscumpără timpul necesar lecturării.

=== 04 cap 3 cu 1 ===

Dumnezeu Creatorul și Proniatorul

Relația lui Dumnezeu necreat cu opera Sa

Înainte de a trece la tratarea propriu-zisă a elementelor creației materiale, am socotit necesar a face delimitările și precizările de rigoare în ceea ce privește relația unui Dumnezeu Creator și Proniator, dar necreat, cu opera Sa, fie și numai pentru a observa de unde au pornit toate și unde se așteaptă, în final, eshatologic, să ajungă.

Dumnezeu și timpul

Una din coordonatele vieții este timpul, iar Dumnezeu, implicându-se în existența sensibilă, dezvoltă un raport cu el, fără însă a suferi acțiunea sa; chiar și veșnicia, eonul, este depășită, după cum vom vedea în continuare.

Dumnezeu, timpul și eternitatea

Cartea Psalmilor conține argumente despre depășirea timpului de către Dumnezeu; astfel, El este din timpuri nemăsurate, neștiute și dinaintea apariției munților, pământului și lumii; în plus, Dumnezeu există de la Creație la Judecată, însă rămâne același neschimbat și sfârșitul timpului nu are efect asupra Sa.

Veșnicia, pe de altă parte, este o dimensiune cel mult pregustată de Sfinții și Dumnezeieștii Părinți ai Bisericii, inaccesibilă marii mase a credincioșilor; unii s-ar putea gândi că aceasta este dimensiunea divină, dar psalmii spun altceva, și anume că Dumnezeu depășește veșnicia, fiind „din veac și până-n veac”, adică etern; despre sensul veșniciei și raportul lui Dumnezeu cu ea, vom dezvolta în subcapitolele următoare.

Mesia, timpul și veșnicia

Mesia este născut din pântecele, ființa Tatălui, din zorii unui astăzi continuu, adică din veci; venirea Sa între oameni inaugurează o zi, epocă de veselie, de biruință a dreptului cât va exista luna, cu alte cuvinte lumea creată; Lui se dă pe veci tronul, toiagul, sabia și arcul, semne ale demnității regale și binecuvântarea Sa e poruncită pentru veșnicie, astfel încât numele să-I fie veșnic.

Durabilitatea lucrării divine

Lucrul mâinilor Domnului are durabilitate în veac; pământul a fost întemeiat pentru vecie, construcție ce stă, rezistă, în veac și în veacul veacului, datorită faptului că El a calibrat ca atare stâlpii lui și i-a întărit, fixat temeliile; în plus, psalmistul mărturisește că apele ce acopereau pământul au fost așezate fiecare în albiile lor și nu se vor întoarce.

Lucrările divine, odată săvârșite, durează cât lumea, sau posedă extensiune veșnică; astfel, Dumnezeu ține legământul Său totdeauna, legământ poruncit pentru o mie de generații, începând de la Avraam, Cetatea Domnului așezată pe muntele Său cel sfânt este un loc ales pentru a se aduce laudă lui Dumnezeu în veșnicie, Sionul constituie odihna Domnului din veac în veac, așezarea locașului sfânt printre iudei, pe înălțimea Sionului, fiind veșnică, apoi stăpânirea și seminția lui David vor continua în mila Domnului din generație în generație, în veac, atât timp cât vor dura cerurile, soarele și luna, dacă rodul coapsei lui David va continua și linia sa duhovnicească.

Dumnezeu și spațiul

Cerurile sunt locuința Domnului, un cer sfânt, dimensiunea prezenței Sale ființiale, pe care l-a oprit Sieși, dând pământul fiilor oamenilor; în aceste ceruri El a hotărât fericire veșnică pentru poporul Său care-L va lăuda, adunarea sfinților, fiii Săi.

Făcător al cerului și pământului, mării și plinătății ei, Dumnezeu acoperă în puternicia Sa cerul cu nori, pregătește iarbă pământului, face să răsară iarba pe munți și este cel mai nimerit să ajute pe credincios sau să-l mustre pedagogic cu toiagul și varga Sa, acțiunea de apropiere de materie, cer și pământ, sau oameni, constituindu-se într-o „plecare a cerurilor”; ființial sau prin energiile Sale, Dumnezeu se găsește în ceruri, respectiv Iad, pământ ori nedescoperite țărmuri de mare.

Locuirea în mijlocul poporului ales

Poporul ales se bucură de atenție specială, credinciosul resimțind dureros depărtarea lui Dumnezeu și având nevoie de apropierea lui binefăcătoare și mântuitoare, pe care El i-o acordă, fiindu-i acoperământ și cetate, spațiu sau dimensiune a protecției Sale.

Acest tip particular de plecare a cerurilor este acordat poporului în general și fiecărui credincios în parte, în spațiul geografic al Canaanului, din locul consacrat al templului. Astfel, pământul Israelului este stăpânirea Domnului, Care-i asigură pacea la hotare, iar Iudeea, mai exact Ierusalimul cu muntele Sion, aleasă pentru construirea templului, orașul fiind iubit de Dumnezeu, iar locuitorii binecuvântați, însăși prezența Domnului în locașul sfânt, în mijlocul Ierusalimului în fiecare dimineață, prezentând garanția siguranței perpetue a credincioșilor. Iată că în cercuri concentrice, ca un urcuș al sfințeniei, ni se prezintă întreaga țară, apoi Ierusalimul, colina Sionului și templul; Sionul este locuința numelui Dumnezeului Celui Viu, sălașul și locuința Domnului, odihna și lauda Sa din veac în veac, loc de ardere mereu a făcliei lui Hristos; din Sion, Dumnezeu desfășoară o relație specială cu Iacov și Israel, se arată în slavă strălucitoare și-Și binecuvântează credincioșii; focarul Sionului, templul, este locuința numelui divin, casa Domnului spațiu de manifestare a prezenței lui Dumnezeu, a proniei și de preluare a rugăciunilor; încununând cele amintite, muntele sfânt, Sionul, cortul, templul, altarul și curțile sale sunt icoana celor cerești, veșnice, gătite drepților.

Însușirile lui Dumnezeu, spațiul și timpul

Sfatul

Nu se spun multe despre acest aspect în Cartea Psalmilor, însă am început cu el deoarece constituie un element intim, legat mai mult de Persoanele divine decât de creatură; ceea ce aflăm este că sfatul Domnului are consistență veșnică, ca și cele ce se petrec în inima, intimitatea Lui și există din neam în neam.

Slava

Slava lui Dumnezeu își are sursa în ’naltul norilor, depășind cerurile, sau mai precis puterea umană de pătrundere și dimensiunea spațială, adică cerul și pământul, peste care El o înalță; această depășire implică și manifestarea veșnică a slavei în tot pământul, fapt atribuit și lui Mesia, în plus, natura materială și dihotomică este chemată să laude numele Domnului, nume cu o slavă mai presus de ceruri și pământ.

Mila, sau bunătatea iubitoare

Ceea ce se afirmă des și cu tărie în Cartea Psalmilor este veșnicia milei divine, calitatea ei de a umple existența umană pe parcursul istoriei, aionului ei; în timp ce mânia, certarea pedagogică a Domnului sunt de scurtă durată, bunătatea veșnică le ia locul; nu este de mirare în atare condiții că acest atribut este strâns legat de numele Său, căruia se adresează rugăciuni pe temeiul acestei mile cauzatoare de bucurie, cântare și slavă Domnului.

Puterea

Dumnezeu și-a fixat tronul în cer, de aceea puterea și slava Lui sunt din înalt, simbolizat de nori; atotputernicia divină se întinde asupra cerului, pământului și adâncurilor, subliniindu-se că Domnul Preaînalt este regele pământului și Stăpânitorul locuitorilor lui, în consecință numele Domnului Atotțiitorul vădindu-se minunat în tot pământul, slăvit de la răsărituri la apusurile sale, temut de neamuri și regii lui; această putere este citită de neamurile de pretutindeni în natură, observându-se că Dumnezeu acoperă cerul cu nori, pregătește iarbă pământului, face să răsară iarba pe munți, ba mai mult, psalmistul mărturisește că în cer, Dumnezeu se află, în Iad, dacă cineva și-ar face culcușul, dă peste același Dumnezeu, zburând la marginile nedescoperite ale mării, mâna Domnului îl îndrumă și dreapta Sa îl ține, îl apucă, astfel că în cer, în Iad sau în cel mai ascuns colț al pământului, dreptul, păcătosul, orice om, nu scapă de prezența și influența divină.

Făcând trecerea spre raportul puterii lui Dumnezeu cu timpul, menționăm credința că prezența Domnului – al Cărui tron este de la începuturile lumii și din timpuri imemoriale – în locașul sfânt, în mijlocul Ierusalimului în fiecare dimineață, asigură siguranța perpetuă a credincioșilor, care pomenesc numele veșnic al Domnului Atotputernic din generație în generație, dându-i slavă de acum și până-n veac, atotputernicie care îi este dată veșnic lui Mesia în chipul tronului, toiagului, sabiei și arcului.

Credincioșia, Adevărul și Dreptatea

Credincioșia, fidelitatea Domnului față de numele și cuvântul Său este revelată prin faptul că respectivul cuvânt este ferm, stabil în cerul Său pe veci, ca și legământul Lui, de care își amintește în veac; acest adevăr se reflectă în credința evreului, care „așteaptă numele Domnului” cu încredere, tot timpul, de acum și până-n veac, datorită intervenției Sale de-a lungul istoriei în scopul respectării legământului cu Avraam.

Adevărul Domnului este veșnic, „până la nori”, adică înalt prin învățăturile sale, și umple spațiul, asemenea slavei; mărturiile Sale au valabilitate veșnică și sunt expresie a dreptății divine, iar mila și adevărul Lui duc la bucuria de întreaga zi în numele lui Dumnezeu.

Dreptatea Lui este veșnică și o coordonată constantă a lucrărilor Sale; Domnul este Judecătorul pământului, iar Judecățile produse de dreptatea Lui sunt veșnice.

Sfințenia sau alteritatea absolută

Nu putem concluziona fără a ne opri asupra acestui aspect crucial; Dumnezeu posedă un nume sfânt sau este numit „Sfântul” un atribut ce se manifestă în lucrările Sale și este slăvit de credincioși, care sunt chemați la sfințenie pentru a intra în comuniune cu El; ca urmare, locașul Său ceresc poartă această calitate, ca și locurile și lucrurile consacrate de pe pământ, cu consecințele binefăcătoare arătate mai sus.

Concluzii

Prefațată în subcapitolul de mai sus, concluzia este că Dumnezeu, transcendent în ființă, își manifestă existența și prezența în opera Sa prin lucrări; conlucrarea cu El aduce bucurie, iar oamenii sunt beneficiarii comuniunii, pregustată în lume și deplină în „cerul cel sfânt”; Israelul constituie un capitol aparte, de etalon al unei stări de fapt după rânduială divină, dar și acesta parțial și în așteptarea deplinătății.

=== 05 cap 3 cu 2 ===

Studiu etimologic

A crea (ar'B')

Acest verb este întâlnit în primele 6 capitole ale cărții Facerea și în alte locuri pentru a desemna acțiunea specific dumnezeiască de a face un lucru sau lucrare cu notă de noutate, nemaiîntâlnit, invenție.

Creația stelelor, înotătoarelor cele mari, sufletului animal, cerului și pământului de la Nord la Sud, realizată prin cuvânt, a omului, bărbat și femeie, după chipul divin, cu un scop precis, a regelui Cirus ca personalitate, dar nu numai atât, ci a unor evenimente, însuși Israelului ca popor, și Bisericii ca „popor ce va fi creat” este desemnată de acest verb din familia semantică a lui „a face”; pentru a demonstra sensul de concepție, izvodire, plăsmuire nouă, adăugăm și versetele de la Exod 34, 10, Num. 16, 30, Is. 48, 7, Is. 4, 5 și Ps. 50, 10.

A face (hf'['), lucru (hf,[]m;), faptă (hl'yli[])

Verbul este cel mai uzitat cu acest înțeles și desemnează o acțiune în urma căreia rezultă ceva palpabil, cuantificabil, ce poate fi povestit, rezultat relevat prin cele două substantive.

Când subiectul este Dumnezeu, fie că face judecată, milă, semne și minuni, sau este autorul elementelor creației, produsul acțiunii este menționat, vizibil sau ușor de intuit, efectul lucrului mâinilor Sale; la fel se întâmplă când subiectul este omul, fie că face bine, dreptate, rău, vicleșug, o arcă, un oraș sau un jertfelnic, și el cu lucrul mâinilor sale, ori când este pomul roditor sau elementele naturii; dacă produsul acțiunii nu este un lucru, atunci el constituie o faptă, indiferent de tipul subiectului.

A lucra (l[;P'), lucrare (l[;Po, hk'al'm.)

Spre deosebire de asah, folosirea acestui verb presupune accentul pe acțiune, proces în sine, și nu pe rezultat, de unde și posibilitatea de a se traduce cu a acționa, întreprinde sau pregăti; substantivul po’al poartă sensul de lucrare, acțiune, și se înrudește semantic cu meelaaka, ce înseamnă lucrare, treabă, sau ocupație specifică unei categorii de persoane.

Pa’al și po’al pot fi luate împreună; lucrările Domnului, trecute sau prezente, sunt o preocupare majoră a credincioșilor, ei având de învățat din observarea lor, ca și din cele aparținând păcătoșilor, de cele mai multe ori o lucrare a fărădelegii; lucrările credincioșilor, conforme cu poruncile și dreptatea, își așteaptă răsplata.

A întemeia (ds;y")

Acest verb poartă sensul propriu, dar și figurat, de a întemeia, pune fundația; principala operă este pământul și lumea, vorbindu-se apoi printre altele de blestemul întemeierii Ierihonului și fundațiile Samariei, sensul metaforic referindu-se la întemeierea imemorială a mărturiilor Domnului și a laudei în solul propice al gurii pruncilor.

A plămădi (rc;y")

Sensurile întâlnite sunt de a plămădi, modela, fasona, forma, aranja, și se referă la plămădirea omului și cunoașterea acestei plămădeli de Domnul, la făurirea zilelor omului înainte de a fi trăită vreuna, la modelarea inimii omenești și formării duhului înăuntrul său ca și a lucrăturii ochiului, în plus poporul evreu este lucrul și plămada lui Dumnezeu; vara și iarna, marea, pământul, uscatul, sunt rodul modelării divine, ca și lacul de alimentare al Ierusalimului și Leviatanul ca toate animalele de altfel.

Plămada ( rc,yE ) mâinilor omului, însă, este prea adesea un idol, iar a minții, răutate, justificată uneori pe Lege.

A întări (!WK)

Aceste verb poartă sensul de a întări, fixa, stabili, așeza, pregăti, corect, sigur, ceva anterior creat, făcut, lucrat, întemeiat, și capătă o tentă intensivă, de completare, finalizare, prin deasa folosire la Piel.

Din locul Său pregătit, tronul întărit pe dreptate și judecată, Dumnezeu întărește omul, în mod particular pe cel drept în inima, duhul său, în lucrul mâinilor și drumurile lui, și în general seminția Sa pe pământ și înaintea feței Sale; tot El a întărit spațiul ceresc, luna și stelele, pământul și lumea, Sionul, acum și-n vecie; se mai poate vorbi de pregătirea scaunului de judecată, arcului și corzilor pentru păcătoși, pământului Canaanului pentru poporul ales și în general orice hotărăște, stabilește a îndeplini.

Coborând în sfera umanului, constatăm că stăpâniile se întăresc pe aplicarea drastică a dreptății, lipsa de pregătire, întărire morală cheamă pedeapsa lui Dumnezeu, că gura și inima oamenilor nu au stabilitate în legământul sinaitic, drept pentru care nu se pot întări (decât vremelnic) pe pământ, nici în ochii Domnului; păcătoșii pregătesc săgeți în tolbă, iar cei care nu au nimic pregătit de sărbătoarea corturilor primesc porții de la frații lor; edificiile sunt pasibile de întărire, fie că este vorba de regalitate, un oraș, cetate sau templu și în fine, verbul se mai folosește pentru a se arăta că un lucru, fapt sau loc este sigur, stabilit.

A zidi (hn"B')

Zidirea sau construirea denumită de acest verb are sens propriu și figurat; Dumnezeu este adevăratul ziditor al cetăților Iudei, Ierusalimului și Sionului, al oricărui edificiu uman, ca urmare strădania celor pedepsiți sau blestemați de El este zadarnică, iar cel care construiește ce Domnul a dărâmat, plătește preț de sânge. Metaforic, Dumnezeu este Ziditorul, Lucrătorul etern al milei Sale, cinstea Sarrei și a Rahelei se zidește prin naștere de prunci și casa fiecărei întreprinderi omenești se construiește prin înțelepciune și se întărește cu pricepere.

A sădi ([j;n")

Dumnezeu a sădit Paradisul, cedrii Libanului, arborii de aloe, urechea omului; răsadul Său des amintit este vița de vie nobilă a poporului Israel, în timp ce fiii străinilor sunt ca niște plante ce cresc mari în tinerețe, pentru a fi smerite apoi; credinciosul sădește și el pomi, primește vii și măslini pe care nu i-a pus el la intrarea în Canaan, dar, dacă intră sub pedeapsa Domnului, construiește și sădește degeaba, nefiind lăsat să se bucure de rodul muncii.

Concluzii

Aceste verbe și substantive, analizate exhaustiv de-a lungul Psaltirii și în locurile semnificative din restul Vechiului Testament, conturează sfera semantică a fiecăruia, creionând în principal portretul lui Dumnezeu în lucrările Sale de creație, concepție, întemeiere, modelare, întărire, facere în general, delimitând nuanțe ce ni-L relevă în final ca pe un inegalabil Inventator, Planificator, Lucrător, Desăvârșitor și Artist în opera Lui.

=== 18 finalul ===

Importanța și folosul duhovnicesc al Teologiei creației materiale

Evitând o teologie duhovnicească inaccesibilă pe deplin în acest stadiu, lucrarea de față a pornit cu intenția de a oferi un studiu concis și pe cât se poate, limpede, cu privire la tot ce este material în existența umană, pentru început extras doar din Cartea Psalmilor.

Viziunea biblică despre Dumnezeu și lume depășește panteismul, panenteismul, separația deistă, oferind un orizont al apofaticului, nepătrunsului divin, al distincției între El și lucrările Sale ca punct de plecare al pătrunderii treptate a creației de viața divină; inițiativa este dumnezeiască și răspunsul produce schimbări esențiale în viața făpturii.

Dumnezeu este din veac și până-n veac și nu suferă acțiunea timpului; Mesia are și El existență din veci și primește stăpânire asupra tuturor celor circumscrise temporal; intervențiile divine în timp sunt durabile și poartă amprenta Sa, fiind veșnice.

Cerul cel sfânt este dimensiunea prezenței ființiale a Domnului de unde se pleacă spre pământ pentru a-l umple de lucrările Sale ce-l depășesc totuși, fie că ne referim la slavă, putere, bunătatea-I iubitoare, credincioșia, adevărul sau dreptatea; prezența I se face simțită mai accentuat în locurile consacrate și în viața des pomeniților drepți și chasizi, ca și a fiilor Săi, sfinții, cu care va împărți acest cer.

Studiul etimologic relevă și delimitează nuanțe ale mai multor lucrări dumnezeiești, conturează sfera semantică a fiecăreia, creionând portretul lui Dumnezeu în creație, concepție, întemeiere, modelare, întărire, facere în general, prezentându-L în final ca pe un inegalabil Inventator, Planificator, Lucrător, Desăvârșitor și Artist în opera Lui.

Creația este impregnată de raționalitate, minunată și armonioasă, înzestrată cu sensibilitate la divin; Dumnezeu e propietarul ei și o trece lui Mesia; Omul primește iconomia pământului, dar însușindu-și-l și profanându-l pierde totul și pe sine, drepții, blânzii preluându-l în final. Țara Sfântă este dăruită Israelului, noul popor al Domnului ce beneficiază de prezența Sa; o bună iconomie face ca acest popor să se integreze pe noua linie spirituală promovată de Mesia și să beneficieze de moștenire veșnică.

Omul a fost creat dumnezeu și fiu al Celui Preaînalt, chemat la asemănare, sfințenie, contemplarea feței divine; Păcatul este nefiresc, irațional, aduce dependență, produce slăbiciune și întunecare a minții, situație în care este nevoie de întărire fie prin ispite, fie prin grija dumnezeiască, respectiv poruncile Sale. Identitatea omului este cea de fiu al Domnului, doar păcătosul se pierde veșnic legându-și numele de cele create, limitate, ajungând deșert, valoare neglijabilă în balanța divină.

Trupul este părtaș la viața duhovnicească, la bucurii, necaz și bolile păcatului, resimțindu-se și/sau oglindindu-le, dar și un instrument al sufletului, proiectând cuvinte, mesaje, atitudini, stări, fidel sau înșelător.

Lumea este adesea un teatru de război în care victimele persecutate sunt credincioșii, urmăriți ca o pradă de păcătoși, nici ei uniți, ci dezbinați și istoviți de lupte intestine.

Timpul este o dimensiune a vieții omenești în funcție de care credinciosul, văzându-se mic și trecător, caută înțelepciunea și îl umple cu efort duhovnicesc susținut, iar păcătosul, irosindu-l, se vede lipsit și de acest puțin și mai grav, de viața veșnică; imaturitatea poate duce la păcat, însă pocăința remediază „păcatele tinereților”. Ascultându-și setea ontologică după Dumnezeu, folosindu-se de simbol pentru a surprinde și aduna fațete disparate ale Revelației, decodificând sensuri sădite de El în lume, apoi prin ferirea de păcat, biruința în ispite, dreptate și indispensabila viere de la El, credinciosul progresează, găsește lărgime, intră într-un ritm, dimensiune și constanță veșnică, a vieții adevărate. Păcatul conduce la pregustarea morții veșnice în tăcere, lipsă de comuniune, uitarea divină; de la păcatul protopărinților, nimeni nu mai trăiește veșnic, totuși veșnicia constituie partea omului, care intră în această dimensiune exersând nădejdea, dreptatea, comuniunea, mila, aducând prinos de recunoștință, binecuvântare, laudă și slavă.

Viața în mijlocul celor răi duce la îmbătrânire sufletească, de aceea comuniunea cu ei este evitată, căutată în schimb cea a credincioșilor, în care se exersează dreptatea, se mărturisește, binecuvântează și slăvește; ea este plăcută în ochii Domnului, cea mai înaltă fiind a sfinților întreolaltă și cu El în „cerul cel sfânt”.

Bunurile materiale sunt împărțite inechitabil pe pământ, unde păcătoșii prosperă, dar ei pierd astfel bunătățile veritabile; credincioșii caută să ignore această situație, mulțumindu-se cu o măsură suficientă, muncită, inima lor sensibilizându-se la bunuri superioare, de factură duhovnicească, primite de la Domnul, Care le va da pe cele veșnice la Judecată, bunul suprem rămânând El Însuși.

Jertfele credinciosului sunt primite, dar împlinirea poruncilor, mila șip cântările de laudă sunt preferate de Dumnezeu.

Este dificil și riscant să distingem pe Fiul și Mângâietorul ca Persoane Treimice din versetele ce vorbesc despre mâinile Domnului, dreapta Sa, mâna Lui și brațul Său, indiferent de natura lucrării îndeplinite, suficient că este pregătită mintea credinciosului pentru o împreună lucrare dumnezeiască; Cuvântul și Duhul cel Sfânt, pe de altă parte, primul mai cu seamă, al doilea discret și intim ca întotdeauna, ne apar în lumina Noului Testament ca Persoane prin care intenția Tatălui cristalizată în sfatul intradivin este împlinită; cele două Persoane lucrează împreună, luminând și călăuzind, mântuind și judecând.

Legătura cu numele lui Dumnezeu este un adevărat drapel al credinciosului; din cauza sensurilor înglobate, numele divin este plăcut, iubit și slăvit; la fel, în acest nume își pune nădejdea, pe acesta îl cheamă în rugăciune. Păcătosul îl ignoră total, preocupat de propriul nume și caută zadarnic să-l distrugă, nimicindu-se de fapt pe sine ca cel creat după chipul divin.

Fața lui Dumnezeu, îmbrăcată în și izvorând lumină, aducând înțelepciune, este căutată stăruitor, continuu, ascunderea ei fiind resimțită negativ. Lumina Sa e Hristos, izvor de lumină pentru oameni la rându-I. Judecata finală aduce împlinirea năzuinței de-o viață a dreptului, sălășluirea în lumina feței Lui. Păcătosul nu o vede niciodată și trage de aici concluzia că nu există, dar înainte de îndepărtarea eshatologică o privește pentru o singură dată.

Dumnezeu este Păstorul turmei pășunii Sale, tăria sigură, de neclintit a mântuirii credinciosului, cetatea, scutul și acoperământul său; Mesia, piatră nebăgată în seamă, ajunge în capul unghiului.

Lipirea, apropierea și depărtarea de Dumnezeu desemnează distanța afectivă și de lucrare față de Dumnezeu; depărtarea este insuportabilă, dar apropierea, mai ales lipirea de cei ce-L cheamă în adevăr anunță sentința noutestamentară.

Cărările Domnului rămân nepătrunse; credinciosul observă doar că El pășește în mod firesc pe drumul dreptății, bunătății iubitoare și al sfințeniei; neputința de a le pătrunde sunt sugerate de imaginile negurii și întunericului. Calea omului învață de găsirea lui Dumnezeu prin împlinirea poruncilor și comuniune, dezvoltând învățătura duhovnicească legată de pașii pe ea, siguranța lor, dar și alunecare, primejdiile și ispitele ce pândesc.

Domnul este izvor de viață adevărată după care omul însetează și Mesia va face un izvor abundent pentru cei doritori de bunătățile veșnice. Israelul este asemănat cu o vie de a cărei răsădire, dezvoltare, rodire și pază poartă de grijă Dumnezeu.

Hrana și paharul se regăsesc ca simboluri din Cartea Psalmilor, asemenea și leul cu colții săi, pânda, interpretat ca Diavolul prin prisma Noului Testament.

Ochii, urechile, au sens propriu, dar alteori vorbesc despre percepția duhovnicească. În cadrul teologiei inimii, se vorbește despre ispitirea, curățirea, întărirea, înnoirea, întoarcerea inimii, de efortul ce o angajează total și rodește în înțelepciune și teologhisire, de dreptate, curăția și zdrobirea inimii, dar și învârtoșare, pervertire, duplicitate, nebunia ateismului.

Fără a căuta în mod special, Cartea psalmilor a oferit suport pentru învățături ca cea despre apofatismul și incognoscibilitatea divină, raportul între ființa și lucrările dumnezeiești, raționalitatea creației, sensibilitatea și năzuințele ei; propietarul creației este Cel ce a făcut-o, Tatăl, apoi Fiul, omul afirmându-se printr-o bună administrare care-l îndreptățește la cea transfigurată; bunurile materiale sunt relative ca valoare, inferioare celor duhovnicești, bunul suprem fiind Dumnezeu Însuși; identitatea omului se leagă de matricea creației sale, în caz contrar se desființează; lumea este loc al comuniunii cu roadele ei ce pregustă pe cea a sfinților cu Dumnezeu, al relației cu numele divin în rugăciune, al apropierii și lipirii de El; se dezvoltă o teologie și spiritualitate a trupului și participării lui la viața spirituală cu diferite funcțiuni și variate ipostaze, a inimii, simțurilor duhului, a vieții veșnice, pregustării realităților eshatologice, contemplării feței divine și luminii Sale, căii vieții spre adevărata existență și se anunță teme ca cea a Păstorului cel bun, viței, stâncii, apei vii, hranei și paharului Domnului; nu lipsesc versetele despre calea întunericului, insinuarea bolii păcatului în om, efectele ei ființiale, ca și depărtarea de Dumnezeu sau pregustarea existenței uitate de El.

Rezultatul depășește așteptările prin confirmarea biblicității teologiei ortodoxe în câmpul de cercetare al acestei cărți, să nu uităm a Vechiului Testament; se demonstrează astfel fundamentul scripturistic al teologhisirii patristice și posibilitățile ce se așteaptă încă explorate pentru afirmarea ortodoxiei catolice ca gândire și viață autentică izvorând din Revelația scrisă.