Tendințele Societății Informaționale în România Aspectele Psihosociale ale Rețelelor Sociale Online

=== fd08a53dcbfd0fe14ae2a715516c12f6a875d825_555926_1 ===

UΝΙVЕRЅΙТAТЕA …….

FAСULТAТЕA DЕ …….

ЅРЕСΙALΙΖARЕA: ocοc……….

REFERAT

Tendințele societății informaționale în România

Aspectele psihosociale ale rețelelor sociale online

oc

Сοοrdοnatοr ștііnțіfісοc,

…….. oc

Abѕοlvеntοc,

oc…… _*`.~

οc

Оrașul… oc

2018

Tendințele societății informaționale în România

Societatea informațională sau societatea digitală este acea societate în care crearea, distribuția, utilizarea informației are un impact semnificativ în mediul economic, politic, social, cultural etc. În ultimul deceniu utilizarea produselor tehnologiei informației și comunicațiilor a înregistrat o dinamică accentuată. Astfel, dacă la începutul anilor 2000 banda largă era abia în fază incipientă, în anul 2015, 72,7% dintre întreprinderile cu 10 salariați și peste utilizau astfel de conexiuni (Tabelul 1).

Tabelul 1. Principalii indicatori ai societății informaționale la nivel național

Sursa: Uniunea Internațională pentru Telecomunicații (ITU) www.itu.int, accesat 2 februarie 2018

Calculatoarele și Internet-ul au schimbat în mod semnificativ modul în care cetățenii pot avea acces la serviciile publice. Societatea informațională este din ce în ce mai prezentă în toate activitățile sectorului public inclusiv prin aplicații complexe de e-Government. Guvernul României promovează diverse proiecte care să facă din serviciile electronice un instrument de reformă a administrației publice.

Ѕοcіɑlіzɑre eѕte un prοceѕ fοɑrte cοmpleх, ce preѕupune multіple іnterɑcțіunі între іndіvіd, în cɑlіtɑte de ѕοcіɑlіzɑt șі ѕοcіetɑte, în cɑlіtɑte de ѕοcіɑlіzɑtοr. Dіn perѕpectіvɑ ѕοcіetățіі, ѕοcіɑlіzɑreɑ eѕte prοceѕul de pătrundere ɑ nοі іndіvіzі într-un mοd οrgɑnіzɑt de vіɑță șі într-ο trɑdіțіe culturɑlă ѕtɑbіlіtă.

Dіn perѕpectіvɑ іndіvіduluі, ѕοcіɑlіzɑreɑ eѕte un prοceѕ prіn cɑre ɑnіmɑlul umɑn devіne fііnță umɑnă șі dοbândește un ѕіne. Ѕοcіɑlіzɑre începe dіn cοpіlărіe, cοntіnuă de-ɑ lungul vіețіі οɑmenіlοr șі cοnѕtă în învățɑreɑ mοduluі de vіɑță dіn ѕοcіetɑteɑ șі dіn grupurіle dіn cɑre fɑce pɑrte іndіvіdul. Fɑmіlіɑ eѕte prіncіpɑlul ɑgent ɑl ѕοcіɑlіzărіі.

Pe tot cuprinsul Europei, îngrijorarea tot mai mare privind activitățile și siguranța copiilor pe Internet au generat atât recomandari rezultând din panică, precum si, mai recent, o abordare echilbrată ce încearcă să furnizeze copiilor suficientă protecție, permițându-le în același timp și un anumit grad de autonomie. Realitatea că tinerii folosesc extrem de des tehnologiile de socializare, în special serviciile de mesagerie instant și rețele sociale online nu mai constituie o descoperire sau o supriză pentru vreun cercetător în acest domeniu.

Problema siguranței pe internet a copiilor a fost abordată de un număr tot mai mare de studii care și-au propus informarea unor categorii relevante de publicuri în legătură cu practicile de utilizare și factorii de risc online pentru copii, după cum arată o inventariere făcută de cercetătorii din rețeaua EU Kids Online pentru perioada 2000-2008.

Orice părinte este îngrijorat de dezvoltarea și educarea copiilor lui. Dacă în urmă cu câțiva ani, televizorul era o grijă a parintelui din cauza programelor de care copiii deveneau dependenti, acum calculatorul și, implicit, Internetul par a fi o amenințare asupra comportamentului copiilor.

Pɑgіnіle de ѕοcіɑlіzɑre pentru părіnțі reprezіntă ο pɑrte fundɑmentɑlă dіn ѕtrɑtegіɑ dіdɑctіcă іnterɑctіvă, reѕpectіv reѕurѕɑ іnѕtrumentɑlă ɑ ɑceѕteіɑ șі ѕpɑțіul vіrtuɑl de învățɑre șі ѕcrіere în cοlɑbοrɑre. Μodɑlіtățіle de ɑntrenɑre іntelectuɑlă șі perѕοnɑlă ɑ elevіlοr, dɑr șі ɑ părіnțіlοr pοt fі nenumărɑte, іɑr ɑceɑѕtă ɑbοrdɑre ɑ învățărіі, ɑ dіѕcuțііlοr eѕte mɑі mult decât ο metοdă, eѕte ο ѕtrɑtegіe cοmpleхă cɑre іmplіcă ο multіtudіne de ɑѕpecte, pοzіtіve șі negɑtіve.

Grupul de prіetenі cοnѕtіtuіe un grup ѕοcіɑl ɑі căruі membrі ɑu ɑceeɑșі vârѕtɑ șі pοzіțіі relɑtіv ѕіmіlɑre. Аceѕtɑ ѕe mɑnіfeѕtă cɑ un puternіc ɑgent ѕοcіɑlіzɑtοr în perіοɑdɑ cοpіlărіeі șі ɑ ɑdοleѕcențeі. Grupul de prіetenі le οferă cοpііlοr pοѕіbіlіtɑteɑ ѕă ѕe mɑnіfeѕte іndependent în ɑfɑrɑ cοntrοluluі părіnțіlοr.

În grupul de prіetenі cοpіі ѕe ɑflă pe pοzіțіі egɑle (Fig. 1). Ѕpοntɑneіtɑteɑ, lіmіtɑtă οrі cenzurɑtă de ɑdulțі ѕɑu ɑutοcenzurɑtă, ѕe eхprіmă lіber în ɑbѕențɑ ɑdulțіlοr. Аіcі cοpіі învɑță ѕă іnterɑcțіοneze cɑ egɑlі, cɑ pɑrtenerі de cοοperɑre șі cοlɑbοrɑre, într-un cɑdru cοοperɑnt, cοnfοrm prіncіpіuluі „prіmeștі ceeɑ ce οferі”.

Adolescența reprezintă perioada unei socializări profunde și accelerate. Odată cu transformările biologice, mentale și psihologice, adolescentul dobândește o acută conștiință de sine, începe să se diferențieze mai clar de cei din jurul său, pornește în căutarea unei identități proprii și a unor explicații privind lumea, cei din jur și persoana proprie.

Tot ceea ce face adolescentul capătă intensitate și identitate: el începe de obicei să comunice mai mult, caută grupuri în care să se integreze sau de care să se diferențieze, caută acceptarea, considerația, o părere a celorlalți în care să se oglindească pe sine, construindu-și astfel imaginea și respectul de sine, urmărește creativitatea, originalitatea, o anumită cultură ale cărei valori le interiorizează, punând astfel temelia unor principii directoare și a unui stil de viață, în funcție de care își fixează scopuri și acționează în sensul îndeplinirii lor. Datorită noilor tehnologii ale informației și ale comunicării, adolescenții de astăzi fac toate aceste lucruri într-o manieră diferită de cea a generațiilor anterioare.

Internetul joacă un rol special în lumea „generației mileniului”. Acest fapt nu semnifică că adolescenții ar fi utilizatori mai intensivi ai Internetului comparativ cu părinții lor, ci că utilizarea de către ei a Internetului posedă câteva caracteristici speciale.

Fig. 1 Modelul conceptual al relațiilor dintre factorii/mediile socializării adolescentine și subprocesele acesteia (Sursa: Chitoșcă, I., M., 2006)

Adolescenții caută mai frecvent informații despre filme și programe TV, sunt utilizatori mai „împătimiți” ai jocurilor online, folosesc mai intensiv mesageria instantanee, descarcă mai multă muzică online, citesc mai mult blogurile, își împărtășesc între ei cu mai mult entuziasm noile creații personale, descarcă online mai multe conținuturi video și creează în mai mare măsură bloguri personale.

Părinții îi întrec pe adolescenți la cumpărăturile online, precum și la căutarea unor informații pe teme de sănătate și despre locurile de muncă. Se observă că aceste diferențe își au sursa în diferențele de status și de venit dintre părinți și adolescenții lor, ceea ce face ca fiecare generație să aibă propriile ei preocupări, interese și posibilități.

„Generația mileniului” nu este doar consumatoare a conținuturilor media, ci și creatoare a acestora pe Internet, cu 57% dintre adolescenți contribuind cu cel puțin o creație la conținutul Internetului pe care au împărtășit-o de cele mai multe ori și cu ceilalți.

Internetul și emailul joacă un rol important în menținerea rețelelor sociale dispersate. În loc de a periclita legăturile comunitare, vedem că Internetul se află în armonie cu conversațiile prin telefon și întâlnirile față în față. Există de asemenea, multiplexitatea media: cu cât vorbesc mai mult la telefon și față în față, cu atât oamenii utilizează mai mult Internetul pentru a comunica, a cere și a oferi ajutor.

Întrucât indivizii, mai degrabă decât gospodăriile, sunt conectați separat, Internetul și telefonul mobil au transformat comunicarea de la gospodărie la gospodărie într-una de la persoană la persoană. Acest aspect creează o nouă bază pentru comunitate pe care Barry Wellman a denumit-o „individualism de rețea”.

În loc să se bazeze pe o singură comunitate în privința capitalului social, indivizii trebuie să caute adesea în mod activ o varietate de persoane și de resurse adecvate diverselor situații cu care se confruntă.

Internetul joacă roluri sociale benefice într-o lume care se deplasează către „individualismul de rețea”. Email-ul le permite oamenilor să primească sprijin de la rețelele lor sociale, iar web-ul le permite să găsească informații și sprijin atunci când sunt puși în fața unor decizii importante (medicale, financiare, familiale etc).

Mijloacele tradiționale de comunicare (vizite în persoană, telefonul) ajută mai degrabă la menținerea legăturilor sociale, în timp ce Internetul și email-ul sunt utile la cultivarea rețelelor sociale; ele mai degrabă suplimentează decât înlocuiesc comunicările tradiționale, permițând indivizilor să păstreze legătura atât cu persoanele apropiate lor, cât și cu cele mai puțin apropiate. Email-ul devine esențial pentru cei care dețin rețele sociale largi.

Sintetizând datele din studiile efectuate de Tom Wolzien, Sanford C. Bernstein & Co, se poate observa că de la puținele dispozitive media fixe la nivelul anilor 1975 (presa, radioul și televiziunea) (Fig. 2) și până la complexele dispozitive, în special cele mobile, de recepție și stocare din prezent (Fig. 3), (între care se numără PC-ul, iPod-ul48, pagerul, telefonul mobil, PDA-ul / Palm-ul49, TiVo / PVR50), se observă cum treptat lumea a fost cuprinsă într-o țesătură media tot mai densă (web-ul de azi).

Fig. 2 Evoluției ecologiei media – perioada anilor 1975

Fig. 3 Evoluției ecologiei media – în prezent

Adolescenții de astăzi sunt o generație pentru care Internetul a devenit un mediu și un agent de socializare cel puțin la fel de important ca familia, școala, grupul de egali sau mass media tradițională. Datorită prezenței sale în majoritatea domeniilor vieții, Internetul interacționează strâns cu agenții clasici ai socializării, ajungând să modifice dinamica interrelaționării acestora în viața adolescentului.

Aspectele psihosociale ale rețelelor sociale online

Reguli și restricții parentale sau familiale

Părinții impun adolescenților o serie de restricții în utilizarea telefonului, televizorului, Internetului și a jocurilor pe calculator. În cazul Internetului, restricțiile parentale vizează doar site-urile vizitate de adolescenți și de străinii întâlniți online. Adolescenți au acasă calculatorul amplasat într-o zonă privată (propria cameră), în zonă familială sau în ambele zone.

Totodată adolescenți cred că sunt verificați de părinți după ce au navigat pe Internet (prin faptul că le sunt verificate site-urile vizitate), iar mulți dintre ei s-au certat cu un membru al familiei (părinte, frate, soră) în privința accesului la Internet. Copii par a avea o perspectivă detaliată și coerentă asupra pericolelor implicate de utilizarea internetului și tehnologiilor sociale. De asemenea, aceștia par a prefera comportamentul protector și strategiile regulatorii parentale.

Ca răspuns la restricțiile și regulile impuse de adulți, majoritatea copiilor adoptă strategii subversive pentru abordarea barierelor tehnice si sociale ce stau în calea petrecerii timpului împreună și a practicilor sociale.

Această tendință de oscilare între regulile impuse de adult si tehnicile subversive ale copilului, suplimentate si sustinute uneori de capacitatea tehnica a copilului de a se elibera de restrictiile adultului, sporesc frica recurentă a adultului legată de riscul la care se expune copilul în cursul activităților pe care le întreprinde online. Un aspect îngrijorator este relația dintre folosirea tehnologiilor de comunicare și informație TIC, în special “media sociale” și sociabilitatea.

O descoperire importantă privind politicile recomandate este ca simplificând accesul la divertisment și comunicare online ar putea, pe termen lung, să aducă beneficii copilului, încurajându-l să îi lărgească sfera de obiective pentru care folosește internetul și favorizând abordarea unor activități considerate mai valoroase din punct de vedere social, cum ar fi educația și îmbunătățirea carierei. Practicile de reciprocitate în cadrul rețelelor de socializare, cum ar fi comentariile (ca formă de gratificare reciprocă), au efecte pozitive asupra respectului de sine.

Pe măsură ce teama de ceea ce copiii ar putea întâlni crește exponențial și nivelul de toleranță pentru abuz scade, adulții au limitat sistematic oportunitățiile copiilor de a se juca în mod spontant, nesupravegheat, organizând orarul copilului în jurul activităților ce asigură și întăresc controlul și reglementările parentale.

Această tendință este clară atât în cazul folosirii internetului de către copii precum și în cazul particular al practicile acestora de conectare și sociabilitate online. Mai întâi, am amintit conceptul de panică morală ca o temă recurentă ce stă la baza discuțiilor legate de riscurile online.

Totuși, relația dintre risc și prejudiciu/ daună trebuie evaluată în mod continuu prin cercetare empirică, din moment ce analizele efectuate până acum relevă efecte neuniforme și uneori lipsa totală a efectelor dăunatoare. Astfel, analiza unui “profil de risc” al copiilor este extrem de 12 problematică și dificilă.

„Generația mileniului” este adesea inconștientă și indiferentă față de consecințele utilizării tehnologiei, în sensul că nu le pasă prea mult de faptul că intimitatea aplicațiilor utilizate poate fi violată de către „softuri de supraveghere” sau că ei ar încălca drepturi de autor și de copiere atunci când descarcă diverse materiale informative sau conținuturi media (audio, video), fapt care face ca limitele dintre spațiul public și cel privat pe Internet, precum și pentru regulile etice (neticheta) să fie mai puțin clare.

Numeroase activități online o legătură directă sau indirectă cu variatele fațete ale procesului de socializare. În privința relației dintre comunicarea online și legăturile de prietenie, se observă o distincție: cu prietenii apropiați (legături centrale) adolescenții preferă de departe telefonul (punct în comun cu studiul american), comunicarea online fiind utilizată preponderent în cazul unor prieteni îndepărtați geografic sau mai puțin apropiați (legături semnificative).

Totodată, ca o descoperire importantă, s-a constatat că jumătate dintre adolescenți consideră că Internetul îi ajută să-și facă prieteni noi, dar majoritatea lor copleșitoare apreciază aceste prietenii ca superficiale. Tinerii de astăzi nu simt că utilizarea Internetului, e-mail-ului, mesageriei instant sau a SMS-ului „fură” din timpul alocat prieteniilor adevărați.

Una dintre marile afecțiuni psihologice de care suferă omul modern este singurătatea. Indiferent de tipul de singurătate: singurătatea copilului ai cărui părinți sunt la muncă, singurătatea celor fără parteneri afectivi, singurătatea în cuplu, singurătatea părinților ce se simt părăsiți de copii, singurătatea la locul de muncă. Sau orice situație în care omul se simte singur, neînțeles, neapreciat sau lipsit de afecțiune poate crea tulburări de personalitate sau de adaptare.

O formă de negare sau de inacceptare a singurătății o poate reprezenta fuga spre site-urile de socializare. Acestea vă pot oferi uneori senzația că nu sunteți singuri. Sau atunci când primiți un like, că există cineva căruia îi pasă. Însă, ca orice formă de socializare indirectă, poate ascunde o seamă întreagă de tulburări de personalitate sau de afecțiuni psihice. Psihoterapeuții atrag atenția că, deși rețelele de socializare precum Facebook însumează multe avantaje, ele pot avea și efecte devastatoare, mai ales în cazul persoanelor vulnerabile și singure. Toate aceste efecte negative pot contribui inclusiv la dezvoltarea unor afecțiuni psihice.

Acest fapt poate constitui o dovadă concludentă pentru pesimiștii cu privire la abilitățile sociale ale comunicării online sau poate fi ocazia unor diferențieri mai profunde în cadrul tipurilor de relații sociale pe care le favorizează Internetul, cum ar fi capacitatea sa de a face posibilă și de a susține „socializarea slabă” (rețele sociale online relativ extinse de persoane care comunică în jurul unor interese comune și care la nevoie se pot ajuta în diverse probleme, fără ca respectivele comunități virtuale să dezvolte cu necesitate o extensie în viața reală, deși adeseori acest lucru se poate întâmpla).

Comportamentul de cyberbullying sau cyber-bullying (care se traduce ca și comportament agresiv, de hărțuire online) poate fi definit în mod simplu ca activitate ce implică utilizarea comunicării mediate de calculator (CMC) pentru a hărțui, agresa, amenința, batjocori alți tineri în mod deliberat și repetat.

Comportamentul de cyber-bullying sau de agresivitate online poate fi deosebit de periculos deoarece se răspândește repede, poate uneori să aibă o vizibilitate ridicată, poate avea un caracter omniprezent, prin capacitatea sa de a se infiltra în medii de regulă considerate ca fiind “zone sigure” cum ar fi casa unei persoane.

Există studii care afirmă că tinerii care joacă rolul de victime agresive (copii care au fost agresați dar care la rândul lor au agresat alți colegi de școală) au trăsături psihosociale și background mai apropiate de agresorii „puri” decât de victime. În ce privește agresivitatea online, cercetările arată că linia dintre agresori și victime este din ce în ce mai neclară, adesea victimele ripostând la rândul lor prin comportament agresiv online.

Este firesc ca o utilizare mai frecventă a Internetului poate duce la o mai mare expunere la conținut inadecvat online, la fel cum pare firesc că o mai mare frecvență a utilizării instrumentelor de socializare online poate favoriza o mai mare expunere la comportament agresiv online.

S-a constatat că diferite experiențe de socializare influențează în mod diferit cele trei roluri (Socializare-Adolescență-Internet) în triada agresivității: agresorii puri, vitimele și victimele aggressive. Această incursiune ceva mai lungă pe tărâmul teoretic a fost justificată de complexa triadă conceptuală Socializare-Adolescență-Internet, ce a necesitat trecerea în revistă a aspectelor procesului de socializare, a dimensiunilor psiho-socio-culturale ale ciberspațiului, cu accent pe comunicarea mediată de computer (posibilă prin aplicațiile de software social) și pe potențialul Internetului în construirea capitalului social (prin comunicare și comunitate virtuală), precum și o descriere a noii generații adolescentine în viața căreia media modernă joacă un rol extrem de important, transformând-o într-o „generație digitală”.

Pentru adolescenți, relația dintre sinele online și offline are o natură particulară. Ca membrii ai unor grupuri online/offline, vizibilitatea (și răspunderea) restrânge posibilitatea disimulării, cel puțin în cercul lor de prieteni sau în cel al prietenilor prietenilor lor. Mai mult, adolescenții adoptă diferite strategii de optimizare a procesului de selecție al contactelor de încredere (prin intermediul referințelor, de exemplu prieteni sau colegi care oferă “votul de încredere” si care pot confirma că persoana în cauză este demnă de încredere). De exemplu, elementele de garanție legatura dintre sine și prezentarea sinelui online ar putea reduce decepția. Pozele pe profilurile SNS și referințele pot avea funcția unei garanții.

Concluzii

Asumpția pe care s-a bazat studierea rețelelor este că actorii sociali se află într-o relație de interdependență, iar conexiunile sociale dintre ei produc importante consecințe asupra fiecăruia.

Reprezentarea complexă a “riscurilor online”, a “copiilor/adolescenților online” și a “copiilor/ adolescenților în pericol online” au stat la baza prezentei lucrări, chiar dacă sunt dificil de circumscris.

Ele cuprind un volum variat de date factuale și convingeri normativ-evaluative cum ar fi: copiii, cât și adolescenții sunt lipsiți de experiență și inocenți sau copiii ar trebui să fie expuși mediului online numai în anumite limite, strict controlate și protejați de orice fel de prejudiciu.

O parte din aceste convingeri sunt adânc înrădăcinate în practicile culturale (“copiii sunt vulnerabili”) altele sunt mult mai susceptibile de schimbare ori sunt deja în curs de modificare, cum este cazul conceptului “copiilor cu bune abilități tehnice”.

Discrepanțele în diferite discursuri și reprezentări sociale privind riscurile online la care sunt expuși copiii nu fac decât să pună în dificultate orice intervenție sau reglementare eficientă, atât pentru mediul online cât și pentru modul în care copiii se comportă în cadrul acestuia. Odată cu dezvoltarea site-urilor de socializare s-au dezvoltat câteva ramuri noi ale comunicării virtuale. De la like- uri până la selfi-uri, totul având un mare impact asupra felului în care noi alegem să ne manifestăm online.

Concluzionând putem spune că individul, ca parte componentă a structurilor sociale, ca membru al rețelelor sociale, are capacitatea de a transforma aceste structuri relaționale. Formarea sau dizolvarea relațiilor cu cei din jur sunt schimbări ce pot rezulta în urma unor mecanisme ce țin de rețeaua socială (reciprocitate, poziția persoanelora în rețea etc.) sau pot fi generate de mecanisme ce țin de caracteristicile individuale.

Bibliografie

Drăgănescu, M., (1986), „Perspectivele societății cunoașterii în România” București, Communication at the V-th Scientific Symposium of the Romanian Engineers from Everywhere

Uniunea Internațională pentru Telecomunicații (ITU) www.itu.int, accesat 2 februarie 2018

Palfrey, J. (2008). Enhancing Child Safety and Online Technologies. Final report of the Internet Safety Task Force from the Berkman Center for Internet & Society at Harvard university. Accesat 2.02.2018

Peter, J., Valkenburg, P.M. (2006). Research Note: Individual Differences in Perceptions of Internet Communication. European Journal of Communication 21(2). London: Sage Publications.

Walther, J. B., & Parks, M. R. (2002). Cues filtered out, cues filtered in: Computer-mediated communication and relationships. In M. L. Knapp & J. A. Daly (Eds.), Handbook of interpersonal communication (3rd Ed.). (pp. 529-563). London: Sage Publications.

Unnever, J.D. (2005). Bullies, Aggressive Victims, and Victims: Are They Distinct Groups? Aggressive Behavior 31. Wiley InterScience. Willard, N. (2005). Cyberbullying and Cybert