Tendintele Dezvoltarii Turismului Urban In Republica Moldova

Economie

Tendintele Dezvoltarii Turismului Urban In Republica Moldova

Byadmin ianuarie 1, 2024

TENDINȚELE DEZVOLTĂRII TURISMULUI URBAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA

PROIECT DE LICENȚĂ

CUPRINS

ABSTRACT

ANNOTATION

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ELEMENTELE TEORETICO- METODOLOGICE ALE TURISMULUI URBAN

1.1. Considerații teoretice ale turismului

1.2. Turismul durabil și formele sale

CAPITOLUL 2. DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI URBAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIA

ABSTRACT

Obiective: scopul cercetării este generalizarea principiilor teoretice, în scopul dezvoltării turismului urban în Republica Moldova

– evidențierea și gruparea celor mai reușite abordări și definiții cu privire la noțiunea „turism”,

– stabilirea strategiei de dezvoltare și diversificare a formelor de turism,

– promovare trismului pe piața turistică internă și externă ,

– amenajare și echipare, competitivă pentru un turism modern

– protejarea și conservarea mediului înconjurător și a potențialului turistic;

Rezultatele cercetării: Analiza managementului resurselor turistice în experiența internațională și în Republica Moldova și evidențierea particularităților specifice de studiere și punere în valoare a potențialului turistic

Concluzii și recomandări: Turismul reprezintă, prin continutul și rolul său, un domeniu de activitate, o componentă de primă importantă a vieții economice și sociale. Contribuția sa la dezvoltarea economiei naționale în ansamblu a determinat faptul de a efectua un studiu privind posibilitatea de evaluarea și folosire a resurselor turistice din Republica Moldova la atragerea turiștilor străini. Localitățile suburbane se vor dezvolta armonios integrăndu-se în aglomerația metropolitană daca se va afirma statutul de capitală integrată în economia națională și în cea europeană.

Nume de familie, prenumele:

Titlul proiectului de licență: Tendințele dezvoltări turismului urban în republica Moldova

Localitate: Chișinău

Anul perfectării proiectului de licență: 2014

Structura tezei. Teza este constituită din introducere, două capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie cu 19 de titluri, 35 de pagini de text de bază,2 figuri, 1 tabel.

Cuvinte-cheie: Turism, urban, durabil , turiști, agroturismul.

ANNOTATION

Objective: target examination is generalization in order to develop urban tourism in Moldova

– establishment and development strategy diversificare forms of tourism

– Trism promote domestic and foreign market turistic

– planning and preparation, susceptible to modern tourism

– protecting and preserving the environment around, and potential turistic,

Research results: Analysis turistice resource management in international experience and highlighting Republica Moldova particularităților specifice study and enhancement of tourism

Conclusions and recommendations:. Tourism is, important first and sociale life. Contribution to the overall development of national determined that a study on the possible use of resources assessment and Republica turistice of Moldova to attract foreign tourists. Suburban will develop harmoniously integrating the metropolitan bustle if you say integrated national and European .

Last name, first name: Țabur Semion

Project Title: Trends in urban tourism development in Moldova Location: Chișinău

Year perfecting Project: 2014

Structure of the thesis. The thesis consists of an introduction, two chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 19 titles, 35 pages of basic text, 2 figures, 1 table.

Keywords: Travel, urban, sustainable, tourists , rural tourism.

LISTA ABREVIERILOR

Analiza SWOT – analiza punctelor forte, punctelor slabe, riscurilor și amenințărilor

Analiza PEST – analiza factorilor politici, economici, sociali și tehnologici

AT – Agenția Turismului a Republicii Moldova

BNS – Biroul Național de Statistică

CCT – Consiliul Consultativ pentru Turism de pe lîngă Agenția Turismului

CGE – Centrul de Guvernare Electronică

CT CSI – Consiliul pentru Turism al țărilor Comunității Statelor Independente

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. Turismul este un sector important al economiei mondiale și are o tendința de creștere permanentă la nivel internațional.Industria turismului cuprinde o gamă variată de intreprinderi publice și private,generatoare de beneficii economice și sociale, de noi locuri de munca pentru diferitecategorii de angajați, oferind oportunități de angajare mai cu seama pentru femei.Republica Moldova trebuie să se promoveze eficient ca o destinație turistică pe piețele turistice internaționale.Industria turismului este extrem de fragmentată, fiind constituită din diferite intreprinderi mici și mari, atît din sectorul public, cît și din cel privat. Evoluarea ei necesită coordonare, investiții, instruire și marketing, ceea ce determină coordonarea dintre Guvern, autoritățile administrației publice locale, întreprinderile comerciale și comunitați.Turismul constituie o activitate economică ce se răsfrânge asupra majoritațiisectoarelor sociale. Acest moment urmează a fi conștientizat de instituțiile vizate și de întreaga populație. A devenit iminent faptul de a demonstra că turismul nu se refera doar la unele persoane, care își petrec anual vacanțele, ci prin serviciile prestate, poate avea un impact pozitiv asupra întregii societați.Pentru impulsionarea acestui domeniu este necesar de valorificat la maximum resursele disponibile pentru atragerea și deservirea unui număr tot mai mare de turiști din țară și de peste hotare. Or, starea avansată de degradare a acestora, precum și declinul continuu în ramură, constituie argumente clare în favoarea actualității problemei elaborării unui fundament teoretic și aplicativ pentru managementulresurselor turistice în Republica Moldova. Actualitatea și complexitatea problemei,metodele și căile de creștere a eficienței potențialului ramurii turistice prin valorificarea înaltă a patrimoniului existent trebuie studiate în continuare. Toate aceste aspecte, situații și probleme nesoluționate analizate în complex au dictat alegerea temei.

Scopul lucrării Constă în identificarea căilor de dezvoltare și promovarea turismului în R. Moldova prin fundamentarea strategiilor de dezvoltare și elaborarea politicii de promovarea în turism, mecanisme ce pot fi implementate în planificarea și dezvoltarea turismului în Republica Moldova.

Obiectivile propuse.

• Studierea managementului resurselor turistice în experiența internațională și în Republica Moldova;

• Examinarea bazelor teoretice și a metodologiei de valorificare economică aresurselor turistice;

• Evidențierea particularităților specifice de studiere și punere în valoare a potențialului turistic;

• Efectuarea studiului complex a legislației ce reglementează utilizarea resurselor turistice;

• Analiza comparativă a diferitor modalități de valorificare a potențialului turistic național;

• Examinarea stării actuale a zonelor de interes turistic și formularea măsurilor strategice de lansare a acestora pe piața turistică;

Metodologia cercetării. Pentru investigarea și soluționarea problemelor privind metodele moderne de instruire și dezvoltare a personalului au fost aplicate următoarele metode: abstracția științifică, analiza și sinteza, metode de analiză cantitativă, analiza PETS, inducția și deducția, modele matematice, investigareaevolutivă a evenimentelor și fenomenelor cercetate.

Revizuirea literaturii de specialitate. În activitatea de cercetare a fost studiată literatura economică de specialitate, site-uri specializate, materialele informaționale ale diferitelor organisme de specialitate, ale administrației publice, rapoartele unor organisme europene, internaționale etc. Au fost studiate lucrările economiștilor care au pus fundamentele cercetării în domeniul. Aceste abordări au fost examinate în lucrările următorilor economiști: Ostrofeț L., Brаn F., Miron V.., Neagu V., Lаzăr S.

CAPITOLUL 1. ELEMENTELE TEORETICO- METODOLOGICE ALE TURISMULUI URBAN

Considerații teoretice ale turismului

Importanța economică, socială și politică a turismului, contribuția sa la dezvoltarea economiei naționale în ansamblu a determinat faptul de a efectua un studiu privind posibilitatea de evaluarea și folosire a resurselor turistice din Republica Moldova la atragerea turiștilor străini.Atenția acordată turismului se justifică, în toate țările, prin faptul că, pe plan economic, el creează venit național, participă la echilibrarea balanței de plăți externe,iar pe plan social creează noi locuri de muncă, contribuie la diminuarea șomajului [2, p.14].

Concepția în dezvoltarea turismului presupune valorificarea, în totalitate, a resurselor turistice naturale și antropice din Moldova, iar activitatea de turism trebuie orientată spre satisfacerea cerințelor și preferințelor turiștilor interni și străini.Politica de dezvoltare durabilă a turismului trebuie concepută prin diversificarea formelor de turism și adaptarea ofertei la cerințele cererii interne și internaționale,transformarea turismului într-o activitate complexă, economică și socială, într-un turism civilizat, competitiv.

În baza unor analize detaliate pe teritoriul republicii a resurselor turistice și a unor ample documentări, este necesar de evidențiat posibilitățile concrete de dezvoltare a turismului, în concordanță cu valoarea și structura potențialului turistic,cererii și ofertei turistice. Avându-se în vedere valorificarea unitară și optimă a resurselor turistice în profil teritorial, este necesar de stabilit strategia de dezvoltare și diversificare a formelor de turism, de promovare a acestora pe piața turistică internă și externă, de amenajare și echipare, competitive pentru un turism modern. Ramura economică importantă, de mare interes și cu importante disponibilități,turismul în republică trebuie să-și evalueze mult mai riguros șansele de relansare și să devină o componentă importantă la completarea bugetului de stat. Pe lângă aceasta dezvoltarea turismului va contribui la amenajarea și sistematizarea teritoriului,crearea de noi locuri de muncă. De aceea pentru relansarea turismului trebuie de examinat componentele de bază care stau la formarea potențialului turistic:

componenta naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile.

componența antropică, reprezentată prin monumente și obiecte de artă, muzee,elemente de etnografie și folclor, realizări actuale de prestigiu.

infrastructură, reprezentată de complexe hoteliere, instituții de alimentație publică,transport, agrement.

Aceste trei componente constituie elementele de atractivitate ale ofertei turistice naționale, și implicit premise de bază ale desfășurării unei activități turistice intense.Pentru crearea produsului turistic, trebuie de analizat următoarele categorii principale de factori:

-patrimoniul turistic, cu factorii naturali cum ar fi așezarea geografică, clima, relieful, peisajele;-diverse elemente naturale de atracție specifică cum ar fi izvoare, lacuri, iazuri etc;-factorul uman exprimat prin ospitalitate, obiceiuri, folclor, istorie, artă, cultură;-infrastructura generală a zonei incluzând dezvoltarea economică generală cum ar fi industria municipiului, transportul, comerțul, serviciile;-infrastructura cu specific turistic;-cadrul general privind pregătirea și perfecționarea personalului din turism [1, p.44].

-cadrul instituțional legat direct sau indirect de turism. Făcând o concluzie la cele expuse potențialul turistic poate fi alcătuit din resurse turistice naturale, resurse turistice antropice, infrastructură, factorul uman,care generează diverse forme de turism. Un teritoriu poate fi solicitat ca destinație turistică, în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale, antropice,infrastructură, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări complexe, poate determina o activitate de turism și includerea acestui teritoriu în circuitul turistic intern și internațional.Se poatan,care generează diverse forme de turism. Un teritoriu poate fi solicitat ca destinație turistică, în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale, antropice,infrastructură, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări complexe, poate determina o activitate de turism și includerea acestui teritoriu în circuitul turistic intern și internațional.Se poate afirma că potențialul turistic al R.Moldova, componența antropică și infrastructura se află în stare de degradare, deaceea sînt necesare măsuri pentruredresarea acestei situații. Astfel, protejarea și conservarea mediului înconjurător și a potențialului turistic se înscrie ca o problemă majoră în activitatea economică de turism, ocupând un loc bine determinat în cadrul amenajărilor teritoriale pentru turism.Un factor important la stabilirea traseelor turistice îl constituie zona rea turistică a republicii. Acest fapt trebuie conceput ca modalitate de valorificare complexă a resurselor turistice amplasate în Moldova, în vederea exploatării eficiente a patrimoniului turistic. Raportat la scara întregii republici, zonarea turistică urmărește stabilirea unui model de evaluare, valorificare și amenajare prioritară a patrimoniului turistic. Aceasta în consecință va duce la analiza relațiilor existente între turism șiteritoriu, în vederea dezvoltării optime a turismului [7, p.12].

Turismul reprezintă astazi, prin continutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importantă a vietii economice și sociale pentru un număr tot mai mare de tări ale lumii. Din punct de vedere etimologic, cuvîntul turism derivă de la verbul englez „to tour”- ceea ce înseamnă a călători, a face un tur, a înterprinde un turneu ; în limba franceză „tourisme” este considerat un anglicism, deci termenul tur este mai vechi și provine din latinescul “turnus”.

Turismul este considerat, în primul rînd, o formă de recreere alături de alte activităti și formule de petrecere a timpului liber, el totodată presupune mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afară reședinței obișnuite și activitățile desfăsurate în timpul petrecut la acele destinatii, de asemenea, în cele mai multe situatii, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate [6, p.33].

Conform enciclopediei libere Wikipedia turismul reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Aceasta a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăiește sau muncește, de la călătorii de o zi până la vacanțe în străinătate. Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ, și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general.

Pornind de la premisa că turismul se referă la călătoriile oamenilor în afara reședintei obișnuite, definirea conținutului acestuia aduce în discuție aspecte cum sunt: scopul călătoriei, distanța și durata deplasării, precum și caracteristicile subiectului călătoriei, respectiv ale turismului. Ca urmare, cele mai multe dintre studiile consacrate acestui domeniu operează cu analiza intercorelată a categoriilor de „turism” și „turist” [6, p.39].

În ceea ce privește turismul, consacrarea lui ca activitate și evidențierea ca atare sunt localizate spre sfîrșitul secolului XIX-lea, odată cu exploatarea apelor termale în țările europeme, cînd se vorbește de o „nouă industrie”, cu o evoluție rapidă și o importantă economică în creștere. Astfel, în 1896, unul dintre autori publică studiul „Contribuții la o statistică a turismului”, în care turismul este definit ca „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătătii și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fată de frumusețile naturii…rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport”.

Simultan, în țări ca Austria, Germania, Belgia, Spania, Franta, Italia, apar lucrări consacrate turismului ca fenomen, definirii sau evaluării lui, analizei impactului acestuia asupra economiei. Printre acestea se impune a fi menționată lucrarea prof. belgian Ed. Picard- Industria călătorului- în care turismul este înțeles ca „ansamblul organismelor și funcțiilor acestora privite deopotrivă din punct de vedere al celui care se deplasează, al călătorului propriu-zis, dar și al celor ce profită de pe urma cheltuielilor făcute de acesta”.

Unul dintre specialiștii consacrați în cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie a fost îmbrătișată de un număr mare de teoreticeni, este prof. elvețian W. Hunziker. El definește turismul prin „ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atît timp cît sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare” [12, p.11] .

Clarificarea conceptului de turism presupune, de asemenea, și definirea subiectului călătoriei, respectiv a turistului. și în privința noțiunii de turist, în literatura de specialitate există diversitate de opinii; pot fi citate, în acest sens, punctele de vedere exprimate de F. W. Ogilvie, care includea în categoria turiștilor toate persoanele care îndeplinesc două condiții și anume: se află în locuri îndepărtate de casă pentru mai puțin de un an și cheltuiesc bani în locurile respective fără să-i cîștige acolo, sau de A. J. Norval, după care turistul este acea persoană care intră într-o tară străină pentru orce alt scop decît a-și stabili o reședintă permanentă sau pentru afaceri și care cheltuie în tară în care se află temporar banii cîstigati în altă parte.

Conferinta Natiunelor Unite asupra turismului și călătoriilor internationale, Roma, 1963, a recomandat utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna „orce persoană ce vizitează o țară, alta decît cea în care se află reședința sa obișnuită, pentru orice alt motiv decît desfăsurarea unei ocupații remunerate în interiorul tării pe care o vizitează”. Aceasta la rîndul său se clasifică:

• turiști- vizitatori temporari ce stau cel putin 24 ore în tară vizitată și ale căror motive de

călătorie pot fi grupate în: loisir (recreere, sănătate, sport, odihnă, studii sau religii), afaceri,

familie, misiuni și reuniuni;

• excursioniști- vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere și stau mai putin

de 24 de ore în țară vizitată [8, p.84] .

Cu același prilej a fost definit și călătorul în tranzit, considerat a fi orce persoană, care traversează o țară, chiar dacă rămîne mai mult de 24 de ore, cu condiția ca opririle să fie de scurtă durată și/sau să aibă alte scopuri decît cele turistice. Simultan, cu turismul internațional, turismul intern este considerat „acea persoană care vizitează un loc, altul decît acela unde îsi are domiciliul obișnuit, în interiorul țării sale de reședintă, pentru orice alt motiv decît acela de a exercita activitatea remunerată, efectuînd un sejur de cel puțin 24 de ore”.

Considerat fenomen specific lumii moderne, turismul a evoluat secole întregi, moștenind multiple înterpretări în viziunea marelor teoreticeni, care de la o perioadă la alta, de la o țară la alta, și-a păstrat sensul și formă sa reală, de mișcare temporară a oamenilor cu scopuri recreative, altele decît cele de a cîstiga bani, ci din contra de a investi bani în ceea ce astazi e considerat margăritarele tărilor și chiar lumii.

Turismul durabil și formele sale

Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale si pentru generațiile viitoare.

Impactul turismului asupra mediului presupune analiza relației turist – rezervă turistică – produs turistic [9, p.47].

Un număr tot mai mare dintre cei implicați, sub o formă sau alta, în activitățile de turism sunt conștienți de efectele provocate de dezvoltarea turistica, de impactul acestor activități asupra populației și ambiantului. În ultimii ani, deceniile noua și zece ale secolului XX, s-a urmărit că expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic și evită suprasolicitarea resurselor, poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului.

Noțiunea de impact presupune analiza relației turist – resursă turistică – produs turistic, care se desfășoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii și acțiuni turistice, menite sa pună în valoare obiectivul respectiv.

Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:

cadrul natural și varietatea potențialului turistic;

existența unei infrastructuri generale, care asigură circulația, accesul și informarea;

prezenta unor structuri turistice de cazare, alimentație publica, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determina mai multe tipuri de impact, care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

Dezvoltarea turistică durabilă nu este doar un concept dezbătut, completat sau reformulat în cadrul conferințelor purtate pe aceasta tema. Necesitatea protejării bogațiilor naturale, sociale și culturale care constituie patrimoniul comun al umanității și a satisfacerii nevoilor turiștilor și populației locale a generat apariția în practica a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerințele dezvoltării turistice durabile se regasesc în forme ale turismului cum ar fi : ecoturism, turism.

Din definiția dată însă la începutul acestui capitol turismului durabil rezultă că toate formele de turism (nu numai cele enunțate anterior) ar trebui sa respecte principiile dezvoltării durabile si deci, implicit, principiile turismului durabil:

activitatea turistică trebuie inițiată cu mijloace proprii ale comunității locale, iar aceasta trebuie sa-și mențina controlul asupra dezvoltării turistice;

turismul trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă care să ducă la îmbunătățirea calității vieții comunităților locale și trebuie realizat un echilibru între activitățile economice deja existente în zona și activitatea turistică; trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: național, regional și local, bazat pe standarde internaționale deja acceptate [12, p.47].

Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activități turistice, cât și limitele de acceptabilitate pentru diferite zone; trebuie realizate programe educaționale și training pentru îmbunătățirea managementului în domeniul protecției resurselor naturale și culturale.

Dezvoltarea turistică durabilă, prin formele sale practice, conciliază interese și obiective antagoniste, favorizează parteneriatul și cooperarea între decidenți, operatori și consumatori si promovează interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.

Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este înca confundat sunt prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie reținut însa este faptul că, plecând de la oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie sa conțină ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul științific, turismul cultural sunt doar "avangarda" formelor de turism durabil.

Deși industria turistică acordă mai mare importantă problemelor legate de mediu și tot mai multă atenție turismului durabil, diferențele dintre bunele intenții exprimate de oameni atunci când sunt supuși cercetărilor și ceea ce ei vor face efectiv în vacante, nu ar trebui subestimate. Nu exista nici un dubiu ca turismul, dacă este bine planificat și condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru populația locală și poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursă majora pentru multe arii și numeroase țări din lume. Patrimoniul mondial, cultural și natural de exemplu atrage acum vizitatori din toată lumea și poate deveni motorul dezvoltarii locale. Dar mai multă atenție trebuie acordată impactului fizic și cultural al turismului de masă inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se manifestă supraaglomerarea

Delimitarea formelor de turism este deosebit de importantă din punct de vedere teoretic și practic și oferă elemente de fundamentare științifică a deciziilor cu privire la dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.

La fel ca și circulația internațională a bunurilor substanțiale, circulația turistică cuprinde o diversitate de produse, grupate în forme de turism-clase categoriile tipice activității turistice. Circulația turistică de concretizează către anumite bazine turistice. La scară europeană țările se împart în două mari grupe: țări preponderent emițătoare de turiști-țările nordice și țări preponderent receptoare de turiști-cele sudice [17, p.85].

Aceste forme de turism s-au delimitat ca o rezultantă a preocupării de clasificare, după anumite criterii, a circulației turistice pornind de la complexitatea și eterogenitatea acesteia și de la varietatea posibilităților de acces a consumatorilor la produsul turistic.

Delimitarea clară a conținutului fiecărei forme de turism prezintă importanță pentru identificarea comportamentului vizitatorului în materie de consum și cheltuieli și a responsabilităților și obligațiilor organizatorilor de vacanțe (agențiile de voiaj și touroperatori în speță) sau a prestatorilor de servicii cum sunt societățile de transport, hoteluri, restaurante etc.

În general forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl are asocierea serviciilor de transport, de cazare, alimentație și agrement care constituie produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.

Există numeroase modalități de clasificare a acestor forme de turism, conform experienței internaționale, între acestea enumerându-se următoarele:

motivul de călătorie

gradul de mobilitate a turistului

originea sa

periodicitatea plecărilor în vacanță

caracterul voiajelor

modalitatea de comercializare

Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia [4, p.75].

În practica turistică există o serie de criterii și posibilități de grupare a formelor de turism:

în funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge:

turismul intern practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale;

turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință. Turismul internațional se subdivide în turism emițător (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță, și turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.

după modalitatea de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:

turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).

turismul pe cont propriu, numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.

turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.

în funcție de gradul de mobilitate a turistului distingem:

turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru.

turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui în:

turism de sejur scurt se mai numește și turism de weekend, presupune una sau două înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reședință;

turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor (12 – 15 zile);

turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depășește, de regulă, 30 zile. Este practicat în general de turiștii de vârsta a treia care efectuează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte ridicate [7, p.17].

din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:

turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).

după mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:

drumeții;

turism rutier;

turism feroviar;

turism naval;

turism aerian.

în funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:

turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;

turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;

turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;

turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;

turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.

după caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:

turismul particular (privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare. Aceste persoane și atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de transport și recurg la servicii deosebite și forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;

turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilități financiare relativ limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. În aceeași categorie se încadrează și cei care solicită bilete prin sindicat;

turismul pentru tineret constituie o formă particulară a turismului social, adresându-se, cu precădere, categoriilor tinere ale populației. Această formă de turism apelează la tabere de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;

turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni [16,p.89].

după categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:

turism pentru tineret;

turism pentru populația activă;

turism pentru pensionari.

după caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism mai pot fi grupate în:

turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;

turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și week-end aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuță, bob, patinaj, snowbord);

turismul în stațiunile balneo-climaterice reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază Europa este concentrată în România, iar efectele acestora pentru sănătate au fost atestate de-a lungul secolelor;

turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.

În continuare se mai pot menționa, tot după caracteristicile socioeconomice ale cererii și ale clientelei:

turismul politic ia în considerare participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atracție pentru călătorie. Astfel o derivată de la forma politică este cea guvernamentală (aproximativ 6-8% din călătoriile internaționale sunt realizate de oficialități politice)

turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru desfășurarea unor activități diverse cum sunt vizionarea de spectacole, expoziții etc. Datorită acestei accepțiuni el are o sferă de cuprindere extrem de largă și deci este destul de dificil de particularizat în raport cu alte forme de turism. De regulă proporția turismului urban intern deține cote superioare celui internațional. La toate acestea este necesar de adăugat că circa 80% din vizitele la oraș reprezintă turism urban pur iar 20% este turism complementar, vizitarea zonelor urbane fiind asociată altor forme de petrecere a vacanței (litoral, munte, circuite).

turismul rural reprezintă una din cele mai reușite soluții în ceea ce privește armonizarea cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile și se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale. Se știe însă că sfera de cuprindere turismului rural este destul de largă, iar acesta se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijlocul de cazare fiind fie gospodăria țărănească, fie echipamente turistice generale cum sunt hanurile, hotelurile, popasuri. Agroturismul pe de altă parte este mai strict din punctul de vedre al condițiilor ce se impun pentru petrecerea vacanței și presupune șederea în locuința țărănească, consumarea de produse agricole și participarea într-o anumită măsură la activitățile agricole specifice. Indiferent despre ce tip de turism este vorba, conținutul activității turistice rurale se circumscrie coordonatelor: spațiu rural, locuitori ce păstrează anumite tradiții, obiceiuri și produse agroalimentare consumate de turiști cu prilejul șederii în gospodăria țărănească [14, p.179].

După caracteristicile geografice ale zonelor în care sunt amplasate și de categoria valorilor turistice existente, satele turistice se grupează în:

etnofolclorice

de creație artistică și artizanală

peisagistice și climatice

viti-pomicole

pescărești și vânătorești

pastorale

pentru practicarea sporturilor de iarnă

după vârsta participanților:

• turismul pentru preșcolari;

• turismul pentru elevi;

• turismul pentru tineret (18-31 ani);

• turismul pentru adulți (31-60 ani);

• turismul pentru vârsta a III-a

Formele de turism prezentate oferă o imagine a complexității activității, a proprietății serviciului turistic de a se particulariza în raport cu specificul cerințelor fiecărui turist sau grup de turiști, a varietății problemelor ce trebuie soluționate de organizatorii de turism.

În structura circulației turistice, în funcție de motivația deplasării, în practica turistică internațională și, chiar și în țara noastră, s-au produs mutații importante, în principal, în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor.

În continuare vom prezenta câteva forme moderne de turism:

Turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni. Turismul de afaceri deține, astăzi, în lume, circa 20% din totalul călătoriilor internaționale și aproape ¼ din totalul încasărilor turistice, având cote diferite de la o țară la alta, în funcție de dotarea turistică și nivelul de dezvoltare economică [15, p.47].

Din punct de vedere al conținutului, formele turismului de afaceri se structurează în:

turism general de afaceri se referă la activitatea persoanelor ce lucreză, pentru o scurtă perioadă de timp, în afara locului de muncă obișnuit (ex. reprezentanți vânzări, ziariști);

turismul de reuniuni este determinat de participarea la un eveniment de tipul întâlnirilor, conferințelor, simpozioanelor, colocviilor, congreselor și este considerat una dintre cele mai obișnuite forme ale călătoriilor de afaceri;

târgurile și expozițiile se definesc prin prezentări de produse și servicii, destinate unui public invitat, cu scopul de a determina o vânzare sau a informa vizitatorul. Ca formă de turism, ele stimulează călătoria a două categorii de persoane: expozanți și vizitatori;

călătoriile stimulent îmbracă forma unor vacanțe scurte, dar de un nivel de confort foarte ridicat, oferite anumitor categorii de angajați și, frecvent, familiilor acestora, cu accent pe distracție, relaxare, ca recompensă pentru performanțele deosebite obținute în activitatea profesională.

Turismul urban se referă, în general, la petrecerea timpului liber, a vacanțelor în orașe, pentru vizitarea acestora și pentru desfășurarea unor activități de natură foarte diversă, cum sunt: vizite la rude, întâlniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, expoziții, efectuarea de cumpărături. Turismul urban, prin motivația sa foarte diversă, deține o pondere însemnată în structura circulației turistice. Astfel, pentru majoritatea țărilor europene, deplasările în orașe concentrează circa 35% din totalul călătoriilor, cu ponderi variate de la o țară la alta, dar și diferențieri între turismul intern și internațional al fiecăruia.

Turismul cultural presupune vizitarea, în scopul satisfacerii nevoilor culturale și spirituale, a monumentelor de artă și arhitectură, locurilor istorice, muzeelor, galeriilor de artă. Turismul cultura, prin natura motivelor sale, prin locul de desfășurare și modul de organizare, se integrează celui urban și se interferează – în acest perimetru – cu cel de loisir și cel de afaceri. Produsul turistic cultural se constituie prin sinteza a două grupe distincte de elemente: cele culturale – dorință, obiectiv, ghid și cele turistice – mijloace de transport, de primire, de găzduire și de alimentație.

Turismul rural se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediu rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria țărănească – pensiune, fermă agroturistică – cât și echipamente turistice de factură generală: hanuri, hoteluri rustice, popasuri. [9, p.65]

Agroturismul presupune șederea în gospodăria țărănească – pensiune, fermă – consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă și participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activitățile agricole specifice.

Față de cele prezentate, mai există și alte forme de turism care răspund, prin caracteristicile lor, atributului de modern (ex. croazierele) sau cerințele unui turism durabil (ex. turismul în parcuri și rezervații).

CAPITOLUL 2. DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI URBAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Aspecte generale privind dezvoltarea durabilă a turismului urban în Republica Moldova

Sub aspect juridic, sectorul turismului în Republica Moldova este reglementat de legea de bază, legi tangențiale și documente de politici publice. În aspect instituțional, evidențiem două direcții de coordonare și gestionare a domeniului: de stat și privată.

Autoritatea administrativă centrală de specialitate care elaborează și promovează politica statului în domeniul turismului este Agenția Turismului cu un număr de 22 unități de personal și cu 2 instituții subordonate: Centrul Național de Perfecționare a Cadrelor din Industria Turismului și S.A. "Jolly Alon".

Agenția Turismului de asemenea este investită cu funcții de control a activității turistice și clasificare a structurilor de cazare, dar mecanismul de control este imperfect. În paralel cu Agenția Turismului, funcționează Camera de Licențiere, subordonată Ministerului Economiei, cu funcții de licențiere a activității de turism și Inspectoratul Fiscal principal de Stat, subordonat Ministerului Finanțelor, cu funcții de control a activității agenților economici, inclusiv în domeniul turismului.

La nivel teritorial, domeniul este reprezentat episodic de cîte un specialist în secțiile cultură sau direcțiile economie ale consiliilor APL.

La nivel privat, domeniul este reprezentat de agenți economici și asociații de branșă.

Republica Moldova este o țară mică cu o diversitate mare de obiecte de interes turistic amplasate la distanțe mici de la principalele orașe – centre hoteliere. În Moldova sunt peste 15 mii atracții turistice antropice și peste 300 arii naturale importante. Au fost atestate câteva mii de stațiuni preistorice, circa 400 seliști din perioada cucuteni-tripoli, circa 50 horodiști fortificate antice, circa 500 seliști medievale timpurii, numeroase cetăți medievale din pământ, 6 cetăți medievale din piatră (în diferite stadii de conservare), peste 1000 monumente de arhitectură protejate, circa 50 mănăstiri ortodoxe. Acest patrimoniu este relativ uniform dispersat pe teritoriul național, iar valoarea acestuia motivează suficient vizitele turistice. Spre regret, starea de degradare și expresivitatea joasă a acestuia îl face neatractiv în primul rând pentru cetățenii Republicii Moldova.

Baza activității turistice o reprezintă formele de turism, care în Republica Moldova sunt valorificate și dezvoltate neuniform. Cele mai răspîndite sunt turismul viti-vinicol, de afaceri, rural, balnear, religios și de excursii. Mai puțin este valorificat turismul cultural, gastronomic, social, sportiv, automobilistic, de week-end, urban, nostalgic și ecologic. În perspectivă vor fi dezvoltate formele de turism academic, de tranzit, naval, medical și extrem [10, p.27].

Un număr important din vizitatorii țării din rețeaua organizată de turism procură excursii de la agențiile de turism. Cetățenii Republicii Moldova formează cel mai mare contingent de excursioniști.

Fluxul excursioniștilor este monitorizat trimestrial de către Agenția Turismului (la prezentarea rapoartelor de utilizare a voucherelor de către companiile licențiate în turism) și Biroul Național de Statistică (prelucrarea Formularelor statistice 1-Tur). Datele oficiale colectate reflectă în exclusivitate situația excursiilor organizate de agenții economici licențiați în turism (tur-operatori și agenții de turism), informații despre alți organizatori de călătorii scurte prin R. Moldova (structuri de cazare, organizatori de evenimente, structuri deservire delegații, etc.) fiind practic imposibil de obținut din surse oficiale.

Analizînd datele disponibile, constatăm următoarele:

a) Numărul turiștilor și excursioniștilor interni care au călătorit prin intermediul agențiilor de turism variază, în 2010 scade față de 2009, este în creștere în 2011 și în scădere în 2012, iar în general se atestă o scădere în 2012 față de 2009

Fig. 2.1. Dinamica numărului turiștilor și excursioniștilor interni și a sosirilor turiștilor străini prin intermediul agențiilor de turism, exprimată pe ani și în cifre, număr persoane [13]

Numărul excursioniștilor interni care au călătorit prin intermediul agențiilor de turism variază, din 2009 pînă 2010 este în scădere, apoi în 2011 a crescut și iarăși scade în 2012, în timp ce numărul de turiști este în creștere: 23555 persoane în 2009, 27965 – în 2012 (vezi tabelul 2.1).

Tabelul 2.1. Numărul turiștilor și excursioniștilor[ elaborat de autor]

Deși numărul de sosiri ale vizitatorilor străini în țară este în creștere (fig. 2.1), el este încă destul de mic: 9189 persoane în 2009, 12797 – în 2012.

d) În funcție de scopul vizitei, sosirile se structurează astfel: pentru afaceri, profesionale și tratament este în continua creștere, iar pentru odihnă și recreere din 2009 descrește pînă în anul 2010 și apoi pînă în 2012 este în creștere (vezi fig.2.2).

Fig. 2.2. Dinamica numărului vizitatorilor străini în Republica Moldova, conform scopului vizitei

[16, p.35]

Nivelul de atracție și gradul de vizitare a destinațiilor turistice depind în mare măsură de amenajarea acestora și de prezența unei infrastructuri adecvate. În acest sens, se constată următoarele.

Majoritatea zonelor de protecție a monumentelor naturale și antropice nu sunt amenajate pentru vizitatori, iar deținătorii legali locali nu au un plan de amenajare turistică a acestora.

Marea majoritate a atracțiilor turistice nu dispun de locuri de cazare. Marea majoritate a obiectivelor turistice vizitate nu oferă vizitatorilor adăposturi pentru vremea rea. Nu avem campinguri amenajate. Terasele si structurile de alimentație publică sunt rare în imediata apropiere de atracții. De regulă, acestea sunt amplasate în localitățile din raza obiectului. Inexistența acestora creează dificultăți vizitatorilor individuali. Parcări amenajate pentru automobile și autocare există doar în preajma atracțiilor majore.

Adăposturi pentru agrement au doar unele rezervații și mănăstiri. Acestea sunt făcute din materiale locale, dar fără a lua în calcul confortul mai multor grupuri concomitente de vizitatori. Doar o parte din atracțiile care au o instituție gestionară (mănăstiri, rezervații științifice, muzee) sunt capabile să ofere vizitatorilor grupuri sanitare simple. Apeduct/canalizare au doar atracțiile care au o instituție gestionară (mănăstiri, rezervații, muzee).

Promovarea Republicii Moldova ca destinație turistică pe plan intern și extern în anii 2009 – 2012 s-a realizat printr-un șir de activități:

1. Organizarea participării anual, de comun cu agenții economici din industria turismului, la expoziții internaționale de specialitate, cu stand național, care reflectă potențialul turistic al țării, precum și tradițiile și cultura națională. Piețele-țintă în perioada respectivă au fost România, Rusia, Ucraina, Germania, Anglia, Turcia, Japonia, Israel, etc.

2. Editarea și difuzarea materialelor promoționale, cum ar fi:

1) Ghiduri turistice „Moldova Turistică”, „Drumul Vinului”, „Drumul Mănăstirilor”, „Turismul cultural”, „Turismul religios”, „Turismul vitivinicol”, Turismul balnear”, „Turismul rural”, Turismul ecologic” [5, p.187].

2) CD-uri cu filmul promoțional „Moldova-o destinație turistică”.

3) Harta turistică a Moldovei.

4) Suvenire cu imagini ale obiectivelor turistice din Moldova.

5) Suvenire cu imprimarea Mărcii Turistice a Republicii Moldova.

3. Organizarea anuală, de comun cu Centrul Expozițional “MoldExpo”, a Expoziției Internaționale Specializate de turism, agrement și industrie hotelieră „Tourism.Leisure.Hotels”.

4. Organizarea anuală a unui tur informațional pentru reprezentanții mass-media din țările, care prezintă interes pentru Republica Moldova.

5. Colaborarea Agenției Turismului a Republicii Moldova cu Centrul de Competență Dunăreană (DCC) în contextul Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunăreană (SUERD), care are drept scop informarea agenților economici din domeniul turismului despre noi instrumente on-line de atragere a turiștilor.

6. Înregistrarea cu nr. 23853 în Registrul Național a Mărcii Turistice a Republicii Moldova, care a obținut protecția pe teritoriul Republicii Moldova pe termen de 10 ani, începînd cu 20 aprilie 2011.

Analiza PEST (Analiza situației externe)

Orice instituție publică face parte dintr-un mediu specific, care influențează și condiționează acțiunea factorilor de conducere. În funcție de influența factorilor interni și externi, Agenția Turismului a determinat prioritățile sale de activitate pe termen scurt, mediu și de durată. Astfel au fost apreciate atît riscurile și măsurile aferente diminuării acestora, cît și oportunitățile care pot favoriza dezvoltarea durabilă a turismului într-un orizont de timp bine determinat.

Analiza PEST include factori politici, economici, sociali și tehnologici care ar putea influența asupra dezvoltării durabile a turismului.

Luînd în considerație specificul turismului din Republica Moldova, Agenția Turismului a identificat o serie de factori externi care au impact direct asupra activității ramurii turistice.

Factorii politici

Factorii politici au un impact major la determinarea destinațiilor turistice de către potențialii turiști externi. Instabilitatea politică contribuie negativ în cel mai direct mod asupra preferințelor turiștilor.

Din categoria acestor factori putem enumera:

Influența politicienilor, alături de alte organizații cu impact major în viața publică (mass-media, organizații nonguvernamentale), în anumite domenii de activitate de interes larg.

Politicile și strategiile guvernamentale, care stabilesc priorități, obiective, direcții de activitate a căror îndeplinire revine Agenției Turismului. În acest context, instituția trebuie să -și mobilizeze din interior resursele umane, financiare și tehnice în vederea îndeplinirii acestor responsabilități. Documentele de programe stabilite de nivelul politic (Guvern, Parlament) pot determina inclusiv adaptarea organizațională (reorganizarea structurii, stilul de management, orientarea către alți parteneri (publici, naționali, internaționali) [17, p.127].

Sunt foarte importante aspectele ce țin de cooperarea internațională și politica de vecinătate cu UE, a căror promovare implică apariția de noi strategii, instrumente financiare. Procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană necesită capacități profesionale avansate și eforturi sporite.

Cooperarea la nivel internațional se realizează în baza de acorduri în domeniul turismului încheiate de Republica Moldova cu 22 de state, precum și prin intermediul diverselor structuri internaționale și regionale, dintre care menționăm următoarele:

Organizația Mondială a Turismului a Națiunilor Unite (UNWTO);

Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN);

Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică (ODDE) GUAM;

Consiliul pentru Turism al CSI;

Centrul de Competență Dunăreană (DCC).

În această ordine de idei, este primordial ca politica de stat în domeniul turismului să fie axată pe optimizarea legislației turistice, înlăturarea deficiențelor, perfecționarea infrastructurii și alinierea ei la cele mai avansate practici internaționale.

Factorii economici

Turismul, importantă ramură a economiei naționale, caracterizată printr-un spectru larg de activități, are la această etapă, sarcini multiple pe linia creșterii eficienței sale economico-sociale, a sporirii aportului său la produsul intern brut, la echilibrarea balanței comerciale și de plăți, paralel cu asigurarea celor mai bune condiții pentru odihnă și recreerea turiștilor autohtoni și străini.

Pe lângă efectele economice și sociale directe, turismul determină obținerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri și sectoare ale economiei naționale prin efectul multiplicator ce se referă la industrie, agricultură, transport, servicii adiționale.

Pe lîngă aspectele enumerate mai sus, turismul reprezintă barometrul bunăstării populației. Cu cît circulația turistică sporește, cu atît nivelul de viață este în creștere.

Ciclul economic prin care trece țara este însoțit de scăderea volumelor de producție, micșorarea activităților de afaceri și respectiv, iar în consecință – diminuarea posibilităților de organizare a odihnei din partea marii majorități ai populației.

Dintre aspectele care influențează turismul în mod pozitiv putem menționa creșterea, în ultimii ani, a indicatorilor de bază ai activității turistice și a ponderii turismului în PIB.

Factorii sociali.

Aceștia au un impact indirect asupra activității turistice. Interesată de politica de dezvoltarea a ramurii turistice este întreaga societate. Așteptările populației sînt orientate spre stabilitatea sistemului de protecție socială, diminuarea corupției, circulație liberă cu UE, sporirea transparenței. Este de menționat că asupra activității sectorului turistic influențează și aspectul social: accesul persoanelor vulnerabile la pachete turistice sociale, celor cu maladii la stațiunile baleneo-climaterice, elevii și studenții la pachete turistice cu preț redus în interiorul țării. Aspectul social este condiționat și de antrenarea populației în prestare de servicii, deservire, furnizare de produse destinate consumului turistic. Este de menționat că în ultimii ani este în creștere interesul locuitorilor pentru consumul de servicii turistice și nivelul cheltuielilor populației în scop turistic. [18,p.47]

Totodată, influențează negativ domeniul cazurile frecvente de fraudă / înșelăciune a persoanelor din partea prestatorilor de servicii turistice.

Factorii tehnologici

În perioada pe care o parcurgem și cel puțin, în cea imediat următoare, resursele tradiționale ale afacerilor–oameni, mașini, materiale, bani – se completează cu cea de-a cincea resursă – tehnologiile informaționale. Avînd în vedere rapiditatea cu care se dezvoltă piața tehnologiilor informaționale pe plan mondial și național, precum și facilitățile pe care le oferă în dezvoltarea activităților specifice, este necesară analiza acestor factori din perspectiva priorităților stabilite pentru industria turistică pe termen mediu și de durată.

Una din principalele măsuri destinate promovării dezvoltării durabile urbane a Republicii Moldova reprezintă politica regională a statului și dezvoltarea urbană, bazate pe actele legislative respective (Legea privind dezvoltarea regională, Legea privind bazele și dezvoltarea teritoriului) și structurile instituționale ale administrației centrale și locale.

În cadrul sistemului național urban al Republicii Moldova organizarea spațială este examinată prin prisma ierarhizării localităților in dependență de rolul fiecărui în rețeaua respectivă. Scopul strategic al Guvernului pe termen lung reprezintă asigurarea unei creșteri economice durabile și diminuarea sărăciei.6 Problema dată poate fi soluționată numai în cazul utilizării active a resurselor teritoriale (raionale și urbane) – resurselor umane, ale întreprinderilor, infrastructurii și mediului ambiant. Orientându-se de facto spre creșterea și echilibrarea nivelelor de dezvoltare socială și economică pe întregul teritoriu al țării (gradul de ocupare a populației, venituri pe cap de locuitor, asigurarea cu serviciile sferei sociale etc.), în viitorul apropiat cea mai binevenită bază a politicii de stat pentru dezvoltarea orașelor poate constitui conceptul polului de creștere.

Analiza și evaluarea factorilor ce determină crearea orașelor-centre de dezvoltare în sistemul urban al Moldovei (demografia, economia, infrastructura, fluxurile populației, bunurilor și a serviciilor ) este oportună a se efectua în cadrul elaborării Planului de Amenajare a Teritoriului Național.

Dezvoltarea durabilă a sistemului urban național este asigurată prin realizarea unor măsuri și instrumente în următoarele direcții:

aplicarea normelor și procedurilor legislative, economice și administrative, în conformitate cu standardele europene, în special a celor care țin cont de principiile autonomiei locale și ale subsidiarității;

interconexiunea procesului de planificare și dezvoltare a sistemelor naționale, regionale și urbane;

abordarea integrată a problemelor de planificare și gestionare a urbelor;

concentrarea resurselor financiare (de stat, municipale și private) pentru soluționarea problemelor majore în dezvoltarea urbană;

perfecționarea sistemului teritorial la nivel regional și urban;

informarea populației și asigurarea procesului participativ in managementul urban.

Poziția deosebită a municipiului Chișinău ca și capitală a aglomerației urbane (780 mii. locuitori) este determinată de funcțiile sale administrative, economice, sociale și culturale ce se extind peste întreg teritoriul țării. Ponderea municipiului Chișinău în PIB-ul țării constituie aproximativ 45%, în exportul total de mărfuri – 60%, în importul total- 80%, din încasările fiscale în bugetul consolidat al țării – peste 60%. Aspecte negative: dezechilibrarea sistemului de aprovizionare cu energie electrică, termică și apă potabilă, trafic intens pe automagistrale, utilizarea necontrolată a teritoriilor destinate construcțiilor, problema deșeurilor [10, p.133].

În perspectivă, principalele obiective privind susținerea dezvoltării Chișinăului sunt integrarea și subvenționarea. Municipiile și orașele trec printr-o perioadă de schimbare rapidă a sistemului și, respectiv, trebuie să corespundă noilor condiții de planificarea orașului și de management. Planul general de dezvoltare a Chișinăului până anul 2020 va fi un pas important în acest sens. Acesta trebuie să identifice căile și metodele în compatibile cu standardele UE în vederea transformării orașului Chișinău și a întregului municipiului intr-un sistem urban echilibrat.

Consolidarea prosperității economice și sociale a orașului implică, în particular: o economie locală flexibilă și diversificată în combinare cu sectorul industrial, serviciile, instituțiile culturale, de agrement și turism, accentul fiind pus în particular, pe dezvoltarea relațiilor de antreprenoriat și ÎMM, ceea ce asigură un nivel înalt de asigurare cu locuri de muncă;

b) disponibilitatea personalului calificat pentru exploatarea creșterii economice și inovațiilor în sectoarele [4, p.77].

c) o infrastructură de comunicații inclusiv tehnologiile informaționale, rețelele de transportare, care asigură accesibilitatea internă și externă, strategiile de internaționalizare ce încurajează schimburile, interconexiunea între diverse medii sociale și economice;

d) un mediu urban favorabil, în termeni de resurse fizice și naturale, care depinde, la rândul său, de eficacitatea sistemelor de control al poluării, funcționalității transportului, infrastructurii de mediu și monitorizarea terenurilor de pământ, care stimulează utilizarea în comun a resurselor și crearea unui mediu urban atractiv;

e) o bună calitate a vieții, în termeni culturali și sociali, inclusiv locuințe și mediul;

f) o administrare urbană calificată ce promovează abordarea integrată și parteneriatul pentru dezvoltare economică și socială urbană, legături eficiente și funcționale cu alte localități urbane ale municipiului, inclusiv și capacitatea de a stabili relații eficiente cu regiunile rurale aferente. Criteriile menționate mai sus stau la baza Concepției Planului Urbanistic General al Municipiului Chișinău (aprobat de Consiliul Municipal la 6 aprilie 2004).9 Strategia de dezvoltare cuprinsă în Concepția menționata pentru perioada de până în anul 2020 presupune transformarea orașului dintr-un centru regional cu influență internațională limitată într-o capitală modernă, conectată la rețeaua internațională de comunicații și integrată în spațiul economic și cultural european. Situat într-un perimetru geografic favorabil, la intersecția importantelor fluxuri umane, materiale și financiare, municipiul Chișinău va deveni un centru regional strategic și polifuncțional de contact, capabil să asigure legătura între Estul și Vestul Europei. Mediul de afaceri atractiv și infrastructura tehnică și instituțională adecvată vor asigura o creștere economică stabilă, bazată pe dezvoltarea ramurilor care exploatează la maximum potențialul local existent [12, p.96].

Adițional la potențialul existent, orașul este în stare să exploateze oportunitățile oferite de integrarea europeană, așa cum au demonstrat-o sectoarele ce contribuie esențial la creșterea economică și care sunt localizate cu preponderență în localitățile urbane: comerțul internațional, comunicațiile, transportul, instituțiile culturale și de turism, design și cercetări. Creșterea în aceste sectoare oferă potențialul necesar pentru crearea locurilor de muncă și îmbunătățirea calității vieții.

Dezvoltarea capitalei este rezultatul unei inițiative colective la care Guvernul, administrația municipală, societatea civilă, sectorul privat și cetățenii contribuie cu eforturi și resurse comune. În urma unor activității susținute, se va îmbunătăți habitatul municipiului, inclusiv condițiile de trai, calitatea serviciilor comunale și situația ecologică. O atenție specială se va acorda asigurării condițiilor de un nivel calitativ ridicat al serviciilor de sănătate, învățământ și asistență socială. Localitățile suburbane se vor dezvolta armonios integrăndu-se în aglomerația metropolitană. Se va afirma statutul de capitală integrată în economia națională și în cea europeană, capabilă să asigure un mediu favorabil vieții și activității economice. Pentru realizarea acestei viziuni sunt identificate 5 obiective strategice: [8, p.82]

• transformarea Chișinăului într-o capitală modernă, conectată la rețeaua internațională de comunicații și integrată în spațiul economic și cultural european;

• stabilirea unui mediu socio-cultural ca factor de echilibru între interesele individuale și comunitare;

• asigurarea unui habitat ecologic durabil și confortabil pentru locuitorii municipiului;

• crearea unui climat de afaceri favorabil investițiilor și creșterii economice;

• constituirea unei aglomerații metropolitane de localități integrate și dezvoltate armonios.

Obiectivele strategice determină principalele direcții de dezvoltare ale municipiului. Implementarea lor se va materializa prin atingerea unui set de peste 30 de obiective specifice și urbanistice, care se prezintă ca sarcini sectoriale ce contribuie la realizarea unuia sau a mai multor obiective strategice. Conform estimărilor Concepției, pentru implementarea proiectelor orientate spre atingerea obiectivelor strategice și urbanistice, este necesar un efort investițional de peste 40 miliarde lei (3.5 miliarde USD).

Aproximativ câte 40% din suma totală urmează a fi investite în infrastructura tehnicoedilitară și spațiul locativ, iar restul în amenajarea teritoriului și pentru alte finanțări. Luând în considerare constrângerile bugetare, numai 25-40 % din investiții se preconizează a fi finanțate din fondul bugetului municipal. Cea mai mare parte a resurselor financiare necesare trebuie atrase din fonduri private, inclusiv străine.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Turismul reprezintă astazi, prin continutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importantă a vieții economice și sociale.

Importanța economică, socială și politică a turismului, contribuția sa la dezvoltarea economiei naționale în ansamblu a determinat faptul de a efectua un studiu privind posibilitatea de evaluarea și folosire a resurselor turistice din RepublicaMoldova la atragerea turiștilor străini.

În structura circulației turistice, în țara noastră, s-au produs mutații importante, în principal, în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor. Nivelul de atracție și gradul de vizitare a destinațiilor turistice depind în mare măsură de amenajarea acestora și de prezența unei infrastructuri adecvate.

Promovarea Republicii Moldova ca destinație turistică pe plan intern și extern, s-a realizat printr-un șir de activități:

Organizarea anuală, de comun cu Centrul Expozițional “MoldExpo”

Ghiduri turistice „Moldova Turistică”, „Drumul Vinului”, „Drumul Mănăstirilor”,

Suvenire cu imprimarea Mărcii Turistice a Republicii Moldova.

Orice instituție publică face parte dintr-un mediu specific, care influențează și condiționează acțiunea factorilor de conducere. Factorii politici au un impact major la determinarea destinațiilor turistice de către potențialii turiști externi, sunt foarte importante aspectele ce țin de cooperarea internațională și politica de vecinătate cu UE, a căror promovare implică apariția de noi strategii, instrumente financiare

Pe lângă efectele economice și sociale directe, turismul determină obținerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri și sectoare ale economiei naționale, dintre aspectele care influențează turismul în mod pozitiv putem menționa creșterea ponderii turismului în PIB

În cadrul sistemului național urban al Republicii Moldova organizarea spațială este examinată prin prisma ierarhizării localităților orientându-se spre creșterea și echilibrarea nivelelor de dezvoltare socială și economică pe întregul teritoriu al țării.

Dezvoltarea capitalei este rezultatul unei inițiative colective la care Guvernul, administrația municipală, contribuie cu eforturi și resurse comune. Una din principalele măsuri destinate promovării dezvoltării durabile urbane a Republicii Moldova reprezintă politica regională a statului și dezvoltarea urbană.

Recomandări Localitățile suburbane se vor dezvolta armonios integrăndu-se în aglomerația metropolitană daca se va afirma statutul de capitală integrată în economia națională și în cea europeană.

Pentru realizarea acestei viziuni trebuie sa stabileasca careva obiective:

transformarea Chișinăului într-o capitală modernă.

crearea unui climat de afaceri favorabil investițiilor și creșterii economice.

o capitală integrată în spațiul economic și cultural european.

Scopul strategic al Guvernului este asigurarea unei creșteri economice durabile și diminuarea sărăciei,dar poate fi realizat doar: în cazul utilizării active a resurselor teritoriale, infrastructurii și mediului ambiant.

BIBLIOGRAFIA

Asаftei N.R. Indicаtorii sociаl-economici аi eficienței și cаlității deservirii în sferа turismului receptor. În: Revistа Științifică „Studii Economice” ULIM, аnul-2, nr.1-2, 2008. 205-213 p.

Bălănuță V. Diagnosticul și estimarea potențialului economico-financiar al întreprinderii în contextul analizei exprese. În: Contabilitate și audit, 1999, nr. 3, p. 38-44.

Boian N. Analiza diagnostic a întreprinderilor mici și mijlocii. Brașov: Transilvania, 2011. 371 p.

Brаn F., Mаrin D., Simon T. Economiа turismului și mediul înconjurător. București: Economică, 1998. 264p.

Burbuleа R. Anаlizа metodelor și tehnicilor de cercetаre а pieții turistice. În: Anаlele ULIM, 2012. vol.12, 71-77p.

Ciobаnu I. Mаnаgement strаtegic, Iаși, Polirom,1998. 201 p.

Cаvcаline I. Delimitаri conceptuаle privind evolutiа formelor de turism. În: Mаteriаlele Conferinței științifico-prаctice internаționаle ”Dezvoltаreа turismului lа inceputul sec.XXI”.Chișinău: ULIM, 2013. 176-179p.

Istocescu A. Strаtegiа și Mаnаgementul Strаtegic аl Firmei. București: ASE, 2003. 275p.

Lаzăr S. Turism urban. Ghidul gospodаrului. Chișinău: Sirius, 2004. 112 p.

Minciu R. Economiа turismului. București: Urаnus, 2002. 256p.

Miron V. Turismul în аriile nаturаle din Republicа Moldovа (ghidul investitorului locаl). Chișinău: Științа, 2008. 230p.

Neаgu V. Mаnаgementul turistic și аl serviciilor turistice. București: Sylvi, 2000. 386p.

Numărul de plecări ale vizitatorilor moldoveni în străinătate, prin intermediul agențiilor de turism și turoperatorilor, pe țări de destinație, la 31 decembrie (2004-2013). http://www. statistica.md/ (vizualizat 14.05.2014)

Obiective, tipologii si metode ale analizei diagnostic. http://www.tribunaeconomica.ro/ index.php?id_tip_categorie=1&id_categ=9&id_revista=13701&id_nr_revista=394&mod=arhiva (vizualizat 02.05.2014)

Ostrofet L. Turismul urban cа o direcție de perspectivа în renаștereа turismului în Republicа Moldovа. În: Mаteriаlele Conferinței științifico-prаctice internаționаle ”Dezvoltаreа turismului lа începutul sec.XXI”. Chișinău: ULIM, 2013. 179-182p.

Ostrofeț L. Operаtorul turistic cа subiect аl pieței turistice. În: Mаteriаlele Conferinței științifico-prаctică internаționаle. Dezvoltаreа turismului lа începutul sec.XXI.Chișinău: ULIM, 2011. 381p.

Păun M. Analiza sistemelor economice. București: All, 1997. 278 p.

Păun M., Hartulari C. Analiza, diagnoza și evaluarea sistemelor din economie. București: ASE, 2004. 338 p.