Tendintele de Economisire In Romania
INTRODUCERE
Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu tendințele în procesul de economisire în ceea ce privește populația României în decursul ultimilor 10 ani. Aceasta are rolul de a vă informa în legătură cu evoluția principalelor produse și servicii de economisire.
Domeniul lucrării de licență evidențiază un număr însemnat de lucrări și studii de specialitate, atât ale autorilor români cât și străini, sau cadre didactice cu o bogată experiență ale căror valoroase lucrări le-am considerat bibliografie obligatorie. Aceste lucrări și cercetări se regăsesc în secțiunea ”Bibliografie” precum și pe parcursul lucrării de licență. O altă sursă importantă de date au fost ”Rapoartele de Stabilitate Financiară” și ”Raportul anual asupra Inflației” puse la dispoziția oricărui om interesat de Banca Națională Română. Totodată o importantă sursă de informații au fost și ”Rapoartele Anuale” oferite de Autoritatea de Supraveghere Financiară, referitoare la evoluțiile pieței de capital, a pieței asigurărilor și a fondurilor private de pensii.
Obiectivele lucrării de licență reprezintă prezentarea tendințelor de economisire din trecut până în prezent, alegerile indivizilor când vine vorba de produse și servicii de economisire și totodată prezentarea celor mai importanți factori care duc la formarea unui trend în ceea ce privește comportamentul economic și financiar al oamenilor și companiilor în ceea ce privește economisirea.
Principalele metode de cercetare utilizate în cadrul lucrării sunt documentarea, cu precădere documentarea teoretică, am studiat numeroase cărți, articole de cercetare, studii, etc., metodele matematice și statistice, cu ajutorul cărora am făcut reprezentarea grafică și tabelară a evenimentelor studiate și metoda cercetării interdisciplinare, metodă care se bazează pe cunoștiințele mele din alte domenii, precum cele ale tehnologiei, matematicii și informaticii.
Lucrarea de licență a fost structurată în 5 capitole după cum urmează.
În primul capitol este studiată importanța economisirii în ceea ce privește dezvoltarea macroeconomică a țării noastre. Se observă importanța acesteia față de stabilitatea financiară, creșterea economică, șomajul și deficitul de cont curent.
Capitolul doi al lucrării de față prezintă principalii factori ce influențează comportamentul de economisire atât din punctul de vedere al unui individ, cât și din punctul de vedere al anumitor persoane juridice. Cei mai importanți factori în opinia mea sunt dobânda și inflația. Am ales să le studiez evoluția de-a lungul timpului și să subliniez anumite aspecte teoretice.
În cel de-al treilea capitol am ales să prezint principalele produse și servicii în care oamenii și persoanele juridice aleg să-și pună economiile. Aici am optat să vorbesc depsre sectorul bancar, sectorul asigurărilor, piața de capital și fondurile de pensii. Principalul produs de economisire este depozitul bancar, însă forma de economisire sub forma depunerii banilor la fondurile private de pensii cunoaște cea mai importantă ascensiune, principalul motiv fiind probabil pierderea încrederii oamenilor în sistemul public de pensii, astfel alegând să cotizeze la un fond privat.
În capitolul patru am ale să prezint câteva trăsături ale fondurilor de asigurare pentru economiile plasate de populație și persoane juridice.
În ultimul capitol am prezentat două modele econometrice, în primul am studiat importanța modificării venitului în privința tendințelor de economisire, iar în cel de-al doilea, am dorit să evidențiez că principala valută care influențează economisirea în țara noastră este euro.
În final eu sper ca felul în care am abordat această temă să fie unul de actualitate și să corspundă așteptărilor.
ECONOMISIREA. INFLUENȚE MAJORE ASUPRA ECONOMIEI
”La baza oricărui ciclu de creștere economică se află un proces de creștere a productivității capitalului – fie el uman, financiar sau fizic. Creșterea productivității necesită inovări în ceea ce privește capitalul. Astfel de procese implică utilizarea unor resurse financiare, care nu își pot avea sursa decât în economisire, fie a rezidenților, fie împrumutate de la nerezidenți”.
Stabilitatea financiară este caracteristica sectorului financiar de a face față șocurilor sistemice pe o bază durabilă și fără perturbări majore, de a aloca eficient resursele financiare în economie și de a identifica și gestiona eficient riscurile. Principalul scop al menținerii stabilității financiare este de a contribui la evitarea unor întreruperi importante ale funcțiilor vitale ale sistemului financiar, funcții exercitate în cadrul economiei, și vizează: sistemul de plăți și decontare, intermedierea dintre cei care economisesc și cei care investesc, asigurarea împotriva riscului.
După cum am observat pe parcursul crizei financiare ce abia a trecut, stabilitatea financiară a jucat un rol foarte important în ceea ce privește sistemul financiar și economia pe ansamblu. De aceea economisirea este un fenomen foarte important în ziele noastre, deoarece ne poate ajuta foarte mult în viitor prin temperarea efectelor unui asemenea eveniment foarte dăunător economiei. Astfel, după cum a susținut și domnul profesor Dănilă, în cartea sa ”Fereastră de Oportunități și provocări pentru România”, stimularea economisirii interne trebuie să fie prioritară pentru un mediu economic ”sănătos”. Economisirea are nevoie de un mediu de afaceri solid, care să asigure în mod continuu locuri de muncă sustenabile, care să ducă astfel la creșterea productivității muncii, crescând astfel încrederea populației în veniturile ei. În același timp politica monetară trebuie să aducă conservarea valorii economisirii prin aducerea ratei dobânzii la un nivel mai mare față de cel al inflației ne mai influențând negativ comportamentul de economisire, iar astfel populația să nu-și mai îndrepte tendința de economisire spre alte zone de investire.
Un alt mare dezechilibru care a stopat stabilitatea financiară sustenabilă a României a fost diferența negativă dintre nivelul productivității capitalului uman și viteza de creștere a salariului. Datorită acestei creșteri accelerate a compensației bănești populația a fost tentată să consume mai mult, economisirea având de suferit, iar companiile în loc să investească pentru mai multe locuri de muncă și-au focusat mijloacele bănești pentru a plăti actuala forță de muncă.
În timpul crizei economice problema gravă a economisirii a fost accentuată de politicile economice care au funcționat în direcția transmiterii unor semnale nepotrivite, cu privire la necesitatea economisirii. Mai departe, se creează un lanț de dependență între politicile economice nepotrivite, pentru că într-un mediu cu economisire scăzută, politicile economice vor trebui să facă față dezechilibrelor externe, generate de nevoia de a înlocui economisirea internă cu economisirea altor națiuni (datorie externă), ceea ce ar duce la costuri de obținere mai mari ( rata de dobândă mai ridicată, riscul cursurilor de schimb).
Un individ în plan economic caută întotdeauna să obțină un standard de viață superior, acest lucru nu poate fi obținut decât printr-o producție superioară de bunuri și servicii. Creșterea economică constă în sporirea rezultatelor activității economice la nivel macroeconomic. Cel mai adesea creșterea economică este exprimată prin ritmul de creștere a PIB-ului. Frecvent, variația acestor indicatori este corelată cu evoluția demografică.
”Perspectivele creșterii economice depind de capacitatea lor de susținere a noului ciclu economic prin productivitatea capitalului financiar și uman, dar și de povara pe care o reprezintă datoria publică. Orice redirecționare de fonduri dinspre creșterea poductivității capitalului spre palata serviciului datoriei reprezintă o pieredere pentru dezvoltare. Totodată aceste perspective sunt date de caracteristicile prezente ale procesului de economisire, deoarece economiile prezente pot fi sursa de finanțare pentru creșterea productivității capitalului, cât și a serviciului datoriei publice.”
Un principal mod prin care se poate ajunge la creștere economică este prin investire și după cum știm la baza investirii stau resursele bănești rezultate în urma economisirii.
Creșterea negativă a PIB poartă denumirea de recesiune, ea este fenomenul opus creșterii economice. După perioada cruntă trăită în anii 2008-2012 datorită crizei economice, conform Institutului Național de Statistică, România a reintrat în recesiune economică după două trimestre consecutive cu scădere economică (Trimestrul I și Trimestru II din 2014). Astfel românii nici nu și-au revenit bine din criza economică, iar veniturile lor au iar de suferit și, ca atare, și capacitatea lor de a economisi. De aceea investițiile finanțate din economiile făcute pe plan intern au avut foarte mult de suferit. Însă acestea se pot finanța prin atragerea de economisire externă.
Conform raportului anual EY – European Attractiveness Survey, România a urcat pentru prima dată în top 15 cele mai atractive țări din Europa privind numărul proiectelor cu investire străină atrase în 2014. Astfel, România a atras 62 de proiecte, cu 19 procente mai mult ca în anul precedent. Totodată s-au creat 10.892 de noi job-uri, înregisrându-se o creștere de 77% a numărului de locuri de muncă create prin investițiile srăine directe (SDI) față de anul trecut.
Un alt indicator macroeconomic foarte important ce este strâns legat de economisire este deficitul de cont curent, el reprezintă diferența între economisirea și investiția la nivel național. O ajustare a deficitului de cont curent este echivalentă cu creșterea economisirii la nivel național. Conform domnului profesor Nicolae Dănilă, ”la nivelul UE, economisirea națională este inferioară datoriei publice. Media economisirii naționale petru toate statele membre este de 18% din PIB, în timp ce datoria publică medie este 77% din PIB”.
În România, diferența între economisirea națională și datoria publică nu este mare. Însă ceea ce îngrijorează pe toată lumea și îi face să-și pună semne de întrebare este dinamica deficitului public și a consumului privat. În timpul crizei economice este știut că s-a înregistrat o scădere în termeni reali a consumului gospodăriilor, însă cel care ne face mari probleme este consumul guvernamental, în primul rând înainte de criză atunci când exista un număr prea mare de bugetari, și după criză când statul trebuia să susțină politicile sociale de susținere a șomerilor și celor cu venituri mici.
Totuși am reușit să aducem deficitul de cont curent la un minim record de doar 1% din PIB pentru anul 2013. Tendința în ultimii ani a fost de corecție puternică a deficitului de cont curent. Nivelul redus al deficitului extern reflectă îmbunătățirea exporturilor de bunuri și servicii, dar și declinul consumului și nivelul redus al investițiilor.
Dar această evoluție nu este privită cu ochi buni de către anumiți experți financiari. Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank, susține că ”structural, România nu este în poziția de a avea excedent de cont curent. Putem avea excedent de cont curent doar dacă economia se ajustează foarte mult și creșterea economică este foarte mică sau avem scădere economică. Nu poți să ai și excedent de cont curent, și creștere economică rapidă când economia nu are economisire internă prea mare pentru a putea susține investiții mari fară a face apel la economisire externă . Ca să avem creștere economică rapidă trebuie să trăim cu deficit de cont curent, pentru a acoperi diferența dintre economisire și investire. Economisirea internă nu este suficientă pentru a acoperi necesarul de investiții.”
În finalul acestui capitol aș dori să subliniez că stimularea economisirii interne ar trebui să fie o prioritate pentru toată lumea, deoarece ea va reduce incertitudinile macroeconomice, va permite un acces la finanțare mult mai ușor și va duce la dezvoltarea mai rapidă a piețelor financiare.
PRINCIPALII FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ ECONOMISIREA
Să spunem că ești proaspăt căsătorit, atât tu cât și soția ta aveți un serviciu bine plătit, însă deoarece sunteți la început de drum, nu ați putut economisi o sumă îndeajuns de mare pentru a vă cumpăra un apartament, însă pe viitor sunteți siguri că veți putea economisi suma necesară de bani, aici intervin sumele altor oameni puse în depozite la bănci pe o perioadă îndelungată de timp, pentru care aceștia încasează o dobândă, banca pune economiile lor la dispoziția ta, pentru a-ți cumpăra apartamentul, iar tu în schimb vei plăti rate pentru o perioadă de timp aleasă de tine, și vei plăti și o dobândă pentru suma de bani împrumutată de la bancă.
Economisirea ne învață cum să folosim banii într-o manieră rațională și ne face să realizăm adevărata lor valoare. Economisirea este un obicei foarte util, deoarece ne oferă securitate și ajutor atunci când trecem prin diferite situații și avem nevoie imediată de bani. Economisirea nu înseamnă doar ”a nu cheltui bani„ , ea este deasemenea și o modalitate de investire pentru o viitoare situație nefavorabilă sau pentru achiziționarea unui bun de o valoare mai ridicată.
Factori de Influență ce Depind de Fiecare Individ în Parte
Venitul disponibil, obținut de posesorii factorilor de producție este împărțit în două părți, o parte către consum și una către economisire. Economiile reprezintă excedentul de venit peste ceea ce este folosit pentru consumul curent.
Factorii care influențează economisirea sunt acele elemente ale vieții economice și social-umane, cu caracter obiectiv și subiectiv, care determină creșterea sau descreșterea sumelor de bani alocate pentru economisire, la un moment dat, sau pe o anumită perioadă și într-un spațiu geo-socioeconomic.
Factorii obiectivi fac referire la condițiile oferite de economie, printre ei se numără:
nivelul și dinamica salariului, a veniturilor, în general;
modificarea politicii fisacle, care, atunci când este utilizată ca instrument pentru o repartiție mai echilibrată a veniturilor, duce la scăderea ratei economisirii, iar când este folosită pentru achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor, crește înclinația spre economisire;
modificările neprevăzute ale prețurilot anumitor bunuri, pe termen scurt, pot să influențeze pozitiv rata de economisire deoarece, mulți sunt tentați să-și păstreze banii pentru atunci când prețul bunurilor revine la nivelul așteptat;
anticipările populației cu privire la evoluția raporturilor dintre veniturile prezente și cele viitoare, dintre prețurile curente și cele viitoare, dintre oferta actuală de bunuri și cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează că veniturile vor crește, înclinația spre economii va crește și ea. Dacă se anticipează că prețurile în viitor vor crește, inclinația spre economisire va scade. La fel se întâmplă și cu anticipările privind cantitatea de bunuri de consum de pe o piață, dacă se anticipează că aceasta o să scadă, economiile vor avea de pierdut în fața consumului.
Factorii subiectivi sunt rezultatul înclinației psihologice, al obiceiurilor și tradițiilor oamenilor și se referă la:
dorința oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru situații neprevăzute: ea determină alocarea unor sume mai mari de bani economisirii în prezent, în favoarea unui consum viitor;
constituirea de rezerve bănești pentru asigurarea bătrâneții sau protejarea anumitor persoane;
dorința de a obține dobânzi sau alte avantaje;
instinctul oamenilor de a-și ridica standardul de viață, acest lucru poate fi realizat cu ajutorul economiilor făcute în trecut crescându-și consumul și satisfacerea nevoilor în prezent;
senzația de independență și de libertate de mișcare, astfel cu ajutorul sumelor economisite, nu este nevoie la apelarea unui împrumut pentr satisfacerea nevoilor;
dorința de a lăsa avere moștenitorilor.
Factori ce Depind de Economie pe Ansamblu
DOBÂNDA
Aspecte generale despre noțiunea de DOBÂNDĂ
Ratele de dobândă sunt de departe cele mai urmărite variabile dintr-o economie. Mișcările lor sunt raportate zilnic de către publicațiile din domeniul financiar, deoarece ele afectează în mod direct viața noastră de zi cu zi și au consecințe importante pentru sănătatea economiei. Ele influențează decizii personale precum cele de investire sau de economisire. Ratele de dobândă, deasemenea, afectează deciziile luate de conducerea firmelor mari, dar și a celor de calibru mai mic, un exemplu ar fi: cumpărarea unui echipament nou pentru modernizarea liniei de producție sau punerea banilor într-un cont bancar.
De-a lungul timpului dobânda a avut nenumărate accepțiuni, inițial ea nu era văzută precum un cost al banilor, era mai mult considerată ca ceva contra eticii, însă mai apoi s-a ajuns la concluzia că și moneda trebuie să aibă un cost, precum toate celelalte bunuri, iar acest preț este dat ca și în celelalte cazuri de către cererea și oferta de monedă.
Principalele elemente ale dobânzii sunt capitalul, timpul și riscul. Capitalul se referă la cantitatea de monedă necesară pentru satisfacerea cererii sau ofertei, timpul un al doilea element foarte important se referă la durata pentru care cantitatea de bani este utilizată, cu cât durata este mai lungă cu atât costul banilor este mai scăzut. Riscul are o clasificare mai mare, însă în principal el se referă la nerambursarea creditului sau în cazul unui depozit la intrarea în faliment a instituției financiar-bancare.
Ratele de dobândă sunt importante din mai multe puncte de vedere. În funcție de fiecare persoană, ratele de dobândă ridicate ar putea descuraja oamenii să cumpere o locuință sau o mașină din cauza prețului ridicat ce trebuie plătit pentru a se finanța. În schimb ratele ridicate ale dobânzii, ar putea încuraja populația spre economisire, deoarece se poate câștiga mai mult venit din dobânzi o dată ce suma economisită crește. La un nivel mai general, ratele de dobândă au un impact major asupra sănătății economiei, deoarece ele nu influențează doar consumatorii de rând să cheltuie sau să economisească, ci și deciziile de investiții a marilor companii. De exemplu, ratele ridicate de dobândă, ar putea cauza amânarea construcției unei fabrici care ar asigura multe locuri de muncă.
Printre principalii factori care influențează dobânda se numără următorii :
Productivitatea capitalului – după cum scrie și în cartea domnului profesor Nicolae Dardac, o anumită productivitate a capitalului, adică o anumită rată a profitului, aflate într-o dinamică determinată de evoluții și conjuncturi. De exemplu atunci când avem o sumă de bani, și nu suntem hotărâți ce să facem cu ea, dacă să o investim într-o afecere, sau să îi punem într-un depozit la bancă, bineînțeles aici intervine rentabilitatea și riscul pe care le avem în funcție de varianta aleasă. Numai luarea în considerare a interesului celui ce economisește va dezvolta la acesta interesul de a continua să economisească, creând premisele pentru menținerea și creșterea ritmului de dezvoltare economică. Pe de altă parte, deținătorii de capitaluri, în mare măsură provenite din economii, în calitate de creditori trebuie să aprecieze gradul real de productivitate a capitalului, atunci când își prezintă preferințele cu privire la dobânzi, creând condiții ca întreprinzătorii să continue să existe și să poată astfel fructifica și în viitor capitalul oferit.
Lichiditatea – este al doilea factor general ce determină nivelul dobânzii. Indiferent de celelalte condiții, cei care își pun capitalul la îndemâna altora vor prefera acea formă de împrumut care să le asigure lichiditatea. Deci se preferă termene cât mai scurte. Întotdeauna când perioada de timp în care banii nu sunt la îndemâna noastră, pot apărea oportunități prin care capitalul nostru s-ar putea fructifica la o rată a dobânzii mai ridicată și cu mai puține riscuri, de aceea rata dobânzii se află în raport direct cu perioada de timp în care banii sunt blocați.
Raportul dintre oferta și cererea de credite – este evident un factor esențial în determinarea nivelului dobânzii. Oferta de credite este determinată primordial de nivelul economisirii în țara respectivă, de opțiunile tradiționale ale populației pentru economii. Evoluția nivelului de economisire poate fi stimulată de nivelul dobânzii, dar oricare ar fi nivelul dobânzii, există un nivel dat al economisirii. Determinat de preferințele familiilor de a economisi este nivelul individual al venitului și implicit nivelul și preferințele de consum.
Stabilitatea economică și politică este de asemenea un factor foarte important, mai ales atunci când este vorba despre un deținător de economii, care are preferințe pentru obligațiunile de stat. Dacă vorbim de un stat precum Grecia, care a trecut printr-o perioadă foarte grea în timpul crizei economice, iar rănile sunt încă adânci, obligațiunile sale fiind la mai puțină căutare vor avea o dobândă mai ridicată, în schimb luăm cazul SUA, care nu se confruntă cu mari probleme economice la momentul actual, obligațiunile vor avea o rată de dobândă mai mică.
Dobânda nominală și dobânda reală
Aprecierile privind nivelul dobânzii sunt valabile atâta timp cât stabilitatea monetară asigură, la expirarea termenului împrumutului, recuperearea integrală a valorii avansată, respectiv o putere de cumpărare echivalentă acordării împrumutului. Aici intervine inflația, ea este principalul fenomen economic care duce la scăderea puterii de cumpărare a capitalului nostru, adică pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor.
În aceste condiții, cel care economisește nu renunță în a-și pune banii într-un cont bancar sau să-i investească în diferite activități financiare, dar, va căuta să-și asigure o compensare corespunzătoare, pentru pierderile suferite prin deprecierea monetară, prin ridicarea nivelului dobânzii.
Astfel, după cum concluzionează și domnul Dardac în cartea lui, că în condițiile procesului inflaționist rata dobânzii implică două ipoteze. Prima, anume dobânda nominală, cea exprimată ca atare, și dobânda reală, ca diferență între dobânda nominală și gradul de eroziune al capitalului, determinat de evoluția procesului inflaționist. În acest context, dobânda reală este direct proporțională cu dobânda nominală și invers proporțională cu gradul de depreciere monetară.
Unde: Rr = rata de dobândă reală
Rn = rata de dobândă nominală
Ri = rata inflației.
Analiza evoluției DOBÂNZII de-a lungul timpului
După cum scrie și în raportul anual din 2004, publicat de Banca Națională Română, în perioada iunie-octombrie, Banca Națională a inițiat un proces de reducere graduală a dobânzilor, având în vedere atât succesele pe linia dezinflației obținute anterior, cât și necesitatea diminuării diferențialului de dobândă față de alte țări, pentru a facilita accesul nerezidenților la constituirea de depozite în lei, această măsură era programată inițial pentru începutul anului 2004, însă a fost amânată până în luna aprilie 2005.
Conform raportului anual din 2005, BNR, arată că băncile au operat scăderi consistente și asupra randamentelor aferente depozitelor la termen, fiind afectate astfel cererea de monedă națională destinată economisirii și, implicit, comportamentul de consum; cu începere din al doilea trimestru al anului, ritmul anual real de creștere al economiilor în lei ale populației a manifestat o tendință aproape continuă de declin, atingând la finele anului 14,9%, față de 25,1% în decembrie 2004. Totodată, s-a perpetuat fenomenul de migrare a plasamentelor bancare ale persoanelor fizice înspre conturile curente, creșterea popularității acestor instrumente fiind explicată de răspândirea practicii achitării drepturilor salariale și a pensiilor prin intermediul cardurilor de debit, precum și de promovarea de către bănci a unor produse noi, mai flexibile și mai atractive față de depozitele clasice la termen.
Figura 1.1: Rata medie a dobânzii la depozite în RON
Sursa: Raportul Anual 2005, BNR
Reflectând aceste evoluții, economisirea bancară netă a populației ( calculată ca diferență între depozitele totale ale acestui segment și împrumuturi ) a fost marcată în intervalul martie-octombrie de o tendință accentuată de deteriorare, căreia i-a fost urmată o relativă redresare; aceasta a fost însă de proporții prea modeste pentru a determina revenirea până la finele anului 2005 a variației anuale a acestui indicator la valori reale pozitive.
În 2007 piața imobiliară a început să-și pună accentul pe economiile populației, averea acestora fiind în creștere în continuare, datorată în exclusivitate prețului imobilului deținut și nu a cantității. Acest lucru a afectat foarte mult piața bancară, deoarece oamenii nu mai erau atrași să-și economisească banii. Principalele active financiare ale populației în acea vreme au fost acțiunile necotate, însă ponderea acestora descreștea în favoarea activelor cu lichiditate superioară. Activele financiare lichide ( sunt calculate ca diferență între activele financiare plus acțiunile necotate și asigurări de viață ) sunt dominate de deținerile de numerar, depozite bancare și titluri de stat. Toate aceste variabile duc la creșterea ratei dobânzii în acea perioadă.
După trendul ascendent al dobânzilor din anul 2008, în 2009 rata de dobândă la facilitatea de depozite a început să scadă din nou, chiar dacă condițiile de lichiditate din sistem s-au menținut restrictive și datorită modificării strategiei băncilor, care în 2009 s-au concentrat pe atragerea de depozite și au temperat activitatea de creditare. ”Ca urmare a noii strategii, raportul dintre creditele acordate clientelei și depozitele atrase de aceasta a scăzut de la 122,0 la sută la sfârșitul lui 2008 la 112,8 la sută în decembrie 2009”, citat din raportul anual din 2009 întocmit de BNR.
În 2010, nu a mai fost o perioadă la fel de bună pentru populația care își ținea economiile la bănci, deoarece dobânzile au continuat să scadă. Însă chiar dacă ratele de dobândă la depozite au scăzut, activele financiare ale gospodăriilor au crescut în jur de 8 procente, conform raportului de stabilitate financiară din 2010 de BNR.
Figura 1.2: Structura pasivelor instituțiilor de credit care operează în România
Sursa: Raportul de Stabilitate Financiare, 2013, BNR
Conform raportului de stabilitate financiară din anul 2013 scris de BNR, dinamica pozitivă a depozitelor de la rezidenți clienți neguvernamentali s-a atenuat semnificativ în perioada august 2012 – august 2013 (de la +4,7% la +1,4%, variație anuală reală), mai pronunțat pe componenta în lei. Aceste evoluții reflectă reducerile accentuate ale ratelor de dobândă asociate depozitelor în lei și valută, diminuarea sumelor disponibile pentru economisire, în contextul scăderii dinamicii salariului mediu net și din cauza gradului ridicat de îndatorare și în ultimul rând din cauza creșterii anuale a inflației.
În anul 2013 datorită ratelor de dobândă la depozite în scadere, costurile de finanțare ale băncilor au fost în scădere, acest lucru este reflectat în graficul următor.
Figura 1.3: Evoluția ritmurilor anuale ale veniturilor nete, veniturilor și cheltuielilor cu dobânzile
Sursa: Raportul de Stabilitate Finanicară, 2013, BNR
În anul 2014 sistemul financiar european s-a confruntat cu o serie de riscuri interconectate la nivel sectorial. În plus față de vulnerabilitățile asociate unei creșteri economice fragile, stabilitatea sistemului financiar european s-a confruntat cu noi provocări datorate în special persistenței ratelor de dobândă scăzute și a incertitudinilor provenite din direcția economiilor emergente. Tototdată ”rata medie a dobânzii aferentă depozitelor la termen în lei a continuat tendința de ajustare manifestată și în perioada anterioară (cu 1,5 puncte procentuale în cazul persoanelor fizice, până la 3,2 la sută în iulie 2014 și cu 1,9 puncte procentuale în cazut depozitelor atrase de la companiile nefinanciare, până la 2,1 la sută în iulie 2014), pe fondul îmbunătățirii fundamentelor macroeconomice interne”. În același timp, băncile au diminuat și ratele de dobândă aferente depozitelor în valută pentru ambele categorii de clineți, în contextul menținerii unui nivel scăzut al ratelor de dobândă din zona euro.
În 2015 fenomenul de scădere a dobânzilor continuă, astfel economiștii sunt îngrijorați deoarece ne putem confrunta cu dobânzi negative, o problemă absolut nouă în economia zilelor noastre. Fenomenul de dobândă negativă apare datorită valorii ratelor de dobândă mai mici decât valoarea inflației, astfel dacă un deponent pune într-un depozit pe un an 100 de lei la o rată de dobândă de 2,5% el va trebui să încaseze la final 102,5 lei, însă inflația fiind de 3% puterea de cumpărare a banilor va scădea iar el va lua doar 99,51 de lei în bani reali, în concluzie mai puțin decât a depus el inițial.
După cum susține guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, dobânzile fiind foarte scăzute, bătând spre zero, omul care a economisit, vrea să fie avantajat cel puțin cu o dobândă mică, dar să fie real pozitivă. Însă el acum vede că este penalizat, cu dobânzi real negative. Astfel se poate ajunge la un boom imobiliar, cum a fost înainte de criza din 2008, pentru că omul va dori să își investească economiile în ceva care-i va da sentimentul de creștere a averii, cum ar fi pământul, sau locuințele.
INFLAȚIA
Aspecte generale referitoare la noțiunea de INFLAȚIE
Inflația, este o continuă creștere a nivelului prețurilor, care afectează populația, afacerile și guvernul. Inflația este o problemă importantă care trebuie rezolvată imediat, pentru a nu degenera într-o catastrofă economică.
Cum se explică inflația? Nivelul prețurilor și cantitatea de bani din economie sunt în strânsă legătură. Ceea ce înseamnă că o continuă creștere a masei monetare, va duce la o continuă creștere a prețurilor și astfel se definește inflația. Iar rata inflației reprezintă rata de schimbare a nivelului prețurilor și de obicei se măsoară ca procent pe an.
Figura 2.1: Evoluția Ratei Inflație 2004-2014
Sursa: Date ale Institutului Național de Statistică, analiză proprie
Principalele cauze ale inflației sunt:
Inflația prin monedă – apare atunci când este o emisiune excesivă de mondă ce depășește oferta reală de bunuri și servicii;
Inflația prin cerere – apare atunci când cererea agregată depășește oferta agregată;
Inflația importată – este cauzată de creșterea prețurilor de materii prime și nu numai în afara țării, și cu care economia locală este strâns legată, astfel se mărește valoarea importurilor ceea ce va duce la o creștere a prețurilor bunurilor produse autohton;
Inflația prin costuri – apare atunci când costurile de producție cresc, independent de cererea agregată, de exemplu: sporirea cheltuielilor cu salariile nu este însoțită de o creștere a productivității muncii.
Inflația prin structuri – se datorează structurii oligopoliste sau monopoliste, ce împiedică manifestrea concurenței și ca atare practicarea unor prețuri ridicate.
Inflația se poate măsura în două feluri:
În mărime absolută – atunci când avem un excedent de masă monetară în comparație cu oferta reală de mărfuri de unde rezultă o majorare a prețurilor efective;
În expresie relativă – este exprimată ca raport între excedentul de monedă și oferta reală de bunuri și servicii, de unde rezultă o anumită majorare a prețurilor.
Inflația este un factor atât de încurajare, cât și descurajare pentru economisire. Încurajare într-o măsură mai mică, doar în cazul în care ratele de dobândă sunt mai ridicate față de rata inflației, pentru că un om va dori să-și conserve puterea de cumpărare a banilor. Descurajarea decurge din faptul că ratele de dobândă sunt apropiate de rata inflației, iar oamenii riscă să piardă puterea de cumpărare a banilor lor, deoarece, atunci când depozitul este la final, el se poate afla în poziția de a putea cumpăra mai puține bunuri, față de câte putea cumpăra la începutul perioadei de depozitare a banilor.
Analiza evoluției INFLAȚIEI de-a lungul timpului
În perioada 2004 – 2005 inflația era în scadere, astfel oamenii au avut o înclinație mai mare către consum, față de economisire, acest lucru se observă foarte ușor în următoarele grafice.
Figura 2.2: Rata de investire și economisire
Sursa: Raport asupra inflației 2004 și 2005, BNR
La finalul anului 2005 evoluțiile proiectate ale ratelor dobânzilor, cursului de schimb al leului și factorilor exogeni ai cererii agregate au implicat efecte specifice asupra componentelor cererii agregate. Astfel, la nivelul consumului privat s-a înregistrat o încetinire a ritmului de creștere datorată impactului contracționist al creșterilor de prețuri la utilități și efectelor măsurilor prudențiale și ale celor de politică monetară menite a tempera ascensiunea creditului neguvernamental și a stimula economisirea.
În anul 2006, prelungirea trendului puternic crescător al deficitiului contului curent a reflectat nu doar adâncirea decalajului dintre ritmul de creștere a absorbției interne și dinamica producției interne, dar și deteriorarea deficitului de economisire al sectorului privat, în condițiile în care veniturile sectorului public au continuat să exceadă în acest interval, cheltuielile acestuia. Abia la finalul anului 2007 se poate observa un trend crescător al economisirilor, după cum observăm în următoarele grafice.
Figura 2.3: Rata de investire și economisire
Sursa: Raport asupra inflației 2006 și 2007 scris de BNR
În 2007, evoluția veniturilor, îndeosebi a celor salariale, a reprezentat o sursă de riscuri inflaționiste, în condițiile în care, deși se observa o orientare mai pregnantă a populației spre economisire, cererea de consum excedentară a fost alimentată în mod direct, prin achiziții imediate de bunuri și sevicii, cât și indirect, prin creșterea potențialului de angajare de credite în consum.
Conform raportului asupra inflației din august, 2008, scris de BNR, așteptările privind inflația joacă un rol determinant în mecanismul de transmisie a impulsurilor ratei dobânzii în economia reală. Acesta se referă la modalitatea prin care raportul dintre economisire și consum de la nivelul gospodăriilor este influențat de nivelul ratelor reale ale dobânzilor, o componentă a condițiilor monetare reale. Caeteris paribus, cu cât sunt mai reduse anticipațiile inflaționiste, cu atât ratele reale ale dobânzii oferite la instrumentele de economisire sunt mai ridicate, cu atât înclinația populației spre economisire este mai mare, în dauna consumului în prezent; de asemenea, cu atât va fi mai scump – în termeni reali – un produs de creditare și cu atât mai mare va fi disponibilitatea populației de a-și reduce consumul finanțat prin resurse împrumutate. Scăderea consumului privat și stimularea economisirii contribuie mai departe la reducerea presiunilor exercitate de cererea agregată asupra ritmului de creștere a prețurilor de consum.
Începutul lui 2009 a marcat o încetinire drastică a creșterii economice, deoarece s-au propagat cu putere, prin canalele financiare și ale comerțului exterior, efectele negative ale crizei economice internaționale. Contracția cererii interne reflectă, pe de o parte, încetinirea semnificativă a creșterii resurselor de finanțare, atât proprii cât și împrumutate, aflate la dispoziția populației și corporațiilor, iar pe de altă parte creșterea înclinației către economisire, pe fondul revizuirii în scădere a perspectivelor privind veniturile viitoare ca urmare a incertitudinii generate de criza economică. Pe deasupra, înclinația realativ ridicată spre economisire a persistat în acest an, deoarece temerile populației referitoare la locurile de mincă și la evoluția veniturilor au crescut.
În anul 2010 s-a păstrat aproximativ aceeași valoare a ratei economisirii, după cum observăm în graficul de mai jos. În 2011, cererea de bani pentru economisire pentru diferite scopuri cum ar fi cele de precauție sau de investiții, s-a menținut puternică, date fiind creșterea plasamentelor în lei pe termene superioare, precum și diversificarea portofoliilor, prin titluri de stat și acțiuni ale fondurilor.
Figura 2.3: Rata de investire și economisire
Sursa: Raportul asupra inflației anii 2011 și 2013 scris de BNR
Ceea ce observăm din aceste grafice publicate în Rapoartele anuale asupra inflației, de către BNR, este faptul că în 2012 și 2013, rata de economisire rămâne constantă, nu este afectată de către politicile anti-inflaționiste, prin care BNR a coborât inflația pentru a respecta condițiile de convergență la zona euro.
Tabel 2.1: Depozitele în lei, valută și rata inflației anuale
Sursă: Date preluate după Institutul Național de Statistică și BNR
Tabel 2.2: Coeficienții de corelație între depozitele în lei respectiv valută și inflație
Sursa: Analiză proprie
Corelația dintre depozitele în lei și dinamica ratei inflației este negativă și de intensitate foarte ridicată, putem spune că intensitatea scade atunci când vine vorba de corelația dintre valoarea depozitelor în valută și rata inflației, însă nu cu mult față de celălalt coeficient de corelație, cu aproximativ 8 puncte procentuale, deci concluzionăm prin a spune că rata inflației descurajează economisirea sub forma depozitelor.
Optimul Calitate – Cost
Optimul calitate – cost face referire la raportul dintre calitatea produsului de economisire oferit de bancă și costul pe care banca îl suportă pentru oferirea acelui produs sau serviciu. Cu cât costurile sunt mai reduse pentru bancă, cu atât conducerea băncii va fi mai fericită, pentru că automat cu cât costurile vor fi mai mici cu atât rezultatele financiare vor avea un randament crescător. Însă specialiștii bancari, nu trebuie să se gândească doar la obținerea de profit, ei trebuie să aibă în vedere și cerințele pieței. Astfel, spre deosebire de bănci, clienții judecă invers. La un anumit preț ce ar fi dispuși să-l plătească pentru a achiziționa un produs, ei vor dori o calitate cât mai înaltă pentru serviciile sau produsele achiziționate.
În ultimii ani, datorită faptului că mult mai multe tranzacții au loc cu ajutorul băncii, și in plus populația are mult mai multe cunoștiințe în domeniul bancar, specialiștilor le vine tot mai greu să formeze singuri raportul optim dintre calitate și cost, el fiind mai mult format pe piață, cel mai bine, acest raport este format cu ajutorul concurenței care a devenit din ce în ce mai acerbă și pe piața bancară din țara noastră.
După cum susține și domnul profesor Nicolae Dănilă în cartea sa, Retail Banking, un număr extrem de redus de clienți utilizează o instituție pentru instrumentele de credit și altă bancă pentru achiziția de produse de economisire, astfel că, în momentul în care un client este dezamăgit de calitetea unui anumit produs sau serviciu, indiferent dacă este vorba de un instrument de economisire sau de credit, atunci este foarte probabil să părăsească instituția.
În funcție de numărul clineților actuali și potențiali, de strategia proprie, de tipul clineților spre care optează, fiecare instituție va putea alege raportul între costul pe care îl va avea pentru un produs de economisire și ce caracteristici îi va asigura produslui astfel vândut, împreună cu nivelul calitativ al serviciilor financiar – bancare adiacente.
PLASAMENTE BANCARE ȘI NON-BANCARE CE PRIVESC ACTIVITATEA DE ECONOMISIRE
Plasamentele Bancare
Plasamentele bancare sunt operațiuni pasive și reprezintă pentru băncile comerciale operațiuni de constituire a resurselor .
Depozitele bancare reprezintă pentru majoritatea băncilor comerciale principala resursă financiară și se formează din două mari categorii: depozite la vedere și depozite la termen. Depozitele la vedere sunt constituite de disponibilitățile depuse în toate conturile deschise la bănci, din care se pot face plăți la cerere și pentru care banca nu-și rezervă dreptul de a solicita înștiințarea scrisă asupra unei viitoare retrageri de numerar. Depozitele la termen sunt cea mai importantă sursă între pasivele bancare. Au scadența prestabilită, eventualele retrageri înainte de a ajunge la maturitate fiind supuse unor penalizări prin dobânzi.
Principala calitate a depozitelor la vedere este elasticitatea, în sensul că deținătorii pot dispune în orice moment de utilizarea lor. Perioada de păstrare a banilor în bancă nu este determinată cu exactitate, regula de bază fiind aceea că trebuie să dureze cel puțin o zi lucrătoare. Prin cont, se pot derula operațiuni de încasări și plăți în numerar și prin virament, și reprezintă în principiu cea mai stabilă resursă a băncilor comerciale. Dobânda este variabilă, modificându-se în funcție de condțiile de piață. Comisionul de deschidere al unui cont se percepe o singură dată, indiferent de numărul costurilor care se deschid, iar pentru operații de alimentare de cont nu se percep comisioane.
Depozitele la termen se caracterizează printr-o stabilitate mai mare în timp, iar potrivit convenției încheiate între deponent și bancă, se pot deschide pe termenul cuprins de la o lună până la un an. În principiu, în contul respectiv nu se pot efectua alte operațiuni decât cele de constituire și lichidare a depozitelor.
Depozitele la termen pot fi cu dobândă fixă și/sau dobândă variabilă. Depozitele cu dobândă variabilă pot fi:
Cu plata lunară a dobânzii: dobânda se calculează zilnic la soldul existent în cont și se virează în contul curent al titularului în prima zi a lunii următoare pentru luna precedentă și la maturitatea depozitului
Cu plata dobânzii și a depozitului la maturiate: la împlinirea termenului de maturitate, valoarea depozitului plus dobânda se virează în contul curent al titularului
Cu reînnoirea depozitului și plata dobânzii la maturitate: la împlinirea termenului de maturitate a depozitului, dobânda se virează în contul curent al titularului iar depozitul se reînnoiește pe aceeași perioadă.
Cu capitalizarea dobânzii: la împlinirea teremenului de maturitate a depozitului, dobânda se adaugă la valoarea depozitului care se prelungește automat pe același termen.
Plasamente Non-Bancare
Plasamente în asigurări
Rolul economico-social al asigurărilor se manifestă în mai multe direcții. Acoperirea pagubelor produse asiguraților permite reconstituirea patrimoniului acestora, desfășurarea neîntreruptă a producției și circulației PIB și păstrarea integrității avuției naționale.
Asigurările de viață reprezintă și un mijloc suplimentar de prevedere și fructificare a disponibilităților lor bănești pentru o perioadă de bătrânețe sau pentru pierderea capacității de muncă, în acest fel, asigurările de viață apar ca o completare a asigurărilor și securității sociale, precum și acțiunii de economisire realizată prin bănci, case de economii, fonduri de investiții.
Asigurările au de asemenea și un impact asupra economiei și pieței financiare. Astfel, asigurările au o ramură prestatoare de servicii, deoarece obiectul activității lor este un bun necorporal – securitatea, protecția asiguraților.
Disponibilitățile societăților de asigurare sunt plasate în acțiuni sau obligațiuni ale unor societăți comerciale, în înscrisuri ale împrumutătorilor de stat, sau sunt fructificate prin depuneri pe termen la bănci, acordare directă de împrumuturi, achiziționare de bunuri imobiliare. Structura plasamentelor fiecărui asigurător diferă în funcție de o serie de factori ca: reglementările legale din țara respectivă privind solvabilitatea societăților de asigurare și proporțiile investițiilor în diferite categorii de active; categoriile de asigurări practicate și deci natura rezervelor constituite; posibilitățile de fructificare oferite pe piața financiară.
Orientarea plasamentelor este diferită în asigurările de viață, față de societățile care practică alte categorii de asigurări. Asigurările de viață, în virtutea specificului activității lor preferă plasamentele în înscrisuri ale împrumutului de stat, care au randamente stabile, deși în general mai mici ca ale altor tipuri de plasamente și investesc într-o proporție relativ redusă în acțiuni sau plasamente imobiliare, ultimele prezentând și unele riscuri privind închirierea sau revânzarea, precum și o lichiditate redusă, în schimb, în asigurările non-viață, în primul rând, durata contractelor este mai mică, de regulă un an sau mai puțin, sunt preferate și dețin o pondere mai mare în totalul investițiilor în acțiuni și obligațiuni ale societăților comerciale.
Plasamente financiare
Acțiunile – sunt titluri de valoare remunerate prin beneficiile societății sub formă de dividende, care pot varia, urmând fluctuațiile beneficiilor acestora. Titlurile numite aparțin categoriilor următoare:
Acțiuni ordinare sau acțiuni de capital
Acțiuni de „jouissance”
Acțiuni privilegiate
Acțiuni de aport
Obligațiunea este instrumentul financiar prin care emitentul recunoaște o datorie a sa, care este un angajament contractual al emitentului. Acesta se obligă să plătească deținătorului obligațiunii o anumită dobândă, la date precise pe o perioadă determinată, și să ramburseze împrumutul la scadență. Obligațiunile pot fi garantate cu active ale emitentului sau pot fi emise doar pe baza reputației financiare a emitentului.
Obligațiunile se tranzacționează pe piața valorilor mobiliare, prețul lor fiind determinat de raportul cerere-ofertă pe baza valorii și volumului emisiunii de obligațiuni, a termenului de rambursare, a nivelului dobânzii, a reputației emitentului pe piața bursieră, și, prin negociere directă, pe piața extrabursieră. Cursul obligațiunilor și nivelul dobânzii pe piață fluctuează invers proporțional.
Sectoarele Financiare ce Oferă Produse și Servicii de Economsire
Sectorul bancar
Informații generale referitoare la sectorul bancar
Să presupunem că unul dintre noi are geniala idee de a inventa un robot care este în stare să aibă grijă de casă, să spele mașina, să gătească, astfel încât oamenii să-și poată ocupa timpul cu ceva mai productiv, sau să se recreeze pentru a da un randament mai bun la muncă. Însă noi nu avem sursele financiare necesare pentru a implementa această idee, însă domnul ”X„ o deține sub formă de economii. Aici intervine principalul intermediar financiar și anume banca, unde domnul „X” are depuse economiile, iar noi mergem la bancă pentru a contracta un împrumut cu ajutorul căruia ne vom implementa ideea, astfel ajutăm la sănătatea economiei, deoarece oamenii nu-și vor mai ocupa atât de mult timp cu treburile casnice, ei utilizându-și timpul câștigat într-un mod mai productiv.
Băncile sunt instituții financiare care acordă credite și acceptă depozite. În aria termenului ”bănci„ sunt incluse și firmele ca băncile comerciale, asociațiile pentru economisire și creditare, casele de economisire. Băncile sunt intermediarii financiari la care omul de rând apelează cel mai frecvent. O persoană ce are nevoie de un împrumut pentru a-și achiziționa o casă sau o mașină, îl obține de obicei de la o bancă locală, deasemenea poate apărea și cazul când o persoană dorește să apeleze la un serviciu de economisire, iar această nevoie este satisfăcută de orice bancă din domeniu, deoarece aceste două servicii de creditare și economisire sunt serviciile de bază din domeniul bancar. Majoritatea populației își ține o mare parte din venituri în bănci sub formă de conturi curente, conturi de economii și alte tipuri de depozite bancare. Totodată, băncile nu sunt singurele instituții financiare importante. În ultima vreme instituțiile financiare precum companiile de asigurare, fondurile de pensii, fondurile mutuale, și băncile de investiții au crescut foarte mult și se apropie de serviciile pe care le oferă o bancă.
Evoluția sectorului bancar în timp
După cum am spus și mai sus principalele produse de economisire oferite de bănci sunt depozitele.
În anul 2005 a fost sesizată o tendință de încetinire a ritmului economisirii populației, pe fondul reducerii atractivității dobânzilor la depozite și a unei creșteri a înclinației spre consum. Totodată economisirea avea un ritm foarte modic de creștere principalul motiv fiind randamanetele foarte scăzute oferite la depozitele bancare. Tot în acest an se observa faptul că înclinația marginală spre consum era superioară înclinației medii spre consum ceea ce însemna că populația alegea să își cheltuie banii în acel moment, nu să economisească.
Cea mai mare parte a finanțărilor de care dispun băncile din țara noastră este furnizată de către clientela nebancară, cu ajutorul depozitelor și a altor produse și servicii de economisire. Totuși trebuie menționat că trendul descrescător al contribuției surselor aparținând clienteței nebancare, apărut în anul 2003, continuă și pe parcursul anului 2006. Principalii factori care au determinat această evoluție au fost:
Scăderea ofertei de economii din partea populației și a companiilor;
”Nevoia băncilor de a-și asigura surse de finanțare pe termen mediu și lung , pentru menținerea unei structuri echilibrate pe termene de scadență a bilanțului. În condițiile în care majoritatea surselor aparținând clientelei nebancare sunt atrase pe termene cuprinse între o lună și trei luni, băncile aveau nevoie de surse mult mai stabile, în scopul finanțării creditelor imobiliare pentru populație și a creditelor pentru investiții acordate companiilor, pentru care există o cerere mare. Această cerere de resurse, îndeosebi pe termene mai lungi, a fost sprijinită de băncile mamă, cât și de alte instituții financiare, în condițiile în care profitabilitatea acestor instituții s-a menținut ridicată”
La finele anului 2007, structura pasivelor din sistemul bancar, este caracterizată de preponderența componentelor interne susținută în special de depozitele atrase de la companii și populație. Deși depozitele atrase de la rezidenți domină ca pondere, acestea își continuă traiectoria descendentă din ultimii ani în favoarea celor externe. Astfel la sfârșitul anului 2007, depozitele în lei și în valută atrase de la nerezidenți pe termen mediu și lung și-au dublat ponderea în pasivele totale ale sectorului bancar românesc.
Figura 3.1: Ponderea depozitelor atrase de la rezidenți (companii și populație) și total nerezidenți în total pasiv, pe scadențe
Sursa: Raportul de Stabilitate Financiară 2008, BNR.
În anul 2007, valoarea indicatorului credite pe depozite s-a majorat și a devenit supraunitar. În aceste condiții echilibrul bilanțier a fost susținut de creșterea ponderii resurselor interbancare în pasiv, crescând dependența sistemului bancar românesc de resurse cu potențial ridicat de volatilitate.
Chiar dacă în anul 2008 criza financiară își face puternic simțită prezența în țara noastră, principala sursă de finanțare a activității instituțiilor de credit din țara noastră sunt tot depozitele atrase de la companii și populație, însă acestea sunt în continuare în declin. Un nou factor care influențează negativ capacitatea populației de economisi, este acela că, o dată cu venirea crizei financiare veniturile disponibile s-au micșorat și foarte multe companii mici și mijlocii au fost nevoite să-și închidă afacerea.
În 2009 resursele externe s-au comprimat ușor, reducând dependența băncilor față de finanțarea externă. Băncile-mamă au promovat creșterea eforturilor filialelor în colectarea de depozite de pe piețele locale. De aici rezultă trendul ușor crescător al disponibilităților și depozitelor atrase de la persoanele fizie rezidente. Totuși preponderența depozitelor pe termen scurt menține necorelarea pe maturități a activelor și pasivelor, bănicle finanțându-și activele pe termen lung cu resurse pe termen scurt. Tot în acest an, multe instituții bancare și-au mărit sursele proprii prin intermediul infuziilor de capital ale acționarilor, creșterii rezervelor și al împrumuturilor subordonate.
Figura 3.2: Ponderea depozitelor primelor 5 bănci în total depozite
Sursa: Raportul de Stabilitate Financiară 2011, BNR
Observăm din graficul de mai sus că ponderea depozitelor primelor 5 bănci din totalul depozitelor a scăzut foarte mult în anii 2008 și 2009, cu 8 procente, acest lucru se datorează în principal efectelor crizei financiare internaționale. Însă în anul 2010 se observă o creștere ușoară a valorii depozitelor, aceste calcule având la bază informații în regim nominal, rata inflației nefiind luată în calcul.
Lucrurile stăteau cu totul diferit în valoare reală, depozitele atrase de la companii și populație continuând să aibă valori negative în 2010 și în primul semestru al anului 2011, principalele motive fiind: scăderea venitului, menținerea unui grad ridicat de îndatorare în cazul populației, creșterii interesului pentru titlurile de stat. Această tendință de restrângere a depozitelor fiind vizibilă în cazul ambelor categorii de clienți, însă mai pronunțată în cazul companiilor.
În cea de-a doua parte a anului 2011 evoluția economisirii populației a redevenit pozitivă, în termeni reali, principalele motive fiind: menținerea nivelurilor atractive ale ratelor dobânzilor pe care le ofereau băncile pentru depozitele în monedă națională, creșterea ușoară a veniturilor din salarii, multă lume a devenit mai precaută după ce au simțit perioada grea de la începutul crizei economice, astfel au început să economisească mai mult. Totodată această creștere a depozitelor bancare se regăsește și la nivelul corporațiilor.
Figura 3. 3: Ponderea în pasiv a depozitelor atrase de la rezidenți și nerezidenți, pe scadențe.
Sursa: Raportul de Stabilitate Financiară, 2012, BNR.
În semestrul al doilea din anul 2012 începe să se observe o atenuare a valorii depozitelor, atât ale populației și companiilor rezidente, cât și nerezidente. Aceast fenomen este principalul efect al scăderii accentuate ale ratelor de dobândă asociate depozitelor în lei și valută. Printre alte surse cauzale ale acestei scăderi se numără, diminuarea sumelor disponibile pentru economisire și teama populației față de o creștere ratei inflației peste rata dobânzii oferite de bănci. Această creștere face referire doar la populație, companiile având un aport redus la creșterea volumului de depozite, plusul nominal spulberându-se atunci când este luată în calcul și inflația. În ceea ce privește preferința populației în această perioadă pentru produsele de economisire, se observă o consolidare a plasamentelor efectuate de populație pe termene mai mari de un an și o creștere a depozitelor overnight în cazul companiilor nefinaciare. Faptul că sectorul bancar românesc se finanțează în principal din depozitele pe termen scurt reprezintă o creștere a vulnerabilității. Această problemă fiind întâmpinată și în 2013, băncile încercând prin tot mai multe mijloace să atragă populația spre produsele de economisire, însă ratele de dobândă scăzute influențează negativ populația și corporațiile.
În 2014 vulnerabilitatea sectorului bancar românesc privind dependența prea ridicată de resursele de la băncile mama se reduce semnificativ. ”Acest lucru se observă cel mai bine din faptul că raportul creditelor asupra depozitelor în valută se reduce la 161,6% iar cel în lei rămâne subunitar, la valoarea de 65,5%”. Ponderea în PIB a depozitelor, la nivelul anului 2014, rămâne neschimbată față de anii anteriori.
Pentru anul 2015, se preconizează că depozitele bancare s-ar putea să scadă, acest lucru fiind principalul efect al scăderii ratelor de dobândă. Băncile trebuie să ia măsuri cât mai rapid și de efect, pentru a nu fi obligate să ajungă din nou să se finanțeze de la băncile mamă, sau din alte surse care le fac să consume mai multe resurse bănești.
Piața de capital. Importanța ei în procesul de economisire
Economiile și investițiile sunt două elemente foarte importante atât pentru componenta macroeconomică a unei țări, cât și pentru fiecare persoană sau firmă în parte. Între fenomenul de economisire și cel de investire există un raport invers proporțional, acesta presupune faptul că atunci când se alege să se economisească atunci investițiile au de suferit, la fel este și în cazul alegerii opțiunii de investire. Marea diferență dintre economisire și investire ar fi faptul că prima constă în păstrarea banilor în siguranță fără a exista un risc de pierdere a banilor, iar cea de-a doua constă în multiplicarea acestora având un anumit grad de risc. Diferența dintre cele două fenomene s-a subțiat din ce în ce mai tare, ajungând astăzi să aibă un punct comun și anume titlurile de stat, ele fiind un produs investițional ce nu aduce nici un risc celui care le cumpără, însă au și un randament mai scăzut comparativ cu celelalte produse de investire. Aceste titluri se tranzacționează pe piața de capital.
Piața de capital reprezintă locul de întâlnire al cererii și ofertei de capital, pe termen mediu și lung la nivelul unei economii. Oferta de capital este rezultatul economisirii și este reprezentată de investitorii individuali și de cei instituționali (bănci, societăți de asigurare, fonduri de pensii, societăți de investiții). Dimensiunea pieței de capital este dată de capitalizarea bursieră, acest indicator este mai apoi raportat la PIB pentru a arăta partea din PIB care reprezintă valoarea de piață a acțiunilor.
Piața de capital cuprinde piața primară și piața secundară. Pe piața primară se tranzacționează titluri nou emise, iar pe cea secundară sunt tranzacționate instrumentele financiare deja emise.
Principalele titluri care se tranzacționează sunt acțiunile și obligațiunile. Acțiunile sunt titluri de valoare emise de societățile comerciale. O acțiune reprezintă o parte din capitalul unei societăți, divizat în părți egale. Acțiunile pot aduce un venit deținătorului, iar el poartă numele de dividend și reprezintă cota parte din profiturile obținute de companie ce nu sunt reinvestite în exercițiul financiar viitor. Obligațiunile reprezintă titluri de creanță prin care un emitent se împrumută de la deținătorii de obligațiuni și care se obligă ca la un anumit termen în viitor, denumit scadență, să rescumpere obligațiunea plus o dobândă. Această dobândă este oferită sub formă de cupon. Atât obligațiunile cât și acțiunile sunt titluri transmisibile, principalele diferențe între ele fiind următoarele: acțiunea oferă deținătorului o cotă parte din societate și aduce venit sub formă de dividend, pe când deținătorul obligațiunii este un creditor pentru emitent, iar venitul adus de aceasta deținătorului este precum o dobândă.
Titlurile de stat reprezintă înscrisuri emise de Ministerul de Finanțe ce constituie împrumuturi ale statului în moneda națională și/sau în valută de la populație și persoane juridice. Aceste împrumuturi sunt folosite în principal pentru finanțarea deficitului bugetar. Ele se pot prezenta sub forma de certificate de trezorerie și alte instrumente cu scadența de un an sau de până la un an și sub forma de obligațiuni și alte instrumente cu scadențe mai mari de un an. Calitatea de agent al statului român este îndeplinită de Banca Națională, pentru emisiunile adresate persoanelor juridice și de CEC pentru cele adresate populației.
Ele pot fi de două categorii:
Cu discont, respectiv titluri de stat nepurtătoare de dobândă, vândute la un preț inițial mai mic decât valoarea nominală, diferența dintre prețul inițial și valoarea nominală fiind discontul și reprezentând beneficiul cumpărătorului;
Purtătoare de dobândă, respectiv titluri de stat pentru care emitentul plătește periodic dobânzi conform condițiilor cuprinse în prospectul de emisiune al seriei.
O particularitate a titlurilor de stat este că tranzacționarea acestora pe bursă diferă în mod semnificativ de tranzacționarea acțiunilor, în sensul că prețul titlurilor de stat nu se calculează în lei, ci în procente, reprezentând ponderea în valoarea nominală a titlurilor. Pentru titlurile de stat purtătoare de dobândă, prețul la bursă poate fi exprimat în două feluri: prețul net și prețul brut, care reprezintă prețul net plus dobânda acumulată începând cu data cuponului precedent și până la data decontării tranzacției.
Societățile de asigurări
Informații generale privind socitetățile de asigurări
Asigurarea este o afacere care acordă acoperire, sub forma unei compensații rezultate de la producerea unui eveniment acoperit de polița de asigurare, în urma căuria s-au produs daune materiale, umane sau altele. Compania calculează atent riscul pe care îl acoepră și prețul pe care l-ar putea plăti în cazul în care se produce nefericitul eveniment.
Instituțiile de asigurări, sunt asemănătoare cu cele bancare, ambele sunt în afacerea de intermediere și transformare a unui tip de activ în altul pentru a fi util fiecărui utilizator. Asigurătorii folosesc primele primite de la asigurați pentru a le investi în obligațiuni, acțiuni, ipoteci și alte forme de a împrumuta banii; câștigurile obținute din astfel de împrumuturi sunt apoi folosite pentru plata eventualelor daune apărute.
Întotdeauna oamenii s-au gândit la toate modalitățile prin care să își asigure un viitor frumos, ferit de momente grele și să ajute și generațiile viitoare. Astfel asigurările de viață sunt un produs benefic economiei noastre și timpului pe care îl trăim. Foarte mulți oameni au ales să își economisească banii în astfel de produse oferite de societățile de asigurări.
La început acest tip de poliță asigura doar riscul de deces, în acest caz ea fiind încheiată ca o asigurare financiară pentru familia acestuia. Însă de-a lungul timpului pretențiile asiguraților s-au modificat și au devenit mai complexe, astfel societățile de asigurare și-au modificat produsele oferite.
Evoluția pieței asigurărilor de-a lungul timpului
Piața asigurărilor în România reprezintă un segment de stabilitate a sistemului financiar românesc. Acest sector al asigurărilor a cunoscut o dezvoltare importantă în anii 2002 – 2003, de atunci fiind într-o creștere continuă.
Fiugura 3.4: Evoluția pieței asigurărilor (milioane RON)
Sursa: Raportul de Stabilitate Financiară, 2005, BNR
Această extindere este fundamentată de o creșetere a tendinței de economisire a oamenilor, cu ajutorul societăților de asigurări, mai exact prin asigurarea de viață. Ea este văzută ca o modalitate de economisire prin care se asigură și satsifacerea nevoii de siguranță pentru urmași.
În timpul crizei, expunerile companiilor de asigurări pe piețele mobiliare și imobiliare, ele fiind cele mai afectate pe plan extern, au fost relativ scăzute, iar randamentele superioare obținute din aceste investiții în anii anteriori au putut absorbi eventualele deprecieri. Asigurările de viață, în timpul crizei, au mai avut un plus în fața băncilor în ochii oamenilor ce economisesc, deoarece este știut faptul că ele investesc pe termen lung, și au anticipat posibilele corecții pe piețele financiare în perioada de derulare a contractelor.
Însă efectele crizei economice internaționale au ajuns și acest sector în cele din urmă, oamenii devenind din ce în ce mai reticenți pe parcursul crizei referitor la plasarea economiilor lor în asigurările de viață. Contracția economică, reducerea lichidității și creșterea volatilității pe piețele financiare, creșterea aversiunii investitorulor internaționali față de țările europene emergnte, cum este țara noastră, au expus companiile de asigurări la riscuri în creștere. Abia în a doua parte a anului 2009 s-a observat o diminuare a tensiunii pe piața asigurărilor, însă mediul economic fragil a făcut dificilă atingerea în perioada următoare a unor ritmuri de creștere pe piața asigurărilor asemănătoare cu cele dinainte de criză.
În 2010 piața asigurărilor de viață a cunoscut o evoluție pozitivă, principalul motiv fiind stabilizarea piețelor financiare. Faptul că s-a menținut stabilitatea financiară a sectorului asigurărilor de viață este un factor important, deoarece protejează capitalul oamenilor, și tot mai mulți au fost încurajați să-și investească economiile aici.
Din ceea ce se observă din graficele următoare, în 2011 evoluția asigurărilor de viață cunoaște o ușoară scădere, iar acest lucru se datorează modificării comportamentului financiar al consumatorilor în anii 2009 și 2010, în sensul limitării sumelor alocate pentru produsele de asigurare.
Figura 3.5: Corelația dintre dinamica sectorului asigurărilor și creșterea economică
Sursa: Raportul de Stabilitate din 2012 BNR
În 2012 și 2013 se observă o scădere a pieței asigurărilor de viață, această scădere fiind cauzată după cum scrie și în Raportul de Stabilitate Financiară, de scăderea cu opt procente a primelor brute subscrise.
Și în timpul anului 2014, piața asigurărilor de viață a fost tot în scădere, acest lucru este explicat prin faptul că, efectele crizei financiare încă se mai văd în acest sector, deoarece criza a lovit cel mai mult în venitul disponibil al oamenilor, ei începând să taie din cheltuielile cu astfel de produse, optând să aibă mai mulți bani pentru a-și satisface nevoile de bază. Însă, se observă faptul că situația economică se îmbunătățește, astfel încât, sperăm ca acest sector economic să înceapă să obțină profituri mari ca în trecut.
Fondurile de pensii private
După cum știm sistemul național de pensii al României funcționează pe principiul pay-as-you-go, acest lucru înseamnă că statul prin contribuțiile culese de la salariați, plătește pensiile actuale. În sistemul privat, contribuțiile plătite de asigurați nu mai ajung la alte persoane, ele se strâng la fond, iar atunci când persoana ajunge la vârsta pensionării, societatea de pensii private plătește pensia din suma de bani contribuită pe parcurs. Astfel riscul ca asiguratul să ia o pensie mai mică din cauza faptului că nu mai sunt fonduri la bugetul de stat este eliminat, mărimea pensiei depinzând doar de numărul plăților făcute la fondul privat de pensii.
În anul 2005 România a înregistrat cea mai ridicată valoare după 1989 a deficitului de cont curent. Finanțarea acestui deficit a fost în mare parte făcută din investițiile străine directe. Evoluția mai slabă a economisirii interne nu ridica, la acel moment probleme de stabilitate financiară, însă pe termen lung, observăm astăzi că am fi reușit să manageriem mult mai ușor anumite probleme pe timpul crizei cu ajutorul economiilor strânse în acea perioadă.
Reforma pensiilor reprezintă extinderea bazelor sistemului de pensii prin adăugarea la Pilonul I de pensii, a Pilonului II și Pilonului III. Pilonul II este denumirea dată sistemului de pensii administrate privat, cu contribuții definite, obligatorii pentru persoanele cu vârsta până în 35 de ani, iar pentru cei cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani este opțională. Pilonul III este denumirea dată sistemului de pensii facultative, administrate de companii private, el este bazat pe conturi individuale și aderare facultativă.
Figura 3.6: Evoluția activelor totale în sistemul de pensii private din 2008
Sursa: Rportul de Stabilitate și creștere 2009 BNR
În 2008 valoarea activelor deținute de fondurile private a cunoscut o expansiune semnificatică. Dezvoltarea fondurilor de pensii private a avut un impact pozitiv asupra piețelor financiare locale datorită activității pe care acestea au desfășurat-o pe piața de capital. Orizontul investițional pe termen lung, faptul că nu sunt sub incidența riscului de dobândă, datorită faptului că scadența obligațiunilor este pe termen scurt și apetitul la risc redus al acestor fonduri i-au atras pe foarte mulți oameni să-și investească economiile.
Contracția activității economice din perioada 2009-2010 a fost resimțită și la nivelul fondurilor de pensii administrate privat, anul 2010 marcând o ușoară diminuare a numărului de persoane pentru care au fost virate contribuțiile lunare.
În 2011 și 2012 a fost înregistrată o dinamică pozitivă a veniturilor din contribuții și a numărului de participanți pentru care au fost virate contribuțiile lunare. Acest trend ascendent al contribuțiilor este dat de majorarea cotei de contribuție de la 2,5% la 3% în luna martie a anului 2011 și la 3,5% în martie 2012 și de creșterea numărului de participanți la sistem, în contextul unei ușoare creșteri a activității economice.
Figura 3.7: Evoluția contribuțiilor pentru Pilonul II de pensii
Sursa: Raportul de Stabilitate Financiară din 2009 și 2012 BNR
Activele totatele ale fondurilor de pensii private au avut o evoluție ascendentă și sustenabilă în toată perioada parcursă de la înființarea acestora, în principal datorită acumulării de noi contribuții și a creșterii numărului de participanți, atât pentru Pilonul II, cât și pentru Pilonul III. Conform Raportului de Stabilitate și creștere scris de BNR, ritmul mediu anual de creștere al celor două piloane a fost de aproape 50% în anii 2011, 2012 și 2013. Totodată, cota de contribuție a ajuns la 4,5% în anul 2014, creșterea aceasta rapidă a cotelor din anii 2011 până în 2014 a făcut ca acest sector financiar să ocupe o pondere din ce în ce mai ridicată în PIB-ul României.
Figura III.8: Dimensiunea fondurilor de pensii private
Sursa: Raportul de Stabilitate Financiară, 2014, BNR
Pentru anii următorii stimularea economisirii pe termen lung reprezintă unul din cele cinci proiecte prioritare pentru Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Proiectul acesta are ca obiectiv creșterea gradului de sofisticare a pieței pensiilor private pentru a întării capacitatea de plată a unor pensii în cuantumuri adecvate și sustenabile.
FONDURILE DE ASIGURARE A SUMELOR ECONOMISITE ÎN PRODUSE ȘI SERVICII DE ECONOMISIRE
Știm foarte bine că românii au trecut prin perioade foarte grele din cauza fondurilor de investiții (ex. FNI) și a băncilor falimentate (ex. Bancorex), însă oamenii nu și-au pierdut încrederea doar în sistemul bancar, ci în tot ce înseamnă ”plasare de resurse”, sau mai exact economisirea banilor, la nivel național. Astfel s-a ajuns la crearea unor fonduri care să readucă încrederea în oameni și care să-i îndemne să economisească pentru a avea un viitor asigurat.
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar
”Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB) a fost înființat în 1996, fiind singura schemă de garandare a depozitelor din România. FGDB funcționează în baza Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului, a statului propriu și a cerolalte reglementări emise în aplicarea legii. Confmorm legii, toate instituțiile de credit persoane juridice române precum și sucursalele băncilor străine, din afara UE, autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să participe la Fond. Depozitele la aceste bănci sunt acoperite de către FGDB, conform legii.”
Principalul scop al Fondului este de a proteja deponenții, atât persoane fizice cât și juridice, prin asigurarea unei garanții asupra sumelor deținute sub formă de depozite de aceștia la instituțiile de credit ce participă la schema de garantare și de efectuare a plăților sub formă de compensație, potrivit condtițiilor și limitelor stabilite de lege, în cazul în care o instituție de credit intră în faliment. Fondul garantează depozitele deținute de rezidenți și nerezidenți, în lei sau în valută convertibilă, inclusiv dobânda datorată.
FGDB joacă un rol important în influențarea deciziilor de economisire a oamenilor, deoarece acesta contribuie la menținerea solidității și stabilității sistemului bancar românesc. Valoarea depozitelor garantate s-a majorat de peste 97 de ori, din 1997, în termeni nominali, acest lucru ne ajută să ne facem o idee cât de mult a crescut siguranța pentru deponenții de economii.
Atribuțiile FGDB s-au lărgit din tomna anului 2011, acum Fondul poate interveni prin aplicarea măsurilor de restructurare în cazul în care Banca Națională a României ar hotărî aplicarea acestora. ”Măsurile de restucturare fac parte din preocupările de asigurare a stabilității financiare a sistemului bancar românesc și din acordul României cu Fondul Monetar Internațional.”
Principalele resurse ale FGDB sunt contribuțiile plătite de instituțiile de credit, însă Fondul mai beneficiază de venituri și pe urma investirii resurselor financiare și a recuperărilor creanțelor asupra instituțiilor de credit intrate în faliment. Pe lângă toate acestea Fondul mai are posibilitatea, prin lege, de a-și mări resursele prin împrumutri de la instituțiile de credit, de la societăți financiare și de la alte instituții cu excepția Băncii Naționale a României, inclusiv prin împrumuturi obligatare. În cazul în care, resursele de care dispune Fondul sunt insuficiente pentru plata compensațiilor, FGDB poate solicita Guvernului să-i pună la dispoziție sumele necesare în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la solicitarea lor.
De la înființare până în ziua de astăzi, FGDB s-a implicat în rezolvarea situațiilor generate de intrarea unor instituții de credit în faliment. ”Fondul a făcut plata compensațiilor pentru deponenții următoarelor bănci, după intrarea acestora în stare de insolvență: Albina, Bankcoop, Banca Internațională a Religiilor, Banca Română de Scont, Banca Turco-Română, Banca Columba, Nova Bank. La instituțiile de credit la care a fost numit și lichidator, FGDB a reușit recuperarea unor procente importante de activele băncilor ajunse la faliment.”
Pe plan internațional, FGDB este membru activ al celor două organizații profesionale existente în domeniul garantării depozitelor: Forumul Euopean al Asigurătorilor de Depozite și Asociația Internațională a Asugurătorilor de Depozite. De asemenea, FGDB dezvoltă și menține relații de colaborare cu instituțiile similare din întreaga lume, promovând schimbul de experiență pentru identificarea celor mai bune practici din domeniu.
Fondul de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private
Fondul de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private este constituit ca persoană jururidică de drept public, fiind supravegheat de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, înființat în 2012, în baza Legii nr. 187/2011.
Principalul scop al acestui Fond este de a garanta depturile participanților și beneficiarilor la sistemul de pensii private și de a compensa astfel eventualele pierderi ale acestora, atât în perioada de acumulare a contribuțiilor, cât și după deschiderea dreptului de pensie, provenite din incapacitatea administratorilor sau furnizorilor de pensii de a onora obligațiile asumate prin prospectele de pensii.
Totodată pe lângă crearea unui fond de garantare sistemul privat de pensii este foarte bine reglementat prin legea nr. 411/2004. Conform articolului 25 al acestei legi administratorul fondului de pensii trebuie să investească în următoarele active financiare și în următoarele ponderi:
”Instrumente ale pieței monetare, inclusiv conturi și depozite în lei la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei instituții de credi străine autorizate să funcționeze pe teritoriul României, fără să depășească un procent mai mare de 20% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;
Titluri de stat emise de Ministerul Economiei și Finanțelor din România, de state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, în procent de până la 70% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;
Obligațiuni și alte valori mobiliare emise de autoritățile administrației publice locale din România sau din statele membre ale Uniunii Europene ori aparținând Spațiului Economic European, în procent de până la 30% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;
Valori mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și supravegheate din România, statele memebre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, în procent de până la 50% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;
Titlurile de stat și alte valori mobiliare, emise de state terțe, în procent de până la 15% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;
Obligațiuni și alte valori mobiliare ale organismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate și dacă îndeplinesc creințele de rating, în procent de până la 5% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;”
Tot aceast capitol la articolul 25 al legii 411/2004 alineatul 4 este specificat faptul că ”în funcție de natura emitentului de instrumente financiare în care administratorul poate investi, procentele maxime admise sunt:
5% din activele unui fond de pensii pot fi investite într-o singură societate comercială sau în ficare categorie de active ale acesteia, fără a depăși în total 5%;
10% din activele unui fond de pensii pot fi investite îîn activele unui grup de emitenți și persoanele afiliate lor.”
Fondul de Garantare a Asiguraților
Fondul de Garantare a Asiguraților este un fond de protecție constituit prin contribuția tuturor societăților de asigurari autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară din România. El este destinat plăților de despăgubiri către asigurați, beneficiarii asigurării sau terțe persoane păgubite în cazul în care socitatea asigurătoare se află în stare de insolvablitate.
”După ce a fost declarată starea de insolvență a societății de asigurare Fondul procedează în felul următor:
Preia dosarele de daună și evidențele tehnico-operative și contabile aferente acestor dosare;
Întocmește listele potențialilor creditori de asigurări ai societății de asigurări aflată în stare de insolvabilitate, în baza documentelor preluate de la societatea de asigurări;
Publică listele potențialolor creditori de asigurări într-un ziar de circulație și pe site-ul Fondului de garantare.”
Plata ceditorilor de asigurări trebuie făcută cât mai rapid de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență.
Principalele categorii de creditori de asigurări sunt:
Persoana asigurată (asiguratul);
Beneficiarul asigurării – terța persoană careia societatea de asigurare debitoare urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a realizării evenimentului prevăzut în contract;
Terța persoană pagubită (în cazul RCA) – persoana fizică sau juridică prejudiciată prin atingerea adusă bunurilor ori sănătății sale și față de care persoana asigurată este obligată la repararea prejudiciului.
În concluzie prin crearea fondurilor de garantare și prin reglementarea strictă a acestor domenii se încearcă înlăturarea percepției oamenilor legate în general de toate formele de economisire și a faptului că dacă își vor plasa banii în astfel de produse și servicii pentru economisire și-i vor recăpăta la final. Totodată se încearcă și o formare a cunoștiințelor financiare ale populației care să îi ajute să ia deciziile corecte în viitor.
INFLUENȚA MAJORĂ A VENITURILOR ȘI A CURSULUI DE SCHIMB ASUPRA ECONOMISIRII
Influența Venitului Disponibil Asupra Ratei de Economisire a Populației
Comportamentul de economisire este determinat de anumite diferențe date de valoarea banilor între momentul actual și o perioadă de timp nedeterminată în viitor. Diferențele pot fi de natură economică sau de natură psiho-sociologică, acestea produc o anumită înclinație spre economisire.
În realitate există multe situații în care oamenii sunt împiniși către economisire. Principalul motiv fiind creșterea veniturilor personale, pentru că acesta este cea mai importantă sursă pentru economisire. O altă situație importantă este atunci când oamenii au planuri importante de viitor ce necesită alocarea unei sume mari de bani (de exemplu cumpărarea unui autovehicul, schimbarea locuinței, o vacanță). În astfel de situație oamenii au două opțiuni, fie să ia un credit bancar, în acest caz fiind obligați la plata unei dobânzi, fie să economisească, bineînțeles în astfel de situații se mai pune și problema timpului în care este nevoie de bani.
De asemenea, românii își manifestă înclinația spre economisire când se află sub influența unor modele sau presiuni familiale ori personale, aceste motive stau la baza raționamentului asigurărilor de viață sau la produsele de economisire sub forma depozitelor bancare pentru copii ce își vor urma studiile la facultate.
Un factor important care îi împinge pe oameni să economisească reprezintă scepticismul referitor la stabilitatea și creșterea financiară pe care o dezvoltă economia. Criza financiară prin care am trecut îi împinge foarte mult pe oameni să-și pună bani deoparte pentru a trece mai ușor prin momentele de criză. Așa zisa frază ”bani pentru zile negre” se află din ce în ce mai des pe buzele românilor, principalul motiv fiind instabilitatea politică și faptul că mulți au rămas fără un loc de muncă pe parcursul crizei financiare mondiale.
În sfârșit, o ultimă situație importantă ce determină economisirea este momentul când aceasta este recompensată satisfăcător, cu alte cuvinte atunci când oamenii primesc un randament ce nu este erodat nici de impozite, nici de comisioane și nici de inflație. O problemă majoră este nivelul scăzut al ratei de dobândă apropiat de nivelul inflației, ceea ce ne face astăzi să ne confruntăm cu dobânzi reale negative, de aceea oamenii sunt influențați într-un mod negativ să economisească banii sub forma depozitelor, deoarece la final își pot da seama că au de încasat mai puțini bani față decât au depus. O altă problemă este nivelul impozitării, conform articolului 67 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ”veniturile sub formă de dobânzi realizate începând cu 1 iulie 2010 pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite se impun cu o cotă de 16% din suma acestora.”
În continuare mă voi axa pe demonstrarea faptului că tendințele în economisire depind cel mai mult de venitul disponibil și de evoluțiile acestuia.În analiza mea voi folosi venitul mediu disponibil al unei persoane începând cu luna ianuarie 2004 până în luna decembrie a anului 2014 și valoarea depozitelor în lei și valută pentru aceeași perioadă. Am ales valoarea depozitelor deoarece ele sunt principala formă de economisire din țara noastră și pe baza acestor date îmi pot argumenta cel mai bine părerea.
Venitul mediu brut cunoaște o creștere continuă din anul 2004 luna ianuarie când era 801 lei, iar la sfârșitul anului 2014 a ajuns la valoarea de 2350, el crescând de peste trei ori de atunci.
Grafic 5.1.1: Evoluția venitului mediu 2004-2014
Sursa: Informații luate de pe site-ul www.insse.ro, analize proprii.
De asemenea și valoarea depozitelor bancare a cunoscut o evoluție importantă de-a lungul timpul, bineînțeles acestea având o creștere mai accelerată deoarece evoluția lor mai este influențată și de alte elemente, însă într-o proporție mai mică.
Grafic 5.1.2:Evoluția valorii depozitelor bancare 2004-2014
Sursa: Informații luate după site-ul www.bnr.ro, analize proprii.
Pentru a vedea mai bine evoluția celor două, voi combina cele două grafice într-unul singur. Se observă că până în anul 2010, ritmul de creștere a salariilor îl depășea pe cel al creșterii depozitelor, însă imediat ce s-a mai stabilizat economia, iar unii oameni și-au recăpătat locurile de muncă, rata de economisire a crescut mai rapid decât cea de creștere a salariilor, ba chiar se observă că în anul 2014 aceasta a depășit-o pe cea a salariilor.
Grafic 5.1.3: Evoluția ratei de creștere a salariilor combinată cu cea a economisirii
Sursa: Informații luate după site-ul www.bnr.ro și www.insse.ro, analize proprii.
Grafic 5.1.4:Modificarea relativă a depozitelor și veniturilor medii
Sursa: Informații luate după site-ul www.bnr.ro și www.insse.ro, analize proprii.
Pentru a sublinia și mai mult legătura dintre cele două variabile, am ales să ilustrez și modificarea lor relativă de-a lungul timpului, de aici observăm că până la începutul crizei, ambele au aceași modificare relativă, însă de la începutul crizei, rata relativă de creștere a depozitelor este una mai redusă comparativ cu cea a salariilor, însă se observă că în 2014, ambele au valori supraunitare, iar cea a depozitelor o depășește pe cea a veniturilor medii.
Analiza variabilelor aferente studiului meu conduce la specificarea acestora:
Venitul mediu reprezintă variabila explicativă sau exogenă (vm sau x) a modelului, în timp ce valoare de bani depusă în depozitele în lei și valută constituie variabila endogenă (dlv sau y) a modelului;
Variabila endogenă depinde și de alți factori – creșterea economică, categoria socio-profesională, numărul membrilor de familie ce înregistrează venituri, etc – dar aceștia sunt considerați factori cu acțiune întâmplătoare și specificați cu ajutorul variabilei aleatoare (u).
Pe baza acestor premise, datele problemei pot fi analizate cu ajutorul următorului model:
Identificarea modelului presupune alegerea unei funcții matematice care să descrie corelația dintre cele două variabile. În cazul unui model unifactorial, procedeul cel mai des folosit îl constituie reprezentarea grafică a datelor, respectiv corelograma.
Figura 5.1.1: Legătura dintre cheltuielile cu depozitele în lei și valută și venitul mediu
Sursa: Date procurate de pe site-ul BNR și site-ul Institutului Național de statiscă. Prelucrare proprie cu ajutorul programului Eviews 7.
Deoarece graficul punctelor empirice arată că acestea pot fi aproximate cu ajutorul unei drepte , modelul econometric devine
Următoarea operație constă în estimarea paametrilor modelului, și , cu ajutorul estimatorilor și . În acest scop se va utiliza metoda celor mai mici pătrate (M.C.M.M.P).
Condiția de minim a acestei funcții rezultă din:
De aici în continuare vom implementa datele în programul Eviews, deoarece este vorba de un număr mare de date, iar calculul matematic pe foaie presupune un volum mare de muncă și consum al timpului.
Un prim pas în analiza oricărei serii de timp este acela de a privi graficul valorilor observate în raport cu timpul. Astfel, vom observa că în graficul ce reprezintă valoarea depozitelor în lei și în valută în perioada 2004-2014, există clar o tendință crescătoare, ceea ce înseamnă că seria nu este staționară.
În continuare, vom aplica testul ADF (Augmented Dickey Fuller).
Vom testa următoarele ipoteze:
H0: seria are rădăcină unitară și este nestaționară (ρ = 1 sau δ = 0 )
H1: seria este staționară (ρ < 1 sau δ < 0)
Pentru a aplica acest test trebuie să setăm opțiunile din fereastra Unit Root test, iar în urma prelucrării datelor, Eviews generează outputul în care ne putem da seama de staționaritatea datelor.
Cu ajutorul acestui output, observam ca in urma testului am obținut că |tcalculat | < |tcritic|, de unde rezultă că nu putem respinge ipoteza nula cum că seria are rădăcină unitară ceea ce inseamna ca este nestaționară.
Astfel în Eviews vom scrie comanda: genr dlvd=d(dlv), ceea ce înseamnă că aplicăm diferențiala de gradul I. Iar acum observăm că aceste date s-au staționarizat.
Figura 5.1.2: Graficul datelor staționare
Sursa: Analize proprii
După ce am staționarizat aceste date, parcurgem aceleași etape pentru a staționariza și valorile venitului mediu brut, numai că nestaționaritatea este mai mare în acest caz așa că vom scrie comanda genr vmd=d(vmd,2) (pentru a vedea graficul datelor staționare ne vom uita la
ANEXA 1. Staționaritatea Venitului mediu brut)
Astfel după ce am aplicat toate testele asupra datelor disponibile, am introdus în Eviews formula ”ls dlvd c vmd” și am obținut funcția (output-ul cu reprezentarea idicatorilor îl găsim la ANEXA 2.Output depozite în lei și valută împreună cu venitul disponibil). Observăm că termenul liber din ecuația de regresie (C) este și reprezintă punctul în care variabila explicativă (Venitul mediu) este egală cu 0, adică valoarea depozitelor în lei și valută ar scădea cu 28401,96 lei dacă venitul mediu ar fi de 0 lei. Acest coeficient are o eroare standard destul de ridicată de 2782,062, însă nu trebuie luată în seamă deoarece nu se poate ajunge în situația în care venitul mediu să aibă valoarea 0.
Termenul este 70,95887, astfel, la o mărire a venitului mediu cu un leu, valoarea depozitelor va crește cu 70,95887 lei, este destul de greu ca acest lucru să fie posibil de aceea eroarea standar are o valoare supraunitară de 1,558461.
Coeficientul de determinare ( este de 0,941847, asta înseamnă că 94,1847% din variația depozitelor în lei și valută este influențat de valoarea venitului mediu. Acest coeficient are o valoare foarte mare, ceea ce îmi susține puctul de vedere, că venitul are cea mai importantă influență asupra economisirii și implicit valorii depozitelor.
Deoarece, pentru parametrului , valorile statisticii este de 45,531 și pentru că valoarea ”Prob.” din ecuația de regresie sunt de 0,0000<0,05, putem concluziona că este foarte improbabil ca estimatorul nostru să provină dintr-o populație cu , adică parametrul nostru este semnificativ diferit de zero (semnificativ din punct de vedere statistic). Și termenul liber este semnificativ din punct de vedere statistic, valoarea ”Prob.” este tot 0,0000<0,05, însă el nu are nici o importanță în cadrul studiului meu. Valoarea ajustată a coeficientului de determinare () este 0,941393, valoarea acestuia fiind mai mică decât cea a coeficientlui de corelație. Deoarece valoarea coeficientului de determinare ajustat (corectat) este aproximtiv egală cu valoarea coeficientului de determinre, eșantionul este reprezentativ pentru redarea cât mai concisă a realității.
Suma pătratelor erorilor (), varianța neexplicată (reziduală), este 1,06E+10.
Statistica Fisher calculată 2073,107>3.9201(valoarea critică, ). Astfel se respinge impoteza conform căreia modelul nu este valid și se conclzionează că modelul de regresie, din cazul de față, este valid din punct de vedere statistic.
Media variabilei dependente ( valoarea depozitelor în lei și valută) este de 92951,35 lei.
=0,0000<0,05 de unde rezultă că modelul de regresie liniară simplă, construit este valid statistic.
Astfel modelul estimat devine:
În continuare vom verifica ipoteza de independență a erorilor, care presupune , se realizează cu ajutorul testului Durbin-Watson, constând în calcularea variabilei , și compararea sa cu două valori teoretice, și (), preluate din tabela distribuției Durbin-Watson în funcție de un prag de semnificație α (α=0,05), de numărul variabilelor explicative k (k=1) și de numărul observațiilor n (n=130). În comparație cu cele două valori teoretice (pentru a vedea de unde am obținut această valoare ne uităm la ANEX 3. Valoarea ”d” pentru testul Durbin-Wtson) se situează astfel: , ceea ce indică fenomenul de independență a erorilor, deci nu există fenomenul de autocorelație.
Heteroscedasticitatea erorilor implică faptul că dispersiile corespunzătoare erorilor nu mai sunt egale, ci diferite, caz în care estimatorii parametrilor modelului rămân nedeplasați, dar nu mai sunt eficace. Astfel, aplicarea metodei celor mai mici pătrate va conduce la o subestimare a parametrilor modelului, influențând sensibil și calitatea diferitelor teste statistice aplicate modelului.
Verificarea ipotezei de homscedasticitate. Această verificare se poate face prin mai multe metode. De exemplu metoda grafică, care constă în construirea corelogramei privind valorile factoriale vm și ale variabilei reziduale .
Figură 5.1.3. Corelograma corelogramei privind valorile factoriale vm și ale variabilei reziduale .
Sursa: Analize proprii
Deoarece graficul punctelor empirice prezintă o distribuție oscilantă, se poate accepta ipoteza că cele două variabile sunt independente și nu corelate.
Pentru a fi siguri vom testa în continuare heteroscedasticitatea cu ajutorul testului White din Eviews. Pentru a face acest test vom deschide din nou output-ul, și vom da următoarele comenzi: ViewResidual DiagnosticsHeteroskedasticity Tests, iar apoi alegem opțiunea White. În ANEXA 4. Output Heteroskedasticity Test observăm că toate probabilitățile au valori mai mare de 0,05, ceea ce înseamnă că se respinge ipoteza heteroscedasticității, de unde rezultă că avem homoscedasticitate.
Astfel după ce am realizat toate testele modelului, putem trage concluzia că totul este corect din punct de vedere statistic, iar coeficientul cel mai important pentru studiul meu, și anume cel de determinare, are o valoare ridicată de 0,941847, adică variația depozitelor în lei și valută este influențatî în proporție de 94,1847% de valoarea venitului mediu,
Ceea ce am dorit să subliniez prin acest studiu este faptul că dinamica veniturilor este cea care a susținut tendințele de economisire ale populație și astfel cu ajutorul lor s-a susținut consolidarea creșterii cererii de consum. Un plus al perioadei actuale și se speră și la un viitor promițător în vederea creșterii continue a ocupării locurilor de muncă și la formarea altora pentru reducerea sustenabilă a ratei șomajului.
Totuși multă lume este reticentă atunci când vine vorba de creștere economică reală din economie, acest lucru este o consecință a faptului că este cale lungă de la creșterea economică la buzunarul oamenilor, trebuie acordată o importanță majoră taxelor și impozitelor ce trebuie să le plătească o persoană și a cheluielilor pe care le întâmpină lunar, de exemplu creditele pe termen lung.
Un real ajutor în creșterea tendințelor de economisire în rândul populației este susținută și de dezvoltarea produselor de economisire adresate oamenilor. Băncile s-au axat în principal pe dezvoltarea produselor care se adresează oamenilor ce au copii și doresc să le asigure un viitor sau să le asigure plata cheltielilor studiilor superioare. Astfel aceste produse de economisire se bucură de dobânzi mai mari și de costuri reduse. De exemplu multe bănci oferă conturi de economii pentru copii, flexibile, deoarece permit depuneri și retrageri de bani oricând, totodată băncile nu percep clasicele comisioane pentru deschiderea, administrarea și închiderea contului.
În final aș vrea să subliniez că pe lângă importanța creșterii venitului disponibil pentru dezvoltarea economisirii, evoluțiile ratei dobânzii ar trebui urmărite mai cu atenție deoarece ne confruntăm în momentul actual cu o mare problemă și anume cu o pierdere în valoare reală a banilor pe care îi economisim datorită diferenței negative dintre rata dobânzii și rata inflației. Însă această problemă nu se regăsește doar la nivelul României ci și la nivelul zonei Euro. Principalul motiv al acestei rate scăzute apare deoarece Banca Centrală Europeană a micșorat ratele de dobândă pentru a combata o inflație spre scăzută. Văzând această panică ce se formează în rândul oamenilor cu depozite mari în bănci, ECB a încercat să-i calmeze spunând că de fapt această măsură nu este împotriva oamenilor și că aceaste niveluri scăzute ale dobânzilor pe termen lung sunt rezultatul unei creșteri economice reduse și al unui randament insufficient al capitalului, însă pe viitor aceste decizii se așteapă să susțină creșterea economică, creând astfel un climat în care ratele dobânzilor pot reveni treptat la niveluri mai ridicate.
Ceea ce este dorit prin scăderea ratelor de dobândă la facilitatea de depozite este de a îi face pe oameni să își cheltuie sau să-și investească banii economisiți, ducând într-un final la o creștere economică sustenabilă și reală. Deci, trebuie să sperăm că prețul pe care îl plătesc oamenii ce își păstrează banii în depozite, va merita într-un final.
Influența Cursului de Schimb Asupra Ratei de Economisire
Toată lumea își dorește ca banii puși în anumite produse de economisire să nu-și piardă din valoare, să reziste la modificarea ratei inflației, la schimările de curs valutar și schimbărilor politice sau economice. Este cert că alegerea monedei de economisire influențează în mare măsură rentabilitatea plasamentelor, motivul principal pentru care banii sunt depuși la bancă, fiind o dobândă minima care să sporească capitalul inițial.
Cu toate că rata de dobândă înregistrează în continuare o scădere la depozite, totuși dobânzile în lei sunt mai avantajoase comparativ cu cele în valută. Însă un mare plus pe care îl are eficiența depozitelor în valută este faptul că leul se poate deprecia, astfel valoarea depozitelor în moneda străină rămâne aceeași. Un bun exemplu este, deprecierea majoră a leului față de dolar, și de francul elvețian.
Bineînțeles că poate apărea și riscul ca leul să se aprecieze, însă datorită faptului că Banca Națională Română trebuie să respecte criteriile de convergență nominală ”cursul de schimb trebuie să se miențină în intervalul dintre marjele de fluctuație din cadrul mecanismului cursului de schimb, pe o perioadă de cel puțin doi ani, fără tensiuni severe, în special fără a se proceda din proprie inițiativă la devalorizarea monedei naționale față de euro”. Astfel riscul cursului de schimb nu este foarte important în alegerea opțiunii de a depune banii în depozite bancare în valută. Aceste criterii sunt valabile numai la moneda euro, oricum aceasta fiind moneda preponderent aleasă de cei care economisesc, deoarece mulți au venituri în euro, și în plus multe bunuri de o importanță radicală pentru români au prețul exprimat în euro (ex: prețul caselor, prețul mașinilor, etc.).
O altă siguranță asupra depozitelor în valută, ceea ce se regăsește și la cea în lei, este faptul că și aceste economii sunt garantate în limita a 100.000 de euro/deponent/bancă, iar spre deosebire de depozitele în lei nu sunt supuse riscului inflaționist.
În continuare doresc să studiez influența cursurilor de schimb ale celor mai importante valute din țara noastră și anume ”euro” și ”dolarul american”. Perioada aleasă de mine pentru acest studiu este din 2005 până în 2014.
Grafic 5.2.1. Evoluția ratei de creștere a depozitelor în valută și a modificărilor curusurilor de schimb
Sursa: Analize proprii
Voi începe din nou prin studierea staționarității datelor, iar în ceea ce observăm în ANEXA 5. Staționaritatea datelor, nici una dintre date nu e staționară, le vom staționariza cu ajutorul diferențialei de gradul 1. După ce staționarizăm datele vom aplica la fel ca în primul studiu metoda celor mai mici pătrate în Eviews (ls dvd c eurd usdd). De aici rezultă funcția (outputul unde sunt evidențiate aceste date se găsește la ANEXA 6.Output depozitele în valută și cursurile de schimb). Astfel observăm că termenul liber din ecuația de regresie (C) este și reprezintă punctul în care toate variabilele explicative sunt egale cu zero, adică cererea pentru depozite este de 501,6763 lei mai exact momentul în care toate monedele sunt egale (1 leu = 1 euro = 1 USD), astfel ele nemainfluențând cererea de depozite în valută. Acest coeficient are o eroare standard de 119,85806.
Termenul este 2468,238. Astfel la o mărire a cursului cu 1 unitate cererea pentru depozite ar crește cu 2468,238 lei. Acest parametru are o eroare standard de 2468,238. Deoarece valoarea lui , aferentă acestui parametru, este 0,0005<0,005, putem spune că parametrul este semnificativ statistic.
Valoarea coeficientului este 399,2580. Cu alte cuvinte, la o creștere a cursului între RON-USD cu o unitate monetară, depozitele în valută cresc cu 399,2580 lei. Totuși valoarea lui , în acest caz fiind de 0,8160 ne spune faptul că acest parametru nu diferă semnificatic de zero, adică nu este semnificativ statistic. Acest lucru este de înțeles în cazul țării deoarece principala valută de circulație este euro, noi fiind membră a Uniunii Europene, și un număr semnificativ de persoane au un loc de muncă peste granițe, iar principala monedă în care aceștia sunt plătiți este euro, astfel introducându-se mulă astfel de valută în România.
Coeficientul de determinare este 0,90449390,4493% din variația cererii pentru depozitele în valută este explicată de influența celor două variabile independente asupra acesteia.
Valoarea coeficientului de determinare ajustat este 0,902860, valoarea acestuia fiind aproximativ egală cu cea a coeficientului de determinare. De aici se poate spune că eșantionul este reprezentativ pentru redarea cât mai concisă a realității.
Statistica Fisher calculată este 10,84131>3.0718(valoarea critică, ). Astfel, se repsinge ipoteza conform căreia modelul nu este valid și se concluzionează că modelul de regresie, din cazul de față, este valid statistic.
Și ultimul indicator studiat =0,000048<0,05 modelul de regresie liniară multiplă, construit, este valid statistic.
Am ajuns în stadiul în care vom studia din nou ipoteza de independență a erorilor, cu ajutorul testului Durbin-Watson. În cazul de față și au următoarele valori 1,502 respectiv 1,582. În comparație cu cele douî valori teoretice se situează astfel: , ceea ce indică fenomenul de independență a erorilor, deci nu există fenomenul de autocorelație.
După ce am testat autocorelația, vom studia heteroscedasticitate cu ajutorul testului White. Vom parcurge aceiași pași de mai sus, astfel vom obține figura corespunzătoare ANEXEI7.Output Heteroskedasticity Test. Astfel observăm că toate probabilitățile au valori mai mari de 0,05, ceea ce înseamnă că se respinge ipoteza heteroscedasticității, de unde rezultă că avem homoscedasticitate.
În final vom face și testul de multicoliniaritate. Acest test îl vom realiza la fel ca și pe celelalte cu ajutorul programului Eviews. Am urmat următorii pași: selectarea celor trei variabile, deschiderea lor într-un grup, apoi vom selecta comanda ViewCovariance Analysisdeselectăm câmpul ”Covariance” și selectăm ”Correlation” și astfel ne va apărea matricea de corelație. Observăm că raportul de corelație dintre seriile de variabile exogenen este mai mic decât raportul de determinare (0,396343<0,904493; 0,256261<0,904493; 0,606706<0,904493) (aceste date sunt vizibile în ANEXA 8. Multicoliniaritate). Concluzionăm că este nu prezent fenomenul de de coliniaritate,deci variabila explicativă este corect introdusă în model.
Concluziile la care am ajuns reflectă faptul că românul s-a obișnuit de atâta vreme să urmărească cursul valutar, iar acest obicei și l-ar putea schimba cu greu. Încă după perioada post decembristă și până în ziua de azi, cursul valutar reprezintă o influență importantă față de comportamentul economic și financiar al oamenilor din țara noastră. De-a lungul timpului preferințele noastre nu au fost întotdeauna aceleași, însă îngrijorarea a rămas mereu aceeași: să păstrăm o anumit procent din econimii în valută, pentru a fi protejați. Chiar dacă la început, după revoluție și până la începutul anilor 2000, dolarul reprezenta cea mai importantă monedă străină. Însă după ce majoritatea puterilor economice din Europa au adoptat moneda euro, și după valul plecărilor masive a românilor la muncă în străinatate în țările respective (ex. Italia, Spania, etc.) moneda euro a devenit cea mai importantă în țara noastră. Astfel în anul 2007, curusl euro/dolar a atins maximul de 1,60 (1 euro = 1,60 dolari). Aceste lucruri au fost foarte bine evidențiate și în cadrul studiului meu econometric, unde se observă clar că influențele majore asupra economisirii în valută o are moneda euro.
Însă după cum se observă și din graficul 5.5 Evoluția celor două cursuri de schimb și a ratei de economisire în valută, lucrurile au început să se schimbe oarecum, doarece criza financiară a făcut ca moneda unică să oscileze mult, dar să și scadă în comparație cu dolarul american. Această depreciere a monedei unice, a influențat direct și deprecierea leului românesc, deoarece cursul dolarului este stabilit indirect, cu ajutorul cursului euro. Astfel, evoluția dolarului pe piața internă este influențată atât de evoluția raporptului euro/dolar pe piața internațională, cât și a cursului euro/leu. Deasemenea alți factori importanți care accentuează declinul euro sunt scăderea prețului petrolului și faptul că Banca Centrală Europeană a început să tipărească mai mulți bani. Principalul motiv al acestei acțiuni al BCE este că, se doreșete cumpărarea lunară a obligațiunilor suverane ale statelor din zona euro și a bondurilor corporatiste. Acest program având ca scop revenirea la nivelul inflației de 2% și creșterea economică reală în zona euro.
În aceste condiții, plasamentele în dolari ar putea face parte dintr-o strategie de diversificare a economisirilor. Deși nivelul dobânzilor plătite de băncile din România pentru dolari este mai mic în comparație cu cele de la lei sau euro, acestea s-au estompat în ultimii doi ani, mai ales de când atât Banca Centrală Europeană, cât mai ales Banca Națională a României au redus ratele de referință lucru resimțit rapid în bonificațiile plătite de băncile centrale.
Însă răspunsul la întrebarea ”ce urmează?” nimeni nu îl știe cu siguranță, însă un scenariu dramatic pe care îl prevăd este faptul că dolarul s-ar putea să-și continue traiectoria ascendentă, deci leul să continue să se deprecieze. Unul din principalele motive care mă face să cred asta este faptul că dacă Banca Centrală Europeană abia a început procesul de tipărire în masă a euro, în schimb FED s-a oprit din această activitate.
Noi am putea profita oarecum de acestă conjunctură transformând o parte din economiile noastre din euro în dolari sau din lei în dolari, însă la momentul actual este cam târziu de fructificat această oportunitate, doarece creșterile nu mai au aceeași valoare ca atunci când cursul USD/RON înregistra valori sub 3,5, iar intervalul de timp în care putem fructifica acei bani, poate în continuare să mai crească, deci începem să ne confruntăm cu valoarea în timp a banilor. De aceea eu cred că rămâne la latitudinea fiecăruia ce va face în continuare cu economiile sale în valută, însă eu cred că este foarte greu ca raportul depozite în euro în totalul depozitelor în valută să devină mai mic în comparație cu raportul depozitelor în alte valute, inclusiv a dolarului american, în totalul depozitelor în valută din țara noastră.
În concluzie observăm din cele două părți ale acestui capitol că evoluția veniturilor disponibile a populației a susținut până în prezent economisirea, avem o dinamică ascendentă a veniturilor și în plus numărul angajaților este în creștere. Astfel eu cred că acest indicator este cel mai important din prisma tendinței de economisire, iar el trebuie urmărit cu atenție și corelat cu o viitoare evoluție a cursului de schimb. Eu cred că economia României va cunoaște o creștere economică sustenabilă, principalul motiv fiind creșterea venitului disponibil acesta alimentând satisfacerea nevoilor de consum dar și de economisire. Totodată această creștere a venitului disponibil nu se așteaptă să fie o cheltuială în plus pentru firme, deoarece această creștere se va realiza în condițiile unei creșteri a productivității muncii. Influențe favorabile în crearea locurilor de muncă ar trebui să provină și de la îmbunătățirea absorbției fondurilor europene. Toate aceste lucruri ducând la o creștere sustenabilă și astfel la o apreciere a cursului de schimb euro-ron, nu doar de scurtă durată fiind urmată de viitoare deprecieri, ci una reală și pentru o perioadă mai lungă de timp.
Concluzii
În concluzie lucrarea de față a avut ca scop prezentarea tendințelor populației și persoanelor juridice în privința economisirii. Pe viitor eu cred că ar trebui să fim foarte atenți la evoluția ratei de dobândă corelată cu cea a inflației, pentru că problema actuală a ratelor de dobândă negative este foarte gravă, iar conducerea Băncii Naționale a României cred că ar trebui să o rezolve cât mai rapid. Economia noastră trebuie să acorde o importanță deosebită economisirii, pentru că noi avem nevoie de aceasta să avem o creșere economică sustenabilă, într-un sistem sănătos. Trebuie să avem grijă și la stabilitatea politică totodată, pentru a atrage economiile din afară și investitorii, pentru a nu mai avea nevoie de micșorarea economiilor proprii prematur, împovărați de greutatea fiscală și ratele de dobândă negative.
Noi trebuie să ne bazăm pe o dezvoltare majoră a acestui sector al economisirii, băncile ar trebui să investească mai mult în prezentare, publicitate și în calitatea serviciilor oferite în acest sens, pentru că știm foarte bine că acest sector se bazează pe încrederea oamenilor. Am observat că Autoritatea de Supraveghere Financiară are ca proiect prioritar stimularea economisii pe termen lung. Acest proict are ca obiectiv creșterea gradului de sofisticare a pieței pensiilor private pentru a întării capacitatea de plată a unor pensii în cuantumuri adecvate și sustenabile.
Am arătat că și piața asigurărilor este foarte importantă. Chiar dacă ea în ultimii ani s-a confruntat cu scădere a polițelor asigurărilor de viață vândute, acest lucru se explică prin faptul că venitul disponibil al oamenilor a scăzut în timpul crizei, iar ei au început să taie din cheltuielile cu astfel de produse, însă se observă că situația economică se îmbunătățește, astfel încât, sperăm că acest sector econimic să atragă toți mai mulți oameni spre el. Însă n este de ajuns doar faptul că oamenii s-au mai redresat din punct de vedere financiar, ei trebuie să aibă la dispoziția lor cât mai multe informații, care să-i ajute să ia decizia potrivită și care să-i împingă spre alegerea unei asemena forme de economisire.
Oricât de importante ar fi influențele din partea dobânzii și a inflației, băncile trebuie să aibă grijă și la optimul calitate – cost, pentru că acest sector lucrează cu oamenii, iar eu sunt subiectivi, întotdeauna vor căuta să-și satisfacă nevoile cu cel mai mic cost. Chiar dacă și în spatele băncii sunt acționarii care urmăresc să-și majoreze profiturile, cei de la departamentul de stabilire a prețurilor trebuie să fie foarte atenți, pentru că oamenii își pot schimba opinia foarte rapid, iar o decizie de retragere a banilor din depozite, sau de a nu mai încasa salariul printr-o anumită bancă, va avea un efect ”bulgăre de zăpadă” pentru că acel om nu va mai utiliza deloc serviciile și produsele oferite de bancă
Se mai pot spune multe referitoare la această temă, însă poate eu nu am cunoștiințele necesare pentru a aborda mai în adâncime și poate nu este momentul acum să fac afirmații pe care nu le pot argumenta. Însă sper ca pe viitor să am oportunitatea să o dezvolt și să pot folosi lucrarea de față ca o bază pentru lucrarea de dizertație, recunosc că mă gândesc la viitor destul de îndepărtat și mai sunt multe trepte de uract, însă eu încerc să ating întotdeauna tot ce mi-am propus.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tendintele de Economisire In Romania (ID: 148073)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.