Tendinte Moderne Privind Ambalarea Marfurilor Alimentare. Studiu de Caz la S.c. Pangram S.a

CAPITOLUL 1

FUNCȚIILE, ROLUL ȘI NECESITATEA AMBALAJELOR

1.1. FUNCȚIILE ȘI ROLUL AMBALAJELOR

Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 94/62 /EC din 20 dec. 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, definește ambalajul în felul următor: ”ambalaj” înseamnă toate produsele executate din orice material de orice natură destinate să fie utilizate pentru cuprinderea, protecția, manipularea, livrarea și prezentarea de bunuri, de la materii prime la bunuri procesate, de la producător la utilizator sau consumator. Elementele “nereturnabile” folosite în aceleași scopuri vor fi de asemenea considerate ambalaje.

Ambalajele constau numai din :

ambalaje de vânzare sau ambalaje primare, de exemplu ambalaje concepute așa încât să constituie o unitate de vânzare către utilizatorul sau consumatorul final la punctul de cumpărare;

ambalaje grupate sau ambalaje secundare, de exemplu ambalaje concepute așa încât să constituie la punctul de cumpărare o grupare de un anumit număr de unități de vânzare fie că acesta din urmă este vândut ca atare utilizatorului sau consumatorului final, fie că servește numai ca mijloc de umplere a rafturilor la punctul de vânzare; el poate fi despărțit de produs fără a-i afecta caracteristicile;

ambalajele de transport sau ambalaje terțiare, de exemplu ambalajele concepute în așa fel încât să faciliteze manipularea și transportul unui număr de unități de vânzare sau de ambalaje grupate cu scopul de a preveni deteriorarea fizică la manipulare și transport. Ambalajul de transport nu include containerele pentru drum, căi ferate, nave și transport aerian.

Toate ramurile de activitate folosesc ambalajul, dar principalele ramuri industriale utilizatoare sunt: industria agroalimentară, care absoarbe 50% din totalul ambalajelor; produsele industriale manufacturate cu 20% ; industria farmaceutică-cosmetică cu 15%, restul de 15% fiind repartizate între produsele de întreținere, jucării, instrumente de precizie, discuri și casete, produse fitosanitare, textile etc.

Ambalajul pentru produsele de larg consum cu o cifră de afaceri la nivelul anului 1989 de 110 miliarde dolari, reprezenta peste 2/3 din ambalajul utilizat, diferența revenind celui pentru produsele industriale. Principala piață utilizatoare era industria alimentară, cu un consum de ambalaj de 51 miliarde dolari (46%) urmată de: industria băuturilor cu 26 miliarde de dolari (24% ), produsele menajere cu 20 miliarde de dolari ( 19% ), cosmetice cu 13 miliarde de dolari ( 12% ).

Dezvoltarea ambalajului în sectorul industriei agroalimentare (în care se regăsește 2/3 din ambalajul care ajunge pe piață ) este legată direct de schimbările care intervin în obiceiurile de consum și de rolul ambalajului în distribuția modernă.

Asupra ambalajului au impact direct unele tendințe generale în stilul de viață și consum:

destructurarea meselor și dezvoltarea porțiilor individuale ;

multiplicarea meselor servite în afara familiei în țările dezvoltate ;

îmbătrânirea populației ;

creșterea numărului femeilor care lucrează ;

importanța produselor dietetice, sănătății și siguranței ;

organizarea diferită a timpului liber ;

Schimbările în structurile de distribuție, dezvoltarea autoservirii, deplasarea către zonele periferice ale orașelor și progresul în procesarea și logistica informației au ajutat nu numai la îmbunătățirea funcției tehnice a ambalajului, dar au întărit funcția comercială și de marketing.

Principalele dezvoltări ale ambalajului:

atractivitatea și diversitatea prezentării ;

îmbunătățirea condițiilor de depozitare și ușurința manipulării ;

mai buna informare a consumatorului ;

facilitarea listării cumpărăturilor ;

au constituit motorul dezvoltării tehnologiei materialelor și proceselor de ambalare.

Se evidențiază o serie de tendințe actuale pentru ambalajele produselor, cum sunt:

găsirea de noi materiale pentru ambalare care să respecte cerințele tehnice, comerciale și de marketing impuse ambalajelor ;

modernizarea metodelor de ambalare ;

înoirea și diversificarea continuă a ambalajelor, se produce în strânsă interdependență cu modificarea continuă a gamei sortimentale ;

protecția și refacerea mediului înconjurător, care se manifestă începând din faza de concepție și alegere a materialelor, continuând cu realizarea lor și terminând cu strângerea ambalajelor uzate și găsirea căilor de revalorificare, reutilizare a lor.

Perspective privind ambalajele bunurilor de consum

Potrivit opiniei specialiștilor, criteriile, obiectivele și sarcinile în domeniul ambalajelor vor fi determinate și în viitorii 20 – 30 de ani de cerințele consumatorilor. Astfel, eforturile industriei ambalajelor vor trebui să se axeze, în principal, pe satisfacerea acestor exigențe, pe asigurarea unei calități optime cu investiții minime.

Asistăm tot mai mult la o adevărată provocare a specialiștilor în domeniul ambalajelor determinată, în mare parte, de noile materiale și tehnologii care apar.

Referitor la cerințele consumatorului, acestea sunt direcționate de efectul cumulat al mai multor factori cum sunt: creșterea nivelului de cultură generală și a gradului de informare,starea materială aflată în continuă creștere etc. De asemenea, neavând timp suficient, va dori să efectueze cumpărăturile rapid, la aceasta contribuind în mare măsură și ambalajul prin posibilitatea de identificare și selecționare rapidă a mărfii. Pentru produsele alimentare va trebui avută în vedere crearea de ambalaje care să asigure un timp cât mai redus pentru pregătirea și servirea hranei.

La promovarea noilor ambalaje vor trebui luate în considerare și noile echipamente casnice moderne. Se are în vedere faptul că, în țările dezvoltate, în perspectiva următorilor 10 ani, circa 95% din bucătăriile familiale vor fi dotate cu aparate cu microunde.

Se apreciază că, în prima etapă a secolului XXI vor avea succes ambalajele care, pentru marcare, folosesc cele mai moderne mijloace, inclusiv hologramele sau imaginile realizate cu cerneală de tipar fotosensibile .

Un alt aspect îl va constitui creșterea sensibilității consumatorului față de un mediu sănătos, prin evitarea factorilor de risc. În acest scop există deja bazele tehnice pentru ca în anul 2010, gospodina să plece la cumpărături cu bagheta NIRA (near infrared analysis –analiză rapidă în infraroșu), sistem folosit pentru prima dată în S.U.A. pentru evidențierea impurificării medicamentelor. Este un procedeu rapid, prin care, în produsul ambalat se poate semnala orice material dăunător.

Modificarea vieții familiale nu se va remarca numai prin sporirea numărului celor cu două salarii, ci și prin creșterea vârstei acestora, reducerea numărului de căsătorii, creșterea divorțurilor. În consecință, va crește numărul familiilor cu unul sau doi membri, aspect care va necesita adaptarea la acest fenomen a porțiilor de alimente ambalate. În astfel de familii vor fi tot mai mulți bătrâni pentru care este importantă o manipulare simplă a produselor (deschiderea, reînchiderea ambalajelor etc.).

Tot mai mulți cetățeni își vor rezolva problemele de alimentație în diferite localuri publice, cum sunt : cantine pentru copii și bătrâni , cămine sociale, spitale, sanatorii, restaurante etc, fiecare necesitănd ambalaje diferite ca formă, dimensiuni, cantități etc.

Pornind de la efectele dezvoltării tehnicii de calcul, care pot modifica atât proiectarea și fabricarea ambalajelor, cât și modul lor de utilizare, se poate imagina că în secolul următor cumpărătorul va intra în magazin având în buzunar un cititor laser, cu ajutorul căruia va obține informații cu privire la produs, preț, cantitate, folosire etc, putând emite cu microcalculatorul pe care-l deține și cecul pentru plată, în caz de cumpărare.

Există, de asemenea, soluții tehnice ca inscripțiile tradiționale informațiile, chiar codul cu bare de pe ambalaje să fie înlocuite cu un microcip programabil, al cărui conținut informațional poate fi afișat pe ecranul miniaturizat cu ajutorul aparatului pe care îl deține cumpărătorul.

Producția de ambalaje va trebui să răspundă în viitoarele decenii și multitudinii de cerințe generate de formele moderne de comerț ale secolului XXI. Astfel, în S.U.A.se prevede că ponderea cea mai mare a desfacerilor de mărfuri să revină, în continuare, magazinelor cu autoservire, centrelor comerciale și depozitelor. Dar se apreciază, că va crește, în același timp, numărul magazinelor specializate care vor solicita ambalaje pretențioase și o sporire a exigenței față de procesul de ambalare a produselor.

Întrucât distanțele se reduc, dar cresc exigențele calitative, concomitent cu dezvoltarea ambalajelor pentru livrarea la consumator, se impune simplificarea ambalajelor de depozitare și transport. Paralel cu acest proces va exista preocuparea și pentru creșterea ponderii ambalajelor reutilizabile.

Un ambalaj ideal trebuie să protejeze bine produsul, să fie ușor și ieftin, iar caracteristicile sale tehnice trebuie să faciliteze operațiile de manipulare, transport și stocare și totodată să reprezinte, prin modul în care este conceput, un instrument eficient de marketing.

De aici triplu rol al ambalajului și existența a trei funcții specifice ale acestuia :

conservarea și păstrarea intactă a calității produselor contra acțiunii factorilor externi și interni ;

înlesnirea transportului, manipulării și stocării ;

promovarea vânzării produselor, în acest sens ambalajului i se atribuie și rolul de “vânzător mut” al mărfurilor.

1. Funcția de conservare și păstrare a calității produselor sau funcția de protecție

Include toate acele caracteristici ale ambalajelor prin intermediul cărora produsul este protejat împotriva distrugerii, degradării și acțiunii mediului exterior, ca și pe acelea prin care mediul înconjurător este protejat împotriva unor produse toxice, nocive.

Protecția este funcția de bază a ambalajelor și se prezintă în trei aspecte particulare:

a) conservarea calității produsului

b) protecția mediului

c) păstrarea intactă a calității mărfii prin contactul direct produs – ambalaj

2. Funcția de transport, manipulare și depozitare numită și funcția de raționalizare

Această funcție urmărește realizarea și promovarea unor ambalaje tipizate, modulare, care să faciliteze, să ușureze manipularea, transportul și depozitarea.

Funcția de transport, manipulare și depozitare presupune raționalizarea procesului de manipulare, depozitare, transport și distribuție prin: paletizare,containerizare,modulare.

Funcția de raționalizare cuprinde și acele caracteristici ale ambalajelor care dau comoditate în utilizare cum ar fi: deschiderea și închiderea repetată fără distrugere, accesul ușor la conținut și altele de acest tip.

3) Funcția de reclamă și promovare a vînzării sau funcția de comunicare

Completează și întregește importanța ambalajului în circuitul economic și comercial actual.

Funcția de reclamă și promovare a vînzării capătă accente mărite în cazul ambalajelor de prezentare și desfacere a produselor.Aceste ambalaje constituie în condițiile actuale un factor important în diversificarea sortimentală contribuind la aprecierea calitativă a produselor și la stimularea vînzărilor.

Funcția de promovare a ambalajului se referă la capacitatea acestuia de a atrage atenția asupra produsului, de a-l diferenția și de a-l convinge pe consumator să-l cumpere. Funcția de promovare a ambalajului urmărește să informeze consumatorul prin elementele ce alcătuiesc textul, expresivitatea, personalitatea mărcii de fabrică, care au ca efect identificarea produsului și garantarea calității acestuia, înlesnirea autoservirii realizată prin intermediul produselor preambalate și porționate, accelerarea vânzării prin identificarea rapidă a ambalajului și a produsului.

În ultimi ani s-a constatat un schimb între funcțiile ambalajului, în sensul creșterii valorii de marketing, ceea ce se realizează în momentul vînzării produsului. Se poate desprinde concluzia că a avut loc o schimbare a zia că a avut loc o schimbare a opticii privind ambalajul, care se transformă dintr-un auxiliar al produsului, într-un produs industrial ce reprezintă un tot unitar de componente interconectate, un set organizat de cunoștințe și concepții, un mod ordonat de acțiune, vizând în ansamblu realizarea optimă a unor obiective economice, specifice.

Într-un asemenea context, funcția de informare și promovare a desfacerilor de mărfuri dobândește noi valențe atât ca urmare a multitudinii de informații cu caracter obligatoriu care trebuie menționate pe un ambalaj, cât și cu cerințele potențialilor cumpărători de a beneficia de informații ample, corecte, atât cu privire la produsul ambalat cât și la natura și caracteristicile ambalajului.

Comunicarea dintre producători, comercianți și cumpărători este asigurată de forma, culoarea și grafica ambalajului.

Forma de prezentare contează aproape în aceeași măsură ca și produsul în sine. Forma poate contribui la eliminarea uniformismului și a monotoniei sortimentale.

Culoarea este unul din mijloacele importante prin care ambalajul devine un mijloc efectiv de comunicare. Culoarea ambalajului poate atrage atenția cumpărătorului asupra produsului, prin intermediul ei, la nivelul inconștientului, consumatorul își poate forma o primă impresie asupra produsului, impresie care îl poate conduce la depistarea altor caracteristici ale acestuia, ceea ce îl poate determina să aleagă aprioric produsul.

Grafica conduce la o identificare ușoară a produselor și la o popularizare a caracteristicilor merceologice a mărfurilor, comunicând informații și impresii despre produs.

Concepția grafică de ansamblu a ambalajului trebuie să se caracterizeze prin sobrietate și claritate, să permită o citire rapidă și corectă, fără să dea naștere la confuzii.

Caracteristicile estetice ale ambalajului au o mare importanță în actul de vânzare, care trebuie să convingă consumatorii de calitatea produsului.

Ambalajul trebuie să creeze imaginea calității produsului, conferită de soliditate, greutate redusă, durabilitate și eficiență în utilizare.

Ambalajul trebuie să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, astfel încât consumatorii să îl deosebească ușor de celelalte produse similare.

Ambalajul trebuie să facă o publicitate produsului pentru care este folosit, dar în nici un caz nu trebuie să inducă în eroare cumpărătorii. Ambalajul are rolul de a comunica publicului caracteristicile produsului în limitele cadrului juridic și tehnic.

În cazul produselor alimentare care sunt vândute prin autoservire, ambalajul de prezentare, înlocuiește arta vânzătorului prin contactul direct al cumpărătorului cu produsul respectiv, de aceea el trebuie să întrunească însușiri care să-i confere puterea de promovare a vânzărilor. În condițiile în care raportul calitate-preț este egal la mai multe întreprinderi, produsele care se diferențiază prin stil, creativitate ingenioasă a ambalajului, reușesc să iasă în evidență față de produsele concurente.

Rolul crescând al ambalajelor este o consecință firească a revoluției tehnico-științifice și a consecințelor acesteia în domeniul producției și schimbului, în domeniul deprinderilor de trai și de cumpărare.

Ambalajul joacă multiple roluri începând cu manipularea, stocarea, prezentarea și în șfârșit cu atragerea atenției cumpărătorului.

Unul din rolurile principale ale ambalajelor îl constituie și promovarea formelor moderne de comerț, între care autosrevirea ocupă unul din locurile importante.

1.2. AMBALAJUL CA INSTRUMENT STRATEGIC

Astăzi, gradul de eficiență a activității întreprinderii moderne depinde, într-o mare măsură, de capacitatea ei de adaptare la dinamica economico-socială generală, la condițiile mediului în care funcționează.

Creșterea considerabilă a producției de bunuri sub influența progresului tehnico-științific, a adus în centrul atenției consumatorul, care impune tot mai mult producătorului bunurile pe care trebuie să le producă, pentru a satisface cerințele și exigențele sale.

În prezent clienții sunt căutați și cultivați și pentru aceasta producătorii și vânzătorii se străduiesc să facă nu numai din produsul în sine, dar și din ambalaje, servicii – devenite toate parte integrantă a calității – un ansamblu de factori care să invite cumpărătorii, să le confirme certitudinea că s-au orientat corect și să le ofere satisfacție.

Mulți marketeri consideră ambalajul ca fiind a cincea componentă a mixului de marketing, alături de preț, produs, plasare și promovare. Majoritatea lor însă tratează ambalajul ca pe un element al strategiei de produs.

Ph. Kotler include ambalajul în categoria instrumentelor de diferențiere prin stil. (Stilul reflectă aspectul produsului și sentimentul pe care acesta îl transmite cumpărătorului). Ambalajul reprezentând prima “întâlnire” dintre produs și cumpărător, putându-l determina pe acesta să cumpere sau nu produsul.

Un ambalaj nou poate constitui un factor de primă importanță în strategia de marketing a produsului. Adeseori se constată că îmbunătățirile aduse ambalajului (deschiderea unei cutii, închiderea unei butelii, forma deosebită ) determină publicul să prefere un produs în defavoarea altuia aparținând chiar unor firme cu renume.

În unele cazuri un ambalaj nou creează un produs nou prin faptul că se oferă consumatorilor produsul existent cu o formă nouă de prezentare (mai adecvată) sau cantitate mult mai corespunzătoare nevoilor acestora.

Pentru diferite industrii, diversificarea ambalajelor și introducerea unor noi tehnici de ambalare se afirmă drept cale de obținere a unor noi produse ( de exemplu băuturi naturale, lapte pasteurizat /sterilizat ambalate în cutii Tetra-Pak în mediu aseptic, produse proaspete ambalate în atmosferă modificată ).

Însă noul ambalaj , pentru același produs, nu trebuie modificat oricum. Consumatorului îi place să fie sigur de produsul pe care-l cumpără, să-l cunoască. De aceea chiar dacă se schimbă materialul din care se confecționează ambalajul, forma de prezentare, modul de deschidere-închidere, noul ambalaj de desfacere sau prezentare trebuie să aibă un caracter de continuitate cu ambalajul precedent care a câștigat încrederea cumpărătorului în calitatea produsului pe care îl reprezintă, în seriozitatea “ mărcii de fabrică”.

Studiul și alegerea unui prototip de ambalaj de prezentare – desfacere trebuie să țină seama de următoarele cerințe:

a) Cunoașterea pieței și cerințelor consumatorilor

cunoașterea realizărior și tendințelor manifestate în domeniul ambalajelor;

tipologia consumatorilor: sexul, vârsta, categoriile profesionale, posibilitățile financiare;

cunoașterea cerințelor cumpărătorilor față de ambalaje: să îmbine utilul cu frumosul; să aibă închidere și deschidere ușoare; ușurința în manipulare și stabilitate în așezare; să permită dozarea în utilizare a anumitor produse; să conțină indicații referitoare la: compoziție, număr de calorii, mod de utilizare și păstrare ; să poată fi îndepărtat sau distrus cu ușurință după utilizarea produsului.

b) Produsul, este necesară cunoașterea cu exactitate a parametrilor care caracterizează produsul, pentru a stabili condițiile care se impun ambalajului:

natura produsului: fabricat, semifabricat, natural;

caracterul produsului ce se va ambala: produse noi, modificate, tradiționale;

modul de consum al produsului: dintr-o dată, în porții, prin folosire rapidă sau pe timp îndelungat;

gradul de periculozitate, toxicitate, inflamabilitate, infecțiozitate, corozivitate;

proprietățile chimice ale produsului și stabilirea acelora care ar putea influența materialele de ambalare folosite;

comportarea față de variații de temperatură, față de oxigen și alte gaze;

proprietățile organoleptice : gust, aromă, miros, culoare;

starea de agregare: gaz (mai ușor sau mai greu decât aerul), lichid (cu diferite grade de vâscozitate), solid (pulberi, granule, cristale, pastă, bucăți mici, bulgări);

forma: definită, care impune utilizarea unui ambalaj cu formă determinată; nedefinită, care permite stabilirea liberă a formei ambalajului;

gabaritul produsului ;

fragilitatea;

perisabilitatea;

higroscopicitatea;

studierea interacțiunii ambalaj – produs vizează optimizarea produs- ambalaj, cu încadrarea în raportul dintre “performanță- cost “ urmărit. Performanțele se concretizează în asigurarea protecției cât mai perfecte a produsului ambalat, într-un volum cât mai redus și cu greutate minimă, pentru a limita și cheltuielile de transport. Adaptarea ambalajului la un anumit produs constituie un proces complex care presupune identificarea (și acționarea în consecință): funcțiilor pe care ambalajul trebuie să le asigure; mijloacelor prin care se pun în acțiune aceste funcții; obiectivelor care se doresc a fi atinse.

FIG. 1.2. Ghid orientativ pentru studiul relațiilor produs – ambalaj

c) Materialele de ambalare

La alegerea materialelor de ambalare, în funcție de produsul ambalat și de condițiile de manipulare, depozitare și transport, se iau în considerare următoarele caracteristici:

rezistența la solicitările mecanice, fizico-chimice, biologice;

impermeabilitatea la apă și la alte lichide, la vapori de apă, aer, gaze, miros, raze, grăsimi, praf etc.;

duritatea, elasticitatea, plasticitatea, rigiditatea;

aspectul: mat, lucios, poros, aspru;

aptitudinea de a fi prelucrat (ușor sau greu) pe mașini obișnuite sau pe mașini automate;

necesitatea de îmbunătățire sau înnobilare a materialului prin: impregnare, tratare (lăcuire, ceruire, parafinare, metalizare) , combinare cu alte materiale în vederea repartizării funcției de protecție;

posibilitatea de aprovizionare (continuă sau intermitentă) din producția internă sau din import;

compatibilitatea cu produsul pentru a-i păstra atributele acestuia.

d) Tehnologie și organizare

Pentru fabricația și organizarea producției, ambalajele trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

să poată fi fabricate atât din materii prime virgine cât și din materiale recuperate;

să permită mecanizarea și automatizarea procesului de fabricație al ambalajelor cât și cel al ambalării cu minimum de pierderi;

posibilitatea de a fi imprimate pentru marcare sau în scop publicitar în mod cât mai economic și înr-o calitate superioară;

să permită o perfectă și rapidă închidere ;

să permită utilizarea diferitelor metode de conservare a produselor;

să se poată aplica , cu ușurință, gruparea în vederea manipulării, transportului;

să se respecte cerințele modulării;

ambalajul să fie ușor de realizat și într-un timp cât mai scurt;

construcția ambalajului să permită o ușoară asamblare;

volumul ocupat de ambalaj să fie cât mai redus posibil.

e) Prețul de cost

Elementele care se au în vedere în legătură cu prețul de cost al ambalajului sunt:

prețul de vânzare al produsului;

prețul actual de cost al operațiilor de ambalare, manipulare și depozitare, cota de cheluieli generale;

limita prețului de cost admis pentru noul ambalaj;

valoarea de revindere a ambalajului;

factorii care grevează cel mai mult prețul de cost ( materiale, manoperă, transport, depozitare, manipulare etc.);

alți factori care grevează prețul de cost;

dacă se pot achiziționa imediat materialele de ambalare (posibilități financiare etc.)

cantitatea de material de ambalaj ce conduce la obținerea prețului de cost minim;

capitolele de preț de cost la care se pot obține economii substanțiale;

cheltuielile pentru studii care afectează crearea ambalajului.

f) Manipularea și depozitarea

Implică luarea în considerare a următoarelor aspecte:

metodele și mijloacele de manipulare:

– cu mijloace obișnuite: manuale , cu dispozitive simple;

– cu mijloace mecanice: troliuri, benzi transportatoare, poduri rulante , macarale;

– sub formă de încărcături unitare realizate pe palete transport; în palete

– lăzi, containere;

metodele de așezare a ambalajelor pe mijloacele de manipulare și transport: în stive

compacte sau în stive cu spații de aerisire;

metodele de fixare a ambalajelor pe mijloacele de manipulare și transport: cu ajutorul dispozitivelor care asigură stabilitatea și imobilizarea încărcăturii – legare cu benzi de încercuire, cu folii contractibile – sau fără dispozitive speciale, prin stivuire intercalată;

corelațiile între masa brută a ambalajului și capacitatea de încărcare a vehiculelor de manipulare și de transport;

corelațiile între dimensiunile de gabarit ale ambalajelor și dimensiunile mijloacelor de manipulare și transport;

instalațiile și procedeele de depozitare utilizate în întreprinderea de producție și în rețeaua de distribuție;

durata și condițiile de manipulare și depozitare înainte și după transport;

factorii care duc la degradarea ambalajelor în perioadele de manipulare și depozitare;

.cerințele întreprinderilor comerciale: volum propriu mic, ușurință în manipulare, ocuparea de spații restrânse în timpul depozitării; rezistență mecanică bună; dimensiuni corelate cu paletele de transport, cu containerele.

g) Transportul

În legătură cu transportul cu ocazia lucrărilor de cercetare și proiectare în domeniul ambalajelor, se iau în considerare următoarele elemente:

căile și mijloacele de transport care se vor utiliza: pe calea ferată, în vagoane obișnuite sau în vagoane speciale (frigorifere, izoterme, pentru mesagerii, coletării); pe căi rutiere în vehicule auto obișnuite sau în vehicule auto speciale (frigorifere, izoterme, cu remorci); pe apă, cu vapoare maritime sau fluviale (în cală sau pe bord); pe căi aeriene, cu avionul sau elicopterul;

condițiile de transbordare: pe mijloace de transport de același tip sau pe mijloace de transport diferite;

durata și distanța transportului;

destinația produselor ambalate.

h) Desfacerea

Se au în vedere următoarele:

canalele de desfacere a produselor ambalate: unități de vânzare cu ridicata, marile magazine de desfacere, prăvăliile mici, magazinele cu autoservire, automatele de vânzare , expozițiile de vânzare etc.

modul de prezentare : în ambalaje de desfacere obișnuite; în ambalaje de prezentare atrăgătoare (care ilustrează aspectul, calitatea sau alte caracteristici avantajoase ale conținutului, care înlesnește dozarea conținutului la consum ); în ambalaje care se pot transforma în dispozitive de prezentare utilizate în vitrine, rafturi;

durata ciclului de desfacere, în vederea stabilirii necesității de a lua măsuri speciale de condiționare;

volum propriu mic, ușurință în manipulare;

realizare tehnică și grafică, care să individualizeze produsul, să-l facă ușor identificabil de la distanță și care să conțină toate elementele necesare folosirii produsului pe care îl ambalează.

i) Marketing

Pentru prezentarea atractivă a ambalajului, în scopul realizării rolului său publicitar se au în vedere următoarele aspecte:

studierea condițiilor de etalare și de vânzare ;

dacă se poate crea o ambianță adecvată pentru expunerea noului produs ambalat;

care este forma, dimensiunile și execuția ideală din punct de vedere al marketingului;

în alegerea culorilor pentru atragerea atenției, se vor evita culorile care au o semnificație simbolică; de asemenea se va lua în considerare și efectul produs asupra acestora de lumina ambiantă de etalare și variațiile de umiditate și temperatură, care pot denatura nuanțele culorilor precum și compatibilitatea lor cu cerințele produsului;

marca de fabrică sau semnul distinctiv al producătorului să fie reprodus pe toate fețele ambalajului, pentru a se deosebi de produsele similare ale concurenței ;

principalele caractere ale scrisului să fie în armonie cu estetica generală a ambalajului și să fie vizibile când sunt privite de la 2 m distanță;

grafica ambalajului să fie simplă și să exprime într-o formă concisă și fără confuzie ceea ce este absolut necesar;

conținutul sau numele produsului precum și instrucțiunile de utilizare să fie exprimate clar și concis;

ambalajul trebuie să prezinte suficientă putere sugestivă, care să poată provoca dorința irezistibilă de a avea produsul ambalat, declanșând dorința imediată de cumpărare.

j) Reglementări juridice: norme, uzanțe, texte oficiale.

În normele de igienă privind alimentele și protecția sanitară a acestora, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.611/3.04.1995 se menționează următoarele cerințe privitoare la ambalaje:

să fie avizate sanitar (ca de altfel și utilajele, recipientele și ustensilele utilizate în sectorul alimentar);

materialele din care se confecționează să aibă un grad ridicat de stabilitate fizico – chimică, care să nu permită cedarea în timpul utilizării;

să nu influențeze caracteristicile organoleptice , fizico –chimice sau valoarea nutritivă a produsului alimentar cu care vine în contact;

să asigure produsului alimentar o protecție eficientă față de alte impurități accidentale;

cernelurile și coloranții folosiți la imprimarea și colorarea materialelor de ambalaj care vin în contact cu produsul să fie avizate de Ministerul Sănătății;

este inadmisibil contactul direct al alimentelor cu partea colorată sau imprimată a ambalajului;

nu este admisă folosirea la ambalarea alimentelor a hârtiei provenite din deșeuri.

k) Mediul înconjurător

În concordanță cu tendința generală a societății actuale de protecție și refacere a mediului și în domeniul ambalajelor se manifestă această tendință începând din faza de concepție și alegere a materialelor, continuând cu realizarea lor și terminând cu strângerea ambalajelor uzate și găsirea căilor de revalorificare, reutilizare a lor.

În acest context, interacțiunea “ambalaj – produs” necesită o abordare prin prisma mai multor corelații:

ambalaj – ciclu de viață al produsului;

ambalaj – cost al produsului;

produs /ambalaj /proces de fabricație a ambalajului și produsului – echilibru ecologic;

ambalaj – reglementări tehnice și standarde, inclusiv prescripții în domeniul ambalării, marcării, etichetării și metode de certificare a conformității produselor;

tratamentul ambalajelor – etichetarea produsului;

ambalaj ecologic – managementul deșeurilor de ambalaje;

performanțe ecologice ale ambalajului – presiunea activităților economice;

ambalaj ecologic – produs nou /calitate totală.

Din verificarea prin autocontrol a acestor criterii, în privința aplicării lor la ambalajul creat de proiectant, se poate constata modul în care s-au respectat exigențele generale în materializarea proiectului.

Trebuie făcută distincția că din aceste cerințe unele au un caracter imperativ iar altele un caracter de deziderat.

Nu s-a căutat să se întocmească o listă – tip completă de cerințe, ci numai o listă de aspecte, care ajută pe creatorul de ambalaje să nu omită vreun criteriu esențial. Lista nu încearcă să se substituie rolului creatorului și pentru că se dorește tocmai evitarea acestui fapt, se dă un cadru general, care trebuie adaptat în funcție de natura problemei concrete. Serii întregi de date și cerințe pot deveni inutile într-un caz determinat, în timp ce pentru alt caz ele sunt insuficiente și necesită o dezvoltare. Se consideră deci că lista are avantajul rigorii, pentru că ea introduce pe cercetător în cadrul problemelor legate de ambalare.

După ce ambalajul a fost proiectat, el trebuie testat.

Testele funcționale au rolul de a certifica rezistența ambalajului în condiții de mediu normale, dacă ambalajul este compatibil cu produsul, dacă se asigură protecția optimă a produsului.

Testele vizuale de a asigura că textul este lizibil și culorile armonioase. Astfel, pentru măsurarea distanțelor până la care sunt identificate diferitele elemente publicitare se folosesc distanțometrele. Viteza perceperii elementelor publicitare se măsoară cu ajutorul tahitoscopului.

Pentru cercetarea vizibilității textelor publicitare se folosește viziometrul. Cu ajutorul camerei de înregistrare a mișcării pupilelor ochilor, se măsoară timpul în care diferitele elemente de culoare și grafică atrag privirea cumpărătorului. Există, de asemenea, aparate pentru măsurarea intensității culorilor.

Testele de distribuție de a asigura că intermediarii consideră ambalajele ca fiind atrăgătoare și ușor de manipulat.

Testele de comercializare de a asigura că reacția consumatorilor va fi favorabilă.

Dat fiind rolul ambalajului în atragerea și satisfacerea consumatorilor, firmele trebuie să acorde o atenție corespunzătoare tuturor aspectelor legate de proiectarea și realizarea acestuia. Ambalajele bine proiectate pot avea o valoare utilitară pentru consumator și una de promovare pentru producător.

1.3. DESIGN-UL AMBALAJELOR

Estetica industrială sau industrial design, este un domeniu al creației care îmbină din ce în ce mai mult perceptele teoriei estetice, cu exigențele practice, realizând în acest fel o generalizare a frumosului în viața cotidiană, în mediul ambiant.

Denumirea de “design” acoperă o gamă largă de activități, care implică vizualizarea creativă a conceptelor, planurilor, ideilor și producerea schițelor, modelelor sau a altor reprezentări ale acestor idei, având ca scop furnizarea de instrucțiuni pentru a face ceva (un lucru) care nu a mai existat niciodată sau care nu a mai existat în forma respectivă.

Deși preocupările pentru design au însoțit dintotdeauna munca omului, se poate spune că design –ul industrial a început să se dezvolte cu adevărat spre sfârșitul sec.al XIX-lea, în Europa.

Multe idei referitoare la frumusețea produselor au “emigrat” și în America , unde câștigă teren și îmbracă aspecte specifice.

Chiar de la apariția design-ului industrial (termenul de “design industrial” a fost folosit pentru prima dată, în mod oficial în 1913, când Oficiul American de Protecție Industrială propunea modificarea reglementărilor în vederea protejării design-ului industrial ) s-a creat o diferențiere între concepțiile europene și cele americane de design. În concepția europeană accentul este pus pe simplitatea funcțională (conform principiului forma urmează funcția), pe când în SUA , accentul s-a pus ,în primul rând , pe aspectul exterior, utilizând design-ul ca un mijloc al stilismului aservit publicității și vânzării.

Momentul următor în dezvoltarea design-ului l-a reprezentat integrarea acestuia într-o concepție unitară în procesul de concepere, producere și vânzarea produselor. Se redefinește design-ul ca o strategie globală despre nevoia de armonie, stil, eficiență și expresivitate a lumii de obiecte, pe care o făurim, o perspectivă sistemică asupra colaborării armonioase între funcțional și estetic. Realismul și veridicitatea acestor noi concepții sunt confirmate de numeroasele firme care au pus în practică aceste idei și au înregistrat importante succese pe plan financiar.

Design-ul este, în prezent, un instrument care conferă distincție produselor, dar și un mijloc deosebit de eficace în condițiile concurenței tot mai accentuate, manifestate pe plan atât național, cât mai ales pe plan internațional.

În 1988, Consiliul Britanic de Design a formulat următoarea clasificare a activității de design pe profesiuni și specializări:

design-ul de produs;

design-ul grafic (acoperind tot, de la elemente care dau identitate firmei până la ambalaje, afișe, reviste, filme);

design-ul de interior (incluzând magazine, clădiri, expoziții);

fashion design (include confecțiile, textilele, bijuteriile).

Design-ul ambalajelor este considerat un instrument care conferă distincție produselor și un mijloc eficace de comunicare a imaginii produselor. Comunicarea este asigurată de forma, culoarea, grafica, materialul ambalajului, elemente care sunt strâns legate și care trebuie bine coordonate pentru a asigura eficiența mesajului informațional.

Design-ul ambalajului trebuie să fie rezultatul preocupărilor unor colective de specialiști din diferite domenii:estetică, merceologie, marketing, economie, ingineria calității, sociologie, psihologie ș.a.

Elementele de bază ale design-ului ambalajului sunt: forma, culoarea, grafica și mesajul informațional transmis.

Natura produsului pe care îl conține.

Culorile trebuie alese astfel încât să favorizeze asocieri pozitive, să trezească asociația ideii de calitate esențială a produsului și să se evite crearea de imagini derutante sau inacceptabile.

La alegerea culorii ambalajului trebuie să se aibă în vedere influența pe care acesta o are asupra culorii produsului. Acest fenomen se poate produce și la alte produse a căror culoare naturală, prin interferare cu culoarea ambalajului, poate duce la imagini nefavorabile.

Corelația culoarea ambalajului – caracteristicile consumatorilor

Influența culorii asupra persoanelor diferă foarte mult în funcție de sex, vârstă, clasă socială, naționalitate, cultură sau loc geografic.

Statisticile arată că între bărbați și femei sunt diferențe în privința ordinei preferinței și respingerii culorilor.

S-a constatat că persoanele cu o cultură minoră preferă culorile vii. Persoanele cu pregătire de nivel mediu sunt atrase de culorile simple și pure, iar cele cu pregătire intelectual-culturală superioară preferă combinațiile de nuanțe cromatice fine și sofisticate.

Paleta coloristică a ambalajelor destinate exportului va fi saturată cu culori atractive și contrastante mediului regional, tocmai pentru că ambianța reclamă astfel de culori și nuanțe. Astfel, verdele luncilor și pădurilor sau albul zăpezilor face contrast plăcut cu nuanțele galben- roșii ale deșerturilor.

Culoarea ambalajului și reacțiile psihologice

Culorile și nuanțele lor provoacă diverse reacții psihologice, legându-se, în imaginația oamenilor, de anumite interpretări. Tocmai aceste reacții psihologice stau la baza impulsionării vânzărilor.

Roșu Efecte psihologice: culoare foarte caldă, stimulator general, irită, provoacă, incită la acțiune, îndeosebi în plan psihomotor, stimulator intelectual, senzație de apropiere în spațiu, aprindere, însuflețire, activare, mobilizare, facilitează asociațiile mintale de idei.

Galben Efecte psihologice: căldură, intimitate; satisfacție, admirație, înviorare; culoare caldă și dinamică; culoarea cea mai veselă; stimulează vederea; senzație de apropiere în spațiu; stimulează și întreține starea de vigilență; sporește capacitatea de mobilizare și concentrare a atenției, predispune la comunicativitate.

Albastru Efecte psihologice: culoare foarte rece, odihnitoare și liniștitoare, îndeamnă la calm și reverie, predispoziție la concentrare și liniște interioară; în exces conduce la depresie; seriozitate, tendință spre evocare, spațialitate; senzație de depărtare în spațiu, distanță, infinit și meditație.

Negru Efecte psihologice: reținere, neliniște, depresie, interiorizare; impresie de adâncime, plinătate și greutate.

Alb Efecte psihologice: expansivitate, ușurință, suavitate, robustețe, puritate, răceală.

Principiile de armonie și contrast

Armonia este o categorie estetică, care exprimă coeziunea, concordanța elementelor componente ale unui întreg, unitatea conținutului și a formei. Armonia cromatică poate fi policromă ( combinatii de mai multe culori ) sau monocromă ( combinații de nuanțe diferite ale aceleiași culori ).

Se numesc armonice acele culori care se află într-un raport strict determinat. În acest scop se utilizează pentru evidențiere practică reprezentarea spectrului coloristic (afară de alb și negru ) printr-un cerc împărțit în 12 părți egale și la care notarea culorilor se face în ordinea redată în fig.1.3.

După regula triunghiului echilateral sunt armonice culorile: galben, roșu, albastru; violet, oranj, verde; roșu-oranj, galben-verde, albastru-violet etc. După regula triunghiului isoscel vor fi armonice culorile: galben, albastru-violet, roșu-violet; violet, galben-verde, galben-oranj; verde, albastru, roșu-oranj etc. După regula dreptunghiului sunt armonice grupele de culori: galben-verde, roșu-oranj, roșu-violet, verde-albastru; galben, verde, roșu, violet; galben-oranj, roșu-oranj, albastru-violet, verde-albastru etc.

Al doilea principiu de bază al științei coloristice care se utilizează la crearea ambalajelor este legea contrastului. Contrastul este deosebirea exercitată de efectul unei culori față de o alta și ea este cu atât mai mare cu cât cele două culori contrastante sunt plasate mai spre antipozii cercului spectrului coloristic (spre 180°).

Există șapte posibilități de contrastare coloristică:

Contrastul culorii în sine

Culorile de ordinul I dau contrastul cel mai puternic, acestea fiind: galben, roșu, albastru.

Contrastul dintre asemenea culori este puternic evidențiat atunci când culorile respective sunt plasate pe un fond negru, sau când au contururi întărite, ori înconjurate de un chenar negru.

Fondul alb sau chenarul alb contribuie la crearea unui efect invers, de atenuare a contrastului dintre culorile alese.

Deci prin contur puternic se accentuează valoarea culorii singulare, evitându-se contrastele izbitoare existente prin liniile de contact. Când se urmărește tocmai acest efect, atunci se pun suprafețele puternic colorate lipite una de alta.

Contrastul luminos-întunecos

Un exemplu de contrast al cantităților de lumină reflectată de culoare îl reprezintă combinația de alb negru; dar din spectrul coloristic, culoarea galbenă este cea mai luminoasă, în timp ce antipodul ei, culoarea violetă, este cea mai întunecoasă.

În figura 1.4 se poate observa că, cu cât coborâm pe circumferința cercului spectrului coloristic de la galben spre celălalt pol – violetul – cu atât culoarea aleasă are o nuanță mai slab luminoasă, adică un echivalent de cenușiu din ce în ce mai pronunțat.

Contrastul cald- rece

Unele culori pot provoca senzația contrastantă de căldură și răceală. Maximum-ul îl reprezintă culorile roșu-oranj, care furnizează impresia de căldură și cea antipodică, verde-albastru, care dă impresia de răceală. Din figura 1.4. se observă că acești poli ai temperaturii sunt plasați perpendicular pe polii luminii. Astfel, plecând de la roșu-oranj spre verde- albastru pe ramura superioară a cercului, ajungem de la polul cald la polul rece, trecând prin polul intensității luminoase a culorii, respectiv galbenul (aflat la jumătatea distanței), care este o culoare termică neutră, nici caldă, nici rece. Dacă, în alegerea culorilor, plecăm de la culoarea roșu-oranj, polul cald, pe ramura inferioară a cercului spectral spre polul rece (verde-albastru), trecem prin violet, care este polul întunericului, acesta fiind neutru din punct de vedere termic. În mod practic, atunci când se dorește modularea nuanțării căldurii unei culori, aceasta se poate face prin utilizara unei game de culori plasate în zona culorilor luminoase sau întunecoase; după cum atunci când dorim modularea unei culori luminoase, o putem varia cu nuanțe calde sau cu nuanțe reci.

Contrastul complementar

Ochiul omenesc cere ca la o anumită culoare intensă să se atașeze o altă culoare de antipod, denumită culoare complementară. Aceasta este necesară pentru menținerea echilibrului necesar pentru liniștirea ochiului. În același timp se creează senzația de liniștire, de aspect static. Aceste culori se află pe puncte diametral opuse de pe cercul spectrului coloristic. Exemplu: culoarea galbenă și cea violetă sunt complementare; culoarea roșu-oranj este complementară cu culoarea verde –albastru.

Astfel de perechi de culori posedă simultan și alte proprietăți pe lângă cele de complementaritate, producând și alte contraste.

Contrastul complementar este foarte mult utilizat, în grafica ambalajelor, însă se apelează la un corectiv și anume: culoarea dominantă se alege ceva mai închisă decât complementara ei, deoarece aceasta din urmă produce efectul de vibrație și care reclamă acest procedeu.

Contrastul simultan

Reacția ochilor face să se nască necesitatea simultană pentru apariția unei alte culori, respectiv complementare. Efectul contrastului de simultaneitate apare nu numai la prezența unor culori complementare sau în prezența unui cenușiu neutru, ci și la culori necomplementare, la care, absența culorii armonice sau contrastante conduce la un efect dinamic, provocat de constrângerea ochiului de a alerga în direcția culorilor complementare. Acest efect poate fi sporit sau atenuat printr-o corectă utilizare a cunoștințelor fenomenelor de contraste.

Contrast de calitate

Esența acestui contrast constă în efectul contrar produs de culorile curate, pline și luminoase și rezidă din culori tulburi, șterse, murdare.

În creația ambalajelor joacă un rol mai mic, de multe ori, chiar negativ.

Contrastul de cantitate

Raportul de mărime dintre suprafețele colorate și petele de culoare joacă un rol deosebit pentru efectul estetic, ca și pentru împărțirea suprafețelor colorate destinate desenelor abstracte sau motivelor simbolice. Printr-o cantitate corespunzătoare de culoare se ajunge la o stare de echilibru. Prin cantități armonice se va neutraliza efectul de contrast și se obține impresia de liniște.

Relația culoare-lumină

Culoarea este elementul plastic cel mai relativ, deoarece ochiul omenesc nu percepe niciodată culorile așa cum sunt în realitate, pentru că ele se schimbă în funcție de lumină și de fond.

De aceea, în alegerea culorilor trebuie să se țină seama de efectul lor în condițiile de lumină și spațiu oferite de sălile de vânzare.

Relația culoare-lumină are o importanță deosebită în ceea ce privește iluminarea , la care va fi expus ambalajul, intensitatea, culoarea luminii, dacă provine de la lămpi cu neon sau cu incandescență, sub ce unghi va cădea asupra ambalajului.

Aceasta înseamnă că este de mare importanță natura izvorului luminos care cade asupra ambalajelor. De aceea, altfel apare un ambalaj care este privit la lumina artificială a unui magazin decât același ambalaj privit la lumina soarelui într-un chioșc. De asemenea coloritul va apărea diferit nuanțat când este privit iarna, din umbră, ziua ori noaptea.

Lumina artificială de orice natură ar fi ea, spre deosebire de cea naturală, de la soare, nu cuprinde în componența ei toate culorile spectrului în aceleași proporții. În această situație, culorile nu sunt redate sub incidența acestei lumini ca ziua la lumina naturală. În general lumina emisă prin incandescență, datorită existenței unei cantități mai mici de violet și mai mult de roșu și galben, apare colorată în galben-roșiatic în raport cu lumina zilei. De aceea, sub incidența luminii incandescente obiectele de culoare violet vor căpăta o nuanță maronie iar cele de culoare albastră vor apărea albăstrui-gri.

Lumina naturală prezintă nuanțe de albastru înspre prânz sau vara după o ploaie abundentă, iar dimineața, seara și în general iarna este într-o anumită măsură roșiatică. Condițiile atmosferice influențează în mare măsură structura spectrală a luminii.

Lumina lunii este de un albastru sidefiu. Cea a surselor artificiale (foc, lumânare, bec incandescent) este galbenă. Iluminatul fluorescent emite o lumină cu diverse nuanțe de culoare, oferindu-ne posibilitatea să o alegem pe cea mai eficentă.

Pentru o orientare mai bună în acest sens prezentăm, sub formă de tabel (tabelul 1.1.) transformările pe care le suferă culorile obiectelor când sunt luminate cu diferite intensități și culori luminoase. În acest caz culorile de bază sunt considerate în lumina de soare indirectă din luna iunie.

Tabelul 1.1.

Schimbarea culorii în funcție de intensitatea luminii

Dar putem schimba culoarea și cu ajutorul luminii incidente.Tabelul prezentat în continuare ne arată tocmai acest lucru, indicându-ne, totodată, și ce culoare a luminii incidentale să folosim pentru a obține efectele dorite (tabelul 1.2.).

Tabelul 1.2.

Schimbarea culorii în funcție de schimbarea luminii incidente

Grafica

Elementul principal în formarea imaginii estetice a unui ambalaj îl reprezintă grafica. Grafica ambalajului cuprinde totalitatea fotografiilor, desenelor, sloganurilor și simbolurilor.

Cerințele unui comerț modern impun o grafică sintetică și expresivă care se poate grupa in următoarele stiluri de grafică:

grafica comercială, care prezintă produsul prin fotografii, desene și diferite combinații figurative cu compoziție și policromie de efect;

grafica intelectuală sau sintetică, neîncărcată cromatic, cu simboluri vizuale foarte ușor de descifrat;

grafica umoristică care prin caricaturi sau alte elemente similare apropie produsul de consumator. Acest tip de grafică se folosește mai ales la produsele pentru copii.

Tendința actuală în conceperea ambalajelor produselor, se caracterizează printr-o grafică simplă, dar expresivă, de regulă prin fotografii color fidele. Ea trebuie să stimuleze imaginația, să prezinte produsul într-o formă atrăgătoare, statică sau dinamică, cu efect imediat, astfel încât produsul să fie remarcat, individualizat și dorit de consumator. Ilustrația grafică trebuie să aibă legătură strânsă cu produsul, fie prin înfățișarea imaginii lui, fie prin sugerarea întrebuințării sau provenienței.

În cazul produselor alimentare poate domina imaginea unuia sau a mai multor ingrediente ale acestora. Când folosirea produsului este legată de alte produse inexistente în ambalaj se poate recurge la imaginea acestora (de exemplu la paste făinoase se poate asocia imaginea roșiilor sugerând sosul de tomate, la carne și preparate de carne se pot asocia unele zarzavaturi, orez etc.).

Organizarea suprafețelor grafice ale ambalajelor

Forma suprafeței ambalajelor care urmeză a fi organizată grafic determină efectul creației și chiar creația în sine. În principal este vorba despre dreptunghi. Chiar desfășurata unui cilindru reprezintă tot un dreptunghi; iar pătratul este un caz particular al dreptunghiului. În practică sunt mai rare romburile, trapezurile, triunghiurile, cercul, elipsa, etc. Fiecare din aceste forme de suprafață posedă o valoare proprie de expresie denumită “gestică a formei”.

Împărțirea unei suprafețe se poate face în orice raport numeric, totuși trebuie să corespundă proporțiilor formei generale ale ambalajului și se poate acționa estetic printr-un contrast judicios ales.

Împărțirea în raporturi de numere simple și întregi este relativ ușoară, esențial este ceea ce se va poza pe aceste suprafețe. Important este dacă se urmărește obținerea unei împărțiri funcționale sau decorative. Exemplu de împărțire simplă fig. 1.5.; împărțirile în alte raporturi care duc la o împărțire mai decorativă a suprafețelor fig. 1.6. și 1.7.

Fig. 1.6. Împărțirea suprafețelor dreptunghiulare

Stânga : împărțirea liniară a unei suprafețe în raport 1 : 2

Dreapta : împărțirea ritmică a unei suprafețe în dreptunghiuri

În afară de raporturile de mărimi, o importanță deosebită o joacă și poziția elementelor de suprafață în cadrul suprafeței generale a ambalajului, precum și numărul de elemente de suprafață. Mai mult de trei suprafețe ordonate succesiv pe suprafața de bază vor fi percepute cu greutate.

Orienterea și perceperea pot fi ușurate prin simetrie. Se deosebește o simetrie centrală și una axială. Simetria acționează static, liniștitor, ajungând până la oboseală prin monotonie. De aceea, se va evita utilizarea rigidă a acestei simetrii, atunci când într-o compoziție se urmărește obținerea unei senzații de mișcare, de tensiune, de viață (fig 1.8.).

Un alt mijloc important de creare este contrastul. Contrastele nu trebuie să conducă la o evidențiere singulară, ci ele trebuie subordonate, ca toate elementele de creare.

La contrastele de direcție avem cazuri de coordonate asemenea sau sisteme de coordonate diferite. Un exemplu al celor două sisteme de coordonate în unghiuri drepte îl reprezintă modelele din fig. 1.9. și 1.10.

Contrastele de formă rezultă din îmbinarea a două caractere de forme diferite, de exemplu, pătrat și cerc, triunghi și pătrat. În general, contrastul de formă se poate realiza și prin combinarea de forme simple cu cele de forme neregulate (fig.1.11.).

Așa-numitele suprafețe de liniște (denumite și forme negative) nu trebuie lăsate la întâmplare. Prin controlul creator se elimină elementele care pot declanșa efecte nedorite și care ar dăuna concepției armonice generale.

Se vor evita intersectări nedorite de suprafețe, mai ales la marginile ambalajului. Ele trebuie să fie preîntâmpinate cu grijă pentru a nu se ajunge la o greșită reprezentare. Asemenea cazuri se produc atunci când liniile de contur se ating sau se află la prea mică distanță, ori chiar se intersectează puțin cu suprafețele înscrise.

1.4. MATERIALE PENTRU CONFECȚIONAREA AMBALAJELOR .

Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai mulți factori dintre care am putea aminti:

caracteristicile produsului ce urmează a fi ambalat;

domeniul de utilizare al ambalajului;

mărimea factorilor care pot acționa asupra produsului pe timpul manipulării, transportului și al depozitării;

tehnica de ambalare utilizată;

destinația produsului;

nivelul de dezvoltare și putere economică;

cerințele ecologice de protecție a mediului.

Dintre materialele utilizate pentru confecționarea diferitelor ambalaje amintim: lemnul, materialele celulozice, sticla, materialele metalice, materialele plastice.

Materialele celulozice.

Ambalajele din materiale celulozice dețin ponderea principală în totalul ambalajelor. Materialele care pot, în viitor, să ia locul ocupat încă de materialele celulozice, sunt materialele plastice. Materialele celulozice utilizate pentru confecționarea ambalajelor sunt :

1.Hârtia se obține din celuloză și din materiale de umplutură, de încleiere și coloranți (fig.1.13). Hârtia poate fi de mai multe feluri:

a) hârtie netratată pentru ambalaje:

hârtie inferioară de ambalaj;

hârtie obișnuită de ambalaj;

hârtie superioară de ambalaj;

b) hârtie tratată pentru ambalaje:

hârtii cerate;

hârtii metalizate;

hârtii acoperite cu polimeri;

c) hârtie specială pentru ambalare:

hârtie creponată;

hârtie anticorosivă.

Caracteristicile de calitate ale hârtiei sunt determinate de: gradul de alb ( cu cât este mai mare cu atât este mai bună – se exprimă în %), gramajul, structura, dimensiunile, aspectul suprafeței și existența sau nu a defectelor.

Principalele defecte care pot să apară la hârtie sunt: neuniformitatea suprafeței (umflături, găuri,cute), nuanța neuniformă, impurități, pete de mucegai, zgârieturi, gramaj necorespunzător și neuniform.

2.Cartonul este utilizat atât ca material pentru condiționare și transport cât și ca ambalaj de prezentare.

Cartonul este ușor, lesne de transportat, se imprimă fără dificultăți și ocupă puțin loc. În schimb, riscă să se deformeze în timpul transportării. Principalul domeniu în care cartonul a făcut progrese importante în ultimul timp este cel al ambalării unor lichide alimentare, de exemplu laptele.

Cartonul pentru ambalaje poate fi:

carton duplex, destinat pentru ambalaje care se imprimă prin procedeul “offset” și de tipul 0 (obișnuit), pentru alte ambalaje, confecții, lucrări poligrafice;

cartonul triplex, rezistență mare la plesnire, utilizat în special pentru ambalaje de transport;

cartonul ondulat are o rezistență și o elasticitate bună.

3.Mucavaua, ambalajul din mucava este mai puțin aspectuos dar rentabil din punct de vedere economic. Poate înlocui ambalajele din duplex sau carton ondulat.

Materiale plastice

Ambalajele din mase plastice își au începuturile în perioada 1935-1950. După 1950, dar mai ales după 1965 există o expansiune a acestor ambalaje. Numai în intervalul de timp de la 1950 până la 1968 producția și consumul de materiale plastice, la nivel mondial, s-a mărit de cincisprezece ori. Cu toată expansiunea acestor ambalaje, prețul lor rămâne ridicat datorită materiei prime (petrolul și derivatele sale). Problema economică este principalul obstacol în calea unei expansiuni generale și totale.

Materialele plastice sunt ușoare și impermeabile și tind să devină un înlocuitor al sticlei. Apariția materialelor plastice a revoluționat industia de ambalaje a produselor alimentare, proces care continuă și în prezent obținându-se noi astfel de materiale.

Astfel s-a extins gama polimerilor folosiți în acest scop, dar mai ales s-au îmbunătățit proprietățile lor. S-au obținut astfel ambalaje cu rezistență ridicată la șocuri mecanice, la variații de temperatură, precum și la temperaturi ridicate și scăzute, la uzură prin frecare. Având în vedere faptul că transparența este un factor psihologic important pentru consumator în selectarea produselor, a crescut numărul ambalajelor din materiale plastice transparente, fără însă a extinde nejustificat acest tip de ambalaj la produsele sensibile la lumină.

Materialele plastice prezintă transparență, stabilitate la culoare, flexibilitate și rigiditate. Ca dezavantaje, unele materiale plastice degajă, la ardere, vapori corosivi și încă nu s-au rezolvat problemele de sterilizare ale acestora.

Pentru că unii consumatori manifestă rețineri în procurarea și consumarea unor produse prezentate în ambalaje pe care le consideră că ar putea intra în interacțiune cu produsele, sau chiar toxice, CEE ( Comunitatea Economică Europeană ) a emis Decretul Legislativ nr.108 /17 februarie 1992, în care se menționează obligativitatea ca pe ambalajele din materiale plastice să se facă mențiunile: “pentru alimente“ sau “poate veni în contact cu alimentele“.

La confecționarea ambalajelor se utilizează următoarele materiale plastice:

1. Polietilena are prețul cel mai scăzut dintre materialele plastice, fapt care conduce la raspândirea cea mai largă .

Polietilena de joasă presiune datorită rezistenței mecanice ridicate, permeabilității reduse, se utilizează pentru recipiente de până la 400 kg, precum și la confecționarea lăzilor –navete și a foliei subțiri 8-10 microni.

Polietilena de înaltă presiune este utilizată pentru confecționarea de pungi, saci și alte ambalaje suple sau semirigide precum și pahare, dopuri, capace.

Polietilena de medie presiune se întrebuințează pentru produse de toaletă, papetărie, dulciuri etc.

Polietilena expandată este utilizată în special ca material de umplere antișoc, la ambalare.

2. Policlorura de vinil ( PVC ) se utilizează sub formă de folii pentru ambalarea produselor alimentare (fig.1.12.). Se utilizează și pentru ambalarea în flacoane sau butelii a uleiului comestibil, siropurilor, oțetului, etc.

În industria farmaceutică și a dulciurilor se utilizează la ambalarea comprimatelor, pastilelor, pilulelor, drajeurilor, etc.

3. Polistirenul este netoxic, insolubil, inactiv față de lichide sau paste alimentare, se poate obține o gamă largă de nuanțe de culoare, se imprimă ușor, are rezistență la acizi slabi, baze, alcooli, uleiuri. Este utilizat pentru ambalarea produselor alimentare cum ar fi iaurtul, smântâna, brânza de vaci etc., produselor farmaceutice, precum și pentru ambalarea zarzavaturilor.

4. Polipropilena ( PP) se utilizează sub formă de folii, filme, diverse articole de ambalaj. Se mai pot fabrica: cutii, tuburi suple, canistre pentru soluții de infuzie supuse sterilizării, seringi nerecuperabile sterile, lăzi pentru produse calde de panificație etc.

Polipropilena prezintă următoarele proprietăți: sudabilitate bună, rezistență la grăsimi și uleiuri, impermeabilitate la mirosuri, rezistență chimică bună .

5. Policlorura de viniliden , foliile din acest material sunt utilizate cu succes pentru ambalarea păsărilor în pungi, care introduse în apă fierbinte, materialul fiind contractabil la cald, aderă la pielea păsării.

Materialele plastice celulozice cele mai utilizate sunt: celofanul, acetatul de celuloză, acetobutiratul de celuloză etc.

Alte mteriale utilizate pentru confecționarea ambalajelor sunt: poliamidele, elastomerii, poliesterii, lonomerii etc.

Eforturile industriei ambalajelor se cer orientate spre satisfacerea cerințelor consumatorilor, spre asigurarea unei calități optime cu investiții minime. Soluțiile de ambalare care par azi perfecte, vor fi înlocuite în viitor, cu altele mai simple, mai ieftine, mai durabile, mai corespunzătoare procesului de distribuție. Asistăm tot mai mult la o adevărată provocare a specialiștilor în domeniul ambalajelor, determinată în mare parte de noile materiale și tehnologii care apar, chiar dacă unele soluții nu sunt încă aplicate imediat .

CAPITOLUL 2

ANALIZA SITUAȚIEI ACTUALE LA SC “PANGRAM “ SA

2.1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND EVOLUȚIA FIRMEI SC PANGRAM SA

Societatea Comercială “PANGRAM “ SA, cu sediul în REȘIȚA, str.Timișorii, nr.4, Caraș-Severin, este persoană juridică română având forma de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu contractul societății și cu respectarea legislației române.

Societatea s-a înființat în baza legii nr.35/1991, fiind constituită prin participarea de capital privat român și străin german, la data de 28.l2.1994, înregistrată în Registrul Comerțului cu J 11/1179/94.

SC PANGRAM SA angajează primele cheltuieli legate de activitatea de producție în septembrie 1995 prin achiziționarea unui prim utilaj de producție a pastelor făinoase de la DELTA TECNOLOGIE ALIMENTARI , Italia (capacitatea 60 kg paste /oră); primele venituri realizându-se în luna decembrie a aceluiași an.

În scurt timp s-a constatat imposibilitatea acoperirii cererii de paste făinoase, ceea ce a determinat societatea să hotărască achiziționarea unei noi mașini pentru producerea pastelor făinoase, în noiembrie 1996 (capacitatea 60 kg /oră).

Activitatea productivă s-a desfășurat de la început într-un spațiu închiriat de la SC AGROCOMERȚ CARAS SA pe baza unui contract de închiriere ce se reînnoia în fiecare an.

Firma a cumpărat acțiuni de pe piața secundară puse în vânzare de către AGROCOMERȚ CARAS SA, în 1997 deținând conform extrasului de cont de la Registrul Acționarului 25.869 acțiuni reprezentând 25,8% din totalul acțiunilor emise de AGROCOMERȚ SA. Deținerea acestui număr de acțiuni a dat dreptul firmei PANGRAM să aibă un reprezentant în Consiliul de Administrație al SC AGROCOMERȚ SA.

În 30 septembrie 1998 SC PANGRAM SA fuzionează prin absorpție cu SC AGROCOMERȚ CARAȘ SA denumirea societății comerciale fiind în continuare PANGRAM SA .

Obiectul de activitate al SC PANGRAM SA

SC PANGRAM SA are ca domeniu de activitate principal: producție.

Obiectul principal de activitate fiind: produse de panificație și patiserie.

Obiectul de activitate mai cuprinde:

fabricarea biscuiților, pișcoturilor și altor produse similare;

fabricarea pastelor făinoase alimentare și a altor produse făinoase;

fabricarea preparatelor dietetice;

fabricarea altor produse alimentare;

fabricarea băuturilor nealcoolice;

prepararea sucurilor din fructe și legume;

prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor;

fabricarea produselor lactate și brânzeturilor;

comerț intermediar cu produse alimentare, băuturi și tutun;

comerț intermediar cu produse diverse;

comerț cu ridicata al fructelor și legumelor;

activități de ambalare;

etc.

Capitalul social, acționarii și acțiunile societății

Capitalul social de pornire în 1994 a fost de 35.580.000 lei.

În prezent ca urmare a fuziunii cu SC AGROCOMERȚ CARAȘ SA capitalul social este de 2.065.725.000 lei din care 100.000.000 lei aport în numerar și 1.965.725.000 lei aport în natură.

Aportul în natură constă din :

mijloace fixe înregistrate în contabilitatea societății la data de 30.09.1998 ;

autoutilitara Peugeot, autoturism Volkswagen, linie de paste făinoase, piese anexe extindere linie paste făinoase, mașina lipit la cald, trei dulapuri uscare paste făinoase, autovehicul transport marfă marca Mercedes 310 D, un autovehicul DAF NL, nr. de circulație CS-02280, un autovehicul FIAT DUCATO nr. de circulație LL – AX556;

linie de produse mărunte – BUHLER, linie de produse scurte – BUHLER, instalație pentru spălarea formelor, mașini de copt 2 buc.

Capitalul social subscris este împărțit în 20.656 acțiuni nominative în valoare de 100.000 lei fiecare acțiune, numerotate de la l la 20.656 .

Principalii acționari sunt 5 cetățeni români și un cetățean german.

Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarație făcută în registrul de evidență a acțiunilor, subscrisă de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor precum și prin mențiunea făcută pe acțiune. Acționarii pot oferii spre vânzare acțiunile lor.

Acțiunile sunt indivizibile. Când o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane acestea sunt răspunzătoare în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.

Acțiunile pot fi dobândite prin succesiune de către moștenitorii legali ai defunctului acționar. Partea fiecărui acționar la beneficii și pierderi este proporțională cu acțiunile subscrise și vărsate.

Utilizarea profitului va fi decisă de Adunarea Generală a Acționarilor. Profitul net realizat de societate va fi utilizat pentru constituirea unor fonduri societare și/sau pentru repartizarea între acționari sub forma de dividende.

2.2. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Administrarea societății

Organismul care conduce societatea este adunarea generală a acționarilor care funcționează în conformitate cu normele legale în vigoare și cu O.U.G. 32/1997. Atribuțiile adunării generale a acționarilor sunt stabilite prin lege.

Administrarea societății se efectuează de un Consiliu de Administrație compus din 4 membri persoane fizice, ales de adunarea generală a acționarilor. Mandatul de administrare este valabil 4 ani comerciali consecutivi. Administratorii au dreptul de a fi realeși.

Conducerea societății este alcătuită din:

1.Directorul general este absolvent al Institutului de studii tehnice superioare “Universitatea Eftimie Murgu” din Reșița, promoția anului 1990. În perioada l99l-l992 pleacă în străinătate (Israel) unde lucrează chiar în domeniul de activitate al firmei PANGRAM al cărei acționar va deveni din anul l994. În perioada l994-l995 a fost administrator al unei societăți specializată în domeniul comerțului cu amănuntul (GEMINRO-SRL). Începând din anul l994 este manager general al SC PANGRAM SA specializată în producția de paste făinoase.

2.Directorul comercial este economist, absolventă a Institutului de Studii Economice Timișoara, promoția l984. Din anul l984 până în anul l992 a fost inspector la Consiliul de Industrie Alimentară a județului Caraș-Severin. În anul l992 devine administrator la firma ROYAL SRL. Începând din anul l994 devine director comercial la firma PANGRAM SA, societate la care este și acționar.

3.Directorul tehnic este absolvent al Institutului Politehnic “Traian Vuia” Timișoara, promoția l981, este cadru didactic al Universității “Eftimie Murgu” din Reșița, Facultatea de Inginerie.

4.Contabilul șef este economist, absolventă a Institutului de Studii Economice Timișoara, promoția l994, lucrează după absolvire ca inspector de specialitate în cadrul DGFPCFJ, iar din anul l997 contabil sef al SC PANGRAM SA.

Forța de muncă

Personalul firmei este constituit dintr-un număr de 48 persoane din care :

personal conducere – 4 persoane;

personal operativ – 44 persoane.

Personalul de conducere:

șef director general;

director comercial;

director tehnic;

contabil.

Personal operativ:

conducători formații de lucru – 3 persoane;

operatori linii producție – 6 persoane;

muncitori manipulare materie primă și produse finite – l2 persoane;

mecanic întreținere – l persoană;

electrician întreținere – l persoană;

laborant – l persoană;

funcționari economici – 2 persoane;

distribuitori – l6 persoane;

gestionar – l persoană;

șofer – l persoană;

Referitor la nivelul mediu de calificare al personalului se constată că toți angajații au absolvit cel puțin studii medii, dintre care un număr de 8 în domeniul industriei alimentare. Un număr de 6 angajați ai firmei sunt absolvenți de studii superioare tehnice sau economice. Media de vârstă a personalului angajat este de 29 ani.

Fig. 2.1. Organigramă personal SC PANGRAM SA

2.3. ACTIVITATEA DE PRODUCȚIE

Produsul și piața de desfacere

Produsul principal vândut de SC PANGRAM SA îl constituie pastele făinoase, realizate sub forma unor sortimente diverse prezentate în continuare:

l) Fidea

2) Tăiței lați

3) Paste scurte:

melci;

scoici;

tuburi;

spirale;

lazane;

cuș – cuș;

tășcuțe.

4) Paste vrac

5) Sărățele

Pentru producerea sortimentelor prezentate unitatea este dotată cu linii industriale BUHLER .

În anul l989 conform datelor Ministerului Agriculturii producția totală internă de paste făinoase a fost de 9o.ooo t, principalii producători la aceea vreme fiind BEGA PAM TIMIȘOARA, POSTĂVARUL BRAȘOV, GERMINO ALEXANDRIA, DOBROGEA CONSTANȚA.

Specific etapei de tranziție care a generat o stagnare a proceselor investiționale la nivelul economiei naționale, cu repercursiuni directe și asupra producției de paste făinoase, se constată o scădere a nivelului de producție al acestora, astfel că, potrivit acelorași date ale Ministerului Agriculturii producția anuală de paste făinoase în ultimii ani nu a depășit 30.000 t /an, adică 33% din nivelul producției anului l989.

Importurile de paste făinoase din această perioadă dovedesc că, producția nu a scăzut din cauza unei diminuări a cererii, ci din cauza dificultăților întâmpinate de producători în perioada de tranziție. (tabelul 2.1.). Tabelul 2.1.

Evoluția producției

În ceea ce privește desfacerea pastelor făinoase de către firma PANGRAM SA, aceasta se realizează conform tabelului nr. 2.2.

Tabelul 2.2.

Desfacerea pastelor făinoase

Mențiune: ponderea beneficiarilor tradiționali s-a stabilit luând în calcul cantitatea contractată conform contractelor încheiate cu aceștia.

Beneficiarii tradiționali prezentați în tabelul nr.3 au ca obiect de activitate comerțul engross, acoperind prin vânzările realizate atât zona județelor în care sunt situați cât și județele limitrofe acestora. Prin intermediul acestor beneficiari SC PANGRAM SA își desface produsele în următoarele județe: Caraș-Severin, Mehedinți, Arad, Timiș, Bihor, Hunedoara, Sibiu, Dolj, Gorj, Cluj, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Brașov, Mureș, precum și în orașul București.

O pondere însemnată a vânzărilor se realizează prin intermediul distribuitorilor care livrează marfa direct la magazinele de desfacere cu amănuntul, ceea ce are o influență pozitivă asupra prețului de vânzare cu amănuntul, în sensul că se evită majorarea acestuia prin adaosurile practicate de intermediari.

Zona de acoperire a distribuitorilor cuprinde în prezent localitățile: București, Petroșani și alte orașe din Valea Jiului, Râmnicu Vâlcea , Pitești, Târgu Jiu, Ploiești, Cluj, Timișoara, Arad, Reșița. Menționăm că volumul desfacerilor prin intermediul distribuitorilor firmei, precum și aria geografică acoperită de aceștia, sunt limitate în prezent numai de capacitatea de producție a firmei.

Actualmente concurența este reprezentată prin trei segmente distincte:

importuri;

producători în sistem industrial;

mici producători.

Tabelul nr. 2.3. prezintă situația comparativă a principalilor concurenți sub aspectul prețului și al calității la ora actuală:

Tabelul 2.3.

Situația comparativă a principalilor concurenți

În acest moment situația firmei SC PANGRAM SA în raport cu concurența se prezintă astfel:

1) față de importuri (care provin în mod semnificativ din Italia) PANGRAM SA are avantajul unui preț de desfacere net inferior, motivele fiind costuri mai reduse cu forța de muncă, cu materiile prime și inexistența taxelor vamale.

2) față de micii producători există avantajul unui produs superior din punct de vedere calitativ, un sistem de distribuție informatizat, creat pe baze profesionale, ajutat de publicitatea efectuată prin diverse mijloace mass media.

3) față de producătorii industriali actuali (SC PAMBAC SA, SC DOBROGEA SA, SC SUPERPAST SA, BEGA PAM TIMIȘOARA) există avantajul unei uscări a produsului în sistem clasic ceea ce duce la realizarea unui aspect plăcut al produsului, în plus există o mai bună distribuție a produsului pe piață prin agenți de vânzări angajați ai SC PANGRAM SA care vând direct în rețeaua cu amănuntul, eliminând astfel adaosurile practicate de intermediari (firmele specializate în comerțul engross). În plus agenții de vânzări au posibilitatea verificării prețului de vânzare cu amănuntul al produsului, evitându-se adaosurile comerciale exagerate practicate de unii comercianți. Singurul punct vulnerabil ar fi imposibilitatea acordării unor termene de plată foarte largi clienților, această problemă putând fi totuși depășită prin practicarea unor prețuri diferite în funcție de termenul de încasare a creanțelor și de cantitățile contractate.

Pastele făinoase constituie unul dintre produsele de bază din alimentație având un preț redus, valoare nutritivă ridicată, termen de garanție lung, mod de preparare relativ simplu.

Aceste elemente sunt suficiente pentru a considera că nu există motive de diminuare a cererii pe piață a produsului dimpotrivă există semnale care atestă o creștere a cererii de paste făinoase pe piață.

Referitor la riscul învechirii tehnologice a liniilor de fabricație menționăm că din punct de vedere al calității produsului finit nu se pot produce modificări esențiale. De altfel, urmărind evoluția tehnologică în acest domeniu pe parcursul ultimilor 30 de ani, constatăm că produsul în sine a rămas neschimbat, firmele producătoare de utilaje au urmărit doar creșterea capacității liniilor de fabricație și automatizarea proceselor de producție în încercarea de a elimina pe cât posibil forța umană, aceasta constituind o problemă majoră în țările dezvoltate.

În ceea ce privește perspectivele în industrie pe termen mediu și lung considerăm că în domeniul producției bunurilor de larg consum țara noastră se va alinia la situația existentă în țările vest europene: producție concentrată în unități mari și performante, cu salariați puțini în acest domeniu și concentrarea efortului conducerii firmelor asupra pieței de desfacere.

2.4. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A S.C. PANGRAM S.A.

Analiza economico-financiară a fost efectuată pe o perioadă de trei ani ( 1999, 2000, 2001 ), urmărind analiza ratelor de rentabilitate ale societății.

Situația rezultatelor economice a societății SC PANGRAM SA, la finele celor trei ani, este prezentată în tabelul 2.4. și tabelul 2.5.

Tabelul 2.4

Bilanț contabil – mii lei –

Tabelul 2.5.

Contul de profit – mii lei –

2.5. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

Fructificarea capitalului investit, a capitalului propriu sau a capitalului permanent se materializează în capacitatea exploatării lor de a degaja venit net. Starea de profitabilitate este confirmată de obținerea unor venituri superioare cheltuielilor de exploatare și comercializare, respectiv de obținerea de profit. Măsurarea rentabilității se realizează printr-un sistem de rate de rentabilitate ( raport între rezultate și capitaluri ) și de rate de marjă ( raport între rezultate și cifra de afaceri ).

Dintre modelele de determinare a ratei de rentabilitate economică amintesc :

Pc Pc = rezultatul curent al exercițiului

1. Re= ––– x 100 Re = rentabilitate economică

At At = activ total

Pc

2. Re = ––– x 100

Cp Cp = capital permanet

Rata de rentabilitate economică are următoarele valori :

( model 1 ) (model 2)

815.203 815.203

anul 1999 Re = ––––- x 100 = 18,86 % Re = ––––– x 100 = 30,65 %

4.321.020 2.659.140

1.645.443 1.645.443

anul 2000 Re = ––––– x 100 = 24,84 % Re = ––––– x 100 = 55,78 %

6.622.651 2.949.882

2.173.814 2.173.814

anul 2001 Re = ––––– x 100 = 20,77 % Re = ––––– x 100 = 75,96 %

10.464.058 2.861.591

Fig.2.2. Evoluția rentabilității economice Fig.2.3. Evoluția rentabilității economice

Se observă că, pe întreaga perioadă analizată, indicatorul manifestă o tendință de creștere, reflectând atât o sporire a capacității capitalurilor proprii de a degaja profit brut, cât și o mai bună remunerare a capitalurilor proprii pe seama profitului brut. Nivelul din ultimul an de analiză a ratei de rentabilitate economică arată că, la 100 lei capitaluri proprii, au revenit 75 lei profit brut.

Din primul model, rata rentabilității economice se poate diagnostica “tip factorial” astfel :

pentru anul 2000 Re = Re1 – Re0 = 24,84 – 18,86 = 5,98

influența activului total :

Pc0 Pc0 815.203 815.203

Re (At) = ––– – ––- x 100 = –––– – ––––- x 100 = – 6,5

At1 At0 6.622.651 4.321.020

2. influența rezultatului curent al exercițiului :

Pc1 – Pc0 1.645.443 – 815.203

Re (Pc) = ––––- x 100 = ––––––––- x 100 = 12,53

At1 6.622.651

Re = Re (At) + Re (Pc) = -6,5 + 12,53 = 6,03

pentru anul 2001 Re = Re1 – Re0 = 20,77 – 24,84 = -4,07

influența activului total :

Pc0 Pc0 1.645.443 1.645.443

Re (At) = ––– – ––- x 100 = ––––- – ––––- x 100 = – 9,1

At1 At0 10.464.058 6.622.651

2. influența rezultatului curent al exercițiului :

Pc1 – Pc0 2.173.814 – 1.645.443

Re (Pc) = ––––- x 100 = –––––––––- x 100 = 5,04

At1 10.464.058

Re = Re (At) + Re (Pc) = -9,1 + 5,05 = -4,06

După al doilea model, rata rentabilității economice se poate diagnostica “tip factorial” astfel :

pentru anul 2000 Re = Re1 – Re0 = 55,78 – 30,65 = 25,13

influența activului total :

Pc0 Pc0 815.203 815.203

Re (Cp) = ––– – ––- x 100 = –––- – –––– x 100 = – 3,2

Cp1 Cp0 2.949.882 2.659.140

2. influența rezultatului curent al exercițiului :

Pc1 – Pc0 1.645.443 – 815.203

Re (Pc) = ––––- x 100 = ––––––––- x 100 = 28,14

Cp1 2.949.882

Re = Re (Cp) + Re (Pc) = -3,2 + 28,14 = 24,94

pentru anul 2001 Re = Re1 – Re0 = 75,96 – 55,78 = 20,18

influența activului total :

Pc0 Pc0 1.645.443 1.645.443

Re (At) = ––– – ––- x 100 = –––– – –––– x 100 = 1,72 At1 At0 2.861.591 2.949.882

2. influența rezultatului curent al exercițiului :

Pc1 – Pc0 2.173.814 – 1.645.443

Re (Pc) = ––––- x 100 = –––––––––- x 100 = 18,46

At1 2.861.591

Re = Re (Cp) + Re (Pc) = 1,72 + 18,46 = 20,18

Analiza ratei de rentabilitate financiară

Rentabilitatea financiară reprezintă remunerarea netă a capitalurilor proprii, adică cât profit net revine capitalurilor proprii. Practic arată raportul dintre un efect și un efort depus pentru obținerea lui. Dintre modelele de determinare a ratei de rentabilitate financiară amintesc următoarele :

Pn Pn = profit net

1. Rf = –––– x 100 Rf = rentabilitate financiară

Cpr Cpr = capital propriu

Pb

2. Rf = –––– x 100 Cp = capital permanent

Cp

Rata de rentabilitate financiară are următoarele valori :

( model 1 ) (model 2)

396.219 604.056

anul 1999 Rf = ––––- x 100 = 14,90 % Rf = ––––– x 100 = 22,71 %

2.659.140 2.659.140

768.342 1.267.629

anul 2000 Rf = ––––– x 100 = 29,33 % Re = ––––– x 100 = 42,97 %

2.619.540 2.949.882

925.333 1.568.655

anul 2001 Re = ––––– x 100 = 35,32 % Re = ––––– x 100 = 54,81 %

2.619.540 2.861.591

Fig.2.4. Evoluția rentabilității financiare Fig.2.5. Evoluția rentabilității financiare

Se observă că, pe întreaga perioadă analizată, indicatorul manifestă o tendință de creștere, ceea ce echivalează cu o mai bună remunerare prin câștig net a resurselor proprii, respectiv sporirea capacității capitalurilor, pe seama profitului net. Această tendință se datorează creșterii vitezei de rotație a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri, lucru confirmat prin creșterea într-un ritm rapid a profitului net față de dinamica capitalurilor proprii.Nivelul înregistrat în ultimul an arată ca, la 100 lei capitaluri proprii, au revenit 35 lei profit net.

Din primul model, rata rentabilității financiare se poate diagnostica “tip factorial” astfel :

pentru anul 2000 Rf = Rf1 – Rf0 = 29,33 – 14,90 = 14,43

influența capitalului propriu :

Pn0 Pn0 396.219 396.219

Rf (Cpr)= ––– – ––- x 100 = –––- – –––– x 100 = 0,2

Cpr1 Cpr0 2.619.540 2.659.140

2. influența profitului net :

Pn1 – Pn0 768.342 – 396.219

Rf (Pn) = ––––- x 100 = ––––––––- x 100 = 14,21

Cpr1 2.619.540

Rf = Rf (Cpr) + Rf (Pn) = 0,2 + 14,21 = 14,41

pentru anul 2001 Rf = Rf1 – Rf0 = 35,32 – 29,33 = 5,99

influența capitalului propriu :

768.342 768.342

Rf (Cpr) = –––– – –––– x 100 = 0

2.619.540 2.619.540

2. influența profitului net :

925.333 – 768.342

Rf (Cpr) = –––––––––- x 100 = 5,99

2.619.540

Rf = Rf (Cpr) + Rf (Pn) = 0 + 5,99 = 5,99

După al doilea model, rata rentabilității financiare se poate diagnostica “tip factorial” astfel :

pentru anul 2000 Rf = Rf1 – Rf0 = 42,97 – 22,71 = 20,26

influența capitalului propriu :

604.056 604.056

Rf (Cpr) = –––– – –––– x 100 = – 2,2

2.949.882 2.659.140

2. influența profitului net :

1.267.629 – 604.056

Rf (Pn) = ––––––––- x 100 = 22,49

2.949.882

Rf = Rf (Cpr) + Rf (Pn) = -2,2 + 22,49 = 20,29

pentru anul 2001 Rf = Rf1 – Rf0 = 54,81 – 42,97 = 11,84

influența capitalului propriu :

1.267.629 1.267.629

Rf (Cpr) = –––– – –––– x 100 = 1,32

2.861.591 2.949.882

2. influența profitului net :

1.568.655 – 1.267.629

Rf (Pn) = –––––––––- x 100 = 11,49

2.619.540

Rf = Rf (Cpr) + Rf (Pn) = 1,32 + 11,49 = 12,81

Analiza ratei de rentabilitate comercială

Rata rentabilității comerciale se determină ca raport între rezultatul brut din exploatare și cifra de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența politicii comerciale și a politicii de prețuri a firmei.

Pe Rc = rentabilitate comercială

Rc = ––– x 100 Pe = rezultatul din exploatare

CA CA = cifra de afaceri

Cht = cheltuieli totale

786.142

în anul 1999 Rc = ––––– x 100 = 12,39 %

6.343.551

1.722.064

în anul 2000 Rc = –––––- x 100 = 13,91 %

12.376.038

2.409.119

în anul 2001 Rc = –––––- x 100 = 10,17 %

23.686.243

Fig. 2.6. Evoluția rentabilității comerciale.

Se observă că în ultimul an de analiză, indicatorul a înregistrat un nivel de 10,17 %, ceea ce înseamnă că, la 100 lei cifră de afaceri, se obțin 10 lei profit; față de anul precedent nivelul indicatorului a scăzut cu 3,74 %.

Rentabilitatea comercială se poate diagnostica de “tip factorial” astfel :

pentru anul 2000 Rc = Rc1 – Rc0 = 13,91 – 12,39 = 1,52

influența cifrei de afaceri :

Pe0 Pe0 786.142 786.142

Rc (CA)= ––– – ––- x 100 = ––––- – –––– x 100 = -6

CA1 CA0 12.376.038 6.343.551

2. influența profitului din exploatare :

Pe1 – Pe0 1.722.064 – 786.142

Rc(Pe) = ––––– x 100 = ––––––––- x 100 = 7,56

CA1 12.376.038

Rc = Rc (CA) + Rc (Pe) = -6 + 7,56 = 1,56

pentru anul 2001 Rc = Rc1 – Rc0 = 10,17 – 13,91 = -3,74

influența cifrei de afaceri :

1.722.064 1.722.064

Rc (CA) = ––––– – –––– x 100 = – 6,7

23.686.243 12.376.038

influența profitului din exploatare :

2.409.119 – 1.722.064

Rc (Pe) = –––––––––- x 100 = 2,90

23.686.243

Rc = Rc (CA ) + Rc (Pe) = – 6,7 + 2,90 = – 3,8

CAPITOLUL 3

SITUAȚIA PRIVIND CALITATEA PRODUSELOR OFERITE DE

SC PANGRAM SA ÎN RELAȚIE CU CALITATEA AMBALAJULUI

3.1. MATERII PRIME UTILIZATE ÎN PRODUCȚIE

Materiile prime înglobate în produsul principal – paste făinoase – realizat de SC PANGRAM SA sunt următoarele:

făină;

emulgator Palsgaard’97;

colorant natural ß-caroten;

folie polipropilenă imprimată;

saci polietilenă.

l) Făina . Pentru toate sortimentele cenușa maximă admisibilă este de 0,45%; conținutul de gluten umed minim 25%. Pentru pastele scurte și tăiței lați se cere făină de granulație mare (grifică), iar pentru fidea făină de granulație mică (patiserie).

Singurii furnizori interni care au condiții tehnice pentru a produce aceste sortimente de făină și care se găsesc într-o zonă geografică apropiată sunt:

SC VITAL M.M. CĂRANI , județul Timiș;

SC CETATE DEVA , județul Hunedoara.

Necesarul de făină pentru activitatea curentă este acoperit prin contract și comandă fermă

cu SC VITAL CĂRANI, județul Timiș. Totodată s-au menținut relațiile de colaborare și cu SC CETATE DEVA ca o rezervă de aprovizionare. Pentru un plus de siguranță s-a contactat o firmă din Ungaria “SELLER BIB KIB SI GABOTIA Rt” cu care s-a colaborat în anii precedenți.

2) Emulgator Palsgaard’97 are rolul de a crește gradul de compactitate a pastelor făinoase. În mod normal la nivelul tehnic al liniilor de producție acest produs nu este necesar. El a fost prevăzut ca un plus de siguranță. Produsul este import Danemarca, furnizorul intern fiind MTC RO IMPEX SA filiala Cluj.

3) ß-caroten (provitamina A) – colorant natural. Culoarea pastelor este dată de calitatea făinii și condițiile tehnice de producție. O cantitate foarte mică de colorant natural 0,00004 kg /l kg făină corijează în mod favorabil aspectul comercial al produsului. Produsul este import Elveția, furnizorul intern fiind MTC – RO IMPEX SA Cluj.

4) Folia polipropilenă. Există numeroși furnizori pe piață. În urma unei analize a raportului calitate – preț a fost preferată firma SC ZIRPAK SRL București care livrează folie polipropilenă 2×20 μm cu imprimare între folii (în conformitate cu prevederile I.S.O. 900l privind ambalarea produselor alimentare).

5) Saci polietilenă. Servesc la formarea baxurilor pentru facilitarea manipulării produsului. Achiziționarea acestora nu ridică probleme, fapt pentru care s-a apelat la furnizorul cel mai apropiat, SC PLASTIC METRO SRL Timișoara.

Cantitățile necesare pentru fiecare tip de materie primă în parte sunt prezentate în continuare. În spiritul unei evaluări prudente a necesarului de materii prime s-au luat în considerare următoarele: tehnologia de fabricație a pastelor presupune funcționarea utilajelor în flux continuu (trei schimburi). Eventualele opriri accidentale din motive tehnice au fost luate în considerare prin acceptarea unor producții zilnice mai mici decât cele teoretic posibile după cum urmează:

linia de capacitate 3l0 kg/oră x 24 ore = 7440 kg /zi;

linia de capacitate 400 kg/oră x 24 ore = 9600 kg/zi;

producția teoretic posibilă = l7.040 kg/zi;

s-a acceptat o producție zilnică de l5.000 kg /zi ceea ce înseamnă l5.000 kg /zi x 22 zile lucrătoare = 330.000 kg/lună;

producția anuală 330.000 kg/lună x 12 luni = 3.960.000 kg paste/an.

l) făină: în conformitate cu licența de fabricație se acceptă un consum de făină cu 8% mai mare decât cantitatea de paste produsă (diferența de umiditate dintre făină și paste, alte pierderi tehnologice). Cantitatea de făină necesară în cursul unui an de zile este de 3.960.000 kg paste x l,08 (pierderea tehnologică) = 4.276.800 kg făină.

2) emulgator Palsgaard: pentru a se asigura compactitatea pastelor se adaugă 5g (0,005 kg) emulgator / kg făină; cantitatea de emulgator Palsgaard necesară într-un an de zile: 4.276.800 kg făină x 0,005 kg emulgator /kg făină = 21.384 kg emulgator.

3) colorant ß-caroten: se adaugă 0,04 g colorant /kg făină (0,00004 kg colorant/kg făină), necesarul pe un an de zile: 4.276.800 kg făină x 0,00004 kg colorant /kg făină = 171,072 kg colorant.

4). ambalaj polipropilenă: mașinile de ambalat utilizează folie de polipropilenă de grosime 2 x 20μm, impregnarea între folii , cca 300 bucăți pungi/kg polipropilenă. Se acceptă în procesul de ambalare o pierdere tehnologică de 3% din cantitatea de polipropilenă teoretic necesară.

Necesarul pe un an de zile: 3.960.000 kg paste x 2 pungi /kg paste = 7.920.000 pungi

7.920.000 pungi x l /300 pungi /kg polipropilenă = 26.400 kg polipropilenă.

5) saci polietilenă: pungile de 500 g se ambalează în saci de polietilenă. Câte 20 pungi (l0 kg paste) într-un sac. La un kg polietilenă corespund 50 buc. saci.

Necesarul pe un an de zile: 3.960.000 kg paste x (l /l0 kg paste /sac polietilenă) = 396.000 saci polietilenă ; 396.ooo saci polietilenă x l /50 buc. saci /kg polietilenă = 7.920 kg polietilenă..

Programul de aprovizionare cu materiile prime prevede:

achiziționarea zilnică de făină;

achiziționarea lunară de ambalaj, emulgator Palsgaard și ß-caroten.

La întocmirea acestui program s-a ținut cont de limitarea fondurilor imobilizate pe stocuri; raționalizarea cheltuielilor de aprovizionare; asigurarea unor stocuri tampon.

Plata furnizorilor de materii prime se face în avans (făină) sau la ridicarea mărfii.

3.2. DOTAREA TEHNICĂ A SC PANGRAM SA

SC PANGRAM SA deține două linii automate Buhler (una de 3l0 kg /h și una 400 kg /h) pentru producerea și comercializarea a cca 330 t paste făinoase /lună, două mașini automate Hofllinger de producție elvețiană pentru ambalat paste, aparat termic de sigilat pungi de tip Gandus, cazan Termoteka utilizat pentru producerea agentului termic necesar pentru uscarea pastelor.

Procesul de producție a pastelor făinoase se structurează astfel:

dozarea făinii și a părții lichide;

malaxarea aluatului;

formarea pastelor prin extrudare;

preuscarea într-un preuscător cu vibrator;

uscarea propriu-zisă în tuneluri de uscare;

răcirea în storcător;

ambalarea;

depozitarea.

3.3. AMBALAREA PRODUSELOR

Ambalajul este considerat de specialiști ca un element de strategie și instrument de atingere a obiectivelor strategice.

O serie de studii psiho–sociologice efectuate de către specialiști, au relevat faptul că împreună cu celelalte instrumente de promovare, ambalajul trebuie să provoace deplasări calitative în atitudinea cumpărătorilor și să-i facă pe aceștia să treacă prin fazele de stări comportamentale de la atenția și interesul pentru produs și până la acțiunea de cumpărare așa cum se redă în modelul A.I.D.A.

“ATENȚIE – INTERES – DORINȚĂ – ACȚIUNE”

A – să atragă atenția

I – să suscite interesul

D – să provoace dorința

A – să incite clientul la achiziționarea produsului

Ambalajele de prezentare și desfacere a produselor constituie în condițiile actuale un instrument important în diversificarea sortimentală. Contribuie la aprecierea calitativă a produselor și la stimularea vânzărilor.

Ambalajele utilizate la S.C. PANGRAM S.A. răspund la aceste deziderate.

La creșterea rolului de instrument de marketing al ambalajului au contribuit o serie de factori:

1.Autoservirea

Un număr tot mai mare de produse sunt comercializate prin sistemul de autoservire în supermagazine și magazine cu prețuri reduse. Într-un supermagazin de mărime medie care stochează 15.000 de articole, clientul obișnuit trece pe lângă aproximativ 300 de articole într-un singur minut. Dat fiind că 53% din totalul achizițiilor se fac pe baza impulsului de moment, un ambalaj eficient operează asemenea unei “reclame de cinci secunde”. Ambalajul trebuie să îndeplinească multe din obiectivele activității de comercializare, adică să atragă atenția, să prezinte caracteristicile produsului, să producă încrederea consumatorului și o impresie de ansamblu favorabilă. Chiar dacă produsele sunt comercializate prin acest sistem, ambalajul utilizat de SC PANGRAM SA a reușit să îndeplinească cu succes toate aceste obiective.

2) Creșterea nivelului de trai și afluența consumatorilor.

Tot mai mulți consumatori acordă o mai mare atenție altor factori în locul prețului, ei fiind dispuși să suporte costul ceva mai mare al unor ambalaje caracterizate prin comoditate, aspect plăcut, securitate și prestigiu sporite.

3) Imaginea firmei și a mărcii

Firmele sunt conștiente de contribuția pe care o pot avea ambalajele bine proiectate la rapida recunoaștere a lor sau a mărcilor lor. Ele încearcă din ce în ce mai mult să confere mărcilor lor personalități distincte. Această personalitate este transmisă prin imaginea mărcii generale a firmei, mesajele și suporții publicitari, prin alegerea denumirii și a ambalajelor.Imaginea mărcii MONTE BANATO și-a creat în mintea consumatorilor acea personalitate distinctă caracteristică mărcilor foarte cunoscute și apreciate.

4) Posibilitățile de înnoire

Noile tehnici de ambalare pot aduce avantaje importante consumatorilor și mari profituri producătorilor.

Un ambalaj necorespunzător poate elimina orice șansă de promovare a unui produs deoarece poate determina:

o mânuire și un transport costisitor;

un transport și o livrare în condiții necorespunzătoare;

dificultăți la depozitarea înainte de utilizare sau vânzare;

dificultăți în utilizarea produselor;

neconcordanțe cu cerințele cadrului juridic ;

dificultăți în a atrage atenția consumatorilor.

Marketerii trebuie să elaboreze conceptul de ambalare și să-l testeze din punct de vedere funcțional și psihologic, pentru a se asigura că el corespunde obiectivelor propuse.

Crearea unui ambalaj eficient, adică cercetarea, proiectarea și construirea sa, comportă cunoștințe multiple și analize multilaterale, cu participarea celor mai experimentați specialiști cum ar fi: merceologi, ingineri, economiști, juriști, esteticieni, sociologi, psihologi, proiectanți, specialiști în transporturi, manipulare, depozitare etc.

Conceperea și realizarea unui ambalaj presupune parcurgerea următoarelor etape:

culegerea ideilor privitoare la noile ambalaje și fundamentarea documentată a alegerii celei mai adecvate;

cercetarea aspectelor tehnice, comerciale și economice legate de ambalajul gândit a se realiza;

testarea concepției de realizare a ambalajelor în corelare cu posibilitățile tehnice și cu exigențele impuse de beneficiari.

În vederea realizării unui ambalaj eficient pentru un produs nou este necesar să se stabilească ce ar trebui să fie sau să facă ambalajul pentru produsul respectiv. Ce funcție ar trebui să îndeplinească în primul rând acest ambalaj: să ofere produsului o protecție superioară, să introducă o nouă tehnică de distribuție, să sugereze anumite caracteristici ale produdului sau ale firmei ?

Identificarea cerințelor cu privire la ambalaj poate fi uneori tot atât de importantă ca și identificarea cerințelor în legătură cu însuși produsul . Deși nu a dispus de suficienți specialiști SC PANGRAM SA, nu a precupețit nici un efort material sau uman pentru realizarea obiectivului propus : un ambalaj unic și eficient din toate punctele de vedere.

În ceea ce privește producția de paste făinoase firmele concurente sunt : PAMBAC SA Bacău, DOBROGEA SA Constanța, AGROBANAT Caransebeș, BEGA PAM Timișoara, SUPERPAST Cluj, IMPORT Italia și IMPORT Ungaria .

În cadrul SC PANGRAM SA există 3 secții de producție: paste scurte, paste lungi, sărățele.

Ambalarea se face atât manual cât și automatizat.

Ambalarea manuală se utilizează pentru ambalare sărățele, greutatea se verifică manual cu ajutorul balanței de cântărire iar sigilarea ambalajului se face cu mașina termică de sigilat.

Pentru celelalte tipuri de paste se utilizează 2 mașini automate Hoflliger de producție elvețiană.

Secția Buhler este dotată cu 2 mașini de ambalat paste, denumite “A” și “B”. Constructiv, cele două mașini sunt dotate cu elemente funcționale care îndeplinesc același rol, ele fiind totuși diferite în sensul posibilității de ambalare a diverselor sortimente de paste. Astfel, mașina A poate ambala cu precădere sortimente de paste care se rostogolesc ușor, de regulă paste mărunte (ex.cuș-cuș, tașche, melci, scoici, litere, steluțe etc.). Mașina B ambalează orice produs, este folosită în principal pentru ambalarea sortimentelor de paste care se rostogolesc mai greu, paste mai lungi, spiralate sau cu diametrul mai mare (tăiței lați, spirale, tuburi mari).

Pentru realizarea optimă a procesului de ambalare (calitate pungă, greutate ambalată în limite tolerate, viteză de ambalare, etc.), subansamblele funcționale ale mașinilor sunt dotate cu posibilități de reglaj ( viteze, debite, valori presiune aer / vacuum, parametri cântar, etc.) care trebuiesc foarte bine cunoscute de operator.

Optimizarea procesului de ambalare depinde deci de bagajul de cunoștințe, experiența și abilitatea operatorului.

Ritmul superior de ambalare este limitat din cauze constructive și ale sistemelor de cântărire.

Mașina de ambalat se reglează la fiecare schimbare de sortiment de pastă ambalată sau (la același sortiment), pentru optimizarea procesului de ambalare ( ritm ambalare, calitate).

Scurtarea timpului de ambalare( cântărire) pe pungă se poate face prin mărirea debitelor pe jgheaburi. Se va ține cont că aceasta duce la scăderea preciziei cântăririi (împrăștieri și devieri în jurul greutății totale setate).

Se va urmări o setare/corelare a vitezei optime de ambalare din reglajul timpilor de cântărire și viteza mașinii de ambalat.

La ambalarea diferitelor tipuri de paste se va utiliza sortimentul de folie cu lățime adecvată, astfel încât punga rezultată să aibă dimensiunile optime din punct de veder estetic și al consumului specific de folie.

Numărul de pungi/minut este dat de reglajele la cântărire și de viteza sigilării pungilor și diferă de la produs la produs.

Mașina de ambalat fără cântar poate face 30 pungi/minut iar cu tot ansamblul cântărire-ambalare se poate ajunge la 24 pungi/minut .

Încărcarea mașinilor se face automat prin senzori de nivel.

Există perspectiva de a monta încă o mașină de ambalat cu 3 capete de cântărire cu o rată a ambalării de 60 pungi/minut.

La început se foloseau ambalaje din polipropilenă (30μm), imprimare pe o față, rezoluție modestă, procurate din Ungaria. Aceste ambalaje nu sunt agreate de normele europene pentru produse alimentare.

În prezent se utilizează ambalaje din polipropilenă 2 x 20μm, imprimare între folii, rezoluție bună, fabricație Turcia firma ZIRPAK.

Ambalajul se primește sigilat, sterilizat, protejat de către producător, are o rezistență mecanică foarte mare precum și rezistență la agenții fizici, chimici, biologici, este impermeabil, aspect lucios, nu înfluențează caracteristicile produsului ambalat.

Pentru liniile industriale de paste scurte se utilizează folie cu imprimare continuă de 4 lățimi diferite: 310 mm, 370 mm, 390 mm, 450 mm.

Imaginea grafică conținând numele produsului, sigla și toate datele necesare a apărea pe pungă se repetă cu un pas suficient de mic pentru ca ea să apară de minim l,5… 2 ori pe pungă indiferent de volumul specific al sortimentului ambalat. Lungimea pungii se reglează la mașina de ambalat în funcție de volumul specific al sortiment.

Forma este definită – într-un sens vag – ca fiind configurația generală a liniei, suprafeței sau volumului și într-un sens mai precis – aranjamentul părților care determină această configurație.

Forma, ca atribut al calității produsului provoacă o reacție emoțională conștientă sau inconștientă, la aprecierea senzorială a acestora. Forma ambalajului reprezintă un element estetic subordonat formei produsului.

Forma ambalajelor are în vedere, în principal, cerințele de varietate sortimentală, dozarea și porționarea produselor conform cererii pe piață, eliminând în final uniformitatea și monotonia sortimentală.

Concepția modernă constă în faptul de a considera că forma de prezentare a ambalajelor contează aproape în aceeași măsură ca și produsul în sine.

La proiectarea formei ambalajului trebuie să se aibă în vedere următoarele condiții:

capacitatea de protecție fizico-mecanică și chimică cerută de produs pe tot circuitul producător-consumator;

importanța componentei informațional-estetice a produselor pentru formarea deciziei de cumpărare, a ridicat în fața proiectanților sarcina de a concepe pentru unele produse, forme de ambalaj prin care produsul să devină vizibil;

datorită puterii de sugestie a ambalajelor, pentru unele grupe de produse se folosesc forme modulate, care devin caracteristice și ușor de reperat;

forma ambalajului trebuie corelată cu materialul utilizat pentru confecționare, cu sistemul de construcție, cu particularitățile de utilizare, cu destinația, cu modul de amplasare în spațiile comerciale și bineînțeles, cu satisfacerea consumatorilor.

Informațiile primare ale unui ambalaj sunt date de forma acestuia, în special în ceea ce privește natura produsului, starea sa fizică. Ușurința manevrării, cantitatea și comoditatea folosirii produsului ambalat influențează deasemenea forma ambalajului.

Forma ambalajului poate sugera calitatea produsului: de lux, de calitate superioară sau inferioară. Forma ambalajului trebuie să fie adaptată la conținut, pentru a se elimina formatele exagerate și spațiile goale ce dau iluzia unui conținut mai mare, influențând negativ imaginea consumatorilor care ar putea crede că s-a umblat la conținutul produsului.

Există o mare diversitate de forme ale ambalajelor, iar procesul de diversificare este în plină expansiune.

Pe piața internațională predomină ambalajele de formă paralelipipedică, cubică, cilindrică, întrucât aceste forme sunt simple, comode, ușor de realizat, economisesc materialul din care se confecționează și corespund celor mai diverse categorii de produse.

Se poate spune că întreprinderile subordonează forma ambalajului politicii de piață pe care o promovează. Astfel, producătorii sau comercianții tradiționali trebuie să-și mențină forma ambalajelor adoptate inițial, iar eventualele ei modificări nu trebuie să permită pierderea identității produsului (cazul băuturilor fine franțuzești, al producătorilor celebri de parfumuri, cosmetice).

Există totuși produse pentru care, în scop promoțional (pătrunderea pe noi piețe, atragerea de noi segmente de consumatori), se înregistrează periodice variații dimensionale și de formă ale ambalajelor. Este cazul ambalajelor:“format gigant”,“format special”,“ambalaj economicos” ,“formate fantezii”.

Asemenea ambalaje contribuie la asigurarea polarizării atenției consumatorului asupra unui anumit produs. Se remarcă preocuparea modernă de a adapta forma ambalajelor la diferite întrebuințări suplimentare.

Rămân încă multe posibilități de diversificare a formei ambalajelor folosite de producători și comercianți pentru a satisface cerințele unei clientele variate sub aspectul gusturilor, tradițiilor, obiceiurilor, veniturilor.

Forma și dimensiunea ambalajului determină spațiul care poate fi afectat informațiilor transmise prin mesaje directe sau imagini.

O condiție la soluționarea estetică a formei ambalajului o constituie valoarea percepțională pe care o furnizează, care la rândul ei depinde de:

forma și ponderea elementelor ce compun ambalajul;

direcția pe care se desfășoară produsul (pe orizontală sau pe verticală);

forma secțiunilor sau proiecția ambalajului în diferite planuri;

simplitatea liniilor și a suprafeței ambalajului sau din contră, folosirea unor forme încărcate, complicate, particulare, prin care să se furnizeze produsului o personalitate distinctă;

omogenitatea formelor sau individualitatea lor pot servi drept suport de tratare estetică, a cărui completare cu alte elemente estetice creează ansamblul ce diferențiază și atrage.

Produsul de bază al firmei SC PANGRAM SA îl constituie pastele făinoase, un produs alimentar de larg consum, ceea ce a determinat ca forma ambalajului să fie cea clasică, stil pungă, fiind cea mai potrivită pentru acest gen de produse, ușor de manevrat și având spațiu suficient pentru informațiile strict utile consumatorului.

Pentru viitor firma tatonează un furnizor din Italia pentru realizarea de folie cu marcaj discret. Utilizarea marcajului discret prezintă avantajul unui aspect estetic superior dar presupune cunoașterea anticipată cu precizie a volumului specific și a dimensiunilor pungii pentru fiecare sortiment. În această situație introducerea în fabricație a unui sortiment nou cu volum specific diferit față de sortimentele din fabricația curentă presupune concepția grafică a unui nou design, întocmirea matrițelor de imprimare cu toate cheltuielile financiare și de timp aferente.

În ceea ce privește concepția design-ului societatea PANGRAM SA a contractat 3 firme de design care au conceput peste 70 de variante. Alegerea design-ului s-a făcut în aproximativ 3 luni de muncă, cheltuieli de ordinul zecilor de milioane, s-au întâmpinat dificultăți tehnice în ceea ce privește compatibilitatea dinte produsele software folosite de firmele de design și cele cerute de producătorii matrițelor de imprimat folie.

Culoarea este proprietate a corpurilor de a absorbi inegal diferitele componente mono-cromatice ale luminii, modificând astfel compoziția luminii împrăstiate sau transmise de ele.

Culoarea poate fi definită din punct de vedere fizic, psihofizic și psihosenzorial.

Din punct de vedere fizic: radiații electromagnetice cuprinse între 375-760 nm (nm = nanometri = milimicroni = 10-6 milimetri sau 10-9 metri ) și care formează banda spectrului electromagnetic vizibil, cu o lungime de undă care este susceptibilă să stimuleze selectiv conurile retiniene.

Din punct de vedere psihofizic: culoarea este acea caracteristică a luminii care permite de a distinge unul de altul, două câmpuri de aceeași formă, mărime și structură din spectrul vizibil.

Din punct de vedere psihosenzorial, indiferent de stimulul utilizat orice senzație luminoasă se caracterizează prin:

luminozitate, factor necromatic ce se referă la intensitatea sursei luminoase;

tonalitate, denumirea culorii care se referă la scara perceptivă calitativ și indicată cu termenii de roșu, verde, galben, albastru;

saturație, caracteristică a culorii ce se referă la o scară de senzații reprezentând grade crescânde de culoare plecând de la alb.

Culoarea este elementul preponderent al esteticii ambalajului și unul din cele mai importante mijloace pe care îl dețin design-erii pentru a face din ambalaj un mijloc efectiv de comunicare.

Prin intermediul culorii, la nivelul inconștientului, consumatorul își poate forma o primă impresie asupra produsului, impresie care îl poate conduce la depistarea altor caracteristici ale acestuia, ceea ce îl poate determina să aleagă aprioric produsul.

Culoarea realizată în strânsă legătură cu forma și grafica, are ca obiective:

stimularea vânzărilor;

conținutul și ambianța estetică a spațiilor comerciale;

personalitatea produselor;

promovarea unor elemente cu specific național, zonal etc.;

crearea din punct de vedere psihologic a unui climat comercial;

contribuția directă la crearea unei tradiții a produselor întreprinderii.

Culoarea își afirmă rolul în activitatea vânzărilor, asociată în primul rând ambalajului, dar nu numai cu acesta. Pe măsură ce se impun formele moderne de vânzare, importanța ambalajelor colorate crește.Unele experiențe făcute în țările capitaliste dezvoltate au arătat că gospodinele consacră, în medie, cumpărăturilor din supermagazine 27 minute. În acest timp, ele achiziționează circa 14 produse din cele peste 6000 prezentate spre vânzare. Peste 75% din cumpărături fac parte din categoria celor “impulsive”. Aceasta înseamnă că ambalajele și coloritul respectiv rețin atenția, în medie, timp de mai puțin de o secundă. În acest timp, extrem de scurt, trebuie să se declanșeze impulsul cumpărării.

Descoperirea importanței comerciale a culorii are o mare însemnătate, dar ea nu constituie decât un prim pas. Culoarea trebuie folosită cu pricepere și cu prudență. Pare simplu și tentant să “scoți ochi” oamenilor cu culori țipătoare, dar în acest fel, succesul nu este asigurat.

Într-un articol publicat într-un număr al revistei franceze “L’Entreprise” autorul emite următoarea apreciere: “ orice industrie care a descoperit marketingul a descoperit, în același timp, și culoarea”.

În alegerea culorii ambalajelor trebuie să se țină seama de următoarele aspecte:

Niciodată coloritul unui ambalaj n-a avut și nu trebuie să aibă o funcție pur estetică, ci are o funcție comercială, de marketing, o funcție publicitară, ca instrunet de comunicare, motiv pentru care culoarea se alege cu prioritate după alte criterii funcționale și numai după aceea și pe o considerație estetică.

Studiul pieței demonstrează că masa de consumatori analizează și apreciază foarte rar ambalajele sub raportul esteticii lor (drept criteriu subsidiar la cumpărarea unor anumite articole de lux ), astfel, că lucrul cel mai important în alegerea culorilor nu este ca ele să facă parte din grupa culorilor plăcute, ci din grupa celor care corespund cât mai corect funcției principale a ambalajului, adică, în primul rând să atragă atenția cumpărătorilor și în al doilea rând să servească la deosebirea produsului ambalat din ansamblul altor mărfuri expuse împreună spre vânzare.

Cele mai ușor de reținut și totodată și de diferențiat sunt însă tonurile sau nuanțele pure care alcătuiesc spectrul cromatic: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet. Pe acest lucru s-au bazat și specialiștii de la SC PANGRAM SA când au hotărât ca roșu să fie culoarea predominantă a ambalajului.

Din punct de vedere al intensității de sensibilizare a atenției, combinațiile de culori cu efectele cele mai puternice în ce privește lizibilitatea lor de la distanță sunt: 1). negru pe fond galben; 2). verde pe fond alb; 3). roșu pe fond alb; 4). albastru pe fond alb; 5). alb pe fond albastu; 6). negru pe fond alb; 7). galben pe fond negru; 8). alb pe fond roșu; 9).alb pe fond verde; 10). alb pe fond negru; 11). roșu pe fond negru; 12).verde pe fond roșu. Dintre aceste combinații au fost alese roșu pe fond alb și alb pe fond roșu pentru a se putea distinge ușor denumirea mărcii.

De asemenea, precizăm încă o caracteristică a coloristicii pentru ambalaje și anume că însemnătatea culorilor tari și categorice ale ambalajelor nu este identică pentru toate mărfurile. Astfel, mărfurile de uz general care se cumpără de obicei și la care clientul nu-și pune probleme de alegere și care sunt expuse la un loc cu alte mărfuri concurente, cer culori mai vii decât ambalajele pentru mărfuri cu caracter de cadouri. Acestea se aleg mai îngrijit și de aceea li se acordă o mai mare atenție aspectului estetic. De aceea, pentru mărfurile de masă sunt indicate ambalaje colorate în culori puternic contrastante față de ambalajele din același sortiment sau sortimente similare, dar care se expun împreună în rafturile magazinelor.

Astfel ele se vor deosebi mai mult și vor atrage atenția cumpărătorilor chiar dacă sunt amplasate împreună în același raft.

De asemenea trebuie avută în vedere și culoarea de fond pe care vor fi expuse produsele.

Alegerea numărului de culori este o problemă de importanță majoră. Tendința de a încărca desenele cu multe culori nu este justificată, deoarece se constată că ambalajele dotate cu mai puține culori ( chiar una singură ) exercită în general efect coloristic mai puternic decât ambalajele policrome.

Produsele firmei SC PANGRAM SA fac parte din mărfurile de masă, de aceea culoarea ambalajului este fie roșie, fie maro pentru sărățele, fie albastră pentru sortimentul de paste farfalle.

Pentru a decide tipul design-ului și culorile predominante echipa de management a firmei a achiziționat mostre de pe piața românească pentru toate tipurile de paste de producție autohtonă sau de import, s-au realizat colaje și s-au efectuat sondaje de opinie pe eșantioane de populație reprezentative pentru segmentul de cumpărători vizat.

În urma acestor experimente s-a ales culoarea predominantă a ambalajului care este roșul și care sugerează savoarea puternică și energia pe care o dă produsul. Alături de roșu mai sunt utilizate culorile: verdele ce sugerează caracterul natural al produsului, oferind cumpărătorilor mulțumire, satisfacție, liniște; albastrul sugerează conceptul de onestitate, siguranță, calm și este destinată să consolideze imaginea de încredere a firmei care este demnă de fidelitatea consumatorilor.

În ceea ce privește medalionul firmei și anume o imagine cu munți asociată denumirii de “MONTE BANATO” s-a mers pe ideea de original și de șocant. În afară de o firmă din Elveția (“BONITA”) nici un producător de paste nu a afișat munți pe ambalaj, aparent între paste făinoase și munți nefiind nici o legătură.

Mesajul informațional se concretizează în:

transmiterea unei cantități de date prin intermediul cărora produsul să fie recunoscut sau identificat în strânsă dependență cu categoria merceologică din care face parte;

evidențierea caracteristicilor de calitate și a destinației;

informarea detaliată asupra naturii, reciclării, recuperării și a implicațiilor ecologice ale ambalajelor;

medierea implicării emotive a potențialului cumpărător.

Elementele informaționale ale ambalajelor se pot grupa în trei categorii și anume:

1) Informații și marketing,

2) Elemente promoționale

3) Elemente obligatorii

Denumirea produsului trebuie să fie ușor de reținut și pronunțat și să creeze o imagine sugestivă. Numele trebuie să evite orice asemănare cu unele produse concurente sau alte confuzii.

Marca reprezintă un nume, un termen, un semn, un simbol, un desen sau orice combinație a acestor elemente, servind la identificarea bunurilor unui producător (sau vânzător) pentru a le diferenția de cele ale concurenților. Medalionul firmei este deosebit și diferențiază categoric produsele SC PANGRAM SA de cele ale altor firme.

Mărcile pot fi clasificate astfel:

a) marca de fabrică este semnul distinctiv adoptat de producători pentru a deosebi produsele lor de alte produse similare;

b) marca de comerț este semnul distinctiv folosit de o întreprindere comercială, în special

marile magazine, pentru a evidenția faptul că anumite produse fabricate de o altă întreprindere

sunt vândute în unitățiile lor comerciale;

c) marca de serviciu este utilizată pentru a evidenția că anumite servicii (transport, publicitate) sunt prestate de anumite firme.

Informațiile nutriționale oferă consumatorului oportunitatea unui comportament alimentar corect. Ele se referă în primul rând la valoarea energetică a alimentelor (calculată în kcal sau kg) și în al doilea rând la elementele componente: protide, glucide, grăsimi, fibre alimentare, sodiu vitamine și săruri minerale.

Directiva 90/496/C.E.E. prevede două grupe de substanțe nutritive obligatorii:

Grupa 1 Grupa 2

Valoarea energetică Valoarea energetică

Protide Protide

Glucide Glucide

Lipide Lipide

Acizi grași saturați

Fibre alimentare

Sodiu

Produsele SC PANGRAM SA se încadrează în prima grupă ce prevede substanțele nutritive obligatorii. Ambalajul conține aceste informații sub formă de tabel ce cuprinde :

valori nutriționale medii pe 100 gr. produs

valoarea energetică : 382 Kcal / 1520 Kj

proteine : 12 g

carbohidrați : 75 g

grăsimi : 1,1 g.

La specialitățile cu ou, farfalle valoarea energetică este mai mare, respectiv 375 Kcal / 1570 Kj, ca și conținutul în proteine care este de 14 g și cel de lipide de 2,5 g. Sărățelele au valoare energetică de 475 Kcal / 100 g produs.

Directiva mai face referire la:

substanțele facultative ce pot fi declarate în cadrul nutrițional: amidon, polialcooli, acizi grași mononesaturați și polinesaturați, colesterol, vitamine, săruri minerale;

declararea tipurilor de glucide: zaharuri, polialcooli,amidon;

declararea tipurilor de lipide: saturate, mononesaturate, polinesaturate, colesterol;

prezentarea unității de măsură pentru valoarea calorică și a substanțelor nutritive:

– valoare calorică kcal sau kj

– protide g

– glucide g

– lipide g

– fibre alimentare g

– sodiu g

– colesterol mg

Cantitățile prezentate trebuie să fie cele prezente în aliment în momentul vânzării. Informațiile prevăzute trebuie prezentate într-un spațiu bine delimitat, să iasă în evidență, să fie scrise în limba națională sau a altei limbi admise.

Ambalajele moderne dispun de o serie de simboluri (realizate din imagini) cum sunt:

simbolurile reciclabilității: punctul verde; simbolul “a arunca la coș”; simbolul “magnet”; triunghiul care conține în interior o cifră; simbolul ambalaj reciclabil; simbolul ambalaj reutilizabil;

simboluri grafice de avertizare: Atenție, fragil !; A nu se răsturna; A se feri de umiditate; A se feri de încălzire; A se feri de radiații; Ambalaj ermetic etc. (fig.3.1.)

Ambalajele produselor firmei SC PANGRAM SA conțin toate aceste simboluri ale reciclabilității.

Instrucțiunile de utilizare care comunică procedurile, condițiile și restricțiile de care este necesar să se țină seama pentru a obține eficiența dorită și posibilă. Componenta informațională are un rol important în etapa de convingere a consumatorului asupra calităților unui produs (mai ales atunci când este vorba de un produs nou).

a) Condițiile de păstrare și conservare pentru perioada până la utilizare.

Punctul de prospețime Barilla (practicat de firma cu același nume, specializată în producerea de paste făinoase) este practic, o etichetă adezivă din material plastic, formată dintr-un inel de referință de culoare verde și dintr-o parte centrală conținând un indicator cromatic care, în funcție de timpul și temperatura la care este supus își schimbă culoarea (inițial galben), întunecându-se în mod ireversibil. Astfel, consumatorii au posibilitatea verificării simple și imediate, dacă marfa a fost produsă și păstrată în mod corect și și-a menținut integral toate caracteristicile calitative, și în mod special, prospețimea (fig 3.2.).

b) Recomandări privind procedurile în vederea desfacerii ambalajului .

c) Posibilități de utilizare a produsului: destinații sau la ce preparate poate fi folosit, în ce condiții, în ce variante.

d) Contraindicațiile, privesc măsurile de prevenire sau de înlăturare a unor utilizări greșite, care pot să genereze insatisfacții consumatorilor.

Pentru pastele făinoase se oferă informații privind:

destinația și caracteristicile produsului;

compoziția ;

mod de utilizare;

condiții de păstrare ;

data fabricației ;

termen de valabilitate (termen de garanție);

Ambalajele produselor firmei SC PANGRAM SA oferă toate informațiile necesare consumatorilor. Astfel apare inscripționată denumirea produsului, chiar și forma acestora; compoziția prezintă ingredientele în ordinea descrescătoare a proporției lor, acestea fiind : făină superioară, ouă și betacaroten. Compoziția sărățelelor este diferită, conținând făină albă, grăsime vegetală, cașcaval, sare, condimente și E503. Modul de preparare este explicat în cele mai mici amănunte, iar timpul de fierbere pentru pastele făinoase, deosebit de important pentru păstrarea calității acestora, apare inscripționat distinct pe ambalaj, cu durata în minute. La condiții de păstrare se indică : a se păstra la loc uscat și ferit de razele solare. Data fabricației și termenul de valabilitate sunt marcate prin imprimare cu bandă termică sau cu tuș special. Toate aceste elemente sunt inscripționate atât în limba română, cât și în alte limbi de circulație internațională ( engleză, germană, italiană, franceză ). Datele referitoare la producător, respectiv adresa firmei, telefon, fax, e-mail, țara de origine sunt menționate pe ambalaj. Conținutul net este indicat după sistemul după greutate, acesta fiind de 200 sau 400 g în cazul pastelor făinoase și 125 sau 250 în cazul sărățelelor.

Etichetele tuturor produselor, în special cele alimentare, trebuie să conțină următoarele elemente obligatorii;

denumirea generică a produsului;

lista de ingrediente reprezintă toate substanțele, fiind incluse și adaosurile alimentare, utilizate în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și prezente în produsul finit; ingredientele fiind enumerate în ordinea descrescătoare a proporției lor ;

identificarea fabricantului sau a comerciantului, trebuie menționate numele și adresa fabricantului, a distribuitorului, a importatorului, a exportatorului sau a vânzătorului produsului respectiv;

țara de origine;

termenul de valabilitate este intervalul de timp în care produsele conservate și depozitate în condițiile prestabilite de producător, nu-și modifică caracteristicile calitative; există preocuparea de a imprima direct pe ambalaj data fabricației, data de expirare a consumabilității produsului, sau de a face mențiuni exprese: “a se consuma de preferință până la data de … “ sau “a se consuma de preferință în intervalul … “ ;

numărul de lot (în cazul produselor alimentare ), directiva 89/396/E.E.C. prevede pentru produsele alimentare destinate consumatorului final, o exprimare ce permite identificarea lotului de apartenență al produsului. Se consideră că lotul reprezintă o serie de unități de vânzări ale unui aliment produs, manufacturat sau ambalat practic în aceleași condiții.

Lotul trebuie să fie inscripționat într-un mod ușor și vizibil și precedat de litera “L”, într-o manieră care să facă posibilă diferențierea de celelalte indicații ale etichetei. Lotul poate fi inscripționat numeric, alfabetic sau alfanumeric;

conținutul net, trebuie menționat după sistemul metric sau după sistemul după greutate sau după cele două sisteme, dacă reglementările din țara beneficiară le impune.

Pentru a cuprinde multitudinea de informații, “clasicele” etichete dreptunghiulare sau circulare (tip manșon) se dovedesc insuficiente. De aceea, pe piața internațională se constată tot mai frecvent utilizarea etichetelor “triptic”, “armonică”, adăugarea unor “limbi”, “colerete” etc.

O practică modernă este aceea de a oferi informații și prin documente atașate (sau incluse) produsului .

În prezent, se constată pe un număr tot mai mare de produse preambalate simboluri alcătuite dintr-un pătrat conținând bare paralele de culoare închisă, de obicei neagră, situate la anumite distanțe între ele, pe un fond alb sau deschis la culoare și având cifre dedesupt. Acesta reprezintă un cod care se imprimă și se citește cu echipamente electronice speciale prevăzute cu raze laser sau cu lumină infraroșie.

În Europa, de aproape un sfert de veac , sistemul de distribuție a bunurilor beneficiază de codificarea internațională EAN (European Article Numbering Association), prin grija Organizației profesionale EAN Internațional cu sediul la Bruxelles.

În SUA și Canada se aplică sistemul de codificare U.P.C. (Universal Product Code).

În urma unei convenții încheiate între EAN INTERNAȚIONAL și Organizațiile de codificare din SUA și Canada , sistemele de codificare EAN și UPC au devenit compatibile.

În 1993, un grup de societăți comerciale, persoane juridice române, au fondat Asociația Română pentru Codificare Internațională a Articolelor EAN ROMÂNIA, care în 1994 prin hotărârea Adunării Generale a EAN Internațional de la Mexico City a fost abilitată de a coordona în România sistemul de codificare EAN.

Specifică pentru codificarea EAN/UPC este reprezentarea grafică în coduri de bare liniare de lungime fixă , care poate transpune șiruri cu un număr fix de 8 și 13 cifre (cod EAN 8 și EAN l3) sau coduri de bare liniare cu lungime variabilă, care pot transmite șiruri cu un număr mare de elemente (cod EAN 128). Obligatoriu , oricare dintre aceste reprezentări cuprinde prefixul de țară, alocat fiecărei organizații naționale de către EAN INTERNAȚIONAL, și ocupă primele poziții din cadrul reprezentării, indicativul producătorului, codul produsului și o cifră de control. Ambalajele firmei SC PANGRAM SA utilizează codul EAN 13, care este reprezentarea grafică în coduri de bare liniare de lungime fixă ce poate transpune șiruri cu un număr fix de 13 cifre.

Pentru România prefixul alocat este 594.

Deși sunt operaționale, codurile cu bare prezintă unele dezavantaje, cum ar fi cantitatea relativ mică de informații ce pot fi codificate. La rândul lor, datorită multitudinii de informații pe care le conțin, ambalajele rezervă un spațiu redus codului cu bare.

Internațional Data Matrix din Florida a realizat un nou cod denumit “Data Matrix” care răspunde în mai mare măsură cerințelor actuale de codificare a unui număr cât mai mare de informații într-un spațiu cât mai restrâns. Dacă un cod de bare poate să conțină între 8 și 22 caractere numerice într-un spațiu de 25 mm, codul Data Matrix poate atinge până la 500 de caractere într-un spațiu de l,3 mm. Codul poate fi aplicat pe ambalaje confecționate din diverse tipuri de materiale iar citirea se face cu ajutorul unui decodificator . Spre deosebire de codul cu bare care folosește un decodificator laser monodimensional, Data Matrix utilizează o telecameră bidimensională. Codul Data Matrix permite renunțarea la etichetă pentru că imprimarea lui se poate face direct pe ambalaj, indiferent de tipul acestuia. Aspectul codului Data Matrix este asemănător unei table de șah, fiind realizată din pătrate minuscule, cu aceeași dimensiune, ceea ce simplifică chiar imprimarea și citirea codului .

Design-erii trebuie să găsească cele mai bune îmbinări ale formei, culorii, graficii ambalajului cu informațiile pe care trebuie să le conțină și să le transmită consumatorilor.

Realizarea acestor elemente în condiții optime au contribuții efective, cu eficiență majoră, în cadrul relațiilor competitive de comerț interior și exterior, accelerând penetrația. De asemenea, contribuie efectiv la formarea și influențarea cererii de mărfuri din partea populației către industrie, precum și la ridicarea nivelului de prezentare și desfășurare a comerțului, cu implicații directe în educarea estetică a consumatorilor și înfrumusețarea vieții cotidiene.

Ambalajul utilizat corespunde normelor europene privind ambalajele pentru produse alimentare, asigurând protecția optimă a produsului și conținând toate elemntele informaționale necesare referitoare la produs cum ar fi: denumirea produsului, ingredientele, valoarea nutrițională, denumirea producătorului, termenul de valabilitate.

Marcarea datei expirării produsului se face în două moduri:

prin imprimare cu bandă termică ;

prin imprimare cu tuș special.

Sărățelele, unul dintre produsele firmei, se ambalează manual în pungi de 125 gr. Compoziția produsului este : făină albă, grăsimi vegetale, cașcaval, sare, condimente și E503. Este inscripționată în limbile română,germană și engleză. Valoarea nutritivă este de 475 kcal la 100 gr. produs. Mai apar inscripționate : termenul de valabilitate, denumirea și adresa firmei, codul de bare și simbolurile ce indică faptul că ambalajul este ecologic. ( vezi figura 3.3.).

Principalul produs al firmei îl constituie pastele făinoase. Indiferent de forma lor se ambalează la 200 gr.,400 gr. sau vrac. Compoziția : făină superioară, ouă, beta-caroten. Valoarea nutrițională la 100 gr. produs este : valoare energetică 382 kcal., proteine 12 gr., carbo-hidrați 75 gr., grăsimi 1,1 gr. Toate aceste elemente alături de termenul de valabilitate și adresa firmei sunt inscripționate în principalele limbi de circulație mondială.(figura 3.4.)

Ambalajele pastelor făinoase mai cuprind pe lângă elementele obișnuite și modul de preparare optim puntru obținerea unui gust excelent și păstrarea calității produsului. În cadrul asctuia un element important îl constituie timpul de fierbere care apare distinct pe ambalaj. La specialitățile cu ou farfalle ambalajul are inscripționat și două rețete de preparare a acestui sortiment.

3.4. RECICLAREA AMBALAJELOR

Relația “dezvoltare economică – echilibru ecologic” ridică numeroase și complexe probleme comune întregii omeniri, cu atât mai mult cu cât , de exemplu, în timp ce economiștii consideră specializarea ca o virtute, ecologiștii o consideră un risc.

Principiul suveranității consumatorului nu este acceptat de ecologiști, care reproșează, de exemplu, excesul de ambalare a produselor. Ca atare, tot mai mulți manageri încep să se întrebe în ce măsură există loc pentru produsele lor într-o economie bazată pe ecologie.

Managerul preocupat de marketing nu poate face astăzi abstracție de faptul că orientarea spre consumator scoate în evidență perceperea din ce în ce mai dură de către acesta a ambalajului ca față vizibilă a deșeurilor și poluării. Ambalajul “vânzătorul tăcut”, a devenit un simbol al poluării, un obiectiv în lupta pentru protecția mediului.

Managerul nu poate ignora faptul că un procent considerabil din cantitățile de deșeuri în creștere constantă revine deșeurilor de ambalaje. Aceasta în timp ce încercările de deschidere a noilor depozite de deșeuri sau uzine de incinerare dau naștere celebrului sindrom NIMBY (“not in my backyard”), deoarece nimeni nu vrea să aibă asemenea vecini.

Dacă înainte de a transforma în deșeu, ambalajul trebuie să joace un rol benefic pentru consumator, la rândul său însă consumatorul trebuie să se pregătească să facă un pas înapoi și să renunțe la o parte din confort în scopul de a proteja mediul.

Sensibilizarea prealabilă a opiniei publice, recunoașterea și înțelegerea etichetei de către consumator, credibilitatea certificării, performanțe ale produselor ecologice apropiate de acelea ale altor produse, toate acestea reprezintă criteriile de succes pe care le are în vedere inițiatorul unui program de etichetare ecologică a produselor.

Obiectivul primordial al etichetelor ecologice este de a proteja mediul, încurajând consumatorii să-și transfere consumul actual către produse a căror incidență asupra mediului este mai redusă.

În scopul realizării acestor deziderate, firma SC PANGRAM SA a optat pentru realizarea unui ambalaj modern, ecologic.

În scopul reducerii poluării mediului înconjurător datorită ambalajelor, se poate acționa pe mai multe căi.

O primă cale o constituie reducerea ponderii ambalajelor nereciclabile.

Pentru a limita răspândirea ambalajelor nereciclabile, s-a propus ca acestea să fie impuse cu o taxă, fondurile rezultate urmând a fi folosite pentru procurarea și exploatarea mijloacelor de colectare și de tratare a resturilor menajere care conțin ambalaje. Pentru a reduce ponderea ambalajelor nereciclabile, o serie de producători au trecut la utilizarea ambalajelor reciclabile. Măsura devine rentabilă atunci când taxa cu care sunt impuse ambalajele nereciclabile este mai mare decât cheltuielile de recuperare și recondiționare a ambalajelor.

În magazinele japoneze se fac eforturi pentru a reduce cantitatea de ambalaj utilizat în punctele de vânzare. În supermarket, se solicită chiar consumatorilor să coopereze și să nu ia pungi noi. Cea mai utilizată metodă este de a oferi consumatorilor câte un timbru de fiecare dată când nu primesc o pungă pentru cumpărăturile efectuate, iar la 20 de timbre se primesc 100 de yeni. Această metodă a permis reducerea consumului de pungi pentru cumpărături de la 3 la 15%. Cel mai bun rezultat însă îl are fixarea prețului de 5 yeni /pungă pentru cumpărături, ceea ce a permis o reducere a utilizării cu 70%.

O a doua cale, vizează introducerea unor noi ambalaje mai puțin poluante. Un astfel de ambalaj este și ambalajul aseptic care pe lângă avantajele legate de valoarea nutritivă a produsului, siguranță, comoditate, prezintă și avantaje privind conservarea energiei și a mediului.

A treia cale ar fi realizarea de ambalaje din materialele autodegradabile. Dacă materialul din care este fabricat ambalajul s-ar degrada de la sine, sub influența umidității din atmosferă sau a radiațiilor ultraviolete, o mare parte din ambalajele aruncate ar dispărea după un timp reducând astfel poluarea..

O a patra cale o reprezintă reciclarea ambalajelor.

Adoptarea unei legislații speciale vizând reglementarea gestionării și reciclării ambalajelor, la sfârșitul vieții lor, este unul din subiectele care stau în centrul atenției legislatorilor din lumea întreagă. Soluțiile propuse în diferite țări sunt multiple și adesea foarte diferite unele față de altele, în privința principiilor și modalităților de aplicare.

Pentru a răspunde acestei vaste probleme, societatea Duales System Deutchland GmbH a propus o soluție globală: toate ambalajele marcate, în prealabil, cu un punct verde – “Der Grüne Punkt” – să fie înregistrate și reciclate după folosire. Un mare număr de întreprinderi au primit favorabil această inițiativă. Succesul acesteia fiind, în mod evident, legat de caracterul obligatoriu al decretului și de importanța cheltuielilor antrenate de eliminarea și reciclarea propriilor ambalaje.

Ambalajele utilizate de firma SC PANGRAM SA sunt marcate cu un punct verde.

Reciclarea deșeurilor și ambalajelor este o activitate care cunoaște o amplă dezvotare în țările membre ale UE, unde există restricții în privința depozitării deșeurilor menajere.

Acestea trebuie separate pe tipuri: plastic, hârtie, sticlă, metal și resturi cu un grad sporit de umiditate. Cei ce nu respectă legislația în vigoare pot fi aspru sancționați ca urmare a existenței unui sistem de monitorizare. Aceste restricții sunt respectate de firma SC PANGRAM SA.

Cerințele privind compoziția, natura reutilizabilă și recuperabilă inclusiv reciclabilă a ambalajelor sunt:

ambalajele trebuie fabricate în așa fel încât volumul și greutatea ambalajului să fie limitate la mărimea minimă adecvată menținerii nivelului necesar de securitate, igienă și acceptanță pentru produsul ambalat și pentru consumator;

ambalajele trebuie proiectate, produse și comercializate în așa fel încât să se permită reutilizarea sau recuperarea lor, inclusiv reciclarea, și să se minimizeze impactul lor asupra mediului înconjurător în cazul în care se distrug deșeurile de ambalaje;

ambalajele trebuie fabricate în așa fel încât prezența substanțelor și materialelor nocive și a altor substanțe și materiale periculoase componente ale materialului de ambalaj să fie minimizate în ceea ce privește prezența lor în emisii, cenușă sau putregaiuri la incinerarea sau îngroparea ambalajelor sau reziduurilor deșeurilor de ambalaje.

Toate aceste cerințe privind compoziția, natura reutilizabilă ți recuperabilă inclusiv reciclabilă sunt îndeplinite de ambalajul modern al firmei SC PANGRAM SA:

Statele Membre vor lua măsurile necesare pentru a se asigura că sunt introduse sisteme de:

returnare și/sau colectare ambalaje uzate și/sau deșeuri de ambalaje de la consumator, alți utilizatori finali, sau din fluxul de deșeuri în vederea canalizării lor către cele mai adecvate alternative de managementul deșeurilor;

reutilizare sau recuperare incluzând reciclarea ambalajelor și/sau a deșeurilor de ambalaje colectate.

De asemenea, se vor lua măsuri pentru a se asigura că utilizatorii de ambalaje, inclusiv consumatorii, obțin informațiile necesare despre:

sistemele de returnare, colectare și recuperare care le sunt disponibile;

rolul lor în contribuția la reutilizarea, recuperarea și reciclarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje;

semnificația marcajelor de pe ambalajele existente pe piață.

Pentru a facilita colectarea, reutilizarea și recuperarea, inclusiv reciclarea, ambalajele vor indica, în scopul identificării și clasificării lor de către industriile implicate natura materialelor de ambalare folosite. Ambalajele vor purta marcajul adecvat fie pe ambalajul însuși, fie pe etichetă. Acesta trebuie să fie vizibil, clar și ușor lizibil. Marcajul trebuie să fie durabil, inclusiv și atunci când ambalajul este deschis.

Simboluri pentru protecția consumatorului și a mediului:

punctul verde (Der Grüne Punkt): produsele se desfac pe piață de un producător sau comerciant care a aderat la “ECO-Ambalaj”, adică își asumă responsabilitățile recuperării ambalajelor respective. Producătorul sau comerciantul plătește o cotizație către “ECO-Ambalaj” pentru sortarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje;

simbolul “a arunca la coș”, care invită cumpărătorii să nu arunce oriunde, în natură, ambalajul, ci în locuri special amenajate;

triunghiul care conține în interior o cifră. Semnificația acestei cifre poate varia. Italienii indică, de regulă, grosimea materialului plastic din care este confecționat ambalajul, natura acestuia găsindu-se sub triunghi, în timp ce, în Franța, cifra poate indica materialul utilizat sau conținutul procentual de material reciclat utilizat.

Simbolurile enumerate mai sus sunt prezente în totalitate pe ambalajele folosite de firma SC PANGRAM SA.

Directiva Parlamentului European prevede pentru identificarea materialelor următorul sistem de numerotare:

de la 1 la 19 pentru materiale plastice, de exemplu:

-1 pentru PET sau PETE (fereftalat de polietilenă);

-2 pentru HDPE (polietilenă de înaltă densitate și joasă presiune);

-3 pentru PVC (clorulă de polivinil);

-4 pentru LDPE (polietilenă de joasă densitate);

-5 pentru PP (polipropilenă);

-6 pentru PS (poliester);

-7 pentru rășini mixte, alte rășini;

– etc.;

de la 20 la 39 pentru hârtie;

de la 40 la 49 pentru metal;

de la 50 la 59 pentru lemn;

de la 60 la 69 pentru textile;

de la 70 la 79 pentru sticlă.

Marcajul de identificare poate apare pe mijlocul sau sub marcajul grafic indicând natura reutilizabilă sau recuperabilă a ambalajului.

simbolul “magnet” , apare numai pe cutiile metalice, indicând că sunt realizate din tablă de oțel reciclabil;

simbolul “ambalaje reciclabile”

simbolul “ambalaje reutilizabile”

Recuperarea și reciclarea materialelor refolosibile a căpătat în prezent dimensiuni impresionante în toate țările lumii. S-a creat o adevărată industrie a reciclării care este așezată în rândul celor mai prospere sectoare de activitate ale producției materiale și care își face tot mai simțită prezența în lumea contemporană, care este în continuu preocupată de dezvoltarea economico-socială, de lupta împotriva poluării mediului, de penuria de resurse naturale clasice.

Activitatea de recuperare și valorificare a resurselor materiale reutilizabile implică un “proces tehnologic specific” care în esență, cuprinde:

a) identificarea, strângerea (colectarea) și depozitarea tuturor cantităților de materiale refolosibile. Scopul economic al acestor acțiuni se îmbină cu “obiectivul social”, de salubrizare generală, de igienă a solului, subsolului și atmosferei, de împiedicare și diminuare a acțiunii unor factori nocivi în mediul ambiant;

b) selectarea și sortarea materialelor pe feluri, tipuri, forme și dimensiuni, compoziție, caracteristici fizico-chimice, în vederea orientării acestora pentru:

utilizarea ca atare, în forma inițială sau prin recondiționare, în unitatea economică în cadrul căreia se obțin;

vânzarea ca atare sau prin prelucrare, recondiționare altor unități economice interesate;

vânzarea la întreprinderile de colectare și valorificare a materialelor refolosibile.

c) pregătirea prin balotare, brichetare, mărunțire, măcinare a materialelor care nu pot fi utilizate ca atare sau recondiționate.

Toate aceste operații necesită un volum de muncă important; de aceea preocuparea unităților de specialitate are în vedere să asigure desfășurarea lor în condiții de eficiență economică sporită.

În România problemele legate de reciclarea materialelor sunt trecute pe un plan secund în bună măsură chiar neglijate. Aceasta în condițiile în care s-a conturat, la un moment dat, o anumită concepție de organizare a desfășurării activității de colectare și reintroducere în circuitul economic a resurselor reutilizabile.

În acest sens a fost înființată o rețea de unități specializate cărora li s-a asigurat și o anumită dotare tehnică specifică, unități denumite REMAT. Ele au un statut propriu de funcționare, asigurându-li-se o largă autonomie în contextul legilor 15 și 31 din 1990.

În cadrul structurii organizatorice a Ministerului Industriilor s-a constituit “Comisia Națională de reciclare” care are atribuții în domeniul activității de recuperare și reintroducere în circuitul economic a materialelor refolosibile; acest organism asigură, în anumite limite, o coordonare de specialitate, elaborarea de previziuni în acest domeniu, baza informativă privind surse de furnizare și posibilități de valorificare.

Însemnătatea ce se acordă reciclării materialelor este ilustrată și de faptul că, pe plan internațional, s-au organizat și funcționează o serie de organisme, între care amintim:

Biroul Internațional pentru recuperare, organism la care au aderat până în prezent 25 de țări ca membre permanente și 10 țări ca membre corespondente;

Comitetul de administrare a deșeurilor creat în cadrul Comunității Economice Europene, cu scopul organizării activității de recuperare și valorificare a deșeurilor pe ansamblul Pieței Comune.

Fig.3.4. Model ambalaj

paste făinoase

3.5. ASPECTE ECONOMICE ALE AMBALAJELOR

Eficiența economică a ambalajelor se determină prin calcularea unor indici. Dintre cei mai reprezentativi indici de verificare a eficienței economice a ambalajelor firmei PANGRAM fac parte:

1) indici de masă:

a) masa ambalajului raportată la masa produsului ambalat (IM1):

Ma = masa ambalajului gol (kg) = 0,0033 kg

Mp = masa produsului (kg) = 0,4 kg

b) masa ambalajului raportată la volumul interior al ambalajului (IM2):

Ma = 0,0033 kg

Vi = volumul interior al ambalajului (dm3) = 2 dm3

2) indici de consum:

a) consum de material de ambalaj raportat la volumul interior al ambalajului (IK1)

Ma = 0,0033 kg

Nm = consum specific de material de bază pentru confecționarea ambalajelor = 0,0042 kg

Vi = 2 dm3

b) consum de material pentru ambalaj raportat la masa produsului ambalat (IK2)

Ma = 0,0033 kg

Nm = 0,0042 kg

Mp = 0,4 kg

3) indici de cost

a) costul ambalajului raportat la costul produsului ambalat (IC1)

Ca = costul ambalajului (lei) = 280 lei

Cm = costul materialelor auxiliare de ambalare (lei) = 56 lei

Cx = costul operației de ambalare (lei) = 45 lei

N = număr minim de circuite prevăzute a fi efectuate de ambalajul respectiv = 1

Cp = valoarea produsului ambalat (lei) = 6500 lei

b) costului ambalajului în raport cu volumul interior (IC2)

Ca = 280 lei

Cm = 56 lei

Cx = 45 lei

N = 1

Vi = 2 dm

c) costul ambalajului în raport cu masa produsului (IC3)

Mp = 0,4 kg

4) indici de productivitate a muncii la operațiile de preambalare-ambalare (IP)

a) numărul produselor ambalate pe oră /om

Nps = numărul de produse ambalat întru-un schimb (buc) = 12520 buc pungi

Dh = durata schimbului ( h) = 8 h

Ns = numărul salariaților din echipă = 5 persoane.

Ambalajele utilizate de firma PANGRAM SA sunt eficiente din punct de vedere tehnic asigurând păstrarea cantității, integrității și calității produsului de la producător până la consumatorul final.

Pe baza indicilor calculați se poate spune că aceste ambalaje sunt eficiente și din punct de vedere economic, asigură ambalarea rapidă și ușoară a produsului, au masa, consumul de material și prețul de cost reduse.

CAPITOLUL 4

CONCLUZII

În activitatea de comerț, din punct de vedere al datelor statistice privind volumul vânzărilor, activitatea privată are ponderea cea mai importantă fiind în același timp și sectorul cel mai puternic dezvoltat la nivelul județului.

În primii ani din actualul deceniu, activitatea acestor agenți economici a fost îndreptată asupra unui singur aspect: asigurarea spațiilor comerciale cu fond de marfă. În ultimii ani însă odată cu scăderea puterii de cumpărare a populației și cu creșterea numărului de agenți economici în acest sector de activitate perspectivele de menținere și dezvoltare au determinat și alte preocupări ale managerilor. Aceștia pun tot mai mult accent pe diversitatea mărfurilor, pe aprovizionarea cu mărfuri de calitate și nu în ultimul rând pe comercializarea produselor preambalate. Practic există puține produse în domeniul alimentar care se servesc prin cântărire (în special sectorul legume – fructe).

S-a produs o mutație profundă și în psihologia cumpărătorului, tot mai des aceasta preferă produsul preambalat pentru avantajele pe care acest sistem le oferă. În felul acesta comerțul reșițean face pași timizi către un comerț civilizat.

În ceea ce privește însă calitatea ambalajelor acestea amintesc de primele perioade din istoria lor, hârtie, pungi de plastic, carton, sticle.

Ambalajele de tip nou (ambalarea în vid sau gaz protector, ambalarea tip aerosol în folie contractabilă) lipsesc din comerțul obișnuit reșițean. Deși există explicații logice – involuția economică a județului, scăderea puterii de cumpărare a populației, existența șomerilor în procent mult mai mare decât media pe țară, prețul mai mare al produselor modern ambalate – acestea nu înlătură caracteristica de bază a comerțului reșițean, aceea a unui comerț curat dar învechit, monoton, lipsit de estetică și modernism.

Chiar dacă un comerț modern presupune în primul rând aparatură și tehnică modernă, produse din ultima generație, ambalajele prin funcția lor de reclamă și promovare a vânzării crează de asemenea premisele realizării acestor caracteristici.

Deoarece rata rentabilității economice a înregistrat o ușoară tendință de scădere în ultimul an din perioada analizată, măsurile ce se impun pentru creșterea ratei de rentabilitate economică pot fi identificate pe două direcții :

sporirea ratei de rentabilitate comercială prin :

creșterea volumului fizic al producției ;

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare ;

creșterea prețurilor, bazată pe îmbunătățirea calității produselor ;

accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin :

optimizarea structurii capitalului investit ;

reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de exercițiu ;

creșterea ponderii imobilizărilor fixe nete ;

reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare ;

reducerea nivelului stocurilor și a duratei medii de aprovizionare a materiilor prime și materialelor.

Rata rentabilității financiare manifestă o tendință de creștere pe întreaga perioadă analizată, ceea ce echivalează cu sporirea capacității capitalurilor pe seama profitului net.Această tendință se datorează creșterii vitezei de rotație a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri.

Rata rentabilității comerciale a înregistrat o tendință de creștere, excepție facând ultimul an, când a scăzut cu 3,8 %. Această situație a fost determinată de creșterea într-un ritm rapid a profitului față de dinamica cifrei de afaceri.

Putem spune însă că aceste lipsuri nu se datorează în întregime comerțului ci și activității productive din cadrul județului care nu s-a orientat spre acest sector de activitate nici în întreprinderile deja existente și nici prin apariția unor întreprinderi noi.

De aceea pentru o ambalare corespunzătoare se recurge de multe ori la serviciile unor agenți economici străini, de cele mai multe ori din Ungaria, ceea ce firește determină costuri mai ridicate și limitează calitativ și cantitativ această activitate.

Firma PANGRAM nu are specialiști pentru a face un studiu de marketing care să evidențieze prin date concrete care este contribuția ambalajului la penetrarea pe piață a produselor.

Produsul a fost bine primit pe piață dar pe lângă ambalaj au contribuit și alți factori cum ar fi: raportul calitate-preț, prezență bună în teritoriu, sistem de distribuție, creditul acordat comercianților, publicitatea etc.

Pungile cu paste făinoase “MONTE BANATO” formează baxuri. În cazul pastelor lungi un bax este compus din 24 pungi x 200 g paste iar în cazul pastelor scurte din 20 pungi x 400 g paste. Fizic baxurile sunt constituite din saci de polietilenă de 50μm. Volumul unui bax a fost stabilit din considerente de manipulare eficientă a produsului la încărcare-descărcare din mijlocul de transport precum și ținând seama de cantitatea minimă pe care comerciantul detailist o comandă la o aprovizionare pe sortimente, astfel s-a încercat evitarea desfacerii baxurilor pentru livrarea unor cantități inferioare conținutului unui bax.

S-au acceptat saci de polietilenă în locul cutiilor de carton din două motive:

costuri mai mici

posibilități mai bune de utilizare a spațiului de încărcare a mijlocului de transport.

În magaziile centrale ale firmei marfa este depozitată pe “euro-paleți” de dimensiuni 80 x 120 cm, pe un palet fiind depozitate 30 baxuri. Numărul de straturi pe palet sunt 5 rânduri de către 6 baxuri.

“Euro-paleții” sunt vehiculați în incinta firmei de către electrostivuitoare, vehiculele cu motoare cu ardere internă nu pot funcționa în interiorul întreprinderilor de produse alimentare din motive igienico-sanitare.

Baxurile sunt încărcate în mijlocul de transport manual fără paleți din următoarele motive:

l) utilizarea mai eficientă a volumului mijlocului de transport;

2) posibilitatea utilizării mijloacelor de transport la întoarcere pentru transportul altor mărfuri.

Mijlocul de transport se încarcă la întreaga capacitate, sortimentele mai compacte și mai rezistente se așează dedesupt.

Produsele finite ambalate sunt depozitate în depozitele firmei în plan vertical respectându-se principiul “primul intrat-primul ieșit” (FIFO).

Depozitul este prevăzut cu două uși prima pe care intră produsele finite în depozit și a doua pe care ies produsele spre distribuție.

În intenția firmei spațiile de depozitare vor fi dotate cu rastele metalice cu înălțime de până la 6 m pentru utilizarea eficientă a volumului depozitului. S-a amânat această investiție din două motive:

lipsa banilor pentru efectuarea lucrării;

lipsa banilor pentru a mării fondurile circulante, obligă firma pe moment să lucreze cu stocuri la limită ceea ce face ca deocamdată depozitele să asigure spațiu suficient chiar și fără rafturi.

Concluzionând, putem afirma că SC PANGRAM SA,în ciuda unor impedimente a depus toate eforturile în dorința de aliniere la standardele europene, care utilizează ambalaje eficiente din punct de vedere tehnic și economic și corespunzătoare normelor internaționale, asigurându-și astfel un loc important printre societățile producătoare de bunuri de masă din cadrul județului și nu numai.

BIBLIOGRAFIE

BĂȘANU GHEORGHE ș.a. – Managementul aprovizionării și desfacerii (vânzării),

Editura Economică, București, 1996

BURTICĂ G.,NEGREA A. – Tehnologia alimentară, Editura Eurostampa,

Timișoara, 2000

CREȚU IULIAN – MarketingDesign, Casa Editorială Odeon, București,1996

DIMA D. ș.a. – Merceologia produselor alimentare, ASE, București,1985

IONESCU I.M. – Valorificarea materialelor refolosibile în impact cu

protecția ecosistemelor, Editura Tehnică,

București, 1986

JUGĂNARU MARIANA – Design-ul ambalajelor, Editura Europolis, Constanța, 1996

JUGĂNARU MARIANA – Marcarea și etichetarea produselor, Editura Ovidius,

Constanța, 1996

KOTLER PHILIP – Managementul Marketingului,Prentice Hall, 1988

MUREȘAN PAVEL – Culoarea în viața noastră, Colecția Caleidoscop,

Editura Ceres, 1987

PÂSLARU CONSTANȚA ș.a. – Ambalarea și păstrarea mărfurilor- scheme

recapitulative – Centrul Editorial Poligrafic ASE,

București, 1996

RISTEA AL. ș.a. – Distribuția mărfurilor, București, 1994

SCADOVSCHI SERGIU – Metode și tehnici moderne de ambalare, Editura

Tehnică, 1976

SRAUM GHEORGHE – Bazele Merceologiei, Cluj-Napoca,1993

STANCIU ION ș.a. – Bazele Merceologiei, București, 1993

STANCIU ION ș.a. – Merceologie, București,1993

ȘTEFĂNESCU PAUL – Bazele Marketingului,București,1993

xxx – Buletinul pentru ambalaje nr.1, 2, 3, 4, 6, 9/ 1971

xxx – Marketing, AROMAR, București, 1992

xxx – Revista Marketing Management nr.1, 4 / 1993;

nr.1-2 /1997; nr.1-2 /1998

xxx – Tribuna calității nr.3 /1996; nr.8 /1997; nr.3 /1998