Tendinte Inovatoare In Domeniul Evaluarii Elevilor

TENDINȚE INOVATOARE ÎN DOMENIUL EVALUĂRII ELEVILOR

Sistemul de învățământ românesc se află într-o perioadă de tranziție de la învățământul tradițional la învățământul modern, dar care este calea? Tendințe inovatoare se manifestă și în domeniul evaluării.

Importanța și necesitatea unei evaluări pertinente au devenit evidente, astfel că Bernard Maccarie, 1996, a introdus termenul de „învățare asistată de evaluare”.

In studiul „Teachers Make a Difference” al domnului John Hattie, Universitatea Auckland, Australian Council for Educational Research, octombrie 2003, că singurii factori cu pondere semnificativă în învățare sunt elevul și profesorul. Cel din urmă făcând diferența în cum și cât învață elevul, influențând această învățare prin folosirea unor metode eficiente cu efecte pozitive în predare și evaluare.

Profesorul John Hattie, Universitatea Auckland, a efectuat numeroase studii ce au vizat peste 50 de mii de studenți din întreaga lume și a făcut câteva descoperiri:

„ 1. Feedback-ul este singurul și cel mai puternic factor care sporește achizițiile.

2. Inovațiile funcționează.”

In acest sens propunem următoarele tendințe inovatoare în evaluarea elevilor:

evaluări sumative în două perioade distincte ale semestrului (eliminarea tezelor);

evaluări curente care dau feedback-ul imediat atât elevului cât și profesorului.

Evaluările curente nu trebuie să se transpună neapărat în notă, ele pot fi măsurate cu ajutorul procentelor, calificativelor sau prin alte metode. Ele au scopul de a depista exact și în timp util deficiențele și de a depăși rezultatul nesatisfăcător cu efortul cel mai mic, în timpul cel mai scurt.

A greși nu este un lucru umilitor, este important să admiți că uneori nu înțelegi, pentru că astfel poți cere nelămuriri.

Acestea sunt principalele motive care fac evaluarea curentă atât de importantă. Dar, care sunt cele mai eficiente metode? În acest sens vă propunem câteva metode:

Evaluarea colegială în grupuri de câte doi elevi.

Evaluare colegială în grupuri mari.

Test de măiestrie.

Autoevaluarea.

Evaluarea colegială în grupuri de câte doi elevi

Elevii rezolvă un set de întrebări sau un exercițiu și își semnează lucrarea.

Lucrările ajung la profesor, care le împarte altor elevi pentru notare.

Elevii vor corecta și vor nota lucrările colegilor, folosindu-se de „răspunsuri etalon” și de un sistem de notare pus la dispoziție de profesor.

Lucrarea ajunge la elevul care a rezolvat-o, fiecare elev păstrând răspunsurile etalon.

Evaluare colegială în grupuri mari.

Elevii sunt împărțiți pe grupuri de 3-4 elevi(se evită preferințele).

Elevilor li se dau exerciții sau întrebări pe care le vor lucra individual timp de câteva minute.

Elevii își vor compara răspunsurile, luând seama la diferențele între răspunsurile proprii și cele ale colegilor. Vor discuta și se vor pune de acord asupra răspunsului grupului.

Primesc grila cu răspunsuri corecte pe care o compară cu răspunsul grupului.

Test de măiestrie.

Profesorul realizează un test simplu ce vizează ideile principale ale lecției.

Elevul corectează propria lucrare, comparând răspunsurile cu cele etalon date de profesor, pe baza cărora își notează lucrarea.

Elevii vor sublinia întrebările pentru care au dat răspunsuri greșite și de asemenea răspunsul corect la întrebări.

Elevii susțin din nou acest test lucrând numai la întrebările greșite sau un alt test cu întrebări asemănătoare la câteva zile,dacă procentul obținut este sub 80%.

Autoevaluarea

Elevii rezolvă un test care reprezintă materia ultimei jumătăți ale semestrului.

Elevii își notează lucrarea folosindu-se de baremul oferit de profesor.

Elevii primesc un tabel cu punctele și subpunctele și sunt rugați să bifeze conform reguli:

Verde, dacă au înțeles.

Roșu, dacă nu înțeleg.

Portocaliu, dacă nu sunt siguri.

Profesorul se uită pe autoevaluări. Dacă un anume subiect se caracterizează prin mai multe puncte roșii, el va fi recapitulat.

Elevul își poate forma planuri de acțiune conform slăbiciunilor lor.

Aceste metode au scopul de a clarifica obiectivele, de a facilita progresul, de a încuraja elevul să își asume responsabilități și de al convinge că progresul este posibil.

În cazul evaluărilor sumative la care se pot obține note pe o scară de la 4 la 10, elevii cunosc de la începutul semestrului:

perioada de evaluare(fiecare profesor o stabilește);

obiectivele propuse;

conținuturile vizate;

modelul de evaluare,

sarcinile de lucru;

timpul acordat.

Se pot acorda note urmărind evoluția evaluărilor curente pe aceeași scară de la 4 la 10.

Poate, vă întrebați, de ce propunem această scară de notare. În sistemul de învățământ gimnazial și liceal se acordă note de la 1 la 10. Un elev care obține media anuală pe disciplină 4,50 este declarat corigent. Cum vedeți necesitatea existenței notelor de 1, 2, 3 dacă ne conduc spre aceeași medie a corigenței ca și 4?

În general, un elev este notat pentru faptul că este nepregătit cu nota 4, iar la examenele naționale notat cu nota 1. Care este realitatea?

O altă modalitate de evaluare a elevului se poate face în baza fișei individuale în care se consemnează cu ajutorul simbolurilor evoluția la:

activitatea de învățare pe discipline(implicare, efectuarea temelor, achiziții etc.);

activități extracurriculare, de voluntariat;

disciplină(în ore, în pauze etc.)

Se acordă un procent global, iar când acesta este sub 80% se fac observații punctuale și se anunță părinții.

Fișele sunt confidențiale fiecărui elev fiindu-i măsurate rezultatele în funcție de potențialul pe care îl are.

Modelul evaluării propus de noi are scopul de a crea elevului înțelegerea necesității evaluării în sensul dezvoltării personale și nu de a fi un factor de stres.

BIBLIOGRAFIE

S. Bejenaru, I. Brătfălean-Igna, Tennici moderne de predare, Școala de vară – Educația merită, www.fundatiadinupatriciu.ro

John Hattie, Teachers Make a Difference, Universitatea Auckland, Australian Council for Educational Research, octombrie 2003