Tendințe în turismul românesc de litoral Coordonator științific Lect. Univ. Dr. Amalia Niță Absolvent Alexandra-Chivuța Toropu CRAIOVA, 2017… [302118]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific

Lect. Univ. Dr. Amalia Niță

Absolvent: [anonimizat]-Chivuța Toropu

CRAIOVA,

2017

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

Tendințe în turismul românesc de litoral

Coordonator științific

Lect. Univ. Dr. Amalia Niță

Absolvent: [anonimizat]-Chivuța Toropu

CRAIOVA,

2017

[anonimizat], ce împreună formează cea mai bogată resursă a țării. [anonimizat], sector ce în unele cazuri poate susține întreaga economie a unei țări. Litoralul românesc al Mării Negre este cea mai importantă zonă turistică a României, [anonimizat].

Factorii geografici ce au consacrat litoralul ca zonă cu un mare potențial turistic și au permis dezvoltarea și modernizarea litoralului românesc sunt: [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], un inedit peisaj natural și numeroase porturi maritime ce fac din acest județ o zonă ideală pentru turism.

Prezența turiștilor într-o zonă creează o [anonimizat], [anonimizat], industriile artizanale etc. [anonimizat]. [anonimizat] o ramură importantă ce are de câștigat din dezvoltarea turismului.

Principalele trăsături ale litoralului Constanței constă în menținerea unităților de cazare în regim hotelier și în crearea de noi ansambluri precum vile turistice și mai nou bungalouri și amenajarea acestora cu diferite dotări pentru sport și agrement.

[anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat], este locul unde se află și azi complexul arheologic care cuprinde termele romane și edificiul cu mozaic. Partea antropică a fondului turistic este alcătuită din numeroase obiective turistice dintre care menționăm: Delfinariul, Planetariul, [anonimizat], [anonimizat] – Catolică Sf. Anton de Padova.

[anonimizat]. Univ. Dr. Amalia Niță pentru suportul acordat pe parcursul lucrării și întregului colectiv de profesori care m-au îndrumat până în acest moment.

Contextul general al activităților turistice pe litoralul românesc

Litoralul românesc al Mării Negre se întinde între paralelele de 44°25´ și 43°45´ [anonimizat], turismul balnear vestit prin nămolurile sapropelice, izvoarele sulfuroase de la Mangalia, etc.

Litoralul românesc acordă turiștilor numeroase mijloace pentru a petrece timpul liber, deținând numeroase piscine, terenuri de sport, baze nautice, spații pentru iubitorii de echitație, cluburi, etc.

Figura 1.1 Localizarea litoralului românesc în cadrul României

(Prelucrat după: http://www.vremeanet.ro/)

Coasta românească a Mării Negre se impune în competiția europeană a litoralelor însorite prin elemente de potențial turistic atractive pentru turiști, care oferă condiții de odihnă, cură terapeutică și recuperatorie, agrement, etc.

Panta de imersiune lină, cu o înclinare de 5-15° este unul din motivele pentru care anumite stațiuni – Eforie Sud, Năvodari sunt destinate copiilor.

Plaja românească, față de majoritatea plajelor europene, are o orientare preponderent spre est (orientare întâlnită și pe coastele estice ale Italiei) și duce la expunerea ei la soare pe tot cursul zilei de vară.

Turismul de litoral – caracteristici

Litoralul românesc al Mării Negre este localizat în partea sud-estică a României,  cuprinzând limitele estice ale județelor Constanța și Tulcea. Acesta se întinde pe o lungime de 245 km și se desfășoară de la gura brațului Chilia în nord până la localitatea Vama Veche în sud.

Datorită faptului că linia de coastă este foarte puțin crestată, fiind practic lipsită de golfuri, aceasta are o orientare generală de la nord la sud, cu excepția sectorului central Ciotic-Midia. De-a lungul litoralului românesc putem observa câteva porțiuni mai mult sau mai puțin intrate în mare, cum ar fi Capul Midia, Capul Tuzla și Capul Aurora. De altfel, trebuie precizat faptul că în nordul litoralului, datorită aluviunilor aduse de Dunăre, are loc o permanentă modelare a liniei de țărm, ca urmare la sud de Sfântu Gheorghe s-a format insula Sacalin, iar golful Musura evoluează spre închidere și transformarea lui într-un liman.

Din punct de vedere geomorfologic, litoralul românesc poate fi împărțit în două sectoare: sectorul nordic, cuprins între gura Musura și Capul Midia, cu un țărm jos, de acumulare, deltaic și un țărm înalt, cu faleză, la sud de capul Midia.

Sectorul nordic, are o lungime de 165 km, plajele sunt compuse în proporție de 80% din fracțiuni nisipoase. De-a lungul acestui sector se desfășoară patru sectoare de eroziune, iar lungimea acestora depășește lungimea sectoarelor de acumulare.

Sectorul sudic, cu o lungime de 82 km este caracterizat de procesele de eroziune. În sectorul Eforie – Tuzla, au loc alunecări masive unde pânzele freatice sunt mai bogate și permit reactivarea unor trepte de alunecare mai vechi. Pe toată lungimea sectorului au loc prăbușiri ale pereților de loess și argilă.

Regimul climatic se caracterizează prin veri lipsite de caniculă uscată, datorită brizelor marine și prin ierni blânde, însoțite de vânturi puternice. Temperatura aerului înregistrează o creștere evidentă de la sud spre nord: 11.2° C la Mangalia și Tuzla, 11.3° C Agigea și Constanța, 11.4° C Gura Portiței și Sfântul Gheorghe, 11.6° C la Sulina. În lunile de vară temperatura medie este mai moderată decât în Câmpia Dunării: 22,4°C la Constanța și 22,8°C la Mangalia (în iulie). Temperatura medie în luna ianuarie este de -0,3°C la Constanța și 0,2°C la Mangalia, singurul loc din țară unde se înregistrează temperaturi medii pozitive pe tot parcursul anului.

Precipitațiile atmosferice reflectă foarte bine cele trei influențe climatice produse de apă, aerul în advecție și uscat. Cantitățile medii anuale de precipitații se reduc gradat peste Dobrogea, de la vest la est, ajungând pe litoral să înregistreze cele mai scăzute valori din țară, sub 400 mm și chiar sub 350mm, datorită influenței mării.

În lungul litoralului se constată o ușoară tendință de scădere de la sud la nord: Mangalia 384,5 mm, Constanța 382,6 mm (Petrila et al., 1960, p.15).

Râurile, în sectorul nordic dețin o suprafață mai mare, având un regim de scurgere permanent, iar în sectorul sudic, sunt mai scurte, cu o scurgere intermitentă reprezentate prin Valea Albești a lacului Mangalia, Valea Neagră, afluent al lacului Siutghiol.

Componenta hidrografică cea mai importantă este reprezentată de lacurile Tașaul, Gargalâc, Siutghiol, Tăbăcărie, Tatlageac, Techirghiol, lacuri care au suferit modificări indiferent de modul lor de folosire.

Litoralul românesc asigură accesul internațional al vaselor pe Dunăre, fie prin Canalul Dunăre – Marea Neagră, fie prin brațul Sulina.

Contextul european al practicării turismului de litoral

Comisia Europeană pune în practică o strategie de creștere economică și a locurilor de muncă în sectorul turismului litoral.

Turismul de litoral este o componentă importantă a Uniunii Europene datorită bogăției, frumuseții și multitudinii culturale, acestea făcând ca zonele de coastă să fie o destinație preferată pentru mulți turiști europeni dar și străini.

Sectorul turismului de litoral a fost identificat ca fiind o zonă cu un potențial deosebit pentru a promova o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Plajele europene, în special cele mediteraneene, ca și impresionantul patrimoniu cultural, manifestă o atracție deosebită pentru turiștii internaționali, în special în sezonul estival.

Sudul Europei, vizitat în special pentru plajele Mării Mediteraneen, are anumite destinații preferate de către turiști precum:

coastele spaniole, cunoscute ca fiind cel mai vast ansamblu de amenajări costiere din întreaga lume, printre cele mai vizitate și renumite fiind: Costa Brava, Costa Blanca, Costa Dorada, Costa del Sol.

coastele franceze, acestea dețin o suprafață mai mică față de cele spaniole, au tradiții vechi precum Côte d'Azur, dar și amenajări de înalte standarde – Côte d'Améthyste.

coastele italiene, asemănătoare celor spaniole în ceea ce privește amploarea, fiind amenajate mai rudimentar, dar cu o mai bună expunere la soare și cu un relief mai spectaculos.

coastele grecești, mai restrânse din cauza fragmentării reliefului, sunt localizate mai ales în arhipelaguri (Insulele Ciclade și Insulele Ionice), precum și în riviera Olimpului, pe coasta vestică a orașului Salonic, având în centru orașul Katerini.

În ultimele decenii, suprafața coastelor mediteraneene s-a extins:

în arhipelagurile portugheze: Madeira și Azore;

în arhipelagurile spaniole: Canare și Baleare;

insulele italice din bazinul occidental al Mării Mediterane: Costa Smeralda din Sardinia, coasta sudică a Siciliei;

Grecia cu insulele Sporade, Thasos, Dodecanez sau Peninsula Pelopones;

Croația, în zona peninsulei Istria sau a orașului Dubrovnik: coasta Dalmației;

Coastele din Muntenegru și Albania sunt mai puțin valorificate.

Centrele urbane dețin un rol important în formarea fluxurilor turistice din Italia (Veneția, Florența, Pisa, Roma, Siena, Verona, etc.), din sudul Franței (Avignon, Narbonne, Arles, Nîmes etc.), din Spania (Madrid, Bacelona, Granada, Sevilla, Cordoba, Toledo), sau din Grecia (Atena, Salonic).

Interacțiunile dintre turism și mediu în zona mediteraneană apar la nivelul utilizării terenurilor, reducerea resurselor de apă, poluare, deșeuri, presiunea fizică și socio-culturală.

Dezvoltarea turismului mediteranean în acest spațiu s-a bazat pe un model de dezvoltare și de creștere cu anumite caracteristici precum:

un sistem de afaceri având ca principal obiectiv creșterea numărului de turiști, independent de capacitatea de aglomerare a teritoriului;

prioritate acordată avantajelor și veniturilor pe termen scurt, fără a se ține cont de efectele pe termen lung asupra mediului;

comunitățile litorale, pentru a-și spori veniturile, s-au orientat din ce în ce mai mult spre turism, ca să relizeze o economie complementară;

În situația în care dezvoltarea turismului nu se bazează pe o planificare eficace și integrată poate să ridice mai multe probleme decât avantaje pe termen lung. Infrastructura excesivă și neglijența capacității de încărcare a unei regiuni conduc gradat la degradarea destinațiilor turistice.

Supradezvoltarea regiunilor turistice mediteraneene poate cauza anumite probleme precum:

degradarea mediului natural cât și a celui artificial, având impact ireversibil asupra biodiversității;

deterioararea identității culturale și a valorilor tradiționale a populațiilor locale;

dezvoltarea turismului a condus multe destinații mediteraneene la o tipologie a utilizării teritoriului, a arhitecturii și imaginii locului, ceea cea a presupus disparitia unicității și identității locale;

dispariția formelor tradiționale de activitate economică: agricultură, pescuit și realizarea produselor tradiționale.

În Spania, Franța, Italia și mai ales în Grecia se consideră că nu mai există linie de coastă care n-a fost descoperită, cercetată și apreciată ca destinație turistică, ceea ce explică faptul că regiunile din jurul Mării Mediterane prezintă și gradul cel mai avansat de degradare dintre toate regiunile de pe glob. În regiunile mediteraneene, turismul reprezintă principala sursă de venit.

Formele de turism asociate turismului de litoral

Formele de turism vor fi definite în funcție de diferite criterii sau factori ce își pun amprenta asupra individualizării și desfășurării fenomenului turistic, astfel de criterii sunt: distanța, durata, număr de participanți, gradul de organizare, proveniența turiștilor.

În funcție de această clasificare, turismul de litoral se încadrează cel mai bine ca fiind de distanță și durată medie și lungă, cu un număr mare de participanți, bine organizați, precum reiese din schema următoare:

Figura 1.2 – Formele de turism și frecvența de apariție

(Prelucrat după curs: Geografia turismului)

Distanța față de localitatea de proveniență a turiștilor.

Distanța, ca factor al diferențierii formelor de turism impune trei variante de practicare, și anume: turism de distanță mică, turism de distanță medie și turism la distanță mare. Toate cele trei variante se pot asocia într-o oarecare măsură cu turismul de litoral, însă varianta care caracterizează cel mai bine acest tip de turism este cel de distanță mare, turiștii călătorind chiar și sute de km până la cea mai apropiată întindere de apă.

Turismul de distanță mică ocupă, prin numărul participanților, intensitatea și orientarea fluxurilor, prima poziție dintre formele de turism, însă nu și atunci când vorbim de turismul de litoral. Principal este numărul mare de unități de cazare din apropierea litoralului, comparativ cu numărul de locuințe permanente din aceste zone.

Turismul de distanță mică este foarte sensibil la factorii climatici, vremea frumoasă fiind o condiție esențială a desfășurării lui. Este dificil de estimat participanții după vârstă, deoarece participă toate categoriile de la tineri la vârstnici.

Turismul de distanță medie cuprinde activitățile desfășurate în afara zonei periurbane sau a localității de reședință. Pentru țările mijlocii ca suprafață, el poate fi asimilat cu turismul desfășurat în interiorul granițelor naționale, presupunând deplasări de sute de kilometri și o durata medie sau lungă. La această formă de turism se încadrează foarte bine turismul litoral. Din punct de vedere al provenienței turiștilor este un turism mixt, intern și internațional, și antrenează mase largi de persoane.

Turismul la distanță mare se desfășoară la nivel continental, respectiv în interiorul unor țări cu o suprafață foarte mare. Este practicat de un număr limitat de persoane cu venituri superioare mediei, utilizând mijloace de transport rapide (avionul) sau forme confortabile (vaporul). Sunt vizate resurse și infrastructuri turistice de marcă. În această categorie se încadrează într-o mare măsură turismul de litoral și cel spre locații exotice.

Durata călătoriei

Conform datelor pe care le-am descărcat de pe site-ul Institutului Național de Statistică, se observă că turismul litoral este unul de durata medie, timpul pe care un turist l-a petrecut pe litoralul românesc în vara anului trecut fiind de 6,6 zile.

Figura 1.3 Numărul de zile petrecute de turiști în funcție de tipul sejurului

(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)

Durata călătoriei sau a sejurului își pune amprenta asupra formelor de practicare a turismului. Se disting, după criteriul temporal, trei forme de turism și anume:

Turismul de scurtă durată (1-3 zile) este specific sfârșitului de săptămână sau unor mici intervale din concediul anual. Prin recurgerea la mijloace moderne de transport acest turism se poate practica la distanțe mari, făcând din turismul litoral o destinație perfectă pentru călătoriile de scurtă durată.

Turismul de durată medie corespunde concediului anual, foarte diferit, ca durată, de la o țară la alta, acesta se pretează pe distanțe mici și mari, fiind cea mai des întâlnită formă de turism litoral ca durată a sejurului.

Turismul de lungă durată, peste 30 de zile, este practicat de grupele de populație cu timp liber foarte mare (pensionari, elevi, studenți, liberi profesioniști). Predomină turismul curativ și în egală măsură cel litoral datorită stațiunilor destinate refacerii sănătății.

Număr de participanți

În funcție de numărul participanților, deosebim turismul individual și turismul de grup, cel din urmă fiind mai ușor de asociat cu turismul de litoral, unde cei mai mulți călătoresc împreuna cu familia sau prietenii.

Turismul individual este practicat, în general, de o anumită categorie de persoane cu venituri mai mari, care dețin și mijloace proprii de transport, ceea ce le asigură o independență totală de deplasare. Este necesară o distincție între turistul izolat, care călătorește de unul singur, și turistul individual care întreprinde călătoria cu membrii familiei sau un grup restrâns de prieteni.

Turismul în grup se caracterizează prin:

neimplicarea turiștilor în planificarea și organizarea actului recreativ;

turiștii beneficiază de tarife mai reduse prin facilități de ordin social;

facilități în obținerea vizelor și a vizitării altor tări;

antrenează categorii diverse ale populației cu cerințe mai modeste față de oferta turistică;

asigură desfășurarea continuă a activităților turistice

În ce-a mai mare parte turismul litoral este practicat în grup.

Grad de organizare

Din punctul de vedere al organizării, activitățile turistice pot fi: organizate, semiorganizate și neorganizate.

Turismul organizat are în vedere grupuri de turiști, colective de diferite mărimi și turiști individuali. Facilitățile de ordin social înmulțesc solicitările din partea persoanelor cu venituri modeste. Turismul organizat are următoarele avantaje:

comoditatea rezultată din neimplicarea vizitatorilor în organizarea și desfășurarea excursiei;

ocuparea eficientă a bazelor de cazare;

atenuarea fenomenelor de "vârf".

Turismul organizat are următoarele dezavantaje:

venituri mai mici, realizate datorită puterii mai reduse de cumpărare a participanților;

dependența turistului de un program dinainte stabilit.

Turismul semiorganizat presupune existența unor elemente specifice primei forme, dar oferindu-i individului sau grupului și posibilitatea desfășurării unui program individual. Atrage îndeosebi grupa tânără care apelează doar la anumite servicii ale infrastructurii.

Actualmente există variante interesante de practicare a turismului organizat și semiorganizat, cum ar fi: croazierele, călătoriile charter, aranjamente combinate privind serviciile etc.

Turismul neorganizat oferă participanților deplină libertate de opțiune în ceea ce privește condițiile călătoriei și sejurului. Este sinonim cu turismul automobilistic și se afirmă paralel cu creșterea veniturilor individuale alocate recreării sau îngrijirii sănătății. Determină o valorificare mai pronunțată a fondului turistic prin intensificarea exploatării infrastructurii, dar facilitează apariția formei de turism sezonier și a suprasolicitării bazelor de cazare pentru perioade scurte.

Toate cele trei forme de turism sunt întâlnite în turismul litoral, în funcție de vârsta turiștilor și de destinația aleasă, grupele de turiști cu vârste mici practicând cu precădere turismul neorganizat.

Proveniența turiștilor

După zona de proveniență se întâlnesc doua forme de turism: intern (național sau autohton) și internațional.

Turismul intern își are aria de desfășurare în interiorul granițelor politico-administrative ale unei țări. Sub raportul numărului de practicanți, acestuia ii revin majoritatea turiștilor ce vizitează țara respectivă.

Turismul internațional presupune desfășurarea activităților din sfera analizată dincolo de hotarele țării de proveniență a turiștilor săi.

Turismul internațional presupune și reclama totodată, pe lângă un fond atractiv aparte, o infrastructură și servicii de înaltă calitate, fiind foarte sensibil la propaganda turistică și la stabilitatea politică generală.

Ținând cont de faptul că cea mai mare parte a locurilor de cazare din România se găsesc pe litoralul Mării Negre, circa 35% din total, cu toate acestea, din cei circa 1,5 milioane de turiști care au vizitat litoralul Mării Negre în vara anului trecut, doar 10.000 au fost străini.

Figura 1.4 Ponderea turiștilor români și străini pe litoralul românesc, în anul 2014

(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)

Motivațiile, comportamentul și dimensiunile turiștilor de litoral

Agențiiile de turism se preocupă de modul în care turiștii intenționează să se comporte pe parcursul efectuării consumului turistic, ce servicii consumă, ce categorii de mijloace folosesc (pentru cazare, transport, agrement), compoziția grupului care călătorește, numărul de înnoptări, tipurile de cazare, mijloacele de transport, locurile vizitate, folosirea intermediarilor, serviciile turistice utilizate, activitățile practice, perioada din an, tipul sejurului (weekend, vacanța principală etc). Cercetările de piață au relevat câteva categorii de turiști.

Există patru modele de comportament în funcție de motivațiile turiștilor, după cum spunea Robert Lanquar (Lanquar, 1981, p. 38 apud Nedelea, 2003, p. 27):

Turistul sedentar-retras. Este cel mai bine aplicabil model de comportament pentru turistul de litoral, majoritatea turiștilor de litoral încadrându-se precis în tipologia turistului sedentar. Motivațiile sale principale sunt primare: mare, soare, plajă. Nivelul veniturilor turistului este redus și, ca urmare, în timpul voiajului se va caza în structuri de primire turistică de categorie mijlocie, dar care să asigure o anumită categorie de confort și servicii, pe parcursul sejurului urmărind să-și păstreze obiceiurile.

Turistul sedentar-mobil. Caracterizează într-o măsură mai mică turistul de litoral, combinând turismul de odihnă cu cel de descoperire. Această categorie este alcătuită din turiști cu un nivel al veniturilor mediu sau ridicat, cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Pe timpul sejurului caută să practice sporturi diverse. În timpul voiajului este interesat de contactul cu populația locală și de vizitarea obiectivelor culturale.

Turistul itinerant nu se regăsește în turismul de litoral, acesta caută evadarea culturală și socială. Aparține unei categorii sociale cu venituri ridicate care îi permit să călătorească. Acest segment de piață se împarte în două categorii de vârstă, cu comportament diferit: cei între 50 și 70 de ani, care preferă turismul în grupuri organizate, și cei între 20 și 50 de ani, care practică turismul individual sau în grupuri mici.

Aceștia utilizează mijloace de transport rapide și vizitează tot ceea ce este subliniat în ghidurile turistice. Alimentația lor este internațională, experimentând gastronomia locală. Iubesc fotografia, activitățile folclorice și suvenirurile exotice. Durata voiajului lor este de două până la trei săptămâni, turiștii cu acest tip de comportament sunt puțini la număr.

Turistul nomad preferă contactul direct cu populația locală zonei vizitate, având un nivel de pregătire ridicat. Turismul nomad nu este de obicei asociat cu cel de litoral dar este uneori întâlnit în stațiunile cu specific nomad precum Vama Veche. Acest tip de turism este practicat cu precădere de către tineri, dar regăsim în acest segment de piață turistică toate categoriile de vârstă. Motivațiile specifice variază în funcție de turist: evadarea din cotidian și aventura, voiajul cu scop religios, artistic sau artizanal. Avem de-a face cu turiști individuali sau în grupuri mici cărora le plac improvizațiile și cazarea la particulari (în pensiuni familiale). Clientela este deschisă experiențelor culinare și acordă un interes deosebit activităților specifice zonei vizitate.

Modelele de comportament turistic ale lui Plog

Americanul Plog a identificat încă în 1974 două dimensiuni psihologice în funcție de care turiștii pot fi diferențiați în turiști psihocentrici și turiști alocentrici.

Astfel, turiștii psihocentrici au preocupări mai ales în ceea ce privește propria persoană, fiind temători în legătură cu lumea exterioară, considerând că nu o pot controla, în timp de turiștii alocentrici sunt curioși și foarte preocupați de lumea exterioară, mai degrabă independenți, și caută experiențe și destinații noi.

Turiștii psihocentrici au următorul comportament:

caută produse turistice standardizate, călătorii programate și organizate în întregime, preferându-le pe cele care oferă condiții nu prea diferite de cele de acasă;

sunt adepții rezervărilor din timp;

nu sunt foarte activi, preferând cu precădere odihna sedentară;

au echipamente turistice tradiționale;

le plac activitățile curente, comune, cele acceptate de marea majoritate a oamenilor;

preferă să meargă cu mașina, mai degrabă decât să zboare;

le plac destinațiile accesibile și oamenii din aceeași cultură, fiind neîncrezători și distanți față de cei care nu sunt ca ei.

Turiștii alocentrici prezintă următoarele trasaturi comportamentale:

sunt aventuroși, explorând singuri obiective și destinații foarte puțin cunoscute;

preferă experiențe turistice noi;

sunt de acord să călătorească și în condiții modeste;

le plac oamenii din alte culturi, fiind foarte deschiși la diversitate.

Turistul de litolal, după clasificarea făcută de Plog, este caracterizat în cea mai mare parte de comportamentul psihocentricilor, litoralul oferind condiții ideale pentru aceștia și dificultăți pentru un turist alocentric.

Analiza ofertei turistice primare a litoralului românesc

În general, plaja litoralului românesc este alcătuită din nisip cuarțos-calcaros, având o granulație fină spre medie, majoritatea timpului fiind uscat. La Mamaia și Techirghiol, lățimea plajelor variază între 400-500 m, iar pe restul litoralului doar 50-200 m.

Plaja submersă, domoală a platformei continentale, lipsită de gropi și denivelări, cu valuri mici avantajează jocurile în apă, mersul și băile de mare.

Atât salinitatea apei mării de 17-18 g/l cât și compoziția chimică este propice organismului, având efect terapeutic, iar acțiunea valurilor și prezența aerosolilor formează un element important de potențial turistic natural (Cândea, et al., 2003, p 159).

Nămolul terapeutic asociat cu apele mineralizate sunt resurse turistice importante în susținerea unei cure balneare. Apele mineralizate de adâncime sunt valorificate la Mangalia, Venus, Saturn, Eforie Nord, fiind utilizate în tratamente ginecologice, ale reumatismului (în special apele sărate ale lacului Techirghiol), etc.

Resurse turistice naturale

Figura 2.1 Structura resurselor turistice naturale

(Prelucrat după: Melinda Cândea, et al., Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, 2003, p. 50)

Totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de un cadru natural dintr-un spațiu, alcătuiesc potențialul turistic natural al acestui spațiu.

Componentele unui cadru natural, pot fi unități, tipuri și forme de relief, ape subterane și de suprafață, tipuri climatice, etaje de vegetație, atât timp cât acestea conduc la amenajarea de spații cu destinație turistică.

Resursele turistice ale reliefului

Relieful este un element important în alcătuirea potențialului turistic al unui județ, teritoriu, regiune, fiind un sprijin material în desfășurarea activităților turistice.

Figura 2.2 Hipsometria zonelor adiacente litoralului românesc

(Prelucrat după: http://pe-harta.ro/constanta/)

Forma de relief predominantă în apropierea litoralului românesc este cea de podiș tabular, având altitudini cuprinse între 100-200 m, care face parte din Podișul Dobrogei de Sud și Podișul Dobrogei Centrale (Cândea et al., 2003, p 74).

Podișul Dobrogei de Sud este format din următoarele subdiviziuni: Podișul Medgidiei, Podișul Oltinei, Podișul Negru Vodă, zona litorală înaltă și seamănă unei câmpii înalte, acoperită cu un strat gros de loess. Podișul Dobrogei Centrale, numit și Podișul Casimcei este situat în nordul județului Constanța. Acesta are un relief destul de variat, dezvoltat pe șisturi verzi, loess și nu în ultimul rând pe calcare. Relieful dezvoltat pe calcare este intens pronunțat pe aliniamentul Hârșova-Crucea-Gura Dobrogei, prin martori de eroziune, prin peșteri, Gura Dobrogei, chei precum Valea Seacă, Mireasa, doline, polii, etc. Șisturile vechi din fundament se desfășoară frecvent la zi, având un rol însemnat în formarea dealurilor și depresiunilor de eroziune dezvoltate pe aceste șisturi vechi.

Resursele climato-turistice

Resursele climatice fac parte din categoria resurselor naturale inepuizabile, care pot fi valorificate, iar principalul factor care determină importanța acestora este poziția geografică.

Litoralul românesc oferă turiștilor posibilitatea desfășurării de activități cu caracter recreativ, însă climatul stabilește starea lor de desfășurare. Acesta creează o atmosferă favorabilă sau nefavorabilă activităților recreative. Majoritatea turiștilor consideră timpul frumos ca fiind cel mai important factor în luarea unei decizii cu privire la locul unde o să-și petreacă vacanța, durata și frecvența acestuia fiind definitorii. Prin urmare, chiar dacă în aria respectivă sunt prezente atracții turistice importante, turiștii nu pot trece peste inconvenientul unei vremi nefavorabile. Timpul frumos este definit de o serie de factori climatici precum: nebulozitatea, frecvența și starea de agregare a precipitațiilor, vânturile, temperatura aerului sau apei.

Resursele turistice ale apelor

Apa are un rol destul de important în potențialul turistic al litoralului românesc, găsindu-se în multiple forme de organizare: ape subterane, rețele hidrografice, Marea Neagră, lacuri, etc. Apa, datorită factorilor săi curativi a produs practicarea turismului balnear, turismului recreativ, turismului sportiv și nu în ultimul rând turismului profesional.

Pe malurile joase ale râurilor turiștii pot practica înotul sau sporturi nautice, pot pescui, sta la plajă, etc.

Marea Neagră are o valoare destul de importantă în cadrul potențialului turistic al zonei. În sezonul estival, apa mării cu temperaturi cuprinse între 18-22° C și peisajul inedit creat de îmbinarea apei mării cu plaja atrag un număr important de turiști atât din țară cât și din străinătate. (Cândea et al., 2001, p 129)

Resursele turistice balneare

Definim ca spațiu turistic balnear, spațiul în care își desfășoară vacanțele majoritatea turiștilor, fie străini sau români. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, începe cu adevărat valorificarea potențialului turistic, prin organizarea de activități turistice, demarând cu malul lacului Techirghiol unde sunt amenajate așezări balneare și se ridică primele hoteluri.

Pe litoralul Mării Negre, primele construcții balneare s-au realizat pe malul lacului Techirghiol, începând cu anul 1892, când un om de afaceri a construit aici ceea ce cunoaștem acum ca fiind cea mai veche construcție balneară, iar împreună cu „Marele hotel al băilor”, primul hotel, se conturează cea mai veche stațiune ce poartă astăzi numele de Eforie Sud.

Plaja acestei stațiuni se întinde pe o lungime de aproximativ un kilometru și este adăpostită de doua diguri de larg, iar între anii 1957-1960 a fost amenajată faleza.

Prin numeroasele construcții apărute în preajma stațiunii Eforie Sud, a apărut o nouă stațiune de tratament și odihnă ce funcționa pe tot parcursul anului ce poartă numele de Eforie Nord. Faleza acestei stațiuni a fost amenajată prin construirea unor ziduri de sprijin având rolul de a proteja malul.

O altă stațiune importantă a litoralului românesc este Mamaia, ale cărei baze s-au pus încă din anul 1906 cu amenajarea unei punți de cabine, însă amenajarea propriu-zisă a început cu nivelarea dunelor de nisip, construirea Cazinoului, a unor vile și a hotelului Rex, în anul 1919. În prezent aceasta este cea mai mare stațiune de pe litoral, fiind denumită în anii ’70 “Perla litoralului românesc”.

În ultimul timp stațiunea trece print-un proces de modernizare și restructurare prin renovarea construcțiilor vechi, îmbunătățirea serviciilor și a gradului de confort. Rezultatul acestei modernizări este vizibil prin apariția numeroaselor locuri de joacă, tobogane cu apă, terenuri pentru practicarea sportului în aer liber. În anul 2003, s-a deschis un important parc de agrement numit Aqualand. (Cândea et al., 2001, p 161)

Stațiunea Mangalia Nord s-a dezvoltat începând cu anii ’70. Proiectanții acestei stațiuni s-au axat pe crearea unor plaje și protejarea celor deja existente, realizarea unui raport între construcțiile joase și cele înalte, construirea unor hoteluri estivale cu puține etaje, confortabile și dotate cu curți interioare, etc. Ca localizare aceasta se află la 15 km de Costinești și aproximativ 40 km de Constanța. (Turtureanu, Grecescu, 2002, p 213)

Figura 2.3 Portul Turistic al Orașului Mangalia

Olimp este cea mai nordică dintre stațiunile create în anii ’70. În prima etapă, în nordul stațiunii Neptun s-au construit câteva hoteluri și restaurante, cu dimensiuni și capacități de cazare reduse, acestea impresionând prin stilul și armonia construcțiilor. În continuarea unui ansamblu format din cinci hoteluri ce poartă numele a cinci orașe din țară, se află hotelul denumit “Amfiteatru”, ce ocupă o lungime de circa 300 m din faleza stațiunii, înaltă de 20 m. (Turtureanu, Grecescu, 2002, p 216)

Stațiunea Jupiter este situată în sudul stațiunii Neptun, aceasta beneficiind de prezența pădurii Comorova și a lacului artificial Tismana. Din peisajul antropic se remarcă hotelul “Scoica”, care are forma unei cochilii, hotelurile gemene amplasate pe linia țărmului și a complexelor hoteliere de tip pavilionar, Cozia și Tismana, amplasate pe malul lacului. (Turtureanu, Grecescu, 2002, p 215)

“Aurora” sau “Cap Aurora” este cel mai mare complex hotelier de pe litoralul românesc, compus din zece hoteluri inaugurate în anul 1973, acestea purtând nume de pietre precum “Granit”, “Rubin”, etc. Aceste hoteluri sunt împărțite în trei grupuri cu o construcție specială care permite articularea restaurantelor. Fiecare dintre grupuri sunt dotate cu câte o piscină și un bazin pentru copii (Checiu, 1997, p 90).

Venus este o stațiune balneoclimaterică ce poartă numele zeiței frumuseții, situată la cinci km de Mangalia, spre nord, aceasta fiind alcătuită din hoteluri cu nume de fete. Unul dintre elementele definitorii ale stațiunii este constituit de amfiteatrul natural, larg deschis spre mare, în centrul căruia a fost creat un lac cu multiple funcții, de agrement, captare de apă și izvoare, în jurul căruia s-a dezvoltat o zonă de vile cu forme diverse ce contribuie la formarea unei atmosfere de liniște și relaxare (Checiu, 1997, p 90).

Stațiunea Saturn este situată la 42 km de Constanța, fiind realizată în anul 1972, aceasta având legătură cu orașul Mangalia la sud. Stațiunea este formată dintr-un grup de complexe hoteliere mari de până la 14 etaje, iar printre principalele atracții ale stațiunii se numără: terenuri de sport, teatru în aer liber, locuri pentru practicarea pescuitului etc. (Cândea et al., 2003, p 167).

Stațiunea Costinești este amplasată la aproximativ 20 km de Constanța. Inițial a fost dezvoltată ca stațiune pentru tineret prin amenajarea la sfârșitul anilor ’60 a unei tabere pentru tineret. Anii ’80 au adus o creștere importantă a numărului de locuri de cazare din stațiune prin construirea hotelului “Forum” și a extinderii bazei de cazare pentru tineret, până la începutul anilor ’90 ajungându-se la 5000 de locuri de cazare, majoritatea fiind în căsuțe și vile. În cadrul stațiunii există un lac de agrement cu o întindere de aproximativ șapte hectare unde se pot practică sporturi nautice (Checiu, 1997, p 90).

Figura 2.4 Faleza stațiunii Costinești

Resursele turistice ale învelișului biogeografic

Conform datelor preluate de la Instituția Națională de Statistică, în anul 2013 suprafața fondului forestier al județului era de 38.112 hectare, dintre care suprafața ocupată de păduri era de 32.567 hectare. Acțiunile de reîmpădurire din ultima perioadă au mărit suprafața regenerată cu peste 50%.

În apropierea stațiunii Neptun se află singura pădure de pe litoralul românesc al Mării Negre, pădurea Comorova, cu o suprafață de aproximativ 500 hectare. Pădurea are o vechime de peste 100 de ani, iar un grup de stejari din aceasta au fost declarați rezervație naturală și ocrotiți prin lege (http://www.comorova.org/).

Figura 2.5 Drum de acces către pădurea Comorova

În pădurea Comorova se întâlnesc o mulțime de specii, unele cu o importanță specifică zonei precum stejarul brumăriu, ienupărul de Virginia, specie ce nu se întâlnește într-o altă zonă din România și pinul Douglas. Aici se adăpostesc numeroase viețuitoare datorită diversității vegetației, în principal rozătoare și iepuri, păsări precum fazani și prepelițe, dar și animale de talie mai mare, porci mistreți și căprioare.

Turiștii sunt atrași de locurile de camping din această pădure datorită mirosului specific de conifere și faunei bogate.

Resurse turistice antropice

Mai multe obiective la un loc create de o societate care se pot valorifica turistic, reprezintă potențialul turistic antropic. Aceste resurse s-au schimbat de-a lungul timpului, îmbogățindu-se odată cu evoluția omenirii.

Scopul obiectivelor turistice antropice din prezent era inițial altul, însă acesta s-a schimbat pe măsură ce importanța lor a crescut din punct de vedere istoric, social, cultural sau tehnic, amintindu-ne de trecut.

Spre deosebire de fondul turistic natural, potențialul turistic antropic cunoaște în prezent o creștere a diversității și numărului obiectivelor ce se explică prin dorința de nou și inedit dar și prin progresul cunoscut în ultimul timp.

Cele mai importante proprietăți ale obiectivelor turistice antropice sunt:

singularitatea sau unicitatea sporește atractivitatea unui obiectiv, fie datorită faptului că acesta a fost produs într-un singur exemplar de la bun început, fie pentru că acesta a ajuns unicat păstrându-se foarte bine în timp;

dimensiunea neobișnuită comparativ cu alte obiective similare sporesc atenția dar și interesul turiștilor, spre exemplu Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai mari și mai vechi cazinouri din țară.

ineditul poate rezulta dintr-o varietate de trăsături rare pentru obiectivul respectiv, precum faleza de pe teritoriul stațiunii Eforie Nord ce este construită din granit roșu de Măcin până la nivelul mării, iar zidurile superioare sunt ridicate din calcar de Techirghiol.

vechimea unui obiectiv este una dintre cele mai importante trăsături ce stârnesc interesul turiștilor. Acestea pot fi obiecte mici prezente în muzee sau clădiri de importanță istorică.

funcțiile îndeplinite de unele edificii precum Teatrul și Opera din Județul Constanța pot deveni un obiectiv de interes turistic.

Monumente și situri arheologice

Pe teritoriul județului sunt prezente o serie de monumente și situri arheologice cu o vechime de mii de ani, dintre care cele mai vizitate de către turiști sunt:

Cetatea Histria este cea mai veche așezare grecească de pe întreg teritoriul României, fiind situată la 62 de km față de Constanța, aceasta a fost construită în secolul al VII-lea î. Hr. de către grecii din Asia Mică. Cetatea a fost părăsită după 1400 de ani de folosință datorită degradării golfului. Astăzi se pot vizita: zidul de incintă, zona sacră, termele, cartierul de locuințe publice și private (Turtureanu, Grecescu, 2002, p 217).

Zidul vechii Cetăți Callatis este vizibil din zona hotelului Mangalia. Situată la aproape 50 de km de Constanța, peste vechea cetate s-au construit blocuri de locuințe noi, restaurante, hoteluri și o zonă comercială.

Edificiul roman cu mozaic a fost construit din trei terase care făceau legătura între oraș și portul antic. Din suprafața inițială de 2000 de metri pătrați acoperiți cu mozaic se mai păstrează aproximativ 700 de metri pătrați (Turtureanu, Grecescu, 2002, p 217).

Cetatea Axiopolis era denumită și „orașul întunecat” în perioada ocupației romane. În prezent, cetatea nu poate fi vizitată deoarece, aici a fost construit un depozit de muniții înaintea Primului Război Mondial. Cea mai importantă descoperire de aici a fost celebra statuie Gânditorul.

Monumente și ansambluri de arhitectură de factură religioasă

Moscheea Carol I din Constanța este principalul edificiu cultural al religiei musulmane din județ. Aceasta a fost construită între anii 1910 și 1912 și a reprezentat un omagiu adus musulmanilor din Constanța de către Regele Carol I, ulterior aceasta a fost redenumită în Moscheea Mahmud al II-lea, dar în prezent, este cunoscută sub numele de Kralcamisi sau Geamia Regelui.

Moscheea a fost ridicată în locul fostei Geamii Mahmudia, și este o copie a Moscheii Konia din Anatolia – Turcia, în stil arabo-bizantin cu influențe arhitecturale românești. Scara interioară are 140 de trepte ce duc la locașul muezinului, locul de unde se anunța ora pentru rugăciune în trecut, iar minaretul are o înălțime de 47 de metrii.

În interior se găsește un impresionant covor oriental primit ca donație din partea Turciei, ce provine din insula Ada Kaleh, cu o lungime de 16 metrii și o lățime de 9 metrii, acesta cântărește aproape o jumătate de tonă.(Iorga, Șovar, 2001, p 252)

Monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă(muzee)

Muzeul de Artă Populară este situat în orașul Constanța și oferă turiștilor prin specificul său o viziune de ansamblu asupra obiceiurilor străvechi ale poporului român. Muzeul deține exponate de proveniență națională, ce ilustrează etajele culturii populare din Dobrogea, în contrast cu celelalte provincii românești.

Figura 2.8 Obiecte de artă populară ce fac parte din expoziția „Portul popular din Dobrogea“

(Preluat: http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/portul-popular-din-dobrogea-la-muzeul-de-arta-populara-constanta-galerie-foto-530260.html)

Obiectele de artă din muzeu au fost dobândite prin achiziții de patrimoniu după o serie de criterii referitoare la zonele sau timpul din care obiectele provin, rezultând într-un patrimoniu ce cuprinde peste 16000 de piese. Expoziția cu caracter permanent este clasificată în funcție de tipul obiectelor populare (ceramică, metal, lemn, textile, port popular, icoane, podoabe) (Turtureanu, Grecescu, 2001, p 218).

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța are o vechime de peste o sută de ani. Acest muzeu este printre cele mai bogate muzee din România și al II-lea ca mărime după Muzeul Național de Istorie din București. Istoria muzeului începe în 1878, atunci când primul prefect al administrației române din Dobrogea a propus Academiei Române ca materialele arheologice adunate în incinta Prefecturii să formeze un muzeu.

Spațiul expozițional este împărțit pe trei nivele, în incinta primului nivel sunt amenajate două săli de tezaur, nivelul al doilea cuprinde în ordine cronologică istoria veche a Dobrogei, iar la al treilea nivel se continuă cu istoria modernă. Muzeul conține un patrimoniu format din peste 430.000 de obiecte ce datează încă din paleolitic (Turtureanu, Grecescu, 2001, p 218).

Figura 2.9 Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța din Piața Ovidiu, Constanța

Muzeul de Artă Constanța este un important spațiu de păstrare, valorificare și cercetare a creației plastice românești, recunoscut pe plan național. Muzeul a fost înființat în anul 1961 conținând un patrimoniu cu un număr mic de exponate, ce aparțineau vechilor pinacoteci din Constanța și Balcic.

Muzeul de Artă organizează și expoziții temporare de artă contemporană și modernă din propriul patrimoniu sau extern, ce poate conține și piese de artă decorativă.

Muzeul de Sculptură Ion Jalea din Constanța datează de peste 45 de ani și este găzduit de o clădire declarată monument istoric, construită în anul 1920 de către arhitectul Victor Ștefănescu. Cele 108 piese de artă întâlnite în muzeu au fost donate de către Ion Jelea orașului Constanța. Ion Jelea a fost unul dintre cei mai mari sculptori ai României, acesta s-a născut în Dobrogea și a fost membru al Academiei Române. Acesta și-a pierdut una din mâini în timpul Primului Război Mondial, fiind nevoit să sculpteze restul vieții cu o singură mână (Turtureanu, Grecescu, 2001, p 218).

Monumente de artă plastică și comemorative

Pe aria județului Constanța se găsesc numeroase monumente artistice cu o însemnată valoare culturală, atât la nivel național cât și european sau chiar mondial. Vechimea lor variază de la preistorie pana la antichitate si de la perioada interbelică pana în zilele noastre. Multe dintre aceste vestigii au o deosebită importanța culturală și turistică, printre acestea amintim:

Monumentul triumfal “Tropaeum Traiani” este amplasat în localitatea Adamclisi, la 64 km de Constanța, este un edificiu unic ca dimensiune și bogăție a detaliilor reprezentând unul dintre cele mai importante monumente antice din perioada daco-romană.

Figura 2.10 Monumentul Tropaeum Traian din localitatea Adamclisi

Înălțimea monumentului este de aproximativ 40 de metri și este aceași cu diametrul bazei, iar de jur împrejur este înconjurat de numeroase structuri din calcar ce înfățișează scene de război. În forma inițială monumentul cuprindea și un altar funerar pe pereții căruia erau scrise numele soldaților uciși în lupta de la Adamclisi și de asemenea un mausoleu cu trei ziduri concentrice, în care cel mai probabil a fost înmormântat comandantul armatei.

Edificiul este parte a unui ansamblu format din mai multe monumente precum:

Cetatea Tropaeum Traiani a fost construită la doi kilometri spre vest de monumentul principal, aceasta fiind amplasată pe un deal și este înconjurată din toate părțile de pante, mai mult sau mai puțin abrupte, iar pe partea frontală este legată cu exteriorul de o limbă de pământ îngustă. Suprafața închisă de cetate este de aproximativ zece hectare, cu turnuri plasate la distanțe aleatori (Iorga, Șovar, 2001, p 253).

Bazilica se întinde pe o suprafață de 900 m2, cu o lungime de 50 m și împărțită pe trei zone, delimitate de două rânduri de coloane mari din care s-au păstrat doar câte optsprezece rânduri de coloane pe fiecare latură. Stilul pe baza căruia a fost construită Bazilica este al celei de la Pompei, având ca și aceea, camera principală supraînălțată față de cele laterale, în interiorul acesteia practicându-se galerii sau fiind folosită ca loc de plimbare și întâlnire.

Muzeul Arheologic Adamclisi, este muzeul de sit al complexului de monumente.

Statuia lui Ovidiu a fost ridicată în memoria poetului latin Publius Ovidiu Naso, exilat la Tomis în anul 8 d. Hr. unde a compus celebrele poeme “Tristele” și “Ponticele”. Statuia a fost ridicată de sculptorul italian Ettore Ferrari în anul 1887. Monumentul este amplasat în partea veche a orașului Constanța, în piața care îi poartă numele, în fața Muzeului Național de Istorie și Arheologie (Iorga, Șovar, 2001, p 253).

Statuia este realizată din bronz fiind amplasată pe un suport din marmură albă, pe care este inscripționat un pasaj din poemul “Tristele”. În anul 1925 o replică a statuii lui Ovidiu din Constanța a fost amplasată în orașul italian Sulmona.

Statuia lui Eminescu, din Constanța, turnată în bronz, este în prezent amplasată lângă Farul Genovez, chiar pe malul apei și a fost realizată de sculptorul bucureștean Oscar Han, în anul 1930 și cuprinde bustul poetului național, amplasat pe o coloană înaltă de trei metri, în fața căruia este poziționată sculptura muzei antice Tersiphora sau Erato, căreia sculptorul i-a împrumutat chipul Veronicăi Micle (Iorga, Șovar, 2001, p 253).

Figura 2.12 Bustul lui Mihai Eminescu de pe faleza orașului Constanța

Faleza Cazinoului din Constanța este poate cel mai reprezentativ simbol al orașului de la malul mării. Cazinoul din Constanța este una din primele clădiri construite după trecerea orașului în administrația românească, o dată cu încetarea influenței otomane în zonă. Faleza a fost amenajată în anul 2014 în stilul anilor 20, când aceasta era un punct de atracție pentru bogații Europei. Lucrarea a durat doi ani, costurile ridicându-se la aproape 15 milioane de lei, o mare parte provenind din fonduri europene. Autoritățile locale mizează pe o creștere a numărului de turiști ca urmare a renovării fidele perioadei interbelice a falezei, aceasta conținând elemente complexe de decor urban, precum băncuțe sculptate, stâlpi de iluminat și scrumiere din bronz și chioșcuri (Ghinea, 1996, p 451).

Figura 2.13 Faleza și Cazinoul din Constanța

Portul Tomis este o prelungire a falezei Cazinoului ce se integrează perfect în arhitectura orașului Constanța și conferă o trecere ușoară de la zona urbană către plajă. Datorită amplasării portului și a infrastructurii deja existente, acesta oferă un mare potențial de valorificare al turismului nautic, al activităților sportive și de agrement. În interiorul portului se pot organiza o gamă largă de activități sportive cu caracter nautic, acest tip de activități poate conduce la apariția unui tip de turism cu caracter internațional, ce ar include Portul Tomis într-un circuit al Mării Negre.

Analiza activității turistice și strategii de eficientizare a produsului turistic de litoral

Țara noastră dispune de un potențial turistic natural bogat care reprezintă cea mai semnificativă resursă a țării și oferă posibilitatea de a dezvolta un sector de activitate, aflat în plină ascensiune pe plan mondial și cu rezultate benefice pentru economia țărilor care promovează turismul.

Litoralul românesc al Mării Negre este una dintre zonele turistice cele mai importante ale României în raport cu alte zone turistice ale țării, ceea ce este reflectat și de indicatorii referitori la circulația turistică și capacitatea de cazare.

Structurile de primire turistică

Capacitatea de cazare a litoralului depășește 700 de structuri de primire turistică în cele 12 stațiuni de odihnă și tratament ale litoralului, care s-au dezvoltat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea când au apărut primele stațiuni balneo-climaterice (fig. 3.1.).

Figura 3.1 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

de pe litoralul românesc (Anexa 1)

(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)

În figura 3.1 se observă tendința ascendentă liniară a numărului de vile turistice și de hoteluri, datorat construcțiilor noi din ce în ce mai numeroase, pe când din graficul următor nu reiese o creștere a numărului de locuri de cazare, concluzionăm că tendința a dus spre construirea de hoteluri noi dar cu număr mai mic de locuri de cazare.

În anii '90 ponderea cea mai mare o aveau vilele cu destinație turistică, însă în următorii ani numărul lor a scăzut dramatic aproape înjumătățindu-se. Un principal motiv poate fi faptul că pe litoral, România a pierdut trenul privatizării rapide și al atragerii marilor tour – operatori în primii ani de după revoluție, „Pe vremea când noi ne ocupam cu locațiile de gestiune și cu tunurile pe care le-au dat locatarii, bulgarii, aflându-se sub influenta germanilor, au adus mai devreme decât noi marii tour – operatori internaționali, pe care i-au și implicat în procesul de privatizare” susține fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon. Lipsa implicării statului este evidentă uitându-ne la numărul unităților de cazare cu regim hotelier, volumul acestora nu suferă modificări majore sau chiar stagnează perioade îndelungate de timp, prima schimbare vizibilă observându-se după începutul secolului XXI.

Tot la începutul secolului se observă una dintre cele mai mari schimbări din sistemul turistic de până acum și anume apariția unui număr tot mai mare de alte tipuri de unități de cazare inedite care până acum erau prea neînsemnate să apară în statisticile oficiale. Printre acestea se numără hostelurile, bungalourile sau taberele pentru elevi. Tot acum se înregistrează și prima creștere substanțială a numărului de hoteluri si vile cu destinație turistică, efect direct al influentei UE asupra investițiilor în domeniul turistic.

Motivele declinului din figura 3.2 sunt diverse, unul din principalii factori ce au afectat turismul este criza economică ce a debutat în 2007 în SUA dar s-a resimțit în România mult mai târziu. Un alt motiv pentru efectul întârziat cu care observăm diminuarea numărului unităților de cazare este durata de timp între diminuarea numărului turiștilor și dispariția primelor unități de cazare.

Un al doilea motiv pentru scăderea numărului de unităților de cazare este ușurința accesului către alte zone turistice litorale, nu foarte îndepărtate dar mai greu accesibile până acum. Astfel hotelierii nu trebuie să concureze pentru atragerea turiștilor doar între ei, ci cu zone turistice care nu prezentau o amenințare cu doar câțiva ani mai devreme. Această ușurare a accesului către alte zone turistice are la bază trei factori:

Deschiderea granițelor odată cu aderarea la Uniunea Europeană încă de la începutul anului 2007. Acest lucru a afectat pe două fronturi turismul în județul Constanța, odată prin facilitarea ieșirilor din țară în timpul sezonului turistic și pe de altă parte prin oferirea posibilității emigrării populației. Numărul de locuitori permanenți numai în județul Constanța a scăzut de la 784.796 locuitori în 1992 la 684,082 locuitori în 2011, iar la nivelul țarii populația s-a redus cu peste zece procente în aceiași perioadă.

Dezvoltarea infrastructurii rutiere, prin apariția de drumuri mai bune sau autostrăzi, nu numai pe teritoriul țării, care diminuează durata transportului pana la o destinație greu accesibilă în trecut.

Apariția rutelor aeriene foarte numeroase ca destinații și tot mai accesibile ca preț în ultimii ani.

Figura 3.2. Capacitatea de cazare turistică existentă pe litoralul românesc (Anexa 2)

(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)

Prețurile practicate pe litoralul românesc chiar dacă stagnează o perioadă nu pot concura cu cele din străinătate. Litoralul românesc devine mai scump decât cel turcesc sau chiar spaniol, neputând face față concurenței altor stațiuni mult mai accesibile nu numai ca preț, ci în ultima vreme, ca și timp până la destinație, precum litoralul grecesc.

O oportunitate, cel puțin pentru micii întreprinzători, este dată de “Programul Național pentru Dezvoltare Rurală” ce a debutat în anul 2011 și are ca scop punerea la dispoziția micilor întreprinzători a unor sume de bani, cu caracter nerambursabil pentru dezvoltarea turismului. Întâietate aveau zonele sărace sau cele mai afectate de criza care deja făcea primele victime pe plan turistic, după cum se observă din graficul de mai sus, în acest an se înregistrează o scădere dramatică a numărului de locuri de cazare ca urmare a cererii scăzute din partea turiștilor tot mai puțini. Măsura 3.1.3 – Încurajarea activităților turistice, din Programul National pentru Dezvoltare Rurala, pune la dispoziția fiecărui micro întreprinzător, persoana fizică sau comună o suma importantă de bani (până la 200.000 de euro) cu caracter integral sau parțial nerambursabil, însă legislația nu foarte bine pusă la punct face dificilă daca nu imposibilă accesarea acestor fonduri de către micii întreprinzători cel puțin în primii ani. Ca urmare a acestor măsuri se explică tendința ascendentă cu startul în anul 2012 din graficul de mai sus.

Institutul Național de Statistică consideră numărul turiștilor cazați în unitățile de cazare turistică, ca incluzând toate persoanele, români si străini, care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil, pe o perioada mai mică de un an și stau o noapte sau mai mult de o noapte într-o unitate de cazare turistică în zone frecventate din tară; motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a practica o activitate în locurile vizitate.

Analizând figura 3.3, observăm că cel mai mare număr de sosiri ale turiștilor se înregistrează în hoteluri depășind cu mult capacitatea următorului tip de unitate de cazare, acestea fiind preferate atât de români cât si de străini, în mod evident cel mai mare număr îl dețin românii în anul 1995, urmând ca acesta să scadă până în anul 2000 după care începe să urce ușor până în anul 2015 ajungând la 806327 persoane.

Făcând o comparație între români și străini, observăm că cel mai număr de sosiri se înregistrează în cazul românilor, datorită faptului că stațiunile de pe litoralul românesc nu sunt foarte cunoscute la nivel mondial din diverse motive precum: promovarea slabă în afara țării a litoralului românesc, lipsa de investiții în infrastructura rutieră a condus la mărirea duratei de timp până la litoral, descurajând astfel turiștii care au deja o distanță mare de parcurs până la granițele țării.

Figura 3.3 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri și tipuri de turiști (Anexa 3)

(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)

Din figura 3.4, se observă că turiștii străini înregistrează un număr destul de mic de înnoptări, fiecare turist petrecând în medie 4 nopți în zona litorală. Și în cazul înnoptărilor ca și în cazul sosirilor cel mai mare număr se înregistrează în hoteluri, în rândul românilor, în anul 1995 cu un număr de 5814327 nopți, după care este într-o continuă scădere până în anul 2010, ajungând la 2.800.171 înnoptări.

Figura 3.4 Înnoptări ale turiștilor în stațiuni din zona litorală (Anexa 4)

(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)

Străinii, în comparație cu românii, înregistrează un număr destul de mic în cadrul înnoptărilor, în anul 2005, înregistrând un maxim de 634.028 nopți.

În cadrul stațiunilor de pe litoralul Mării Negre, observăm că ponderea cea mai mare în cadrul rețelei de cazare o dețin hotelurile, unități formate dintr-o clădire sau un ansamblu de clădiri, care asigură cazarea în camere special amenajate și corespunzător dotate în funcție de numărul de stele pe care le dețin. Hotelurile oferă de asemenea, posibilitatea de servire a mesei, posibilități de distracție și pun la dispoziția turiștilor o gamă largă de servicii. Unitățile hoteliere de pe litoral sunt formate din construcții arhitectonice moderne, amplasate cât mai aproape de plajă. Vilele turistice și campingurile sunt construcții ce oferă locuri pentru cazare turiștilor, fie izolate, fie grupate în cadrul unor ansambluri complexe.

Infrastructura de transport

Litoralul românesc este cunoscut ca fiind prima regiune turistică a țării, una dintre ariile industriale importante, dar și cel mai cunoscut loc de desfășurare a comerțului exterior ce beneficiază de o rețea de căi de comunicație corespunzătoare traficului ridicat de mărfuri și călători în sezonul estival. Litoralul se evidențiază prin complexitatea căilor de comunicație: rutier, feroviar, maritim, fluvial, aerian (aeroportul internațional Mihail Kogălniceanu din Constanța).

Figura3.5 Rețeaua de transport a litoralului românesc

Transportul rutier

Litoralul dispune de o arteră rutieră de interes european Constanța – București – Oradea (E 60), care traversează Dunărea în dreptul orașului Hârșova. O altă arteră rutieră cu importanță internațională este cea din lungul litoralului, pe ruta Constanța – Mangalia (DN 39, E 87), care se continuă în Bulgaria prin punctul de frontieră Vama Veche. Din această arteră rutieră cu direcție nord – sud, se desprind mici tronsoane perpendiculare, cu direcție vest – est, care pun în legătură stațiunile noi de la nord de Mangalia, care la rândul lor sunt legate printr-un drum secundar, paralel cu țărmul mării.

Partea de nord a Dobrogei este legată de litoral prin mai multe drumuri care pleacă radial din orașul Constanța și anume: artera Constanța – Ovidiu – Babadag – Tulcea ( DN 22, E 87) care are ramificații către Mamaia Sat, Sibioara, Corbu, etc.

Artera Constanța – Mamaia, se continuă către stațiunea Năvodari și are importanță pentru traficul ridicat de călători.

Transportul feroviar

Acesta s-a dezvoltat încă din anul 1860 prin calea ferată Constanța – Cernavoda – Port. Magistrala București – Constanța – Mangalia, constituie legătura directă a capitalei cu litoralul. Artera este inclusă în trasee internaționale și ușurează legătura unor state europene cu litoralul Mării Negre. Cu ocazia construirii complexului feroviar Fetești – Cernavoda care include două mari poduri transdunărene, transportul a devenit fluent în ambele sensuri, mărind de cinci ori capacitatea de transport. (Posea et. al., 1996, p. 854)

În regiunea litoralului se află și linia Dorobanțu – Lumina – Capul Midia, aflată în serviciul întreprinderilor industriale de la nord orașul Constanța și Lumina – Palas. Cel mai mare trafic de călători se desfășoară prin gările Constanța, Mangalia, Costinești, Eforie Nord, trafic însemnat în sezonul estival, atunci când se introduc garnituri suplimentare, trenuri directe legând cele mai îndepărtate orașe ale țării de litoral.

Transportul maritim

Transportul maritim este foarte bine reprezentat prin porturile Constanța Nord și Constanța Sud, ultima linie maritimă înființată fiind Shanghai – Constanța. Transportul fluvial are punctul de plecare din portul Constanța Sud, pe Canalul Dunăre – Marea Neagră, mai departe pe fluviul Dunăre, punctul terminus fiind portul Rotterdam.

Transportul aerian

Există un singur aeroport, aeroportul Mihail Kogălniceanu, situat la aproximativ 25 km nord – vest de Constanța ce beneficiază de un sistem eficient de control al zborurilor.

Analiza diagnostic de tip SWOT a situației curente

Pentru a identifica posibilitățile de dezvoltare a serviciilor turistice în zona litoralului românesc am decis că este utilă realizarea unei analize SWOT prin care să identificăm punctele tari și slabe ale serviciilor turistice din zona analizată, precum și oportunitățile și amenințările ce duc la buna funcționare a acestor servicii.

Strategii de dezvoltare a activității de turism

Din analiza punctelor forte și slabe ale litoralului se pot deduce direcțiile de acțiune pe care va trebui să le urmeze planul de creștere al turismului pe litoralul României:

Dezvoltarea infrastructurii turistice și tehnice

Structurile turistice de cazare alcătuiesc o componenta importantă a bazei tehnico-materiale, deoarece răspunde uneia dintre necesitățile fundamentale ale turistului, și anume odihna, înnoptarea.

Infrastructura slab dezvoltată din Romania împiedică venirea turiștilor străini în tururi organizate, ceea ce are efecte negative asupra dezvoltării turismului în zonele cu potențial turistic ridicat. Printre cele mai populare tipuri de tururi organizate sunt cele de tip cultural, acestea sunt cele mai cerute de turiștii străini care vin să viziteze țara și aproximativ 75% dintre aceștia ajung in România prin intermediul transportului rutier. Infrastructura deficitară și absența unor proiecte de investiții sunt cauzele slabei dezvoltări a turismului în general și implicit a litoralului românesc.

Măsurile care au ca scop dezvoltarea infrastructurii au în vedere atât infrastructura de cazare, agrement/divertisment, pe cea care asigură prestarea unor servicii turistice de calitate (aparatură, echipamente, amenajări etc.), cât și infrastructura edilitară generală (drumuri, căi de acces, parcări, alimentare cu apă, canalizare, iluminat public, spații verzi etc.).

Crearea și promovarea intensivă a unor produse turistice competitive care să valorifice atât potențialul antropic, cât și pe cel natural

Competitivitatea reprezintă capacitatea unui domeniu de a câștiga în condiții de concurență, de competiție, pe piața internă sau externă. Industria turismului și călătoriilor este un sector aflat într-o evoluție dinamică. Având în vedere bogatul patrimoniu cultural existent la nivelul litoralului, o valorificare mai bună a acestuia se poate face prin realizarea unor proiecte de restaurare/reabilitare a obiectivelor de patrimoniu de importanță națională și locală.

În prezent, turismul românesc ca și cel mondial este caracterizat printr-o puternică concurență între destinații. Unele dintre acestea reușesc să facă față concurenței iar altele eșuează.

Cu scopul îmbunătățirii competitivității turistice, România se poate folosi de următoarele metode:

încurajarea, sprijinirea și stimularea investițiilor de capital străin;

modernizarea unor unități de pe litoralul românesc și din stațiunile balneare;

elaborarea unor studii de fezabilitate și documentații tehnico-economice în vederea realizării de noi unități de cazare, alimentație, tratament sau agrement, în principalele zone turistice ale țării;

dezvoltarea și lansarea unor oferte de programe și acțiuni turistice speciale destinate unei clientele specifice;

promovarea unor forme specifice de turism (vânătoare, echitație), diversificarea ofertei de agrement în unele destinații turistice ( water-park pe litoralul românesc – proiect ce urmează a se derula în stațiunea Mamaia);

elaborarea unui sistem optim de rezervare automată a locurilor de cazare;

realizarea și implementarea unui sistem informațional adecvat noilor cerințe ale activității de turism, aliniat la practica internațională, susținut de o dotare tehnică de calcul corespunzătoare;

restaurarea și amenajarea unor monumente de arhitectură în vederea valorificării lor prin turism;

crearea de lanțuri hoteliere românești și, introducerea în rețelele de lanțuri hoteliere internaționale a unora din hotelurile noastre etc.

Îmbunătățirea serviciilor oferite turiștilor

Produsele sau serviciile trebuie să se adapteze continuu la cerințele clienților, chiar dacă acest proces necesită noi resurse financiare, noi strategii comerciale, alte structuri sau alți oameni. Nici un produs nu este ferit de procesul de îmbătrânire și dacă firma turistică nu se protejează împotriva acestei amenințări , concurența îi va accelera dispariția.

Calitatea serviciilor este morală și estetică, depinde de percepția altora și numai uneori este subiectivă. Ea implică necesitatea de a furniza oamenilor produse și servicii care merg în întimpinarea Speranțelor acestora, prezentând acel mic detaliu care aduce satisfacția clientului.

Crearea unei imagini coerente pe piețele externe, imagine care trebuie să fie total diferită de cea a concurenților direcți: Ungaria, Bulgaria;

Prin promovarea, informarea și marketingul care se poate realiza printr-o serie de proiecte ”soft” dedicate acestui tip de obiectiv, se poate obține un avantaj deloc de neglijat, internetul fiind principala sursa de informare a oricărui posibil turist. Pentru a atinge acest obiectiv trebuie ca promovarea sa se bazeze pe atracțiile specifice litoralului românesc. Un bun exemplu de obiectiv turistic din această categorie, sunt ruinele cetății Histria sau statuia Tropaeum Traiani, acestea putând constituii cu succes obiectivul unei promovări de acest tip.

Analiza globală a competitivității în turism presupune compararea din punctul de vedere al valorilor unei serii de indici ai țărilor supuse analizei. Indicele mediu de competitivitate se obține prin efectuarea unei medii a valorilor acestora.

Conform indicelui mediu de competitivitate, în domeniul competitivității în turism, România este depășită de Ungaria (78,44) și Cehia (74,47), dar și de Bulgaria (68,57), Croația (68,04), Polonia (66,03) și Slovacia (62,84). Totuși, țara noastră păstrează un avantaj față de țări vecine precum Ucraina, Serbia și Muntenegru. Menționăm însă că aceste rezultate sunt influențate de lipsa unor date, în special în cazul Serbiei și Muntenegrului și într-o mai mică măsură în cazul Croației, Ucrainei, Poloniei și Cehiei. (Revista Economia seria Management, Nr. 1/2008, p. 44)

România este mai competitivă față de concurenții săi în domeniul prețurilor, al mediului, al deschiderii față de comerț și turism și domeniul social și mai puțin competitivă în cel al tehnologiei, al resurselor umane și al infrastructurii.

Produse inovatoare ale turismului de litoral: promovare și marketing

În turism, promovarea către potențialii clienți direcți sau agenți turistici are la bază informarea selectivă a acestora, prin transmiterea unor mesaje cu privire la anumite caracteristici ale produselor și serviciilor disponibile, scopul principal fiind influențarea mentalității acestora spre a prefera exact acele tipuri de pachete turistice pe care ofertantul le poate pune la dispoziție.

Caracterul intangibil al produsului turistic și concurența de pe piața turistică fac necesare investiții importante în activitățile promoționale. Aceste activități trebuie să scoată în evidență beneficii specifice ale serviciilor turistice, precum gradul ridicat de confort pe care îl asigură unitatea de primire, sau dotările acesteia, prezentate cel mai clar în imagini atent selecționate ale interiorului și exteriorului unității.

Datorită ponderii mari a elementelor intangibile, precum calitatea serviciilor, imaginea ofertei turistice creată, cântărește cel mai greu în luarea deciziei de cumpărare a consumatorilor.

Ținând cont de perioada sezonieră a produselor turistice, acestea trebuie vândute într-un timp scurt, lucru ce necesită de cele mai multe ori o campanie de promovare agresivă și intensă.

Reducerile de tarife, aceasta este cea mai utilizată tehnică de promovare a vânzărilor în turism, regăsindu-se în diferite forme:

reduceri de preț care răsplătesc fidelitatea către o anumită agenție de turism;

reduceri de preț pentru primul voiaj efectuat printr-o agenție de turism;

reduceri de tarife în extrasezon;

reducerea prețului global al unui pachet de servicii distincte, comparativ cu cel rezultat din însumarea tarifelor serviciilor individuale (vânzări grupate);

oferte speciale constând în reduceri de tarife în timpul derulării unor evenimente (campionate, festivaluri) sau pentru anumite categorii de clienți (proaspăt căsătoriți, elevi, studenți, membri de sindicat, pensionari, veterani etc.).

O altă serie de tehnici de promovare a turismului, din aceiași categorie cu prima, este și gratuitatea acordată anumitor categorii de consumatori sau în cazul unor servicii:

gratuități oferite familiilor cu copii, constând în scutirea de plata (uneori numai la serviciile de cazare si transport, alteori si la cele de masa) pentru unul sau mai mulți copii;

gratuități de genul “două nopți de cazare la tariful unei singure nopți” sau acordarea unei săptămâni gratuite turiștilor care cumpăra o săptămâna sau două de sejur;

oferirea în mod gratuit a unui produs celui de-al 100-lea cumpărător;

cursuri gratuite pentru practicarea unor sporturi (alpinism, schi, patinaj, înot, parapantă) în beneficiul copiilor din familiile care au cumpărat pachete de vacanță prin agențiile de turism specializate pentru asemenea activități;

acordarea drept stimulent a unui sejur / circuit gratuit organizatorului unui grup de turiști (care i-a convins pe aceștia sa achiziționeze un anumit produs turistic).

Concret, o agenție turistică poate folosii strategii de marketing ce variază între reducerile menționate mai sus și promovarea prin reclame generale sau către o categorie demografică specifică.

Targeted marketing-ul. Este metoda de marketing cu cele mai bune rezultate, aceasta poate varia de la apariția unui rezultat sponsorizat poziționat mai vizibil în urma unei căutări pe net, până la reclame generate în funcție de datele personale colectate combinate cu istoricul căutărilor recente sau profilul de interese de pe rețelele sociale.

Mailing (corespondența, mesajul poștal). Acest tip de promovare are în vedere interesele fiecărui tip de client în parte. Principalul dezavantaj al utilizării acestei tehnici este faptul că agenții din turism trebuie să realizeze fișiere cu listele de adrese ale clienților existenți (pe baza datelor din voucherele sau biletele vândute acestora anterior).

Unele agențiile turistice își promovează produsele prin intermediul cataloagelor livrate prin poștă (de exemplu, în SUA, acest sistem este principalul mod de comercializare a produselor turistice pentru vârsta a treia).

Organizatorii de voiaje utilizează așa-numitele “numere verzi”, care permit să fie contactați telefonic în mod gratuit de agenții de turism sau clienți potențiali în vederea transmiterii de informații sau efectuării unor rezervări.

Internetul. Strategiile de promovare a firmelor de turism a fost revoluționată prin utilizarea internetului, acesta devenind cel mai utilizat mod de marketing. Este folosit în egală măsură de turiști și ofertanți, datorită avantajelor pe care le oferă ambelor părți.

Reduceri de preț în extrasezon, este o strategie de marketing, benefică în egală măsură pentru agentul turistic, acesta putând atrage clienți în perioade ale anului în care vânzările în turism sunt scăzute, dar și pentru agenții hotelieri, aceștia din urmă își pot extinde gradul de ocupare al hotelurilor pe o perioadă mai mare din an și nu în ultimul rând pentru turiști, aceștia beneficiind de vacanța dorită la un preț redus.

Ofertele pentru grupuri mari de turiști sunt avantajoase pentru operatorul de turism datorită numărului mare de clienți obținuți simultan, acesta putând reduce din profitul individual, totuși ieșind în câștig datorită numărului mare de clienți.

Pachete turistice pentru familiile cu copii, reprezintă un mod bun de a trage familiile care vor să petreacă o vacanță liniștită fără a se îngrijora de starea copiilor. Aceste oferte sunt de obicei către stațiuni cu hoteluri ce oferă programe de joacă pentru copii.

Posibilitatea de achitare a excursiei în rate după întoarcerea din concediu este o bună strategie de a atrage turiștii care nu pot economisii suficient pentru vacanța visată sau care doresc un concediu peste posibilitatea financiară curentă.

Includerea în pachetul turistic a diferitor servicii, acestea pot varia de la un mic dejun gratuit sau o masa festivă pană la plimbări în tururi organizate sau zboruri cu parapanta.

Progresul tehnologic a deschis noi porți promovării de toate tipurile, dar în mod special produselor turistice, care pot profita de ușurința cu care se poate crea o imagine vizuală transmisibilă unui număr mare de potențiali consumatori. Până nu demult îi era foarte greu unui agent turistic să descrie sentimentul unei anume vacanțe dar datorită ușurinței cu care progresul ne permite prelucrarea de imagini și sunet, precum și propagarea acestora în mediul online, orice destinație poate fi analizată în detaliu încă dinaintea vizitării acesteia.

Concluzii

Datorită amplasării favorabile pe litoralul unei mări ce lega vestul Europei de lumea estică încă dinaintea erei bizantine, regiunea asupra căreia ne-am focalizat atenția a cunoscut o puternică înflorire datorată schimburilor comerciale care trebuiau să treacă prin porturile antice amplasate în trecut aici, dar totodată a fost afectată de numeroasele conflicte dintre popoarele migratoare de la începutul Evului Mediu, fiind chiar loc de desfășurare al luptelor daco-romane.

Originalitatea potențialului turistic al litoralului Mării Negre, îl conferă multitudinea de tipuri de turism practicabile într-o arie relativ restrânsă. Diversitatea acestora are rădăcinile în bogata istorie a zonei, fiind una dintre cele mai vechi din țară, aici regăsindu-se influențe din diferite perioade care au marcat mai mult sau mai puțin înfățișarea regiunii, precum cea antică, bizantină sau otomană.

Pe parcursul acestei lucrări am urmărit să obțin informații cât mai detaliate despre potențialul turistic al litoralului. Astfel am realizat că turismul litoral nu deține în nici un caz un monopol în județ, ci există atât de multe obiective cu valoare turistică foarte ridicată încât ar fi o pierdere ca un turist să viziteze doar litoralul, cu toate că în statistici acesta rămâne principalul pol de atracție. Din informațiile adunate în partea de documentare a acestui studiu am sesizat o diversitate a culturilor și tradițiilor cu mult peste cea a țării, lucru ce reiese din bogata istorie a locului, spre exemplu unul dintre lucrurile care m-a surprins a fost numărul de lăcașe de cult de alte religii, precum cele catolice sau musulmane.

Am acordat o atenție sporită analizei potențialului turistic al județului, bazându-mă pe date despre variația numărului turiștilor și a unităților de cazare de-a lungul timpului obținute de la Institutul Național de Statistică. După cercetarea acestora am realizat o serie de grafice, după analiza celor ce studiază variația temporară a locurilor de cazare disponibile în funcție de tipurile de unități de cazare, am constatat o schimbare a preferințelor turiștilor, în special în ultimul deceniu. Aceștia preferă cu o pondere din ce în ce mai ridicată unități de cazare mici în detrimentul hotelurilor ce dețineau în trecut cea mai mare parte din piață.

Litoralul Mării Negre cunoaște o varietate mare de resurse turistice cum sunt: apa de mare, dimensiunile plajei, bioclimatic marin, apele termominerale, nămolul terapeutic sau lipsa mareelor, oferă litoralului condiții ideale pentru a răspunde unei clientele turistice variate, ce urmărește nu doar odihnă și recreere, dar și cură balneară complexă, agrement nautic și sportiv etc.

Absența unor rețele de informare și promovare a turismului pe litoralul românesc contribuie la o cunoaștere incompletă a posibilităților de recreere și a produselor turistice. Pentru dezvoltarea și consolidarea turismului de litoral este necesară sprijinirea de către autoritățile locale si naționale, a promovării turistice specifice și de o mai bună gestionare a activităților de marketing.

Calitatea slabă a serviciilor oferite turiștilor și lipsa unei infrastructuri rutiere, maritime si aeriene, la nivelul celei europene, constituie unul dintre punctele slabe ale turismului de litoral din România. Un alt dezavantaj al turismului litoralului, pe lângă investițiile la nivelul infrastructurii turistice, îl constituie investițiile generale în alte sectoare de activitate. Lipsa utilităților reprezintă un handicap în concurența cu alte state din regiune. Turiștii străini veniți în România doresc să beneficieze de condiții de cazare rezonabile care să le asigure un confort cel puțin comparabil cu cel din țările de origine.

Promovarea României pe piața internațională trebuie să implice crearea unei imagini clare și puternice, prin adoptarea unei politici împărțită pe mai multe etape, a cărei obiectiv principal sa îl constituie atragerea turiștilor străini.

Acțiunea de promovare a litoralului românesc pe piețele internaționale trebuie să fie bine organizată și să aibă la bază concepte care ne diferențiază de alte țări din regiune, trebuie să prezinte un element unic de atracție care să stimuleze cât mai mulți turiști străini să viziteze România.

ANEXE

Bibliografie

Andronic G., Neațu M., Rădulescu A., Stoica L., (1989), Litoralul Românesc al Mării Negre, Editura Sport-Turism, București

Aur N. S., (2007), Bazele geografiei turismului, Editura Sitech, Craiova

Bădiță, A. – Prelucrare curs, “Promovare și identitate turistică”

Borodi Elena, Popa Iona, (1980), Monografia Constanței, Editura Sport Turism, București

Bran Florina, Simon Tamara, (2000), Ecoturismul, Editura Economică, București

Brătianu G. I.,( 1999) Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, Editura Polirom, Iași.

Cândea Melinda, Erdeli G., Tamara Simon, (2003), Potențialul turistic al României și Amenajarea turistică a Spațiului, Editura Universitară, București

Cândea Melinda, Erdeli G., Tamara Simon, (2001), România: potențial turistic și turism, Editura Universitară, București

Checiu Stela Mariana, (1997), Vizitați România, Editura Alcor Edimplex, București

Cucu V., Marian Ștefan, (1970), Ghid-atlas al monumentelor istorice, Editura Științifică, București

Dinu Mihaela, (2004), Geografia Turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București

Erdeli G., Cândea Melinda, Simon Tamara, (2000), România – potențial turistic și turism, Editura Universității, București

Ghinea D., (1996), Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică, București

Ielenicz M., Comănescu Laura, (2006), România : potențial turistic, Editura Universitară, București

Iorga Din Florentina, Șovar D. I., (2001), Ghidul turistic al României, Editura Publirom

Mazilu Mirela, (2011), Turism și dezvoltare durabilă, Editura Universitară, Craiova

Neacșu, N. (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București

Petrila T., Popescu D., Porumbescu M., Constanța și Împrejurimile Ei, (1960), Editura Științifică

Posea G., Bogdan Octavia, Zavoianu I., (1996), Geografia României, vol. V

Rădulescu I., Herbst-Rădoi Athena, (1974), Județul Constanța, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Rădulescu A., Scorpan C., Athena, Dumitrașcu G., (1980) Ghid turistic al județului. CONSTANTA, Editura Sport Turism București

Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, (2002), Ghidul turistic al României, Editura Publirom

*** România după 20 de ani – http://www.capital.ro/romania-dupa-20-de-ani-unde-e-turismul-romanesc-si-unde-ar-fi-putut-fi-126076.html

*** Articol cu titlul: Litoralul românesc a devenit mai scump decât cel spaniol și cel turcesc! http://www.descopera.ro/dnews/13241865-studiu-litoralul-romanesc-a-devenit-mai-scump-decat-cel-spaniol-si-cel-turcesc

*** Revista Tribuna Economică, Nr. 44/2002

*** Rezervații naturale ale județului Constanța: www.cimec.ro/Monumente/Zonenaturale.htm

*** Revista Economia seria Management, Nr. 1/2008

*** http://www.comorova.org/

*** Curs geografie regională a României

*** Institutul Național de Statistică – www.INSSE.ro

***Studiu privind dezvoltarea turismului și reabilitarea și promovarea patrimoniului cultural la nivelul Polului de Creștere Constanța – AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ SUD – EST, 2015

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

Subsemnatul/a………………………………………………………………………….., absolvent al studiilor de master, promoția …………, în specializarea Turism și dezvoltare durabilă, Facultatea de Științe a Universității din Craiova, în legătură cu elaborarea lucrării de disertație cu titlul ………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………..coordonator………………………………………………………………………………….., prin prezenta declar pe propria răspundere că:

Lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

Nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în Bibliografie;

Nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa prelucrării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

Lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau concurs.

Data, Semnătura,