Tendinte de Dezvoltare a Turismului In Regiunea Emilia Romagna, Italia
TENDINȚE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN REGIUNEA ,ITALIA
TEZĂ DE LICENȚĂ
Specialitatea 812.1. Turism
Conducător științific:
Cuprins
Introducere
Ofertarea și prestarea de servicii cît mai complexe devin elemente esențiale ale competitivității internaționale, și își pun din ce în ce mai puternic amprenta asupra activităților economice din toate țările lumii, indiferent de nivelul acestora de dezvoltare. Există numeroase deosebiri între grupurile de țări în ceea ce privește dezvoltarea sectorului terțiar în raport cu celelalte sectoare ale economiei.
Turismul este considerat o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber. Acesta totodată presupune și mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afara reședinței obișnuite, și activitățile desfășurate în timpul petrecut la acele destinații. De asemenea, în cele mai multe situații, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.
Odată cu exploatarea apelor termale în țările europene, cînd se vorbește de o „nouă industrie”, cu o evoluție rapidă și o importanță economică în creștere, se constată a fi era consacrărării turismului, ca activitate.
Turismul poate fi privit și prin prisma efectului social, contribuind la menținerea echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan și apare ca un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de cunoaștere, permițînd accesul la valorile culturale ale civilizației. De altfel, Italia fiind și una din puținele țări europene unde se regăsesc aproape toate formele posibile de turism.
Italia este reprezentată de o serie de monumente aflate în patrimoniul cultural al umanității, are mii de kilometri de litoral, munți impresionanți, unde se pot practica în voie sporturile de iarnă, stațiuni balneoclimaterice, și, în general vorbind, țara dispune de întreg ansamblul de resurse care atrag în fiecare an zeci de milioane de turiști străini.
Actualitatea temei: Tendințe de dezvoltare a turismului în regiunea Emilia-Romagna, reiese din specificul actual si dinamica pieții turistice a zonei, precum și posibilitatea pe care o oferă aceasta pentru sectorul turistic a Italiei, popularitatea acesteia ca destinație turistică internațională.
Estimările Autorității Italiene pentru Turism prevăd sosirea a peste 40 de milioane de turiști străini în anii următori, care vor aduna peste 100 de milioane de nopți de cazare în hotelurile, vilele și pensiunile italiene.
Dată fiind extraordinara densitate a monumentelor istorice și a colecțiilor faimoase de artă din Peninsula Italică, reflectată și prin existența a 41 de situri incluse pe lista UNESCO, este de înțeles faptul că turismul cultural se bate de la egal la egal cu sejururile estivale în privința numărului de turiști străini. Acest fapt, coroborat cu existența unor faimoase stațiuni montane, atît în Dolomiți, cît și în Alpi, face ca Italia să fie o destinație frecventată de vizitatorii străini pe tot parcursul anului, și ca veniturile generate din turism să nu se subțieze foarte mult nici măcar toamna sau primăvara.
Pe fondul celor afirmate mai sus, și în urma observării dinamicii mișcărilor turistice, atît din punct de vedere al intrărilor de turiști, cît și cel al ieșirilor de turiști, se observă cu ușurință faptul că regiunea EMILIA-ROMAGNA cu orașul Bologna sunt destul de cunoscute turiștilor din exterior, datorită faptului că captează atenția turiștilor prin diversitatea formelor turistice.
Astfel, scopul de bază al acestei teze este de a identifica și constata aspectele principale prin care se caracterizează dezvoltarea turismului în regiunea Italiei – Emilia- Romagna, precum și principalele tendințe ale sectorului dat. Acest deziderat a fost posibil de realizat prin desfășurarea următoarelor obiective:
clarificarea conceptului de turism și a formelor acestuia;
identificarea indicatorilor structurii ofertei turistice și a conținutului acesteia;
aprecierea rolului turismului în economia Italiei și a potențialului zonei Emilia-Romagna în cadrul sectorului turistic;
stabilirea principalelor tendințe în dezvoltarea turismului regiunii Emilia Romagna și analiza potențialului său turistic.
Teza de licență cu denumirea: Tendințe de dezvoltare a turismului în regiunea Emilia- Romagna,este structurată în trei capitole după cum urmează.
Astfel, în Capitolul I. Turismul – activitate de bază a sectorului terțiar au fost abordate, în baza studierii literaturii de specialitate și analizei acesteia, aspectele teoretice privind definirea conceptului de turism, a formelor acestuia, structura serviciilor turistice și evaluarea potențialului turistic și a indicatorilor sub aspect general.
În cadrul Capitolului II. Analiza activității turistice din Italia. Rolul regiunii Emilia-Romagna în turismul italian se evidențiază aspectul analitic al lucrării prin determinarea și analiza socio-economică a Italiei caracterizată de indicatorii generali și speciali, rolul determinant al turismului în PIB și importanța regiunii Emilia-Romagna în atragerea unui flux cît mai masiv de turiști.
Capitolul III. Tendințe actuale de dezvoltare a turismului în regiunea Emilia-Romagna este caracterizat de analiza activității turistice din cadrul zonei Emilia-Romagna, de tendințele actuale de dezvoltare a turismului în regiune și programele atît din sectorul terțiar, dar și din alte domenii raportate la turism, care vin în susținerea acestei creșteri. De asemenea, în cadrul acestui capitol sunt prezentate rezultatele cercetării și principalele concluzii întru finalizarea scopului propus.
Metodologia folosită pentru a evidenția și susține actualitatea temei a fost următoarea:
Cercetarea bibliografică și statistică.
Evaluarea și analiza.
Baza informațională a tezei constă din studierea literaturii de specialitate și a publicațiilor sau edițiilor apărute în acest sens. Dintre cele mai importante, se evidențiază :
BARBU GH., “Turismul și calitatea vieții”, Ed. Politică, București, 1980
BLYHTE J., “Comportamentul consumatorului”, Ed. Teora, București, 1998,ISBN 797
,“Turismul – fenomen complex contemporan“. Ed. Economica, București, 1998, ISBN 9735900572
CRISTUREANU C., „Strategii și tranzacții în turismul internațional”, Ed. C.H.Beck, București, 2006, ISBN 9789736559259
CRISTUREANU C., „Economia imaterialului: tranzacțiile internaționale cu servicii”, Ed. All Beck, București, 2000, ISBN 9739435726
CAPITOLUL I. TURISMUL – ACTIVITATE DE BAZĂ A SECTORULUI TERȚIAR
Aspecte generale privind definirea și forme ale activității turistice
Evoluțiile din ultimele decenii reflectă o nouă caracteristică a economiilor țărilor dezvoltate și anume terțiarizarea acestora. Pierderea avantajelor comparative în industrie ca urmare a delocalizării producției în țările în dezvoltare, în zone mai atractive prin cost de producție și fiscalitate, a determinat reorientarea structurii produsului intern brut al țărilor dezvoltare prin valorificarea atuurilor pe care acestea le prezentau în domeniul serviciilor [75].
Noțiunea de turism, teoretic, poate fi definită din diferite puncte de vedere, iar noi vom începe cu ideea conform căreia, definițiile care au încercat să explice noțiunea au pus accent pe ideea deplasării în scopul agrementului, dar și pe caracterul temporar și nelucrativ al practicanților turismului [1.14, pag. 5].
Din punct de vedere etimologic, cuvîntul turism derivă de la expresia engleză „to tour”- ceea ce înseamnă a călători, a face un tur, a înterprinde un turneu, iar în limba franceză „tourisme” este considerat un anglicism, deci termenul tur este mai vechi și provine din latinescul “turnus”[DEX].
În 1896, E. Guyer Freuler publică studiul „Contribuții la o statistică a turismului”, în care turismul apare ca „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport”.
În același timp în multe țări ca Austria, Germania, Belgia, Spania, Franța, Italia, apar lucrări consacrate turismului ca fenomen. Sau, acestea au fost orientate spre definirea și/sau evaluarea lui, analizei impactului acestuia asupra economiei.
Una din lucrările care impune a fi menționată, în acest sens, este lucrarea profesorului belgian Ed. Picard „Industria călătorului” – în care turismul este înțeles ca „ansamblul organismelor și funcțiilor acestora privite deopotrivă din punct de vedere al celui care se deplasează, al călătorului propriu-zis, dar și al celor ce profită de pe urma cheltuielilor făcute de acesta”. [1.10, pag. 11-14]
În lucrarea Economia și politica turismului internațional, Cristina Cristureanu, redă o serie de definiții care reprezintă încercările unor specialiști în turism să clarifice acest termen. [1.9, pag. 10-25]
Astfel, Guy Freuler considera în 1880 că „turismul este un fenomen bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei precum și a perfecționării mijloacelor de transport”.
În 1938 Leveille-Nizerolle luînd în calcul și criteriul consumului a definit turismul ca ansamblul activităților non-lucrative a omului în afara ariei de reședință. În definirea turismului s-au implicat și sociologii.
Unul dintre specialiștii de bază în cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie a fost îmbrățișată de un număr mare de teoreticei, este profesorul elvetian W. Hunziker. El definește turismul prin „ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atît timp cît sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”. Adică, definiția emisă de W. Hunziker acoperă în mare parte termenul de turism, fiind ansamblul de raporturi și fenomene rezultate din voiajul și sejurul nonrezidenților, în măsura în care acest sejur nu duce la o stabilire de durată.
De altfel, turismul poate fi privit și prin prisma efectului social contribuind la menținerea echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan și apare ca un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de cunoaștere, permițînd accesul la valorile culturale ale civilizației [1.3, pag. 69].
Din considerentul dificultăților înregistrate în procesul de cunoaștere și evaluare a fenomenului turistic s-a impus folosirea unor concepte care să fie unanim recunoscute de către toți factorii implicați în activitatea turistică.
World Tourism Organization (UNWTO/ONT) accentuează definirea turismului prin următoarele aspecte [4.34] :
– art.1: turismul contribuie la înțelegerea reciprocă și la promovarea respectului între indivizi;
– art.2: turismul reprezintă un instrument pentru atingerea aspirațiilor/intereselor individuale și colective;
– art.3: turismul este un factor al dezvoltării durabile;
– art.4: turismul utilizează tezaurul cultural și se transformă în același timp în sursă de îmbogățire a acestuia;
– art.5: turismul este o activitate benefică pentru țara receptoare și pentru comunitate în general;
– art.6: purtătorii de interese (stakeholders) din domeniul turismului au obligații în ceea ce privește dezvoltarea acestuia;
– art.7: dreptul de a derula activități turistice;
– art.8: libertatea de deplasare a turiștilor;
– art.9: drepturi pentru angajații și antreprenorii din domeniul serviciilor [1.42].
Bazîndu-ne pe aceste aspecte, la Conferința Internațională asupra Statisticii Voiajelor și Turismului desfășurate la Otawa în 1991, au fost recomandate noi definiri ale conceptelor de bază în turism. Acestea au fost adoptate în 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de Statistică a Națiunilor Unite. Propunerile formulate la Otawa au creat o serie de principii privind:
valorificarea experienței acumulate de-a lungul timpului în defii în definirea conceptelor;
caracterul simplu și clar al definițiilor;
urmărirea cu prioritate a unor scopuri statistice;
compatibilitatea cu normele și clasificările internaționale în alte domenii, în special cu cele de interferență (demografie, transport, comerț și industrie, migrație) [1.29, pag. 55].
Pornind de la premisa că turismul se referă la călătoriile oamenilor în afara reședinței obișnuite, definirea conținutului acestuia aduce în discuție aspecte cum sunt:
scopul călătoriei;
distanța și durata deplasării;
caracteristicile subiectului călătoriei, respectiv ale turismului.
Ca urmare, cele mai multe dintre studiile consacrate acestui domeniu operează cu analiza intercorelată a categoriilor de „turism” și „turist”.
De altfel și A. J. Norval, menționează că turistul este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decît a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri, și care cheltuie în țara în care se află temporar banii cîștigați în altă parte [1.14, pag. 6-9].
Turistul este reprezentat de orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decît exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat.
Vizitatorii sunt grupați, după rezidență, în vizitatori internaționali și vizitatori interni [1.22, pag. 88]. Fiecare dintre aceste categorii se subdivide în turiști ( cei care petrec cel puțin o noapte la locul vizitat ) și excursioniști (vizitatori de o zi).
Pentru turismul internațional dar și pentru cel intern se recomandă utilizarea clasificării propuse în 1979 de ONU.
Industria turistică reprezintă componenta ofertă a pieței turistice și cuprinde totalitatea întreprinderilor și dotărilor destinate producerii de servicii turistice într-o anumită țară (OMT ). Din industria turistică fac parte sectoarele [2.4. , pag. 73-76]:
– locuință și alimentație (grupa hoteluri și restaurante): hoteluri, moteluri, case de oaspeți, ferme, vase de croazieră, vile, castele, campinguri, proprietăți time-share, reședințe secundare, restaurante (clasice, cu specific, fast-food ), baruri, cafenele, etc.;
– transport: sectorul comercial al transporturilor aeriene, feroviare, rutiere, și sectorul non-comercial reprezentat de mijloacele de transport proprietate personală;
– organizatorii de călătorii: agenții de voiaj și touroperatori;
– atracții-agrement: elemente naturale (relief, hidrografie, climă, vegetație, faună) și antropice (edificii istorice, religioase, culturale, artistice, parcuri de distracție, facilități sportive, festivaluri și evenimente cultural artistice);
– organizatorii / administratorii destinațiilor: oficii de turism naționale, regionale, locale. [1.8., pag. 89].
Diversitatea formelor de realizare a turismului depinde de mai multe criterii după care acesta poate fi clasificat. Astfel, în literatura de specialitate găsim mai multe modalități în abordarea tipologiei turismului. În structura circulației turistice, în funcție de motivația deplasării, în practica turistică internațională, și mai recent, chiar și în țara noastră, s-au produs mutații importante, în principal, în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor. Aceste transformări au condus la apariția unor noi forme de petrecere a vacanței, la îmbogățirea conținutului celor existente cu noi aspecte, la ierarhizarea lor în structura ofertei .
Toate acestea au determinat consacrarea unor forme moderne de călătorii. Dintre acestea, se bucură de o apreciere deosebită din partea clientelei și corespunzător, de o atenție mai mare din partea organizatorilor: turismul cultural, turismul de afaceri – ca principala componentă a turismului urban, turismul rural. În continuare, vom prezenta una din formele de clasificare a turismului și anume [1.1., pag. 37 – 41]:
Turismul de afaceri – este una dintre componentele cele mai dinamice ale activității turistice, iar intensificarea relațiilor internaționale și, îndeosebi, a celor economice se reflectă în creșterea cererilor pentru călătoriile de afaceri.
Turismul de afaceri (business) reprezintă o formă de turism cu scopuri comerciale, guvernamentale sau educaționale, avînd partea de agrement (leisure) ca motivație secundară. Turismul de afaceri presupune, în general, deplasarea într-o altă localitate, la o distanță mai mare de 50 de km de localitatea de origine a turistului de afaceri, deplasare determinată strict de o afacere, de un eveniment sau de un scop educațional.
Turismul de afaceri are motivații și forme de manifestare proprii, inconfundabile. Ca principală motivație a turismului de afaceri se poate considera și întîlnirea cererii cu oferta în cadrul tîrgurilor și expozițiilor, al întîlnirilor de afaceri, a tranzacțiilor și negocierilor, în desfășurarea programelor unor misiuni economice, dar și a unor ample acțiuni de promovare a unei firme, a unor produse, a unor noutăți în diferite domenii cu caracter periodic sau conjugal.
Turismul de afaceri se desfășoară în tot timpul anului, în spații special amenajate, antrenînd servicii specifice de expunere, de tranzacționare, cazare, securitate, amenajări estetice, mijloace de telecomunicații, video-tv, multiplicare, transfer, alimentație publică, servicii de presă, grafică etc.
Turismul urban. Clarificarea noțiunii de turism urban nu poate fi realizată decît în contextul înțelegerii statutului și a funcțiilor orașelor, demers ce presupune abordarea intercorelată atît a noțiunii de oraș cu semnificațiile sale, cît și a conceptului de turism în spațiul urban. [1.21., pag. 114]
Într-o accepțiune foarte largă, turismul urban reprezintă petrecerea timpului liber în orașe, avînd la bază motivații dintre cele mai diverse, de la vizionarea de spectacole, vizitarea unor obiective culturale, pînă la efectuarea de cumpărături sau vizite la rude și întîlniri cu prietenii.
Turismul rural este un fenomen de dată recentă. În țări europene se practică de cîteva decenii, spontan sau organizat. Ceea ce este nou însă, se referă la dimensiunea fenomenului în spațiul rural. Această expansiune este determinată de existența a două motivații pentru turismul rural: pe de-o parte este vorba de relansarea și dezvoltarea domeniului rural, iar pe de altă parte de o formă de turism alternativă, la turismul de masă, tradițional.
Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strînsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman. Acesta este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificînd resursele turistice locale (naturale, culturale, umane), ca și dotările și echipamente turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. În lipsa unei definiții adecvate a turismului rural agreată pe teritoriul UE, termenul folosit este acel de : “turism verde”. [2.4., pag. 14]
Turismul cultural
" Turismul cultural reprezintă orice formă de turism într-un alt loc și care implică experimentarea de către vizitator a tuturor aspectelor "culturale" ale locului, stilurile de viață contemporană, mîncarea, topografia, ambientul, orașele și satele, cît și siturile istorice și performanțele culturale "(ICOMOS).
"Turismul cultural este întemeiat pe un conglomerat de locuri, tradiții, arte, sărbători și experiențe care portretizează o națiune și populația sa, reflectînd diversitarea și caracteristicile Statelor Unite ale Americii. Călătorii care se angajează în activități de turism cultural vizitează mai frecvent: locuri istorice; galerii de artă, teatre și muzee; evenimente culturale, festivaluri și sărbători; comunități etnice și ținuturi; obiective arhitecturale și arheologice; parcuri statale și naționale. " [4.30]
1.2. STRUCTURA ȘI CONȚINUTUL OFERTEI TURISTICE
La momentul actual, este cert faptul că în turism, piața poate fi privită ca suma produselor turistice oferite, iar fiecare piață a produsului turistic fiind reprezentată de cererea și oferta aferentă acestora.
Producția turistică reprezintă ,,ansamblul de servicii care mobilizează forța de muncă, echipamentul de producție și bunurile materiale, și care, în cadrul unei ambianțe specifice se materializează într-un consum efectiv”.
Oferta turistică există și independent de producția turistică, în timp ce producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei. Oferta turistică este fermă, există atîta timp cît sunt prezente elementele ce intră în structura ei, pe când producția turistică este efemeră, există cît timp se manifestă consumul și se întrerupe odată cu întreruperea consumului.
Această relație specială dintre oferta turistică și producția turistică reliefează rolul principal al ofertei ca sursă a producției turistice, dar și rolul producției în mobilizarea ofertei date. [1.12., pag. 15]
Determinanți ai ofertei turistice:
Teritoriul – reprezintă elementul indispensabil al ofertei, întrucît spațiul se constituie în suport al acesteia. În turism, teritoriul este definit atît sub aspect cantitativ, prin capacitatea de primire a teritoriului, dar și sub aspect calitativ, prin atractivitatea sau valoarea turistică a acestuia, care poate fi naturală sau creată.
Capacitatea optimă de primire exprimă numărul maxim de turiști ce pot fi primiți de un teritoriu fără a prejudicia mediul geografic și social. Atractivitatea teritoriului crește o dată cu distanța, însă apare un punct de la care atractivitatea scade ca urmare a costului ridicat al transportului și oboselii determinate de parcurgerea distanței.
Atractivitatea teritoriului turistic poate fi evaluată luînd în cosiderare următoarele elemente:
Accesibilitatea: așezare geografică, căi de acces, mijloace de transport.
Condiții de relief: trepte de relief, rîuri, lacuri, monumente ale naturii, rezervații și parcuri.
Condiții meteorologice: climatul și sezonalitatea, precipitații, vînturi, puritatea aerului, frecvența zilelor însorite, durata și grosimea stratului de zapadă.
Frumusețea peisajului natural.
Valoarea terapeutică și volumul unor elemente naturale, izvoare de ape minerale și termale, nămoluri terapeutice, microclimat și topoclimat.
Patrimoniul cultural-istoric: vestigii și locuri istorice, monumente istorice, de artă, etnografie și folclor, tradiții și obiceiuri.
Condiții demografice: numărul, structura și dinamica populației, forța de muncă, migrația.
Sectorul terțiar – se constituie în elementul determinant al ofertei turistice, întrucît grupează activități de prestare de servicii care reprezintă premize și factori pentru dezvoltarea ofertei turistice.
Baza tehnico-materială – cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de producție a ofertei turistice care, împreună cu forța de muncă, creează premizele necesare desfășurării activității turistice. Baza tehnico-materială a cazării este importantă pentru că nu este de conceput un consum turistic fără utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacității de cazare. De dimensiunea și structura bazei tehnico-materiale a cazării depind și celelalte elemente funcționale ale ofertei turistice. [1.12., pag. 32-25]
Dimensiunile bazei tehnico-materiale a cazării se apreciază în număr de locuri, paturi sau camere folosite pentru "înnoptare". Structurile de cazare turistică cuprind structuri hoteliere, extrahoteliere și nepermanente. Cazarea extrahotelieră include reședințele secundare, apartamentele mobilate, unități sociale de cazare. Structurile de cazare nepermanente includ campingul, vasele de agrement.
Unele elemente sunt create de activitatea umană, altele sunt naturale. Unele își sporesc valoarea în timp (în special cele istorice), devenind tot mai atractive, intervenția omului fiind de conservare și ameliorare a valorii lor, altele se uzează fizic și moral, trebuind să fie produse și reproduse în permanență.
Oferta turistică este rigidă, întrucît pentru a putea fi consumată este necesară deplasarea consumatorului și nu a produsului, ea nu se poate stoca, iar oferta potențială de servicii nevalorificată într-o perioadă echivalează cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico-materiale. [1.4., pag. 60-65]
Rigiditatea ofertei decurge și din imposibilitatea adaptării sale permanente la variațiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice, și la variațiile calitative ale cererii determinate de diversificarea motivațiilor. Acest lucru are consecințe importante asupra eficienței și riscurilor investițiilor în oferta turistică.
Principalii factori care determină nivelul și structura ofertei turistice sunt:
Factori naturali și antropici (factori naturali de climă, resurse naturale și antropice, faună și floră etc.). Cu anumite excepții, pentru ca un anumit spațiu să fie atractiv și să aibă valoare turistică, el trebuie să ofere anumite condiții, fie naturale, cum ar fi: peisaje naturale frumoase și nepoluate, configurație geografică echilibrată, condiții meteorologice prielnice, faună rară etc., fie antropice, respectiv resurse de patrimoniu cultural, religios, arhitectural etc., de natură muzeelor, clădirilor istorice, mănăstirilor etc..
Factori economici și tehnici (nivelul de dezvoltare a sectorului terțiar, baza tehnico-materiala turistică). Nivelul de dezvoltare al sectorului serviciilor în general și al turismului, în special, se află în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare economică de ansamblu. Dimensiunea sectorului terțiar și aportul acestuia la crearea produsului intern brut, ponderea populației ocupate în acest sector, nivelul resurselor materiale și financiare alocate, indică, fără dubii, gradul de dezvoltare a unei societăți.
Pe de altă aparte, oferta turistică depinde de mărimea, structura și calitatea bazei tehnico-materiale (în care sunt incluse structurile de cazare, alimentație publică, tratament și agrement) , ale carei dimensiuni depind de resursele materiale și financiare investite, precum și de tehnologia prin care este generată. În general, prin intermediul unor echipamente bine dezvoltate, care încorporează tehnologii de ultimă oră, se poate suplini cu succes lipsa resurselor naturale (un parc de distracții bine echipat poate atrage turiștii la fel de bine ca și resursele naturale originale. Un exemplu în acest sens poate fi Apraterul în Austria).
3. Factori umani. Calitatea resurselor umane care activează în turism poate influența în mod considerabil oferta turistică. Ponderea importantă deținută de forța de muncă în turism particularizează aceasta activitate și influențează chiar atractivitatea turistică. Personalul bine pregătit din punct de vedere profesional, cu o înaltă conștiință morală, conștient de răspunderea care îi revine în actul prestației, contribuie în mod direct la realizarea unei călătorii turistice reușite și la creșterea prestigiului prestatorilor de servicii turistice.
Oferta turistică este compusă din ansamblul elementelor care motivează deplasarea în scop turistic, incluzînd: resursele turistice naturale și antropice, echipamentele turistice, bunurile și serviciile destinate consumului turistic, forța de muncă, infrastructura, precum și condițiile de comercializare (prețuri și facilități) [1.23] .
Astfel, definirea ofertei turistice din Legea Turismului din Republica Moldova evidențiază serviciile prin care este valorificat patrimoniul turistic al țării, relevînd conținutul ofertei turistice reale (efective). Fundamentul ofertei turistice îl constituie totuși potențialul turistic, care îndeplinește rolul de materie primă și care poate fi valorificat prin autoconsum turistic.
Făcînd o comparație cu procesul de producție industrial, conchidem, că potențialul turistic reprezintă materia primă, iar baza tehnico-materială a turismului reprezintă tehnologii de producție, pe care forța de muncă le transformă în produse turistice, propuse consumatorilor turistici. La rîndul lor, cantitatea și calitatea produselor turistice depind nu numai de materia primă (varietatea resurselor turistice naturale și antropice), ci și de dezvoltarea tehnologiilor de producție și, în cea mai mare măsură, de structura și calificarea personalului din sectorul turistic.
Tabelul 1.1
Componentele ofertei turistice
Sursa: Turcu Daniela, Janeta Weisz, Economia turismului, Editura Eurostampa,
Timișoara, 2008, pag. 32-56
Cunoașterea componentelor ofertei turistice constă în identificarea științifică și obiectivă a tuturor elementelor componente ale acesteia, cerînd concentrarea eforturilor specialiștilor din domeniile respective (istorici, geologi, etnografi, muzeografi etc.). [1.13, pag 94]. Realizarea acestei acțiuni are o importanță majoră, întrucît de înfăptuirea ei depinde dirijarea rațională și eficientă a resurselor financiare alocate în vederea valorificării potențialului turistic al țării.
În continuare prezentăm gruparea componentelor ofertei turistice în viziunea de marketing [4.39]:
1. Elementele de atractivitate stimulează interesul potențialilor turiști pentru a le vizita cu un scop bine determinat (petrecerea timpului liber, odihnă și recreere, sport, misiuni, studii, vizitarea rudelor și prietenilor, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase etc.) incluzînd resursele turistice naturale și antropice, existente la un moment dat numai potențial, constituind materia primă pentru inițierea unei afaceri turistice, valorificarea lor depinde în mare măsură de serviciile de cazare, restaurare, agrement etc.
2. Elemente funcționale compuse din: serviciile turistico-excursioniste care creează valoarea adăugată și oferă clienților variate utilități și satisfacții. Pe lîngă atracția exercitată de o destinație turistică, prin componentele sale de atractivitate, serviciile turistico-excursioniste, în principal, condițiile de odihnă și agrement, contribuie în mod hotărîtor, la stimularea cererii turistice către destinația respectivă.
Turistul dorește să-și petreacă sejurul într-un cadru natural, fără să fie lipsi de confort. Serviciile turistico-excursioniste se grupează în trei categorii [1.4, pag. 56 ]:
1. Servicii de bază includ transportul, cazarea, alimentarea, care urmează a fi prestate obligatoriu și contribuie la dezvoltarea turismului intern, prin valorificarea resurselor turistice și atragerea în circuitul turistic a diferitelor destinații turistice. Resursele naturale și antropice ale Republicii Moldova sînt relativ slab explorate în producția turistică, din motivul echipării necorespunzătoare, lipsei condițiilor minime de acces și confort. În acest context, nivelul de dezvoltare al serviciilor de bază exprimă măsura satisfacerii nevoilor pentru practicarea turismului intern a populației.
2. Serviciile auxiliare, sînt opționale, se prestează doar la dorința turistului, conferind ofertei turistice caracter de diversitate.
3. Serviciile suplimentare de regulă, sînt oferite pentru a produce impresie asupra turistului și a depăși așteptările lui. Elementele de infrastructură, serviciile și echipamentele, condițiile de comercializare pun în valoare atractivitatea.
Industria turistică nu poate fi întotdeauna definită în termeni de bunuri și servicii oferite ci, mai degrabă, în consumatori și timp lucrat. Încercările de clasificare a activității din industria turistică din literatura de specialitate românească s-au lovit de dificultați în a înțelege termeni sau concepte specifice datorită confuziilor rezultate din traduceri. Hospitality industryi este tradus incorect ca industria hotelieră, el desemnînd, de fapt ansamblul activităților ce furnizează servicii de cazare și/sau alimentație, plus serviciile instituționale de asigurare a alimentației (catering) [1.17., pag. 9].
Industria ospitalității înseamnă industria serviciilor de cazare și industia serviciilor de alimentație, care sunt consumate în afară de locuința individuală sau familială. Industria servicilor de cazare cuprinde industria hotelieră (include structurile de primire care furnizează servicii de cazare și alimentație: hotel, motel, pensiune, han), și industria servicilor de primire secundare, care include structurile deprimire care oferă doar servicii de cazare(vile, cabane, bungalow-uri, sate de vacanță, campinguri, apartamente la particulari etc.).
Corelarea ofertei turistice – producție turistică este marcată de unele particularități comparativ cu aceeași relație de pe piața bunurilor fizice [1.7., pag 220]:
– producția turistică poate fi cel mult egală cu oferta, în timp ce pe piața bunurilor materiale oferta este cel mult egală cu producția;
– oferta turistică există și independent de producție în timp ce producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei. Oferta de bunuri materiale nu se poate detașa de existența unei producții;
– structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producției, în timp ce structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producției respective;
– oferta turistică este fermă – există atîta timp cît există elementele ce o compun, producția turistică este efemeră, ea încetează odată cu încheierea consumului.
În concluzie putem menționa că obiectivele politicilor firmelor turistice pot avea caracter extraeconomic sau economic. Obiectivele extra-economice sunt legate de aplicarea în practică a drepturilor fundamentale ale oamenilor: libertatea circulației și comunicării între țări. Politicile turistice au de asemenea și un obiectiv cultural, de valorificare a patrimoniului natural, artistic, arhitectural al țărilor, de a favoriza anumite tipuri de consum pentru a crește producția și de a o orienta spre sectoarele și regiunile ce prezintă un interes special. Aceste politici au un efect pozitiv de antrenare asupra creșterii economice a comerțului exterior și ocupării forței de muncă.
1.3. INDICATORII TURISTICI. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC
Piața turistică reprezintă o “… sferă economică de interferență a intereselor purtătorilor ofertei turistice, materializată prin producția turistică, cu cele ale purtătorilor cererii turistice, materializată prin consum… interferență transformată prin suprapunere în timp și spațiu a celor doi factori (oferta și cererea)” [ 1.4., pag. 81].
Diversitatea mare a serviciilor turistice, caracterul sezonier al turismului, a diferitelor forme de turism practicate, precum și a categoriilor de prețuri și tarife diferențiate pe produse de confort, forme de turism și agenți economici, activitatea din această ramură nu trebuie caracterizată din punct de vedere statistic printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori.
Elaborarea sistemului de indicatori ai activității turistice este influențată de o serie de factori, dintre care cei mai semnificativi sunt cei ce determină cererea și oferta turistică. Factorii de influență a cererii sunt veniturile populației și structura acestora, gradul de urbanizare, structura timpului, evoluția timpului liber, în corelație inversă cu timpul de muncă și dinamica populației [4.22., pag. 2-5].
Măsurarea fenomenului turistic are la bază un sistem de indicatori ce se calculează pe baza informațiilor cu privire la: sosirile/plecările la frontieră furnizate de Ministerul de Interne, documentele primare statistice și contabile privind modalitățile de găzduire a turiștilor furnizate de agenții de turism, statisticile asupra mijloacelor de transport proprii sau închiriate și asupra altor echipamente și activități, anchete/sondaje pe eșantioane de gospodării și persoane.
Alte surse nespecifice, secundare de date despre turism sunt Balanța de Plăți Externe, Sistemul Conturilor Naționale, la nivel național și bilanțurile financiar-contabile ale operatorilor de turism, la nivel microeconomic.
Sistemul de indicatori trebuie să furnizeze informații referitoare la:
¾ cererea turistică, prin măsurarea circulației turistice interne și internaționale în cadrul teritoriului național;
¾ oferta turistică, evaluată prin potențialul economic al bazei materiale și al resurselor umane;
¾ rezultatele valorice ale activității turistice, evaluate prin estimarea cheltuielilor, a încasărilor, a profitului și a eficienței economice;
¾ calitatea serviciilor de turism prestate.[1.10., pag. 92]
În continuare, vom încerca să menționăm care sunt principalele grupe de factori care caracterizează activitate turistică la general. Aceasta se referă la:
I. Indicatorii macroeconomici ai turismului trebuie definiți pe baza convențiilor internaționale oficiale, care definesc unitatea statistică de observare ca fiind turistul: persoana ce are o durată a sejurului de minim 24 de ore, pentru orice alt motiv decît acela de a exercita o activitate remunerată.
În conformitate cu publicațiile oficiale ale INS, indicatorii se clasifică astfel: indicatori de evaluare a capacității de cazare turistică, indicatori de evaluare a circulației turistice, indicatori financiari.
a) Indicatorii de evaluare a capacității de cazare. Indicatorii de evaluare a capacității de cazare cuprind structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, capacitatea de cazare existentă și în funcțiune, indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune. Structura de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică reprezintă orice construcție sau amenajare care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști (vile turistice, bungalouri, pensiuni turistice, unitate tip căsuță, pensiuni agroturistice). Capacitatea minimă de cazare instalată pentru o structură de primire turistică este de cinci locuri – pat, pentru a fi considerată structură cu funcțiune de cazare turistică.
b) Indicatorii agențiilor de turism evaluează circulația turistică. Indicatorii statistici ce caracterizează și comensurează fluxurile turistice sunt: acțiunea turistică, numărul total de turiști, numărul total de zile/turist, numărul mediu zilnic de turiști, durata medie a sejurului, densitatea circulației turistice, preferința relativă a turiștilor.
c) Turism internațional. Indicatorii ce caracterizează turismul internațional sunt vizitatorul internațional, sosirile, plecările, densitatea circulației turistice, preferința relativă pentru turism.
– Vizitator internațional este orice persoană ce călătorește către o țară, alta decît aceea în care își are reședința pentru o perioadă care să nu depășească 12 luni, scopul principal al vizitei fiind altul decît exercitarea unei activități remunerate în țara vizitată.
– Sosirile cuprind numărul vizitatorilor străini înregistrați la intrarea în țară. Orice intrare în țară reprezintă o nouă sosire, chiar dacă este realizată de aceeași persoană.
d) Indicatorii „de rezultate”. Indicatorii de măsurare a activității financiare se referă la veniturile din cazarea turiștilor ai țării de origine și străini, pe categorii de unități de cazare, venituri din unitățile de alimentație publică, servicii de agrement și organizarea spectacolelor, venituri din alte servicii, structurate pe categorii de unități, încasări și plăți ca urmare a fluxurilor internaționale de turiști, cheltuieli turistice.
Principalii indicatori de evaluare a activității financiare a operatorilor de turism sunt:
1. indicele contribuției turismului la cheltuielile valutare, determinat ca raport între cheltuieli-plăți în valută pentru turism efectuat de rezidenți în străinătate și cheltuielile valutare sau între importul de bunuri servicii, capital necesar ofertei turistice și valoare totală a importului.
2. valoarea adăugată brută în turism față de total VAB reprezintă raportul dintre valoarea adăugată în turism și total VAB la nivelul economiei naționale.
3. încasări fiscale, ce arată nivelul încasărilor obținute din impozitele directe și indirecte asupra activității turistice. În comparație cu încasările fiscale obținute din alte ramuri, se determină ponderea încasărilor fiscale ca un raport între încasările fiscale turistice și încasările fiscale totale; Principalii indicatori de evaluare a activității financiare a operatorilor de turism sunt:
4. indicele participării turismului la încasările valutare, calculat ca un raport între veniturile valutare din turism și veniturile valutare totale;
II. Indicatorii microeconomici ai turismului. Indicatorii prezentați la nivel macroeconomic se regăsesc și la nivel microeconomic, dar mult mai detaliați, permițînd o analiză mai aprofundată a modului de desfășurare a activității turistice, precum și a factorilor care o influențează. Acești indicatori se regăsesc sub formă de: mărimi absolute; mărimi relative de structură, coordonare, intensitate, dinamică; mărimi medii. Și sunt structurați în felul următor:
a) indicatorii cererii turistice;
b) indicatorii ofertei turistice;
c) indicatorii relației cerere-ofertă;
d) indicatorii de rezultate;
e) indicatorii eficienței economice a turismului;
f) indicatorii calității activității turisticei.
Turismul este total dependent de mediul înconjurător, el constituind "materia primă" a turismului. Mediul înconjurător constituind obiectul, domeniul de activitate și locul de desfășurare a turismului. De aceea o mare importanță este acordată calității mediului, deoarece orice modificare produsă acestuia duce la diminuarea, iar uneori chiar anularea resurselor sale [4.18].
Cercetările întreprinse asupra rolului turismului au evidențiat faptul că are un impact considerabil asupra economiilor, societăților și culturilor diferitelor țări de referință [1.22, pag 58 ]. Rolul turismului la viața economică și socială este diferită de la o țară la alta, în funcție de nivelul de dezvoltare și de politica promovată în legătură cu aceste activități.
În final, putem meneționa că dezvoltarea industriei turistice depinde de o serie de factori, dar care în esență necesită a fi dezvoltatți sau susținuți prin intermediul politicilor statelor. De asemenea, exploatarea potențialului turistic existent natural, cultural, socio-politic și antropologic permite statelor să-și avantajeze imaginea pe plan mondial, să obțină beneficii considerabile și de ce nu să permită populației autohtone facilități în utilizarea serviciilor turistice.
CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE DIN ITALIA. ROLUL REGIUNII EMILIA ROMAGNA ÎN TURISMUL ITALIAN
2.1. ANALIZA SOCIO-ECONOMICĂ A Italiei
Mediul economic. Țară cu economie dezvoltată, plasată pe primele locuri, în care industriei îi revine un rol crescînd: concentrează ⅓ din populația activă și contribuie cu 1/3 la PNB și înregistrează cel mai ridicat ritm de creștere dintre țările membre U.E. Foarte diversificată și bazată în cea mai mare parte pe materiile prime din import. Este mai dezvoltată în Nord, unde peste 80% din producția industrială se află concentrată în triunghiul Torino- Milano- Genova, care acoperă mai puțin de 1/3 din suprafața Italiei, și mai puțin dezvoltată în Sud (Mezzogiorno). În afară de ramurile tradiționale, textilă și alimentară se remarcă industria constructoare de mașini (autovehicule, nave maritime, electronică și electrotehnică, diverse aparate și utilaje), petrochimia, siderurgia. [4.33]
Politica economică a Italiei de după anii pus accent pe dezvoltarea sectorului privat, ca motor al creșterii economice, inițiindu-se un program masiv de privatizare a firmelor și băncilor de stat. Măsurile luate pentru restabilirea unei politici fiscale încurajatoare, stabilitatea monedei și rata scăzută a dobînzilor, au permis Italiei să adere la Uniunea Monetar Europeană și să adopte moneda comună, euro, în calitate de membru fondator, la 1 ianuarie 1999. Din acel moment, până la sfîrșitul anului 2001, țările care au aderat la Uniunea Monetară Europeană au adoptat euro ca monedă virtuală pentru tranzacții și ca unitate de cont. Bancnotele euro circulă de la 1 ianuarie 2002, înlocuind moneda naționala, lira italiana.
Italia este membră a G8 (Grupul celor opt țări cele mai industrializate), UniuneaEuropeană, OCDE. Italia, a treia economie din regiune, traversează în prezent o perioadă critică, aflîndu-se practic pe primul loc, între țările UE, în ceea ce privește datoria publică. Temerea că datoria publică a Italiei ar putea să crească peste nivelul actual, datorie care a ajuns în prezent la 120% din PIB, determină analiștii financiari să considere că lucrurile ar putea scăpa de sub control, iar criza din zona euro ar putea lua o întorsătură periculoasă.
Totodată, în 2014, Consiliul de Miniștri a aprobat un decret – lege privind „dispoziții urgente pentru stabilizarea financiară”, reprezentînd un pachet de măsuri corective asupra bugetului public destinate stabilizării cadrului financiar, în conformitate cu angajamentele asumate la nivel european.
Italia are o economie diversificată împărțită între Nordul dezvoltat/industrializat, dominat de companii private și Sudul – agricol, mai puțin dezvoltat, mai puțin prosper și cu un șomaj ridicat. Standardele de viață au cunoscut o diferență considerabilă între cele două regiuni. [4.25]
Triunghiul industrial din Nord (Milano – Torino – Genova) alături de cel din Regiunea Toscana (Firenze – Prato – Pistoia) constituie coloana vertebrală a industriei italiene. Aceasta s-a orientat în special pe producția și exportul produselor de lux, producție capabilă să facă față competiției din China, precum și altor economii emergente din Asia, țări cu economii bazate pe costuri de producție și de muncă foarte mici.
Italia are, de asemenea, o economie subterană considerabilă de circa 15% din PIB, conform anumitor estimări, gen de economie întâlnită mai ales în agricultură, construcții și servicii.
Principalii indicatori economici. Datoria publică a Italiei este la un nivel îngrijorător – circa 1.800 miliarde euro, în termeni nominali, cea mai mare din U.E., semnificînd 118% din PIB la sfîrșitul anului 2013; se estimează că în următorii trei ani, nevoia de finanțare a țării o să fie uriașă, apreciată la circa 630 miliarde euro.
Inflația în Italia este determinată de prețurile mari ale materiilor prime și, de aici, creșterea cu precădere a prețurilor la produsele petrolifere finite și la alimente; în prezent inflația este de circa 2% și, din punctul de vedere al Bancii Italiene, va rămîne la acest nivel și în perioada următoare, cu valori volatile pentru prețurile la diversele bunuri și servicii.
Nivelul mediu al șomajului este de circa 8,2% din totalul populației active, față de 8,5% în anul 2013 (nivel diferențiat pe zonele geografice ale Italiei).
Producția industrială se menține la același nivel scăzut, similar anului 2013, adică – 0,1%; (comenzile industriale sunt scăzute, același nivel de trei luni, -18%, în timp ce comenzile pentru IMM-uri cunosc o ușoară creștere); industria electronică și cea electrotehnică sunt în creștere. La nivelul lunii martie se înregistra o cifră de afaceri în creștere cu 10,5%, nivelul de facturare respectiv fiind în creștere față de media anuală cu 19,7% și 16,7%.
La nivelul anului 2013, valoarea adăugată înregistrată pe sectoare a fost: agricultură, silvicultură și pescuit (1,0%), în industrie (4,8%), servicii (1,0%) și în construcții (3,4%).
Nivelul împrumuturilor acordate, creditarea IMM-urilor, este în creștere cu circa 5,6% pe an la nivelul lunii martie. A crescut dobânda, urmare a unei analize a Bancii Italiei, cu 1,4% pentru creditele mari și cu 2,2% pentru creditele mici, la nivelul aceleiași luni;
În ceea ce privește investițiile italiene în străinătate, acestea au rămas stabile, la nivelul anterior de circa 43 miliarde de dolari. Dinamica investițiilor în mașini și echipamente industriale se menține slabă; proiectele de investiții ale firmelor sunt încetinite, un motiv fiind legat de materia primă care se menține încă scumpă. Din punct de vedere al repartiției geografice, punctul slab al structurii economiei îl reprezintă Mezzogiorno (zona de Sud a Italiei), care se diferențiază radical de regiunea Centrală și mai ales de cea zona de Nord.
Agricultura. În condițiile unui exod al populației către oraș și a scăderii interesului pentru dezvoltarea agriculturii în favoarea industriei, agricultura are în prezent un rol secundar în cadrul economiei (sub 3% din PIB), Italia fiind nevoită să importe o mare parte din produsele agricole necesare consumului (cu excepția legumelor și fructelor).
Industria. Sectorul industrial are un rol important în structura economică a țării, o contribuție esențială avînd-o sectorul serviciilor legate de distribuție sau adiacente vînzării de bunuri industriale. Pe parcursul anilor, Italia și-a cîștigat o poziție importantă pe piața internațională în domeniile bunurilor de consum și a investițiilor (în special în următoarele sectoare: confecții textile, încălțăminte și pielărie, mecanic, chimic, construcții de automobile, aparatură electrocasnică). Modelul de dezvoltare industrială este bazat pe o strategie flexibilă și o puternică rețea de întreprinderi mici și mijlocii, structuri deosebit de dinamice și cu o rentabilitate ridicată, organizate pe zone sau sisteme locale de lucru, precum și pe mari întreprinderi, precum FIAT, Finmeccanica, Pirelli, Enel, Eni, Edison etc care, în ultimii 20 de ani, au suferit puternice restructurări. Aplicarea unor politici exigente de calitate și servicii pentru client, reducerea costului de fabricație pe unitatea de produs și, nu în cele din urmă, angrenarea în globalizarea piețelor, au permis marilor grupuri industriale să obțină o creștere consistentă a competitivității și a rentabilității.
Serviciile. În cadrul acestui sector, un rol de o deosebită importanță, îl are turismul. Acesta contribuie într-o tot mai mare măsură la balanța de plăți, așa după cum se înregistrează și în alte țări din bazinul Marii Mediteranene: Grecia, Spania, Turcia. Între principalele trei forme de turism: „de mare”, „de munte” și „cultural”, acesta din urmă atrage cel mai mare număr de turiști străini, favorizînd totodată și crearea de locuri de muncă, dat fiind că acest gen de turism nu este afectat de anotimpuri.
Comerțul Italiei. La nivelul anului 2013 comerțul total al Italiei (import și export) s-a situat la valoarea de 704,931 miliarde euro din care 395,185 miliarde euro comerțul total desfășurat cu țările membre UE – 27 (57% din comerțul total al Italiei).
Exportul Italiei. Cu toate efectele crizei, exportul total al Italiei a cunoscut o perioadă de creștere la nivelul anului 2013, astfel încît valoarea acestuia s-a ridicat la 337,809 miliarde euro (ceea ce semnifică o creștere cu 23% față de nivelul anului 2012), din care 193,653 miliarde euro exportul către țările membre UE (în creștere cu 15,22% față de nivelul înregistrat în 2012). Principalii parteneri comerciali ai Italiei, la export, în anul 2013, în ordinea cotei deținute, au fost: Germania, Franta, Spania, Marea Britanie, Belgia, în exportul italian avînd ca principală piață de destinație țările membre UE. Principalele grupe de produse la export sunt: mașini și utilaje, produse chimice, mijloace de transport, autovehicule, minerale și metale neferoase, textile și îmbrăcăminte, produse alimentare, băutură și tutun.
Importuri. În anul 2013 importurile Italiei au atins nivelul valoric de 367,121 miliarde euro (în creștere cu aproximativ 23% față de anul 2012), din care 170,868 miliarde euro importul din țările membre UE (creștere cu 17% fata de nivelul anului 2012). Principalii furnizori ai Italiei au fost: Germania, Franța, R.P.Chineză, Olanda, Federația Rusă. Deficitul comercial al Italiei a fost în anul 2013 de 29,311 miliarde euro, din care 7,877 miliarde euro deficitul provenit din relația cu țările membre UE.
Poziția geografică și potențialul natural. Relieful: Italia consistă predominant dintr- o peninsulă care se extinde în Marea Mediterana, unde împreună cu două mari insule, Sicilia și Sardinia, creează diferite părți ale mării, ca și Marea Adriatică la nord- est, Marea Ionică la sud- est, Marea Tireniană la sud- vest și în final Marea Linguriană la nord- vest. Munții Apenini din centrul peninsulei, merg spre est, unindu- se cu Alpii, care apoi formează un arc, închizînd Italia în nord. Alte rîuri cunoscute sunt Tiberul, Adige și Arno. Cel mai înalt punct al Italiei este Muntele Alb (Monte Bianco) cu , dar Italia este mai ales asociată cu doi faimoși vulcani: acum adormitul Vezuviu în apropriere de Neapole, și activul Etna în Sicilia.
Clima – este mediteraneană în peninsulă și în insule; în partea continentală (C.Padului), climă temperat- continentală. Temperatura medie anuală este (în ianuarie și iulie) de – și în Alpi; și la Milano; și la Roma; și în Calabria. Precipitațiile sunt de 1520 mm/an în Alpii de vest și peste 2000 mm/an în Alpii de est; 500mm/an în valea Padului, Toscana, Latium și sub 500 mm/ an în Apulia, sudul Siciliei și Sardinia.
Hidrografia: rețeaua hidrografică este bogată, dar numai două rîuri sunt mai lungi și navigabile: Padul (PO), are lungime, care curge pe direcția V- E drenînd cîmpia cu același nume din N, și Adigele, care are , ambele tributare Mării Adriatice.
Flora: variază cu altitudinea și latitudinea. În Alpi se etajează păduri de castan, de stejar, de conifere și pășuni alpine. În Apenini predomină stejarul și alte specii mediteraneene, excepție zonele mai înalte unde apar fagul și coniferele.
Fauna: cuprinde atît elemente răspîndite pe întreg teritoriul ca: vulpea, bursucul, jderul, dihorul, veverița, iepurele, cît și animale care se mai întîlnesc numai în parcuri și rezervații naturale: căprioara, ursul brun; numeroase păsări. [4.11]
Cadrul demografic: Mediul demografic este un indicator important care ne poate ajuta la stabilirea mai multor metode de promovare a unei țări, regiuni sau loc. [4.19]
Populația: 59.619.290 locuitori cu o densitate de 192,73/ km2 (loc 23).
Structuri demografice:
Structura Vîrste: – 0- 14 ani: 13.5% (sex masculin 4,056,156/femei 3,814,070); – 1564 ani: 66.3% (sex masculin 19,530,696/femei 18,981,084); – 65 ani și peste: 20,2% (sex masculin 4,903,762/ femei 6,840,444).
Vîrsta medie: Total: 43.3 ani; – de sex masculin: 41.8 ani; – de sex feminin: 44.8 ani
Populația rata de creștere: – 0.047%
Natalitatea: 8.18 Nașteri/1000 a populației
Rata mortalității: 10.72 decese /1000 populație
Rata netă de migrație: 2.06 migranți (e)/1000 a populației
Urbanizare: Populația urbană: 68% din totalul populației (2008)
Rata de urbanizare: 0,4% rata anuală de schimbare
Raportul între sexe: la naștere: 1.07 de sex masculin/de sex feminin – sub 15 ani: 1,06 de sex masculin/de sex feminin – 15- 64 ani: 1.03 de sex masculin/de sex feminin – 65 ani și peste: 0.72 de sex masculin/de sex feminin
Speranța de viață la naștere: Populație totală: 80.2 ani; – de sex masculin: 77.26 ani;- de sex feminin: 83.33 ani. Rata totală a fertilității: 1.31 copiii născuți/femeie. Datele pot fi observate din următoarea figură, pat demonstrat de statisticile italiene.
Mediul cultural. Italia este bine cunoscută pentru cultura sa, și nenumăratele ei monumente, printre care și Turnul din Pisa și Coloseumul roman, dar și pentru mîncarea sa (pizza, pasta, etc.), vin, lifestyle, eleganță, design, cinema, teatru, literatură, poezie, arte vizuale, muzică (mai ales de operă), sărbători, și în general pentru gust.
Renașterea europeană a părut în Italia între secolul XIV și secolul XV. Succesele literale, ca și poezia lui Petrarch, Tasso, și a lui Ariosto și proza lui Boccaccio, Machiavelli, și a lui Castiglione, au exercitat o minunată influență durabilă pentru dezvoltarea cultutii vestice, la fel ca pictura, sculptura, și arhitectura, la care au contribuit giganți ca Leonardo da Vinci, Raffaello, Botticelli, Fra Angelico, și Michelangelo. [4.8]
Influența muzicală italiană a compozitorilor, precum Monteverdi, Palestrina, și Vivaldi s- a dovedit epocală; în secolul XIX, opera romantică italiană a excelat sub compozitorii Gioacchino Rossini, Giuseppe Verdi, și Giacomo Puccini. Artiștii, scriitorii, regizorii, arhitecții, compozitorii și designerii contemporani italieni contribuie la semnificant la cultura vestică.
Moneda: Euro = 100 cenți (vechea monedă: lira).
Religia: catolici, musulmani, protestanți, iudaici.
Grupuri etnice: Italieni (include grupuri mici de germani, francezi, și sloveni- italieni în nord și albanezi- italieni și greco- italieni în sud).
Religii: Romano- catolică 90%, alte 10% (includ comunitățile protestante și evreiești).
Limbi: Italiană, germană (porțiuni ale regiunii Trentino- Alto Adige sunt predominante de limbă germană), franceză, slovenă (minorității vorbitoare în zona de la Trieste- Gorizia).
Gradul de alfabetizare: Populație totală: 98,4% ; – de sex masculin: 98,8% ; – de sex feminin: 98%.
Cadrul politic. Organizarea statală: Republică, potrivit Constituției din 22.12.1947, președintele fiind ales prin vot indirect pe o perioadă de 7 ani. Constituția a stabilit un parlament bicameral, (Parlamento), consistînd din Camera Deputaților (Camera dei Deputati) și Senat (Senato della Repubblica), o putere, și una executivă (condusă de un prim ministru). [4.4]
Șeful statului Giorgio Napolitano
Șeful guvernului (prim- ministru): Mario Monti
Partide politice: Partidul Democrat Creștin, Partidul Comunist, Partidul Socialist, Partidul Socialist Democrat, Partidul Socialist Italian al Unității Proletare, Mișcarea Socială Italiană, Partidul Liberal, Partidul Republican, Partidul Democrat Italian al Unității Monarhiste.
2.2. ROLUL ȘI LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIA ITALIEI
Una din puținele țări europene este Italia, unde se regăsesc aproape toate formele posibile de turism: se mîndrește cu numeroase monumente aflate în patrimoniul cultural al umanității, are mii de kilometri de litoral, munți impresionanți, unde se pot practica în voie sporturile de iarnă, stațiuni balneoclimaterice etc.
Dată fiind extraordinara densitate a monumentelor istorice și a colecțiilor faimoase de artă din Peninsula Italică, reflectată și prin existența a 41 de situri incluse pe lista UNESCO, nu este necnoscut faptul că turismul cultural se bate de la egal la egal cu sejururile estivale în privința numărului de turiști străini.
Acest fapt, coroborat cu existența unor faimoase stațiuni montane atît în Dolomiți, cît și în Alpi, face ca Italia să fie o destinație frecventată de vizitatorii străini pe tot parcursul anului, și ca veniturile generate din turism să nu se subțieze foarte mult nici măcar toamna sau primăvara.
La nivelul anului 2012 cele mai vizitate orașe italiene, de către turiști internaționali, au fost după cum se observă din următorul tabel [4.16] :
Tabelul: 2.1.
Numărul de vizitatori pe orașe în Italia, 2013
Sursa: http://www.euromonitor.com/
Italia are o șansă foarte mare de dezvoltare deoarece aceasta dispune de bogate și variate resurse naturale și antropice. Valorificarea lor eficientă și în interesul economiei naționale reprezintă o șansă de dezvoltare. Potențialul acestei ramuri este imens, dar prea puțin valorificat. Este ramura economică cu avantajul competitiv internațional cel mai mare, cu toate acestea performanțele sale economice sunt modeste.
Dacă e să facem o analiză pe total al turismului Italiei, față de Europa mediteraneană și meridională, țări cu economie avansată și țările în curs de dezvoltare, atunci se observă că țările în curs de dezvoltare vin cu o ofertă impunătoare pe piața turistică, din considerentul costului scăzut al transportului și altor servicii auxiliare.
Un alt aspect important, evident în analiza turismului Italiei este analiza circulației turistice interne, care are o scădere neimportană pînă în anii 2004, în schimb din perioada anilor 2008 valoarea cestui indicator este în creștere, așa cum arată datele statistice. Din figura următoare se observă cum numărul turiștilor interni în Italia este în creștere astfel trendul a atins valori maxime în anul 2013, constituind circa 2000000 de turiști deserviți de agențiile turistice Italiene.
Figura: 2.1. Numărul total al turiștilor interni (turiști)
Sursa: Italian Natinal Tourist Board, 2013, Corporate Annual Report
Turismul este deosebit de important pentru economia Italiei, acesta înregistrnd o creștere semnificativă de la un aln la altul, acesta se obseră din datele prezentate Institutul Național de Statistică a Italiei, [2.8., pag. 32]. Creșterea se observă în 2012, după o o scădere bruscă la sfârșitul anului 2009 ( cu mult mai mult evidentă decât în 2008). Aceasta reiese din numărul de persoane cazate în unitățile de cazare.
Figura: 2.2. Numărul de clienți cazați în unitățile de cazare turistică
Sursa: RAPPORTO ANNUALE, 2013, La situazione del Paese, pag. 32
Chiar dacă impactul crizei s-a observat și a avut impact asupra turismului Italiei valoarea încasărilor din turiștii nerezidenți este mai mare având o pondere de 47,9 în anul 2012 , iar cea mai mare cotă a înregistrat-o în 2011.
Conform acelorași surse perioada 2009- fost caracterizată de o scădere substanțială a cererii pentru turism în Italia, aceasta comparativ cu trendul înregistrat în anii precedenți. Astfel cota cea mai mare a cazărilor a fost ocupată de excursionioști care au atins în 2008 valoarea 123 milioane, descrescând în următorii ani la 96 milioane din care 40 de milioane de turiști străini, ce au adus în buget peste 100 de milioane de nopți de cazare în hotelurile, vilele și pensiunile italiene. Cea mai mare cotă o dețin turiștii ce pleacă pe perioade de 4 și mai multe nopți, fiind urmat de cei ce fac turism de afaceri sau cunoaștere a locurilor.
O contribuție importantă la creșterea economică a Italiei o aduce valoarea cheltuielilor făcute de către turiștii străini în momentul aflării pe teritoriul Italiei. Astfel, conform datelor pe 2013 ponderea cea mai mare a cheltuililorefectuate de turiști este pentru cazare și servicii de alimentație ( servicii de restaurație) după care urmează transport, cumpărături și altele. De aici și putem constat nivelul de dezvoltare a infrastructurii turistice a Italiei, turismului de schoping și alimentație publică, datele pentru ultimii ani se prezintă astfel:
Figura: 2.3. Structura cheltuielilor efectuate de către turiști
Sursa: Tendenze del turismo internazionale nelle regioni italiane, A. Alivernini, M. Gallo, E. Mattevie
De altfel, mari schimbări în valoarea cheltuielilor nu se observă comparativ cu anii 2012, ceea ce confirmă încă o dată menținerea pe poțizii a aportului adus de diferitele ramuri de servicii din structura turismului.
Figura: 2.4. Structura cheltuielilor efectuate de către turiști în anul 2012. Studiu comparativ
Sursa: BAnca de Italia, 2013
Din datele oferite de sursele italiene putem analiza comparativ solicitările turiștilor interni și italieni visa-vi de cererea turistică, astfel după cum se observă din diagramele următoare se solicită turismul cultural, atât la nivel național, cât și extern, fiind urmată de turismul montan, balnear și agroturism.
Din acest considerent majoritatea proiectelor de investiții pentru perioada viitoare 2014-2120, realizate de autoritățile italiene sunt concentrate în dezvoltarea și susținerea businessului în turism, fiind susținuți micii antreprenori și dezvoltarea litoralului, precum și proiecte sociale prin care se alocă fonduri de amenajare a centrelor istorice.
Un alt aspect important ar fi estimarea numărului de soriri și înnoptări, capitol la care Italia se află pe cele mai bune poziții, după cum interpretează aceiași sursă astfel, în dinamică acești indicatori arată astfel:
Tabelul: 2.2.
Sosori și înnoptări în Italia, turiști
Sursa: www.ISTAT.it
Conform ISTAT pe perioada anilor 2011 numărul sosirilor și înoptărilor arată o creștere de +8,4% și respectiv, 6.8%, iar în 2012 fluxul turiștilor externi în Italia a cunoscut un nivel stabil sosirile au înregistrat o valoare de 0,1% , iar în ceea ce privește același perioadă înnoptările au scăzut de – 0,7%. Conform WTO Italia se află pe a V poziție în topul destinațiilor turistice.
Analizînd principalele forme de turism apreciate și solicitate din turismul italian, atunci pe primele locuri se află turismul cultural-artistic și maritim, datele sunt confirmate prin următoarea diagramă:
Figura: 2.5. Repartizarea formelor de turism practicate în Italia
Sursa: 2012, ISTAT
De apreciat în acest domeniu este creșterea veniturilor din turism, la care a contribuit și turismul de schopinng, apreciat de unele reviste italiene, iar dintre cele mai apreciate orașe de către cumpărătorii străini au fost Roma, Mila, Napoli, Venezia și Ravenna, arată sursa citată Club Italia, Brand Development, Sales and Marketing.
Datele confirmă că drept efect economic al turismului a fost valoarea cheltuielilor realizate în medie de un turist a constituit în 2012 – 730 de euro, iar în casarea turistică pe un locuitor a fost de 511, 45 euro/locuitor, aceasta fiind calculată ca raport dintre încasările totale din turism la numărul total de locuitori.
Astfel valoarea încasărilor din turism cunoaște valori pozitive, iar pe peroaada anului 2012 aceasta este într/o ușoară scădere ca rezultat al situației economico-sociale din Italia, precum și a situației pe piața financiară din întreaga europă.
Alți indicatori importanți după care vom aprecia turismul italian sunt indicatorii cererii turistice determinați de sejurul mediu total care a reprezentat în medie 2,73 zile în 2012, iar cea mai mare cotă a avut-o în 2013 de trei zile, indicator calculat în baza datelor statistice ca raport al numărului de zile (înnoptări) la numărul de turiști sosiți.
Comparând aceste rezultate cu alte state învecinate ale Italiei putem menționa că valoarea venitului din turism în Italia este la o cotă de 98 %, față de spania, care atinge valoarea de 103 % și diminuată fiind cea din Franța cu 7 % mai puțin.
De asemenea apreciind indicatorii ofertei turistice atunci densitatea turistică în Italia a reprezentat în 2012 0,7 turist/locuitor în raport cu populația și 126,02 turiști/km în raport cu suprafața. aceste date vin încă o dată să confirme capacitatea și nivelul de dezvoltare a turismului din Italia, apreciat de mai multe surse ca fiind unul dintre cele mai dezvoltate pe plan internațional.
Aceste valori pot fi completate și de ponderea în PIB a turismului din Italia care de asemenea a cunoscut valori semnificative, astfel conform datelor mari fluctuații ale PIB-ului (scaderea acestuia în anul 2009 cu 4,9% față de nivelul înregistrat în 2008, apreciindu-se că este cea mai mare reducere a PIB-ului italian inregistrat dupa anii 1971, ceea ce demonstra faptul că în 2009 Italia se afla în plina criză, fapt confirmat și de cresterea deficitului bugetar de la 2,7% în 2008 la -5,3% în 2009 (adica 38 miliarde euro). Totusi, în anul 2012 se constata o usoară redresare a P.I.B.–ul Italiei, acesta cifrându-se la valoarea de 1.548.816 milioane euro, ceea ce a insemnat o crestere de 1,9% fașă de nivelul înregistrat în anul 2011. Creșterea PIB-ului în anul 2012 s-a realizat în primul rând pe creșterea cu 9,1% a exporturilor de bunuri și servicii, domeniului turismului revenindu-i cam 2% din această creștere, apoi pe creșterea investițiilor (2,5%) și în mică măsură pe cresterea consumului intern (doar 0,8%). Pentru anul 2013 este prognozata o crestere de 1% a PIB-ului italian. [4.31]
Ca o generalizare la acest capitol, se poate menționa că pe plan economic turismul este un factor al progresului economic. Pentru Italia acesta are largi și positive implicații asupra dezvoltării întregii societăți, acționând în direcția introducerii în circuitul economic (intern și internațional) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural istoric, de mare atractie și a unora din realizarile contemporane în domeniile construcțiilor și artei.
2.3. lOCUL REGIUNII EMILIA ROMAGNA ÎN TURISMUL ITALIEI
În continuare vom încerca să aducem argumente prin care se confirmă poziția regiunii Emilia Romagna în structura industriei turistice a Italiei. În general fiecare zonă are la bază un anumit specific și dezvoltă domenii turistice. Dacă e să luăm reprezentaiv, atunci acestea se prezintă astfel:
Figura: 2.6. Repartizarea formelor turistice pe teritoriul Italiei
Sursa: www.gttravelweb.com,
Lombardia și Emilia Romagna. Sunt provincii cu o civilizatie straveche și care detin o pondere economica importanta în Italia. Se remarca: Milano (1,5 mil. locuitori), al doilea oraș ca marime, recunoscut prin industrie, comert și finante, dar și prin monumente și edificii vechi, care uimesc prin măreția lor: Castelul Sforzza, Teatrul Scala (1778), Domul stil gotic, din marmură cu 135 sageti, 4440 de statui (1378 – 1858), care reprezinta cel mai important obiectiv turistic al orașului, Palatul și Pinacoteca Brera, Academia de Arte Frumoase, muzee de stați veche, Observatorul Astronomic. Milano exceleaza prin fermecatoarele biserici, basilici și teatre.
Bolognia , cu multe obiective turistice și culturale: Domul ( 1747, stil baroc), palate, piete, și cea mai veche universitate din Europa (1119), cu o faimoasa Biblioteca și o bogată pinacotec. Mantova – centru al Renașterii, Piacenza – oraș roman cu numeroase monumente arhitecturale ale Renasterii. Verona – orașul lui Romeo și al Julietei, renumit pentru monumentele sale romane și renascentiste (biserici, amfiteatrul roman, palate, castele, piete) și mormantul Julietei. Padova – oraș mestesugaresc roman, centru universitar și turistic cu numeroase monumente biserica St. Antonio). Alte centre: Parma, Modena, Brescia.
Figura: 2.7. Emilia-Romagna, regiune a Italiei
Sursa: LORD Cultural Resources Planning & Management Inc 124 City Tourism & Culture
Istoric: Originea numelului regiunii în secolul al doilea secol î.Hr. a fost construit în onoarea de consulul roman Marcus Aemilius Lepidus un drum care leagă la Piacenza și Rimini și care s.a este numit Emilia. Acest drum a dat numele regiunii. În secolul al șaselea d.Hr. romanii au pierdut acest teritoriu acesta fiind împărțit între bizantini și lombarzi, acest teritoriu fiind numit Longobardia și Romagna. Suprafața actuală a zonei Romagna a fost sub ocupație bizantină. În momentul reunirii din Italia, regiunea a primit înapoi numele său original Emilia. Abia în anul primit numele real al Emilia Romagna, nume pe care îl poarta și astăzi.
Aflată în nordul Italiei, zona Emilia Romagna este cunoscută pentru gastronomie și pentru orașele artei Modena și Parma. Aici, familii precum ducii renascentiști Ferrara au căpătat putere și influență, curțile lor atrăgând poeți și artiști. Emilia Romagna este căutată și datorită coastei și plajelor frumoase, mai ales din jurul Rimini și Misano Adriatico. Peisajul regiunii este variat, de la poalele Apeninilor în sud până la câmpiile din nord, Pianura Padana, întrerupte doar de plopii răzleți.[4.7.]
Poziționare: Majoritatea opririlor din această regiune se bazează pe vechiul drum roman Via Emilia, care începea în Rimini și continua spre Piacenza, o colonie romană care atrăgea deseori barbarii invadatori. Acest vechi tărâm este bogat în arhitectură și peisaje frumoase.
Figura: 2.8. Harta regiunii Emilia- Romagna
Sursa: Negucioiu A., Tranziția și reforma economică în România
Unele aspecte ale conținutului și mersului lor, Reforma în România – aspecte economice, sociale și juridice, Culegere de comunicări prezentate la Sesiunea Științifică din 16-17 mai 2007, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Institutul de Educație și Studii Sindicale al C.N.S.L.R. – Frăția, București
Emilia- Romagna are aproape o formă de triunghi dreptunghic, fiind limitată de Marea Adriatică la Est, râul Po la nord și de Apenini la sud. Regiune dens populată, (în special în partea de câmpie), Emilia Romagna este una dintre cele mai bogate regiuni italiene și este în general privită și ca una dintre cele mai frumoase pentru a trăi în ea. Bucătăria regiunii Emilia- Romagna este una dintre cele mai caracteristice pentru Italia.
Dacă e să analizăm principalele zone ale acestei regiuni, acestea sunt în număr de 9 și cele mai mari sunt Bolonia și Fererra, iar datele privind suprafața, populația și densitatea acesteia pe km2 se prezintă astfel:
Tabelul: 2.3.
Provinciile regiunii Emilia Romagna
Sursa: STĂNCIULESCU G. și colab., „Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre”, Editura All Beck, 2000
Bologna este un centru istoric, cultural și de distracție de importanță națională. Alte orașe importante sunt Parma, Piacenza, Reggio nell'Emilia, Modena, Rimini, Ferrara, Forli și Ravenna. Suprafață: în jur de 22.123 km2 Populație: în jur de 3,702 locuitori. În general această provincie este una din cele mai mari din teritoriul Italiei, ca reyultat avân și ponderea cea mai mare din structura administrativă.
Populația: Emilia Romagna 4366448 milioane locuitori cu capital la Bologna. Este învecinată la est de Marea Adriatică, la granița de nord se învecinează cu regiunea Veneto și Lombardia, la vest cu Piemonte (cu care imparte granița pe o lungime de mai puțin de ) și Liguria, la sud cu Toscana, Marche până la Republica San Marino.Ea este compusă din unirea a doua regiuni istorice: Emilia, care este compusă din provinciile Piacenza, Parma, Regio Emilia, Modena, Ferrara și o bună parte din această Bolognie cu capitală și Romgna cu proviciile rămase, Ravenna, Rimini, Forli- Cesena și partea orientală din provincia Bologna (Imola și zonele învecinate). Romagna istorică cuprinde printre altele mici teritoriii în Marche și în Toscana.
Părțile care formează regiunile actuale sunt populate din timpuri străvechi cum ne arată și descoperirile arheologice. Cel mai cunoscut caz este acela din Monte Poggiolo – Forli unde se găsesc vestigii cu o vechime de peste 800.000 de ani, fapt ce dovedeste că această zonă a fost locuită și în Paleolitic.
Cadrul natural al regiunii Emilia Romagna: Drumul Emilia a fost construit de consulul roman Marco Emilio Lepido, pe baza planurilor acestuia, astfel drumul a fost construit în așa fel încât împarte regiunea aproape perfect în două pe direcția Nord Vest – Sud Est. Astfel, câmpie reprezintă 47,8% din suprafața totală, partea colinară este prezentă cu în procent de 27,1% , iar munții sunt reprezentați în proporție de 25,1%..
Una dintre principalele caracteristici ale teritoriului este dată de prezența orașelor de dimensiuni medii. Emilia Romagna este, în realitate, o regiune metropolitană policentrică, caracterizată, adică, de prezența unor zone urbane de dimensiuni medii – mici, legate într-un sistem infrastructural eficient de transporturi, care le integrează într-un mod funcțional, atât din punct de vedere urbanistic și social, cât și economic.
Emilia Romagna este în mijlocul unor schimburi comerciale naționale intense cu Țările Comunitare, cu alte țări europene și cu restul lumii. Această intensă activitate este datorată și așezării strategice a teritoriului, care se găsește în centrul liniilor stradale, feroviare și de autostrăzi italiene.Prin conformație regiunea este împărțită în două secțiuni diferite complet una de alta: prima, situată în partea de sud a regiunii, este numai munți și dealuri, iar cea de- a doua, din nord este numai câmpie. [4.16., pag.4-5]
Agricultura este cea mai importantă activitate economică: cereale, cartofi, porumb, roșii și ceapă sunt cele mai importante, împreună cu fructele și struguri destinate pentru producția de vin (din care cel mai faimos este poate Lambrusco). Creșterea animalelor este de asemenea dezvoltată, în special cea a porcului și cea a bovinelor. Industria din Emilia- Romagna este de asemenea sănătoasă, în mod special industria alimentară și turismul pe coasta Mării Adriatice. Cel mai des sunt crescute bovine și swines bivoli. Emilia Romagna, produce o cincime din produsul intern de carne și a șasea parte din producția de lapte. Carnea de porc este folosită pentru producția de mezeluri. Din lapte se produc brânzeturi tradiționale ca nuisance și parmesan. și creșterea puilor este bine dezvoltată.
Cea mai intensă zonă destinată pescuitului se află pe Văile Camacchio, unde se găsește din abundență peștele albastru. Partea plată a regiunii, între poalele colinelor și Po, formează un front de peste 100 kilometrii între Marea Adriatică, delta Po și piciorul Gabicce.
Dar zona deluroasă- munte își păstrează întreaga sa dezvoltare pe lățimea de aproape . Panta Emilian Apenini constă dintr- o serie de contraforturi care coboară până la pieptene și separă văile, de asemenea, paralele. Majoritatea altitudinilor se găsesc în sectorul central, culminând în Monte Cimone (2.165m).
Câmpia este rezultatul aluviunilor aduse de Po și râurile din Apenini. În câmpiile înalte au fost depuse materiale grosiere (pietriș, nisip) și, prin urmare, solul este foarte permeabil. În zona de câmpie depozitele sunt mai mici și, prin urmare, mai sunt mai puțin permeabile. în est, unde se întâlnește cu Marea Adriatică, se face trecerea de la un sector intern terestru la un sector mai dur, format din straturile depuse de- a lungul timpului. Marea câmpie cu vedere la mare, cu o zonă de coastă unită și aproape uniformă, cu plaje largi de nisip și cu o mare mai puțin adâncă, este zonă perfectă pentru activitatea turistică balneară.
Rețeaua hidrografică este, în jumătatea de vest a regiunii, formată dintr- o serie de căi navigabile, văi mai mult sau mai puțin paralel care traversează poalele dealurilor și apoi atinge zona de câmpie unde se întâlnesc cu râul Po, în est, începând de la Reno, râurile sunt aruncate direct în Marea Adriatică. În afară de Po, toate râurile din regiune au adus cu ele un un „model” de depuneri datorită ploilor torențiale neregulate. Este remarcabilă rețeaua de canale derivate care preiau apele din Po pentru irigații și asigurarea de drenaj a zonelor învecinate. Prin urmare,de aceste irigații beneficiază micile crescătorii destinate creșterii animalelor pentru producția de lapte și brânză (Parmigiano- Reggiano e Grana Padano), precum și producția cereale, iar pe zona de câmpie neirigată, sunt cultivate fructe și vița de vie iar la urmă se găsesc fânețe, pășuni și păduri. [4.5.]
Vegetația naturală a fost puternic redusă datorită intervenției omului, în special în zona de câmpie. A supraviețuit dar unele domenii majore cum ar fi cele împădurite ale Mesolei, acum o rezervație naturală, și pădure de pini din provincia Ravenna. De la poalele munților și până la , cotî până la care se extinde orizontul sub- mediteranean, caracterizat prin păduri dominate de stejari și în care, mai sus apar și castanii. Între cota . și . se află regatul fagului. Au rămas de asemenea pădurile de brad, acum aflați și ei în arii protejate în rezervă, cum este pădurea Campigna (Forli- Cesena).
Pădurile acopereau după statisticile ISTAT din teritoriul provinciei, cu un coeficient de impădurire de 16,8% (față de media regiunii de 18,1% și de o medie naționala de 22,4%), în timp ce de pe baza datelor de utilizare a pământului, obținute în urma fotointerpretărilor din satelit, zona impădurita a provinciei rezulta ca ar fi mai mare: , egală cu 19% din teritoriu. [2.6., pag. 8]
Pe teritoriul Emilia- Romagna se încadrează două parcuri naționale, atât în comun cu regiunea Toscana: Casentino National Park, Muntele Falterona și Campigna cât și cu Toscan- Emilian Apenini Parcul Național. În regiune se află mai mult de 14 parcuri regionale și multe alte arii naturale protejate.
Pentru a înțelege bogăția naturală a Emiliei- Romagna, atmosfera și stilul de viață, înseamnă a te poti bucura de o experiență mai puțin comună, care dezvăluie caracterul adevărat din această regiune, contribuind astfel la formarea unui viitor, atunci când oamenii și mediului trebuie să fie în armonie perfectă, fapt confirmat de următorul tabel:
Tabelul: 2.4.
Ocuparea solului în valoare absolută (Ha) și procentuală
Sursa: PLANURI PROIECTE ȘI PROGRAME PARTICIPANTE: PROVINCIA BOLOGNA, pag. 8
Pe teritoriul Emilia- Romagna se încadrează două parcuri naționale, atât în comun cu regiunea Toscana: Casentino National Park, Muntele Falterona și Campigna cât și cu Toscan- Emilian Apenini Parcul National. În regiune se află mai mult de 14 parcuri regionale și multe alte arii naturale protejate.
Parcuri Naționale: Abruzzo, Lazio e Molise Alta Murgia Appennino Tosco- Emiliano Arcipelago di La Maddalena Arcipelago Toscano Asinara Aspromonte Cilento e Vallo di Diano Cinque Terre Circeo Dei Monti Sibillini Dolomiti Bellunesi Foreste Casentinesi, Monte Falterona e Campigna Gargano Gran Paradiso Gran Sasso e Monti Laga Maiella Pollino Sila Stelvio Val Grande Vesuvio.
Areale marine protejate Capo Caccia – Isola Piana Capo Carbonara Capo Gallo – Isola delle Femmine Capo Rizzuto Cinque Terre Isola dell'Asinara Isola di Bergeggi Isola di Ustica Isole Ciclopi Isole di Ventotene e Santo Stefano Isole Egadi Isole Pelagie Isole Tremiti Miramare Parco sommerso di Baia Parco sommerso di Gaiola Penisola del Sinis – Isola di Mal di Ventre Plemmirio Porto Cesareo Portofino Punta Campanella Regno di Nettuno Santuario pentru mamiferi marini Secche di Tor Paterno Tavolara – Punta Coda Cavallo Torre Guaceto.
Parcurile naționale ale regiunii. Astăzi, în Italia există 22 de parcuri naționale, inclusiv două în Emilia- Romagna Pădurile Casentino și Apenini Toscani- Emilian. Ambele sunt derivate din parcuri regionale stabilite mai sus (Ridge și Romagnolo e Alto Appennino Reggiano) care acoperă creasta dintre Emilia- Romagna, Toscana.
Parcurile regionale. Parcurile regionale, în număr de 13, sunt vizibile pe harta regiunii, fiind colorate în verde mai deschis, fiind enumerate în cele ce urmează:
Abbazia di Monteveglio
Alto Appennino Modenese
Boschi di Carrega
Corno alle Scale
Delta del Po
Gessi Bolognesie Calanchi dell'Abbadessa
Laghi Suviana e Brasimone
Monte Sole
Sassi di Roccamalatina
Stirone
Taro
Valli del Cedra e del Parma
Vena del Gesso Romagnola Rezervații regionale [4.5.]
Rezervațiile naturale regionale, care sunt stabilite prin rezoluția Adunării legislative, sunt "zone de dimensiuni limitate, de importanța regională pentru conservarea și gestionarea de caractere morfologice și conținutul lor, biologice, ecologice, științifice și culturale." gestionarea lor este încredințată, pentru provincia de interes local sau la un consorțiu format din provincii, municipalități, comunități de munte când teritoriul rezervației afectează mai multe provincii. Aceste rezervații sunt împărțite în două tipuri (generale, speciale), care determină gestionarea și utilizarea diferite.
Aceste tipuri de rezervații sunt:
Tabelul 2.5.
Lista rezervațiilor din regiunea Emilia-Romagna
Sursa: F. Quintiliani Conferenza “Turismo internazionale: dati e risultati”, Roma, Villa Huffer, 22 giugno 2012
Tot la această categorie, nu putem să nu amintim câteva dintre cele 30 de parcuri naturale ce există în regiunea Emilia Romagna
Parcul Natural Dei Gessi Bolognesi E Dei Calanchi Dell'abbadessa. Este situat pe dealurile care înconjoară Bologna, și este caracterizat de o serie de aflorismente de gips din care au derivat un sistem foarte interesant și sugestiv carsturi.
Deși acestea au fost deteriorate de activitățile miniere din trecut, gessi bolognezilor reprezintă unul dintre principalele puncte de interes naturaliste din zona, cu doline, văi închise, și stânci ce modelează peisajului și este populat de specii mediteraneene și specii care trăiesc la altitudini mai mari.
Figura: 2.9.
Sfeșnicele de la Croara
Sursa: www.bibliotecasalaborsa.it
Parcul Natural al Deltei râului Po. Delta del Po este cea mai vastă zonă umedă a Italiei, formată din mlastini, canale, lagune, râuri și, desigur, de mare, fiindi una dintre cele mai mari ale Europei – un delicat echilibru între pămănt și apă. Un ambient de mare interes naturalistic atât pentru floră, cât și pentru faună; Delta Padului reprezintă una dintre oaze pentru multe păsări. Se găsesc aici peste 350 de specii. Semnificativ în acest sens este “Parco Regionale Veneto del Delta del Po”. Parcul prezintă un interes enorm din punct de vedere naturalist datorită biodiversității și a ecosistemelor variate pe care le ofera. Teritoriul prezintă un interes real, nu numai pe partea naturalist, ci și pe cea culturală, conținând o mulțime de monumente istorice și artistice importante, cum ar fi Castelul Mesola, mînăstirea Pomposa, Comacchio, Ravenna cu biserici și monumente, precum și restul civilizației etrusce la Spina. Zona a fost recent recunoscut introdusă în Patrimoniului Mondial UNESCO.
Figura: 2.10. Imagini ale Deltei Po
Sursa: www.leoccare.com
Clima este caracterizat prin veri calde și sufocante și ierni cu precipitații abundente cu frecvente zile cu ceață și frig. Clima regiunii este preponderant subcontinentală. De- a lungul Mării Adriatice pe zona de coastă clima este mai blândă; pe munte ploile abundente și căderile de zăpadă sunt însă frecvente. Zapada cade și în zona de câmpie, însă aici aceasta dispare aproape imediat datorită vânturilor.
Climatul regiunii Emilia Romagna variază între cele două areale atât de diferite: cel de coastă și cel de munte. În jurul zonei de coastă, în medie, cele mai călduroase luni ale anului sunt iulie și august, timp în care temperaturile ridicate de zi cu zi va pluti în aer, în general, în jurul lui 80. iar temperaturile pe timp de noapte în timpul acestor luni, în general, va scadea până la 60. Cele mai reci luni ale anului în jurul zonei de coastă, în medie, sunt decembrie și ianuarie, timp în care temperaturile cele mai ridicate din cursul zilei ajung abia la jumătatea inferioară a 40 grade. Temperaturile pe timp de noapte în timpul acestor luni, pot să scadă deseori până sub punctul de îngheț. [4.9.]
Infrastructura zonei se prezintă într- o stare foarte bună, fiind bine legate între ele regiunile de interes și având acces pe toate căile, atât terestre, cât și aeriene sau navale. Regiunea este brăzdată de o multitudine de autostrăzi și deține un număr mare de aeroporturi. Aeroporturi civile Aeroportul Bologna- Borgo Panigale (BLQ) (LIPE), cel mai mare din regiune, cu unul din cel ma mare volum al traficului în Italia; recent a beneficiat de îmbunătățiri în ceea ce privește pista, în present fiind capabil să primească și curse ale avioanelor internaționale și intercontinental.
Tabelul: 2.6.
Infrastructura regiunii Emilia-Romagna
Sursa: Bilancio consuntivo dell’Emilia-Romagna, 2012
Recent au început, de asemenea, să joace un rol activ în cercetarea științifică, în domeniul educației de mediu, în conservarea și menținerea echilibrului ecologic local, în recuperarea și valorificarea patrimoniului istoric, în promovarea valorilor de mediu, în scopul practicării turismului.
CAPITOLUL III. TENDINȚE ACTUALE DE DEZVOLTARE ALE TURISMULUI ÎN REGIUNEA EMILIA- ROMAGNA, ITALIA
3.1. ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE DIN REGIUNEA EMILIA- ROMAGNA
După cum am analizat și prezentat în paragrafele anterioare Emilia-Romagna rămîne pentru Italia un dintre principalele zone economice, culturale și industriale, care pe lîngă faptul că contribuie la creșterea economică a statului, contribuie și la creșterea imaginii turistice. Aceasta se confirmă prin multitudinea formelor de turism practicate în zonă, dar și veniturile aduse de turism în cazmaua statului. Aceasta se poate remarca din următoarea diagramă în care se prezintă structura pe ramuri a economiei regiunii Emilia-Romagna, astfel, o pondere semnificativă o are industria turistică care împreună cu toate sectoarele auxiliare turismului constituie în medie 20%, pondere destul de importantă, care confirmă potențialul și nivelul de dezvoltare a sectorului turistic:
Figura: 3.1. Economie generală. Emilia-Romagna
Sursa: http://www.provincia.bologna.it
Astfel, în continuare este evidențiată prin descrierea în date și cifre a turismului din Emilia-Romagna. Un prim argument este adus de sursele internaționale, în care se prezintă Emilia-Romagna ca fiind una din regiunile aflate în topul celor 20 de regiuni turistice după numărul de nopți petrecute în hoteluri, campinguri și alte unități de cazare turistică.
După cum se observă din diagramă Emilia-Romagna se află pe poziția11 din 20, fapt ce confirm atractivitatea zonei, dar și nivelul de dotare tehnico-materială a sectorului turistic din zonă. Acest fapt mai poate fi confirmat și prin rezultatele studiului on-line, în care se evidențiază numărul mare de hoteluri și destinații, dar și itinerarii apreciate de turiști cu cele mai bune calificative.
Figura: 3.2. Top EU-27 zone turistice, după numărul de nopți petrecute în hoteluri, campinguri și alte unități de cazare turistică, mil. nopți, 2012
Sursa: Veneto (ITD3), Toscana (ITE1), Emilia-Romagna (ITD5), Lazio (ITE4) and Provincia Autonoma Bolzano/Bozen (ITD1), provisional, Eurostat (online data code: tour_occ_nin2
De asemenea calitatea serviciilor și numărul de înnoptări se poate datora calificativului hotelelor și unităților de cazare turistică, identificând hoteluri de 2-4 stele, majoritatea din cele prezentate au obținut o valoare de la 10 la 8,8 grad de satisfacție și numai câteva o valoare mai mică.
Alt argument ar fi poziția pe care o deține această zonă turistică în totalul potențialului turistic al țării, este adus de datele următoarele date, prin care Emilia-Romagna este regiunea cea mai populară, estimată după numărul de nopți petrecute în hoteluri, campinguri și alte unități de cazare turistică. Datele sunt confirmate de evaluarea făcută de NUTS 2 în 2012 pe Nord-Est (ITD), Centro (ITE) and Hungary, provisional; Ireland and Luxembourg; London (UKI).
Din datele anexei putem observa că din numărul total de turiști nerezidenți cazați în unitățile Emilia-Romagna a constituit 210,3 mil. nopți și reprezintă 13,6 % din totalul pe Italia și nerezidenții 165, 2 mil. nopți – am 22,2 %.
Date publicate în 2012 [4.6.] privind libera circulație turistică (sosirile și înnoptările de turiști) și de cazare cu suportul administrațiilor provinciale arată o scădere a sosirilor (-2%) și participarea (-3%) pentru zona Emilia-Romagna. Aceasta confirmг o tendință moderat negativ având în vedere criza actuală, care a redus drastic cheltuielile de uz casnic, precum și temerile provocate de cutremurul din mai, în câmpia Emilian.
Scăderea fluxului este în mare parte din cauza clientelei italiene, aceasta a determinat numai pe piața internă din regiune o creștere (+5% sosiri, +3% prezență). Străinii au arătat în schimb o mai bună etanșare.
Patrimoniul receptiv în Emilia-Romagna la sfârșitul anului constat din 4847 de hoteluri și reședințe turistice (un total de 278 850 de paturi) și 4135 alte structuri de campinguri, vile, apartamente, pensiuni și pat și mic dejun. De asemenea se observă în ultimii zece ani o creștere a facilităților hoteliere la 5-4-3 stele (+10,5%) și scăderea de 1 și de 2 stele (-36%).
De-a lungul anilor, este evidentă scăderea semnificativă a companiilor de cazare cu potențial mare și evoluția corespunzătoare a structurilor de dimensiuni mici, care sunt aliniate la standartele internaționale, în special europene. Aceste date vin să confirme schimbări a pieții turistice și preferințelor consumatorilor, în sensul oferii de confort maxim, turism divers și condiții totale pe perioada vacanțelor.
Aceasta poate fi confirmată de structura capacității turistice a regiunii Emilia-Romagna care se prezintă astfel:
Figura:3.3. Strucuri de cazare turistică, Emilia-Romagna
Sursa: Bilancio consuntivo dell’Emilia-Romagna, 2012.
Evaluînd ponderea din totalul de unități de cazare de 4 847 datele se prezintă în figura de mai jos, astfel ponderea cea mai mare o deține UCT de 3 stele, ceea ce și confirmă solicitarea în mare parte a acestora:
Figura: 3.4. Ponderea UCT în %
Sursa: LORD Cultural Resources Planning & Management Inc 124 City Tourism & Culture
Analizînd indicatorii ofertei turistice pentru Emilia-Romagna datele confirmă că cea mai solicitată regiune este pentru 2012 – Rimmi și Ravenna cu 57, 33 și 20,62 turiști pe locuitor și 302,24 și 39,4 turiști ca densitate pe km 2. Datele se prezintă astfel:
Figura: 3.5. Indicatorii ofertei turistice
Sursa: RAPPORTO ANNUALE, 2013, La situazione del Paese
Aceste rezultate confirm încă o dată zonele cu destinație turistică a Emilia-Romagna și potențialul lor de dezvoltare. Aceste orașe au cea mai bună bază turistică și la nivelul diversității ofertei turistice fiind concentrate importante centre culturale, naturale și economice.
Analizând indicatorii cererii turistice se poate remarca că mișcarea turistică pe perioada 2011-2012, Emilia-Romagna este mai des vizitată de turiștii italieni decât de cei străini, ceea ce denotă că totuși această superbă regiune nu beneficiază încă de o suficientă promovare la nivel internațional, chiar dacă uneori o promovare intensivă nu este foarte benefică.
Ar fi recomandabil ca zona Emilia-Romagna să fie mai intensiv promovată, cu grija de a nu intensifica foarte mult mișcarea turistică, ceea ce nu este foarte greu de realizat dacă se face, la nivelul autorităților, un program clar de vizitare, cu perioade de repaus pentru întreținerea căilor de acces, care suportă cea mai mare modificare în timp, și a edificiilor în sine.
Figura: 3.6. Circulația turistică,Emilia-Romagna
Sursa: http://www.provincia.bologna.it
Din figura de mai sus se poate observa că italienii au fost cei care au vizitat cel mai mult această regiune, străinii fiind mai puțin interesați, probabil și fiindcă nu cunosc ce frumuseți ascunde această parte a Italiei, principalul obiectiv vizitat fiind alte zone ale Italiei situate mai în centru.
Făcând o generalizare la ceea ce s-a prezentat putem afirma că regiunea Emilia Romagna este foarte bine dezvoltată din punct de vedere al tuturor reperelor necesare derulării unui turism la nivel înalt, totuși are anumite lacune în ceea ce privește promovarea turistică a zonei. Dovada celor afirmate mai sus, stă și analiza indicatorilor turistici care ne arată că regiunea este în poziție mai mult de emițători de turiști, decât de a primi vizitatori.
3.2. FORME DE TURISM PRACTICATE ÎN REGIUNEA EMILIA- ROMAGNA
Turism maritim. Mai mult de de coastă de pe coasta Adriaticii sunt una dintre cele mai importante și populare destinații turistice din Italia. Un dispiagge întindere nesfârșită, porturile de agrement și plaje, care salută fiecare an, milioane de vizitatori din întreaga lume . Nu numai iubitorii de plajă și de amatorii de sporturi de apă, dar, de asemenea, călătorii care doresc pentru relaxare sănătos între satele de pescuit , parcuri de distracții, spa-uri și la modă. [4.21.]
Emilia Romagna este o regiunie a Italiei care se întinde între valea râului Po la nord și Munții Apenini la sud. Este una dintre cele mai fertile și productive regiuni ale Italiei, datorită efectului pe care il are Marea Adriatica, de imblanzire a climei de coastă. Una din principalele forme de turism precticate în zona Emilia-Romagna este turismul balnear.
Coastele Liguriei mediteraneene și Mediterana centrală oferă plaje cu găleți adesea situate în mici golfuri. Pe coasta Adriaticei, turismul balnear este îndeosebi dezvoltat în nord: Rimini, Riccione, Ravenna, unde plajele fine atrag turiștii germani, elvețieni și austrieci.Zona interioara a Emilia Romagna dispune de cateva stațiuni balneo, precum Salsomaggiore și Bagno di Romagna, oferind o gamă variată de servicii, multumită multelor izvoare de apă curativă de aici și echipamentelor moderne, tehnologiei, profesionalismului facilitătilor sale, îmbunătățind experiența unui sejur la baile termale.
Parcurile acvatice – sunt instalate pe coasta Mării Adriatice, unde completează gama de activități oferite de turismul balnear. Principalele parcuri acvatice sunt: l’Aquabell de Bellaria, l’Igea Marina, l’Aquafan de Riccione și Atlantica de Forli.
Turismul în aer liber. Există un ghid al turismului în aer liber, care propune șaisprezece trasee pentru cunoașterea culturii, naturii și a bucătăriei de pe coasta Ferrara – Romagna. De asemenea, regiunea este cunoscută și ca plină de verdeață, dovada avînd-o mai jos.
Figura: 3.7. Harta principalelor locuri unde se practică turismul verde, Emilia-Romagna
Sursa: www.emiliaromagnaturismo.it
Emilia-Romagna oferă vizitatorilor săi o serie de itinerarii, aproape personalizate, am putea spune, pentru a satisface orice dorință.
Turismul hipic – Călărie. Este o modalitate foarte plăcută de a interacționa atât cu natura cât și cu animalele, fiind totodată un mod mai calm de a vizita locurile. Toate itinerariile sunt de o frumusețe rară, iar legătura care se crează între cal și călăreț este una specială. Pe de altă parte oferă și o cunoaștere a limitelor proprii în ceea ce privește anduranța, traiul în comun, și mai ales responsabilitatea grijii.
Figura: 3.8. Harta principalelor locuri unde se practică turismul hipic, Emilia-Romagna
Sursa: www.emiliaromagnaturismo.it
Turismul sportiv. Datorită munților, Italia posedă unul din domeniile skiabile cele mai mari din lume. Statțiunile de ski sunt numeroase în Piemonte, Dolomiti, există peste 67 de terenuri de golf amenajate pentru 21000 jucători.
Cicloturismul. Se poate merge cu bicicleta în regiune, întrucît aici găsim un itinerar care unește principalele orașe Modena, Ferrara, Ravenna, Forli e Faenza, din Emilia la Romagna, și de la Appennino la Mare. Circuitele cele mai cunoscute trec prin centre istorice care sunt semnalate pe hartă.
În zona provincia Ferrara există 11 circuite destinate iubitorilor de ciclism, care se pot avînta pe malurile fluviului Po, de pe coasta ferareză și sunt indicate cu claritate pe hărțile care se găsesc și în format electronic.
Figura: 3.9. Harta principalelor trasee de cicloturism, Emilia-Romagna
Sursa: www.emiliaromagnaturismo.it
Turismul cultural-istoric. Emilia Romagna este dovada clară a faptului ca Italia se poate vizita și stînd în același loc, în inima rivierei Adriatice, putem merge dintr-o parte într- alta a Italiei în cîteva secunde, mulțumită miniaturii găsite în parcul care reproduce 273 dintre monumentele italiene și europene.
Este locul operelor lui Verdi sau poeziilor lui Pascoli, la fel ca și filmelor regizorului Fellini, un personaj care a devenit aproape mitic pentru locuitorii zonei, majoritatea filmelor fiind produse în Emilia Romagna.
Provinciile regiunii sunt Bologna (capitala regională), Ferrara, Forli – Cesena, Modena, Parma, Piacenza, Ravenna, Reggio Emilia, Rimini. Emilia Romagna încadrează și cel mai mic stat european, republica San Marino. Arta, istoria și arhitectura sunt doar cîteva aspecte ale gamei largi de caracteristici prezente în Emilia-Romagna, un oraș al tîrgurilor și al comețului, oferă o combinație între aceste aspecte definitorii în bazilica San Petronio, una dintre cele rmai frumoase biserici din Italia, cu fațadă sa alcătuită jumătate din marmură, cealaltă jumatate din piatră dură.
Ferrara, inclus în patrimoniul universal de catre UNESCO, este un exemplu de conservare perfectă a splendorii renascentiste. [4.27.]
Vizitatorii regiunii Emilia-Romagna nu pot părăsi regiunea fără să viziteze castelul familiei Este. Un alt loc cu nu mai puțin de opt clădiri incluse de UNESCO în patrimoniul universal este Ravenna, orasul mozaicurilor. Capodoperele acestui oraș stau mărturie bogățiilor acumulate pe parcursul îndelungatei sale istorii, timp în care a fost capitala de trei ori.
Între construcțiile care nu pot fi ratate, trebuie de menționat bazilica San Apollinare Nuovo, mausoleul lui Theodosius și basilica San Apollinare în Classe, cu minunatele sale mozaicuri Faenza, monumentele acesteia din urma aducîndu- i faima internațională, o apreciere la adresa industriei ceramice antice, datanîd încă din secolul al XIII- lea.
Parma, Modena, Bologna, Ferrara și Ravenna: acestea orașele de bază pentru cei care doresc să descopere regiunea Emilia – Romagna. Este necesar de menționat și muzeul din ceea ce a fost odată Marele Ducat de Parma,în primul rînd Teatro Regio Palatul Ducal, Catedrala și Baptisteriul octogonal. [4.6.]
Dar centrul istoric al orașului ascunde și alte obiective de interes turistic cultural, cum ar fi: Teatro Farnese și Galeria Națională.
Alt obiectiv este și orașul de la Bologna, cunoscut în întreaga lume pentru arcade și cele două turnuri, este închisă în interiorul zidurilor vechi și păstrează un farmec medieval incredibil .
În timp ce în apropiere de Modena merită o mare atenție Piazza Grande, Catedrala și Turnul Civic, mai bine cunoscut sub numele de Ghirlandina. Întregul complex a fost declarat un site Patrimoniului Mondial în 1997.
Turism vitivinicol. Totuși, discutînd despre itinerarii, nu trebuie de omis drumurile vinului și aromelor colinelor din Rimini.
Drumul spre interior pleacă din Rimini și trece prin ferme, sate mici medievale, cîmpuri de extragere a petrolului și diferite așezări mai mari sau mai mici, în căutarea autenticitatii și a naturii. O altă mîndrie a regiunii este vinul, de la Gutturnio, produs pe dealurile de lînga Piacenza la Trebbiano, Lambrusco, Barbera, Sauvignon și Sangiovese.
Turismul de afaceri, plasează această zonă printre primele locuri la capitolul turism de afaceri. Capitala economică a țării este Bologna, prima destinație italiană a turismului de afaceri. De asemenea, tîrgurile și festivalurile care au loc pe suprafața întregii regiuni, unul petrecut în orice moment al anului, într-una dintre localități.
Turism vilegiaturist. Sunt propuse douăzeci și opt de rute pentru caravane care au în vizor istoria, natura, alimentele și vinurile din diferite provincii, corelate cu hărți corespunzătoare, pe care sunt marcate locurile de parcare, informațiile privind localizarea. Atît cultura culinară, cît și arta au găsit în pamînturile fertile de aici sursa de inspirație.
Călătoria pentru a descoperi rădăcinile acestei regiuni are mai multe aspecte și unul dintre ele este arta culinară. Regiunea este caractetrizată de arome puternice și rafinate, de la cele găsite în zona rurală a Emiliei pînă pe coasta Romagna, trecînd prin laguna din valea Comacchio, renumită pentru țiparii găsiți aici. Putem menționa în același sens, tortelloni, agnolotti și toate felurile de paste gătite în casă, cu gusturi accentuate de diverse umpluturi, arome și condimente. [4.14.]
Aici putem vorbi și despre un turism gastronomic strict, iar Emilia- Romagna este o regiune cu o puternică tradiție de alimentare și de vin și produse alimentare, și a mărturisit cu mii de produse Doc, DOP și IGP. Allapiadina Romagna, Tortellini Bolognese, Trotter, cârnați și oțet balsamic de Modena.
3.3. TENDINȚE ACTUALE ALE TURISMULUI ÎN ZONA EMILIA- ROMAGNA
Aflată în nordul Italiei, zona Emilia-Romagna este cunoscută pentru gastronomie și pentru orașele artei Modena și Parma.
Aici, familii precum ducii renascentiști Ferrara au căpătat putere și influență, curțile lor atrăgînd poeți și artiști. Emilia Romagna este căutată și datorită coastei și plajelor frumoase, mai ales din jurul Rimini și Misano Adriatico. Peisajul regiunii este variat, de la poalele Apeninilor în sud pînă la cîmpiile din nord, Pianura Padana, întrerupte doar de plopii răzleți.
Demult două provincii, Emilia la vest și Romagna la est, această zonă formă Statul Papal, până a fost unificat. Castelele și fortărețele construite de familiile influente Ferrara și Modena au ramas pînă astăzi în satele și orașele cu centre istorice.
Capitala Bologna aflată la răscrucea dintre Veneția și Florența și este legată de Milano și
Toscania prin autostradă. Din acest vechi oraș universitar putem ajunge în toate direcțiile.
Majoritatea opririlor din această regiune se bazează pe vechiul drum roman Via Emilia, care începea în Rimini și continua spre Piacenza, o colonie romană care atrăgea deseori barbarii invadatori. Acest vechi tărîm este bogat în arhitectură și peisaje frumoase. [4.20].
În baza studiilor realizate pentru zona Emilia-Romagna, Italia se afirmă următoarele forme de turism care merită o atenție specială:
• Turismul de afaceri. Datele actuale menționează turismul de afaceri ca un posibil segment de marketing de explorat pe termen lung. Multe din unitățile de cazare din Bologna dispun de săli de conferințe dotate cu facilități corespunzătoare pentru întîlniri și convenții de afaceri, simpozioane, reuniuni, sesiuni științifice și pentru turism (confort, mediu, instalații de comunicare și proiecție etc.).
• Turismul cultural și ecoturismul. Studiile internaționale arată că ecoturismul și turismul cultural reprezintă nișe de piață în creștere, iar Bologna cu proximitățile sale are un potențial ridicat și este bine poziționat, astfel încît se poate începe capitalizarea acestor resurse și oportunități.
• Mini-vacanțe și turiști de week-end. Ca urmare a unui studiu sociologic, s-a ajuns la concluzia că motivele principale pentru care oamenii au vizitat zona ca turiști sunt următoarele: 1) vizitarea obiectivelor istorice, culturale și naturale; 2) petrecerea mini-vacanțelor și concediilor; 3) petrecerea week-end-ului.
Combinația de turiști de mini-vacanțe și de week-end sugerează că ar trebui acordată o atenție specială acestui segment de piață, printr-o publicitate regională și prin campanii de informare. În actualele condiții economico-sociale ale țării, cu o majoritate a populației aflată sub standardul minim al posibilităților de practicare a unui turism decent (500 USD venit net lunar/persoană), turismul de scurtă durată din zonele periurbane (îndeosebi ale așezărilor urbane mari, cu cerere turistică importantă) oferă posibilități largi de practicare unui mare număr de persoane. Ca urmare, el devine o veritabilă linie de start a turismului de perspectivă.
• Turiștii străini. Datele actuale arată că o parte importantă din turiști vin din alte țări, majoritatea dintre aceștia provenind dintr-un număr relativ mic de țări. Unii turiști străini tind să stea pentru perioade mai lungi de timp, unii folosesc zona ca destinație primară pentru șederi mai lungi. [4.15]
O tendință care se remarcă în ultimii ani este dezvoltarea așa-numitului med-turism. Crearea și punerea la dispoziția turiștilor și a factorilor interesați a unei baze de date completă și operativă, privind oferta turistică din Bologna și proximități:
• baza turistică:
– locuri de cazare (hoteluri, pensiuni etc.);
– restaurante, cluburi, puncte de agrement;
– agenții de turism și rent-a-car;
• puncte de atracție turistică (muzee, monumente, biserici și alte atracții cultural-istorice) ce să fie incluse în diverse tururi ale orașului, personalizate după tipurile turiștilor;
• modalități de petrecere a timpului liber (agrement);
• trasee și obiective turistice periurbane, căi de acces;
• servicii oferite, nivel de pret, orar etc.;
• monitorizarea și evaluarea diferiților indicatori cantitativi și calitativi – fluxul turistic, cererea turistică, factorii motivaționali etc.:
• numărul de turiști italieni și străini, ponderea cererii interne și externe în totalul cererii turistice anuale;
• indicele modificării în timp a cererii turistice interne și externe;
• repartiția pe zone de proveniență (țări) a cererii turistice externe și proveniența regională a cererii turistice interne;
• gradul de ocupare al potențialului de cazare;
• distribuția cererii turistice pe principalele forme de cazare;
• structura cererii turistice pe mijloace de transport folosite;
• durata medie a sejurului;
• sezonalitatea cererii turistice;
• încasarea medie turistică pe cap de locuitor ș.a.;
Turismul iese în evidență ca o componentă importantă a economiei regionale datorită unui bogat potențial cu resurse naturale și a patrimoniului cultural și istoric . Acesta reprezintă aproximativ 7 % din PIB-ul regional . Pe coasta Adriaticii, orașele de artă, zonele de munte din Apenini, Valea Po, parcurile naturale și zonele protejate, stațiuni baleno-climaterice reprezentă poli de atracții turistice pentru toată lumea.
Economia regională a zonei Emilia Romagna este una diversificată. Turismul este un sector puternic și diversificat, care joacă un rol în stimularea creșterii regionale. Dar încă mai are nevoie de anumite proiecte și reforme, care ar permite și mai mult dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice din zonă. Astfel, pentru dezvoltarea în general a zonei Emilia Romagna și în particular a turismului acesteia a fost propus spre implementare strategia de dezvoltare regională. Rezultă cu identificarea regional 5 la priorități.
În domeniul turistic această strategie presupune atingerea obiectivelor specifice, care se referă la:
consolidarea nivelului de inovare, transfer de tehnologie în majoritatea unităților turistice și de cazare turistică și altor domenii auxiliare turismului, cum ar fi transportul, alimentația, asistență medicală și agrement.
Pentru a consolidarea și sprijinitul inovării în acest sector se propune îmbunătățirea abilităților tehnice și științifice pentru inovare și cercetare, dezvoltare managerială, care direct ar contribui la creșterea competitivității sectorului turistic din Emilia Romagna pe plan internațional.
De asemenea, acest lucru e posibil prin sprijinul clusterelor tehnologice, promovarea de firme high-tech, dezvoltare durabilă, retehnologizare agroalimentară, investiții construcții; și tehnologii comunicaționale. În acest sens modernizarea nu poate fi realizată fără dotarea cu capital uman, dezvoltarea de competențe în activități cu un potențial ridicat de inovare. De asemenea, programul include crearea unei rețele de centre tehnice în teritoriu , specializată în concordanță cu vocația productivă a zone.
alt obiectiv este a investi în capitalul uman și creșterea abilităților și competențelor cetățenilor, lucrătorilor și antreprenorilor din turism.
Acesta are la bază ridicarea nivelului de cunoștințe și competențe în concordanță cu nevoile. Investirea în competențele lucrătorilor și antreprenorilor vor permite și consolidarea sistemelor de educație și formare profesională. Obiectivul poate fi realizat prin educație, formare continuă și dezvoltarea forței de muncă, prin politici active de muncă; asigurarea accesului tinerilor la piața forței de muncă; îmbunătățirea abilităților imigranților și sprijinul adaptabilității.
sporirea competitivității și îmbunătățirea calității în turism, prin sprijinul companiilor inovative în turism și oferirea de susținere finanțară.
Implicarea administrației centrale în acest obiectiv este primordial prin conținutul politicii de susținere a sectorului turistic. Cu contribuția lor sunt facilitate firme și grupuri de firme pentru a stimula procesele de internaționalizare, pentru a simplifica procedurile administrative Acest. obiectiv general este împărțit în trei obiective specifice și se referă la:
Primul concentrează pe produs, proces și inovații manageriale ale firmelor, politica contribuie la finanțarea de afaceri și de investiții cu aceste efecte scontate. De asemenea, accentul este pus pe calitatea sistemului de producție în ceea ce privește durabilitatea, responsabilitatea socială și protecție a muncii.
Un al doilea obiectiv specific este poziționat spre start – upul de înaltă tehnologie și cunoștințe,. adică abilitatea de a exploata economic a rezultatelor cercetării științifice.
Al treilea obiectiv privește instrumentele de finanțare. Politici vor avea ca scop facilitarea accesului la credite și la dezvoltarea de noi instrumente de risc ridicat.
promovarea turismului durabil, prin consumul și exploatarea de resurse și produse durabile.
Acesta include intervenții pe inovațiile de mediu, utilizarea surselor regenerabile de energie și de economisire a energiei, adoptarea de tehnologiilor curative, de extindere a piețelor ecologice și utilizarea mai mare a achizițiilor publice ecologice.
Pentru a se realiza un turism durabil în Emilia Romagna instituțiile abile în turism locale și centrale au nevoie de o abordare deschisă, de parteneriate cu factorii interesați. Este nevoie de o abordare pe termen lung, lucru greu de realizat într-o lume modernă aflată în continuă schimbare. Practicarea turismului necesită dobândirea de deprinderi speciale și este un domeniu cu o economie de piață concurențială acerbă; flerul, îndemânarea de a accepta riscuri necesare, cunoașterea pieței turistice și a rețelelor turistice internaționale sunt esențiale.
Partenerii pot fi din sectorul public, sectorul, sectorul privat și din grupurile de interes non profit. Parteneriatul presupune: implicarea mass-mediei, educație publică, cursuri de pregătire pentru lucrătorii implicați în turism, elaborarea politicilor de planificare, marketingul și de-marketingul, elaborarea de regulamente și renunțarea la regulamente când este nevoie, găsirea unui sistem de stimulare a ideilor noi de către sectorul public și alte sectoare.
Consolidarea infrastructurii transportului a regiunii Emilia Romagna, acesta pentru o accesibilitate mai bună și durabilă a teritoriului regional.
Specific acestui demers este perfecționarea sistemului de căi ferate locale și transportul public local, pentru a îmbunătăți mobilitatea turistică, productivă cu și între zonele urbane, potențează interconexiunile și integrează diferite modalități de transport, pentru a îmbunătăți legăturile dintre locale și sistemul de transport non-locale.
Politicile promovate ca a acestui obiectiv presupune dezvoltarea sistemului căilor ferate locale, pentru a crea o legătură rapidă între aeroportul din Bologna Bologna și stația de cale ferată, pentru a consolida a rețelei de drumuri la unele intersecții importante, transportul public local și ITS pentru a reduce impactul asupra mediului.
În cele din urmă, o sarcină este de a întreprinde proiecte comune cu alte regiuni italiene și străine pentru a dezvolta rețeaua europeană a sistemelor de transport și "cooperare teritorial ", obiectivul politicilor de coeziune . Accentul se pune aici pe coridoarele transeuropene ca coridor 1 ( Lisabona – Kiev ) și 5 ( Berlin – Palermo ), pe autostrada de-a lungul coastei Adriatice, pe accesibilitatea mare în zona Balcanilor de Vest.
Protecția și dezvoltarea biosferei, cu scopul de a preveni calamități și fenomene naturale, pentru a proteja terenurile și coasta.
Aceasta vizează gestionarea teritorială și protecție a habitatelor și ecosistemelor, controlul calitativ și cantitativ de resurse hidrice, decontaminarea siturilor poluate și salvgardarea unei rețele ecologice regionale.
Apărarea și consolidarea resurselor naturale este un aspect crucial al Regiunii Emilia Romagna. Mediul joacă un rol important pentru calitatea vieții locuitorilor săi și reprezintă un factor esențial de atracție pentru resursele ecoturistice din zonă. Politici importante, în conformitate cu obiectivul urmărit au în vedere:
– gestionarea resurselor naturale,
– apărarea mediului natural,
– prevenirea riscurilor teritoriale,
– protecție a biodiversității,
– punerea în valoare a potențialului turistic și cultural din dotarea de mediului .
promovarea și sporirea dotării culturale și de mediu, în vederea creșterii competitivității și atractivității teritoriului Emilia Romagna.
Obiectivul se axează și pe îmbunătățirea a resurselor culturale și de mediu, în scopul de a stimula dezvoltarea economică, precum și inovarea serviciilor și activităților ecoturistice.
exploatarea resurselor de mediu și culturale – turistice într-un cadru de dezvoltare durabilă, bazate pe promovarea patrimoniului natural, cultural și istoric al zonei Emilia Romagna.
exploatarea potențialul turistic și sprijinul a zonelor cu potențial turistic ridicat:
Zonele montane din Munții Apenini și valea Insulei Po. Direcțiile de susținere se concentrează pe prevenirea riscurilor, protecția mediului, întreținerea infrastructurii și dezvoltarea așezărilor. Alte intervenții se concentrează pe oferirea de adecvată de servicii publice de calitate, atenuarea a decalajului tehnologic, modernizarea fondului locativ și zonele rurale, promovarea spațiului rural. De asemenea accesibilitatea zonelor montane, de apărarea peisajului și a biodiversității pot fi zone privilegiate de acțiune.
O zonă de interes în acest sens sunt provinciile Ferrara și Ravenna. Acestea sunt zonele mai puțin dezvoltate din Emilia Romagna, cu un sector industrial deosebit de slab, încă o pondere semnificativă de agricultură și de industria agroalimentară și rate mai mici de activitate și ocupării forței de muncă în comparație cu restul regiunii.
Potențialul turistic este mare, dar încă insuficient Trei linii de acțiune nu au fost identificate în aceste domenii. Primele preocupări se referă la consolidarea și finalizarea dotării zonelor productive, sprijinul ofertei turistice de pe coasta Adriaticii; și consolidarea infrastructurilor de comunicare concentrându-se pe sistemul de căi navigabile, la interconexiunile de Ravenna și port. De asemenea consolidarea identității teritoriale, prin exploatarea marelui potențial al resurselor de mediu și a patrimoniului cultural al zonei.
promovarea competitivității, calității și atractivității rețelei de orașe, fapt permis prin creșterea capacității orașelor de a funcționa ca motoare a dezvoltării sociale, culturale, politice și economice.
Orașele joacă un rol important în strategia regională a zonei Emilia Romagna, în conformitate cu strategia europeană în 2020 și orientările strategice comunitare. Orașul reprezintă un caz tipic de economie de aglomerată. Acestea atrag lucrători populației și calificați, firmele inovatoare și avansate servicii, universități și centre de cercetare.
Dezvoltarea acestei rețele a orașelor din zonă reprezintă un instrument într-un sistem policentric de orașe ce favorizează coordonarea, specializarea și cooperarea. Lucru posibil de realizat prin infrastructurile de transport, logistică, locație de servicii avansate, planificarea urbană rețelele.
Implementarea acestei vaste strategii în domeniul turistic în zona Emilia Romagna include implicarea a trei nivele de profil și anume național, european, regional.
De asemenea un cadru important al dezvoltării turismului din zonă este în perioada 2007-2013, Programul Operațional Regional, co-finanțat din FEDR. Scopul acestuia a fost de a transforma Emilia-Romagna într-una dintre cele mai avansate regiuni europene, din perspectiva potențialului turistic, fapt confirmat de rezultatele și datele obținute. Emilia-Romagna este organizată ca un sistem de tip rețea, care leagă orașe mici și mijlocii de IMM, antrenate în dezvoltare tehnologică, producție, comerț și vast sector turistic. În ultimele două decenii, rezultatele au fost mai ridicate decât media națională, depășind chiar și performanțele unor regiuni europene mai competitive. Aceasta s-a tradus într-un număr ridicat de patente de invenție înregistrate și o rată a ocupării de peste 70% în turism. Prezența unui patrimoniu cultural și natural însemnat, cu peste 170 de orașe cu o mare concentrare de construcții valoroase arhitectural, 13 parcuri regionale și 2 naționale, 13 zone protejate și coasta Mării Adriatice au făcut din Regiunea Emilia-Romagna un pol turistic al Italiei [4.12.].
Un domeniu important în cadrul programului de dezvoltare turistică a zonei Emilia Romagna îl reprezintă Proiectul finanțat prin Programul Cadru 7, European Commission, European Resachrch Areea ERNEST – Rețeaua europeană de cercetare în domeniul turismului sustenabil, desfășurat pe o perioadă de 4 ani în care sunt implicați 15 parteneri din diferite regiuni a Europei, printre care și Emilia Romagna. Astfel obiectivul acestui program se referă la:
• Definirea și organizarea de activități de cercetare comune în domeniul turismului;
• Implementarea de activități comune în concordanta cu nevoile comune ale părților implicate, punând accent pe instruire, schimb de experiență și evaluare la nivel interregional;
• Schimb interregional de informații și cunoștințe despre programele de cercetare în domeniul turismului, pe care regiunile doresc să le coordoneze;
• Crearea bazelor pentru cercetare la nivel interregional privind turismul sustenabil prin acțiuni comune de promovare;
• Promovarea de colaborări productive în domeniul cercetării în turism prin cooperare la nivel regional si interregional, incluzând parteneriatul public-privat;
• Încurajarea partenerilor în vederea stabilirii împreună de strategii pe termen lung în concordanta cu liniile directoare ale politicilor Uniunii Europene privind dezvoltarea sustenabilă a turismului [4.12.].
Strategiile de transformare economică și de specializare inteligentă ale diferitelor regiuni europene sunt puternic legate de contextul regional, de un anumit determinism istoric și economic, fie că vorbim de apartenența un bloc politic, de resursele naturale și de sectoarele economice tradiționale, de poziția geografică sau în sistemul de așezări (orașe-capitală, zone metropolitane sau periferice, regiuni de graniță, etc.).
Prin urmare, fiecare regiune necesită un mix specific al politicilor de inovare și preluarea in integrum a unor modele de bune practici în domeniul turistic. Aceste practici pleacă de la ideea că o regiune poate obține performanțe notabile în toate domeniile fiind necesar un proces atent de prioritizare, care să țină cont de nevoile și resursele de care dispune respectiva regiune. Concentrarea resurselor la un număr limitat de domenii de excelență/specializare și de investiții prioritare a fost cheia succesului în majoritatea regiunilor europene, mai ales în contextul limitării resurselor financiare de la toate nivelurile, o dată cu instalarea crizei globale.
Descentralizarea a jucat un rol esențial în succesul strategiilor regionale de inovare și de specializare turistică pentru regiunea Emilia Romagna. Extinderea cadrului de elaborare, implementare, monitorizare și evaluare a politicii din turism a permis zonei obținerea de avantaje față de celelalte regiuni a Italiei. Astfel, turismul a fost posibil de dezvoltat în zona Emilia Romagna din fonduri europene, cu precădere din Fondul European de Dezvoltare Regională (F.E.D.R.) prin Programele Operaționale Regionale (a se vedea cazul rețelei de poli tehnologici din Regiunea Emilia-Romagna).
De asemenea Programe Operaționale de la nivel ațional (cu precădere POS Competitivitate și POS Capital Uman), care vor sprijini investițiile în cercetare-dezvoltare-inovare, în structuri de sprijinire a afacerilor, în resurse umane, în educație și formare profesională continuă, etc. Nu în ultimul rând, Programele de Cooperare Teritorială Europeană vor juca un rol important în susținerea financiară a implementării Strategiei Regionale de Specializare Inteligentă, în condițiile în care discutăm despre o regiune de graniță. Prin urmare, în această etapă, este esențială o armonizare a documentelor de programare de la nivel național și regional, în termeni de obiective, priorități, măsuri și, mai ales, portofoliu de proiecte prioritare turistice care vor fi susținute din fonduri publice.
Drept concluzie, putem trasa câteva linii majore care pot constitui elemente esențiale ale mărcii zonei, respectiv a strategiilor de promovare din viitor:
• Destinație relativ ieftină în comparație cu alte destinații ale Italiei
• Obiective naturale diversificate
• Ape calde cu multiple posibilități de utilizare
• Cultura și istorie romană
• Ospitalitatea oamenilor
• Curiozitate din punct de vedere etnic și cultural
• Armonia om/peisaj/natură
În sensul celor de mai sus se poate recomanda luarea unor masuri, pe termen scurt, din domeniul managementului destinației și al produsului, stimularea vânzarilor respectiv promovarea produsului. Ele vizează îndeosebi diversificarea gamei de evenimente ce se organizează în zonă (Festivalul Pinului, Porcolonga, Festivalul Stridolo, etc.), alocarea unor fonduri de la bugetele locale pentru sprijinirea dezideratelor propuse (management produs, managementul destinației-incluzând aici diversificarea programelor pentru petrecerea timpului liber, divertisment și agrement, promovare), respectiv crearea (relansarea, întărirea) unei structuri comune de marketing și promovare, finanțată de asemenea de la bugetele locale, cu o autonomie ridicată față de structurile guvernamentale din acest domeniu.
CONCLUZII
În concluzie, este potrivită o mai bună promovare a zonei Emilia-Romagna pe toate segmente de publicitate de care dispune practica, pentru ca aceasta să fie mult mai bine valorificată, mai ales că dispune de o multitudine de parcuri-rezervații și opțiunile turiștilor pentru petrecerea timpului liber sunt foarte multe, atît pentru interiorul orașului, dar mai ales pentru exteriorul acestuia, fiind o adevărată oază verde.
De asemenea, factorii de răspundere pe domeniul turismului din Bologna, ar putea apela la societățile de turism, pentru o mai bună promovare în exterior, în ideea de a aduce o infuzie de turiști străini, care își vor aduce aportul la constituirea veniturilor din Turism, prin infuzia cheltuielilor generate cu ocazia circuitelor sau sejururilor turistice.
De asemenea ar fi, benefică pentru turismul din Bolognia o promovare mai puternică și a turismului de afaceri, segment care nu este chiar foarte bine reprezentat.
Pe de altă parte, ar putea să arunce o privire și în sectorul întreprinderilor mici cum sunt cele care produc produse de artizanat, care pot contribui la veniturile aduse din turism. Și spun aceasta întrucît în ultimii ani, zona este pătrunsă de grupări de firme mici care au înflorit în piețele extrem de specializate. Acest lucru se întîmplă din cauza saturației piețelor de masă pentru bunuri relativ standard, acest lucru acordă consumatorului posibilitatea de a prefera o mai mare varietate și calitate. Această schimbare ce privește cererea împreună cu schimbarea tehnologică – instrumente flexibile și computerizare – a făcut posibil ca firmele mici, orientate spre munca manuală, cu angajați care au abilități deosebite, să depășească firmele mari, care au însă afaceri mult mai puțin flexibile.
Pe lîngă acceptarea și aplicarea proiectelor de dezvoltare a turismului din Emilia- Romagna se recomandă și dezvoltarea unor strategii de marketing, care ar trebui să includă un program agresiv de publicitate, prin intermediul unei pagini web, prin crearea unei baze de date conținînd agenții de turism din zona Emilia-Romagna și prin furnizarea continuă de informații – calendar al evenimentelor, actualizarea produselor și alte activități similare, plasarea reclamelor în publicațiile de turism naționale și regionale și participarea la tîrgurile de turism.
Se va urmări armonizarea sistemului de indicatori statistici folosit cu cel agreat de Organizația Mondială a Turismului, fapt care va avea ca și rezultat o identificare a cauzelor/respectiv a efectelor ce influențează/decurg din manifestarea fenomenului turistic.
Prin transparența pe care Oficiul de turism o va manifesta atît față de agenții economici, cît și față de administrația publică, prin informarea asupra rezultatelor analizei sistemului de statistici turistice, se vor putea lua acele măsuri necesare creșterii eficienței economice.
Această bază de date va putea fi accesată și prin intermediul unor puncte de informare turistică plasate în aeroport și gară – acestea putînd lua forma unor puncte fizice cu persoană care oferă informații, precum și a unor centre electronice de informare.
Alte acțiuni de marketing turistic se recomandă:
Promovare:
cooperarea cu ministerul de resort pentru promovarea Emilia Romagna la tîrguri de turism naționale și internaționale;
organizarea în colaborare cu oficiile de turism din Italia a unor misiuni de vînzări în alte orașe care pot furniza turiști;
organizarea unor excursii de familiarizare pentru presa de turism și publicațiile liniilor aeriene (caravana media);
proiectarea și construirea unui stand de prezentare care să fie utilizat la tîrguri.
Publicitate:
stabilirea unui set inițial de criterii pentru amplasarea anunțurilor publicitare în diferite medii de comunicare;
clasificarea priorității obiectivelor în funcție de audiență, accesibilitate și cost;
crearea criteriilor de măsurare a impactului publicității;
producția unui spot video de 10 minute care să fie folosit în autocarele de turiști pentru a familiariza pasagerii cu zona înainte de a sosi la destinație și în alte scopuri promoționale, la tîrguri etc.
Relații publice și relații cu presa, pentru asigurarea unui nivel maxim de expunere pentru Bologna și pentru avantajele sale turistice:
dezvoltarea unor relații cu scriitorii de jurnale de călătorie din Italia și încurajarea scrierii unor prezentări turistice de calitate despre această zonă;
dezvoltarea de relații cu liniile aeriene italiene sau străine care deservesc țara și promovarea prezentărilor turistice de calitate despre Emilia Romagna.
Cercetări de marketing turistic – studii și analize periodice privind conjunctura pieței locale, interne și externe a serviciilor de turism, în vederea luării deciziilor strategice și stabilirii impactului eforturilor de marketing; Analiza pieței, proiectarea și implementarea de baze de date în turism:
crearea unei baze de date cu tour-operatorii din turism și persoanele care au nevoie de informații turistice;
elaborarea unui chestionar care să evalueze gradul de satisfacție a turiștilor și atragerea participării hotelurilor și industriei de servicii turistice pentru a asigura feed-back-ului din partea turiștilor;
analiza anuală a rezultatelor în vederea întocmirii planului de marketing viitor;
prognoze, strategii și politici de marketing pentru servicii de turism;
consultanță pe probleme de turism pentru agenții economici;
cercetări aplicative pentru dezvoltarea turismului pe plan local și zonal, dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, modernizarea și dezvoltarea turismului;
proiecte de valorificare a potențialului turistic în teritoriul adiacent Emilia-Romagna și de dezvoltare turistică a zonelor, stațiunilor și localităților turistice;
proiecte de amenajare și echipare turistică regională (în colaborare cu alte instituții din țară sau străinătate);
studii de oportunitate și fezabilitate pentru realizarea și modificarea de structuri turistice, constituirea de societăți mixte, divizări de societăți comerciale;
contribuirea la creșterea calității produselor turistice, urmărirea activității turistice, în așa fel încît agenții economici cu activitate în domeniul turismului să aibă acces la resursele turistice, cu respectarea normelor de punere în valoare și protejare a acestora;
trecerea în revistă a standardelor Uniunii Europene cu privire la cazare, restaurante, capacități de alimentație publică și alte servicii de turism, precum și a criteriilor UNESCO de recuperare a “structurilor cu semnificație istorică” și analizarea potențialului de aplicare a acestora;
explorarea posibilităților de a îmbogăți oferta de agrement și experiențele culturale de pe teritoriul Emilia-Romagna;
promovarea programelor de reamenajare, reparare, curățire și înfrumusețare a comunității în zonele de dezvoltare economică cu un aflux mare de vizitatori;
investiții de capital pentru acoperirea necesității de a îmbunătăți infrastructura drumurilor de acces către obiectivele turistice;
program de îmbunătățire a semnalizării rutiere în vederea direcționării turiștilor către atracțiile turistice locale, precum și semnalizare către posibile unități hoteliere.
Internet (e-marketing). Este o metodă care în ultimii s-a dezvoltat accentuat,și cu siguranță în viitorul apropiat, va avea creșteri mult mai semnificative.
Promovarea se face fie prin site-uri proprii, fie prin diferite portaluri turistice, dotate eventual cu sistem de rezervare online.
Turismul din regiunea Emilia-Romagna în particular, este prezent pe piețele externe în mod deosebit prin 3 componente: turismul activ (vînătoare, pescuit, schi, drumeții), turismul de patrimoniu (biserici, castele, cetăți, locuri de pelerinaj, etc.), turismul balnear. Aceste forme de turism sunt conforme cu potențialul turistic și oferta turistică a zonei. Acest lucru trebuie avut în vedere în derularea demersurilor pentru stabilirea mărcii (branding). Forme de turism precum turismul de evenimente, festivaluri și turismul rural autentic pot fi și ele dezvoltate mai bine decît în prezent. Turiștii apelează la turismul rural doar prin utilizarea capacităților de cazare existente, fără să participe la activitățile și programele specifice acestui tip de turism.
Faptul că zona reprezintă un real potențial pentru dezvoltarea a multor tipuri de turism poate genera situații de capcană care trebuiesc evitate. Acestea se referă la unele eventuale demersuri și preocupări pentru dezvoltarea dezorganizată a diverselor tipuri de turism și managementul destinațiilor, fapt care duce fără doar și poate la fragmentarea resurselor destinate domeniului și la neclarități majore privitoare la brandul zonei, generînd astfel dificultăți importante în activitatea de marketing și promoție.
Sursa Bibliografie:
Manuale și cărți:
BALAURE V., CĂTOIU I., VEGHEȘ C., “Marketing turistic”, Ed. Uranus,București, 2007, ISBN 9737765184
BARBU GH., “Turismul și calitatea vieții”, Ed. Politică, București, 1980
BLYHTE J., “Comportamentul consumatorului”, Ed. Teora, București, 1998,ISBN 797
COSMESCU I.,“Turismul – fenomen complex contemporan“. Ed. Economica, București, 1998, ISBN 9735900572
CRISTUREANU C., „Strategii și tranzacții în turismul internațional”, Ed. C.H.Beck, București, 2006, ISBN 9789736559259
CRISTUREANU C., „Economia imaterialului: tranzacțiile internaționale cu servicii”, Ed. All Beck, București, 2000, ISBN 9739435726
CRISTUREANU C., „Economia și politica turismului internațional”, Ed.ABEONA, București, 1992. ISBN 973-655-925-4
DAIANU D., VRÂNCEANU R., „România și Uniunea Europeană. Inflație, balanța de plăți, creștere economică”, Ed. Polirom, Iași, 2002
GLĂVAN V., „Resursele turistice pe Terra”, Ed. Economică, București, 2000, ISBN 973-725-047-8
LANQUAR, R., „L’économie du tourisme”, PUF, Paris, 1992. ISBN 978-213-046-397-9
LIVANDOVSCHI R., „Planificarea stațiunilor turistice în contextul dezvoltării durabile”, ASEM, Chișinău, 2009
MIHUȚ I., POP M., „Consumatorul și managementul ofertei”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, ISBN 973-35-0516-1
NIȚĂ I., NIȚĂ C., „Piața turistică a României – realități, mecanisme,tendință”, Ed.ECRAN Magazin, Brașov, 2000, ISBN 978-973-709-395-0
OLTEANU V., CETINĂ I., „Marketingul serviciilor-teorie și aplicație”, Ed.Marketer and Expert, București, 1994, ISBN 973-96322-7-0
OLTEANU V., „Marketingul serviciilor”, Ed.Uranus, București, 1999, ISBN 978-973-88435-0-9
POSTELNICU GH., „Introducere în teoria și practica turismului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, ISBN 973-35-0647-8
STĂNCIOIU I., MILITARU GH., „Management. Elemente fundamentale”, Ed. Teora, Bucuresti, 1999; ISBN 9736018466
STĂNCIULESCU G. și colab., „Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre”, Editura All Beck, 2000, ISBN 973-655-041-9
STĂNCIULESCU G., LUPU N., ȚIGU G., „Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism”, Ed.All, București, 1998, ISBN 973-9337-73-2
SNAK O., „Economia și organizarea Turismului”, Ed. Sport-Turism, București 1978, ISBN 9738177057
STĂNCIULESCU G., MICU C., “Economie și gestiune în turism”, Ed. C.H.Beck, București 2009, ISBN 978-973-115-487-9
RODOULA H. TSIOTSOU , “Strategic Marketing în Tourism Services”, University of Macedonia, Greece Ronald E. Goldsmith, Florida State University, USA
II. Articole și publicații:
“Bilancio consuntivo dell’Emilia-Romagna”, 2012, pag. 14
ISTAT, “Indagine su viaggi e vacanze”, 2013
„Italian Naotional Tourist Board”, 2013, Corporate Annual Report
LIVANDOVSCHI R., “Strategii promoționale de marketing în dezvoltarea turismului rural în Republica ”, Ed.ASEM, Chișinău, Proces-verbal nr. 3 din 08 decembrie 2008. – Nr.3
„LORD Cultural Resources Planning & Management Inc 124 City Tourism & Culture”
„PLANURI PROIECTE ȘI PROGRAME PARTICIPANTE: PROVINCIA BOLOGNA”
ANDREA ALIVERNINI, EMANUELE BREDA, “Quindici anni di turismo internazionale dell'Italia (1997-2011)”, Ed. Eva Iannario, Roma, 22 giugno 2012
„RAPPORTO ANNUALE – La situazione del Paese”, 2013,
‘Veneto (ITD3), Toscana (ITE1), Emilia-Romagna (ITD5), Lazio (ITE4) and Provincia Autonoma /Bozen (ITD1), provisional, Eurostat”, 2013
A. ALIVERNINI, M. GALLO, E. MATTEVI, “Tendenze del turismo internazionale nelle regioni italiane”, ISBN 88-15-10236-1
STĂNCIULESCU G., MICU C., “Economie și gestiune în turism”, Ed. C.H.Beck, București 2009, ISBN 978-973-115-487-9
Publicații în materialele conferințelor, simpozioanelor
DRIDEA CATRINEL RALUCA, “Tourists’ motivation and behavior: a success factor for managers in tourism business”, Simpozion cu participare internațională: Performanță, tendințe și riscuri în turismul mondial, București, 2008, pag.29-35
F. QUINTILIANI, Conferenza “Turismo internazionale: dati e risultati”, Roma, Villa Huffer, 22 giugno 2012
IONCICĂ M., “Tendințe de liberalizare în sectorul serviciilor și implicațiile asupra reformei economice”, Culegere de comunicări prezentate la Sesiunea Științifică din 16-17 mai 2007, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Institutul de Educație și Studii Sindicale al C.N.S.L.R. – Frăția, București
NEGUCIOIU A., “Tranziția și reforma economică în România. Unele aspecte ale conținutului și mersului lor”, “Reforma în România – aspecte economice, sociale și juridice”, Culegere de comunicări prezentate la Sesiunea Științifică din 16-17 mai 2007, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Institutul de Educație și Studii Sindicale al C.N.S.L.R. – Frăția, București;
White House Conference on Travel and Tourism in the , 1995
Resurse electronice
http://www. unwto.org/ aboutwto /eng/ menu. Html, About the World Tourism Organization (UNWTO /ONT):
http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_of_Italy
http://en.wikipedia.org/wiki/Emilia-Romagna
http://en.wikipedia.org/wiki/Politics_of_Italy
http://it.wikipedia.org/wiki/Demografia_d'Italia
http://statistica.regione.emilia-romagna.it/news/settembre-2013/rapporto-annuale-sul-movimento-turistico-e-la-composizione-della-struttura-ricettiva
http://www.ermesagricoltura.it/Servizio- fitosanitario
http://www.euromonitor.com/
http://www.gandul.info /international/ italia- tara- pentru- care- s- a- inventat- turismul- 324774
http://www.geonames.org/IT/administrative-division-italy.html
http://www.giochi-geografici.com/giochi-geografia-Citta-d-Italia-_pageid39.html
http://www.incdt.ro/uploads_ro/782/Progresul_proiectului_ERNEST.pdf, European Commission, European Resachrch Areea ERNEST – Rețeaua europeană de cercetare în domeniul turismului sustenabil
http://www.adrnordest.ro/user/file/proiect_s3/strategie_s3/3.%20Bune%20practici%20S3%20in%20UE.pdf
http://www.itvnews.tv/Blog/Blog/the- 50- most- visited- places.html
http://www.provincia. fe.it/download/ Documento_BO_ rumeno. pdf?server=sd2. provincia.fe.it&db=/ intranet/internet.nsf&uid =6F555A 1002A668 7D C1257507002A59C7,
http://www.provincia.bologna.it
http://www.provincia.bologna.it
http://www.tpu.ro/turism/care-e-importanta-turismului-in-opinia-ta
http://www.tuttitalia.it/stațistiche/
http://www.turistik.ro/italia/emilia- romagna#sthash.OYBxvyv9.dpuf
http://www.tuttocitta.it, Itinerari turistici Emilia-Romagna, / guida/regione/ emilia-romagna/itinerari
Statistică aplicată în managementul turistic, http://simiondm.ro /Teaching/ Documentation/MasterB2/4-Badita3.pdf.,
www. Wikipedia.com
www.bibliotecasalaborsa.it
www.business24.ro/articole/pib+italia
www.DEXonline.ro
www.emiliaromagnaturismo.it
www.gttravelweb.com, Italy touristic attractions
www.leoccare.com
www.nasaa.com
www.portal de comert.ro/ Files/ prezentare _italia_ 20094212513417.doc,
http://roma.mae.ro/node/353
www.tuttocitta.it/mappa-italia
www.unwto.com
WTO, World Trade Report 2006 /Recent Trade Developments and Selected Trands în Trade: http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/anrep_e/wtr06-1a_e.pdf
http://emilpop.blogspot. com/ 2009/06/definitii -pentru-turismul-cultural.html
Error! Hyperlink reference not valid., Rodoula H. Tsiotsou , Strategic Marketing în Tourism Services, University of Macedonia, Greece Ronald E. Goldsmith, Florida State University, USA, /products/books/ notable/page.htm?id= 9781780520704#sthash.iuhlgDsm.dpuf
Eurostat, online data code: tour_occ_nin2
http://emilpop.blogspot. com/ 2009/06/definitii -pentru-turismul-cultural.html
Tabelul A 1.1
Indicatorii cererii și ofertei turistice
Sursa: Statistică aplicată în managementul turistic, http://simiondm.ro /Teaching/
Sursa: Documentation/MasterB2/4-Badita3.pdf., pag. 5
Tabelul A 2.1
Top cele mai populare zone turistice, estimate după numărul de nopți petrecute în hoteluri, campinguri și alte unități de cazare turistică
Sursa: Eurostat, online data code: tour_occ_nin2
Tabelul A 3.1
Hoteluri și destinații de vacanță EMILIA- ROMAGNA
Sursa: http://www.turistik.ro/italia/emilia- romagna#sthash.OYBxvyv9.dpuf
Tabelul A 3.2
Capacitate de cazare
Sursa:traducere și prelucrare http://www.rer.camcom.it/studi-ricerche/banca-dati/turismo
Sursa Bibliografie:
Manuale și cărți:
BALAURE V., CĂTOIU I., VEGHEȘ C., “Marketing turistic”, Ed. Uranus,București, 2007, ISBN 9737765184
BARBU GH., “Turismul și calitatea vieții”, Ed. Politică, București, 1980
BLYHTE J., “Comportamentul consumatorului”, Ed. Teora, București, 1998,ISBN 797
COSMESCU I.,“Turismul – fenomen complex contemporan“. Ed. Economica, București, 1998, ISBN 9735900572
CRISTUREANU C., „Strategii și tranzacții în turismul internațional”, Ed. C.H.Beck, București, 2006, ISBN 9789736559259
CRISTUREANU C., „Economia imaterialului: tranzacțiile internaționale cu servicii”, Ed. All Beck, București, 2000, ISBN 9739435726
CRISTUREANU C., „Economia și politica turismului internațional”, Ed.ABEONA, București, 1992. ISBN 973-655-925-4
DAIANU D., VRÂNCEANU R., „România și Uniunea Europeană. Inflație, balanța de plăți, creștere economică”, Ed. Polirom, Iași, 2002
GLĂVAN V., „Resursele turistice pe Terra”, Ed. Economică, București, 2000, ISBN 973-725-047-8
LANQUAR, R., „L’économie du tourisme”, PUF, Paris, 1992. ISBN 978-213-046-397-9
LIVANDOVSCHI R., „Planificarea stațiunilor turistice în contextul dezvoltării durabile”, ASEM, Chișinău, 2009
MIHUȚ I., POP M., „Consumatorul și managementul ofertei”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, ISBN 973-35-0516-1
NIȚĂ I., NIȚĂ C., „Piața turistică a României – realități, mecanisme,tendință”, Ed.ECRAN Magazin, Brașov, 2000, ISBN 978-973-709-395-0
OLTEANU V., CETINĂ I., „Marketingul serviciilor-teorie și aplicație”, Ed.Marketer and Expert, București, 1994, ISBN 973-96322-7-0
OLTEANU V., „Marketingul serviciilor”, Ed.Uranus, București, 1999, ISBN 978-973-88435-0-9
POSTELNICU GH., „Introducere în teoria și practica turismului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, ISBN 973-35-0647-8
STĂNCIOIU I., MILITARU GH., „Management. Elemente fundamentale”, Ed. Teora, Bucuresti, 1999; ISBN 9736018466
STĂNCIULESCU G. și colab., „Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre”, Editura All Beck, 2000, ISBN 973-655-041-9
STĂNCIULESCU G., LUPU N., ȚIGU G., „Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism”, Ed.All, București, 1998, ISBN 973-9337-73-2
SNAK O., „Economia și organizarea Turismului”, Ed. Sport-Turism, București 1978, ISBN 9738177057
STĂNCIULESCU G., MICU C., “Economie și gestiune în turism”, Ed. C.H.Beck, București 2009, ISBN 978-973-115-487-9
RODOULA H. TSIOTSOU , “Strategic Marketing în Tourism Services”, University of Macedonia, Greece Ronald E. Goldsmith, Florida State University, USA
II. Articole și publicații:
“Bilancio consuntivo dell’Emilia-Romagna”, 2012, pag. 14
ISTAT, “Indagine su viaggi e vacanze”, 2013
„Italian Naotional Tourist Board”, 2013, Corporate Annual Report
LIVANDOVSCHI R., “Strategii promoționale de marketing în dezvoltarea turismului rural în Republica ”, Ed.ASEM, Chișinău, Proces-verbal nr. 3 din 08 decembrie 2008. – Nr.3
„LORD Cultural Resources Planning & Management Inc 124 City Tourism & Culture”
„PLANURI PROIECTE ȘI PROGRAME PARTICIPANTE: PROVINCIA BOLOGNA”
ANDREA ALIVERNINI, EMANUELE BREDA, “Quindici anni di turismo internazionale dell'Italia (1997-2011)”, Ed. Eva Iannario, Roma, 22 giugno 2012
„RAPPORTO ANNUALE – La situazione del Paese”, 2013,
‘Veneto (ITD3), Toscana (ITE1), Emilia-Romagna (ITD5), Lazio (ITE4) and Provincia Autonoma /Bozen (ITD1), provisional, Eurostat”, 2013
A. ALIVERNINI, M. GALLO, E. MATTEVI, “Tendenze del turismo internazionale nelle regioni italiane”, ISBN 88-15-10236-1
STĂNCIULESCU G., MICU C., “Economie și gestiune în turism”, Ed. C.H.Beck, București 2009, ISBN 978-973-115-487-9
Publicații în materialele conferințelor, simpozioanelor
DRIDEA CATRINEL RALUCA, “Tourists’ motivation and behavior: a success factor for managers in tourism business”, Simpozion cu participare internațională: Performanță, tendințe și riscuri în turismul mondial, București, 2008, pag.29-35
F. QUINTILIANI, Conferenza “Turismo internazionale: dati e risultati”, Roma, Villa Huffer, 22 giugno 2012
IONCICĂ M., “Tendințe de liberalizare în sectorul serviciilor și implicațiile asupra reformei economice”, Culegere de comunicări prezentate la Sesiunea Științifică din 16-17 mai 2007, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Institutul de Educație și Studii Sindicale al C.N.S.L.R. – Frăția, București
NEGUCIOIU A., “Tranziția și reforma economică în România. Unele aspecte ale conținutului și mersului lor”, “Reforma în România – aspecte economice, sociale și juridice”, Culegere de comunicări prezentate la Sesiunea Științifică din 16-17 mai 2007, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Institutul de Educație și Studii Sindicale al C.N.S.L.R. – Frăția, București;
White House Conference on Travel and Tourism in the , 1995
Resurse electronice
http://www. unwto.org/ aboutwto /eng/ menu. Html, About the World Tourism Organization (UNWTO /ONT):
http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_of_Italy
http://en.wikipedia.org/wiki/Emilia-Romagna
http://en.wikipedia.org/wiki/Politics_of_Italy
http://it.wikipedia.org/wiki/Demografia_d'Italia
http://statistica.regione.emilia-romagna.it/news/settembre-2013/rapporto-annuale-sul-movimento-turistico-e-la-composizione-della-struttura-ricettiva
http://www.ermesagricoltura.it/Servizio- fitosanitario
http://www.euromonitor.com/
http://www.gandul.info /international/ italia- tara- pentru- care- s- a- inventat- turismul- 324774
http://www.geonames.org/IT/administrative-division-italy.html
http://www.giochi-geografici.com/giochi-geografia-Citta-d-Italia-_pageid39.html
http://www.incdt.ro/uploads_ro/782/Progresul_proiectului_ERNEST.pdf, European Commission, European Resachrch Areea ERNEST – Rețeaua europeană de cercetare în domeniul turismului sustenabil
http://www.adrnordest.ro/user/file/proiect_s3/strategie_s3/3.%20Bune%20practici%20S3%20in%20UE.pdf
http://www.itvnews.tv/Blog/Blog/the- 50- most- visited- places.html
http://www.provincia. fe.it/download/ Documento_BO_ rumeno. pdf?server=sd2. provincia.fe.it&db=/ intranet/internet.nsf&uid =6F555A 1002A668 7D C1257507002A59C7,
http://www.provincia.bologna.it
http://www.provincia.bologna.it
http://www.tpu.ro/turism/care-e-importanta-turismului-in-opinia-ta
http://www.tuttitalia.it/stațistiche/
http://www.turistik.ro/italia/emilia- romagna#sthash.OYBxvyv9.dpuf
http://www.tuttocitta.it, Itinerari turistici Emilia-Romagna, / guida/regione/ emilia-romagna/itinerari
Statistică aplicată în managementul turistic, http://simiondm.ro /Teaching/ Documentation/MasterB2/4-Badita3.pdf.,
www. Wikipedia.com
www.bibliotecasalaborsa.it
www.business24.ro/articole/pib+italia
www.DEXonline.ro
www.emiliaromagnaturismo.it
www.gttravelweb.com, Italy touristic attractions
www.leoccare.com
www.nasaa.com
www.portal de comert.ro/ Files/ prezentare _italia_ 20094212513417.doc,
http://roma.mae.ro/node/353
www.tuttocitta.it/mappa-italia
www.unwto.com
WTO, World Trade Report 2006 /Recent Trade Developments and Selected Trands în Trade: http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/anrep_e/wtr06-1a_e.pdf
http://emilpop.blogspot. com/ 2009/06/definitii -pentru-turismul-cultural.html
Error! Hyperlink reference not valid., Rodoula H. Tsiotsou , Strategic Marketing în Tourism Services, University of Macedonia, Greece Ronald E. Goldsmith, Florida State University, USA, /products/books/ notable/page.htm?id= 9781780520704#sthash.iuhlgDsm.dpuf
Eurostat, online data code: tour_occ_nin2
http://emilpop.blogspot. com/ 2009/06/definitii -pentru-turismul-cultural.html
Tabelul A 1.1
Indicatorii cererii și ofertei turistice
Sursa: Statistică aplicată în managementul turistic, http://simiondm.ro /Teaching/
Sursa: Documentation/MasterB2/4-Badita3.pdf., pag. 5
Tabelul A 2.1
Top cele mai populare zone turistice, estimate după numărul de nopți petrecute în hoteluri, campinguri și alte unități de cazare turistică
Sursa: Eurostat, online data code: tour_occ_nin2
Tabelul A 3.1
Hoteluri și destinații de vacanță EMILIA- ROMAGNA
Sursa: http://www.turistik.ro/italia/emilia- romagna#sthash.OYBxvyv9.dpuf
Tabelul A 3.2
Capacitate de cazare
Sursa:traducere și prelucrare http://www.rer.camcom.it/studi-ricerche/banca-dati/turismo
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tendinte de Dezvoltare a Turismului In Regiunea Emilia Romagna, Italia (ID: 148056)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.