Temperatura şi umiditatea aerului [306192]

Anestezia și analgezia animalelor utilizate în proceduri

Obiectiv:

[anonimizat] a [anonimizat].

PSUEX 6.7

Domeniu de aplicare:

Procedura se aplică în cadrul Biobazei

O responsabilitate fundamentală a cercetătorilor care utilizează animale în proceduri pentru testarea anumitor ipoteze ale proiectelor de cercetare este aceea de a anticipa, de a elimina sau a [anonimizat].

Anestezia, [anonimizat], [anonimizat], generează miorelaxare și pierderea stării de cunoștință.

1. Definiții; accepțiunea termenilor de mai jos face referire la:

Neuroleptic – substanță (tranchilizantă sau sedativă) [anonimizat], o diminuare a stării de cunoștință și o reducere a activității motorii spontane.

Analgezie – eliminarea durerii.

Analgezie preemptivă (apriorică) – gestionarea durerii înainte de debutul acesteia.

Tranchilizare – stare de modificare a [anonimizat], [anonimizat].

Sedare – [anonimizat], dar calm; administrarea sedativului în doze mai mari poate determina narcoza.

Narcoză – [anonimizat], [anonimizat], mobilitate și cunoștință.

[anonimizat]-o zonă limitată a corpului.

[anonimizat]-o [anonimizat], a corpului.

[anonimizat], [anonimizat]; servește drept punct de plecare pentru anestezia profundă.

[anonimizat].

[anonimizat], însoțită de relaxarea musculară la un asemenea grad încât manoperele chirurgicale pot fi efectuate fără durere.

Neuroleptanalgesia – o stare de depresie a sistemului nervos central și analgezie produsă de obicei printr-o combinație a unui neuroleptic cu un analgezic narcotic.

2. [anonimizat] a medicație. [anonimizat]. Pentru a [anonimizat]:

utilizarea anesteziei

În proiectele de cercetare în care se folosesc animale în proceduri se respectă prevederile legale privind utilizarea anesteziei; astfel:

i) [anonimizat] o altă metodă corespunzătoare pentru a [anonimizat].

Procedurile care pot cauza leziuni grave ce pot determina durere severă nu sunt efectuate fără anestezie.

ii) decizia folosirii anesteziei consideră următoarele aspecte:

– dacă anestezia este considerată ca fiind mai traumatizantă pentru animal decât procedura însăși;

– dacă anestezia este incompatibilă cu scopul procedurii;

iii) se interzice administrarea la animale a unui medicament care să oprească sau să restricționeze manifestarea durerii fără un grad adecvat de anesteziere ori analgezie. În aceste cazuri, se furnizează o justificare științifică, însoțită de detalii privind schema de anestezie sau analgezie.

iv) un animal care poate suferi de durere odată ce dispare efectul anesteziei este tratat cu analgezice preventive și postoperatorii sau cu alte metode paliative adecvate, cu condiția ca acest lucru să fie compatibil cu scopul procedurii.

v) imediat ce scopul procedurii a fost atins, se iau măsurile necesare pentru a reduce la minimum suferința animalului.

instruirea sau aclimatizarea

Intervențiile efectuate în proiectele de cercetare care utilizează animale în proceduri se derulează doar după o prealabilă perioadă de aclimatizare de minimum șapte zile în, și cu, facilitățile care urmează a fi utilizate.

examenul clinic preliminar

Este realizat și consemnat în fișa de examinare de către medicul veterinar, pentru stabilirea stării de sănătate a pacientului și cu scopul prevenirii unor posibile complicații post-anestezice.

monitorizare administrării anestezicelor

Cu toate acestea animalele sunt monitorizate cu atenție, iar dozele pot fi adaptate pentru a satisface în mod adecvat cerințelor cercetării și situațiilor particulare, unitatea utilizează posologia și diagramele de dozare ale anestezicelor și analgezicelor; activitatea poate fi supusă monitorizării retroactive. Ca urmare, rutina administrării anestezicelor solicită completarea înregistrărilor în registrelor adecvate, care sunt întocmite și păstrate conform prevederilor în vigoare.

durata anesteziei

Medicul unității, verifică dacă durata anesteziei produsă de doza și tipul de anestezic concordă cu durata preconizată a intervenției.

durata perioadei de administrare a analgezicelor

De asemenea, se verifică dacă durata administrării analgezicelor concordă cu durata așteptată și intensitatea durerii post-operatorii generate de intervenția efectuată, în acord cu cerințele proiectului de cercetare.

4. Echipamente, materiale și manopere preliminarii necesare și utilizate în realizarea anesteziei depind de tipul, durata și specia de animale utilizată în proceduri. In cazul unor intervenții complexe, animalele sunt supuse intervenției în blocul chirurgical al Complexului de Laboratoare; unitatea dispune și utilizează de:

fișe medicală și instrumentele de evaluare a sănătății

Se utilizează fișele adecvate fiecărei specii, cântar, termometru, stetoscop, seringi, ace, tuburi de sânge ș.cl.

materiale și instrumente pentru abordarea liniei venoase

Fac referire la mașini de tuns, soluții antiseptică, catetere, seringi, catetere, branule, bandă de tip leucoplast, trusă perfuzie, soluție salină sterilă 0,9% sau soluție Ringer lactat.

materiale pentru inducție și intubație

Dependent de tipul anesteziei (parenterală/inhalatorie) sunt utilizate: medicamente pentru inducerea anesteziei, ace și seringi, tuburi endotraheale cu manșetă, lubrifiant sau spray de lidocaină, laringoscop, tifon, lubrifiant steril pentru ochi steril ș.cl.

materiale și echipamente pentru întreținerea anesteziei

Spre exemplu, aparatul de anestezie inhalatorie, dispozitive de monitorizare a anesteziei, fișele de anestezie (ILUEX 6.7.1-8), ș.cl. Dependent de specie și genul intervenției solicitate prin proiectul de cercetare derularea anesteziei și intervenția chirurgicală (de exemplu, intervenții laparoscopice, microchirurgie ș.cl) poate avea lor în blocul chirurgical (vezi fig….) al infrastructurii de cercetare.

5. Pregătirea pentru anestezia generală

5.1. Ca urmare a efectului vomitiv al anestezicelor și a riscului aspirării vomei în timpul inducerii anesteziei și în timpul recuperării, cu atenție în cazul speciilor care nu pot vomita (spre exemplu calul, rozătoarele) anestezia este precedată de dietă furajeră și hidrică. Astfel, dieta se acordă în funcție de specie, vârstă și masa corporală:

la animalele de laborator

Dieta se face pentru 12-16 ore. La Iepuri dieta se reduce la 2-4 ore. Accesul la apă se asigură cu până la o oră înaintea anesteziei.

la animale de companie

Până la vârsta peste 10 săptămâni și cu masă de două kg se impune o dieta de 1-2 ore, după această vârstă și peste masa de două kg, dieta se prelungește la 6-12 ore.

la porci

Postul preoperator se recomandă să fie de 12 ore pentru alimente solide și de 6-8 ore pentru lichide; dieta lichidă va fi considerată cu atenție, deoarece o dietă prelungit poate cauza hipovolemie care la administrarea anumitor agenți anestezici generează hipotensiune până la șoc.

la rumegătoare

Vițeii și rumegătoarele mici sunt supuse dietei pentru hrană de 12 ore și 8 ore pentru dieta hidrică iar la rumegătoarele mari dieta totală durează 12-24, până la 36 ore în cazul taurilor.

la cabaline

Concentratele se scot din dietă cu 24 de ore înainte de anestezie iar fânul cu 12 ore înainte de anestezie. La cabaline, nu se pune problema dietei hidrice.

5.2. Înainte de efectuarea anesteziei are loc cântărirea animalelor, pentru a se doza corect medicația utilizată.

5.3. Premedicația sau medicația preanestezică se face pentru a minimiza stresul, anxietatea sau excitare a pacientului, pentru a facilita trecerea în primele stadii ale anesteziei generale, pentru a reduce cantitatea de agent anestezic, pentru a preveni vomituriția și pentru controlul secrețiilor salivare și bronșice. Premedicația se realizează în cușcă/boxă, înainte de efectuarea altor manopere, pentru ca efectul acesteia să aibă loc înainte de mutarea animalului în sala de intervenție. Cele mai utilizați agenți utilizați sunt:

tranchilizante și sedative

De exemplu tranchilizantele, acepromazina fenotiazina, droperidol, utirofenonă sau azaperonul și sedativele diazepam, benzodiazepina sau zolazepamul nu produc analgezie dar au efect de calmare, aspect care facilitează manipularea și permite diminuarea cantității de anestezic necesară pentru inducerea și menținerea anesteziei fără pierderea cunoștinței. Atunci când sunt utilizate cu analgezice, produc relaxarea muscular și favorizează recuperarea postoperatorie.

agoniști α2-adrenergici

De exemplu, xilazina, detomidina și medetomidina, mediază analgezia, anxioliza, sedarea, simpaticoliza și controlul hipertensiunii arteriale. Acestea sunt considerate sedativ-analgezice și relaxante ale musculaturii scheletice.

anticolinergicele

Blochează inervația parasimpatică ale sistemelor cardio-respirator, glandelor și musculaturii netede – acestea împiedică reflexele vaso-vagale, bradicardia, reduce secrețiile bronșice și ale glandelor salivare. De regulă, se administrează atropină s.c sau i.m. în doze de 0,02 mg/kg la șoarece și 0,05 mg/kg la șobolani și cobai. La iepuri se administrează doze de 0,1-0-5 mg/kg.

Sedarea și tranchilizarea rozătoarelor și iepurilor se face respectând posologia prezentată în rândurile tabelului nr. 6.7.1. La celelalte specii cele mai frecvente premedicații și agenți cu efect tranchilizant și sedativ sunt:

la câini

Se utilizează acepromazină (0,5-0,1 mg/kg, dar nu mai mult de 3 mg, i.m. s.c), clorpromazină (1-6 mg/kg, i.m., s.c.) și xilazină (0,5-1,0 mg/kg, i.m.).

la pisici

Cele mai frecvent utilizate preparate sunt: acepromazină (0,05-0,1 mg/kg, i.m., s.c.), clorpromazină (1,0-2,0 mg/kg, i.m.), diazepam (0,2-0,4 mg/kg i.v., i.m.), ketamină (10-20 mg/kg, i.m.) și xilazină (0,4-0,9 mg/kg s.c., i.m.).

la porci

La porci, se folosesc: acepromazină (0,11-1,1 mg/kg, s.c.), diazepam (0,5-10 mg/kg, i.m. în combinație cu alți agenți), azaperone (Stresnil®, 2-8 mg/kg, i.m.), ketamină + xilazină + atropină (20 mg/kg + 2mg/kg + 0,02-0,09 mg/kg i.m.)

la ovine și caprine

În cazul rumegătoarelor mici pentru tranchilizare/sedare ușoară/medie se utilizează: acepromazină (0,05-0,1 mg/kg, i.m., s.c.), diazepam (0,2-0,5 mg/kg i.v., i.m.), xilazină (0,2 mg/kg, i.v., i.m. la ovine și 0.05 mg/kg, i.v., i.m. la caprine cu atenție, dată de sensibilitatea rumegătoarelor la Rompun®). În cazul unor tranchilizări medii/puternice se utilizează ketamină (20 mg/kg, i.m.) sau medetomidină (25 μg/kg, i.m).

la vaci

Premedicația la vaci presupune administrarea i.v. a xilazinei (0,05-0,1 mg/kg), acepromazinei (0,04 mg/kg), butorfanolului (0,02 mg/kg) și detonidinei (0,01 mg/kg) în doze și combinații, dependente de agentul de inducere (vezi tabelul 6.7.3). De regulă, prin asocierea xilazină + butorfanol (0,02 mg/kg +0,02 mg/kg, iv), sedarea se obține în 5 minute.

la cabaline

Premedicația cabalinelor presupune administrarea i.v. a xilazinei (0,5-1,1 mg/kg), acepromazinei (0,04 mg/kg) și a butorfanolului (0,02 mg/kg) în doze și combinații, dependente de agentul de inducere (vezi tabelul 6.7.3).

6. Anestezia topică

Fie singură, fie premergătoare anesteziei injectabile, anestezia topică sau locală se pot administra prin badijonare, pulverizare sau în picături, cel mai frecvent, cu următoarele ungvente sau soluții:

soluție de bupivacaine 0,25%

Aplicată local, în plagă sau administrată s.c. local în doză maximă de 8 mg/kg; efectul anesteziant durează 3-4 ore.

soluție 0,5% lidocaină clorhidrat

Aplicată local, în plagă sau administrată s.c. în doză maximă de 7 mg/kg; efectul anesteziant este de 30-60 minute (deoarece soluția este acidă se recomandă o diluție 1:1 cu soluție de bicarbonat de sodiu – prin diluție nu se pierde din efect dar se prelungește debutul anesteziei locale – toxicitatea apare la doze mai mari de 10 mg / kg.

gel de lidocaină + prilocaină

Administrat într-un strat gros are efect anesteziant de până la două ore la nivelul mucoaselor dar nu penetrează tegumentul. Spre exemplu, pentru recoltarea sângelui din sinusul/plexul orbital al șoarecilor și șobolanilor se administrează, cu grijă pentru a nu atinge ochiul cu vârful aplicatorului și pentru a nu contamina anestezicul, o picătura de anestezic; după 5-10 secunde se șterge excesul de anestezic și se face recoltarea. De asemenea, pentru recoltarea sângelui prin secționarea vaselor cozii se pulverizează coada timp de 3-5 secunde după care se recoltează sângele.

7. Anestezia generală

Anestezia este actul prin care animalele sunt aduse la stadiul de inconștiență. Efectuarea anesteziei generale are particularități care presupun utilizarea unui personal înalt calificat, care apreciază, gestionează și pregătește:

dozajul și pregătirea asocierilor de agenților anestezici

Anestezia este influențată de mulți factori: dozajul și asocierile anestezicelor depind de sex, vârstă, linia genetică, starea de sănătate, mărimea corporală, prezența/absența durerii concurente sau a stresului etc. Prepararea amestecurilor de anestezice se face în recipiente sterile, de regulă, cu o zi înainte de momentul intervenției, urmând ca, la momentul utilizării, să fie agitate și încălzite la temperatura corporală.

administrarea agenților anestezianți

Cu toate că mecanismele de acțiune variază, anestezicele produc, într-o manieră controlabilă stare de inconștiență, analgezie și relaxare musculară – acestea sunt condiții necesare și suficiente pentru efectuarea procedurilor fără durere; față de cele anterior specificate, anestezice afectează termoreglarea și diminuează activitatea sistemelor cardiovascular și respirator. Ca urmare, stadiile anesteziei trebuie bine cunoscute și limitate la inducerea gradului minim de depresie a sistemului nervos central (SNC) necesar pentru efectuarea procedurii chirurgicale.

7.1. Anestezia parenterală

În cazul anesteziei parenterale, administrarea este i.p., s.c., i.m. sau i.v. (vezi PSUEX6.5), conform posologiei ș asocierilor prezentate în tabelul 6.7.2; din punct de vedere practic, se consideră cu atenție:

alegerea agenților anestezici și a căii de administrare

Alegerea anestezicelor utilizate depinde de o varietate de factori cum sunt: specia, durata intervenției chirurgicale (scurtă, medie sau lungă), gradul de miorelaxare, nivelul analgeziei – vezi tabelul 6.7.2. La administrarea acestora se va avea în vedere particularitățile fiecărei specii: spre exemplu, la șobolani, anestezicul este, de cele mai multe ori, administrat ca o singură injecție intraperitoneală iar la cobai se evita administrarea ketaminei i.m, deoarece poate provoca necroze și automutilări.

acordarea timpului necesar pentru manifestarea efectelor

Este important ca după administrare să se acorde o perioadă până la care apare efectul anesteziant. Injectarea anestezicelor (spre exemplu a barbituricelor de tipul pentobarbitalului sau tiopentalului sau a agenților disociativi cum sunt ketamina și tiletamina – vezi tabelul 6.7.2) produc anestezie profundă care, odată indusă, nu permite revenirea animalului cu ușurință la starea inițială. Ca urmare, administrarea altei doze de anestezic fără a acorda timp suficient administrării inițiale poate genera supradozarea (spre exemplu, supradoza de barbiturice) ale cărei efecte nu mai pot fi controlate odată de anestezicul a fost administrat.

recuperarea post-operatorie

Chiar dacă există riscul unor urgențe respiratorii, animalele supuse anesteziei parenterale nu sunt intubate. Anestezicele injectabile sunt eliminate de către organism prin metabolism hepatic și prin excreție renală; practic, recuperarea pacientului se asociază masa și grăsimea corporală și este dependentă de buna funcționare renală și hepatică.

Anestezia parenterală, efectuată de personal calificat, este sigură și eficientă putând fi utilizată în multe situații.

7.2. Anestezia inhalatorie poate fi limitată la timpul necesar efectuării intervenției, se realizează ușor, permite controlul profunzimi acesteia, iar recuperarea are loc foarte rapid.

Unitatea experimentală utilizează anestezia inhalatorie cu izofluran (vezi tabelul 6.7.3.) deoarece dispune de un vaporizator calibrat care permite controlul cu maximă acuratețe a concentrație de anestezic administrată cu obținerea unor anestezii chirurgicale la stadii stabile. Deoarece anestezicul este gestionat prin sistemul respirator, concentrația anestezicului în sânge și creier poate fi schimbată rapid, modificând astfel ușor profunzimea anesteziei. Eliminarea acestor anestezice se realizează în primul rând de plămâni, permițând o inducție rapidă și o recuperare lină.

7.2.1. Spre exemplu, la porci anestezia inhalatorie efectuată curent în unitățile experimentale, presupune:

inducerea anesteziei

După premedicație (vezi paragraful 5.3, uzual ketamină, xilazină și atropină im) poate avea loc inducția (fie parenteral – de regulă, propofol i.v., fie prin inhalator prin mască facială) cu agenți gazoși: halotan, sevofluran, isofluran ș.cl. – vezi tabelul 6.7.3 – menținându-se pe cât posibil respirația spontană.

intubarea și tehnica inhalatorie

La cele mai multe specii intubarea poate fi efectuară în decubit dorsal, lateral sau ventral. La porc se preferă decubitul ventral celui dorsal pentru o mai bună vizualizare a epiglotei și a orificiului glotic (figura 6.7.1). La animalul aflat în decubit ventral, intubația se face de către doua persoane: una va deschide gura animalului cu ajutorul a două benzi de tifon, îndepărtând maxilarul de mandibulă și a doua, cu laringoscopul în mâna dominantă și cu mânerul în jos, va avansa lama (de preferință o lamă dreaptă, lungă de tip Miller 4-5) apăsând limba, prin alunecarea ușoară, vizualizând epiglota și, în spatele ei, orificiul glotic. Cu mâna nedominantă se introduce pe lângă lama laringoscopului sonda de intubație (de 6,5-7 mm pentru porci de 20-30 kg) cu concavitatea în sus, spre maxilar.

Sonda se avansează ușor până la apariția unei rezistențe dată de unghiul pe care îl face calea aeriană, imediat caudal de cartilajele aritenoide, moment în care i se aplică o mișcare delicată de înșurubare care de cele mai multe ori este suficientă pentru depășirea obstacolului. Mișcarea nu trebuie să fie brutală riscul de perforație fiind foarte mare. Pentru a facilita depășirea rapidă a acestei angulații se poate utiliza la intubație un mandren flexibil, al cărui vârf este ieșit cu 3-4 cm din vârful sondei. După introducerea sondei de intubație capătul acesteia se fixează bandelete de tifon de maxilar și se conectează cu piesa în Y a tubulaturii aparatului de anestezie. Poziția corectă a sondei de intubație este verificată cu ajutorul stetoscopului cu care se confirmă ventilația bilaterală, după așezarea animalului în poziția solicitată de particularitățile intervenției chirurgicale.

menținerea anesteziei

La porc, concentrația de menținere este de 1 – 1,7% iar analgezia se poate asigura cu fentanil (în doză de 8 mcg/kg/h). Parametrii ventilației pot fi setați inițial pentru un volum tidal de 12 ml/kg și o frecvență respiratorie de 20 respirații pe minut. Ulterior minut volumul se ajustează pentru menținerea normocarbiei, evaluată fie prin măsurarea presiunii parțiale a CO2 în aerul expirat, fie prin gazometre sanguină.

7.2.2. Anestezie inhalatorie la animalele de laborator permite administrarea unor cantități variabile, dar precise de amestec anestezic gazos (O2, anestezice). Inducerea stării de inconștiență a rozătoarelor cu mască facială sau claustrate în camera de inducție presupune transmiterea amestecul de oxigen și isoflurane al vaporizatorului: etapizat, se desfășoară:

inducerea anesteziei:

Are loc fie în camera de inducție la rozătoare, fie cu ajutorul măștii faciale (figura 6.7.2) și începe cu administrarea unui debit de oxigen de 1,8 l/minut, la o concentrație a anestezicului de 3-5%. Dependent de specia și talia animalului se poate utiliza masca facială sau se poate practica intubarea; intubația pe lângă faptul că nu permite eliberarea anestezicului în camera de intervenție (cu potențial pericol pentru om), face posibilă administrarea gazului anesteziant și a oxigenului în doze fluctuante, dar controlabile și constante și, dacă situația o impune, permite intervenția rapidă în hipoventilație sau în stopul respirator.

menținerea anesteziei

Se desfășoară după scoaterea animalului din camera de inducere și se face prin aplicarea unei măști faciale conectate la sistemul de anestezie; debitul de aer se reduce la 1-1,5 l/min, iar concentrația anestezicului în vaporizatorul va fi redusă la 1- 2,5% (vezi tabelul 6.7.3). Deoarece pe durata anesteziei secreția glandelor lacrimare se diminuează, imediat după inducerea anesteziei și ori de cate ori este nevoie se va aplica unguentul oftalmic pentru a evita apariția leziunilor la nivelul corneei.

recuperarea

Are loc după terminarea manoperelor / intervenției chirurgicale și presupune închiderea vaporizatorului și păstrarea șoarecelui în camera de inducere cu atmosfera îmbogățită în oxigen; după dobândirea cunoștinței și redobândirea decubitului sternal șoricelul se transferă în cușcă pentru recuperarea deplină.

Tehnica utilizării sistemului de anestezie la rozătoare și iepuri presupune parcurgerea următorilor pași:

i) se verifică toate conexiunile și părțile componente ale sistemului înainte de utilizare acestuia;

ii) se pornește alimentarea cu oxigen și se reglează debitmetru la valoarea dorită; în mod obișnuit debitul variază între 1 și 4 litri / minut și depind de animal, scop, procedură și specie etc;

iii) fără a se deschide vaporizatorul, acesta se umple prin deschiderea gurii de admisie, prin îndepărtarea siguranței cheii speciale pentru izofluran – piesei metalice dreptunghiulare;

iv) se umple umidificatorul sistemului; acesta fiind conectat la una dintre ieșirile distribuitorului dublu (dacă se utilizează și masca facială și cutia de inducție a anesteziei);

v) se verifică dacă robinetul de la ieșirea din ramificația distribuitorului care se conectează la cutia de inducție este deschis și robinetul ieșirii care face legătura cu conul măști faciale este închis (figura 6.7.3, stânga);

vi) se fixează concentrația dorită pentru faza de inducție, de regulă, se începe cu concentrații de 3-5%; pentru a debloca discul vaporizatorului se apasă clapeta de blocare și se rotește capacul până când se atinge valoarea „0” urmând ca, după acest moment, cadranul să poată fi rotit fără nici o presiune suplimentară asupra clapetei (figura 6.7.3);

vii) se introduce rapid pacientul în camera de inducție și se închide în mod corespunzător cutia după care se așteaptă până când șoarecele devine complet anesteziat, fapt care va avea loc destul de repede; pentru a verifica gradul anesteziei se agită ușor caseta – dacă anestezia este realizată, șoarecele va cădea în lateral, fără a face eforturi să revină în decubit sternal (fig. 6.7.4, dreapta);

viii) după ce animalul este inconștient se scoate din cutie și se poziționează cu nasul în conul măștii faciale; se verifică gradul anesteziei prin compresiunea membranei interdigitale (cu degetele mâinii sau cu o pensă) – dacă pacientul nu își retrage membrul se consideră că anestezia este profundă;

ix) se închide ieșirea distribuitorului care face conexiunea către cutia de inducție și se deschide ieșire conectată la tubulatura conului măștii faciale;

x) se diminuează concentrația de anestezic la 1,25-2,5% (vezi tabelul 6.7.3); concentrația anestezicului în faza de menținere poate varia în funcție de specie, animal și protocolul utilizat;

xi) la finalizarea procedurii se închide vaporizatorul și animalul va inspira oxigen pur (100% O2) care îl va ajuta să revină vigil și să se recupereze în urma anesteziei;

xii) după revenirea animalului sursa de oxigen se oprește, readucând debitmetrul la poziția „0” l/minut;

xiii) activitatea se finalizează cu dezinfectarea casetei de inducție, mesei de intervenție și a instrumentarului.

8. Monitorizarea anesteziei generale

Anestezia generală este un factor de risc care afectează funcțiile vitale ale animalelor, motiv pentru care acestea trebuie supuse unei atente monitorizări în toate etapele, începând cu inducția, pe durata intervenției, până la revenirea/trezirea din anestezie. Monitorizarea presupune atât controlul tuturor parametrilor care oferă informații asupra profunzimii anesteziei cât și evaluarea funcționalității sistemului cardiovascular, sistemului respirator și capacitatea de termoreglare.

8.1. Profunzimea anesteziei se verifică prin controlul reflexelor (reflexul durerii prin strângerea unui membru sau a cozii, reflexul palpebral, reflexul pupilar) iar funcțiile și homeostazia organismului sunt monitorizate prin urmărirea semnelor vitale (ritm cardiac, frecvența și profunzimea respirației, culoarea mucoaselor, timpul de reumplere capilară și temperatura corpului) după cum urmează:

verificarea reflexelor

Pe durata anesteziei chirurgicale reflexele sunt absente iar tonusul muscular este relaxat. La animalele mari (și iepuri) se pot evidenția reflexul podal (de retragere a membrului atunci când acesta este supus unei compresiuni, reflexul palpebral (de închidere a pleoapelor), reflexul pupilar (de închidere a pupilei la contactul cu lumina), tonusul maxilarului și al mușchilor sfincterului anal. La rozătoare reflexele cele mai ușor de urmărit sunt reflexul pentru durere (ciupirea cozii) și reflexul podal; reflexul pupilar, chiar dacă este greu de urmărit, este foarte important deoarece pupilele foarte dilatate cu iris invizibil sau puțin vizibil denotă o anestezie excesiv de profundă sau hipoxie – ambele situații fiind nedorite.

funcționalitatea sistemului cardiovascular

Diminuarea frecvenței bătăilor inimii indică anestezia chirurgicală iar bradicardia survenită în timpul intervenției chirurgicale poate semnifica o doză excesivă de anestezic. Tahicardia, apărută în timpul executării unei proceduri chirurgicale, indică adesea faptul că profunzimea anesteziei nu este adecvată. Tensiunea, frecvența, ritmul, viteza, amplitudinea pulsului sunt monitorizate ușor mai ales la animalele mari palpându-se adecvat artera femurală, artera cozii, artera auriculară ș.cl. Timpul de reumplere capilară este un indicator al circulației periferice și este în mod normal mai puțin de două secunde. Ca urmare a faptului că pe durata procedurilor de lungă durată, animalele anesteziate se deshidratează timpul de reumplere capilară poate suferii modificări; ca urmare, pentru susținerea hemodinamicii se administrează soluții calde, electrolitic echilibrate fie prin perfuzie intravenoasă continuă pe tot parcursul procedurii chirurgicale, fie pe cale subcutanată, în special la rozătoare. Când există un risc mare de aritmii sau schimbări frecvente ale activității cardiace (proceduri care implică perioade de ischemie urmate de reperfuzie) se recomandă utilizarea electrocardiogramei. Pentru obținerea unui semnal electric de calitate, electrodul EKG-lui se montează axial (figura 6.7.5) și/sau în zona proximală a membrelor, în regiuni cu părul ras și tegumentul degresat.

Prin pulsoximetrie se obțin informații cu privire la nivelul de oxigenare al hemoglobinei cât și asupra frecvenței cardiace. În acest fel se apreciază cantitatea de oxigen destinată țesuturilor. Senzorul de pulsoximetrie se amplasează la nivelul pavilionului urechii (figura 6.7.1, dreapta jos).

semne respiratorii

Pe durata anesteziei se monitorizează rata, ritmul, profunzimea respirației și culoarea mucoaselor. O creștere a profunzimii respirației, ritmul regulat și scăderea frecvenței respiratorii semnifică anestezia chirurgicală. Cianoza mucoaselor indica hipoxemie și ventilația pulmonară inadecvată. De regulă, stopul respirator precede colapsul cardiovascular.

temperatura corporală

Anestezicele cauzează scăderea temperaturii internă a corpului; pentru a evita hipotermia, temperatura corpului se monitorizează și se menține pe toata durata anesteziei și în perioada post-operatorie. Pentru a ajuta la metabolizarea rapidă a anestezicelor, menținerea temperaturii la niveluri normale (37°-39 °C) este un deziderat; se face cu ajutorul unor incinte, plăci, pături sau incinte încălzite. Hipertermia ridică problema unui diagnostic diferențiat: se datorează unei încălziri inatrogene exagerate sau este semn de instalare a unei hipertimii maligne

8.2. Semene ale supradozajului de anestezice pot fi observate pe durata monitorizării anesteziei, când are lor monitorizarea semnelor vitale. Abaterile de la funcționarea normală a sistemelor și aparatelor organismului poate avertiza timpuriu potențiale probleme și situații de urgență, care pot fi evitate prin măsuri corective corespunzătoare și rapide.

În același timp, înainte de a iniția orice acțiune de resuscitate se reverifică toate semnele vitale și parametri. Semne ale supradozaj anestezic care cauzează insuficiență cardiacă sau respiratorie pot fi identificate urmărind:

ritmului cardiac – fie rapid fie lent, în funcție de starea de decompensare fiziologică a animalului; poate fi crescut prin medicația anticolinergică;

pulsul slab, lent, neregulat sau chiar imperceptibil necesită atenție – în cazul șocului hipovolemic se practică intervenția specifică;

diminuarea până la absența reflexelor gastro-intestinale, oculare, ale musculaturii scheletice și ale sistemului nervos reflexele pot fi mult diminuate sau încetează;

timpul de reumplere capilară încetinit progresiv la mai mult de trei secunde indică tensiunea arterială insuficientă pentru irigarea și hrănirea țesuturilor periferice (pierderi de sânge, șoc hipovolemic sau momente premergătoare șocului cardiac);

respirația poate fi lentă, neregulată, cu amplitudine redusă, diafragmatică sau inexistentă – stopul respirator; respirația se poate intensifica ca urmare a concentrației sangvine bogate în CO2 și săracă în O2 care apare pe durata anesteziei profunde;

culoarea mucoaselor poate suferi modificări de la paloare până la cianoză, ca urmare a reducerii circulației periferice și a diminuării O2 din sânge. Pierderea de sânge, scăderea tensiunii arteriale, șoc, și hipotermie reduce fluxul sanguin la nivelul țesuturilor. O2 scăzut de sânge de la hipoventilație cauze cianoza, cu toate că perfuzia tisulară poate fi normal;

hipotermia – valoarea temperaturii mai mică de 35 °C.

8.3. Post-operator asigurarea bunăstarea animalului se extinde dincolo de finalizarea procedurii chirurgicale.

Astfel, monitorizarea continuă până când animalul adoptă conștient decubitul sternal; unele anestezice și analgezice pot afecta animalele câteva zile de la administrare – ca urmare, animalele sunt supuse observației pentru a observa semne de anorexie, febră, vărsături, respirație anormală sau anormalități ale frecvenței cardiace. Timpul necesar pentru recuperarea post-chirurgicale din anestezie, precum și frecvența administrării analgezicelor depinde de la specie la specie, de anestezicele utilizate și de procedura efectuată.

9. Contracararea supradozajului cu anestezice are loc prin acțiuni de corective de resuscitare efectuate atunci când semnele de supradozaj anestezic sunt evidente. Etapizat are loc:

închiderea gazului anesteziant

administrarea antidotulului, dacă anestezicul are antidot

administrarea unor fluide izotonice calde pe cale i.v. sau i.p.

ventilarea mecanică cu oxigen 100%

intubarea endotraheală, dacă animalul nu este deja intubat

se încălzește animalul pentru ai crește temperatura corpului.

10. Gestionarea durerii (PSUEX 6.1) postoperatorii se realizează cu ajutorul analgezicelor administrate înainte și/sau după supunerea unor proceduri potențial dureroase; astfel, analgezicele sunt:

administrate a priori

Analgezie administrate a priori permit gestionarea durerii înainte ca aceasta sa fie produsă; în cazul în care analgezicul nu interferează cu specificul cercetării, prin eliminarea durerii și diminuarea stresului, rezultatele obținute sunt mai bune.

administrate a posteriori

Analgezicele favorizează recuperarea post-operatorie dar administrate sistemic pot avea și efecte secundare care interferează cu experimentul. În același timp, durerea poate provoca modificări ale parametrilor fiziologici care pot influența rezultatele cercetării. Ca urmare, în aceste situații, considerată utilizarea unor unguente analgezice locale la nivelul intervenției; astfel, se vor evita mușcarea răni chirurgicale și a cusăturilor.

Analgezicele sunt în general clasificate în două grupe; analgezice opioide și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (tabelul 6.7.4):

antiinflamatoare nesteroidiene

Antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, carprofenul, ketoprofenul ș.cl.) sunt eficiente în ameliorarea durerii scăzute, cel mult în cazul durerilor moderate. În plus, dincolo de efectul analgezic aceste medicamente au și efecte antiinflamatorii și antipiretice. Sunt metabolizate în ficat și excretate prin rinichi; ca urmare, utilizarea de lungă durată (> 3 zile) are efect nefrotoxic putând provoca sângerări și ulcere gastrice și/sau intestinale.

analgezicele opioide

Opioidele (morfina, oximorfona, meperidina, butorfanolul, buprenorfina, pentazocina, fentanilul ș.cl.) acționează prin legarea de receptorii din cortex și măduva spinării. Acest grup de medicamente sunt eficiente în ameliorarea durerii continue, care apare în perioada post-operatorie.

Doza și durata de acțiune trebuie să fie în permanență supusă observației din cauza interferenței acțiunii cu multor factori, cum sunt: linia, calea de administrare, masa corporală, temperamentul, alte medicamente precum și starea de sănătate.

Ca urmare, în cadrul unității experimentale se utilizează proceduri (PSUEX6.1) și deține personal au competențe certificate privind semnele manifestării durerii animalelor, administrând preparate la momente și în doze care gestionează adecvat durerea.

11. Responsabilități, evidențe și înscrisuri privind efectuarea anesteziei și utilizarea anestezicelor derivă din faptul că majoritatea preparatelor utilizate în anestezie au potențialul pentru abuz uman și au un regim reglementat, în conformitate cu legislația în vigoare.

Direcții prioritare:

Efectuarea procedurilor care presupun anestezia și analgezia se face de către personal cu competente certificate.

Metodele și tehnicile de anestezie și analgezie sunt detaliat descrise în design-ul experimental și ASP.

Regimul preparatelor utilizate la anestezie și analgezice este unul reglementat.