Temele Discursive ale Candidatilor la Alegerile Prezidentiale din Anul 2014

Temele discursive ale candidaților la alegerile prezidențiale din anul 2014

Cuprins

Argument

Capitolul 1. Comunicarea politică

Comunicarea, politica și comunicarea politică

Efectele comunicării politice

Personajele politice

Discursul politic

Pregătirea unui discurs

Influența mass-media în discursul politic

Capitolul 2.Campaniile electorale

2.1 Comunicarea electorală

2.2 Reperele comunicării electorale

2.3 Etapele pregătirii unei campanii electorale

2.4 Problemele politice care constituie temele de campanie

Capitolul 3. Metodologie

3.1 Observația

3.2 Analiza de conținut

3.3 Studiul de caz

3.4 Rezultatele cercetării

Concluzii

Bibliografie

Motivație

În anul ce tocmai a trecut, am asistat la cea mai atipică campanie electorală, atât din punctul de vedere al politicienilor cât și a mass-media. Aceasta a fost afectată de diferite atacuri care care au umbrit temele de campanie ale candidaților, acestora fiindu-le greu să spargă barajul creat.

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole care abodează tematica comunicării politice, a influenței mass-media asupra discursurilor politice și modul în care sunt alese temele într-o campanie electorală. La începutul acestei lucrări mi-am dorit ca în momentul în care o finalizez, să fiu capabilă să pot face diferența între temele bine ales și prost alese, și să pot explica la rândul meu, și altor persoane, conceptele folosite și importanța lor atțt în acest domeniu cât și în viața de zi cu zi.

Întrebarea de la care pornește cercetarea mea ,,Temele folosite în campania prezidențială sunt bine alese și reprezintă problemele cu care se confruntă cetățenii României sau sunt folosite doar pentru ca aspirantul la funcția supremă în stat să aibă un program de campanie?” Metodele pe care le-am folosit în această lucrare sunt observația și analiza de conținut. Acestea m-au ajutat să identific frecvența postărilor pe paginile oficiale de Facebook ale candidaților, frecvența aparițiilor acestora în cadrul emisiunilor de dezbatere electorală și temele care au făcut parte din campania electorală a celor 14 aspiranți ai fotoliului prezidențial. Posturile de televiziune care le-am analizat în această cercetare sunt: Digi24, Realitatea TV, România TV, B1TV, Antena 3 și TVR1.

Cap. 1 Comunicarea politică

Comunicarea, politica și comunicarea politică

Deși ne folosim zilnic de ea, atunci când suntem întrebați ce este comunicarea ne încurcăm în diferite definiții și explicații. Este un lucru simplu și esențial dar în același timp greu de definit. De-a lungul timpului, cercetătorii au oferit diferite definiții ale acestui concept. În accepțiunea marelui filozof Constantin Noica, comunicarea este acțiunea de ,,a pune în comun, a împărtăși, a pune împreună, a amesteca și a uni”. . Mihai Dinu este de părere că, acest termen „a stat și stă la baza organizării sociale, coagulând și controlând raporturile pe orizontală și pe verticală dintre oameni, fiind direct legată de evoluția omenirii”.

În categoria cuvintelor simple dar greu de definit putem încadra și „politica”. Și în cazul acesta, precum în cel al comunicării, cercetătorii s-au întrecut în definirea acestui termen. În opinia lui Lasswell , politica se referă la „cine ce obține, când și cum obține”. În cartea Omul de știință și omul poltic, Weber consideră că politica reprezintă ansamblul tuturor eforturile ce sunt făcute pentru a putea participa la putere sau pentru a influența repartiția puterii între state sau diverse grupări de pe teritoriul aceluiași stat. Astfel, politica reprezintă o activitate socială iar domeniul acesteia se află la nivelul interacțiunilor sociale, în spațiul unde apar și se rezolvă într-o oarecare măsură conflictele și problemele sociale. În accepțiunea profesorului Adrian Gorun, politica reprezintă ,,o atribuire de valori pentru societate” iar știința politică are ca obiect ,,analiza modalităților la care recurg sistemele politice pentru atribuirea imperativă a valorilor” Conform ,,Dicționarului vieții politice și sociale” , comunicarea politică reprezintă totalitatea relațiilor sociale stabilite între oamenii politici și cetățeni ce are drept rezultat reușita acțiunilor întreprinse de aceștia sau facilitățile de comunicare folosite de liderii politici într-o societate unde mediile au devenit de neînlocuit. Potrivit autorilor olandezi J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, nu orice formă sau proces de comunicare interesează această știință, „ci acele circuite profesionale și instituționale ale informației, care se adresează fie publicului în general, fie unui public specializat”. Denton și Woorward (apud McNair Brian, 2007) propun o definiție conform căreia aceasta nu înseamnă altceva decât o simplă discuție despre alocarea resurselor publice, despre autoritatea oficială și despre sancțiunile oficiale. În urma acestei definiții, McNair adoptă o perspectivă comună și spune despre aceasta că este o comunicare intenționată despre politic, adică implică toate discursurile verbale nu doar pe cele scrise dar și elementele vizuale cum ar fi ținuta vestimentară, machiajul sau designul unui logo, toate elementele necesare ce alcătuiesc o identitate politică în timp ce Belanger spune despre comunicarea politică, că este doar o relație socială echivalentă cu o influențare voită, ce este transformată în acțiune sau omisiune. În prezent, comunicarea politică este singura modalitate cu ajutorul căreia cetățenii pot participa la decizia politică și pot sancționa alegerile politicienilor cu ajutorul mecanismului de vot. Azi comunicarea politică cuprinde studiul rolului comunicării în viața politică în sens larg, incluzând mass-media, sondajele de opinie, marketingul politic și publicitatea, cu o emfază deosebită în perioadele electorale”.

Consultantul politic din spațiul francez, Jacques Seguela (Apud Thoveron, 1996) este de părere că dacă politicienii vor o comunicare politică eficientă, trebuie să se urmeze regula celor trei „S”, adică, comunicarea să fie simplă, spectaculoasă și să aibă substanță (mesajele să aibă o încărcătură de idei despre problemele importante).

Camelia Beciu a caracterizat comunicarea politică din perspectiva procesului de comunicare și a argumentat că aceasta este o rețea de interacțiuni deoarece vizează instituții și actori cu resurse, proiecte și legitimități diferite, dimensiunea reprezentativă este un teritoriu simbolic unde actorii politici negociază construcția agendei publice. Ritualizarea este de fapt interacțiunea dintre actorii politici sociali care reprezintă diferite instituții, principala resursă pentru vizibilitatea publică a informației și a dezbaterii fiind mass media. Factorii care influențează comunicarea politică sunt socioculturali (instituțiile), economici (resursele necesare pentru crearea unui canal de comunicare), istorici (evoluția specifică a unei comunități) și politici.

Efectele comunicării politice

Efectele tipice ale mass-mediei pot fi luate în considerare pe diverse criterii și sunt descrise ca fiind efecte la nivel individual unde impactul major se produce în formarea opiniilor, modificarea sau confirmarea opiniilor existente și la nivelul grupurilor politice sau al sistemului în ansamblul său. Modificările la nivel cognitiv se incadrează în categorii analitice cunoscute ca fiind încadrarea, dezvoltarea cunoștințelor, stabilirea agendei și alegerea priorităților. Lippmann ,cel care a implementat prima dată acest termen, vorbea despre ,,imaginile mentale” care presupun existența unui grup decizional ce descrie și impune un set de mesaje convenționale. Acest termen a fost dezvoltat ulterior de către Cohen care spunea că presa nu le poate spune oamenilor ce să gândească dar reușește destul de bine să le spună la ce să se gândească. În cartea Manual de Politici Publice, se evidențiază faptul că nu orice problemă poate să ajungă să primeasă o soluție printr-o măsură politică deoarece procesul de stabilire a agendei este unul selectiv, unde diverși actori politici instituționali încearcă să aducă problemele în atenția guvernanților. De aici rezultă și faptul că există mai multe tipuri de agende. Agenda formală sau instituțională este formată din lista subiectelor sau a problemelor cărora actorii politici sau persoanele asociate lor le acordă un grad sporit de atenție, fiind mai limitată decât agenda publică. Atunci când apar probleme pe agenda publică, acestea generează dezbateri și discuții publice în timp ce agenda formală devine obiect al acțiunii. Agenda media acționează ca un factor între agenda publică și cea instituțională iar în anumite cazuri scot în evidență propriile priorități. Autorii Cobb și Ross afirmă că există patru faze de stabilire a agendei. Prima dată problemele sunt formulate, apoi se specifică soluțiile lor, se dezvoltă argumente care să sprijine problemele propuse iar dacă au succes, acestea intră în cadrul agendei instituționale.

În democrațiile liberale contemporane, instituțiile media nu îndeplinesc numai funcții cognitive de diseminare a informației ci și funcții interpretative de analizare, evaluare și comentare a acesteia. Jurnaliștii introduc evenimentele vieții politice în scheme narative, care fac posibilă prezentarea evenimentelor sub forma unor subiecte de știri

Atât presa scrisă cât și audiovizualul recurg la tot felul de metode de intervenție în politică. În perioada alegerilor, opiniile sunt diferite în funcție de preferința pentru un partid sau altul, fiecare având o campanie activă în sprijinul candidatului favorit. Ziarele de tip tabloid se angajează în campanii de tip „populiste” care oferă grade diferite de senzațional și neadevăr în timp ce ziarele serioase vor prezenta punctele de vedere în termeni mai moderați dar, nu putem trece cu vederea faptul că, ambele tipuri de publicații vor alege subiecte de știri cu intenția de a crea o anumită imagine unui partid. Acest lucru se aplică și în cadrul emisiunilor de dezbatere care abordează probleme de interes curent într-un stil populist pe care buletinele de știri trebuie să le evite. McNair afirmă că în cadrul emisiunilor, un moderator imparțial conduce o dezbatere între diferiți participanți care fac parte din lumea politică iar publicul este dirijat de către acesta să pună intrebări la care invitații sunt nevoiți să răspundă. Dezbaterea asigură accesul publicului la discursul politic necosmetizat, iar politicienii au un canal de acces la popor direct.

Personajele politice

Pentru a avea succes, liderul politic trebuie să se adapteze ușor, să inspire încredere, să fie capabil să îi stimulze pe ceilalți și să își scoată în evidență calitățile. Politicienii își doresc să creeze o imagine perfectă dar nu toți reușesc pentru că imaginea dorită trebuie să corespundă cu imaginea reală a persoanei pentru a fi credibili iar din cauza prezenței tot mai mari pe scene, oamenii politici devine actori care interpretează roluri diferite. Roger Schwartzenberg , vorbește despre aceste roluri pe care le interpretează oamenii politici și le împarte în cinci categorii: eroul, omul obișnuit, liderul șarmant, parintele națiuniii și starurile politice feminine. În accepțiunea acestuia, fiecare om politic trece prin aceste roluri. El spune că atunci când eroul, omul distant și rece, de excepție și adesea idol, obosește apare omul simplu, the common man, opusul acestuia, cel modest. Deoarece omul politic nu poate trăi la nesfârșit în banalitate, se transformă în liderul șarmant care seduce și în același timp crează suspiciuni prin instabilitate, iar când nu mai poate trăi într-o continuă schimbare apare tatăl care dă încredere prin experiență în perioadele dificile.

Discursul politic

Discursul politic reprezintă modalitatea prin care actorul politic activează seria de evenimente ce alcătuiesc comunicarea politică. În viziunea lui Benveniste (apud Hariuc, 2006), discursul este ,,o enunțare ce presupune un locutor și un auditor, și intenția locutorului de a-l influența pe celălalt.” Sociologuul politic nu poate trăi la nesfârșit în banalitate, se transformă în liderul șarmant care seduce și în același timp crează suspiciuni prin instabilitate, iar când nu mai poate trăi într-o continuă schimbare apare tatăl care dă încredere prin experiență în perioadele dificile.

Discursul politic

Discursul politic reprezintă modalitatea prin care actorul politic activează seria de evenimente ce alcătuiesc comunicarea politică. În viziunea lui Benveniste (apud Hariuc, 2006), discursul este ,,o enunțare ce presupune un locutor și un auditor, și intenția locutorului de a-l influența pe celălalt.” Sociologul Camelia Beciu afimă că discursul reprezintă modul de utilizare a limbii și a limbajului pe baza căruia un actor social prezintă interlocutorilor săi interpretările unor fapte iar un discurs, ca să fie politic, trebuie să evalueze situații de comunicare publică intens ritualizate, să aibă un grad ridicat de contextualizare sau să se autoevalueze ca fiind corect sau adevărat. Aceasta evidențiază si faptul că, un discurs politic poate fi și electoral atunci când este generat de un eveniment convențional și este construit pe baza unor convenții de interacțiune specifice precum: campaniile electorale, convenții de interacțiune socială sau de comunicare sau de efecte ale comunicării convenționale. Efectele comunicării convenționale ale actorului politic sunt: comunicarea unui punct de vedere care justifică și asumă subiectivitatea, punctul de vedere corect care construiește o cauzalitate și imprimă coerență și tonalitate interpretării sale, punctul de vedere legitim unde sunt folosite argumente credibile pe care interlocutorii fie le recunosc fie le consideră adevărate pentru situația dată, comunicarea unui punct de vedere transparent adică sensul univoc al punctului său de vedere prin care previne alternativele, situația tipică a narațiunii este perturbată de un eveniment iar acesta atribuie această situație unui opozant politic și propune acțiuni care să o rezolve și retorica electorală care presupune un număr considerabil de intervenții discursive din partea candidatului. Aceste intervenții discursive produse de candidat de-a lungul unei campanii electorale care actualizează de fiecare dată structura discursului reprezintă retorica electorală. Aceasta reprezintă, de fapt, redundanța organizată strategic de candidat. Ea necesită atât un interval de timp diferit cât și situații de comunicare variate.

Pregătirea unui discurs

Pentru pregătirea unui discurs trebuie să se urmărească definirea clară a scopurilor. Trebuie știut de la început ce vrea actorul politic să comunice și cui, etape necesare pentru armonizarea temelor exprimate cu așteptările publicului. Tema principală a discursului trebuie împărțită în idei-cheie și prelucrate pentru a putea fi bine prezentate, corelate și ilustrate. Analiza scopului propus prin discurs trebuie să răspundă la trei mari obiective generale: a direcționa, a informa și a convinge. Sensurile, performanța și raționalitatea unui discurs electoral sunt date de dimensiunea logică (argumentele necesare pentru obținerea interesului public) și dimensiunea retorică (elemente psihologice și stilistice pentru obținerea efectului dorit). Stilurile discursive pot fi de mai multe feluri dar toate au componente comune cum ar fi ritmul, volumul, tonalitatea, gesturile sau mimica.

Influența mass- media în discursul politic

După cum bine știm, relația dintre mass-media și societate poate fi una generală, de influențare sau de misiuni globale atribuite acestor sisteme. Denis McQuail (apud Coman, 2007) observă că această noțiune este folosită cu sensul de ,,scop, de consecință ori de cerință sau așteptare dar poate căpăta și alte înțelesuri”. Pentru înțelegerea relației dintre mass-media și societate, se discută concepte aparent cunoscute dar de puține ori clarificate așa cum trebuie. Acești termeni sunt: influență, manipulare, propagandă, dezinformare și persuasiune. Cadrul general al unei dezbateri este oferit de conceptul de influență care, din punct de vedere sociologic, se referă la ,,o acțiune exercitată de o entitate socială, orientată spre modificarea opțiunilor și manifestărilor alteia.”(Zamfir,C., Vlăsceanu, L., apud Coman, 2007). Astfel, ansamblul relațiilor sociale reprezintă suma acțiunilor de influențare. Mass-media nu este o victimă a intereselor instituțiilor sociale ci ea insăși devine agentul unei influențe prin campaniile de autopromovare și reclamă, materiale de opinie sau modul prin care jurnaliștii identifică, selectează și prezintă anumite informații. Prin urmare, conceptul de efect al mass-media devine sinonim cu termenul de influență.

Persuasiunea este conceptul cu sfera cea mai largă care definește ,,activitatea de influențare a atitudinii și comportamentului unei persoane, în vederea producerii acelor schimbări care sunt concordante cu scopurile sau interesele agenției inițiatoare; persuasiunea se realizează în condițiile în care ține seama de caracteristicile de receptivitate și reactivitate ale persoanei influențate.”(idem, 2007) Astfel, acest concept se bazează pe evaluarea intereselor, valorilor și reprezentările simbolice ale persoanei sau ale persoanelor asupra cărora se exercită desfășurarea unor acțiuni sau mesaje, cu scopul de a convinge, a schimba ideile, sentimentele sau comportamentele. În cazul în care mass-media utilizează intenționat pentru a influența acțiunile oamenilor, acest concept se referă la ,,folosirea mass-mediei în perzentarea mesajelor proiectat deliberat pentru a provoca forme speecifice de acțiune din partea publicului. Tipice pentru asemenea acțiuni sunt votarea unui candidat politic, cumpărarea unui bun de consum, donarea pentru o cauză meritorie sau îndeplinirea în alt mod a cerințelor de acțiune pe care un comunicator dorește să le provoace” (De Fleur, M., Ball-Rokeach, apud op. Cit, 2007). De cele mai multe ori, cei expuși la astfel de mesaje nu le înțeleg sau le pricep parțial sau deformat iar dacă le-au priceput este foarte posibil ca ei să nu fie de acord cu ele: experiențele anterioare le spun că liderul politic rspectiv le-a înșelat așteptările. Din această cauză, oamenii uită destul de repede mesajul persuasiv iar dacă l-au priceput, au fost de acord cu el și nu l-au uitat, nu înseamnă că automat se simt și obligați să acționeze conform cerințelor mesajului.

O altă formă aparte de acțiune persuasivă este propaganda. Acest termen a fost sistematic asociat cu promovarea unei credințe religioase, dogme politice, ideologii de clasă, cauze sociale sau culturale, doctrine filosofice deoarece acest concept își are originea în inițiativa papei Grigore al XV-lea care a dorit în anul 1623 să creeze un organism de promovare a credinței numit ,,Sacra Congregatio de Propaganda Fide”. Sociologii Lazăr Vlăsceanu și Cătălin Zamfir au definit acest termen ca fiind ,,activitatea desfășurată sistematic pentru a răspândi o doctrină, o opinie în rândul maselor, pentru a o face cunoscută și acceptată, apelând nu numai la fapte, ci și la aspecte emoționale.” Această definiție scoate în evidență faptul că obiectul propagandei poate fi un lider politic, o idee sau o credință, un produs de consum sau chiar unul social iar campaniile de propagandă se pot declanșa în favoarea unui om politic, a unei religii sau o oricărui alt lucru.

Conform lui Larson(apud op. Cit, p.101), propaganda poate fi indentificată cu ajutorul următoarelor note specifice:

Caracterul ideologic – vinde un ansamblu de idei ce legate de interesele unei anumite entități sociale:

Asocierea cu diverse mijloace de comunicare de masă – atingerea segmentelor sociale cât mai amplu și controlul asupra actelor de comunicare;

Caracterul ascuns, secret, al unor componente ale procesului de comunicare –obturarea în campaniile de propagandă a scopului comunicării, sursa reală a mesajelor, tehnicile de persuasiune sau informații care ar pune mesajul propagandistic într-o altă lumină;

Tendința spre uniformizare – uniformizarea părerilor, a atitudinilor și a comportamentelor receptorilor;

Obstrucționarea gândirii – blocarea judecății critice și generarea de acțiuni sub impulsul sentimentelor necontrolate.

Un alt termen utilizat cel mai adesea într-un mod impropriu și fără discernământ este manipularea. Acest termen se referă la ,,acțiunea de a determina un actor social să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează în mod intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și de decizie.” Prin urmare, manipularea implică acțiuni precum îndoctrinarea, întregimentarea, propaganda, dezinformarea și fabricarea imaginarului social. Primii doi termeni se bazează pe forme de condiționare înrudite unde comportamentul nu este reflectat ci determint de credință. Prin urmare, atât în comunicarea interpersonală cât și în mass-media, manipularea este asociată cu dezinformarea care presupune livrarea de informații false sub aparențele informării exacte, riguroase și bine intenționate.

Cap. 2 Campaniile electorale

_______________________________________________________________________________________

Dacă în capitolul anterior am făcut o trecere în revistă a conceptelor teoretice și anume: comunicare, politic, comunicare politică, discurs și efectele mass-media asupra acestuia, în prezentul capitol voi aborda conceptul de comunicare electorală și modul în care sunt organizate campaniile.

2.1 Comunicarea electorală

Comunicarea electorală este percepută ca fiind un schimb discursiv între diferiți participanți la campanie. Acest schimb discursiv menționat, este reglementat tematic, enunțiativ, legal și logistic la contextul în care el se desfășoară. În timpul campaniei electorale, agenții electorali încearcă să convingă publicul să voteze partidul pentru care ei fac campanie iar candidatul vorbește de la tribună pentru a convinge electoratul și pentru a lăsa o impresie bună presei. Principala modalitate prin care actorul politic poate genera evenimente în campania electorală o constituie discursul electoral. Această tehnică de campanie asigură creșterea notorietății candidatului, ajută la promovarea programului și a ofertei politice, și reprezintă o metodă activă de devalorizare a adversarilor.

Prin urmare, campania electorală este, de fapt, o competiție între proiecte de comunicare diferite, pe care candidații le elaborează folosind resurse diferite cum ar fi sistemul politic, sistemul electoral, cadrul juridic, sistemul media, studiile de piață, simboluri politice etc. Atât politicienii cât și instituțiile care intră sub incidența diferitelor reglementări juridice dobândesc roluri specifice care prescriu o serie de obligații și drepturi. .

2.2 Reperele comunicării electorale

Pentru a înțelege diferitele elemente ale comunicării electorale există câțiva termeni importanți pe care trebuie să îi avem în vedere: valorile, ideile, pozițiile, temele, mesajele și platforma electorală (Fundația Friedrich Newmann, 1999).

Valorile sunt reperele care oferă o primă idee despre morala și intențiile candidatului ca membru al partidului pe care acesta îl reprezintă. Acestea sunt împărtășite de susținătorii unui partid care imprimă o anumită direcție atunci când se dezbat anumite probleme sau se adoptă diferite poziții.

Ideile reprezintă esența subiectelor care exemplifică problemele importante și, în același timp, controversate în politicile publice. Prin urmare, problema corupției, reducerea fiscalității, creșterea natalității sau reîmpădurirea pădurilor sunt doar exemple de idei. Daca acestea sunt prezentate aleegătorilor fără un numitor comun, nu fac altceva decât să stârnească dubii în privința valorilor partidului pe care candidatul îl reprezintă.

Pozițiile sunt furnizoare de soluții pentru rezolvarea problemelor identificate de ideile politice. Sunt orientate și dirijate de valori, prin urmare, trebuie să fie consecvente cu ideologia susținută.

Temele de campanie repezintă idei unificatoare care devin scopul direcțional al unui partid într-o campanie electorală. Sunt motivele pentru care alegătorii vor sprijini un anumit partid și vor vota candidatul propus de el.

Mesajele conțin ideile specifice folosite pentru a comunica o temă anume. Credibilitatea și acuratețea mesajului sunt foarte importante pentru a determina impactul temei. Ele au mai mult o importanță tactică, adică aspiră la câștigarea unor bătălii în timp ce temele, care au o natură strategică, vizează câștigarea războiului. Este foarte important ca mesajele să fie expuse cu fiecare ocazie chiar dacă repetarea constantă a acestora poate fi obositoare pentru candidați.

Platforma electorală a unui partid reprezintă un set de poziții asupra unor chestiuni politice curente majore precum: relansare economică, politică agricolă, educație, sănătate publică, etc.

Transmiterea mesajelor în comunicarea politică are o țintă bine stabilită: identificarea segmentelor de audiență, iar orientarea se face atunci când se preia un set de informații despre acestea.

2.3 Etapele pregătirii unei campanii electorale

Pentru a avea o campanie electorală de succes, politicianul trebuie să stabilească de la bun început tipul de strategie pe care o va folosi: campanie electorală sau campanie de imagine. Campania electorală are obiectivul clar de a cuceri o poziție sau un post politic în timp ce campania de imagine crează o atitudine favorabilă sau crește popularitatea unui om politic.

Analiza este una dintre etapele cruciale ale unei campanii electorale. O evaluare proastă a situației existente, a opiniilor publice sau a situației socio-politice duce la rezultate eronate și recomandări greșite. Analiza trebuie să aibă la bază o serie de evaluări cu privire la opiniile publice, obiceiurile și valorile locale, dezvoltarea socio-economică, influența mass-media sau poziționarea adversarilor politici.

Identificarea publicului țintă este necesară deoarece nu există om politic care să se poată bucura de deplină popularitate. Într-o democrație, deciziile politice sunt obținute prin negocieri între majoritate și diferite minorități. Fiecare țară are populația împărțită pe categorii sociale care sunt bine delimitate iar o parte considerabilă a acesteia își schimbă foarte greu opiniile politice. Pentru a influența publicul țintă se pot utiliza liderii de opinie sau segmentarea acestuia în funcție de categorii sociale, priorități sau afinități politice. Majoritatea segmentărilor se fac în funcție de educație, venit, vârstă, sex, ocupație profesională sau stil de viață. Prin urmare, o campanie de marketing poate viza în special cetățenii care nu și-au format o părere sau pe cei care ezită ori care au anumite idei și simpatii pentru un partid însă fără a fi hotărâți dacă să voteze.

Construirea unei imagini , în cadrul marketingului politic, nu se judecă în termeni de bun sau rău, ci în funcție de popularitate, contradicție, claritate sau confuzie. Încă de la începutul campaniei trebuie stabilită formarea identițății imaginii și trebuie luat în considerare faptul că aceasta nu poate fi formată de la zero deoarece trebuie să se țină cont de trecut, de acțiunile adversarilor sau de contextul social. Gestionarea acesteia este uneori scăpată de sub control de cei care o crează din cauza faptului că atât percepțiile actorului politic cât și cea a programului sunt volatile și evoluează într-un ritm alert.

Temele de campanie majore alese de candidat sau de partid pot determina dinamica unei campanii sau agresivitatea, cu ajutorul mijloacelor mass-media și a opiniei publice sau poate fi o campanie statică, orientată doar către dezbateri și confruntări politice. Acestea mai pot fi structurate și ca fiind pozitive sau negative. Candidații folosesc de obicei teme pozitive cu ajutorul cărora își construiesc propriul program iar modalitatea cea mai simplă este de a efectua o analiză a așteptărilor populației pentru a fi foarte bine informat cu privire la situația existentă. Cazul în care candidații folosesc doar teme negative este pentru a crea o imagine nefavorabilă a contracandidaților sau pentru că de fapt nu are un program electoral stabilit. Acest mijloc este folosit în general de candidații care nu au șanse de reușită în campania electorală. .

2.4 Problemele politice care constituie temele de campanie

Problemele politice care constituie temele de campanie reprezintă orice lucru care are de-a face cu guvernul. Acestea ar putea fi, de exemplu, schimbarea legilor pentru a le face mai bune pentru țară sau cetățeni, sau o reformă a economiei. De obicei, aceste probleme sunt fundamentale. Orice stat are la baza constituirii acestuia o serie de probleme fundamentale în jurul cărora se învârte guvenarea.

Politologul Leslie Lipson a identificat în termeni dinamici, cinci probleme majore care stau la baza constituirii unui stat:

Regula privilegiului; toți oamenii sunt egali.

Statul și societatea; politica și economia.

Sursele de autoritate; libertatea guvernului.

Concentrarea puterii versus dispersarea puterii; localism, centralism și federalism.

Mărimea statelor și relațiile dintre ele; statele – națiune și ordinea internațională.

Prima problemă se referă la membrii înșiși deoarece ei sunt asociați în cadrul statului și trebuie să rămână în anumite relații de reciprocitate. Ei sunt împărțiți în două grupuri: unul cu drept de cetățenie deplină și unul unde sunt tratați mai puțin favorabil, ca inferiori sau subiecți. Dacă cetățenia este ,,all-inclusive”, atunci, toată lumea ar trebui să se bucure de acest statut de bază, fără discriminare sau limitări.

Următoarea problemă evidențiată, ,,statul și societatea; politica și economia”, apare din controversele funcțiilor pe care statul le execută pentru membrii săi. Din nevoia de protecție, statul a lărgit în mod tradițional sfera activităților sale. Una dintre întrebările puse de politolog în această carte este: ,,Există sau nu, orice fel de limită la care statul poate în mod eficient și pe bună dreptate să-și asume răspunderea?” Unii au susținut că nici o activitate socială și nici un grup nu pot, sau ar trebui, să fie exceptate de la jurisdicția statului. Alții susțin că undeva trebuie să fie stabilită o linie de delimitare în care statul să poată circula liber, dar în afara liniei, acesta intră pe un teren străin.

Problemele, sursele de autoritate; libertatea guvernului și concentrarea puterii versus dispersarea puterii; localism, centralism și federalism, se ocupă cu diferite aspecte ale autorității. O primă problemă este determinarea originii sau sursa din care este derivată autoritatea. Aceasta a devenit acută pentru că statul, în scopul de a oferi servicii cetățenilor săi, a avut nevoie să-și dobândească și să-și exercite puterea. Deoarece puterile sunt canalizate în mâinile guvernului iar funcționarii care îl compun sunt numeric mai puțini față de restul comunității, relația guvernului cu guvernații devine o problemă discutabilă. Cei care guvernează, în afară de autoritate, susțin că vor să justifice utilizarea ei; aceștia încearcă să-și păstreze controlul final asupra puterii politice. Dacă distribuirea puterii în stat se face sub forma unei piramide, guvernul poate fi asemănător cu un vârf iar restul oamenilor sunt baza. Autoritatea poate fi imaginată în două feluri: provine de la bază și urcă spre vârf sau provine chiar din vârf. La o primă vedere, guvernul poate fi controlat și, în aceeași măsură, responsabil de oameni. Sub al doilea aspect, oamenii sunt subiecte pentru cei care guvernează și sunt datori să asculte de poruncile lor.

Îndoiala despre sursă nu este singura problemă fundamentală pe care existența și înființarea autorității o evocă. Nu contează de unde provine aceasta, de la baza piramidei sau din vârf, o altă problemă preocupă maniera în care autoritatea, cu toate derivatele ei, este ulterior organizată. Este posibil, ca de o parte, să aibă puterea concentrată într-un singur punct sau, puterea poate fi împărțită în competențe care sunt dispersate și difuze, adică, împărțită în diferite ramuri ale guvernului și distribuită pe nivele.

Ultima problemă este una despe mărime, atât în ceea ce privește zona acaparată de stat și a populației pe care aceasta o deține, cât și în privința relațiilor dintre statele separate.

În mod clar, fiecare dintre aceste cinci probleme este distinctă față de celelaltă. Prima problemă se confruntă cu reciprocitatea drepturilor și a îndatoririlor membrilor unui stat. A doua problemă se confruntă cu scopul sau limitele funcțiilor guvernului. A treia este legată de locul în care a apărut autoritatea și legitimitatea acesteia. A patra problemă vorbește despre modul în care este organizată puterea iar ultima despre mărimea teritoriului și a populației. Cel mai semnificant lucru al acestor probleme este faptul că acestea prezintă oportunitatea de a putea alege între două posibilități: egalitate – neegalitate; stat pluralist – stat monistic; libertate – dictatură; dispersia puterii – unificare; mulțime de state – stat universal.

Prin urmare, termenul de ,,politică” și termenul înrudit de ,,stat” pot fi foarte bine văzuți împreună. Statul este instituția unde oamenii ridică privirea asupra celor cinci probleme și aleg dintre posibilitățile disponibile, iar procesul de selecție, natura deciziilor, motivele și raționamentele care îl determină, toate acestea sunt rezultatul politicii. Cu ajutorul acesteia, oamenii își formulează propriile preferințe, determină idealurile pe care vor să le atingă și evaluează valorile pe care ei le prețuiesc sau le resping. Termenul de ,,politică” este conceput să cuprindă toate cele cinci probleme deoarece fiecare necesită un act de alegere, mai mult sau mai puțin în mod conștient și deliberat.

În cadrul României, problemele fundamentale cu care se confruntă aceasta sunt regăsite în cadrul celor 18 ministere. Acestea nu pot fi încadrate în mod clar într-o singură problemă, așa cum a prezentat Lipson clasificarea, deoarece unele dintre ele au la rândul lor alte probleme care pot fi încadrate la alte puncte.

Cele 18 ministere care înglobează problemele României sunt:

Ministerul afacerilor de externe

Ministerul afacerilor de interne

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Ministerul Apărării

Ministerul Culturii

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului

Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri

Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice

Ministerul Finanțelor publice

Ministerul Fondurilor Europene

Ministerul Justiției

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

Ministerul pentru Societatea Informațională

Ministerul Sănătății

Ministerul Tineretului și Sportului

Ministerul Transporturilor.

Toate acestea se implică activ în funcționarea corectă a statului, menținerea integrității acestuia și respectarea tuturor drepturilor fundamntale pe care le au atât cetățenii cât și instituțiile subordonate.

Cap. 3. Metodologie

________________________________________________________________________________

În prezentul capitol voi vorbi despre metodele de cercetare care mă vor ajuta la efectuarea studiului de caz, observația și analiza de conținut. Observația mă va ajuta la vizualizarea emisiunilor TV și identificarea temelelor de campanie abordate de candidații la prezidențiale iar analiza de conținut îmi va fi folositoare la analiza paginilor oficiale de Facebook ale tuturor celor 14 aspiranți la fotoliul prezidențial.

Întrebarea de la care pornește cercetarea mea este: ,,Temele folosite în campania prezidențială sunt bine alese și reprezintă problemele cu care se confruntă cetățenii României sau sunt folosite doar pentru ca aspirantul la funcția supremă în stat să aibă un program de campanie?”

Sper ca această analiză să mă ajute să identific și să clasific corect temele folosite de politicieni.

3.1 Observația

Indiferent că mergem pur și simplu pe stradă sau ne uităm la televizor, observația face parte din viața noastră. Aceasta poate fi atât în mod voluntar cât și involuntar. Valentina Marinescu afirmă că oamenii, cu ajutorul observației, pot descrie mediul înconjurător, comportamentul individual sau colectiv, acțiuni și activități sau pentru a verifica ipoteze. De aceeași părere este și Traian Herseni care afirmă că observația ,,este singura metodă care promovează cunoștința”. (apud Chelcea, 2001) Acest termen provine din latină, observatio, și înseamnă a cunoaște, a examina un obiect sau proces, a face constatări și remarci referitoare la ceea ce este privit cu atenție, toate fiind făcute la nivelul simțului comun.

Chiar dacă fondul problemei rămâne același, tipul de observație variază în funcție de autor și se accentuează tendința de tratare atât din perspectiva paradigmei cantitative diferențiate cât și din perspectiva paradigmei calitative. Septimiu Chelcea prezintă în cartea sa, Tehnici de cercectare sociologică, diferite clasificări ale observației, făcute de diferiți autori precum William J.Goode și Paul K. Hatt, René König sau Bernard S. Phillips. În timp ce primii autori menționați fac distincție între observația controlată și cea necontrolată, René König împarte observația între cea controlată și cea necontrolată; directă sau indirectă; observație externă care poate fi extensivă sau intensivă și observația participativă, care la rândul ei poate fi pasivă sau activă, iar Bernard S. Phillips propune împarțirea observației între slab structurată și puternic structurată.

În cartea Cercetarea în comunicare. Modele și tehnici, Valentina Marinescu afirmă faptul că observația poate fi simplă atunci când observatorul nu are nici o relație cu mediul sau oamenii pe care îi observă, participativă atunci când cercetătorul pătrunde în mediul de observare și participă la aceleași activități cu participanții și etnografică atunci când indivizii sunt intervievați sau observați în decursul timpului.

În funcție de structura activității de cercetare putem diferenția două tipuri de observație: structurată și nestructurată. Cea structurată implică clasificarea și cuantificarea comportamentelor conform unei scheme prestabilite iar în cea nestructurată, cercetătorul redactează comentarii despre evenimente care au loc fără a avea o schemă pre-definită. După formă avem observație directă: cercetătorul ia parte la evenimentele care se întâmplă; și indirectă: cercetătorul utilizează o cameră ascunsă pentru a înregistra evenimentele și pentru a le analiza ulterior.

Conform autorilor, William J.Goode și Paul K. Hatt, tipul de observație pe care o folosesc în cercetarea mea, este cea necontrolată și nonparticipativă. După clasificarea lui René König, tipul de observație folosită este indirectă și externă. După clasificarea propusă de Bernard S. Phillips, tipul de observație folosită este cea slab structurată iar conform clasificării propusă de cercetătoarea Valentina Marinescu, cercetarea mea este bazată pe observația de tip nestructurată și indirectă, deoarece am utilizat paginile oficiale de Facebook ale candidaților și înregistrările emisiunilor în cadrul cărora au apărut aceștia fără ca eu să intervin în informația prezentată.

Avantajul folosirii observației în cercetarea mea este faptul că îmi permite să studiez în profunzime atât paginile de Facebook cât și înregistrările dezbaterilor electorale.

3.2Analiza de conținut

Conform lui Lasswell, analiza de conținut ,,operează din perspectiva concepției potrivit căreia comportamentul verbal este o formă a comportamentului uman, curgerea simbolurilor este parte a curgerii evenimentelor, iar procesul comunicării este un aspect al procesului istoric” (apud Agabrian, 2006), în timp ce Holsti(apud Op. Cit., p. 154) spune că analiza de conținut este ,,orice tehnică pentru efectuarea de inferențe prin identificarea caracteristicilor specificate ale mesajelor”.

Această metodă de cercetare este nonreactivă deoarece cei studiați nu sunt conștienți de faptul că fac parte dintr-un proiect de cercetare. Comunicarea către receptor a cuvintelor, a mesajelor sau a simbolurilor prezente în text se produce fără influențarea cercetătorului care analizează conținutul, face posibilă decoperirea și apoi argumentarea conținutului în moduri diferite iar cercetătorul poate compara textele pe care apoi le poate analiza atât cu tehnici cantitative cât și cu tehnici calitative.

Sociologul Mircea Agabrian afirmă faptul că ,,analiza de conținut este un mod de cercetare care folosește surse și date secundare” și ,,este important să examinăm sursele secundare, deoarece caracterul informațiilor de acest fel poate indica înclinații voite sau fără intenție, care pot altera înțelegerea lor.”

În concluzie, analiza de conținut poate fi aplicată pentru a examina orice fragment de text sau orice înregistrare audio sau video, iar datorită interesului major pentru evaluarea mesajelor mediatice, metoda a devenit oarecum specifică științei comunicării. Chiar dacă tehnicile metodei se bazează în mare parte pe principii pozitiviste, aceasta este folosită și de către reprezentanții abordării critice a socialului.

3.3 Studiul de caz

Campania prezidențială din anul ce tocmai a trecut a fost una atipică. O dezbatere cu toți candidații nu a fost posibilă deoarece unii dintre aceștia nu s-au arătat încântați de acest aspect. Acest fapt a avut drept consecință imposibilitatea formării unei păreri clare și drepte asupra candidaților. Cetățenii și-au exercitat dreptul de vot în baza părerilor formate din puținele emisiuni care și-au dedicat formatul pentru dezbateri electorale și cu ajutorul paginilor oficiale de Facebook ale politicienilor.

În cadrul acestei lucrări voi analiza frecvența postărilor pe paginile oficiale de Facebook ale celor 14 candidați și numărul de apariții la emisiunile specializate pe posturile de televiziune Digi24, Realitatea Tv, România Tv, B1Tv, Antena 3și TVR 1, dar și temele de campanie abordate de aceștia pe social media cât și pe TV.

Cei 14 candidați intrați în cursa pentru cea mai importantă funcție din stat sunt:

Victor – Viorel Ponta – Partidul Social Democrat – Uniunea Națională pentru Progresul României – Partidul Conservator;

Klaus- Werner Iohannis – Alianța Creștin Liberală;

Elena – Gabriela Udrea – Partidul Mișcarea Populară;

Monica – Luisa Macovei – candidat independent;

Kelemen Hunor – Uniunea Democratică a Maghiarilor din România;

Cristian – Dan Diaconescu – Partidul Poporului – Dan Diaconescu;

Constantin Rotaru – Partidul Alternativa Socialistă;

Corneliu Vadim -Tudor – Partidul România Mare;

William- Gabriel Brînză – Partidul Ecologist Român;

Mirel – Mircea Amariței – Partidul Prodemo;

Szilagyi Zsolt – Partidul Popular Maghiar din Transilvania;

Teodor Viorel Meleșcanu – candidat independent;

Călin Popescu – Tăriceanu – candidat independent;

Gheorghe Funar – candidat independent.

În continuare voi analiza activitatea fiecărui candidat în parte și voi extrage temele de campanie abordate de aceștia.

Victor-Viorel Ponta

Victor – Viorel Ponta (15.05) este premierul României din luna mai a anului 2012 și președinte al Partidului Social Democrat. Pe data de 29 iulie 2014, Consiliul Național al Partidului Social Democrat, format din aproximativ 6.000 de social-democrați, a acceptat în unanimitate, candidatura lui Victor Ponta pentru funcția de președinte al României. În timpul campaniei prezidențiale, premierul a avut 262 de postări, conform MediaFax Research & Monitoring, media pe zi fiind de 8 postări.

Principalele teme abordate pe Facebook de echipa lui Victor Ponta au fost: participarea la evenimente electorale – 94 de postări (37%), mobilizarea electoratului – 94 de postări (37%) și subiecte economice – 74 de postări (29%). Menționez faptul că, după terminarea campaniei electorale, a fost șters un număr considerabil de postări. În momentul de față, accesibile publicului mai sunt doar 13 postări dintr-un total de 262. Din postările rămase, temele vizibile sunt: educația – sprijin pentru copii, grădinițe și școli; economia – date referitoare la dobânzile percepute de piețele internaționale, date referitoare la scăderea ratei șomajului.

În ceea ce privește aparițiile TV, Victor Ponta a fost foarte vizibil. Televiziunea la care a avut cele mai multe apariții, 81 la număr, a fost Antena 3. La România TV a apărut de 42 de ori, la emisiunile postului B1 TV a fost invitat de 15 ori, iar Digi 24 l-a avut ca invitat pe premier în cadrul emisiunilor de dezbatere de 9 ori .

Teme abordate de premier în cadrul emisiunilor tv au fost:

Politică externă: stat euroatlantic;

Social: egalitate de șanse în societate;

Justiție: dreptate într-un stat pus în slujba cetățeanului:

Sănătate: națiune sănătoasă;

Securitate: securitate națională și siguranța cetățeanului;

Educație: tinerii, viitorul României; România viitorului, România digitală.

Din campania premierului a lipsit tema ecologiei. În timpul discursurilor a lansat si diferite atacuri la contracandidați în special la adresa lui Klaus Iohannis. A promovat intens valorile președinte util, care unește și construiește și mândri că suntem români.

Klaus -Werner Iohannis

Klaus Iohannis a fost, timp de 15 ani, primar al Sibiului. În luna februarie a anului 2013 a fost ales prim-vicepreședinte al PNL iar după un an și patru luni a primit 95% din voturile delegaților la Congresul PNL pentru funcția de președinte al Partidului Național Liberal. Pe site-ul oficial de campanie, acesta declară că poartă o imensă responsabilitate și anume, aceea de a transforma România într-un stat de drept autentic, prosper și demn.

În urma monitorizării efectuate de MediaFax Research & Monitoring, Klaus Iohannis a avut 221 de postări pe pagina oficială de Facebook, adică aproximativ 7 postări pe zi. Principalele teme abordate de echipa acestuia au fost: mobilizarea electoratului – 121 de postări (52%), participarea la evenimentele electorale – 60 de postări (17%), prezentarea ofertei politice – 40 de postări (12%). La fel ca în cazul premierului Victor Ponta, de pe pagina oficială a acestuia au fost șterse 204 postări, accesibile în acest moment fiind doar 17. În postările rămase putem observa că acesta a fost în diferite orașe din România unde s-a întâlnit cu susținătorii săi, a avut un anunț cu pivire la evenimentul organizat de Florin Călinescu numit: Pas cu pas. Omul – Klaus Iohannis sau diferite imagini de copertă ale paginii sale cu mesaje precum: ,,Suntem mulți. Suntem puternici. Împreună vom învinge!” sau ,,Duminica asta, dăm semnalul schimbării! România lucrului bine făcut începe cu votul tău!”.

La apariții TV, Klaus Iohannis a avut un total de 143, împărțite astfel:

Realitatea TV – 48 de apariții;

Antena 3 – 25 de apariții;

România TV – 32 de apariții;

B1TV – 22 de apariții;

Digi 24 – 16 apariții.

Aceste informații au fost preluate de pe site-ul www.revista22.ro. La fel ca în cazul paginilor de Facebook, multe înregistrări ale emisiunilor au fost șterse, în momentul de față fiind accesibile doar frânturi din emisiuni, majoritatea având drept conținut atacuri la adversari.

Temele abordate de Klaus Iohannis sunt în campania electorală:

Politica externă: o țară care merge înainte pe drumul ei european și euroatlantic; întărirea partneriatului cu SUA;

Economia: dezvoltare economică și locuri de muncă bine plătite; încurajează inițiativa, și nu o sufocă prin taxe și impozite fără noimă; soluții durabile la sistemul de pensii; economie inovativă, bazată pe cunoaștere, cercetare și dezvoltare; restructurarea sistemului de gestionare a fondurilor europene;

Politica internă: sistem de finanțare a partidelor și a campaniilor electorale care să permită mai multă transparență și control public;

Justiția: eliminarea imunității parlamentarilor; legea să fie legitimă, unanim aplicată și respectată; sprijinirea elaborării unui Cod al Incompatibilităților și Conflictelor de Interese;

Energie și ecologie: evaluarea unor potențiale resurse neconvenționale în România, iar înainte de exploatare, evaluarea și aprobarea unor metode care pot îndeplini criteriul eficienței producției, cât și cel al protejării mediului;

Educație: derularea unor programe de sprijin pedagogic și consiliere psihologică pentru copii ai căror familii trăiesc în străinătate; segment preuniversitar care să ofere diferite opțiuni de ieșire în funcție de abilități și competențe; încurajarea unei educații continue;

Sănătate: creșterea speranței de viață și prevenirea și reducerea îmbonlăvirilor; reformă a sistemului sanitar.

Acesta a mai menționat, în emisiunile în care a participat, că dorește o Românie a lucrului bine făcut și că vrea să fie președintele tuturor românilor.

Elena – Gabriela Udrea

Elena Udrea a fost, din anul 2006, membru PD și secretar executiv. În anul 2011 a fost aleasă vicepreședinte al PDL iar în perioada decembrie 2009 – februarie 2012, aceasta a ocupat funcția de Ministru al Dezvoltării Regionale și Locuinței iar în paralel, pe o perioadă de trei luni, a ocupat și funcția de Ministrul Mediului. A condus Partidul Democrat Liberal din anul 2010 până în anul 2014 când a devenit președinte al Partidului Mișcarea Populară. Deși inițial aceasta a anunțat candidatura lui Cristian Diaconescu pentru alegerile prezidențiale, a oprit strângerea de semnături pentru candidatura acestuia. Ulterior, Cristian Diaconescu și-a dat demisia din PMP și astfel, Elena Udrea a fost desemnată noul candidat din partea PMP pentru alegerile prezidențiale.

Elena Udrea , a avut în timpul campaniei un număr total de 167 de postări pe pagina oficială de Facebook, aproximativ 5 postări pe zi, împărțite astfel: 118 fotografii, 13 link-uri către alte surse, 33 de fișiere video și trei modificări de status. Principalele teme abordate de aceasta au fost: mobilizarea electoratului, participarea la evenimente electorale și atacuri la adresa adversarilor. Așa cum ne-am obișnuit deja, din totalul de 167 de postări mai putem găsi doar 27, restul fiind șterse. Din postările rămase, temele abordate de aceasta sunt justiția, agricultura, socialul și promovarea brandurilor românești.

În timpul campaniei, aceasta a avut 75 de apariții împărțite astfel:

Realitatea TV – 35 de apariții;

România TV – 17 apariții;

Digi 24 – 7 apariții;

B1 TV – 12 apariții;

TVR1 – 2 apariții.

Temele abordate de Elena Udrea în discursurile sale din cadrul aparițiilor TV sunt:

Politică externă: orientare pro-occidentală, parteneriat strategic cu SUA, consolidarea relației cu Republica Moldova;

Justiție: independența autorității judecătorești;

Educație: reformă educațională;

Politica de apărare: pregătirea prin rotație a trupelor combatante;

Sănătate: servicii de calitate, pachet minimal suficient,

Economie: sistem de pensii, locuri de muncă.

În timpul dezbaterilor a menționat destul de des faptul că este o persoană bună pentru România sau mai bună decât ei.

Monica – Luisa Macovei

Monica Macovei este un europarlamentar român de succes și cea care a creat în 2005 Direcția Națională Anticorupție recunoscută în UE și SUA pentru rezultatele spectaculoase. Tot ea a pus și bazele Agenției Naționale de Integritate și a introdus declarațiile publice de avere și interese detaliate. Candidatura ei este independentă.

Numărul total al postărilor pe pagina oficială de facebook a Monicăi Macovei a fost de 363, media fiind de aproximativ 12 postări pe zi. Cele mai multe postări au fost poze și fișiere video special create de suținătorii acesteia pentru mobilizarea electoratului dar și atacuri la adresa adversarilor. Cele mai vizibile teme abordate de aceasta au fost: justiția – temă în jurul căreia și-a construit cea mai mare parte a campaniei; socialul și economia bazată pe IT, industrii creative, agricultură și turism. Deoarece a candidat independent, aceasta și-a creat și o platformă unde susținătorii au putut dona suma de 50 de lei pentru ca ea să își poată desfășura campania.

În timpul campaniei electorale, aceasta a avut 22 de apariții TV în cadrul televiziunilor Realitatea TV, Digi 24, TVR1, Antena 3și B1 TV iar temele abordate au fost:

Politica externă: orientare pro-occidentală, menținerea parteneriatelor strategice cu SUA, menținerea suportului NATO, sprijinirea Republicii Moldova; detensionarea relațiilor cu Federația Rusă;

Justiție: reforma Constituției; independența justiției;

Educație: eliminarea nepotismului și a corupției din sistemul universitar, de plagiatori, impostori și politruci;

Sănătate: finanțare corectă; încurajarea medicilor și a asistentelor să rămână și să perfomeze în România;

Politică internă: eliminarea imunității parlamentarilor, reducerea numărului de parlamentari;

Economie: păstrarea cotei unice de 16%;

Mediu: agricultură ecologică, liberalizarea piețelor de gaz și energie electrică.

În timpul dezbaterilor aceasta a pus cel mai mult accentul pe justiție și pe modul în care își fac treaba instituțiile înființate de aceasta.

Kelemen Hunor

Kelemen Hunor este președintele UDMR, din anul 2011, ales cu peste două-treimi din voturile delegaților. A fost, timp de doi ani și jumătate, Ministru al Culturii și Patrimoniului iar la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 a candidat pentru a doua oară.

În timpul campaniei, acesta a avut două pagini de Facebook: una în limba română și una în limba maghiară. Numărul total al postărilor pe pagina oficială a acestuia în limba română a fost de 65 în timp ce pe pagina în maghiară postările au fost în număr de 48, frecvența lor fiind de aproximativ trei postări pe zi. Temele cele mai vizibile în campania acestuia au fost cele despre agricultură, social, sănătate, educație și autonomia ținutului secuiesc. 16 postări au fost cu trimiteri către diferite site-uri de știri unde acesta a acordat interviuri, 9 postări au făcut trimitere către site-ul oficial al acestuia, 30 de postări au fost cu fotografii de la diferite congrese sau mesaje precum: ,,Autonomia înseamnă că o comunitate locală decide singură în problemele proprii, care o vizează în mod direct. Autonomia înseamnă respct”; ,,Autonomia înseamnă mai puțină birocrație și servicii publice mai bune pentru fiecare cetățean. Autonomia înseamnă respect.”; ,,Autonomia nu înseamnă independență sau separatism. Dimpotrivă: noi, maghiarii vrem să trăim aici în bunăstare, siguranță, ca buni cetățeni ai acestei țări și mândri de identitatea noastră. Autonomia înseamnă respect.”, menite să câștige încrederea electoratului român.

În timpul campaniei, acesta a fost invitat în emisiuni la posturile Antena 3, Digi 24 și TVR1.

Principalele teme de campanie ale acestuia au fost:

Agricultură: promovarea produselor locale;

Politică externă: parteneriatul cu Uniunea Europeană și SUA trebuie întărit, altă soluție de securitate pentru România nu este nevoie, întărirea relațiilor cu Rusia;

Politică internă: autonomia ținutului secuiesc, regionalizarea României,

Justiție: independența justiției față de instituțiile politice; elimnarea corupției.

Cristian – Dan Diaconescu

Dan Diaconescu este ziarist, politician, prezentator și fondator al posturilor de televiziune OTV și DDTV. În 2010 a înființat Partidul Poporului- Dan Diaconescu.

În urma cercetării a paginii oficiale de Facebook a acestuia, am constatat faptul că are doar 15 postări dintre care: șase postări menționează diferite emisiuni unde acesta este invitat pentru a vorbi despre planul pe care îl are pentru România în cazul în care va deveni președinte, o postare conține un link către o emisiune de la postul de televiziune Antena 3, două postări conțin share-uri către două site-uri de știri care conțin informații despre activitatea DNA, o postare conține fotografii realizate la o întrunire cu cetățeni și oficiali ai municipiului Giurgiu, trei postări anunță diferite întâlniri cu susținătorii atât în București cât și în diferite orașe din țară iar ultima postare face referire la locul unde acesta va vota. În urma acestor postări a evidențiat o singură temă și anume justiția.

În ceea ce privește aparițiile TV, Dan Diaconescu a fost cel mai vizibil pe postul de televiziune România Tv, 50 de apariții, unde a avut propria sa emisiune. A mai apărut și la posturile de televiziune Realitatea, Antena 3 și TVR1. După cum am menționat anterior, faptul că acesta a avut propria emisiune în cadrul postului România TV, i-a permis acestuia să abordeze cât mai multe teme și să facă dezvăluiri, în stilul consacrat, ,,senzaționale”. Printre temele abordate de el regăsim:

Justiția: referendumuri pentru reintroducerea pedepsei cu moartea, legalizarea prostituției, introducerea juraților în instanțe după modelul american; o lege a amnistiei pentru deținuții închiși pe nedrept;

Economie: majorarea pensiilor, salariilor și alocațiilor, anularea taxei auto și o lege a amnistiei fiscale pentru persoane fizice și IMM-uri; scutire de taxe pentru romii care se reîntorc în tară.

Mediul: interzicerea exploatării gazelor de șist, reîmpădurirea pădurilor

Politica internă: obligativitatea folosirii limbii române în toate instituțiile statului;

Politica externă: unirea României cu Republica Moldova, ruperea acordului cu FMI;

Armată: salarii și pensii la nivelul NATO pentru Armată;

Social: creșterea și încurajarea natalității.

Constantin Rotaru

Constantin Rotaru este un om politic și de afaceri. A îndeplinit funcția de deputat de județul Vâlcea în legislatura 1992 – 1996, ales pe listele Partidului Socialist al Muncii iar în prezent este președintele Partidului Alternativa Socialistă.

Candidatul Constantin Rotaru nu a avut pagină oficială de Facebook în timpul campaniei electorale.

În privința aparițiilor televizate acesta a stat ceva mai bine. Conform site-ului personal, acesta a avut apariții în cadrul posturilor de televiziune:

Digi24 (două apariții);

România Tv (o apariție);

TVR1 (trei apariții);

B1 TV (o apariție);

Realitatea TV (o apariție).

Pe lângă aparițiile menționate, Constantin Rotaru a apărut și la alte televiziuni precum Nașul TV sau The Money Channel.

Temele abordate de candidatul PAS sunt:

Economie: reformă a codului fiscal;

Justiția: debirocratizarea sistemului, eliminarea corupției din România,

Social: loc de muncă pentru fiecare român, locuintă pentru fiecare familie;

Educație: învățământ de stat și de calitate;

Sănătate: asistență medicală gratuită, înființarea unei regii autonome care să aprovizioneze spitalele.

Mediu: împotriva exploatării gazelor de șist.

Corneliu Vadim-Tudor

Corneliu Vadim-Tudor este președintele Partidului România Mare și membru al Parlamentului European.

Corneliu Vadim Tudor a avut un număr total de postări pe Facebook de 30, aproximativ trei postări pe zi. Majoritatea postărilor sunt atacuri la adresa adversarilor și de mobilizare a electoratului. Temele abordate de acesta sunt economia, justiția, ecologia și sănătatea.

În timpul campaniei electorale, președintele PRM a avut 11 apariții în cadrul televiziunilor selectare pentru analiză. Astfel, el a avut două apariții în cadrul postului Realittea TV, două apariții a avut și la postul național TVR1. În cadrul dezbaterilor de la RTV acesta a apărut de trei ori iar la B1 și Antena 3, o singură dată. Temele evidențiate de Vadim Tudor în cadrul aparițiilor televizate sunt justiția și politica internă. Pentru aceste două teme nu aduce argumente prea multe, nu detaliază modul în care le va gestiona, în schimb scoate în evidență problemele care au apărut și cu care se confruntă România și nu pierde nici-un prilej pentru a aduce injurii contracandidaților săi.

William Gabriel Brînză

William Brînză (despre) este fost deputat de Prahova, din partea partidului PRM, în perioada 2004-2008 și deputat de diaspora, din partea PD-L, în perioada 2008-2012. La alegerile prezidențiale din 2014, acesta a candidat din partea Partidului Ecologist Român.

În timpul campaniei, William Brînză a avut 176 de postări pe pagina sa de Facebook, cu o frecvență de aproximativ 5 postări pe zi. Putem observa foarte ușor că acesta a avut o campanie foarte activă. Din totalul de 176 de postări, 69 sunt albume cu fotografii realizate cu simpatizanții săi în diferite orașe din țară, 39 de postări anunță apariții acestuia la radio sau tv, iar în restul postărilor inițiază diferite cereri de referendumuri, decorații și diferite atacuri la adresa adversarilor.

Teme evidențiate pe pagina de Facebook sunt:

Mediu – împotriva exploatării gazelor de șist și a proiectului minier de la Roșia Montană; transport public ecologic în capitală, TVA zero pentru turism, TVA zero pentru agricultură ecologică;

Educația – revigorarea învățământului liceal și universitar agricol pentru ca Români să aibă personal calificat în domeniul agriculturii; program de dezvoltare a creșelor, grădinițelor, a programului de after school în școli;

Socialul – TVA zero pentru tinerii până în 30 de ani care își cumpără prima locuință; subvenție de 2000 de euro pentru mame la nașterea copilului; bilet gratuit de avion (dus-întors) o dată pe an pentru românii care locuiesc sau studiază în străinătate; reducerea vârstei de pensionare a femeilor la 55 de ani iar a bărbaților la 65 de ani; program de readucere acasă a românilor din străinătate;

Economia – scutirea de taxe a celor care se reîntorc acasă și investesc; taxe zero timp de cinci ani pentru deschiderea uni afaceri în România; crearea de noi locuri de muncă, încurajarea antreprenoriatului și atragerea investitorilor;

În cadrul aparițiilor tv, acesta a abordat aceleași teme existente și în mediul online. Televiziunile la care William Brînză a fost invitat pentru a vorbi despre programul său prezidențial sunt:

România TV – 14 apariții;

Realitatea – 9 apariții;

Digi 24 – 3 apariții;

B1 TV – 3 apariții;

TVR1 – 3 apariții

Mirel Mircea Amariței

Mirel Mircea Amariței este fost vicepreședinte și membru în Consiliul Național al Partidului Blocul Național Democrat în perioada 2004-2007, președinte al Partidului Alternativa Ecologică în perioada 2007- 2009 , consilier de stat la Aparatul de lucru al Viceprim-ministrului în anul 2009 și  secretar de stat la Aparatul de lucru al Viceprim-ministrului. În anul 2010 devine președinte al partidului Prodemo.

În urma analizei a paginii oficiale de Facebook, am constatat că acesta are doar cinci postări, pagina fiind înființată pe data de 20 octombrie 2014. Temele de campanie abordate de acesta sunt sănătatea, educația, socialul și economia dar nu sunt prezentate într-un mod clar ci sub formă de eseu, ca un semnal de conștientizare a acestor probleme existente în România. ,,Mă aflu astăzi ȋn fața voastră să vă ȋndemn să săvȃrșim ȋmpreună deșteptarea ȋntregii națiuni. Uitați-vă ȋn ochii copiilor voștri și veți vedea ȋncrederea pe care v-au acordat-o că le veți asigura un viitor luminos, și o lume curată și bună ȋn care să-și crească sănătoși copiii și nepoții; Uitați-vă ȋn ochii părinților voștri și veți vedea regretele unei generații care s-a sacrificat prin muncă, ce nu a reușit să-și asigure un trai mai bun și nici pentru urmașii ei. Uitați-vă ȋn ochii bunicilor voștri dacă ȋncă ȋi mai aveți și veți vedea un licăr de speranță, că pȃnă vor pleca din acestă viață, vor vedea cum o generație nouă se va ridica și le va ȋndeplini visul.[…] Te uiți ȋn jur și realizezi că tot ce era romȃnesc altă dată, acum ȋți este străin. Pentru copii tăi și pentru urmașii copiilor tăi, deșteaptă-te, deșteaptă-te romȃne !”.

Acest candidat a fost prezent în doar două emisiuni de dezbatere în cadrul televiziunii Române și a televiziunii Realitatea. Temele menționate de acesta au fost educația, securitatea, sănătatea și economia. În privința lor nu a adus soluții concrete așa cum au făcut ceilalți candidați ci le-a prezentat într-un mod general.

Szilagyi Zsolt

Szilagyi Zsolt este omul care a devenit cel mai tânăr parlamentar după primele alegeri libere din România. În anul 1990 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Organizațiilor Maghiare de Tineret din România, iar apoi candidatul Uniunii la alegerile parlamentare.

Numărul total de postări pe pagina oficială de Facebook a candidatului este de 42, frecvența lor fiind de aproximativ două postări pe zi. Menționez faptul că pagina oficială de facebook este predominant în limba maghiară, doar 23 de postări fiind traduse și în limba română.

Tema abordată de acesta pe Facebook este politica internă a României: beneficiile regionalizării, a federalismului și transilvanizarea României.

La capitolul apariții TV, acesta are doar trei, fiind prezent mai mult la emisiuni de radio si conferințe organizate în ardeal. Așa cum am menționat anterior, tema abordată și în emisiuni este politica internă: descentralizarea guvernului, programul său numindu-se Transilvanizarea României, în sensul regionalizării.

Teodor Viorel Meleșcanu

Teodor Meleșcanu este fost ministru de externe în perioada 1992 – 1996 din partea FSDN și în perioada 10 – 18 noiembrie 2014, fost ministru al apărării naționale în perioada aprilie 2007 – decembrie 2008. Din data de 28 februarie 2012 a fost direct al Serviciului de Informații Externe până pe data de 22 septembrie 2014 când și-a depus demisia pentru a candida la alegerile prezidențiale.

Teodor Meleșcanu, în campania electorală, pe pagina oficială de Facebook a avut un număr total de postări de 43, frecvența fiind de aproximativ trei postări pe zi. Cele mai multe postări au fost cu fotografii de profil ale acestuia și diferite articole din presa scrisă despre programul său prezidențial.

Temele care reies din postările acestuia sunt:

politica externă – protejarea politicienilor corupți în plan intern riscă să produce prejudicii politicii externe;

politică internă – guvern de uniune națională sau cu largă susținere; comasarea alegerilor parlamentare și prezidențiale; reducerea numărului de parlamentari; problema ținutului secuiesc;

Apărare și securitate: creșterea capacității de apărare și de prevenire din timp a amenințărilor la adresa României; parteneriate strategice cu SUA.

În cadrul emisiunilor TV destinate dezbaterilor electorale, candidatul menționat are o apariție la postul național TVR, cinci apariții la postul de televiziune Antena3, șase apariții la postul RomâniaTV, o apariție la Realitatea TV și tot o apariție și la postul de televiziune Digi24.

Temele abordate în cadrul emisiunilor tv sunt:

Politică externă: ,,țară jucătoare la nivelul regiunii”, consolidarea profilului României în contextul UE și NATO, unificarea cu Republica Moldova, rezolvarea pe cale pașnică a conflictelor;

Securitate și apărare: creșterea capacității de apărare și prevedere din timp a amenințărilor la adresa României;

Sănătate și educație: planuri care să asigure stabilitatea funcționării sistemelor;

Justiție: revizuirea Constituției, combaterea corupției;

Economie: măsuri de reducere a fiscalității; redresare și dezvoltare economică.

Călin Popescu Tăriceanu

Călin Popescu Tăriceanu este Președintele Senatului României. În trecut a mai ocupat funcții precum Prim-ministru al României (2004 – 2008), Ministrul Industriei și Comerțului (1996- 1997) sau Lider al Grupului Parlamentar al PNL din Camera Deputaților. În cursa pentru președinția României s-a înscris ca fiind candidat independent.

În timpul campaniei, Tăriceanu a avut 35 de postări pe pagina oficială de Facebook, cu o frecvență de aproximativ două postări pe zi. Conform Mediafax Research&Monitoring, acesta a avut 215 postări, aproximativ șapte pe zi. După terminarea campaniei, acesta a șters o mare parte dintre postări. Dintre cele rămase, temele de campanie prezente sunt:

Social: egalitatea de șanse, implicarea membrilor la promovarea unei atitudini non-discriminante față de cei aparent diferiți;

Politică internă: un nou proiect de țară și găsirea consensului politic; ,,România a șaptea putere a Europei”;

Cercetare și inovație: susținerea proiectelor aflate în derulare ale Institutului Național de Cercetare Dezvoltare de Tehnologii Criogenice și Izotopice din municipiul Râmnicu Vâlcea;

Politică externă: îmbunătățirea relațiilor cu Republica Moldova și susținerea candidaturii acesteia la aderarea la Uniunea Europeană.

În timpul campaniei acesta a fost cel mai vizibil la postul de televiziune Antena 3 unde a avut 48 de apariții, în cadrul postului Digi 24 a avut șapte apariții, la Realitatea a avut cinci apariții.

Temele abordate în aparițiile tv sunt:

Ecologie și mediu: exploatarea gazelor de șist si a aurului de la Roșia Montana se vor face doar în cunoștință de cauză și dacă acestea nu afectează mediul;

Politica externă: menținerea și îmbunătățirea relațiilor cu Republica Moldova, SUA și Rusia;

Securitate națională: crearea unei capacități naționale de apărare, menținerea unui sistem de contracarare a terorismului;

Economie: program de pensii sustenabil, ameliorarea sărăciei,

Justiție: reformă a sistemului public și modernizarea instituțională a sistemului de justiție;

Politică internă: descentralizarea României, modernizarea instituțiilor,

Social: creșterea natalității.

Gheorghe Funar

Gheorghe Funar a fost președinte al Partidului Unității Națiunii Române în perioada 1992-1997, primar al municipiului Cluj-Napoca în perioada 1992-2004. În prezent este președinte al Partidului România Mare- aripa Funar iar la prezidențiale a candididat independent.

Candidatul Gheorghe Funar nu s-a folosit de Facebook în timpul campaniei electorale pentru a-și prezenta oferta politică și cu atât mai puțin pentru a câștiga electorat de partea sa.

În ceea ce privește aparițiile TV, acesta a avut șapte apariții în cadrul televiziunilor România TV, B1 TV, Antena 3, Digi 24 și TVR1.

Temele abordate de acesta în timpul dezbaterilor electorale sunt:

Justiție: schimbarea Constituției;

Securitate: 4% din PIB să fie alocat acesteia;

Politică externă: dezvoltarea rapidă și imediată a relațiilor cu Republica Moldova;

Mediu și ecologie: interzicerea exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, realizarea unei rețele naționale a piețelor de gros pentru contractarea și valorificarea produselor agricole de la țărani;

Politică internă: interzicea folosirii a altei limbi în afara de limba română în instituțiile publice.

3.4 Rezultatele cercetării

În concluzie, ipoteza a fost confirmată. Cei 14 candidați la prezidențiale au avut teme variate în timpul campaniei electorale și în concordanță cu problemele cetățenilor. Cel mai activ candidat pe Facebook a fost Monica Macovei. Aceasta a avut în medie 12 postări pe zi. La mică distanță de Monica Macovei s-au aflat Victor Ponta și Klaus Iohannis cu o frecvență a postărilor de opt, respectiv șapte postări pe zi. La pol opus s-a aflat Constantin Rotaru. Singurul candidat care nu a utilizat acest site în timpul campaniei.

3.4.1. Temele abordate în postările de pe Facebook

În cadrul postărilor de pe Facebook, cea mai vizibilă temă a fost cea socială. Aceasta a fost abordată de șase dintre cei 14 candidați. Tema educației, a economiei, cea a mediului cât și cea a politicii interne a fost abordată de patru candidați. Politica externă a constituit una dintre temele a trei candidați. Atât justiția cât și sănătatea au fost centru de interes a doi dintre aspiranții fotoliului prezidențial în timp ce securitatea a fost problema expusă doar de unul singur. Aceste teme abordate reprezintă probleme care afectează cetățenii.

3.4.2. Temele abordate în cadrul aparițiilor TV

În cadrul aparițiilor TV, temele cele mai abordate au fost cea a justiției și cea a educației, zece candidați din 14. Următoarea temă abordată a fost cea a politicii externe, nouă candidați. Economia, politica internă și mediul au fost abordate de opt candidați în timp ce sănătatea și securitatea de șapte candidați. Ultima temă regăsită în dezbaterile electorale a fost cea socială, de șase ori.

Măsurile propuse de candidați pentru fiecare temă au fost:

Politică externă: toți candidații care au abordat această temă și-au exprimat intenția de a consolida relațiile cu Republica Moldova, dar și cele cu Uniunea Europeană, Rusia sau SUA.

Social: toți au propus măsuri diferite pentru creșterea natalității: William Brînză dorește să acorde mamelor o suvenție de 2000 de euro la nașterea unui copil sau bilete de avion gratuite pentru tinerii care locuiesc sau studiază în străinătate; Călin Popescu Tăriceanu dorește egalitate de șanse, la fel si Victor Ponta iar Constantin Rotaru promite loc de muncă pentru fiecare român și locuință pentru fiecare familie.

Justiție: candidații au afirmat că doresc o reformă a Constituției, combaterea corupției și debirocratizarea sistemului. . Măsuri ceva mai drastice au fost propuse de candidatul poporului, Dan Diaconescu, care a afirmat că, în cazul în care ar deveni președinte, ar organiza un referendum pentru reintroducerea pedepsei cu moartea și legalizarea prostituției.

Sănătate: reformă a sănătății; asistență medicală gratuită, înființarea unei regii autonome care să aprovizioneze spitalele.

Securitate: creșterea capacității de apărare și de prevenire din timp a amenințărilor la adresa României; parteneriate strategice cu SUA.

Educație: derularea unor programe de sprijin pedagogic și consiliere psihologică pentru copii ai căror familii trăiesc în străinătate sau eliminarea nepotismului și a corupției din sistemul universitar, de plagiatori, impostori și politruci;

Economie: program de pensii sustenabil, ameliorarea sărăciei, măsuri de reducere a fiscalității; redresare și dezvoltare economică.

Politică internă: cei doi candidați maghiari și-au exprimat intenția pentru dobândirea autonomiei ținutului secuiesc ca măsură a politicii interne, dar fără a afecta integritatea și securitatea românilor; măsuri pentru eliminarea imunității parlamentarilor și reducerea numărului acestora. Dan Diaconescu este, din nou, unul dintre candidații cu măsuri extreme, alături de Gheorghe Funar, care ar dori să interzică folosirea altei limbi în afară de limba română în instituțiile publice, lansând un atac direct la adresa maghiarilor.

Mediu: candidații și-au exprimat dezacordul cu privire la exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică sau, sunt de acord dar doresc folosirea unor metode non- invazive. Susțin promovarea produselor autohtone și liberalizarea piețelor. William Brînză a propus în programul său prezidențial și un proiect ecologic de transport public în capitală.

3.4.3. Grafice privind aparițiile TV ale candidaților, în funcție de postul de televiziune

În cadrul aparițiilor TV, candidații au stat ceva mai bine. Fruntașul aparițiilor în cadrul emisiunilor de dezbatere a fost, de această dată, premierul Victor Ponta, cu un total de 154 de apariții. La doar o apariție distanță față de premier s-a aflat Klaus Iohannis, cu 153 de apariții. La coada clasamentului s-au aflat Mirel Mircea Amariței cu doar o prezență TV și Szilagyi Zsolt cu doar cinci apariții. În continuare voi evidenția prezențele acestora în cadrul emisiunilor de dezbatere cu ajutorul unor grafice efectuate pe fiecare post de televiziune monitorizat.

Aparițiile în cadrul acestui post de televiziune au fost destul de echilibrate. Cel mai avantajat candidat a fost Klaus Iohannis, care a avut 16 apariții în timp ce Vadim Tudor sau Dan Diaconescu nu au apărut deloc.

Și de această dată favoritul acestui post de televiziune a fost Klaus Iohannis. Acesta a avut 48 de apariții în timp ce contracandidatul său, Victor Ponta, nu a fost prezent nici măcar o singuă dată în timpul campaniei în cadrul acestui post de televiziune.

De această dată, privilegiatul postului de televiziune România TV a fost Dan Diaconescu. Acesta a avut propria sa emisiune. La o mică distanță de acesta s-a aflat Victor Ponta cu un număr de 42 de apariții iar Klaus Iohannis s-a clasat pe locul trei cu un număr de 32 de apariții. Cei doi candidați maghiari nu au avut nici-o prezență în studiourile postului menționat.

Postul B1 a încercat, oarecum, să mențină o prezență echilibrată în cadrul emisiunilor de dezbatere. Doar primii trei candidați menționați în grafic au condus detașat numărul de apariții în cadrul postului amintit.

Așa cum se poate observa în grafic, Antena 3 a fost televiziunea care l-a avut ca invitat în studiouri pe Victor Ponta de nu mai puțin de 81 de ori, fiind cel mai intens mediatizat candidat la alegerile prezidențiale. Cu 33 de apariții mai puține față de premier s-a clasat Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, iar patru candidați nu au fost prezenți deloc în cadrul emisiunilor de dezbatere realizate de acest post.

Acest post de televiziune, este singurul care a încercat să aducă în studiouri toți cei 14 candidați, aici existând cele mai chilibrate apariții. Menționez faptul că emisiunile de dezbatere electorală nu au avut loc în fiecare seară la fel ca în cadrul televiziunilor precedente.

Concluzii

În urma acestei cercetări am constatat faptul că, de orice natură ar fi, comunicarea este esențială, indispensabilă. Oricât de simplu se realizează actul comunicării, găsirea unei definiții constituie o problemă majoră, cercetătorii întrecându-se în găsirea uneia optime.

Comunicarea politică, în esența ei, reprezintă totalitatea relațiilor sociale stabilite între oamenii politici și cetățeni, ce are drept rezultat reușita acțiunilor întreprinse de aceștia sau facilitățile de comunicare folosite de liderii politici într-o societate unde mediile au devenit de neînlocuit. Efectul comunicării îl reprezintă discursul. Acesta trebuie să fie bine structurat pentru ca idea expusă să poată fi înțeleasă cu ușurință. Nu trebuie pierdut din vedere, atunci când pregătim un discurs, ce vrem și cui vrem să comunicăm pentru ca acesta să fie eficient și nu putem trece cu vederea nici faptul că mass-media îl influențează. Chiar dacă la prima vedere pare că este o victimă a intereselor sociale, ea însăși devine agentul unei influențe.

Campania electorală este, în esența ei, o competiție între proiecte de comunicare diferite, pe care candidații le elaborează folosind resurse diferite iar pentru a avea o campanie eficientă este nevoie de o analiza a situației, o identificare a publicului țintă, construirea imaginii definitorii și de teme de campanie.

În urma cercetării efectuate și a parcurgerii bibliografiei de specialiate, am înțeles faptul că problemele cu care se confruntă România reprezintă, ele însele, temele de care se folosesc actorii politici pentru a câștiga războiul și că nu există teme prost alese ci doar greșit expuse.

În timpul campaniei electorale, candidații au abordat problemele cele mai importante ale României. Din postările acestora a reieșit faptul că toți candidații s-au prezentat ca fiind ,,eroul de care România are nevoie”.

Diferența între temele abordate pe Facebook și cele abordate în cadrul dezbaterilor electorale televizate nu a fost prea mare. Numărul acestora a fost tot de nouă teme, la fel ca și în cadrul celor de pe online.