Temele Alegerilor Parlamentare din Romania Si Reflectarea Lor In Mass Media

=== 8b542d3de6ea34ec9f77cc4fb1f5278d7ffe98ff_466690_1 ===

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………..……….2

Capitolul 1. Mass-media și rolul acesteia în democrație………………………….………….…4

1.1. Rolul mass-media în societate din prisma educării alegătorilor………………..…………4

1.2. Mass-media și schimbarea instituțională într-o democrație…………….…………………11

1.3. Relația dintre media și liderii politici………………………………………..……………14

Capitolul 2. Alegerile parlamentare din 2008, așa cum au fost reflectate în presă……………18

2.1. Date generale despre alegerile euparlamentare din 2012…………………………………18

2.2. De la sondaj la sondaj: drumul lung la alegeri……………………………………………20

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: ALEGERILE PARLAMENTARE DIN 2016, ÎN ROMÂNIA…………………………………………………………………………..………..29

3.1. Metodologia cercetării……………………………………………………………………29

3.2. Rezultatele cercetării……………………………………………………………………..37

Bibliografie……………………………………………………………………………………48

Introducere

Alegerile parlamenare din 2016 din România au fost marcate de tragedia din Colectiv, dar și de lupta pe putere între PSD și susținătorii lui Cioloș. Nu doar la exit polluri PSD-ul a fost primul partid ales, ci a avut câștig de cauză și la alegeri, când PSD a fost votat de 46% de cei care au fost la vot. Partidul Național Liberal rivalul PSD a obținut 21%, în timp USR a obținînd nouă la sută.

După incendiul din Colectiv, când 64 de vieți au fost pierdute, protestele de stradă l-au forțat pe premierul Victor Ponta și guvernul condus de acesta. Astfel, a fost ales un guvern interimar, sub prim-ministru tehnocrat Dacian Cioloș, 47 de ani, un fost comisar european.

PNL și USR au declarat că îl vor sprijini pe Cioloș, însă PSD nu a renunțat la ideea de a avea puterea. Cu toate acestea, Dragnea este incompatibil cu funcția de premier, deoarece a fost condamnat să execute o pedeapsă cu suspendare pentru fraudă electorală. Mai mult decât atât, președintele Klaus Iohannis, a refuzat să numească pe cineva cu probleme legale în calitate de prim-ministru.

Anterior, scaunul de premier fusese ocupat de Dacian Cioloș, fiind un personaj technocrat, care a fost privit ca fiind alegerea potrivită pentru scaunul de priemier. Acesta a fost extrem de curtat de liderii PNL, in special Alina Gorghiu, care este privit ca un purtător de cuvânt credibil pentru Iohannis. În timp ce guvernul a reușit câteva victorii, în special cu privire la reducerea birocrației și combaterea birocrației din România, a fost văzut de români ca fiind lipsit de curaj politic.

Ca urmare a perioadei Cioloș, Partidul Social Democrat s-a poziționat ca principalul partid de opoziție și are, în mod repetat, intervenții acide la adresa lui Coloș. Astfel, modul în care presa a relatat despre cele două părți politice, a avut un impact semnificativ la rezultatul alegerilor parlamentare din 2017.

Partidul Național Liberal, principalul partid de dreapta din România, se confruntă cu probleme critice, cum ar fi poziția de lider (a președintelui Alina Gorghiu și Vasile Blaga, deoarece aceștia nu au fost văzuți ca lideri politici. Aceștia au fost lipsiți de o strategie politică clară, ceea ce a dus la o pierdere a popularității în rândul alegătorilor.

O chestiune pe care a mizat presa, în relatările despre alegerile parlamentare a fost tendință de creștere a naționalismului economic și politic. Inițial, promovat de politicieni sub forma ,,controlului judiciar, pe unele dintre cele mai populare posturi de televiziune (cum ar fi România TV și Antena 3), astfel naționalismul a devenit mainstream. Narațiunea de bază este că 26 de ani de la revoluția din 1989, „nimic nu mai este al nostru“, „economia noastră este în măcel“. Acest lucru, este contrazis de fapte, dar narațiunea funcționează oricum.

Pornind de la cele manționate mai sus, este relevand să subliniem faptul că lucrarea de față a fost înmpărțită în trei capitol distincte, după cum urmează:

Capitolul ,,Mass-media și rolul acesteia în democrație” în care am analizat rolul presei și impactul modului în care aceasta relatează asupra rezultatului alegerilor parlamentare.

Capitolul ,,Alegerile parlamentare din 2012, așa cum au fost reflectate în presă”.

Capitolul Studiu de caz: Alegerile parlamentare din 2016, în România.

Capitolul 1. Mass-media și rolul acesteia în democrație

1.1. Rolul mass-media în societate din prisma educării alegătorilor

În 1948, Conferința Națiunilor Unite privind libertatea de informare a declarat că accesul la informație este o libertate esențială care stă la baza tuturor celorlalte. În acest sens, accesul la informație poate fi înțeleles ca un scop în sine. Cu toate acestea, un studiu din 1962 al UNESCO a constatat că peste 70% din populația lumii nu avea acces la informații adecvate. Ca răspuns ONU a cerut tuturor țărilor să includă o strategie de dezvoltare a mass-mediei în cadrul planurilor lor de dezvoltare economică. În plus față de garantarea acestui drept fundamental, ea a spus, mass-media trebuie să joace un rol important în educație și în progresul social și economic.

Mai recent, ONU a recunoscut rolul important al mass mediei independente în a aduce o bună guvernare – ceva din ce în ce mai solicitat de cetățenii din întreaga lume. Oamenii doresc ca vocile lor să fie auzite și ei doresc ca instituțiile să fie transparente, receptive, capabile și responsabile.

,,La temelia conceptului de societate de masă stau reflecțiile unor teoreticieni precum Auguste Comte, F. Tonnies, Émile Durkheim, preocuparii de găsirea unor note generale şi (implicit) a unor noțiuni prin care să poată teoretiza modificările sociale frapante aduse de dezvoltarea economiei capitaliste. Aceste transformări erau evidente mai ales atunci când modul tradițional de organizare a vieŃii sociale se confrunta cu cel specific aglomerărilor urbane moderne: primul apărea dominat de omogenitate (oamenii se cunosc, locuiesc în aceeaşi zonă, au tradiții, valori şi idealuri comune), în timp ce al doilea apărea marcat de eterogenitate (locuitorii marilor oraşe nu se cunosc, muncesc şi locuiesc în zone îndepărtate unele de altele, nu au sentimentul că împărtăşesc valori şi idealuri comune, sunt în relații de competiție şi conflict).”

În definirea importanței centrale pe care informația o joacă în dezvoltarea durabilă, un raport din 2007, al Panos a subliniat modul în care informațiile permit oamenilor să-și determine propria cale de dezvoltare. În centrul său, dezvoltarea – ca să să fie durabilă – trebuie să fie un proces care permite oamenilor să fie proprii lor agenți ai schimbării: să acționeze în mod individual și colectiv, folosind propria ingeniozitate și accesând idei, practici și cunoștințe în căutarea de modalități de a-și îndeplini potențialul.O mass-media pluralistă, independentă, joacă un rol esențial în furnizareainformațiilor de care persoanele au nevoie pentru a participa la dezbaterile și deciziile care le determină viața. În concordanță cu aceasta, Mădălina Bălășescu afirmă că mass media este un ,,actor principal din spațiul public democratic”.

În ciuda unui acord general cu privire la importanța dezvoltării mass-media pentru progresul social, economic și politic, comunitățile internaționale, guvernele, agențiile de dezvoltare și donatorii, în mare parte văd dezvoltarea unui sector media independent, ca obiectiv secundar, în loculunei chestiuni de importanță critică. În consecință, donatorii internaționali alocă mai puțin de 1% din bugetele internaționale pentru dezvoltarea mass-media.

Scopul acestei analize a literaturii de specialitate este de a prezenta dovezi care șă sugereze că atunci când mass-media vine cu informații de calitate, independentă, are un impact pozitiv asupra societății și ar trebui să fie privită ca un rezultat al dezvoltării, critice în sine.

Mai jos am evidențiat rolul pe care îl are mass media în societate.

Mass media are impact asupra guvernării

Corupția are un impact negativ asupra societății, în special în promovarea sărăciei și a inegalității veniturilor. Numeroase studii arată o legătură solidă între o presă liberă, puternică și independentă și reducerea corupției. O presă liberă expune corupția din sectorul privat și public. Aceasta monitorizează oficiali guvernamentali și sporește cunoștințele alegătorilor, permițând alegătorilor să tragă politicienii corupți la răspundere în timpul alegerilor, obligând oamenii politici să reducă corupția.

Mass media are impact asupra economiei

Actorii economici au nevoie de informații exacte și în timp util pentru a aloca eficient resursele. Investitorii și alte grupuri au nevoie să fie la curent cu situația guvernării, pentru a lua deciziile corecte în timp util. ,,Oricum am întoarce această problemă, mass-media a devenit parte integrantă a vieţii noastre, reuşind nu numai să se relaţioneze cu celelalte domenii dar să şi le şi aservească, pe undeva, făcându-le în mare parte dependente de interesele sale (ale celor care deţin diferitele mijloace de comunicare în masă ).”

O presă liberă și independentă poate furniza informații și monitorizare a procesului de elaborare a politicilor economice care să conducă la politici economice mai eficiente. Aceasta poate reduce, de asemenea, riscul politic și poate crește condițiile unei bune guvernări, condiții care sunt importante pentru dezvoltarea economică robustă.

Mass media are impact asupra mediului social

Pentru ca dezvoltarea să fie justă și durabilă, cetățenii trebuie să participe în mod eficient la deciziile care le modelează viața. Această participare necesităca cetățenii să fie în cunoștință de cauză. Mass media trebuie să fie o sursă liberă și independentă de informații relevante și în timp util pentru cetățeni, pentru a le permite acestora să-și schimbe propriul comportament și săceară standarde sociale mai ridicate pentru societate.

Mass-media îmbunătățește guvernarea prin monitorizarea acțiunilor celor de la putere și avertizând publicul cu privire la actele de corupție sau abuz de încredere. Un sector media puternic, liber și independent, conduce la niveluri mai mici de corupție.

Corupția acționează ca un impediment asupra activităților productive într-o economie, ceea ce duce la transformarea fluxului de resurse în produse neproductive. O mass-media independentă care monitorizează pe cei aflați la putere și furnizează informații precise cetățenilor s-a dovedit a fi un control eficient asupra corupției, în mai multe studii.

Un studiu din 2006 în 51 de țări, în perioada 1995-2004 a constatat că, chiar și reduceri ușoare ale restricțiilor asupra jurnaliștilor (de exemplu, reducerea violenței împotriva jurnaliștilor) au un impact pozitiv asupra corupției. Studiul a constatat că îmbunătățirea viabilității economice și a competitivității sectorului media, duce la o creștere a deviației standard a libertății presei, fapt care ar putea fi asociat cu o scădere a corupției între 0,6 și 1,7 pentru influențele economice și 0,7 la 1.4 pentru influențele politice.

Un studiu din 2004 în 97 de țări și care acoperă perioada 1995-2002 a constatat că libertatea presei are un impact semnificativ asupra corupției. Studiul a constatat că reducerea restricțiilor în libertatea presei cu 1% conduce la o îmbunătățire de 5,1% a Indicelui de Percepție a Corupției (IPC). „Prezența presei libere aduce cazurile de corupție publice, în fața alegătorilor,iar alegătorii dintr-o democrație, la rândul lor, pot pedepsi politicienii corupți prin înlăturarea acestora din funcții publice. Politicienii aleși, prin urmare, reacționează în fața alegătorilor prin reducerea corupției”.

Un articol larg citat din 2003 al Journal of Public Economics oferă dovezi în plus că o presă liberă are un control puternic asupra corupției. Analizând o secțiune a mass-mediei din 125 de țări în perioada 1994-1998, autorii au găsit o relație puternică între libertatea presei și scăderea corupției, fapt care sugerează direcția de cauzalitate dintreo libertate a presei mai mare și o scădere a corupției. Dovezile sugerează că o îmbunătățire a deviației standard în libertatea presei ar putea reduce corupția între 4 și 9 puncte pe o scară de la 0 la 6.

Mass-media poate, de asemenea, reduce în mod indirect corupția. Un studiu din 2000 a constatat că, în țările cu capacități de monitorizare civice slabe (inclusiv cele cu o mass-media puternică, independentă), un nivel ridicat de educație nu ar putea avea impact pozitiv asupra corupției (adică birocrați mai bine educați ar trebui să furnizeze servicii publice mai bune).

Fără să fie monitorizați, politicienii pot folosi educația lor pentru a deveni corupți mai eficienți. Studiul a examinat impactul învățământului superior asupra corupției …, în timp ce controlează în mod progresiv alte variabile care au fost identificate că influențează corupția (de exemplu, libertatea presei). Rezultatele susțin ipoteza studiului că în țările cu un nivel scăzut de monitorizare civică a celor de la putere, educație ar putea crește de fapt corupția.

Accesul la informație îi ajută pe cetățeni să menținăresponsabilitatea guvernelor. Prin asigurarea unui acces facil al utilizatorilor serviciilor publice la informații, mass-media oferă cetățenilor posibilitateasă ceară calitate și responsabilitate din partea guvernelor lor. Un studiu din 2004 comandat de către Banca Mondială a examinat campania unui ziar ugandez, de a informa cadrele didactice cu privire la fondurile de grant din educație, iar campania a avut impact asupra îmbunătățirii sistemului educațional prin constrolul reglementărilor.

Ipoteza a fost că mai mulți profesori informați, ar responsabiliza funcționariisă utilizeze corespunzător fondurile. Studiul a folosit distanța de la cel mai apropiat chiosc de ziar ca un instrument de expunere mai mare la campanie (prin părinți, de exemplu) și a găsit o relație puternică între apropierea de o sursă de ziar și o informareinferioară.

Un studiu din 2004 făcutde David Stromberg, a constatat că cetățenii mai bine informați sunt mai susceptibilisă voteze, fapt care, la rândul său, încurajează politicienii să fie receptivi. Rezultatele cercetărilor sale cu privire la modul de penetrarea radio are impact asupraprogramelorde alocări de fonduri, au indicat că guvernanții au alocat mai multe fonduri de ajutorare către zonele care au o pondere mai mare de populație cu radiouri. Efectele au fost atât statistic semnificative, cât și importante din punct de vedere economic. ,,În primul rând, actorii politici sunt nevoiţi să folosească media pentru a-şi comunica mesajele audienţei. Programele politice, declaraţiile apelurile, campaniile de informare au o existenţă politică şi pot fi eficiente din perspectiva comunicării numai în măsura în care sunt percepute ca mesaje de către audienţa media. Prin urmare, toţi comunicatorii politici trebuie să câştige acces la media.”

Chiar dacă există încă dezbateri, studii recente au subliniat rol de lider al mass-media independentă în procesul de îmbunătățire a guvernării democratice. Evaluând decenii de date cu privire la libertatea presei și dezvoltarea politică, Karin Deutsch Karlekar și Lee Becker au constatat că un sector sănătosal presei,poate fi puternic corelat cu libertăți politice mai mari. Aruncând o privire mai atentă la țările care au înregistrat creșteri accentuate sau scăderi ale libertății politice, cercetătorii au descoperit că libertatea presei este de multe ori un indicator pentru direcția spre care se îndreaptă sistemul politic al unei țări.

O mass-media pluralistă îmbunătățește capacitatea de reacție a guvernului, oferind o voce persoanelor vulnerabile. Există o legătură puternică între dezvoltarea mass-media și capacitatea de reacție a guvernului, în special pentru cei săraci, care au putere doar ca număr într-o democrație, dar sunt adesea ignorați de politicieni. Un sector media care ajunge și dă glas celor vulnerabili poate crea cetățeni informați care pot monitoriza mai bine acțiunile politicienilor tradiționali și pot să folosească aceste informații în deciziile viitoare de vot.

Un studiu din 2002 al lui Timothy Besley și Robin Burgess, a examinat datele din India din parioada 1958-1992 și a arătat „că guvernele erau mai receptive la scăderea producției de alimente și la daunele culturilor provocate de inundații, prin distribuirea produselor alimentare, a cheltuielilor publice și scutirea de taxe, dacărelatareaîn ziar era mai mare și responsabilitatea electorală creștea. În cadrul studiului, o scădere de 10 la sutăîn productia de alimente a fost asociată cu o creștere de 1 la sutăîn distribuirea de produse alimentare, publiculuidin statele care se aflau în medie, în ceea ce privește tirajul ziarelor pe cap de locuitor. Pentru statele care erau la 75% în ceea ce privește circulația ziarelor pe cap de locuitor, studiul a constatat că o scădere de 10 la sutăîn producția de alimente a fost asociată cu o crestere de 2,28 la sutăîn distributia de ajutoare în produse alimentare.

Poate că cea mai faimoasă articulare a acestei relații a venit de la Amartya Sen prin cursul Coromandel publicat în 1984, India nu a avut nicio foamete de la obținerea independenței, și având în vedere natura politicii indiene și a societății, nu este probabil ca India să aibă vreo foamete chiar și în anii de probleme mari cu alimentele. Guvernul nu își poate permite să nu ia măsuri prompte atunci când foametea amenință pe scară largă. Ziarele joacă un rol important în acest sens, în a face cunoscute condițiile și forțând confruntarea cu situația.

Mass-media îmbunătățește eficiența economiei prin furnizarea actorilor de informații mai multe și mai bune, necesare luării deciziilor și îmbunătățirii stabilității. Mass-media consolidează coordonarea politică în dezvoltarea unei politici economice sănătoase.

Un studiu din 2002 al lui Christopher Coyne și Peter Leeson oferă claritate cu privire la rolul mass-mediei în dezvoltarea economică prin analiza rolului acesteia ca un mecanism de consolidare a coordonării în elaborarea politicilor. Raportul analizează o serie de studii de caz istorice, inclusiv exemple de dezvoltare economică de succes, cum ar fi Polonia și Ungaria, precum și cele mai puțin reușite, inclusiv Ucraina. În cazurile de succes din Polonia și Ungaria, nu numai că a mass-media a jucat un rol în transformarea situațiilor de conflict în coordonare, dar, de asemenea, accesul la informație a permis politicienilor și populației să coordoneze acținunile bune, care conduc la progresul economic.

Dezvoltarea sectorului media poate reduce riscul politic și de asemena,poate crește stabilitateaîn țările cu risc mai mare. Țările care au un risc politic pot obține o stabilitate a acestuia prin creșterea eficienței sectorului lor mass-media. Aceasta este concluzia unui studiu econometric din 2011, al impactului unui sector media sănătos asupra riscului politic al țărilor din Africa sub-sahariană. Analiza de regresiei procentuale … sugerează că o mass-media liberă și un acces mai bun la informații, au un impact mai mare asupra îmbunătățirii stării de risc politic pentru țările cu situații de risc politic mare, decât pentru țările care sunt mai stabile.

Mass-media catalizează schimbări pozitive în societate, prin furnizarea informațiilor care influențează opinia publică. Mass-media duce la creșterea gradului de conștientizare și la schimbări de comportament fațăde problemele sociale.

Numeroase studii din ultimii 40 de ani din întreaga lume au furnizat dovada rolului de catalizator jucat de mass-media în furnizarea de informații care influențează opinia publică și care să conducă la o schimbare socială. Impactu poate fi observat în probleme sociale, cum ar fi sănătatea publică (inclusiv sănătatea mamei și comportamentul copilului);problema homosexualilor, lesbienelor, și identității bisexuale (LGBT) și schimbările climatice. Campaniile mass-media bine executate și targetate, ajung la public printr-un canal mediaurmărit de către acesta, ceea ce duce la creșterea cunoștințelor și la modificări de comportament.

Informarea mai corectă (nivel de alfabetizare, acces la informații, și egalitate) reduce nivelul de degradare a mediului pe care o țară este dispusă să îl accepte, în timpul procesului de creștere economică. Aceasta este concluzia principală a unui studiu din 2002 al lui Salvatore Bimonte, care a testat date trans-sectoriale din 35 de țări din Europa și CSI, inclusiv Ucraina, Rusia, Bulgaria, Ungaria, Slovenia, Croația și Macedonia. Studiul a constatat că accesibilitatea informațiilor (adică numărul de ziare la 1000 de locuitori) este un factor determinant al nivelului de calitate a mediului în care creșterea economică începe să fie benefică pentru mediu.

Studiul susține că singura modalitate de a realiza o dezvoltare durabilă este prin creștea nivelului de participare. Prin urmare, pentru a face dezvoltarea durabilă, trebuie ca oamenii să se implice în procesul de creștere economică.

1.2. Mass-media și schimbarea instituțională într-o democrație

Rolul mass-media în procesul de democratizare a fost foarte mult subestimat, în parte pentru că literatura de specialitate în domeniul științelor politice și comunicării este fragmentată în mare măsură. Studiile care au abordat relația dintre mass-media și politică în contexte de democratizare, au de obicei două preocupări majore:

– democratizarea prin intermediul mass-media;

– democratizarea mass-media în sine.

Este dificil de identificat o relație directă cauză-efect între mass-media și democratizare, deoarece dovezile empirice disponibile sunt anecdotice și deci nu pot fi supuse unor teste empirice riguroase. Mass-media poate fi privită fie ca dependentă de societate și reflacrând contururile sale sau ca forță primară și modelatoare.

De asemenea, libertatea presei a fost percepută ca un indicator al reformei democratice, sau ca o condiție prealabilă pentru ca instituțiile democratice să funcționeze în mod adecvat. De către ambele categorii, cercetătorii din domeniul mass-media și ai democratizării, mass-media este considerată ca fiind una dintre instituțiile democratice cheie, vitale în îmbunătățirea calității sistemului electoral, partidelor politice, parlamentului, justiției și altor ramuri ale statului, chiar și a societății civile și asigurarea performanței ei democratice.

În teoria normativă a media, structurile politice democratice se presupunecă preced creșterea piețelor de media. Această presupunere poate să nu fie corectă pentru unele democrații emergente, însă afirmația că democrația influențează funcția mass-media este una plauzibilă (de exemplu, prin legislație, protecție, etc.). Aceasta se bazează pe teoria presei și a democrației în care există așteptări normative privind mass-media în sine (de exemplu, valori normative), precum și cu privire la modulîn care alte instituții ar trebui să trateze mass-media (de exemplu, structura). În general, libertatea și independența sunt caracteristicile ideale cele mai universal aprobate ale mass-media. Funcțiile normative ale mass-media sunt adesea bazate pe caracteristicile democrațiilor reprezentative sau liberale. Acestea servesc ca:

– un forum de încurajare dezbatere pluralistă cu privire la afacerile publice;

– un gardian împotriva abuzului de putere;

– un agent de mobilizare și încurajare a învățării și participării publicului în procesul politic.

Astfel, transformarea mass-media în instituție pe deplin democratică este o sarcină dificilă, în principal, deoarece:

a) relația dintre guvern și mass-media este extrem de ambivalentă;

b) instituțiile media reformate vor păstra în continuare elemente ale logicii și constrângerile predecesorilor lor;

c) jurnaliștiidin organizațiile media nou transformate vor deține în continuare valori care sunt înrădăcinate în viața lor profesională sub vechiul regim.

Această transformare se realizează adesea prin liberalizarea mass-media, astfel încât un mediu media ideal să includă două sectoare de media: un sector media condus de piață și un sector de către non-piață. În democrațiile de tranziție, garantarea libertăților de comunicare este rareori contestată și a fost constituțional pusă în aplicare în aproape toate țările în tranziție.

În contexte de democratizare, sarcinile media sunt asumate, în general, și, de obicei rolul responsabilității, care i se atribuie mass-mediei în mod normativ, este una dintre funcțiile principale, într-o societate democratică. Noțiunea că presa ar trebui să țină guvernul și elitele politice responsabile, adică, să răspundă în fața electoratului și sub rezerva unei eventuale sancționări, în cazul fărădelegi lor, este deosebit de puternic înrădăcinată în tradiția liberală, anglo-americană de jurnalism, atribuin presei eticheta de „a patra putere în stat” și fiind de așteptat să acționeze ca un „câine de pază”, expunând abaterile funcționarilor publici și ale celorlalți deținători de putere în cadrul sistemului democratic.

În plus față rolul în alegeri, mass-media este considerată ca având un rol esențial atât pentru principalele dimensiuni ale responsabilității politice atât pe verticală (capacitatea cetățenilor de a supraveghea acțiunile deținătorilor de putere), precum și pe orizontală (sistemul de „control și echilibru” între instituțiile de stat, agențiile publice și ramurile ale guvernului). Pur și simplu, ele servesc drept mijloc pentru alegătorii să ia decizii prin difuzarea de informații cu privire la acțiunile guvernului.

Cu toate acestea, ca o provocare pentru democratizarea legislativă, democrațiile emergente sunt gândite pentru a dezvolta tipuri unice de sisteme media, care diferă în mod semnificativ de cele din democrațiile consacrate, iar profesionalismul jurnalistic este încorporat în tradițiile culturale mai largi ale unei țări și reflectă nevoile și așteptările publicului. Acest lucru creează mai multe, și mai mari, decalaje între „idealul” și realitatea jurnalismului decât în democrațiile stabile.

Astfel, rolul mass-media în democratizare poate fi cel mai bine înțeles, și examinat, de-a lungul etapelor de transformare politică. În perioada pre-traanziției, mass-media poate juca un rol de mărturie, precum și un rol de legitimare a schimbărilor care au loc înainte ca regimul să își piardă controlul asupra puterii. Mass-media poate exercita, de asemenea, presiuni directe și constitui un „declanșator” real pentru democratizare.

Pe parcursul perioadei de tranziție, mass-media poate stabili agenda dezbaterilor politice, poate oferi interpretări alternative ale evenimentelor în curs de desfășurare și poate crea un sprijin pentru partidele politice în curs de dezvoltare. În timp ce cercetarile anterioare sugerează că mass-media tinde să susținămai mult democrația în stadiile incipiente ale democratizării, performanța ei este vulnerabilă la controlul politic care se manifestă extrem de puternic si la politizareadin timpul fazelor de tranziție. Rolul mass-media în stadiile incipiente de democratizare poate fi foarte influent datorită impactului său potențial asupra deciziilor politice și orientării politice. În ceea ce privește faza de consolidare, mass-media este de așteptat să susțină discursul democratic și protecția împotriva regreselor, care pot fi cauzate de decădere instituțională sau corupție), un rol adesea provocat de creșterea cinismul și declinul încrederii publicului în jurnalism.

Mai mult decât în democrațiile consacrate, distincția dintre mass-media locală și globală oferă o mai bună înțelegere a influenței mass-media asupra procesului de democratizare. Expansiunea în comunicare la nivel mondial, din al treilea val de democratizare a subliniat rolul „efectului demonstrativ” al presei internaționale, care iluminează publicul cu privire la absența libertății politice sau economice din viața lor. Media globală poate contribui, de asemenea, la democratizare prin orientarea elitelor politice străine și segmentelor de public față de problemele dintr-o anumită țară sau prin afectarea creării unor politici externe prin așa-numitul „efect CNN”.

1.3. Relația dintre media și liderii politici

Mass-media a fost sursa predominantă de informare politică pentru cetățeni într-o societate democratică. Mass-media are o influență colosală atât asupra oamenilor, cât și politicii, din moment ce modelează opinia publică, iar rolul său devine mai puternic, mai ales în timpul alegerilor, atunci când partidele politice sunt sensibile la modul în care mass-media arată aparițiile lor publice.

În mod ideal, mass-media ar trebui să îndeplinească rol politic prin „difuzarea întregii game de opinii politice, care să permită publicului să facă alegeri politice și să intre în viața națională”. În societățile democratice, de exemplu, mass-media este un canal de comunicare care asigură schimbul opiniilor, atât de la putere, cât și ale publicului larg, guvernele și partidele politice nepunând presiuni directe asupra mass-mediei (în funcție de țară).

În țările democratice liberale, informează publicul și acționează ca un gardian al guvernului. Pe de altă parte, mass-media trebuie să facă sistemul politic mai „transparent”, ajutând oamenii să participe la luarea deciziilor politice, săînțeleagă operațiunilece ținde guvernare, etc.

Din păcate, în practică, de cele mai multe ori mass-media joacă roluri diferite. Simulează transparența și nu servește valorile politice care să motiveze„transparența”, ascunde informații importante într-o masă a realităților politice fabricate.

Cu toate acestea, transparența politică este imposibilă fără o acoperire mass-media. Politicienii, chiar și guvernele pot manipula acoperirea informațiilor pentru atingerea scopurilor lor politice și economice, prin distragerea atenției publicului.

Conform unor surse, există două tipuri de media: informare pentru bogați; sunt elitele care caută informații de la o diversitate de mass-media de specialitate pentru elită, de asemenea elitele politice, acordă atenție mass-medieicare monitorizează acoperirea pe care o primesc, și urmăresc acei jurnaliști de pe agenda publică. Și, informare mai slabă, adică pentru alegători. În acest caz, politicienii folosesc mass-media pentru a comunica cu alegătorii. Cei mai mulți alegători sunt aproape în întregime dependenți de mass-media, pentru a obțione informații despre procesul politic, candidați și problemele cotidiene.

Juergen Habermas, un sociolog german, definește mass-media ca un spațiu de discurs public, care trebuie să garanteze accesul universal și dezbateri raționale în societate. Dar, în practică, regulile de piață și libera competiție a crea restricții pentru jurnaliști, iar canalele de televiziune comerciale sunt obligate să răspundă intereselor agenților de publicitate, precum și politicienilor.

Dezvoltarea tehnologică a schimbat relația politică-media. Având în vedere ascensiunea internetului din anii 1990 – 2000, social media a implicat mulți actori: cetățeni obișnuiți, organizații neguvernamentale, activiști, politicieni, furnizori de software, firme de telecomunicații, guverne. În noul mediu mass-media diversele rețele sociale și bloguri au început să joace un rol important în comunicare și societatea a devenit un jucător activ.

Chiar dacă prin intermediul noilor tehnologii – site-uri web și programe sofisticate de calculator – comunicarea politicienilor cu votanții a devenit mai directă, rolul și responsabilitățile mass-media sunt încă argumentate. O mass-media clasică, ineficientă fac politicienii probabil să păcălească și să controleze mass-media.

Televiziunea

Mediul dominant și puternic al comunicării politice în lumea noastră contemporană este televiziunea. Creează, împreună cu internetul, noile forme de realitate politică și lumea virtuală. Televiziunea tinde să accentueze divertismentul, acest tip de televiziune captează atenția telespectatorilor. Televiziunea este locul potrivit pentru acoperirea celebrităților, pentru conflictul politic și așa mai departe.

Povestiri despre manevrele politice de culise și pentru control oferă un fel de transparență. Cu toate acestea, ele distrag atenția de la dezbaterile politice de fond, și din moment ce politicienii știu cât de importantă este mass-media în influențarea cetățenilor, televiziunea prin manipularea imaginii sale, ajută la crearea unei noi realități populate de către consultanții media, de noi sondaje ale opiniei publice și altele.

Internetul

Internetul, un alt mediu important pentru politicieni, a îmbunătățit efectele televiziunii prin scurtarea rapoartelor de știri, distribuirea necostisitoare, în masă, a informațiilor și prin fabricarea unor noi posibile surse jurnalistice care concurează cu acoperireadin televiziune.

Internetul este un acces mediat la o gamă largă de informații, canal de comunicare cu două sensuri, canal de distribuție pentru o varietate largă de conținut, dispărând barierelepentru intrarea pe piață și accesul lanivelul global al unei rețele conectate. Cu toate acestea, se poate agrava tendința televiziunii, de a sublinia celebritatea și bârfa.

Evenimentele media manipulează transparența politică

Evenimentele politicienilor sunt acoperite de mass-media, care arată angajamentul activității de guvernare făță de problemele de politică publică. Ea arată politicianul cu propria familie, ca o persoană obișnuită, agreabilă. Evenimentele media oferă informații de bază, dar, de fapt, ele oferă imagini politice și show-ul din spatele omului politic. Politica a angajat evenimente media timp de mai mulți ani. De exemplu, ultimele administrații au folosit evenimentele media pentru a-și crea un mare avantaj. Astfel, deturnând cetățenii spre divertisment, politicieni țin oamenii departe de alte probleme.

Capitolul 2. Alegerile parlamentare din 2008, așa cum au fost reflectate în presă

2.1. Date generale despre alegerile euparlamentare din 2012

La alegerile parlamentare din România din 30 noiembrie, electoratul a livrat o egalitate virtuală între cele două mari partide și a lăsat politicienii să rezolve problema care săguverneze. Răspunsul la această întrebare, atunci când a venit două săptămâni mai târziu, a fost o surpriză considerabilă, cele mai mari două partide ale Parlamentului s-auînțeles pentru a semna un acord de coaliție.

Alegerile parlamentare erau pentru prima dată organizate fără cele prezindențiale, anterior alegerile parlamentare și cele prezidențiale aveau loc la aceeași dată, dar decuplarea a apărut ca urmare a prelungirii mandatului prezidential de la patru la cinci ani. Ele au fost, de asemenea, primele care aveau loc în cadrul unui nou sistem electoral bazat pe circumscripții electorale cu un singur membru.

Prezența la vot a scăzut sub 40%, probabil deloc surprinzător, deoarece politicienii din România au testat angajamentul alegătorilor țării cerându-le să viziteze urnele de cinci ori în mai puțin de optsprezece luni, cu trei runde de vot urmând, în anul următor. Maratonul alegerilor începe și se termină cu figura vioaie a președintelui Traian Băsescu. Băsescu a fost ales în 2004, în fruntea unei alianțe electorale între formațiunea sa, Partidul Democrat și Partidul Național Liberal (Alianța Dreptate și Adevăr), deși a durat doar câteva luni până ca relația cu foștii săi parteneri să se răcească.

Relația a devenit atât de încordată încât, la începutul anului 2007, PNL a sprijinit acțiunile de suspendare a președintelui TraianBăsescu, ceea ce a condus la un referendum popular, care a fost câștigat cu generozitate de către președinte în primăvara lui 2007. Alegerile pentru Parlamentul European au urmat în toamnă și două runde de vot pentru alegerile locale din iunie 2008 au finalizat lista de alegeri de până la cele parlamentare. Băsescu, chiar modelul unui președinte activ, care a fost reales în noiembrie 2009, nu a putut rezista să intervină în campania parlamentară, deși nivelul sprijinului câștigat de partidul său – acum rebotezat PD-L (PDL) – a fost cu mult sub propriile sale evaluări din sondaje.

Partidul Național Liberal (PNL) a continuat să dețină postul de premier pe întreaga durată a ciclului parlamentar, în ciuda faptului că deținea mai puțin de o cincime din locurile din Camera Deputaților. Ei au condus un guvern minoritar în parteneriat cu partidul comunității etnice maghiare din România și cu sprijinul tacit al social-democraților de stânga (PSD). După despărțirea de partidul lui Traian Băsescu, național liberalii, au câștigat doar 13% din voturi în alegerile pentru Parlamentul European și, deși au avut un procent mai bun la alegerile locale, a fost clar de la începutul campaniei electorale că trebuiausă se zbată pentru a concura cu PDL și social-democrații în alegerile parlamentare.

Cel mai mult au putut spera exact la ceea ce au realizat – un rezultat credibil, care i-ar lăsa aparent într-o poziție de a acționa în calitate de factori de echilibru.

Social-democrații sunt, fără îndoială, unul dintre partidele cele mai adaptabile și de succes în „Noua Europă”. Liderii partidului și-au lepădat trecutul lor comunist pentru a-și luatitlul de revoluționari anti-Ceaușescu în 1989. Apoi au guvernat în parteneriat cu ultranaționaliștii, în prima jumătate a anilor 1990, înainte de transformarea într-un partid social-democrat recognoscibil european.

Șocul înfrângerii în 2004 a aruncat partidul într-un conflict intern care a fost accentuat de scandaluri de corupție, dar conducerea determinată a fostuluipreședinte Ion Iliescu, a ținut partidul unit. Iar puterea social-democraților din administrația locală – întărită de rezultatele bune din iunie 2008 – a continuat să fie o sursă de credibilitate și de resurse. Stânga (PSD) a intrat, fără îndoială, în alegeri într-o formă mai bună decât a făcut-oîn cei câțiva ani de la alegerile generale precedente și avea o speranță rezonabilă că ar putea apărea ca cel mai mare partid de după alegeri.

Tabelele 1a și ca și 1b prezintă, alegerile din 2008 par să fi fost un alt pas în consolidarea sistemului partidelor, cel puțin atunci, un concurs între trei partide. În afara de PNL, social-democrați și democrat-liberali, singurul partidcare a depășit pragul de reprezentare parlamentară a fost Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), care ca de obicei,s-a bazat pe voturile minorității etnice maghiare din România.

Cei mai clari învinși, era extrema dreaptă. Partisul ultra-naționalist România Mare (PRM) a dat fiori Europei liberale când candidatul său – Corneliu Vadim Tudor – a ajunsîn turul al doilea al alegerilor prezidențiale în alegerile din 2000, în timp ce partidul în sine a devenit a douacea mare grupare din parlament. Alegerile din 2004 au arătat deja o reducere considerabilă a sprijinului pentru partid, iar rezultatele din 2008, au confirmat că nu mai era reprezentat deloc în noul parlament.

2.2. De la sondaj la sondaj: drumul lung la alegeri

În anul 2004, social-democrații au crezut că vor câștiga alegerile prezideanșiale până în ultimul minut. Candidatul lor a de prima rundă a alegerilor prezidențiale și partidul a început negocierile pentru formarea unui guvern de coaliție. O victorie la limită și dramatică a lui Traian Băsescu la prezidențiale a schimbat dinamica în întregime. Băsescu a amenințat partidele mai mici cu alegerile parlamentare anticipate, cu excepția cazului dacă sprijină un guvern condus de Alianța Dreptate și Adevăr. O coaliție a fost formată în cele din urmă, lăsând social-democrații în opoziție.

Băsescu – primar al Bucureștiului până la alegerea sa capreședinte – și-a construit o imagine de militant dur și dinamic împotriva corupției. El este, de asemenea, un oportunist politic (și-a scos partidul din Internaționala Socialistă, în vederea afilieriilapartidul de centru-dreapta, Popular European) și părea cineva care să lupte pentru a construi o echipă de guvernare durabilă. Toate acestea au condus la prăbușirea, probabil inevitabilă, a coaliției și în cele din urmă la încercările de a-l suspenda, din cauza problemei rolului său în numirile guvernamentale.

Procesul de punere sub acuzare, însă, a fost un calcul masiv greșit de către adversarii săi. Votul copleșitor al parlamentului (cu trei sferturi dintre deputați și senatori votând pentru suspendarealui), în contrast puternic cu sprijinul de 70%, pe care Băsescu l-a câștigat în cadrul referendumului, care eraparte necesară a procesului de destituire a președintelui. Cu toate acestea, Constituția nu i-a permis lui Băsescu să forțeze o convocare a alegerilor parlamentare anticipate, sau schimbarea guvernuluicu un astfel de grup mic de susținători în parlament.

Ca rezultat, Călin Popescu Tăriceanu, membru al PNL a rămas prim-ministru, chiar și după divizarea partidului în urma referendumului, atunci când un grup condus de doi foști lideri de partid – Valeriu Stoica și Teodor Stolojan – au creat inițial un nou partid (liberal-democrat) și apoi a fuzionat cu democrații pentru a forma Partidul democrat-Liberal (PDL).

O caracteristică remarcabilă a politicii românești din ultimul deceniu a fost estomparea progresivă a liniei de demarcație dintre succesorii regimului comunist și opozanții lor. Împreună cu naționalismul, diviziunea anticomunist / comunist a fost scindarea principală în politica românească de după 1989. Partidul National Liberal a fost refăcut în 1989 de către emigranții anti-regim, dar partidul și-a păstrat o atitudine pragmatică în formarea de coaliții, rezultată din ADN-ul său din era pre-comunistă.

Democratii s-au fost format după o ruptură în 1991 în Frontul Salvării Naționale, dominat de foști comuniști și astfel conținea multe figuri a căror relație cu fostul regim a fost în cel mai bun caz ambiguă. Și social-democrații au evoluat din cealaltă (mai conservatoare) jumătate a Frontului Salvării Naționale.

Democratii au fost parteneri de coaliție problematici, într-un guvern de centru-dreapta între 1996 și 2000, în care aceștia au cauzat frecvent tensiuni prin apărarea intereselor clienților împotriva impactului programului de reformă al guvernului. Cu toate acestea, democrații (și PNL) au supraviețuit înfrângeriidin alegerile din 2000, în timp ce cel mai ferm partid anti-comunist (Partidul Național Țărănesc) a ajuns atât de rău, încât nu a reușit să câștige locuri în noul parlament. Aceast fapt, la rândul său, a creat oportunitatea pentru Național Liberal și politicienii democrați să pună la punctonouă formațione de centru / centru-dreapta, formațiunecare s-a opus social-democraților în alegerile din 2004, Alianța Dreptate și Adevăr.

În același timp, corupția a devenit un proxy pentru anti-comunism. Băsescu, în special, și-a condamnat adversarii ca reprezentanți ai unei clase politice conducătoare corupte. Valeriu Stoica și-anumit foștii săi colegi „petro-liberali” datorită legăturilor lor cu un magnat al petrolului bogat, care a dat fonduri național liberalilor și social-democrațiilorpentrualegerile din 2004. Pentru politicienii din Partidul Democrat a fost fără nicio îndoială un mijloc util de distanțare de propria asocierea cu fostul regim. Ea a servit pentru creerea de către democrat-liberali a unei imagini de sine care să reprezinte o nouă clasă politică (Alianța Dreptate și Adevăr a adoptat motivul portocaliu al reformatorilor pro-occidentalidin Ucrain în 2004, iar democrat-liberaliiau păstrat culoarea după ruptura de PNL). De asemenea, a stimulat o imagine de ajutor public, deși nespecific, pentru partid – și mai ales pentru liderul său, Traian Băsescu, – ca reprezentând o schimbare si modernizare.

Alegerile din 2008 au văzut o schimbare a unui sistem electoral bazat pe liste închise cu unulal circumscripțiilor cu un singur membru – parțial ca răspuns la preocupările legate de răspundere care au fost evidențiate de problema punerii sub acuzare.

Fostul sistem electoral al alegerilorpe liste pentru fiecare județ, dădea o putere considerabilă celor care controlau aparatul de partid, deoarece acesta plasaatribuirea mandatelor parlamentare în mod eficient – prin numirea pozițiilor fruntașe de pe listele – în mâinile șefilor de partid. Noua lege electorală, care a fost în cele din urmă adoptată, a combinat un sistem relativ simplu de alegere – o singură rundă de votareîn„colegiu”,a unui singur membru – cu un sistem complex de alocare în parlament.

Pentru alegerile pentru Camera Deputaților (camera inferioară a parlamentului) și Senat (camera superioară), voturile sunt inițial numărate la nivel național pentru a determina care partide au trecut pragul electoral pentru asigurarea reprezentării. Pragul minim este de 5% din totalul voturilor exprimate, cu praguri mai mari între 8% și 10%, pentru alianțele electorale (în funcție de numărul de partide din alianță).

Partidele câștigătoare a cel puțin șase colegii (de exemplu, având mai mult de 50% din voturi în aceste colegii), sunt de asemenea considerate a fi trecut pragul de reprezentare în Camera Deputaților (sau trei mandate pentru Senat), chiar dacă acestea nu reușesc să ajungă pragul electoral la nivel național – aceasta este așa-numita „dispoziție UDMR”, menită să asigure că partidul minorității maghiare (a cărei suport este foarte concentrat) să își păstreze reprezentarea parlamentară.

Voturile câștigate de partidele care trec pragul național sunt apoi totalizate în fiecare din 43 de circumscripții electorale și o cotă este stabilită prin împărțirea numărului total al acestor voturi la numărul de locuri care urmează să fie ales de circumscripție. Numărul de locuri câștigate de fiecare partidcare trece pragul electoral, în această primă etapă de alocare, se calculează prin împărțirea voturilor lor laaceastă cotă. Acest proces are ca rezultat voturi rămase pentru fiecare parte și locuri nealocate, care sunt transferate la nivel național pentru redistribuire în continuare.

Candidații din partidele ce au trecut de pragul electoral, care au câștigat mai mult de 50% din voturi în colegiu lor, sunt aleși în mod automat. Candidații aleși prin ajustare proporțională (redistribuirea mandatelor)rezultădin cei care au terminat pe locuri neeligibile în circumscripțiile lor, cu voturile câștigate în acele circumscripții, servind la clasarea candidaților ca eligibili în alte colegii. Cei aleși prin ajustare proporțională sunt apoi numiți pentru a servi ca deputat pentru un anumit colegiu. Tendința sistemului de a numi deputați care să reprezinte colegii unde au fost învinși în buletinul de vot a atras critici, inclusiv din partea președintelui Băsescu, care a făcut rapid apeluri pentru ajustări la legea electorală după ce rezultateleau fost făcute publice.

Campania electorală

Unsprezece partide au intrat în alegerile pentru locurile parlamentare, reprezentare de 2,911 candidați. Acestora li s-au alăturat 31 de candidați independenți și listele depuse de organizațiile minorităților pentru locurile rezervate acestora. În afară de cele cinci partide care au avut reprezentare în parlamentul anterior, doar partidul de aripă dreapta Noua Generație a avut candidați care să-l reprezinte în toate colegiile din țară.

Cele trei partide principale, fiecare a publicat programe detaliate pentru guvernare. Național-liberalii și-au arogat înregistrarea creșterii economice, de când au intrat la guvernare în 2004 și au promis măsuri pentru a asigura o creștere continuă de 6-7% pe an, inițiative majore de cheltuieli publice, împreună cu liberalizarea continuă a structurilor de piață și o simplificare fiscală. A treia prioritate a partidului a fost cea de continuare a investițiilor în educație și sănătate, cu investiții în infrastructura de transport, imediat după acestea. Național-liberalii au promis continuarea reformeiadministrației publice, reforma sistemului juridic și continuarea eforturilor de combatere a corupției. Angajamentul lor final major era legat de promovarea unui plan de producere a energiei durabile.

Social-democrații au avut zece promisiuni, cele mai importante dintre acestea fiind: creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare a tuturor cetățenilor români (cu modificări ale salariului minim, a pensiilor și a prețurilor la energie); garantarea accesului cetățenilor la sănătate și educație de calitate; o economie mai dinamică și mai competitivă care urmează să fie realizată în principal prin modificări fiscale; și stimularea agriculturii. Reforma administrației și justiției publice au fost prezentate de asemenea, ca de altfel și a măsurilor de sporire a eficienței energetice.

Democrat liberalii au promis un alt mod de guvernare, care se baza pe gestionarea responsabilă a veniturilor, pe participare și eficiență. Programul a reflectat rolul intelectualilor apropiați lui Stolojan și Stoica, în realizarea politicii care și-a propus să explice modelul social care stătea la baza manifestului democrat-liberal și a principiilor care guvernau deciziile partidului în perioada de până în 2012, precum și oferirea unor propuneri politice detaliateîntr-o gamă largă de domenii. Partidul viza un standard „european”al traiului condus de investiții în capitalul uman (prin investiții în educație, sănătate și familie).

Democrat liberalii, de asemenea, prioritizau liberalizarea pieței, promovarea tehnologiei și cercetării, stimularea piețelor de capital și a investițiilor în transporturi. Temele familiare ale reformei justiției, reducerea birocrației și măsurile de combatere a corupției, de asemenea, au fost prezentate – deși poate cu mai puțină importanță decât ar fi fost de așteptat având în vedere temele de campanie a lui Traian Băsescu din ultimii ani.

În ciuda amploării angajamentelor detaliate din programele electorale ale partidelor, starea economiei mondiale, a dominat agenda de știri pe tot parcursul toamnei. Starea economică la nivel mondial se înrăutățea la rândul său, devenea tot mai amenințătoare pentru alegerile parlamentare și crea un climat dificil pentru ca partidul de guvernare să facă față promisiunilor electoratului.

Românii, rareori optimiști atunci când erau întrebați despre perspectivele țării, erau semnificativ mai pesimiști cu privire la viitor, în toamnă decât fuseseră în timpul verii. Știrile economice sumbre au continuat pe tot parcursul campaniei cu, de exemplu, principalii investitori internaționali Nokia și Michelin anunțând 2.000 de concedieri cumai puțin de o săptămână înainte de ziua scrutinului.

Național-liberalii au făcut un punct important din succesele lor economice în timpul campaniei electorale locale din iunie, dar această încredere dispărusepână la sfârșitul lunii noiembrie. În plus față de dificultățile lor, guvernul a găsit el însuși implicat într-o dispută majoră asupra salarizării în sectorul public, cu cadrele didactice amenințând cu greva în timpul campaniei. Președintele Băsescu și-a îndreptat atenția asupra economiei, propunând suspendarea taxelor pentru vehicule pentru a ajuta industria de fabricare a mașinilor. Cu toate acestea, este greu de contabilizat, măsura în care orice partid a câștigat vreun avantaj din problema crizei economice.

Sondajele de opinie sugerau o ușoară creștere a democrat-liberalilor față de social-democrați până în toamnă, dar liberalii nu păreau să fi suferit o pierdere de sprijin din partea electoratului și, în orice caz, legătura de cauzalitate este mai dificil de distins. Cu național liberalii fiind la guvernare, democrat-liberalii deținândpreședinția și social-democrații având mai multe importante primării, era de înțeles faaptul că alegătorii erau în necunoștință de cauză cu privire la care partid era responsabil pentru impactul local a ceea ce era în mod clar o situație internațională.

Au existat acuzații de violență și intimidare îndreptate spre membrii partidelor și un accident minier major în care doisprezece oameni au murit, au ținut prima pagină a ziarelor naționale, precum și internaționale. Dar acesteștirinu au avut mai mult decât un impact trecător asupra a ceea ce a rămas o campanie tăcută.

Nici chiar intervențiile lui Traian Basescu (cea mai controversată cea princare a sugerat că nu putea accepta liderul Partidului Național Liberal saual social-democraților ca prim-ministru), nu au reușit să aprindă nivelul de angajament public, care a fost observat atunci când poziția lui era în joc. Sondajele au variat putin dincolo de marja de eroare de la început până la sfârșitul campaniei, cu niciulu unul dintre partideneînregistrând un procent semnificativ de creștere în sondaje.

Într-un sondaj publicat spre sfârșitul campaniei, 7% dintre respondenți au afirmat că au fost contactați la domiciliu de către reprezentanți ai partidelor, în vederea alegerilor și 10% au participat la un eveniment sau o întâlnire publică organizată de către partide. În timp ce 61% au primit pliante electorale, doar 31% cunoșteau numele candidatului local din partidul lor preferat. Același sondaj a cerut alegătorilor părerea despre campaniile conduse de fiecare dintre cele trei partide principale și numai pentru PNL scorul pentru părerea„favorabilă” (despre campanie) depășa procentul lor în intențiile de vot – părerea indiferentăpărea a fi câștigătoare cu mai mult de 40% dintre respondenți cu o părere nici pozitivă, nici negativă despre campaniile fiecăruipartid.

Unele întrebări au primit răspuns, altele au apărut – implicațiile rezultatelor

Când rețelele de televiziune au anunțat rezultatele sondajelor exit-poll,acesteaarătau că votul s-a încheiat cu o victorie convingătoare a social-democraților. Acestea, erau erodate pe măsură ce Biroul Electoral Central făcea anunțuri succesive ale progresului în numărarea voturilor reale. După cum arată tabelul 1a, în cele din urmă, social-democrații au învins cu mai puțin de 1% din intențiile de vot și democrat-liberalii a avut un loc în plus la Camera Deputaților (datorită, în parte susținerii sale puternice în rândul alegătorilor din diaspora).

După cum arată Tabelul 2, prezența la vot a scăzut la doar 39,2%. Așa cum arată tabelele 2 și 3, acest procent a fost mai mică decât oricare alegeri dinRomânia de la căderea comunismului, cu excepția alegerilor pentru Parlamentul European din 2007, și mai mic decât în cele mai recente alegeri parlamentare din oricare dintre „noii vecini europeni” ai României.

În urma rezultatelor, procesul de formare a unui guvern a furnizat rezultate mai surprinzătoare decât alegerile în sine. La cateva minute de la închiderea urnelor, Emil Boc, liderul democrat-liberalilor a declarat ca alegerile sunt o victorie clară pentru centru-dreapta – cu siguranță un indiciu cu privire la intenția partidului său de a căuta un acord de coaliție cu PNL. La rândul lor, național liberalii și-au exprimat dorința de a negocia cu oricare dintre cele două partide mai mari.

Cu toate acestea, în câteva zile, a devenit clar că democrat-liberalii au ajuns la un acord de coaliție cu social-democrații. În plus intriga a fost adăugată la această coaliție atunci când Primul Ministru desemnat de către democrat-liberali, Teodor Stolojan, s-a retras din rol spunând că era timpul pentru o generație mai tânără să preiainițiativa și pentru liderii celor două partide de coaliție să își asume responsabilitatea pentru punerea în practică a acordului lor.

Așa că, au fost puse întrebări cu privire la viitorul aripei de centru-dreapta, deoarece democrat-liberalii au investit energie considerabilă în lupta lor cu nașional-liberalii pentrudreptul de a fi considerați liderularipei anti-stânga. Viitorul lui Stolojan, Stoica si celorlalți fosti membrii PNL din Partidul Democrat-Liberal era pus sub semnul întrebării. Chiar și influența președintelui era neclară având în vedere preferința exprimată în mod clar pentru ca Stolojan să devină premier, iar retragerea sa indica un alt exemplu al dorinței lui Băsescu de a-și abandona prietenii de dragul carierei sau era primul indiciu că democrat-liberalii începeau să evolueze dincolo de dorința lui Băsescu? Coaliția a avuto scurtă durată, cum mai mulțimembrii din PNL au prezis, dar a provocat o mare incertitudine în desfășurarea dezvoltării sistemului politic din România.

De o mai mare certitudine era dispariția, cel puțin de pe scena politică, a extremei dreapta. Partidul România Mare și Partidul Noua Generație puteau solicita viitoare alianțe cu partide mai mari pentru a-și recâștiga reprezentarea lor parlamentară, deși acest lucru părea puțin probabil, datorită faptului că atât social-democrații, cât și democrat-liberalii erau la guvernare și, prin urmare, mai puțin probabil să vadă beneficii în alianțe cu partide extra-parlamentare.

Ei au continuat să aibă o prezență limitată în administrația locală, cu toate că acest lucru a dispărut, de asemenea, în timp, având în vedere calitatea politicienilor locali din România care tendința de a migra către partidele care dețin puterea la nivel național. Chiar dacă există întotdeauna posibilitatea ca amenințările externe sau problemele economice interne să poată declanșa o revigorare a extremei-dreapta este dificil de prevăzut modul în care cultura actuală a politicienilor naționaliști ar putea revigora partidele lor, în măsura în care au dsipărut destul de repede de pe scena parlamentară.

Impactul sistem electoral uninominal, cu privire la rezultatul alegerilor, este dificil de măsurat, dar a fost, probabil, limitat. Cele mai mari partide au angajat ajutor extern în învățarea unor noi tehnici de campanie – noul sistem a creat un imperativ pentru campanii la nivel local, conduse de către candidat, o campanie care nu existase în vechiul sistem.

Dar, asa cum a fost expus în timpul campaniei, mulți dintre candidații înșiși nu au înțeles mecanica sistemului și deci efortul de campanie, probabil, este puțin probabil să fi avut un efect major de diferențiere. Totuși candidații au învățat să lucreze cu colegii lor pentru a construi o majoritate locală și acest lucru a putut fi de ajutor pentru consolidarea în continuare a sistemului partidelor.

Este clar că relativ puținii români care au vota la alegerile parlamentare din 2008 audus la un rezultat care ridica mult mai multe întrebări decât răspunsuri cu privire la viitorul politicii românești. Mai multă claritate a putut fi văzută în noiembrie 2009, la alegerile prezidențiale.

Cu toate acestea, în urma realegerii președintelui de atunci, Traian Băsescu, pentru un al doilea și ultim mandat, chiar și acest lucru poate fi considerat un punct de pornirea spre stabilirea unei „politici post-Băsescu”, a cărei formarepoate dura ani de zile, până la o formă finală.

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: ALEGERILE PARLAMENTARE DIN 2016, ÎN ROMÂNIA

3.1. Metodologia cercetării

Scopul cercetării

Scopul cercetării de față a fost acela de a stabili modul în care presa din România a scris depsre alegerile parlamentare românești din 2016.

Metoda cercetării

Pentru realizarea cercetării de față am pornit de la analiza a 7 articole de presă, care au fost preluate din mediul online. Articolele au fost alese în urma unei căutări pe Google, după sintagma ,,alegeri parlmentare România 2016”. Rezultatele au fost selectate după categoria ,,știri”.

În analiză am inclus primele 10 rezultate ale căutării. Pentru a fi cât mai relevantă, analiza a cinci din cele 10 materiale este însoțită de un print screen al articolului analizat. În cercetare am inclus doar articolele care tratau alegerile parlamentare dinaintea alegerilor.

De asemenea, în studiu a fost inclusă și o referire la numărul de spoturi publicitare ale partidelor politice. Analiza este realizată de compania de monitorizare media, mediaTrust România și indică faptul că anumite televiziuni au distribuit doar spoturi ale unor partide politice.

Astfel, PSD a alse să își difuzeze spotruile publicitare la următoarele posturi de televiziune publice, dar și naționale (figura 3.1):

B1 TV – 147

Romania TV – 28

Realitatea TV – 21

Antena 3 – 14

TVR1 – 10

Un alt partid politic care a beneficiat de o mare acoperire la televiziunile publice a fost PRU. Este un partid nu foarte cunoscut, însă este pe locul 2 la numărul de spoturi publicitare. Acesta și-a făcut reclamă la următoarele psoturi de televiziune (figura 3.2):

Romania TV – 106

B1 TV – 58

TVR1 – 21

Antena 3 – 7

Figura 3.1. Cum au fost distribuite spoturile de promovare a partidului PSD în timpul campaniei alegerilor parlamentare din România, anul 2016?

Figura 3.2 Cum au fost distribuite spoturile de promovare a partidului PRU în timpul campaniei alegerilor parlamentare din România, anul 2016?

Surse analizate:

Mediafax: http://www.mediafax.ro/politic/alegeri-parlamentare-2016-initiativa-romania-aproape-jumatate-din-candidatii-eligibili-penali-incompatibili-anti-justitie-16007359;

http://www.mediafax.ro/politic/primul-sondaj-inainte-de-alegeri-scorul-categoric-al-psd-si-surpriza-de-pe-locul-doi-16001239;

Digi24.ro: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/alegeri-parlamentare-2016/alegeri-parlamentare-in-romania-cifre-recorduri-curiozitati-629117;

Româniatv.net: http://www.romaniatv.net/alegeri-parlamentare-2016-lista-completa-a-candidatilor-in-bucuresti-iasi-timis-cluj-constanta-si-brasov_329368.html;

Antena3.ro: https://www.antena3.ro/politica/alegeri-parlamentare-2016-basescu-critica-apelul-lui-ciolos-ca-romanii-sa-voteze-cu-pnl-sau-usr-389796.html;

ProTV.ro: http://stirileprotv.ro/stiri/politic/alegeri-parlamentare-2016-guvernul-decide-data-in-care-vom-fi-chemati-la-urne-pentru-alegerea-senatorilor-si-deputatilor.html.

România Liberă: http://www.romanialibera.ro/rezultate-alegeri-parlamentare-2016+/parlamentare-2016/psd-si-a-mutat-campania-electorala-din-strada-pe-facebook–alegeri-parlamentare-2016–rezultate–candidati–stiri–432792;

Gândrul.ro: http://www.gandul.info/politica/topul-promisiunilor-nerespectate-facute-in-campania-din-2012-ce-au-promis-usl-si-pp-dd-16022332;

Jurnalul.ro: http://jurnalul.ro/stiri/politica/pnl-si-psd-au-mutat-balacareala-pe-facebook-729150.html

TVR 1: http://stiri.tvr.ro/alegeri-parlamentare-2016-ce-se-schimba-si-cum-se-poate-vota_80394.html.

Contextul studiului

Pe 11 decembrie 2016, un număr de 18.906.721 de românii au fost chemați la vot pentru a reînnoi cele două camere ale Parlamentului. 8,889 de persoane sunt înregistrate la vot prin poștă, care este un nou mod de a îndeplini datoria lui civică, care este acum deschis pentru populația românească. 417 secții de votare, adică 123 mai mult decât în ​​alegerile parlamentare anterioare din 9 decembrie 2012 au fost deschise în 190 de țări.

În timpul alegerilor prezidențiale din 2 și 16 noiembrie 2014 mulți expatriați români nu au putut să voteze în prima rundă, deoarece nu au existat suficiente secții de votare (294 în toate și doar 160.000 de voturi au fost exprimate. Alte aproximativ 4 milioane de alegători), în special în Franța, Marea Britanie, Germania și Belgia. Între rundele de demonstrații și negocieri care s-au organizat la București, Cluj, Timișoara, Sibiu, Brașov, Oradea și Constanța din solidaritate cu românii care trăiesc în străinătate, care au fost în imposibilitatea de a vota.

6.500 de oameni sunt în picioare în mod oficial în alegerile parlamentare din acest moment. Toate părțile se bazează pe faptul mulți candidați de pe listele lor sunt nou-veniți în politică.

Figura 3.3. Membrii noi în principalele partide alese.

Liderul Partidului Național Liberal (PNL), de la acea vreme, Alina Gorghiu a susținut că listele de partid cuprind 60% noi candidați din lumea de afaceri, sport, cultură etc. și că aceștia nu au fost niciodată implicați în nici un fel de scandal. PNL l-a ales, de exemplu, neurochirurgul Leon Danaila pentru a conduce lista de candidați senatoriale.

Partidul Social Democrat (PSD), condus la acea vreme de Liviu Dragnea a declarat, de asemenea, că 70% din cei de pe listele sale sunt fețe noi. Campania electorală a început pe 11 noiembrie și s-a încheiat pe 10 decembrie. Guvernul a alocat un total de 227.7 milioane de lei (51 milioane euro) pentru organizarea acestei alegeri.

Figura 3.4. Rezultatele ultimului sondaj de opinie, înaintea alegerilor parlamentare din 2016.

Potrivit unui sondaj organizat înainte de alegeri, Partidul Social Democrat urma să iasă înainte în alegeri, cu 44,6% din voturi. Acesta este urmat de PNL, care va obține 29,3% din voturi. Alianța Liberalilor și Democraților, (ALDE), condusă de Calin Popescu Tariceanu și Daniel Constantin se datorează a câștigului de 6,5% din voturi de către Uniunea Salvați România (USR), condus de Dan Nicusor a obținut

5,7% din voturi și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), condus de Hunor Kelemen 5,2% din voturi.

România a fost guvernată de peste an, de un guvern de tehnocrați. La 17 noiembrie În 2015 președintele României, Klaus Johannis l-a numit premier pe fostul comisar european pentru agricultură și dezvoltare rurală (2010-2014) Dacian Cioloș. Acesta din urmă pune împreună un guvern care cuprinde numai experți independenți – o premieră în România. Numirea sa a fost rezultatul unui incendiu dramatic, care a avut loc în discoteca, COLECTIV, la București la 30 octombrie 2015, care a dus la moartea a 63 și 150 răniți.

Autoritățile au fost acuzate în mod direct în această tragedie (mai multe încălcări ale standardelor de securitate din cauza corupției și a neglijenței din partea autorităților locale au fost aduse la lumină de ancheta poliției), care a provocat un val de indignare și protest, forțând apoi plecarea lui Victor Ponta, priministru din partea Prtidului Social Democrat.

Mulți lideri politici au fost aduse în fața instanțelor, inclusiv fostul șef al guvernului (2012- 2015), Victor Ponta (PSD), având 17 capete de acuzare, inclusiv spălarea de bani și evaziune fiscală. Mai mulți foști miniștri au fost acuzați și ei de corupție.

Fostul ministru la afacerilor interne Petre Toba (independent) a demisionat din funcție pe 7 septembrie anul trecut, după ce a fost acuzat de a fi implicat într-un scandal de deturnare de fonduri.

Curtea Anticorupție a acuzat refuzul instanțelor de a accesa „documente secrete“, în care sunt incluse detalii privind achizițiile în valoare totală de 11,70 € (case pentru copii cu cărți de joc, cu nisip, placi de darts și un cuptor electric) efectuate în 2014 – 2015 de către Inspectoratul general al Poliției Naționale. Petre Toba a fost înlocuit de Dragos Tudorache (independent).

Fostul vicepreședinte al Partidului Național Liberal, Vasile Blaga, a demisionat, de asemenea, în data de 28 septembrie anul trecut, după ce a fost acuzat de către instanțele de judecată că a fost implicat într-o afacere de trafic de influență în care se spune că a primit 700.000 € între 2010-2011 de la un primar și un om de afaceri în schimbul unor contracte cu statul și locuri de muncă. Vasile Blaga neagă aceste acuzații.

În acest context, liderul PNL, Alina Gorghiu a menținut, de asemenea, că va demisiona din funcția de lider al partidului în cazul în care acesta din urmă nu a făcut parte din viitorul majorității parlamentare.

Ea a indicat că nu va guverna cu Mișcarea Populară (PMP), un partid liberal fondat în 2013 și condus de fostul președinte Traian Basescu, pe care l-a acuzat că este aliat cu social-democrații, în multe consilii orășenești după alegerile locale pe 5 iunie anul trecut. Traian Basescu susține că Partidul Național Liberal a pierdut majoritatea în mai multe orașe, pentru că a refuzat să negocieze.

Candidatura lui Dacian Cioloș pentru postul de prim-ministru are, de asemenea, sprijinul USR, care a fost fondat în urma succeselor Uniunii pentru salvarea București (USB) la alegerile locale din 5 iunie.

Condus de Nicușor Dan, pretinde să stea „nici pe stânga sau dreapta“. Partidul, care a spus, de asemenea, că nu va lua parte la un guvern care include PNL sau PSD. „Aceste părți sunt responsabile pentru starea actuală a România pe care le-au guvernat succesiv în ultimii 26 de ani“, a declarat Nicușor Dan. USR și-a stabilit obiectivul de a câștiga între 10 și 15% din voturi în 11 decembrie.

România nu are nevoie de un Messisah“, a declarat liderul social-democrat Liviu Dragnea pe 07 noiembrie. El a susținut, de asemenea, că va părăsi funcția de șef al partidului (o poziție pe care a ocupat-o din 22 iulie anul trecut), în cazul în care nu va câștigat alegerile parlamentare.

Partidul Social Democrat este a utilizat sloganul „Îndrăznește să crezi în România“ și a câștigat în alegerile locale pe 5 iunie anul trecut. Schimbarea în metodele de vot utilizate în ultimele două runde (în loc de unul) în mod clar a jucat în avantajul Partidului Social Democrat, cel mai mare partid din România.

În ceea ce domină partea stângă a spectrului politic, se trage de obicei înaintea unui drept divizat în primul tur de scrutin. Partidul Social Democrat a câștigat 1.669 de orașe și a luat 16,556 de locuri ale Consiliului orașului, în timp ce Partidul Național Liberal a câștigat 1.059 orașe și 13,802 de locuri de consiliu.

Partidul Social Democrat nu a dezvăluit de la început numele persoanei pe care dorea să o pună șef al al guvernului. Călin Popescu-Tăriceanu, co-președinte al Alianței Liberalilor și Democraților a declarat recent că românii nu au beneficiat deloc de rezultatele creșterii și că salariile și investițiile nu au fost în creștere. „Statisticile arată că o creștere a ajuns la 6%. Acest nivel al creșterii, ar fi cel mai mare din Uniunea Europeană și toată lumea se așteapta să vadă impactul asupra salariilor.

Pe 7 noiembrie, Parlamentul român a aprobat o creștere cu 15% a salariilor profesorilor și medicilor. Ministrul Muncii, Dragos Paslaru a cerut deputaților să respingă propunerea făcută de Partidul Social Democrat cu toate acestea, subliniind că aceste creșteri salariale au să coste România.

De-a lungul ultimilor ani, peisajul politic românesc a văzut nașterea mai multor partide politice noi. Partidul Național Liberal (PNL) s-a divizat, iar divizarea acestuia a dus la fondarea Partidului Liberal Reformist (PLR), care apoi a fuzionat cu Partidul Conservator (PC), condus de Daniel Constantin, care a continuat să creeze Alianța Liberalilor și Democraților.

Partidul Liberal Democrat, de asemenea, divizat. Fostul președinte al Republicii Traian Basescu și alți câțiva membri au părăsit partidul pentru a forma Mișcarea Populară (PMP), care tocmai a suferit un eșec major cu arestarea liderului său, Elena Udrea, care a fost acuzat de a fi implicat în scandalul Microsoft ( membrii guvernului român se spune că au acceptat mită, astfel încât acestea nu s-ar opune creșterii drepturilor de licență pentru produsele Microsoft).

3.2. Rezultatele cercetării

Mediafax: http://www.mediafax.ro/politic/alegeri-parlamentare-2016-initiativa-romania-aproape-jumatate-din-candidatii-eligibili-penali-incompatibili-anti-justitie-16007359

Sursa Mediafax.

Articolul se vrea a fi unul obiectiv, mizând pe faptul că informarea cu privire la situația candidaților și la faptele de corupție este o știre în bebeficiul societății. Ceea ce pare însă a fi inpropriu, este faptul că relatarea despre corpuție apasă în primul rând pe partidul ALDE, declarat a fi cel mai corupt partid, deoarece peste 70% dintre membrii acestuia au fost implicați în acte de corupție. Celălate partide sunt amintite episodic, după ce este finalizat paragraful care face referire la ALDE.

Ceea ce poate induce în eroare, din perspectiva mea este faptul că numărul persoanelor implicate în acte de corupție nu este cel care are cea mai mare greutate, deoarece impactul corupției poate să fie mai mare la partidele PSD și PNL, chiar dacă doar 52% dintre candinații PSD și 39% dintre candinații PNL au fost implicați în acte de corupție. Spun că impactul este mai mare la aceste partide, daorece acestea au deținut puterea în ultimii ani. În plus, un alt aspect este dat și de faptul că aceștia au mai mulți membrii de partid decât ALDE, PMP, UDMR și USR.

Sursa Mediafax.

Digi24.ro: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/alegeri-parlamentare-2016/alegeri-parlamentare-in-romania-cifre-recorduri-curiozitati-629117

Chiar dacă articolul face referire la alegerile parlamentare din 2016, de fapt acesta este o trecere în revistă cu privire la modul în care s-au derulat alegerile parlamentare în România de-a lungul timpului.

Sursa Digi24.ro.

Româniatv.net: http://www.romaniatv.net/alegeri-parlamentare-2016-lista-completa-a-candidatilor-in-bucuresti-iasi-timis-cluj-constanta-si-brasov_329368.html;

Articolul se vrea a fi o retrospectivă, dar și un articol obiectiv. Cu toate acestea, relatarea este în favoarea PSD, deoarece ,,parlamentarii promit creșterea salariilor”. De fapt, creșterea salariilor medicilor și profesorilor este promisă de PSD: ,, Partidele politice se întrec în promisiuni electorale în vederea câștigării alegerilor parlamentare care vor avea loc pe 11 decembrie. Politicienii promit dublarea salariilor medicilor și profesorilor, dar și a alocațiilor pentru elevi, construirea de noi spitale, eliminarea impozitelor și a taxelor nefiscale, dar și continuarea reformelor de modernizare a justiției”.

Sursa Romaniatv.nrt.

Antena3.ro: https://www.antena3.ro/politica/alegeri-parlamentare-2016-basescu-critica-apelul-lui-ciolos-ca-romanii-sa-voteze-cu-pnl-sau-usr-389796.html;

Deși fostul președinte Traian Băsescu a fost mereu ținta criticilor Antena3.ro, acesta este citat, iar declarația acestuia este utilizată ca argument în defavorea principalului contracandidat PSD, Dacian Cioloș.

După ce Dacian Cioloș a fost numit premier al României, acesta a făcut obiectul criticilor cotidiene a jurnaliștilor de la Antena 3. Articolul se vrea a fi în defavoarea acestuia din urmă și în favoarea PSD.

Sursa: Antena3.ro.

ProTV.ro: http://stirileprotv.ro/stiri/politic/alegeri-parlamentare-2016-guvernul-decide-data-in-care-vom-fi-chemati-la-urne-pentru-alegerea-senatorilor-si-deputatilor.html.

Este singurul articol obiectiv, acesta având rol informativ, fiind realizat cu scopul de a informa cetățenii cu privire la secțiile de votare, respectiv cu prinire la drepturile și legile care fac referire la alegerile parlamentare.

Sursa: Protv.ro

Alte articole analizate

Mediafax: „Primul sondaj înainte de alegeri. Scorul categoric al PSD și surpriza de pe locul doi”

Primul sondaj înainte de alegeri. Scorul categoric al PSD şi surpriza de pe locul doi

,,Surpriza de pe locul doi” este, evident USR, deoarce studiul a fost comandat de USR. În studiu ni se oferă următoarea clasare a partidelor politice, în topul preferințelor alegătorilor: PSD (40%), USR (19%) și PNL (18%).

Sursa Mediafax.

România Liberă se ,,mulțumește” să vorbească despre neregulile generale care apar în timpul campaniilor electorale: ,,Toate partidele se fac vinovate de acest exces, de kitsch și de prost gust. Însă toate astea rămân în istorie după ce legislația a fost schimbată. Din acest an au fost introduse reguli draconice privind comportamentul partidelor înscrise în competiția electorală: publicitatea outdoor, audio-vizuală, realizarea și distribuirea de materiale publicitare, amplasarea panourilor stradale, toate sunt reglementare foarte strict și controlate de Autoritatea Electorală Permanentă”.

România Liberă se vrea imparțială, vorbind despre schimbările legislative referitoare la alegeri, dar și despre trendurile în comunicare, atunci când amintesc de faptul că Liviu Dragnea și Alina Gorghiu, foști lideri PSD și PNL au acurdat o atenție aparte comunicării pe Facebook.

În articolul ,, Topul promisiunilor nerespectate făcute în campania din 2012. Ce au promis USL și PP-DD”, gandul.ro vorbește despre un top al promisiunilor nerespectate. În articol se face doar referire la fostul USL și la PSD, respectiv la Dan Șova (membru PSD) și la Victor Ponta (fost premier și lider PSD).

Articolul nu este unul obiectiv, deoarece PSD-ul nu este singurul partid politic care face promisiuni în timpul campaniei electorale și apoi uită de ele. Mai mult, articolul folosește ca imagine reprezentativă o fotografie în care apare Victor Ponta.

În articolul ,, PNL și PSD au mutat bălăcăreala pe Facebook”, de pe jurnalul.ro se face referire la ,,circul” pe care principalele partied politicie îl duc pe Facebook. Articolul se vrea a fi împotriva PSD și PNL, dar îl favorizează pe fostul premier, Dacian Cioloș în devafoarea PSD: ,,PSD îl atacă pe Dacian Cioloș”.

În ceea ce privește TVR 1, postul afăcut referire doar aspecte generale referitoare la alegerile parlamentare din 2016. Nu ni se vorbește pe un ton negative despre partied politice sau oameni politici, ci doar sunt aduse în discuție date despre organizarea alegerilor parlamentare.

Concluzii

Nu putem vorbi despre obiectivitate în materialele care fac referire la campania electorală din România, anul 2016. În timp ce România TV, Antena 3, Realitatea Tv, B1 TV au susținut puternic PSD, Digi24.ro, Mediafax, Gândul, România Liberă au susținut USR sau l-au susținut pe Dacian Coloș.

Ca o concluzie, la mai bine de o lună de la finalizarea campaniei electorale, CAN dă amenzi televiziunilor care au dus o propaganda mincinoasă. Televiziunile au transmis informații conform cărora Dacian Coloș ar fi mâna omului de afaceri Soroș, care dorește să vândă România. Propaganda mincinoasă a dus la manipularea a miilor de oameni și poate le-a influențat și votul.

Televiziunile amentate de CAN sunt:

România TV

B1TV

Realitatea TV.

Toate cele trei posturi de televiziune au fost susținătoare ale PSD și au distribuit spoturi publicitare pentru PSD și PRU, așa cum am arătat în prima parte a capitolului de față.

Bibliografie

Balaban, Delia Cristina, Comunicare mediatică, Tritonic, București, 2009;

Berger, P, Luckmann Th, Costruirea sociala a realitatii, Bucuresti: Univers, 1999;

Blășescu, Mădălina, Mass-media, reprezentări sociale și stereotipuri. Societate, democrație, rol social, Editura Tritonic, București;

Coman, Mihai, Ijtroducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași, 2007;

Danciu, I. Maxim. Mass-media, comunicare & societate, Cluj-Napoca, Ed. Tribuna, 2003;

De Fleur, Melvin L., Ball Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicării de masă, Polirom, Iași, 1999;

Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina. Mass-media și societatea, București, Ed. Comunicare.ro, 2004;

Gerstle, Jaques – Comunicarea politică – trad. Camara-Ionesi, Gabriela, Editura Institutul European, București, 2002;

Hentea, Călin. Noile haine ale propagandei. Editura Paralela 45, Pitești, 2008;

Herju, Radu, Oglinzi mișcătoare, tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune, http://www.psihologiaonline.ro/download/carti/C001_Tehn_manipTV.pdf;

Kellner, Douglas, Cultura media, Iași, Institutul European, 2001;

Lilleker, Darren G.; Lees-Marshment, Jennifer, Political Marketing: a Comparative Perspective, Manchaster University Press, Manchester and New York, 2005;

Mihalache, Dan, Marketing politic, surusa https://marketingpolitic.files.wordpress.com/2012/01/dan-mihalache-curs-de-marketing-politic.pdf;

McNair, Brian, An Introduction to Political Communication, Routledge Publishing, London and New York, 2003;

Robert E. Goodin, Hans-Dieter Klingemann (coordonatori), Manual de Stiinta Politica, Iasi, Editura Polirom, 2005;

Rus, Flaviu Călin, Evoluția procesului de comunicare de la forma interpersonală la cea politică și mediatică, Editura Accent, 2005;

Tudor, Sorin – Politica marketingului politic – Editura Tritonic, București, 2008;

http://www.agerpres.ro/documentareparlamentare2012/2012/10/30/alegerile-parlamentare-din-30-noiembrie-2008-19-06-55;

http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=locale-2008;

http://etd.library.vanderbilt.edu/available/etd-08262009-113016/unrestricted/FinalDraftDissertation.pdf;

http://www.gandul.info/politica/topul-promisiunilor-nerespectate-facute-in-campania-din-2012-ce-au-promis-usl-si-pp-dd-16022332;

https://greudemultumit.files.wordpress.com/2012/09/introducere-in-sistemul-mass-media-semestrul-i.pdf;

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5212021-insectarul-alegerilor-parlamentare-2008.htm;

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-4919086-candidatii-alegerile-parlamentare-din-30-noiembrie-2008.htm;

http://jurnalul.ro/stiri/politica/pnl-si-psd-au-mutat-balacareala-pe-facebook-729150.html;

http://www.lse.ac.uk/accounting/CARR/pdf/dps/disspaper6.pdf;

https://ngatran00.wordpress.com;

http://www.peterleeson.com/Kyklos–Media.pdf;

PSD și-a mutat campania electorală din stradă pe Facebook | ALEGERI PARLAMENTARE 2016. REZULTATE. CANDIDAȚI. ȘTIRI

ALEGERI PARLAMENTARE 2016. LISTA completă a candidaţilor în Bucureşti, Iaşi, Timiş, Cluj, Constanţa şi Braşov

http://stiri.tvr.ro/alegeri-parlamentare-2016-ce-se-schimba-si-cum-se-poate-vota_80394.html;

http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2008/alegeri-parlamentare-vadim-tudor-obtine-doar-10-19-la-suta-din-voturi-511567;

http://www.ziare.com/tariceanu/premier/alegeri-parlamentare-psd-pc-a-castigat-alegerile-cine-va-fi-noul-premier-509704;

http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2016/psd-si-pru-campionii-detasati-ai-spoturilor-tv-cat-costa-30-de-secunde-de-reclama-electorala-1443850;

http://www.ziare.com/media/cna/televiziuni-amendate-de-cna-dupa-ce-au-spus-ca-soros-controleaza-tot-in-romania-sesizarile-pe-proteste-mai-au-de-asteptat-1452037.