Tema1 Rr1101 Definiti Conceptele Concepte de Putere, Balanță a Puteriiechilibru de Putere

=== e3e0697759bfa4d9bc6ca71e83a3d33afb813f23_533215_1 ===

Termenul de ”balanță de putere” se află în strânsă legătură cu cel de ”realpolitik”, care reprezintă o politică diplomatică referitoare la interese, prezentând o serie de caracteristici. Astfel, acțiunea este rezultatul intereselor conducătorului și al statului în general, imperativele politicii provin in faptul că statele se găsesc într-o competiție neregulată, iar testarea acestei politici constă în măsura succesului, prin care statul se menține și se consolidează.

In definirea conceptului de ”balanță de putere”, Bull pornește de la teoria lui Vattel, vorbind de un status quo unde nu exisă dominanța niciunei puteri și nicio putere nu poate decide pentru o alta, defniție care trimite în special spre puterea militară, dar nu se referă exclusive la aceasta, ci și la alte sensuri conținute de termenul de putere.

Morgenthau considera că faptul că mai multe state su o dorință de putere, care poate merge în sensul menținerii sau schimbării situației de fapt, conuce la apariția unei configurații constând într-o balanță de putere, la care se asociază o serie e politici menite să contribuie la menținerea acestei situații.

Balanța sau echilibrul sunt termeni care se regăsesc în cadrul multor științe, constând în stabilitatea în cadrul unui sistem format din forțe autonome. Dacă echilibrul este perturbat prin intervenția unor forțe in interior sau din exterior, sistemul tinde să restabilească starea inițială de echilibru sau să creeze o nouă stare de echilibru.

Waltz considera că se poate vorbi de o balanță de putere doar în condițiile existenței a minim trei mari puteri, folosind exemplul celor cinci puteri pentru aproape 300 de ani, din 1648, după Tratatul de la Westphalia din 1648 și până la declanșarea celui de-al doilea război mondial. Conform acestei teorii, dacă există doar două mari puteri, există o probabilitate crescută de apariție a unor mișcări la nivel internațional, precum și de apariție a unor realinieri naționale compensatorii ca urmare a transformărilor petrecute în ceea ce privește puterea oricarei dintre cele două.

Waltz considera, de asemenea, că o concentrare excesivă a puterii stopează dezvoltarea unor politii orientate spre echilibru. La nivel internațional, există o amenințare permanentă și cu un grad ridicat de certitudine, respectiv războiul, amenințare contracarată prin instaurarea unei balanțe de putere, situație în care puterea militară are un rol determinant. Waltz concepe puterea ca neputând fi disociată de interesele celor în mâinile cărora se află carem în cele mai multe cazuri, sunt negative, fiind orientate spre utilizarea forței pentru influențarea politicilor altor țări sub amenințarea forței, anexarea de noi teritorii, folosirea forței tocmai pentru a o interzice.

Relațiile dintre state au fost regularizate pentru a preîntâmpina folosirea forței, creându-se balanțele de putere. Cum la nivel internațional există minim trei mari puteri, sunt mereu existe posibilități de creare de alianțe și de destrămare a lor. Balanța de putere consistă în încheierea și alcătuirea de alianțe, în păstrarea sau în detrămarea lor, statele având drept scop principal creșterea securității, nu a puterii.

Prin creșterea puterii, se realizează atingerea scopului de bază al statelor, respectiv asigurarea supraviețuirii și a securității, așadar puterea este un factor important al realizării dezieratului securității, fapt reflectat în teoriile lui Morgenthau, care consierau că puterea este scopul de bază al tuturor statelor. Waltz arăta că în condiții de anarhie, principalul lucru care trebuie avut în vedere este securitatea.

Pentru a putea aspira spre putere sau spre câștig, un stat trebuie să se afle în securitate și să aibă o supraviețuire garantată. Deoarece puterea este un scop în sine și nu un mijloc de atingere a unui alt scop, statele au tendința de a se asocia coaliției celei mai slabe. S-a demonstrat că statele aleg securitatea înaintea puterii, fapt dovedit prin formarea de balanțe de putere și nu a unor dominații mondiale. Preocuparea principală și de maximă importață a fiecărui stat este reprezntată de menținerea poziției sale în sistemul de echilibru din care face parte.

Waltz arată că obținerea unei situații mai bune a puterii nu presupune creșterea acesteia, iar datorită încercărilor statelor de menținere a poziției pe care o au în cadrul sistemului, acestea nu se orientează spre creșterea puterii, ci pe menținerea echilibrului. Waltz vedea sistemul intenrational ca fiind condus de principiul autoajutorării, iar acest lucru face ca statele cu putere mai mică să suporte continuu amenințarea statelor puternice. Pentru a evita o astfel de situație, statele se orientează spre crearea de balanțe de putere, care are la origine anarhia și dorința de supraviețuire, care constituie premise pentru producerea mecanismelor de care este nevoie pentru funcționarea balantei de putere, care este produsul sistemului. Putem spune că sistemul este cel care determină statele, prin acțiunea sa asupra lor, să promoveze o politică a balanței de putere, având ca finalitate echilibrarea sa.

Bull vorbește de două tipuri de balanțe de putere, respectiv simplă și complexă. Balanța de putere simplă se poate ilustra prin exemplul războiului rece dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. O astfel de balanță se caracterizează prin egalitatea puterilor. Balanța de putere complexă poate fi ilustrată prin cele două alianțe din perioada imeiat anterioară primului război mondial, când au apărut Tripla Antantă și Tripla Alianță. In acest tip de balanță, nu există necesitatea egalității puterilor. Intr-o balanță care cuprinde trei puteri sau mai multe, dacă una dintre acestea produce o inegalitate semnificativă, printr-o dezvoltare excesivă, nu există garanția obținerii unei poziții dominatoare, eoarece există posibilitatea alierii celorlalte contra ei.

Bull considera că balanțele de putere îndeplinesc o serie de funcții în cadrul sistemului international moern. Prima dintre acestea constă în faptul că existența unei astfel de balanțe la nivel international a împiedicat apariția unui imperiu mondial ca urmare a unor cuceriri succesive.

Balanțele locale de putere au contribuit la păstrarea independenței statelor în anumite regiuni, astfel încât să nu fie cucerite sau aservite unei mari puteri locale. Balanțele de putere au creat premisele pentru ca anumite organisme de nivel international să-și desfășoare activitatea pentru a asigura ordinea internațională.

O critică importantă adusă balanțelor de putere a fost reprezentată de faptul că, în scopul menținerii lor, s-au obținut rezultatele inverse, aceste încercări de menținere reprezentân per se o sursă de război. De asemenea, s-a considerat că balanțele de putere sunt, în fond, favorabile exclusiv marilor puteri, statele mici având de pierdut. Un argument în acest sens a fost adus de scăderea importantă a numărului de state din Europa în perioada 1648-1914, aspect care a fost legat de principiul compensării, marile puteri absorbindu-le și împărțindu-le pe cele mici, cu scopul declarat al menținerii balanței de putere. Există opinii care consider că balanța de putere constituie un mecanism de creștere a marilor puteri, un exmplu fiind împărțirea în 1772 a Poloniei între Austria, Rusia și Prusia.

O balanță de putere a fost reprezentată de concertul de putere din perioada 1815-1919, care a fost o balanță de putere multipolară, realizată în urma căderii imperiului lui Napoleon și a Congresului de la Viena din 1815. Un alt exemplu de balanță de putere multipolară a fost instaurat la sfârșitul primului război mondial, în urma Conferinței de pace de la Paris din 1919, aceasta durând timp de 20 de ani, până în 1939. La finalul celui de-al doilea război mondial, încheiat prin Conferințele interaliate Teheran – Yalta – Potsdam, s-a creat o balanță de putere bipolară, pentru perioada 1945-1990.

La ora actuală, s-a încheiat sistemul bipolar din secolului XX, la ora actuală vorbind de aliniere, relațiile internaționale bazându-se pe balanța amenințărilor sau balanța intereselor. Deciziile care se iau la nivel internațional se sprijină pe teoria utilității asteptateși pe teoria percepțiilor greșite, ținându-se foarte mult cont de aspectele de orin psihologic în luarea acestor decizii.

De-a lungul timpului, s-a trecut de la balanțe formate din șase mari puteri la balanțe bipolare, apoi la o balanță unipolară. La ora actuală se poate vorbi de o balanță tripolară, axa Statele Unite – Uniunea Europeană – Asia de Sud-Est. Aceste evoluții demonstrează instabilitatea factorilor puterii, fiind importantă identificarea politicilor folositr, factorii care afectează echilibrul puterii, precum și alte aspecte de ordin socio-economic sau militar, precum și principiile de funcționare.

Bibliografie:

Bull, H., Societatea Anarhică, Editura CEU Press, Chișinău, 1998

Guzzini, St. De, Realism și relații internaționale, Editura Institutul European, București, 2000

Kissinger, H., Diplomația, EdituraAll, București, 2007

Morgenthau, H.J., Politica între națiuni, Editura Polirom, Iași, 2007

Waltz, K.N., Teoria politicii internaționale, Editura Polirom, Iași, 2006