Tema prezentei lucrări de licență se intitulează „Erori și deficiențe ale modelului preliminar” și reprezintă un studiu legat de tehnicile de turnare… [307712]

Partea Generală

Introducere

Tema prezentei lucrări de licență se intitulează „Erori și deficiențe ale modelului preliminar” și reprezintă un studiu legat de tehnicile de turnare a modelului preliminar și posibilele erori și deficiențe care apar în cazul nerespectării pașilor de turnare sau indicațiile producătorilor.

Edentația totală este cea mai pregnantă și perturbatoare stare a [anonimizat], [anonimizat], fonație, fizionomie, [anonimizat], autoreglare.

[anonimizat] o [anonimizat]-[anonimizat], cât și de cei din jurul lor. În cazul instalării treptate a [anonimizat].

Amprenta preliminară urmată de modelul preliminar sunt primele etape din amalgamul etapelor în vederea obținerii protezei totale. Acestea au și o importanță deosebită deoarece de corectitudinea realizării lor depinde corectitudinea și adaptarea protezei pe câmpul protetic al pacientului edentat total.

1.Edentația totală

1.1.[anonimizat], cu perturbarea consecutivă a funcțiilor esențiale ale sistemului stomatognat (SS): masticație, fonație, fizionomie, [anonimizat], autoreglare, la care se adaugă cele patru procese nervoase: stereognoza, topognoza, proiecția și percepția. [anonimizat], [anonimizat] „handicapat social‟.

Vârsta cronologică nu corespunde mereu cu cea biologică sau psihică. [anonimizat] (75-85 ani). Un alt motiv pentru care edentația totală trebuie considerată o stare patologică este posibila ei apariție în plină maturitate și uneori chiar la tineri.

Diminuarea la jumătate a capacității masticatorii nu reprezintă singurul handicap al protezatului total. Cei mai mulți pacienți percep pierderea dinților ca pe o mutilare care îi motivează să meargă la tratament stomatologic cu scopul menținerii sănătății dentare și dobândirii unui aspect fizionomic acceptabil social. Statusul de edentat total reprezintă un compromis al integrității Sistemului stomatognat însoțit frecvent de sechele funcționale și estetice sesizate în mod variat de către pacient: [anonimizat]. Perceperea edentației totale de către pacient: [anonimizat]. [anonimizat] a toleranței și percepției pacientului.

Tratamentul edentației totale prin protezare mobilă se face de mai bine de cinci sute de ani. [anonimizat] a atras după sine o multiplicare a procedeelor și metodelor utilizate precum și a tehnologiilor de laborator.

1.2.Etiologia edentației totale

Edentația totală are o etiologie similară cu cea a edentației parțiale, și anume:

Congenitală

Lipsa congenitală a tuturor mugurilor dentari poartă numele de anodonție totală. Aceasta are o frecvență redusă și se asociază de obicei cu tulburări generale grave de dezvoltare și alterări ale țesuturilor ectodermale. Edentația totală bimaxilară tranzitorie preeruptiva a nou-născutului nu constituie o stare patologică.

Anodonțiile totale atrag după sine o dezvoltare insuficientă a maxilarelor, ceea ce îngreunează mult protezarea, cu atât mai mult cu cât această terapie este instituită mai devreme (copilărie, adolescență), protezele necesitând a fi schimbate des, pentru a nu interfera cu creșterea și dezvoltarea și așa perturbată a suportului osos.

Anodonția nu este o entitate singulară, ci de cele mai multe ori este o manifestare dentară în multe sindroame generale asociate cu malformații ale altor organe precum: despicăturile labio-palatine, sindromul Pierre Robin, sindromul Van der Woude, displazia ectodermală cu formele sale, anomalii dentare associate: anomalii de formare și erupție dentară, reducerea forrmei și mărimii dinților, pentru hipodonții și oligodonții.

B.     Dobandită

Etiologia dobândită a edentației totale este similară etiologiei dobândite a edentației parțiale: odontală, parodontală, trumatică, tumorală, necroza de maxilare, osteomielita maxilarelor, nevralgiile de trigemen, precum și iatrogenia din practica stomatologică.

O serie de factori pot influența instalarea mai devreme sau mai târziu a edentațiilor totale: terenul, sexul (edentația totală apare mai frecvent la femei), circumstanțele fiziopatologice, condițiile de viață și mediu social, profesia.

Etiologia edentațiilor totale interferează cu o serie de afecțiuni care îi grăbesc apariția și îi influențează evoluția.

Diabetul influențează calitatea substratului mucoosos atât în perioada de dentat cât și după pierderea dinților. Tulburările metabolice și cu precădere alterările vasculare din cursul evoluției acestei boli agravează procesele de parodontoliză. Acestea conferă bolii parodontale anumite particularități datorită microangiopatiei sistemice cât și deficitului salivar (hiposialiei) prezent chiar și în timpul tratamentului insulinic; pH-ul salivar este mai acid decât la indivizii sănătoși, iar raportul Na/K salivar este inversat față de cel sanguin. Scăderea rezistenței organismului la infecții și tulburările de debit salivar duc la apariția ciclică a abceselor parodontale, care generează liza osoasă accelerând pierderea dinților. La această contribuie și angiopatia diabetică. Afectarea preponderentă a parodonțiului marginal se datorează faptului că la acest nivel circulația este de tip terminal. La diabetici parodontitele debutează precoce, determinând apariția timpurie a edentațiilor extinse și/sau totale.

O altă afecțiune implicată în etiologia edentațiilor în general și a edentațiilor totale în special, este osteoporoza, boală scheletică, sistemică. Ea se caracterizează printr-o masă scheletică scăzută, cu deteriorarea microarhitecturii osoase și creșterea fragilității osoase. Evoluează multă vreme asimptomatic, dificultatea diagnostică vizând tocmai acest interval. Un diagnostic corect, pus la timp influențează decisiv evoluția ulterioară a bolii și câmpului protetic. Osteoporozele de involuție domină ca severitate, fiind urmate de formele endocrine, cele mai individualizate dintre osteoporozele secundare.

1.3.Simptomatologia edentatului total

1.3.1. Tulburarile psihice

Modificările psihice apar în primul rând datorită absenței dinților de pe arcade care instalează brutal starea de infirmitate, vizibilă, de la nivelul cavității orale. Aspectul psihosomatic al feței implică o stare de frustare a edentatului total pentru viața sentimentală sau cotidiană, emoțiile negative se amplifică și se traduc în final prin stări generatoare de nevroze sau psihoze.

Limitarea sau absența zâmbetului la edentatul total datorită aspectului disfizionomic care apare, reținerile repetate în a exprima deschis sentimentele de bucurie, afecțiune, comunicare, modifică statutul social al bolnavului în relațiile familiare, profesionale sau sociale.

Starea de edentație totală implică o infirmitate care de multe ori poate să apară brutal în urma extracțiilor dentare, infirmitate care nu poate fi ascunsă sau înlăturată imediat. Ea este simțită obiectiv și subiectiv de pacient și observată de anturajul din jurul lui. Intervine pentru bolnav lipsa de utilitate profesională sau socială sau chiar, în anumite profesiuni, retragerea în intimitate până la tratamentul edentației.

Pentru pacienții vârstnici pierderea ultimilor dinți de pe arcadă poate provoca o modificare afectivă majora, de frustare ireversibilă, caracterizată drept ,,șoc afectiv’’ . Dominanța afectivă se manifestă în urma sentimentelor, emoțiilor reținute și influențează în mod negativ adaptarea la protezele totale.

Tulburările psihice pot fi declanșate de către o edentație totală pe un teren psihobiologic modificat de senescența prin cumularea factorilor negativi biologici și psihologici. Astfel apar:

– tulburări ale personalității: Dacă persoana a fost întotdeauna introvertită, rezervată, retrasă și înclinatș spre meditație, se vor accentua aceste trăsături la bătrânețe.

– nevrozele: Situațiile de tensiune arterială‚ tensiune psihica determinate de scăderea forțelor sale vitale, restrângerea posibilităților biologice, de anturajul social care observă infirmitatea sau slăbiciunea persoanelor în vârstă până mai curând active și autoritare, vor traduce tranziția imperceptibilă din psihologia normală spre patologie. Astfel vor apărea atitudini de apărare, conservatorism accentuat, rigiditate, anxietate și prudență, hipocondrie, astenie.

– psihozele: Apariția psihozelor este legată incontestabil de apariția unei noi boli, în cazul nostru, de edentația totală. Bolnavul va descrie o serie de simptome legate de modificările gustative, glosodinii, dureri la nivelul maxilarelor, de obsesia unui neoplasm intraoral.

1.3.2. Tulburările digestive

Eficiența masticatorie la bolnavii edentați total este foarte mult diminuată, masticația devine incompletă, bolul alimentar este pregătit incomplet în cavitatea orală și astfel stimularea secreției salivare, pregătirea secreției și a travaliului gastric sunt necorespunzătoare. Mucoasa gastrică este traumatizată cronic de alimentele incomplet triturate și insalivate, ceea ce duce la o creștere a motilității gastrice și o hipersecreție a sucului gastric.

Tulburările digestive sunt legate și de handicapurile fizice sau psihice ale pacienților care neglijează procurarea și prepararea alimentelor, folosirea unei diete adecvate și igiena corespunzătoare.

1.3.3. Tulburări metabolice

Tulburările metabolice însoțesc frecvent edentatul total datorită masticației insuficiente, activității digestive modificate, absorbției principiilor nutritive incomplete și o dietă inadecvată.

Dieta optimă pacientului de vârsta a treia, bogată în vitamin și săruri minerale, conferă o toleranță mai buna țesutului osos și fibromucos față de proteze. Raportul calciu/ fosfor neechilibrat și deficientele de calciu, favorizează apariția fenomenelor de osteoporoza. Dieta trebuie să cuprindă aport de fructe și zarzavaturi proaspete, aport de săruri minerale, lapte si produse lactate, supe groase de legume.

1.3.4. Tulburări masticatorii

Edentatul total neprotezat prezintă o scădere a eficienței masticatorii prin lipsa totală a dinților de pe arcadele dentare și astfel se produce o mărire a numărului de cicluri masticatorii, creșterea timpului bucal de digestie a alimentelor, prelungirea procesului de deglutiție.

Edentatul total păstrează stereotipul de masticație avut anterior, dar mișcările efectuate de mandibulă sunt mai numeroase, de amplitudine mică, dezordonate și se orientează cu precădere asupra alimentelor moi pe care le preferă bolnavul. Forța musculară de masticație este scăzută, mușchii fiind hipotoni și hipertrofici cu rol compensator.

Lipsa dinților din cavitatea orală este preluată de crestele edentate și limbă care caută să realizeze triturarea alimentelor. Astfel limba contribuie la masticație prin fărâmarea unor alimente pe care le presează pe palatul dur sau crestele edentate, pregătește bolul alimentar pentru deglutiție și realizează umectarea lui, dar într-o salivă insuficientă calitativ și cantitativ.

Edentatul total protezat prin proteză totală cu stabilitate statică și dinamică bună, corect realizate clinico-tehnic, prezintă o masticație optimă.

1.3.5. Tulburările de deglutiție și de gust

Lipsa contactului dentar ocluzal pentru realizarea deglutiției este preluată de limbă, mușchii orbiculari și buccinatori. Mandibula nu poate realiza o poziție fixă pe maxilar pentru actul deglutiției și devine mobilă. Limba se sprijină pe crestele edentate, face eforturi pentru a realiza un punct fix cu vârful ei pe bolta palatină, masa ei musculară va oferi sprijin mandibulei în deplasarea ei spre maxilar, marginile limbii se ridică lateral pentru modelarea unui jgheab pentru alunecarea bolului alimentar spre faringe. Orbicularii buzelor și mușchii buccinatori se contractă suplimentar realizând presiuni suplimentare în zona frontală și vestibulară laterală a crestelor edentate. Actul deglutiției pentru edentatul total nu se realizează normal și astfel apar modificări patologice la nivelul ATM, mușchilor masticatori, a crestelor edentate. Astfel limba are tendința să ocupe spațiul care îl are disponibil în cavitatea orală edentată total din timpul mișcărilor funcționale sau din repaus, în timp ce spațiul are tendința să se extindă acomodându-se organului ce îl ocupă.

Modificările gustului sunt date de diminuarea numărului unor papile gustative o data cu vârsta, răspândite pe limbă sau buze și gingii. Aceste modificări duc la pierderea apetitului și la deficiență nutrițională. Mugurii gustativi sunt adaptați pentru analiza senzațiilor de dulce, sărat, acid, amar. Papilele gustative sunt repartizate pe limbă, mugurii gustativi principali sunt reprezentați de papilele caliciforme ce formează V-ul lingual, fungiforme localizate în cele două treimi anterioare ale limbii, foliate situate pe marginile limbii și papilele filiforme cu localizare difuză. Mugurii gustativi accesorii sunt repartizați în buze și gingii pentru gustul acid și posterior la nivelul vălului palatin pentru gustul amar.

Aplicarea protezelor în cavitatea orală accentuează tulburările gustative datorită disconfortului pe care îl realizează, la care se adaugă și tulburarea psihica apărută în aceste condiții.

Gustul modificat poate apărea în cazul unei igiene necorespunzătoare când există halenă fetidă cu gust metalic datorită prezenței fuzospirililor, gust sărat datorită microhemoragiilor gingivale.

Edentația totală poate produce la nivelul limbii unele aspecte clinice și o simptomatologie variată. Astfel apare o herniere a seului sublingual, lărgiri varicoase ale venelor superficiale de sub limbă fără o corespondență patologică generală. Paleta de simptome prezentă la nivelul limbii cuprinde durerea, cel mai frecvent, arsura, uscăciunea, senzația de înțepătură, senzația de gust modificat. Papilele foliate ale limbii devin roșii și dureroase și își măresc volumul. Senzația de arsură se accentuează, senzația de înțepătură apare mai ales într-o suprasolicitate funcțională a limbii în actul masticației pentru edentatul total neprotezat, sau în efortul limbii de a menține proteza inferioară pe câmpul protetic.

1.3.6. Tulburările estetice

Tulburările estetice sunt deosebit de relevante producând un efect șocant prin instalarea imaginii de îmbătrânire interpretate diferit de bolnav în funcție de personalitate, nivel de cultură, sex, vârstă. Pierderea identității fizionomice, a imaginii lui prin dispariția dinților, a osului alveolar duce la modificări ale imaginiilor dinamice din expresiile orale.

Perturbarea fizionomiei edentatului total se datorează scăderii DVO, prin pierderea ultimilor dinți de pe arcadă care o mențineau. Odată cu prăbușirea etajului inferior al feței se accentuează liniile lui Langer (liniile de minimă tensiune ale pielii feței care coincid cu orientarea ridurilor feței; se mai numesc și linii de caracter).

Activitatea fiziologică afectivă sau senzuală este semnalată în sfera oro-labială. Sensibilitatea caracteristică influențează senzual relațiile dinamice interumane. Aspectul estetic și emoțional poate fi realizat de relațiile spațiale dintre cele două buze, superioară și inferioară, vizibilitatea rebordului alveolar și a dinților, de tensiunea chingii orbiculo-buccinatoare. Obținerea imaginii estetice a relațiilor statice și dinamice a buzelor, realizarea de senzații sau sentimente care redau ființei umane senzații și sentimente agreabile sau atrăgătoare, realizează echilibrul psihic exterior sau interior al individului dacă obiectivele estetice au fost atinse.

1.3.7. Tulburări fonetice

Fonația se realizează prin emisia de sunete ce se caracterizează prin intensitatea sunetului măsurată în decibeli, înălțimea sau frecvența măsurată în cicluri / sec., în timbru și în durată. Coloana sonoră ajunge în pavilionul faringo-bucal unde este modulată de mișcările limbii, mandibulei și buzelor. Specificul individual al sunetului articulat prin vorbire depinde de poziția arcadelor, poziția limbii și stereotipul individual de fonație. Modificarea rezonatorului bucal prin edentația totală, lipsa articulării linguo-dentalelor sau a labio-dentalelor influențează articularea fonetică, obținerea vorbirii corecte.

Activitatea de la nivelul tubului fonator, modificările diafragmului, ale ramurilor bronhiale, faringele și limba ce modelează fiecare sunet, este coordonată printr-o reglare subcorticală automată.

Pentru edentatul din zona frontală dificultățile fonetice sunt evidente, dar de multe ori este nesesizabilă de bolnav. La fel si pentru edentatul total. Protezele totale realizează parțial corecția fonetică, iar adaptarea acestei funcții se realizează în câteva zile.

1.3.8. Simptomatologia dureroasă

Durerea la nivelul crestelor edentate care apare la palparea lor sau spontan, poate fi produsă de procese infecțiose, resturi radiculare, de existența unor spiculi osoți ascuțiți ce comprimă o terminație nervoasă, de bonturi nervoase rezultate din ruperea unor terminații nervoase ce rezultă în urma extracției dentare, sau durerea fantomă.

Edentații totali protezați pot avea frecvent durei la nivelul bazei sau marginilor protezelor dacă ele nu sunt conformate corespunzător și realizate clinico-tehnic corect.

Durerile de la nivelul ATM sunt foarte rar dureri pur articulare, de cele mai multe ori provin de la structurile din vecinătate, în special de la spasmele musculare. Artrita traumatică cu etiologie în disfuncția neuromusculară, modificările degenerative (osteoporoza, neregularitățile suprafețelor articulare), îngustarea sau lărgirea spațiului articular, pacienți cu obiceiuri parafuncționale, cu stări psihice tensionate, purtători de proteze totale necorespunzătoare, duc la formarea sindromului algo-disfuncțional.

2. Etapele clinico-tehnice de realizare a protezelor totale

Anamneza, evaluarea pacientului și eventuale tratamente preprotetice

Este prima etapă clinică în care se urmărește relieful osos din cavitatea orală, mărimea și aspectul crestelor alveolare, raportul dintre creasta alveolară maxilară și creasta alveolară mandibulară, bolta palatină, torusul palatin, tuberozitățile maxilare, tuberculii piriformi, liniile oblice interne, apofizele genii și torusul mandibular.

Amprentarea preliminară

Este etapa clinică în care se urmărește înregistrarea câmpului protetic, într-un material specific de amprentare. Amprenta preliminară reprezintă copia negativă a câmpului protetic.

Confecționarea modelul preliminar

Modelul preliminar este modelul obținut prin turnarea pastei de gips în amprenta preliminară. Acesta reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic.

Confecționarea portamprentei individuale (lingurii individuale)

Este o etapă tehnică în care se realizează portamprenta individuală pe modelul preliminar și este adaptată pe toată suprafața de sprijin a viitoarei proteze. Aceasta este un suport rigid individualizat, de unică folosință, utilizat pentru amprentarea finală a câmpului protetic edentat total. Lingura individuală se poate confecționa atât în laboratorul de tehnică dentară, cât și în cabinetul stomatologic.

Scopul confecționării lingurii individuale este acela de a avea un suport pentru materialul de amprentare finală și de a realiza modelarea marginală pentru obținerea închiderii marginale și adeziunii viitoarei proteze totale pe câmpul protetic.

Portamprenta individuală se poate realiza din: placă de bază, placă de polistiren, termoformată (cu ajutorul aparatului Erkoform), masă hidrotermoplastică, rășini acrilice autopolimerizabile, rășini acrilice termopolimerizabile, materiale fotopolimerizabile, mase plastice polimerizabile la microunde, metale sau aliaje.

Amprentarea finală

Amprenta finală mai este numită și amprentă funcțională, definitivă, secundară sau de precizie. Aceasta este o etapă clinică a protezării totale prin care se înregistrează cu materiale de înaltă fidelitate, atât suprafața de sprijin cât și jocul formațiunilor de la periferia câmpului protetic. Amprenta finală completează amprenta preliminară, finalizând-i rezultatele până la atingerea obiectivelor impuse.

Dificultatea amprentării câmpului protetic edentat total constă în faptul că mucoasa bucală este rezilientă și de multe ori deplasabilă. Deși se exercită aceleași forțe pe toată suprafața câmpului protetic, răspunsul tisular variază de la o zonă la alta.

Obiectivele amprentării finale sunt rezolvarea problemelor de: menținere, stabilitate, transmitere a presiunilor masticatorii, fizionomie și fonație.

Tehnicile de amprentare sunt diverse în funcție de concepția care sta la baza tehnicilor de amprentare: amprente mucostatice, amprente mucodinamice, amprente cu gura deschisă, amprente cu gura închisă, amprente compresive, amprente de despovărare, amprente simple și compuse.

Amprentele mucostatice au ca obiectiv major nedeformarea câmpului protetic în timpul amprentării, care se realizează fără presiune și fărpă efectuarea mișcărilor funcționale. Astfel, pe modelul preliminare se vor folia zonelepe care nu trebuie să se exercite vreo presiune sau se vor realiza orificii de despovărare (degajare) la nivelul lingurii individuale (în zona torusului, liniilor oblice externe, exostozelor). Amprenta este menținută pe câmpul protetic fără nici o presiune, țesuturile sunt în repaus complet, iar pacientul și medicul nu execută nici o mișcare de modelare.

Amprentele mucodinamice se efectuează cu o lingură individuală adaptată cu grijă, în conformitate cu limita de reflexie a mucoasei mobile, după anumite criterii anatomo-funcționale sau prin mișcări test. Ele urmăresc reproducerea jocului formațiunilor mobile de la periferia câmpului protetic, pentru rezolvarea succiunii.

Tehnicile de amprentare cu gura deschisă presupun prezența degetelor medicului care mențin amprenta în cavitatea orală și o serie de mișcări executate de pacient sau de către medic în scopul modelării marginale. Aceste tehnici implică extinderea marginilor lingurii la nivelul retentivităților treimii distolinguale ale câmpului protetic mandibular și distovestibulare ale celui maxilar. Dezavantajele extinderii la nivelul acestor retentivități constă în leziunile mucoasei care pot să apară la inserția și la dezinserția protezei de pe câmpul protetic.

Tehnicile de amprentare cu gura închisă necesită linguri individuale prevăzute cu borduri de ocluzie și o determinare prealabilă a dimensiunii verticale de ocluzie (DVO). Presiune în timpul amprentării este exercitată de pacient, care închide gura.

Amprentele compresive sunt din ce în ce mai puțin folosite deoarece s-a dovedit că mucoasa nu poate fi comprimată vertical fără să atragă deformări în sens orizontal cu alterarea consecutivă a suprafeței de sprijin. Materialele compresive (Stent și unii elastomeri de sinteză) folosite în aceste tehnici trebuie rezervate doar pentru pacienții a căror câmp protetic este dur, la care mucoasa fiind aderentă de periost pericolul de deformare al suprafeței de sprijin este diminuat.

Pentru realizarea amprentelor de despovărare se realizează orificii la nivelul portamprentei individuale, orificii care au rolul de a permite materialului de amprentare să refuleze cu ușurință, iar suprafața de sprijin să fie cât mai puțin comprimată și deformată.

Amprentele simple nu mai sunt folosite în zilele noaste, ele fiind înlocuite cu amprentele compuse, deoarece apelează la materiale diferite sau chiar la același material elaborat în consistențe diferite.

Confecționarea modelului final

Modelul final reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic și este realizat prin turnarea pastei de gips în amprenta finală (funcțională). Pe acesta sunt redate cu exactitate toate detaliile câmpului protetic, atât zona de sprijin cu care proteza vine în contact cât și elementele de menținere ale protezei: fundurile de sac vestibulare și linguale, zona AH.

Înainte ca modelul final să poată fi turnat este necesară îndiguirea și cofrarea amprentei finale (funcționale).

Îndiguirea este un procedeu tehnic prin care se păstrează și transmit limitele marginale funcționalizate ale amprentei, cât și limitele până la care se reduce soclul modelului.

Cofrarea constă în adiționarea la ruloul folosit pentru îndiguire a unei benzi verticale care să delimiteze precis modelul.

Confecționarea șabloanelor de ocluzie

Șabloanele de ocluzie sunt piese de lucru intermediare, indispensabile pentru fixarea modelelor in orticulator sau ocluzor în poziție de relație centrică.

Determinarea relațiilor intemaxilare cu ajutorul șabloanelor de ocluzie

Aceasta este o etapă clinică foarte importantă care se realizează cu ajutorul șabloanelor de ocluzie. Medicul stomatolog este cel care stabilește relația intermaxilară.

Determinarea relațiilor intermaxilare la edentații totali este mai dificil de realizat deoarece nu mai există nici un fel de raport dento-dentar, putând apărea concomitent perturbări în sfera aparatului temporo-mandibular (ATM), precum și perturbări ale funcției musculare. Înregistrarea eronată a relațiilor intermaxilare compromite reușita restaurării protetice finale, pacientul neputând sa-și folosească protezele.

Determinarea relațiilor intermaxilare se poate face cu ajutorul șabloanelor de ocluzie. Această tehnică presupune aplicarea pe câmpurile protetice a unui șablon de ocluzie care înlocuiește arcadele dentare dispărute. Prin intermediul acestor șabloane se vor determina și restabili urmatoarele repere (relații): dimensiunea verticală posturală (DVP), respectiv dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) și relația centrică (RC) și nivelul și direcția planului de orientare ocluzală.

O altă metodă de înregistrare a relațiilor intermaxilare este prin înregistrări grafice. 567

Montarea modelelor în ocluzor sau articulator

Este o etapă tehnică în care ansamblul modele funcționale-șabloane de ocluzie sunt poziționate într-un ocluzor sau articulator, astfel încât, dupa eliminarea șabloanelor de ocluzie, poziția modelelor corespunde cu relația intermaxilară determinată.

Confecționarea machetei protezei totale

Macheta este un dispozitiv format dintr-o bază (realizată de obicei din placă de bază sau ceară) si viitoarele arcade dentare artificiale, care permite prefigurarea aspectului protezelor finite și efectuarea modificărilor în dispunerea dinților pentru obținerea unui rezultat funcțional cât mai bun în condițiile date.

Etapa cuprinde următoarele faze de lucru:

Alegerea dinților artificiali;

Alegerea tehnicii de montare adecvate cazului clinic respectiv;

Realizarea bazelor protezelor din ceară sau alt material ce poate fi substituit de acrilat în tipar;

Realizarea propriu-zisă a arcadelor dentare artificiale.

Proba machetei în cavitatea orală

Este o etapă clinică în care medicul stomatolog verifică corectitudinea realizării machetei protezei de către tehnician.

Realizarea tiparelor

Instrumentarul necesar desfășurării acestei faze de lucru cuprinde:

Chiuveta (conformatorul) pentru ambalare, de forme diferite, standardizate (în cazul tehnicii clasice de îndesare-presare) sau proprii fiecărui sistem de injectare;

Bol de cauciuc și spatulă;

Vaccum malaxor;

Măsuță vibratoare;

Presă hidraulică sau manuală.

Materialul cel mai utilizat pentru confecționarea tiparelor este gipsul de clasa a II a, pentru tehnica clasică, respectiv gips dur (clasa a III a) sau chiar extradur (clasa a IV a) în cazul diferitelor tehnici de injectare și polimerizare sub presiune continuă.

Tiparul se confecționează prin ambalarea machetei finale a protezei, fixată pe modelul de lucru. La ora actuală, în laboratoarele de tehnică dentară pentru ambalare sunt utilizate în principal trei metode:

Ambalare directă (cu val);

Ambalare indirectă (fără val);

Ambalare mixtă.

Tehnica de lucru în cazul ambalării cu val cuprinde:

Cele două jumătăți ale chiuvetei se poziționează pe masă cu deschiderea în sus;

Materialul de ambalare, pasta de gips se prepară de consistență smântânoasă și se toarnă într-o jumătate de chiuvetă;

Urmează centrarea modelului cu macheta în ceară (izolate în prealabil în apă 2-3 minute) în această parte a chiuvetei și înfundarea lui în gips până ce soclul atinge capacul. Cu restul de gips se acoperă fețele vestibulare și 1/3 incizală a suprafeței orale a dinților artificiali frontali și fețele ocluzale ale molarilor si premolarilor. Prin acoperirea acestor zone se va crea un val tranconic, neretentiv de gips. Rămân neacoperite: fețele orale ale dinților zonei laterale, versantul oral al gingiei artificiale, bolta palatină.

După întărirea gipsului se izolează prima parte a chiuvetei în apă 5-10 minute.

Cea de-a doua parte a chiuvetei se detașează de capac, se asamblează cu prima și se toarnă gips. Se atașează capacul și se presează.

După priza gipsului se îndepărtează chiuveta din presă.

Tehnica amprentării fără val este următoarea:

Se toarnă gips în jumătatea de chiuvetă care nu prezintă prelungiri de ghidaj;

Modelul și macheta, umectate (izolate în apă) în pralabil, se centrează în chiuvetă și se introduc în gips. Macheta se va situa la un nivel coborât astfel încât între capacul celei de a doua jumătăți și dinți să fie cel puțin 1 cm. Gipsul preparat cuprinde modelul în întregime până la limita la care începe macheta și se va netezi ulterior cu spatula și apoi manual cu puțină apă.

După priza gipsului se poate șlefui acesta cu hârtie abrazivă;

După priza completă a gipsului, se izolează cu soluții alginice;

Se asamblează a doua parte a chiuvetei și se prepară pasta de gips, care se toarnă în interiorul acesteia, apoi se așează capacul și se introduce în presă unde se lasă chiuveta până la priza completă a gipsului.

Prepararea, inserarea, presarea și polimerizarea rășinilor acrilice pentru realizarea bazelor protezelor

Se prepară acrilatul, care de obicei este compus dintr-un polimer și un monomer, și se introduce în tipar.

Acrilatul introdus în tipar se polimerizează, devenind baza protezelor pe care se află dinții artificiali.

Dezambalarea modelului

Este etapa tehnică care presupune îndepărtarea protezelor din tipar.

Prelucrarea și lustruirea protezelor

Protezele dezambalate se prelucrează, curățându-se de resturile de masă de ambalat, iar plusurile de acrilat de îndepărtează. După ce protezele sunt prelucrate, urmează lustruirea acestora la perie și puf, cu ajutorul pastei pentru lustruit.

Inserția și adaptarea protezelor totale în cavitatea orală

Este ultima etapă clinică, în care medicul stomatolog aplică și adaptează protezele pe câmpul protetic al edentatului total.

3.Amprenta preliminară

Amprenta preliminară reprezintă copia fidelă a câmpului protetic , aceasta reproduce cu exactitate elementele din zona de sprijin și contureză marginile acestuia. Amprenta preliminară sau inițială are ca scop evidențierea elementelor anatomice ale edentatului total maxilar si mandibular.

3.1. Obiectivele amprentei preliminare

Obiectivele principale ale amprentei preliminare sunt:

Sprijinul

Stabilitatea

Retenția

Menținerea crestei reziduale

Înregistrarea cu exactitate a elementelor anatomice

3.2. Etapele amprentării preliminare

alegerea unei linguri standard sau universale

alegerea unui material adecvat pentru amprentarea câmpului protetic

pregătirea pacientului

amprentarea propriu-zisă

verificarea amprentei

trasarea conturului marginal pentru viitoarea lingura individuală

3.3. Alegerea lingurii standard

Lingurile standard trebuie sa îndeplinească urmatoarele condiții:

-să aibe o varietate mare de forme și mărimi

-să fie rigide si prevăzute cu retenții

-să cuprindă în întregime câmpul protetic și sa fie cat mai apropiate de limita de relexie a mucoasei neutral.

Caracterisiticile lingurilor standard:

-între câmpul protetic și lingură trebuie sa existe un spațiu de aproximativ 3-5 mm

-câmpul protetic trebuie să fie cuprins atât antero-posterior cât și transveral

-la mandibulă trebuie sa fie acoperiți tuberculii piriformi , iar la maxilar marginea posterioară să depășească limita de reflexie a vălului palatin cu aproximativ 1-2 mm

-formațiunile mobile mucoase sau musculare să ramână libere

Tipuri de linguri utilizate în amprentarea câmpului protetic

a) linguri din material plastic

b) linguri metalice

3.4. Principii generale de alegere a materialului de amprentare

Materialul de amprentare se alege în funcție de gradul de reziliență a fibromucoasei , de gradul de retentivitate al câmpului protetic și de scopul pentru care se efectuează amprenta.

În funcție de calitatea fibromucoasei din zona de sprijin, unde se recunosc:

câmpurile dure , unde se necesită material cu vâscozitate crescută siliconul.

câmpurile intermediare, unde vâscozitatea este medie și se recomandă alginatul

câmpurile moi , unde vâscozitatea este mică și se recomandă materiale fluide

În funcție de retentivitățile anatomice :

foarte retentive , se recomandă materiale elastice cum ar fi alginate, silicon chitos

moderat retentive,se recomandă materiale semirigide : stents , alginate

neretentive, se pot folosii materiale rigide,semirigide sau elastice.

4.Modelul preliminar

Modelul preliminar este utilizat pentru obținerea portamprentei individuale și se toarna din ghips obișnuit atât în laboratorul de tehnică dentară cât și în cabinet , fiind o fază tehnică simpla ce nu necesită cunoștințe sau aparatură specială .

4.1. Definiție

Modelul reprezintă copia fidelă pozitivă a câmpului protetic , obținut prin turnarea ghipsului fluid în impresiunile amprentei, care apoi face priză , devine rigid și redă toate detaliile câmpului protetic.

4.2. Tehnologia turnării modelului preliminar

Pregătirea amprentei:

examinarea integrității si calității amprentei în laborator

evaluarea unor posibile deformări ale amprentei (la transport)

turnarea imediată a amprentelor luate cu hidrocoloizi ireversibili

Realizarea modelului preliminar

se prepară pasta de ghips de consistență smântânoasă într-un bol de cauciuc , se situează amprenta pe o masuță vibratoare și se aplică gipsul pe porțiunile ei proeminente.

amprenta se vibrează constant de către tehnician în timpul turnării modelului , pentru ca gipsul să pătrundă exact în toate detaliile amprentei și pentru evitarea formării bulelor de aer

în tehnica modernă se pot folosi conformatore prefabricate pentru realizarea soclului, unde se aplică gipsul preparat intr-un singur timp , ceea ce înseamnă că pasta de gips se depune și în amprentă și în conformator în același timp

avantajul acestor conformatoare o reprezintă despinderea lor facilă

Demularea modelului

Etapa de dumulare trebuie realizată cu foarte mare atenție pentru a nu deteriora modelul propriu-zis, fiind nevoie mai apoi de o repetare a amprentării.

Fasonarea modelului

-finisarea soclului se realizează cu aparatul de soclat pentru îndepărtarea eventualelor plusuri.

5.Erori și deficiențe ale modelului preliminar

Deficiențele ce pot apărea asupra modelului sunt datorate turnării modelului și demulării amprentei și sunt următoarele:

Deformarea modelului apare în cazul:

unei demulări precipitate, înainte de termen, situație în care materialul de amprentă este desprins de pe lingura universală, iar amprenta se mobilizează de pe model înaitea prizei gipsului.

turnării modelului și soclului deodată, cu răsturnarea defectuoasă a ansamblului amprentă-lingură standard.

Suprafața modelului prezintă goluri care rezultă în urma:

malaxării manuale a gipsului;

prezenței pe amprentă a saliveri și/sau a apei;

vibrării insuficiente.

Suprafața aspră, rugoasă a modelului apare în urma:

nerespectării proporției pulbere-apă la alginate;

prezenței apei in amprentă;

utilizării unui material expirat .

Suprafața modelului moale, cretoasă se datorează:

prezenței apei sau salivei în amprentă;

incompatibilității gips-alginat;

consecinței necorespunzătoare a gipsului, turnării și demulării tardive.

Plusurile pe suprafața modelului derivă din:

o secreție abundentă de salivă în zona glandulară a bolții palatine;

incluziuni de aer la malaxarea alginatului;

vibrare insuficientă a gipsului;

apariția unor incluziuni de aer la turnarea modelului.

Partea specială

Partea specială

Introducere

6.Ipoteza de lucru

Proteza dentară este una dintre cele mai dificile și mai elaborioase lucrări protetice, de aceea trebuie acordată o atenție deosebită fiecărei etape de realizare a protezei totale, atât clinică, cât și tehnică.

Modelul preliminar face parte din primul set de etape clinico-tehnice, fiind precedat de amprenta preliminară. Atât la nicelul amprentei preliminare, cât și la nivelul modelului preliminar pot apărea erori și deficiențe.

7.Scop și obiective

Scopul acestei lucrări este evidențierea erorilor și deficiențelor posibile ale unui model preliminar și identificarea cauzei acestor erori și deficiențe, fie ele erori clinice (erori de amprentare produse de către medicul stomatolog) sau erori tehnice (erori de preparare a pastei de gips și/sau erori de turnare a pastei de gips în amprentă produse de către tehnicianul dentar).

Obiectivele acestei lucrări sunt:

observarea erorilor și deficiențelor produse la nivelul amprentei preliminare și a modelului preliminar, atât de medicii stomatologi, cât și de tehnicienii dentari;

încercarea evitării producerii acestor erori și deficiențe;

perfecționarea cunoștiințelor dobândite anterior;

îmbunătățirea cunoștiințelor teoretice și abilităților practice.

8.Material și metode

Materialele necesare pentru realizarea modelului preliminar sunt următoarele:

bol

spatulă

gips

măsuță vibratoare

vaccum malaxor

soclator

Metoda de lucru este următoarea:

examinarea amprentei preliminare;

prepararea pastei de gips (fie manual, prin spatularea gipsului cu apa într-un bol de cauciuc, fie electric, prin amestecarea gipsului cu apa cu ajutorul vaccum malaxorului);

umplerea amprentei cu pasta de gips, prin vibrare cu ajutorul măsuței vibratorii;

realizarea soclului modelului (manual sau cu ajutorul unui conformator pentru soclu);

demularea amprentei de pe model;

soclarea modelului.

9.Cazuri clinice

9.1.Erori de amprentare

Cazul 1:

Nume: B. F.

Vârsta: 56 ani

Sex: Feminin

Diagnostic: Edentație totală

Tratament protetic: Realizarea unei proteze totale maxilare

Elementele componente ale protezei: – baza protezei

– arcada dentară cu dinții artificiali

Fig. 1: Amprenta preliminară

Fig. 2: Umplerea amprentei cu pastă

de gips de clasa a II a

Fig. 3: Umplerea amprentei cu pastă

de gips de clasa a II a

Fig 4: Soclarea modelului

Cazul 2:

Nume: C. T

Vârsta: 68 ani

Sex: Masculin

Diagnostic: Edentație totală în urma extracțiilor dentare succesive

Tratament protetic: Realizarea unei proteze totale mandibulare

Elementele componente ale protezei: – baza protezei

– arcada dentară cu dinții artificiali

Fig. 9: Amprenta preliminară

Fig. 10: Bol cu gips de clasa a II a

Cazul 3:

Nume: M. S.

Vârsta: 70 ani

Sex: Masculin

Diagnostic: Edentație totală în urma extracțiilor dentare succesive

Tratament protetic: Realizarea unei proteze totale mandibulare

Elementele componente ale protezei: – baza protezei

– arcada dentară cu dinții artificiali

Fig. 15: Amprenta preliminară

Fig. 16: Bol cu gips de clasa a II a

Fig. 17: Malaxarea pastei de gips cu vaccum malaxorul

Fig. 18: Soclarea modelului

Cazul 4:

Nume: M. M

Vârsta: 75 ani

Sex: Feminin

Diagnostic: Edentație totală în urma extracțiilor dentare

Tratament protetic: Realizarea unei proteze totale mandibulare

Elementele componente ale protezei: – baza protezei

– arcada dentară cu dinții artificiali

Fig. 23: Amprenta preliminară

Fig. 24: Umplerea amprentei cu pastă de gips

Fig. 25: Soclarea modelului

Fig. 26: Modelul preliminar

9.2.Erori de turnare

Cazul 5:

Nume: C. I.

Vârsta: 58 ani

Sex: Feminin

Diagnostic: Edentație totală în urma parodontozei

Tratament protetic: Realizarea unei proteze totale mandibulare

Elementele componente ale protezei: – baza protezei

– arcada dentară cu dinții artificiali

Fig. 27: Amprenta preliminară

Fig. 28: Umplerea amprentei cu pastă de

gips de clasa a II a

Fig. 29: Realizarea soclului modelului

Fig. 30: Răsturnarea amprentei peste soclu

Fig. 31: Nivelarea marginilor soclului

Fig. 32: Soclarea modelului

Fig. 33: Amprenta preliminară și modelul preliminar

Cazul 6:

Nume: C. G.

Vârsta: 34 ani

Sex: Feminin

Diagnostic: Edentație totală în urma multiplelor carii dentare

Tratament protetic: Realizarea unei proteze totale mandibulare

Elementele componente ale protezei: – baza protezei

– arcada dentară cu dinții artificiali

Fig. 34: Amprenta preliminară

Fig. 35: Realizarea soclului modelului

Fig. 36: Răsturnarea amprentei peste soclu și

nivelarea marginilor soclului

Fig. 37: Soclarea modelului

Fig. 38: Amprenta preliminară și modelul preliminar

Cazul 7:

Nume: M. M

Vârsta: 52 ani

Sex: Feminin

Diagnostic: Edentație totală în urma extracțiilor dentare

Tratament protetic: Realizarea unei proteze totale mandibulare

Elementele componente ale protezei: – baza protezei

– arcada dentară cu dinții artificiali

Fig. 39: Amprenta preliminară

Fig. 40: Modelul preliminar

Fig. 41: Modelul preliminar

10.Rezultate și discuții

Tabel și grafic nr. 1:

Incidența pacienților după sex (Feminin, Mascului)

Se poate observa un procent mai ridicat pentru sexul feminin (65%), comparativ cu cel masculin (35%), care necesită protezarea totală a câmpului protetic cu ajutorul protezei totale.

Tabel și grafic nr. 2:

Incidența pacienților în funcție de vârstă

Se poate remarca faptul că există o frecvență mai mare a necesității protezării pacienților cu vârsta peste 70 ani (45%), comparativ cu cei cu o vârstă mai precară (50-70 ani: 27,5%; 35-50 ani: 20%; 20-35 ani: 7,5%).

Tabel și grafic nr. 3: Incidența erorilor în realizarea modelelor preliminare

Se poate observa că în cadrul laboratorului unde am efectuat practica 50% din amprentele preliminare ale câmpului edentat total au fost primite fără erori, doar 20% prezentând erori de amprentare care au dus la modele preliminare cu erori. În acelși timp 30% din totalul de modele turnate au prezentat erori de turnare.

Tabel și grafic nr. 4: Incidența modelelor preliminare după erorile de turnare

Se poate observa că cele mai multe erori de turnare sunt constituite din plusuri pe suprafața modelului (32,5%), urmate de goluri pe suprafața modelului (30%), suprafață moale, cretoasă a modelului (17,5%), suprafață aspră, rugoasă a modelului (12,5%) și deformarea modelului (7,5%).

11.Concluzii

1.

12.Bibliografie

Arndt C., Ludwig A., Trombin M. – Modelele în tehnica dentară, Meckenheim, Germania, Dental Dialogue, 2009.

BORȚUN CRISTINA, BRATU D. – Protezarea edentației totale, ed. Marineasa, Timișoara, 1998.

BORȚUN CRISTINA, COLOJOARĂ CARMEN – Reabilitarea orală a edentatului total. Lito UMF Timișoara, 1998.

Bratu D. , Ieremia L. ,Țuculescu S. , BAZELE CLINICE ȘI TEHNICE ALE PROTEZĂRII EDENTAȚIEI TOTALE, Ed. Imprimeriei de Vest Oradea, 2003.

Bratu. D., Nussbaum R. – Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, Ed. Medicală, București, 2006.

Bredent – Products for the Dental – Tehnical Laboratory, 2005.

DESPA E. G, IONESCU. T – Consecințele unei protezări incorecte în edentația totală – prezentare de caz – rev. Stomatologia vol XLIX, Nr. 1-4, București, 2003

DOCIU I. T. – Dicționar stomatologic ilustrat, Casa de editură Transilvania Press, Arad, 2000

Dorin B. , Lucian I – BAZELE CLINICE ȘI TEHNICE ALE PROTEZĂRII EDENTAȚIEI TOTALE- Ed. Medicală, Timișoara

Dyer M – PROSTHEIC DENTYSTRY, Ed. Wright, London 1999

Emilian H. ,Vasile B. – EDENTAȚIA TOTALĂ 2005

ENE L. – Edentația totală, I. M. F., București, 1989

FONESCA R. J. – Oral and maxilofacial surgery, vol. 7, W.B. Saunders Comp, Philadephia, London, etc. 2000

Gligor M. R., Dahm Tataru C., TEHNICA DE REALIZARE A PROTEZELOR UNIDENTARE TURNATE – INSTRUMENTAR PENTRU STUDENȚI, Ed. Universității Lucian Blaga, 2009

HAYAKAWA I. – Principles and practices of complete dentures, Quintessence Publishing Co. Ltd. Tokyo, 2001

IEREMIA L., MOCANU- BRATU D., NEGRUȚIU M. – Metodologia de examinare în protetica dentară. Ed. Signata, Timișoara, 2000

Ion Coca, D. Spring, V. Coca- PROTEZAREA DENTARĂ TOTALĂ Ed. Cerma, București 2000

Katar H – THE COMPLETE DENTURE, J Photh Dent, 2, 152, 1996

L. Ieremia; Venera Mocanu – Bardac; Z. Cseh – TEHNICI DENTARE SPECIALE DE PROTEZARE TOTALĂ – Ed. Medicală, București 1981

Lundew C- THE COMPLETE DENTURE, J Prosth Dent, 9, 829, 1999

M. Constantiniuc – EDENTAȚIA TOTALĂ CLINICĂ ȘI TERAPIE-Ed. Argonaut; Cluj- Napoca 2008

Mc CORD J. F., GRANT A – Impression making. British Dental Journal, vol.188, No.9, 2000

Mc CORD J. F., GRANT A – Tehnical aspects of complete denture construction , British Dent. J., vol 189, no. 8, 2000: 71

N. Forna- Protetică Dentară; Vol II; Ed. Enciclopedica 2001

Negucioiu M- EDENTAȚIA TOTALĂ- CLINICĂ ȘI TRATAMENT; Ed Medicală Universitatea Iuliu Hațieganu, Cluj Napoca, 2001

Norton R. – DENTAL TOTALE PROTHESIS, Br. Dent J, 183, 325, 1998

NURIT S – Prothese totale, Dent J, 18, 321, 2000

Păuna M, Elena P, ASPECTE PRACTICE ÎN PROTEZAREA EDENTAȚIEI TOTALE, Ed. Ceramprint, București 2002-2005

Păuna M. ,Preoteasa E – ASPECTE PROTETICE ÎN PROTEZAREA EDENTAȚIEI TOTALE, Ed. Cerma, București 2002

Peligard A. – EDENTAȚIA TOTALĂ REZOLVATĂ PRIN PROTEZA TOTALĂ, CURS PENTRU STUDENȚI, UITM. București, 1996

Popa S. – PROTETICĂ DENTARĂ, Ed. Medicală București , 2001

Preoteasa E.- EXAMINAREA EDENTATULUI ÎN VEDEREA PROTEZĂRII TOTALE, Ed. Cerma, București 1999

Rândașu I. – PROTEZE DENTARE, Ed. Medicală, București, 1998

Rândașu Ion, Chitu D., Despa E. G – TEHNOLOGIA PROTEZEI TOTALE, Ed. Printech, București, 2008

Săbăduș I – PROTEZA TOTALĂ – ȘTIINȚĂ, ARTĂ ȘI TEHNICĂ, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1995

SLAVICEK R. – Das Kauorgan, Functionen und Disfunctionen. GAMMA Med., Wiss Frontbildung, Ges 2000

Wiessner T. – Vorbereitung auf die Meisterprufung im Zahntechnikerhandwerk. Das Internationale Zahntechnik Magazin, vol. 10, oct. 2006

Zarb G. A., BOLENDER C., CARLSSON G. E. Boucher’s Prosthodontic Treatment for Edentulous Patients, ed. a XI-a, 1997

https://www.dentotal.ro/

http://www.romedic.ro/

https://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=wi