Tema De Casa, (pomologie) Alexandru Bucur, Gr. 2401 [608622]

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București
SORTIMENTUL DE AGRIS

Coordonator:Prof. Univ. dr. HOZA DOREL
Student: [anonimizat]:2401

Sortimentul de agriș

Sortimentul de agriș recomandat pentru
cultură în România cuprinde soiuri străine adaptate
la noi (Careles, White Smith, Houghton seedling,
Cernomor) și soiuri autohtone (Zenit, Someș,
Rezistent de Cluj).

White Smith, soi englezesc, cultivat la noi din 1970, cu tufe de vigoare mijlocie, cu ghimpi rari,
productive (4 – 5 kg/tufă), rezistente la boli. Fructele sunt mijlocii ca mărime (5 – 6 g), ovoid-alungite,
galbene verzui la coacere, cu pulpa suculentă, dulce- acrișoară plăcută la gust. Se coace la sfârșit de
iulie.

Zenit, soi românesc, omologat în 1982, cu tufe mijlocii ca vigoare, productive și rezistente la boli.
Fructele sunt mijlocii (5 – 6 g), ovale, de culoare verde-pal, cu pulpă suculentă dulce-acidulată, ușor
aromată. Se coc la mijloc de iulie.
238
Someș, este un soi românesc omologat în 1970, cu tufe mari, foarte productive, rezistente la boli,
fructe mijlocii de culoare verde-pal, cu pulpă suculentă bogată în zahăr. Se coc la sfârșitul lunii iulie.

CULTURA COACĂZULUI ȘI AGRIȘULUI
Originea și arealul de cultură
Coacăzul și agrișul își au originea în zona
premontană mai umedă și mai răcoroasă a Europei și
Asiei și s-au extins în cultură în special în aceste zone,
dar în prezent se cultivă și în America de Nord și
Oceania.
Ponderea cea mai mare în cultură o are Europa cu
peste 80 % din producția mondială, urmată de Asia și
America de Nord.
La producția anuală totală de aproape 600 000 t coacăze și peste 150 000 t agrișe, contribuția cea
mai mare o au în ordine descrescătoare țări ca Polonia, Germania, Rusia și țările foste CSI, SUA,
Canada, Cehia, Slovacia, Austria, Anglia, China, Japonia, Norvegia, Franța, Suedia, Finlanda.
14.2.2. Importanța culturii coacăzului și agrișului
Coacăzul și agrișul au fost luate în cultură și selecționate pentru compoziția chimică deosebit de
valoroasă a fructelor, în special pentru conținutul în vitamine și minerale. Fructele coacăzului conțin
peste 300 mg % vitamina C, săruri minerale: de potasiu 310 mg %, de calciu 46 mg %, de magneziu 13
mg %, fier 1,1 mg %, caroten 0,7 mg %, substanțe pectice 0,86 %. Agrișele conțin 34 mg % vitamina
C, 10 mg % zaharuri, 0,35 % substanțe pectice, 200 mg % potasiu, 28 mg % calciu, 9 mg % magneziu.
Fructele coacăzului și agrișului se consumă în stare proaspătă sau în diferite preparate ca: gem ,
dulceață, compot, jeleu, peltea, suc, vin, lichior. Frunzele și vârfurile lăstarilor se folosesc la prepararea
unor ceaiuri sau medicamente indicate în afecțiuni gastro-intestinale sau cardiovasculare.

Cultura coacăzului și agrișului în România

Cultura acestor două specii este destul de redusă în țara noastră.
Există suprafețe restrânse de cultură individuală sau culturi
intercalate printre pomi De asemenea în grădinile particulare, ca
grupuri restrânse se găsesc cultivate plante de coacăz și mai puțin
agriș. Suprafața totală cultivată cu aceste specii este estimată la
peste 2 000 ha, iar zonele favorabile culturii sunt dealurile
subcarpatice din sudul țării, nordul și estul Moldovei, estul
Transilvaniei.
Particularități biologice (specii, soiuri)
Coacăzul face parte din familia Saxifragaceae,
genul Ribes,
Soiurile actuale din cultură provin din mai multe specii: Ribes vulgare (coacăzul obișnuit), Ribes
nigrum sau R. americanum (coacăzul negru), Ribes petraeum (coacăzul de stâncă), Ribes dicuscha
(coacăzul siberian).
Agrișul face parte din familia Saxifragaceae,
genul Grossularia,
Cu aproape 50 de specii din care, la formarea soiurilor de agriș cultivate au contribuit: Grossularia
reclinata sau G. vulgaris (agrișul european), G. hitrella, G. cynosbati, G. missouriensis, G. acicularis.
Soiuri de coacăz
În cultura coacăzului se folosesc soiuri cu fructe negre, soiuri cu fructe roșii și soiuri cu fructe albe
(aurii).
Sortimentul recomandat în România pentru coacăzul negru cuprinde soiurile: Blackdown, Bogatir,
Cotswold cross, Joseni 17, Negre mari, Record, Tenah, Tinker, Tsema, Amurg, Perla neagră, Abanos,
Ronix.

Pentru coacăzul roșu sunt recomandate soiurile: Abundent, Houghton Castle, Jonkheer van Tets,
Red lake, Roșu timpuriu.
Pentru coacăzul alb este recomandat soiul Mărgăritar.
În continuare se vor descrie caracterele unora dintre soiurile enumerate mai sus.
Soiuri de coacăz negru:
Tenah, soi olandez introdus la noi în cultură din 1993. Tufa este de vigoare mijlocie, răsfirată cu
tendință de aplecare sub greutatea rodului. Inflorescențele sunt lungi, cu câte 7 – 14 flori parțial
autofertile, fructele (bacele) sunt mari (1 g) cu pielița neagră-albăstruie lucioasă, pulpă fermă, coacere
uniformă pe ciorchine, iar producția este de 3,5 – 4,5 kg/tufă.
Bogatir, soi rusesc cultivat la noi din 1970, cu tufe viguroase, răsfirate, globuloase, cu 5 – 10 flori
în inflorescență, parțial autofertile, bacele sunt mari, de culoare neagră-lucioasă, suculente, gustoase, cu
ușoară aromă foxată, se coc la început de iulie.
Tinker este un soi englezesc, introdus la noi în 1970, cu tufe viguroase și tulpini semierecte,
inflorescență lungă (10 – 13 flori), bace mijlocii (0,8 – 1g), coacere relativ uniformă, productiv, gust
mediocru, se coace la început de iulie.
Record 35, soi creat în 2001 la Fălticeni ca o selecție a soiului Record. Tufa este mijlocie ca
vigoare, rezistentă la ger, productivă, cu fructe mijlocii, negre, coacere uniformă, gust bun.
Amurg, soi obținut la Cluj în 1999, cu tufă de vigoare mare, răsfirată, cu lăstărire puternică,
rezistent la boli, rodește din anul 3 de la plantare, este autofertil. Fructele sunt de mărime medie, cu
gust bun, moderat foxat, ciorchinele este lung și compact. Se coc după soiul Record.
Ronix, soi, obținut la Pitești-Mărăcineni din încrucișarea Tsema x Kantata, în anul 2000. Tufele au
vigoare mare, răsfirată, globuloasă, lăstărire mijlocie, foarte productiv (peste 3,5 kg/tufă), fructe mari,
cu gust dulce acidulat foxat, coacere târzie.
Soiuri de coacăz roșu Roșu timpuriu, soi românesc obținut prin hibridare în 1972, cu tufă
viguroasă, semierectă, productivă, flori parțial autofertile, rezistent la boli. Fructele sunt mijlocii ca
mărime, colorate în roșu, lucioase, aromate, foarte bune la gust. Fructele se coc la sfârșit de iunie.
Red lake, soi american, cultivat la noi din 1967, cu tufe mari, semierecte, ușor turtite, rezistente la
boli, cu flori parțial autofertile. Producția de fructe este foarte bună, bacele sunt mici (0,7 g), roșii
deschis, pieliță transparentă, gust dulce acidulat. Se coc la câteva zile după Roșu timpuriu.
Abundent, soi obținut la Cluj în 1978, cu tufe mijlocii ca mărime, globuloase și rezistente la boli.
Soiul este parțial autofertil, foarte productiv, bace mijlocii, de culoare roșu-aprins, cu gust bun, ușor
acidulat.

Soiuri de coacăz alb :
Mărgăritar, soi românesc obținut prin hibridare în 1972, cu tufe de mărime mijlocie, dese, cu
lăstărire bună, productive. Soi parțial autofertil, cu fructe mijlocii ca mărime, sferice, galben-aurii, slab
aromate, plăcute la gust. Se coc la mijloc de sezon.

Lucrari de taiere AGRIS
Agrișul poate exista in forma de tufă formată din mai
multe ramificații răsărite din pământ, dar și sub formă de
tulpini înalte sau scunde cu o coroană formată din ramificații
de grade diferite.
Formele de tufă sunt mai ușor de întinerit pen tru că din
pământ apar noi și noi lăstari, iar recoltele sunt mai mari.
Totuși forma de coroană pe tulpină înlătură o parte din
neajunsurile întâmpinate la tăiere și recoltare și cauzate de
ghimpii agrișului.
Material săditor și tăierea de plantare Cele mai apreciate pentru plantare sunt tufele în vârstă de
doi ani cu cinci până la șapte mlădițe. La tăierea de plantare, patru până la cinci mlădițe vor fi păstrate
ca viitoare ramuri principale și vor fi tăiate reductiv până la 20-30 cm lungime pe un mugure orientat în
exterior și înspre verticală, în cazul soiurilor care au tendință de aplecare.
O mlădiță centrală mai viguroasă poate fi tăiată cu doi-trei muguri mai sus decât celelalte
devenind ramură centrală. Mana americană a agrișelor este greu de combătut cu mijloace obișnuite și
de aceea pomicultorul va face apel la soiuri cu rezistență mare (germ: Rocula, Reflamba, Rolandd).
Tăieri de formare în forma stabilă, o tufa trebuie să numere 6, 7, eventual 8 ramuri principale.
Lăstarii din sol care nu sunt necesari vor fi tăiați anual.
Prelungirile ramurilor principale vor fi tăiate reductiv trei ani la rând câte o treime din lungimea
lor pentru a se ramifica suficient. Dacă ramificațiile noi apar masiv, în anul următor se va îndepărta mai
puțin de 1/3 din creșterea anuală. Se vor exe cuta anual tăierile de rărire necesare conform celor arătate
anterior.
In cazul soiurilor sensibile la mană, la tăierile de iarnă lăs tarii laterali vor fi scurtați până la 6-8
muguri, iar mlădițele crescute din ceștia se vor scurta la doi-trei muguri. In cazul soiurilor rezistente la

mană, mlădițele laterale ce s-au format sub ramurile de schelet care au fost tăiate reductiv vor fi rărite.
Constituirea tufei de agriș este finalizată cam în anul al treilea de la plantare.
Tăierile de întreținere îngrijite corespunzător, tufele de agriș dezvoltă mlădițe puternice în fiecare
an. Acesta este un lucru bun, în ciuda îngreunării tăierii, deoarece agrișul înflorește de-a lungul
mlădițelor scurte, tinere și încă verzi, care se dezvoltă atât din mugurii laterali ai mlădițelor lungi din
anul precedent, cât și din lemn mai vechi. Deseori se formează mlădițe timpurii ce pot rodi anul viitor,
de aceea ar fi o greșeală ca aceste mlădițe în vârstă de un an care nu seamănă deoc cu ramurile de rod,
să fie îndepărtate în cadrul tăierii de iarnă.
Profesional, în cadrul tăierilor de iarnă se va începe cu aplicarea unor corecturi de ordin general
cum ar fi tăierea ramificațiilor secundare sau principale care sunt culcate la pământ. Se elimină
ramurile principale aflate în plus și prea dese astfel încât să rămână aproximativ șase până la șapte,
maximum opt.
La soiurile sensibile la mană, după rărirea generală se vor tăia reductiv lăstarii de un an simultan
cu rărirea acestora când sunt prea deși. Aceste tăieri pot elimina agentul infectant al manei americane
care, iarna, colonizează pe vârfurile ramurilor care se colorează maro intens. Vârfurile tăiate vor fi
colectate și arse. Lăstarii de un an nu vor fi tăiați însă foarte sever, până la cioturi scurte, pentru că s-ar
reduce prea mult lemnul fructifer. în această idee se vor lăsa mai lungi măcar mlădițele în vârstă de un
an aflate în apropierea bazei în timp ce lăstarii situați în zona de vârf vor fi tăiați mai puternic.
Ramificațiile-buchet, scurte, care nu au fost afectate de mană nu necesită nici un fel de tăiere reductivă.
Infestarea cu ciupercă nu atinge obligatoriu toate ramifi cațiile. De aceea vârfurile sănătoase necolorate
maro nu vor fi tăiate reductiv ci se va face doar o rărire.

Tăierea de întinerire

La sfârșitul celui de-al patrulea an de la plantare, două ramuri
conducătoare mai vârstnice ale tufei de agriș vor fi întinerite pe un
lăstar lateral tânăr, aflat aproape de sol. Dacă acestă deviere nu este
posibilă, se va alege un lăstar crescut din pământ care va înlocui
ramura veche ce va fi tăiată de jos.
Ramura înlocuitoare se va tăia reductiv foarte puțin. Dacă tufele
de agriș nu sunt tăiate chiar și numai câțiva ani, tufa în ansamblu
suferă o îmbătrânire rapidă prezentând următoarele aspecte:
• interiorul tufei s-a desfrunzit complet;

• creșterea slabă dar încă existentă de mlădițe noi s-a deplasat înspre periferia coroanei;
• n-au mai apărut lăstari noi din sol;
• fructe se mai dezvoltă în tufă, dar calitatea lor scade mult.
Nu este absolut sigur dacă tăierile atrag succesul oricând și în orice situație. Reducerea numărului
ramurilor principale la întinerirea de iarnă, însă, nu trebuie neglijată. Se asigură astfel iluminarea bazei
tufei și condiții de creștere noilor lăstari. La apariția pătării pustulare se procedează ca în cazul
coacăzului.
Cresterea tufelor pe garduri de sarma
La fel ca și tufele de coacăz, agrișul se poate dezvolta bine pe garduri de sârmă, deși rămâne în
ansamblu mai mic. Tufele plantate de-a lungul gardului vor avea trei, două, uneori chiar o singură
mlădiță. în cazul tufelor cu trei coarde va fi lăsată o distanță de 30 cm între ele, adică tufa se întinde pe
o lățime de 90 cm. Când tufele au numai două coarde, se recomandă dis tanța de 40 cm între el (80 cm
în total). La creșterea cu o singură coardă, distanța între plante va fi de 60 cm.
In continuare va fi descris un tufiș care se compune din arbuști cu câte trei ramuri principale. La
tăierea de plantare a tufelor de doi ani care au 5-7 mlădițe vor fi păstrați trei, situ ați aproximativ în
același plan. Ele nu se vor tăia reductiv decât dacă este necesară îndepărtarea vârfurilor mănate.
Mlădițele principale vor fi legate pe verticală.
La formarea tufelor se va ține seama de următoarele:
• Ramurile principale ating înălțimea necesară numai dacă tufele sunt bine hrănite, iar prelungirile
sunt formate vertical în fiecare an.
• Prelungirile ramurilor conducătoare pot rămâne fară o tăiere reductivă anuală în cazul în care soiul
se ramifică sufi cient, iar vârfurile nu sunt atacate de mană. în rest se recomandă o tăiere reductivă
slabă. în cazul unei creșteri neregulate a ramurilor conducătoare trebuie întreprin să o tăiere de
echilibru.
• Din cele trei axe trebuie să se formeze, pe lângă mlădițe scurte, în special lăstari laterali cu
vigurozitate și lungime medie (aproximativ 30 până la 40 cm), din părțile de vârste diferite ale
ramurilor conducătoare. Ramurile laterale puter nice sunt nedorite și de aceia vor fi îndepărtate în
totalitate, fie tăiate reductiv până la unul sau doi muguri. Din motive tehnice de recoltare, dintre lăstarii
lemnului fructifer de lungime medie, prezintă interes numai aceea care au o poziție perpendiculară pe
direcția tufișului; toți cei altfel direcționați vor fi scurtați până la unul sau doi muguri. Pe aceste
valoroase ramuri fructifere ar trebui să fie disponibili anual 6 până la 8 lăstari. O parte din mlădițele noi

care cresc din cioturi, poate fi folosită la înlocuirea lemnului fructifer, dacă cel uzat va fi de asemenea
tăiat rcductiv până la scurte cioturi, în vederea întineririi.
• Lemnul fructifer mai slab (până la aproximativ 12 cm lungime), care se formează de jur împrejurul
ramurilor con ducătoare, poate fi ori tăiat în totalitate, în cazul în care canti tatea de recoltă prevăzută
pentru lemnul fructifer de lungime medie este suficientă, fie să rămână netăiat, pentru a crește recolta
din punct de vedere cantitativ.
• Lăstarii soiului trebuie tăiați anual. întinerirea acestei forme de tufiș trebuie să aibă loc, pe cât
posibil, prin devierea ramurii conducătoare uzate, pe un lăstar lateral din apropierea solului. Dacă nu
există nici un lăstar lateral în această zonă, trebuie crescută o ramură conducătoare-înlocuitoare dintr-
un
Tulpini inalte si scunde
Deși coroanele agrișilor sunt foarte stabile, slabele tulpini- portaltoi și zonele de altoire rămân toată
viața amenințate de rupere dacă nu vor fi legate de un arac stabil.
Materialul săditor
Puieții de agriș sunt comercializați cu tulpini înalte de 80 până la 90 cm și cu tulpini joase de 40
până la 50 cm înălțime. Coroanele în vârstă de un an trebuie să aibă -cel puțin patru mlădițe bine
dezvoltate, viguroase.
Există două sortimente : cu patru până la șase mlădițe și cu șapte și mai multe mlădițe. In primul
rând înainte de tăierea plantelor lăstarul central va fi legat ca viitoare prelungire a tulpinii de aracul de
susținere cu una sau două legături; apoi va fi tăiat reductiv până la aproximativ jumătate din lungimea
lui. Dintre mlădițele conducătoare rămase, vor fi păstrate patru, maxi mum cinci, distribuite uniform,
iar cele aflate în surplus vor fi tăiate. Mugurii orientați către exterior (într-un unghi de câte 60°), până la
care va fi întreprinsă tăierea reductivă, vor fi direcționați începând de la axul central tăiat reductiv. La
soiurile cu creșterc aplecată vor fi aleși în plus muguri plasați în părțile superioare ale lăstarilor.

Bibliografie
TANASESCU N. POMICULTURA PENTRU TOȚI
STANICA F., BRANISTE N., GHENA N., Pomicultura generala

Taierea la agris: cum sa avem tulpini puternice si ramuri productive

https://gradinamax.ro/articles/sfaturi-de-plantare-coacaz-si-beneficiile-consumului-de-coacaze
HEINER SCHMID -POMII FRUCTIFERI, LUCRARI DE TAIERI SĂMÂNȚOASE,
SÂMBUROASE, ARBUȘTI