Tema: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE [614756]

UNIVERSITATEA “ OVIDIUS ” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA: DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf. univ. dr. :Vasile DRĂGHICI

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015

UNIVERSITATEA “ OVIDIUS ” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA: DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Tema: “ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE
PRIVIND INFRACȚIUNEA DE FALS MATERIAL
ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE”

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf. univ. dr. : Vasile DRĂGHICI

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015

ABREVIERI

alin. –alineat(ul)
art. –articol(ul)
cit. –citat(ul)
colab. –colaboratorii
coord. –coordonator
C.A. –Curtea de Apel
C.C. –Curtea Constituțională
C.D. –Culegere de decizii
C.S.J. –Curtea Supremă de Justiție
C.pen. –Codul penal
NCP – Noul Cod penal
VCP – Vechiul Cod penal
d. –decizia
d.pen. –decizia penală
d.î. –decizia de îndrumare
D. –Dreptul
DEX. –Dicționarul explicativ al limbii române
ed. –ediția
Ed. –Editura
Î.C.C.J. –Înalta Curte de Casație și Justiție
lit. –litera
M.Of. –Monitorul Oficial
nr. –numărul
op.cit. –opera citată
p. –pagina
pct. –punct(ul)
rap. –raportat
R.D.P. –Revista de dreptpenal
s.pen. –secțiapenal

CUPRINS

RÉSUME ……………………………………………………………………………………….7 -9
REZUMAT ……………………………………………………………………………………….. ……………………. 10-12
ARGUMENTUM ………………………………………………………………………………………………………….13

Capitolul I: Considerații introductive ……………………………………………………………………….14 -29
Secți unea 1.1. : Necesitatea incriminării faptelor de fals în înscrisuri ……………………………….14 -15
Secțiunea 1.2. : Elemente de istoric ale incriminării infracțiunilor de fals în înscrisuri …… ..15-22
Secțiunea 1.3. : Elemente de drept comparat ………………………………………………………………….22 -29

Capitolul II : Analiza infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale ……………………… 30-39
Sectiunea 2.1: Conceptul de fals material în înscrisuri oficiale ș i caracterizare ………………….30 -31
Sectiunea 2.2 : Delimitarea infracțiunii de fals material î n inscrisuri oficiale de alte
infracțiuni …………………………………………………………………………………………………………….. …..31 -39
Subsect iunea 2.2.1: Delimitarea infracț iunii de fals material în înscrisuri oficiale de fals
intelectual ……………. …………………………………………………………………………………………….31 -32
Subsect iunea 2.2.2: Delimitarea infracțiunii de fals material în î nscrisuri oficiale de fals in
inscrisuri sub semnătură privată ……………. …………………………………………………………….32 -34
Subsect iunea 2.2.3: Delimitarea infracțiunii de fals material în î nscrisuri oficiale de uzul de
fals…………………………………………………………………………………………………………….. ……..34 -35
Subect iunea 2.2.4: Delimitarea infracțiunii de fals material în î nscrisuri oficiale de falsul în
declarații ………. …………………………………………………………………………………………………..35 -37
Subsect iunea 2.2.5: Delimitarea infracț iunii de fals material în î nscrisuri oficiale de falsul
privind identitatea ………………….. …………………………………………………………………………..37 -39

Capitolul III : Continutul generic al infractiunii …………………………….. ………………………… 40-49
Secțiunea 3.1. Obiectul infracț iunii………………………………………………….. …………………………. 40-45
Subsecț iunea 3. 1.1: Obiectul juridic al infracț iunii………………………………………………..40 -43
Subsecț iunea 3.1.2: Obiectul material al infracț iunii……………………………………………..43 -45
Secțiunea 3.2. Subiecț ii infractiunii ………………………………………………………………………………46 -49

Subsecț iunea 3.2.1: Subiectul activ al infracț iunii………………………………………………….46 -47
Subsecț iunea 3.2.2: Subiectul pasiv la infracț iunii………………………………………………….47 -49

Capitolul IV :Continutul constitutiv al infractiunii ……………………….. ………………………… 49-59
Secțiunea 4.1. Latura obiectivă a infracț iunii……………………………………… ………………………… 49-54
Subsecț iunea 4.1.1: Elementul material ………………………………………………………………..49 -53
Subsectiunea 4.1.2: Urmarea imediată …………………………………………………………………53 -54
Subsectiunea 4.1.3: Legatura de cauzalitate ……………. ………………………………………………..54

Secțiunea 4.2. Latura subiectivă a infracț iunii……………………………………………………………….54 -56
Subsectiunea 4.2.1 Vinovăț ia……………………………………………………………………………………54
Subsecț iunea 4.2.2 Mobilul ș i scopul faptei …………………………………………………………..55 -56

Secțiunea 4.3. Formele infracț iunii de fals material în înscrisuri oficiale…………………………..56 -58
Secțiunea 4.4. Modalităț ile infracțiunii de fals material în î nscrisuri oficiale ………………………….58
Secțiunea 4.5: Sancțiunile infracțiunii de fals material î n înscrisuri oficiale …………………………..58
Secțiunea 4.6: Ιnfracțiuni conexe cu infracțiunea de fals material în î nscrisuri oficiale.
Difere nțieri…………………………………………………………………………………………………………. …………59

Analiza statistică……………………………………………………………………………………. ………………..60 -62

Studiu de caz ……………………………………………………………………………………………………………63 -92

Concluzii si propuneri de lege ferenda ………………………………………… ……………………………93 -95

Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. .96-98

7
RÉSUMÉ

Cet ouvrage met en évidence les changements faits pour entrer en vigueur le Nouveau Code
Pénal – Loi- nr.286/2009 à l ‟égard du Code Pénal – concernant l‟infraction de faux matériel dans les
actes officiels, et fait une analyse dès l‟historique juqu‟ à present, ci -inclus cette infraction.
Les infractions de faux ont été punies depuis longtemps en subissant beaucoup de
changements dûs à l‟évolution sociale, culturelle et économique d‟un Etat, ayant de différentes
modalités de punir, en fonction de la politique pénale de chaque Etat. C‟est absolument normal de
prêter une attention particulière aux relations sociales concernant la confiance publique dont les
écrits se réjouissent.
Tout au long des années il y a eu de nombreuses prèocupations et il y en a encore, pour
rechercher phénomène de faux, de besoin de falsifier des documents, vu ses implications dans la
sociéte, les conséquences économiques et la nécessité de découvrir les plus efficaces mesures de la
prévenir, particulièrment sur le plan légi slatif.
Dans le Nouveau Code Pénal, les infractions de faux sont placées au Vieme titre, La Partie
spéciale, divisée en 3 chapitres: Premier chapitre – Falsification des monnaies, timbres et d‟autres
valeurs: art.310 -Falsification des monnaies, art.311 -Falsification des titres de crédit ou des
instruments de paiement, art.312 -Falsification des timbres -postes ou effets postals, art.313 – La mise
en circulation des valeurs falsifiées, art.314 -la Possesion d‟instruments pour falsifier des valeurs,
art.315 -L‟Emis sion frauduleuse de monnaie, art.316 -Falsification des valeurs éntrangères; Chapitre
II- Falsification des instruments de légalisation ou de marquage: art.317 – Falsification d‟instruments
officiels, art.318 -Falsification d‟instruments faux, art.319 -Falsifi cation d‟instruments de légalisation
étrangers; Chapitre III – Faux dans des écrits: art.320 – Le faux matériel dans les actes officials;
art.321 – Le faxu intellectual, art.322 -Le faux dans des écrits sous signature privée, art.323 -L‟usage
de faux, art.324 -Falsification d‟un enregistrement technique, art.325 -Le faux dans l‟informatique,
art.326 -Le faux dans les déclarations, art.327 -Le faux d‟identité, art.328 -Infractions de faux faites
concernant l‟autorité d‟un Etat étranger.
Le faux matériel dans des écri ts officiels (art.320 NCP) c‟est -à-dire la falsification d‟un acte
officiel par le contrefaçon des écrits ou soubscription, ou par se modification, quelle que soit la
manière, afin de produire des conséquences juridiques, est puni avec la prison de 3 mois à 3 ans.
Le faux prévu dans l‟alinéa précédent, commis par un employé dans l‟exercise de ses
attributions de service, est puni avec la prison de 6 mois à 5 ans.

8
Les billets, les tikets out tant autre document imprimé, qui provoque des conséquences
juridiqu es sont assimilés aux écrits officiels.
La tentative est aussi punie.

Mon mémorie a quatre chapitres et comprend non seulemnt la caractérisation de l‟infraction
du faux matériel dans des actes officiels, des éléments d‟historique, de droit comparé, la dél imitation
de l‟infraction du faux matériel dans des écrits officiels par rapport à d‟autres infractions, l‟analyse
statistique des infractions du faux matériel dans des actes officiels, mais aussi une étude de cas
éloquent au thème chosi.
Dans le premier c hapitre, „Appreciations introductives”, qui a trois sections, je commence à
faire une courte présentation de la nécessité de l‟incrimination des faits du faux dans des actes, le
défense de la confiance publique et la diminution du phénomène de l‟infraction en tant que
condition nécessaire de l‟existence même de la confiance une incussion en temps concernant les
éléments de l‟historique sur l‟incrimination des infractions de faux dans la législation pénale, en
traîtant de sujet dès les débuts de l‟humanité, dès les lois romaines, continuant avec les restrictions
de la période féodale ou le Triparte de Werboczi, pour que ultérieurement soit sanctinnées par les
Codes pénales, le premier Code Pénal de Roumanie de 1865, le Code de 1937 et celui de 1969, juqu‟
à present où le Code Pénal entre en vigueur le premier février 2014. Dans le dernière partie de ce
chapitre j‟analyse en détail quelques éléments du droit comparé de la législation de France, d‟Italie,
d‟Allemagne, d‟Espagne, de Portugal et des Etats -Unis.
Dans le second chapitre, intitulé „L‟analyse de l‟infraction du faux matériel dans des actes
officials”, qui a deux parties, je fais l‟analyse du problème du concept et de la caracterisation de
l‟infraction du faux matériel dans les documents officiels, pour mettre en valeur l‟incrimination, le
concept et la caractérisation de cette infraction (art.320 NCP). Dans le seconde section j‟envisage la
délimitation de l‟infraction du faux material dans les écrits officiels par rapport aux autres
infractions, respect ivement art.321 -Le faux intellectuel, art.322 -Le faux dans des écrits sous
signature privée, art.323 -L‟usage de faux, art.326 -Le faux dans les déclarations, art.327 -Le faux
d‟identité.
Dans le chapitre II dont le tritre est „Le contenu générique de l‟infra ction”, qui a deux
sections, je trâite les aspects concernant l‟objet de l‟infraction, pas seulement, l‟objet juridique
générique, que l‟objet juridique spécifique et l‟objet matériel de l‟infraction de faux matériel dans

9
des actes officiels aussi. Dans la dernière partie je présente les sujets de l‟infraction de faux matériel
dans des écrits officials, plus précisement, le sujet actif et celui passif de l‟infraction.
Dans le chapitre IV , le dernier d‟ailleurs, je mets en évidence la plus importante partie de ce
mémoire, „Le contenu constitutif de l‟infraction” qui prévoit 5 sections: la première se refire à
l‟élément matériel, aux circonstances judicaires dans la présence desquelles il y a le faux matériel
dans les écrits officiels, la suite immédiate et su bjective qui inclut la coulpabilité, la mobile et le but
de l‟infraction de faux matériel dans des écrits officiels; dans la troisième section je présente les
formes de l‟infraction de faux matériel dans les actes officiels, tandis que dans la quatrième pa rtie
j‟envisage la problématique des modalités et les sanctions de l‟infraction de faux matérial dans les
actes officiels.
Enfin, la dernière sections est l‟analyse des infractions connexes à l‟infraction de faux matériel
dans les écrits officiels.
Je fai s aussi une première analyse statistique des infractions de faux, conformément aux
données offertes par l‟Inspectorat Général de la Police, entre 2004 -2008 et unde seconde analyse
statistique des infractions de faux, conformément à un bilion fait par le Mi nistère public, entre 2000 –
2012. Dans ce mémoire, je présente aussi la partie pratique de l‟infraction de faux matériel dans les
actes officiels, en donnant l‟exemple d‟un étude de cas de la pratique judiciaire.
Dans la fin de mon mémoire, je présente les conclusion, les opinions personnelles et les
propostions de „lex ferenda”.

10
REZUMAT

Lucrarea de față își propune sa ilustreze modificările aduse de intrarea în vigoare a Noului
cod penal – Legea nr. 286/2009 privind Codul penal1 – în materia infracțiunii de fals material în
înscrisuri oficiale, precum și să analizeze de la istoric până în prezent inclusiv această infracțune.
Infracțiunile de fals au fost sancționate încă din cele mai vechi timpuri, prezentând o serie de
modificări determinate de evoluția socială, culturală și economică a unui stat, având modalități de
sancționare diferite în funcție de politica penală a fiecărui stat. Este firesc să se acorde această
atenție sporită relațiilor sociale referitoare la încrederea publică, de care se bucură înscrisurile.
De-a lungul anilor, au existat numeroase preocupări și există în continuare pentru cercetarea
fenomenului falsului, nevoie de a falsifica documente, dat fiind implicațiile sale în societate,
consecințele economic și necesitatea des coperirii celor mai eficiente măsuri de prevenire, în special
pe plan legislativ.
În noul Cod penal , infracțiunile de fals sunt așezate în titlul VI, Partea Specială, împărțită pe
3 capitole: Capitolul I – Falsificarea de monede, timbre și alte valori: art.310 – Falsificarea de
monede, art.311 – Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, art.312 – Falsificarea de
timbre sau efecte poștale, art.313 – Punerea în circulație de valori falsificate, art.314 – Deținerea de
instrumente în vedere a falsificării de valori, art.315 – Emiterea frauduloasă de monedă, art.316 –
Falsificarea de valori străine; Capitolul II – Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de
marcare: art. 317 – Falsificarea de instrumente oficiale, art.318 – Falsificarea instrumentelor false,
art.319 – Falsificarea de instrumente de autentificare străine ; Capitolul III – Falsuri în înscrisuri:
art.320 – Falsul material în înscrisuri oficiale, art.321 – Falsul intelectual, art.322 – Falsul în
înscrisuri sub semnătură priva tă, art. 323 – Uzul de fals, art.324 – Falsificarea unei înregistrări
tehnice, art.325 – Falsul informatic, art.326 – Falsul în declarații, art.327 – Falsul privind identitatea,
art.328 – Infracțiuni de fals comise în legătură cu autoritatea unui stat străi n.
Falsul material în înscrisuri oficiale (art.320 NCP) reprezintă falsificarea unui înscris oficial
prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă
consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârșit de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de
serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

1 M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009.

11
Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imp rimate producătoare
de consecințe juridice.
Tentativa se pedepsește.

Lucrarea de față este structurată pe 4 (patru) capitole și cuprinde pe langă caracterizarea
infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și elemente de istoric, elemente de drept comparat,
delimitarea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale de alte infracțiuni, analiza statistică a
infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și un studiu de caz elocvent pentru tema aleasă.
În primul capitol, intitulat “Con siderații introductive” care cuprinde 3 secțiuni, am început
prin a face o scurtă prezentare despre necesitatea incriminării faptelor de fals în înscrisuri , apărarea
încrederii publice și reducerea fenomenului infracțional, un fenomen social, ca valoare pr imară și
absolută a oricărei societăți, ca o condiție indispensabilă a însăși existenței încrederii în societate. De
asemenea, în a doua secțiune am făcut o incursiune în timp cu privire la “elementele de istoric
privind incriminarea infracțiunilor de fals în legislația penală” , abordând tema încă de la
începuturile omenirii, începând cu legile romane și continuând cu pravilele din perioada feudală ori
Tripartitul lui Werboczi, ca ulterior să fie sancționate prin Codurile penale, primul Cod penal
românesc de la 1865, Codul de la 1937 si cel din 1969, și ajungând în prezent la Codul penal intrat
în vigoare la data de 1 februarie 2014. În ultima secțiune a acestui capitol am abordat, pe larg, câteva
“elemente de drept comparat” din legislația italiană, franceză , germană, spaniolă, portugheză rusă și
americană.
În al doilea capitol, denumit “Analiza infracțiunii fals material în înscrisuri oficiale ” care
cuprinde 2 secțiuni, am abordat problematica asupra conceptului și caracterizarea infracțiunii de
fals materia l în înscrisuri oficiale , pentru a pune în valoare incrminarea, conceptul și caracterizarea
aceste infracțiuni (art. 320 NCP). În a doua secțiune am prezentat delimitarea infracțiunii de fals
material în înscrisuri oficiale de alte infracțiuni, respectiv falsul intelectual (art.321 NCP), falsul în
înscrisuri sub semnătură privată (art.322 NCP), uzul de fals (art.323 NCP), falsul în declarații
(art.326 NCP), falsul privind identiatea (art.327 NCP).
În al treilea capitol, pe care îl prezint sub denumirea de “Conținutul generic al infracțiunii”
care cuprinde 2 secțiuni, am început prin a trata aspectele referitoare la obiectul infracțiunii atât în
ceea ce privește obiectul jurdic generic, cât și obiectul juridic specific, dar și obiectul material al
infracțiun ii de fals material în înscrisuri oficiale. În ultima secțiune, am făcut referire la subiecții

12
infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, respectiv subiectul activ si subiectul pasiv al
infracțiunii.
În al patrulea și totodată ultimul capitol, am ilustrat, cea mai importantă partea a acestei
lucrări, respectiv “Conținutul constitutiv al infracțiunii” care înglobează 5 secțiuni, după cum
urmează: prima secțiune face referire la latura obiectivă a infracțiunii cuprinzând elementul
material, circum stanțele judiciare în prezența cărora există fals material în înscrisuri oficiale,
urmarea imediata și legătura de cauzalitate; a doua secțiune prezintă latura subiectivă ce include
vinovăția, mobiul și scopul infracțiunii de fals material în înscrisuri of iciale; a treia secțiune face
referire la formele infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale , în timp ce în a patra secțiune
dezbat problematica ridicată de modalitățile și sancțiunile infracțiunii de omor calificat și de
sancțiunile infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. În ultima secțiune, analizez infracțiuni
conexe cu infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
În continuare, am realizat o analiza statistică a infracțiunilor de fals conform datelor
furnizate de Inspecto ratul General al Poliției, în perioada 2004 -2008 și o a doua analiza statistică a
infracțiunilor de fals, conform unui bilanț realizat de Ministerul Public, din perioada 2000 -2012.
În cele ce urmează, acesta lucrare cuprinde și partea practică a infracțiunii de fals material în
înscrisuri oficiale, prin prezentarea unui studiu de cazdin practica judiciară.
În finalul lucrării, îmi prezint concluziile personale și propunerile „de lege ferenda”.

13
ARGUMENTUM

Mi-am ales această lucrare de licență având ca temă “Aspecte teoretice si practice privind
infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale ”, deoarece consider că prin săvârșirea de fapte
care au ca urmare alterarea adevărul, se creează un pericol grav și se aduce o vătămare concretă
anumitor relații sociale, interese ale statului ori ale unor persoane (fizice, juridice), care pot crea un
dezechilibru economic și social greu de înlăturat.
În viziunea mea, cu privire la dreptul penal, încrederea publică ocupă un loc principal.
Falsificarea de înscrisuri aduce atingere acestei valori sociale, iar din păcate, înșelarea încrederii
publice are loc din ce în ce mai des în ultimii ani. Spre deosebire de alte infracțiuni, cele de fals sunt
cel mai des săvârșite în raport cu fiecare din relațiile sociale în a căror desfășurare sunt folosite
înscrisuri cu funcție probatorie.
Ceea ce diferențiază infracțiunile de fals de alte infracțiuni, este modalitatea de denaturare a
adevărului și anume faptul că înșelarea încr ederii publice se realizează prin produsul activității
infracționale – înscrisurile. Consider că aceasta este cea mai gravă formă de înșelare a încrederii
publice, deoarece înscrisurile ar trebui să se bucure de o încredere deplină, ar trebui să servească ca
probe ale adevărului, ale bunei -credințe, nu să creeze un dezechilibru relațiilor sociale și sistemului
financiar. Mai mult, înscrisurile ocupă un rol principal în ierarhia probelor, iar dacă acestea sunt
alterate, atunci întregului sistem juridic al pr obelor este comprimis, devenind neeficient.
Consider că toate infracțiunile de fals în înscrisuri aduc o gravă atingere adevărului și
încrederii care determină formarea și desfășurarea relațiilor dintre oameni, însă mi -am ales
infracțiunea de fals mater ial în înscrisuri oficiale, deoarece ocupă un loc central între aceste
infracțiuni, facând referire la înscrisurile oficiale, cele mai importante documente care pot fi
redactate. Este important a se cunoaște care sunt consecințele comiterii acestei infracț iuni și ce
urmări poate avea, referitoare la încrederea publică, care tinde să dispară și să fie înlocuită de
nesiguranță, suspiciune, fapt ce poate duce la comiterea de alte infracțiuni.
În elaborarea lucrării mele de licență, am încercat să prezint atât aspectele teoretice, cât și cele
practice privind infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, precum și propuneri de lege
ferenda, astfel încât să pun în evidență importanța acestei infracțiuni.

14
CAPITOLUL I:CONSIDERAȚII INTORDUCTIVE

Secțiunea 1.1: Necesitatea incriminării faptelor de fals în înscrisuri

Falsurile în înscrisuri reprezintă un subiect de o deosebită importanță, care presupune fapte
ce au fost socotite activități ilicite încă din cele mai vechi timpuri. În genere, aceste infracțiu ni
constituie un fenomen în continuă mișcare2, iar legea penală a socotit că este necesar să incrimineze
și acele fapte prin săvârșirea cărora alterându -se adevărul, se creează un pericol grav sau se aduce o
vătămare concretă anumitor interese ale statului ori ale unor persoane.
Această sferă a faptelor prevăzute de legea penală prin care se denaturează sau se alterează
adevărul este deosebit de cuprinzătoare, incluzând atât infracțiunile de fals în înscrisuri încorporate
în Titlul VI al Părții Speciale a C odul Penal, cât și alte infracțiuni cuprinse, în raport cu obiectul lor,
în alte titluri ale Codul Penal.3
Infracțiunile de fals pot fi săvârșite în raport cu fiecare din relațiile sociale în a căror formare
și desfășurare pot fi folosite înscrisuri, care au funcție probatorie. Observăm, în cadrul acestui grup
de infracțiuni, ceea ce se incriminează este alterarea adevărului în cuprinsul unor entități privite în
ele însele ca lucruri care ar trebui să se bucure de o încredere deplină, neștirbită, având juri dic
însușirea de a servi ca probă a adevărului pe care îl exprimă.4
De aceea, infracțiunile de fals în înscrisuri aduc o gravă atingere adevărului și încrederii care
trebuie să determine formarea și desfășurarea relațiilor dintre oameni. Orice relație soci ală se
bazeată pe o anumită realitate pe care subiecții relației o au în vedere și a cărei existență implică
deci, o reciprocă încredere și bună credință din partea acestor subiecți: fără îndatorirea de respect
față de adevăr și fără sentimentul de încrede re că acesta este efectiv respectat, relațiile sociale nu ar
fi posibile decât cu anevoioase precauțiuni și cu inevitabile riscuri.5
Cazurile care favorizează comiterea acestor infracțiuni sunt numeroase, sfera acestor fapte
este complexă, conținând numero ase categorii ce pot fi diferențiate fie prin specificului relațiilor

2 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.7
3Drept penal Parte Specială Infracțiuni de fals, Scribd, https://www.scribd.com/doc/242060544/123362470 -Lucrare –
Infractiuni -de-Fals, accesat pe 6 octombrie 2014
4V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, Rodica Stănoiu , Explicații teoretice ale Codului
Penal Roman, Partea Specială , vol. IV, Ed. Academia Română, București, 2003, p. 315
5Drept Penal Parte Specială, Infracțiuni de fals, Scribd, op.cit, p.2

15
sociale atinse prin fapta de alterare a adevărului, fie datorită naturii încrederii care este acordată
acestui adevăr presupus ca fiind respectat.6
De aceea, legea penală a socotit că este necesar să corespundă contextului social actual,
ocrotind aceste relații. Astfel, pentru asigurarea normalei formări și desfășurări a acestora au fost
incriminate faptele prin săvârșirea cărora, alterându -se adevărul, se creează un grav pericol sau s e
aduce o vătămare anumitor relații sociale.7

Secțiunea 1.2: Elemente de istoric ale incriminării infracțiunilor de fals în înscrisuri

Falsificarea a apărut încă din cele mai vechi timpuri; originea cuvântului fals vine din
latinescul falsus, ulterior preluat de limba italiană ca falso și înseamnă “care este contrar adevărului;
mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial.”8
Faptele de fals în înscrisuri au fost socotite ca activități ilicite în toate timpurile și în toate
orânduirile și au fost sancționate, după gravitatea lor, în raport cu epoca respectivă, fie ca infracțiuni,
fie ca abateri de ordin civil. În ceea ce priveș te falsul în înscrisuri, regimul lor a fost variat în raport
cu natura și importanța înscrisului.9
Falsificarea, ca acțiune s-a regăsit pentru prima dată în antichitate, în bilanțurile egiptenilor
antici10, fiind pictate pe mormintele lor, pentru a le conse mna reușitele obținute de -a lungul vieții.
Există diferite opinii cu privire la aceste desene: există teoria conform cărora multe exagerează într –
o anumită măsură, iar altele care suștin că sunt doar niște minciuni.
Primele infracțiuni de fals au fost săv ârșite însă, după apariția înscrisurilor și a relațiilor
sociale legate de acestea, fiind sancționate aspru. Astfel, falsificarea unui înscris emanat sau pretins
ca fiind emanat de la șeful statului era sancționată, în epoca feudală, prin aplicarea de pede pse
corporale (arderea, spânzurarea, tăierea mâinii, marcarea). De asemenea, falsul testamentar a
cunoscut un regim sancționator foarte sever.11
Falsul în înscrisuri private era sancționat pecuniar, de regulă cu îndoitul prejudiciului produs
sau pe care 1 -ar fi putut produce. Vechile noastre legiuiri penale (pravile) conțineau reglementări
interesante privind incriminarea faptelor de fals. Astfel, în prima jumătate a secolului al XIX -lea,

6 Idem, p.3
7 Ibidem.
8 Dicționarul explicativ al limbii române, DEX , http://dexonline.ro/definitie/fals
9Drept penal Parte Specială Infracțiuni de fals , Scribd, op.cit, p.4
10 Nicoleta -Aurelia Privantu, op.cit , p.11
11Drept Penal Parte Specială, Infracțiuni de fals , Scribd, op.cit, p.4

16
Pravila Caragea în Muntenia, în vigoare în 1817 care, deși nu era o legiuire penală conținea unele
dispoziții penale în cuprinsul cărora era prevăzută „tăierea mâinii” pentru „plastografi” în cazul
falsificării „is căliturii sau pecetei domnești” și „osânda la ocnă” pentru falsificarea înscrisurilor
domnești.12
Falsul era incriminat astfel, în partea a cincea, capitolul 5, intitulat “Pentru plastografi”,
pct.1 -4: “Câți fac iscălitură domnească sau pecetea, să li se ta ie mâna. Câți dreg cuvinte ori
slomniri ori slove ori numere ori veleat ori lună ori zi din scrisori domnești, să se osândească la
ocnă în soroc de cinci ani. ”13
În Moldova, pentru aceleași fapte, Condica criminală a lui Sandu Sturza din 1826 prevedea
nediferențiat doar pedepse privative de libertate. Capitolul XVII -lea, intitulat “Pentru plastografie,
jurământul mincinos și mărturia mincinoasă și vicleană ”, incrimineaz ă în art.253 fapte care pot fi
asimilate falsului material în înscrisuri oficiale. At unci, falsul material era inclus în sfera înșelăciunii
și el se putea realiza prin falsificarea unor acte de o anumită natură juridică: acte domnești sau
judecătorești, înscrisuri ce emanau de la autorități publice, precum și fapta de a face “mincinoase
iscălituri”14. Articolul prevedea că: “supt vinovăție de vicleșug și înșelăciune va cădea cel ce va
preface act domnesc cum și cel ce va face mincinoase iscălituri sau peceți.”
Toate codurile penale moderne prevăd ca infracțiuni derivate punerea în circulație sau
folosirea produsului falsificării15. Aceste concepții au pătruns și în legislația noastră penală. Astfel,
Codul Penal Știrbei de la 1850 a grupat infracțiunile de fals în departamentul referitor la „Crimele
și delictele contra intereselor publice”.
Urmea ză apoi faza codurilor penale aplicate în istoria modernă a României. Aici,
infracțiunile de fals au fost grupate separat, existând o sistematizare mult mai strictă. Aceste coduri
sunt: Codul Penal al lui Cuza, din 1964, Codul Penal din 1936, Codul Pe nal din 1969 și Noul Cod
Penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014.
În 1864, Codul penal al lui Cuza , păstrând trăsături tradiționale ale legiuirilor românești, dar
și sub influența principală a Cod. Pen. napoleonian a grupat, de asemenea, infracțiunile de fals în
departamentul referitor la „Crimele și delictele contra intereselor publice”, iar o întreagă secțiune era
consacrată falsificării de înscrisuri publice sau autentice, începând cu falsul săvârșit de un funcționar
(art.123), falsul săvârșit de un particular (art. 125), falsificarea de pașapoarte (art. 129), falsificarea

12 Ibidem.
13 Nicoleta -Aurelia Privantu, op.cit, p.12
14 Idem, p.13.
15R. Bodea , Drept penal – Partea specială , Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 305

17
de certificate (art. 135), falsificarea de atestate (art. 139), precum și infracțiunea de servire de
înscrisuri publice false (art. 126),infracțiunea de servire de înscrisuri priva te false (art. 127) sau
abuzul de semnătură în alb (art. 128).16
În articolul 123 este incriminat falsul săvârșit de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de
serviciu: “Se va pedepsi cu închisoarea de la 3 -5 ani, cu interdicție pe timp mărginit și cu ame ndă
de la 50 lei în sus, orice funcționar sau ofițer public care, în exercițiul funcțiunei sale, va fi comis o
plăsmire, fie prin semnături false, fie prin alterațiune de acte, de scriituri sau de semnături, fie prin
arătare de alte persoane decât cele ade verate, fie prin scriituri făcute sau intercalate pe registre sau
alte acte publice după confecțiunea sau încheierea actelor. Dacă prejudiciul resultând din una din
plăsmuirile mai sus indicate trece de 2 000 lei, se va putea îndoi maximul închisorei. ”17 Prin analiza
acestui articol, se observă faptele care alcătuiesc conținutul laturii obiective a infracțiunii și sunt
chiar modalități de realizare a falsului material în actual reglementare.
Art. 124 reglementează pentru prima dată falsul intelectual, iar uzul de fals pentru
înscrisurile publice false este reglementat în art.126 (cu sancțiune de la 1 -5 ani) și uzul de fals pentru
înscrisurile private false este reglemntat în art.127 (cu sancțiune de la 2 ani în sus). Observăm că
sancțiunile sunt diferenția te, ca și în actual reglementare, pentru înscrisurile oficiale și cele sub
semnătură privată.18
În art.128 era incriminat abuzul de semnătură în alb, ce reprezintă o formă de fals a
înscrisului sub semnătură privată. De asemenea, erau incriminate și infracț iunile de falsificare de
pașapoarte, de certificate și de atestate.
Până la acest Cod Penal, falsul privind identitatea nu a fost reglementat, folosirea numelor
mincinoase fiind curpinsă de latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune calificată.
Aceea și concepție și sistematizare a infracțiunilor de fals este păstrată și în Codul Penal
„Carol al -II-lea” din 1936 care a grupat infracțiunile de fals în Titlul IX al Părții Speciale, intitulat
”Crime și delicte contra intereselor publice”19de la art. 385 până la art.416, în trei secțiuni: Secțiunea
I (Falsul în acte publice și private), Secțiunea a II -a (Falsul în pașapoarte, foi de drum, certificate,
traduceri, expertize și registre de călători), Secțiunea a III -a (Întrebuințarea de fals).

16 Drept Penal Parte Specială, Infracțiunile de fals , Scribd, op.cit, p.5
17 N.M.Sotir, Codicele penal adnotat cu jurisprudența română , Institutul de Arte Grafice și Editura Minerva, București,
1900, p.113
18 Nicoleta -Aurelia Privantu, op.cit., p.16
19 Drept Penal Parte Specială, Infracțiunile de fals, Scribd , op.cit, p.5

18
Unele incriminări sunt formulate similar celor din codul anterior, iar altele reprezintă
reglementări noi, cum ar fi art. 413 –folosirea unui certificat medical falsîn scopul de a induce în
eroare o autoritate sau o societate de asigurare.
Teoreticienii af irmă că la acea vreme elementele delictelor de fals în acte publice erau: actul
public, falsificare lui în orice mod și intențiunea frauduloasă. Deși în Codul Penal anterior delictul
de fals putea fi săvârșit numai de un funcționar public, în Codul de la 1 936 delictul de fals în acte
publice poate fi săvârțit și de către particulari, funcționari publici, iar pedeapsa este mai gravă.20
Se arată astfel cum delictul de fals în acte publice este săvârșit prin însuși faptul falsificării,
chiar dacă actul public n u a fost întrebuințat sau dacă nu a rezultat niciun prejudiciu sau folos.21
Cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, există foarte multe
similitudini între dispozițiile art.288 Codului Penal din 1969 și norma incriminatoare din Co dul
Penal din 1936.
În art.402 este incriminat falsul intelectual, iar în art.406 este incriminat falsul în acte
private, care are ca elemente constitutive: falsificarea, actul privat, întrebuințarea lui în scopul arătat
de articol și intenția frauduloasă : “Acela care falsific ă un act privat, [..], și-l întrebuințează, îl
încredințează altuia spre a fi întrebuințat, pentru a dovedi existența, încetarea sau modificarea unui
drept sau unei obligații, comite delictul de fals în acte private, [..].”
Totuși, literatura juridică de atunci arată că problema de a ști dacă un act privat face proba
existenței, încetării sau modificării unui drept sau a unei acțiuni este o chestiune de drept22, iar nu de
fapt și este deci, supusa controlului Curții de Casație. De pre cizat că falsul în acte private nu se
comite prin însuși faptul săvârșirii falsului, ci pentru ca delictul din art.406 să fie săvârșit, este
necesar ca actul fals să fie întrebuințat de către falsificator sau încredințat alte persoane spre a fi
întrebuința t, intenția frauduloasă fiind prezumată.23
Art.407 incriminează infracțiunea de abuz de semnătură în alb, care nu se mai regăsește în
Codul Penal în vigoare. Mai mult, reglementările cu privire la uzul de fals se regăsesc în articolele
412, 413 și 416. Art. 412 arată că cel care, fără să participe la falsificare întrebuințează un act fals,
comite delictul de întrebuințare de act fals.24 Sanțiunile pentru folosirea înscrisurilor publice și

20 C. Viforeanu, E. Petit, N.I.Tanoviceanu, Codul Penal Regele Carol al II -lea, ed.a II -a, revăzută și corectată, Ed.
Adevărul S.A., București, 1936, p.390 -391
21 Nicoleta -Aurelia Privantu, op.cit, p.19
22 Ibidem, p.21
23 C.Viforeanu, E.Petit, N.I.Tanoviceanu, op.cit, p.396
24 Nicoleta -Aurelia Privantu, op.cit, p.22

19
pentru folosirea înscrisurilor private diferă, la fel ca în codul preced ent. Pentru prima infracțiune
sancțiunea este de la 1 la 3 ani, iar pentru a doua infracțiune sancțiunea este de la 6 luni la 2 ani.
Delictul de întrebuințare de act fals există atunci când infractorul cunoaște falsul actului de
care se servește, fără a fi nevoie însă, să știe cine este autorul acelui fals.25Cu toate acestea, folosirea
unui înscris fals constituia infracțiune doar dacă acel înscris este de natură să producă anumite
consecințe juridice. Va exista deci, delict de întrebuințare de act fals, fac ă actul a fost falsificat într –
un anumit scop și cel ce uzează de dânsul îl întrebuințează în alt scop.26
Acest cod penal cuprinde primele reglementări cu privire la falsul în declarații, în art. 404 și
405. Astfel, art. 404, arată că: “acela care înaintea unui funcționar public face declarații
neadevărate pentru întocmirea unui act public, privitor la starea civilă sau stabilirea identității unei
persoane, ori privitor la vreun raport juridic dintre alte persoane, comite delictul de fals în
declarațiuni și se pedepsește cu închisoarea corecțională de la e luni la 1 an, amendă de la 2000 la
5000 lei și interdicția corecțională de la 1 la 2 ani.”27
Falsul în declarații putea fi săvârșit verbal sau în scris și doar în fața unui funcționar public.
De aceea, certi ficare identității unei persoane la un hotel nu intra sub interdicția art.404.28
Cu toate acestea, art.404 nu pedepsește declarațiile neadevărate decât dacă privesc redactarea
unui act public referitor la starea civilă sau stabilirea identității unei persoane sau unu raport juridic
dintre alte persoane, declarațiile neadevărate cu ocazia redactării unui alt act public29, decât cele
enumerate limitative, cum ar fi de exemplu – declarația de impunere, care nu intră în prevederile
acestui articol.
Art.405 arată că și cel care, cu ocazia unui interogatoriu asupra identității, situației sau altor
calități ale persoanei sale sau ale altuia, face declarații neadevărate înaintea unui funcționar public,
aflat în exercițiul funcției sale,30 săvârșește infracțiunea de fals în declarații, care se pedepsește tot
potrivit art.404.
Aceeași pedeapsă este aplicată și celui care face declarații neadevărate, în scopul de a induce
în eroare autoritatea public asupra identității, stării sale civile sau altor calități ale perso anei sale ori

25 C.Viforeanu, E.Petit, N.I.Tanoviceanu, op.cit, p.400 -401
26 Ibidem.
27 C.Gr, C.Zotta, Codul Penal „Regele Carol II”, Tipografia Tirajul, București, 1937, p.
28 C.Viforeanu, E.Petit, N.I.Tanoviceanu, op.cit, p.394
29 Nicoleta -Aurelia Privantu, op.cit, p.24
30 Ibidem.

20
ale alteia, chiar dacă faptul s -a petrecut înaintea unui particular ce are îndatorirea de a înregistra
identiatea persoanelor.31
În art.414 este incriminat falsul privind identitatea, care arată că fapta aceluia care, în scopul
de a induce în eroare sau a menține în eroare o autoritate public sau pe un particular, se subtituie pe
nedrept unei alte persoane sau își atribuie lui sau altuia un nume fals sau o stare civilă falsă.
Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 1 an la 3 ani, amendă de la 2000 la 5000 lei și interdicția
corecțională de la 1 la 2 ani. Aceeași pedeapsă se aplică și persoanei care convenea să fie
subtituită.32
Prin Decretul nr.203 din 27 iunie 1954, a fost introdus art.257¹, prin care se incrimina
înstrăinarea unui act care se rvea pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.
Falsul privind folosirea emblemei Crucii Roșii a fost reglementat abia de către Convenția de
la Geneva din 12 august 1949. Această infracțiune a fost introdusă sub denumirea de uzurpa re a
emblemei Crucii Roșii, fiind incriminată folosirea fără drept a emblemei ori denumirii “Crucea
Roșie ” sau a celor asimilate ei, precum și a oricărui semn sau a oricărei denumiri constituind o
imitație constituind o imitație a acestei embleme sau denum iri.33
După Codul penal din 1864, care s -a aplicat timp de 72 de ani, Codul penal de la 1968 este al
doilea ca longevitate din istoria modernă a statului român. Acesta a fost adoptat în contextul în care,
după instaurarea regimului comunist, se impunea refl ectarea noilor ideologii politice în planul legii
penale. S -a confirmat astfel ierarhia noilor valori sociale, punând pe primul plan securitatea statului
și proprietatea socialistă și pe ultimul, persoana și ordinea de drept34.
Codul Penal , intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, a grupat infracțiunile de fals în Titlul VII al
Părții Speciale, iar Capitolul III a fost consacrat infracțiunilor de „Falsuri în înscrisuri”. Cod. Pen.
actual i s -au adus o serie de modificări, cele mai semnificative fiind intr oduse de către Legea nr.
140/1996 care a reconsiderat termenul de „public” și implicit cel de „înscris oficial”.
Trecând peste unele modificări neesențiale care au fost aduse prin Legea nr.6/1973
(articolele 287 alin. 2, 290 alin.l, 291, 292 și 297 Cod. Pe n.), Legea nr.140/1966 pentru modificarea
și completarea Codului Penal include și unele dispoziții referitoare la infracțiunile de fals,

31 Ibidem.
32 Idem, p.25.
33 Idem, p.25.
34Expunerea de motive a noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), în Codul penal, Editura C.H. Beck, București, 2009,
pag. 3 -5.

21
introducând unele nuanțări determinate de reconsiderarea termenului „public” (art.292 și art.293
alin.l Cod. pen.).35
Pe lângă incriminările referitoare la diferitele fapte de fals ( pe care le denumim fals propriu
zis), sunt prevăzute și unele “incriminări conexe” privitoare la fapte care au o strânsă legătură cu
infracțiunile de fals.36 Aceste fapte nu numai că împrumută c aracterul lor ilicit de la infracțiunea de
fals, dar, contribuie în mod esențial la agravarea pericolului social pe care îl prezintă aceste
infracțiuni. Incriminările conexe privesc faptele derivate și anume: faptele de folosire a înscrisurilor
falsificate și fapta de a face declarații mincinoase, producătoare de consecințe juridice, în fața
organelor competente.37
După decembrie 1989, Codului penal actual i s -au adus o serie de modificări. În privința
infracțiunilor de fals schimbări esențiale a adus Legea nr. 140/199638 care a reconsiderat termenul
”public”39, a modificat regimul de sancționare (art. 282 alin. 1 C. pen.) și a inclus categoria de ”alt
salariat” în cea de ”funcționar” , schimbându -se astfel subiectul activ de la art. 288 alin. (2)40 și 289
C. pen .41Schimbarea regimului politic face necesară, cum era și firesc, elaborarea unui nou Cod
penal, care să se conformeze noilor valori sociale pe a căror ocrotire și promovare se pune accent.42
În anul 2001 s -a constituit o comisie care a întocmit proiectul unui nou Cod penal adoptat de
Parlament prin Legea nr. 301/200443. După adoptare, au fost semnalate o serie de probleme care
făceau ca textele să fie foarte greu de aplicat. Dar pentru găsirea unor soluții s -a alcătuit o comisie
de experți în cadrul Ministe rului Justiției care să modifice Legea nr. 301/2004.
S-a ajuns totuși la concluzia că singura modalitate eficientă de lucru este elaborarea unui nou
proiect ”care să preia elementele ce pot fi menținute din Codul în vigoare și din Legea nr. 301/2004
și să le integreze pe baza unei concepții unitare alături de elementele preluate din alte sisteme de
referință, dar și din reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spațiului

35 Drept Penal Parte Specială, Infracțiunile de fals, Scribd, op.cit, p.6
36S. Bogdan, Drept penal. Partea specială, ediția a 2 -a revăzută și adăugită , Ed. Sfera Juridică, Cluj, 2006, p. 319
37 Drept Penal Parte Specială, Infracțiunile de fals, Scribd, op.cit, p.6
38Publicată în M. Of.nr. 289 din 14 noiembrie 1996.
39Anterior intrării în vigoare a Legii 140/1996, art.145 alin. (1) C. pen. avea urm ătorul conținut: ”Prin termenul public
se înțelege tot ce interesează organizațiile de stat, organizațiile publice sau orice organizații care desfășoară o
activitate utilă din punct de vedere social și care funcționează potrivit legii.”
40Din ”funcționar or i alt salariat în exercițiul atribuțiilor de serviciu” în ”funcționar în exercițiul atribuțiilor de
serviciu”.
41Din ”funcționar ori alt salariat aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu” în ”funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor
de serviciu” .
42 Nicoleta -Aurelia Privantu, Rezumat Teza de Doctorat , Universitatea din București, Facultatea de Drept, Conducător de
doctorat: Prof. univ. dr. Valerian Cioclei, București, 2012, p.2
43 Publicată în M. Of. nr. 575 din 29 iunie 2004, rectificată în M. Of. nr . 303 din 12 aprilie 2005, abrogată prin Legea nr.
286 din 17 iulie 2009

22
de libertate, securitate și justiție”44. Astfel, a fost ela borat un nou proiect de Cod penal adoptat de
Parlament prin Legea nr. 286 din 17 iulie 200945.
În cadrul noului Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, Capitolul III din Titlul VI
cuprinde falsurilor în înscrisuri și cuprinde articolele 320 – 328. Noul Cod penal a fost adoptat, fiind
văzut ca o necesitate de a corespunde contextului social actual. Spre exemplu, în prezent,
multitudinea raporturilor comerciale private constituie o premisă pentru comiterea infracțiunii prev.
de art. 290 C. pen. în mo dalitatea de la falsul intelectual, adică pentru falsificarea unor înscrisuri sub
semnătură privată în conținutul lor, care nu se regăsește în actuala reglementare.46
Infracțiunile de fals pot fi săvârșite în raport cu fiecare din relațiile sociale în a căror formare
și desfășurare pot fi folosite înscrisuri cu funcție probatorie. Prin sancționarea falsurilor în înscrisuri
se întărește încrederea pe care oamenii trebuie să o aibă în valoarea lor probatorie47.
Datorită însușirilor pe care le au (exactitate, durabilitate, caracter preconstituit etc.),
înscrisurile ocupă cel mai important rol în ierarhia mijloacelor de probă48. În cazul infracțiunilor de
fals ocrotirea penală se răsfrânge asupra întregului sistem juridic al probelor, contribuind la întărirea
rolului și eficienței acestui sistem49.Analiza mereu actualizată a infracțiunilor de fals în înscrisuri
este necesară și datorită existenței unor soluții practice diferite la nivelul instanțelor de judecată.

Secțiunea 1.3 : Elemente de drept comparat

Încă de la 1930, Codul Penal Italian conține texte de lege legate de infracțiunile de fals. În
titlul VI, Delicte contra încrederii publice, încrederea publică referitoare la documentele care conțin
manifestări sau declarații de intenție sau care atestă autenti citatea este protejată prin incriminarea
falsului în docuimente în Capitolul III, în art. 476 -49350. Amintim falsul material comis de către un
funcționar public în acte publice, falsul material comis de un funcționar public în certificate sau

44 Nicoleta -Aurelia Privantu, Rezumat Teza de Doctorat , Universitatea din București, Facultatea de Drept, Conducător de
doctorat: Prof. univ. dr. Valerian Cioclei, București, 2012, p.2
45 Publicată în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009.
46 Nicoleta -Aurelia Privantu, Rezumat Teza de Doctorat , Universitatea din București, Facultatea de Drept, Conducător de
doctorat: Prof. univ. dr. Valerian Cioclei, București, 2012, p.3

47 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Rodica Stănoiu, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai,
Victor Roșca, Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială , V olumul IV , Ediția aIIa, Editura Aca -demiei
Române, Editura All Beck, București, 2003, pag. 318.
48Mircea Costin, Mircea Mureșan, Victor Ursa, Dicționar de drept civil , Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1980, pag. 300.
49 Idem, pag. 318.
50 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, Bucur ești, 2013, p.94

23
autorizații ad ministrative, falsul în înscrisuri private, falsul pe foaie semnată în alb, falsul material
comis de un particular etc.
Codul Penal Italian incriminează astfel diferit falsificarea următoarelor înscrisuri: registre și
declarații private, certificate și aut orizații administrative, acte publice, testamente olografe, titluri de
credit, acte publice, copii autentificate și atestări ale conținutului acestora.51
În capitolul IV al aceluiași cod, în art.494 -498, încerederea referitoare la identiatea, statutul
sau c alitățile persoanei care comite fapta este protejată contra conduitei personale susceptibile de a
induce în eroare autoritățile publice sau un număr nedeterminat de persoane prin incriminarea
falsurilor personale.52 Amintim următoarele infracțiuni: substitu tirea persoanei, falsa atestare sau
declarație făcută unui funcționar public despre identitatea sau calitatea personală sau a altcuiva, falsa
declarație sau atestare a celui care certifică semnătura electronică cu privire la identitatea sau
calitatea perso nală proprie sau a altuia, uzurparea de titluri sau onoruri etc.
În art.492, se prevede expres că originalul lipsă poate fi înlocuit de copiile autentice:53“prin
efectul dispozițiilor precedente, în denumirea de acte publice și de înscrisuri private sunt cu prinse
actele originale și copiile autentice ale acestora, când prin prevederea legii țin locul originalelor
care lipsesc.”
În ceea ce privește falsul material în înscrisuri oficiale, sancționarea acestuia se face în
funcție de natura actului falsificat, i ar pedepsele aplicate sunt mai mari decât în legislația noastră.
Art.476 incriminează falsul material comis de un funcționar public în acte publice: 54“fapta
funcționarului public de a întocmi, în timpul exercitării funcțiunilor sale, în total sau în parte, un act
fals sau de a altera un act veritabil, este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 6 ani…[…]…dacă
falsul privește un act sau o parte a unui acte care produce încredere până la înscrierea în fals,
închisoarea este de la 3 la 10 ani.” Următorul arti col, art.477, prevede și pedepsește falsul material
comis de un funcționar public în certificate sau autorizații administrative: 55“fapta funcționarului
public, prin care, în exercitarea funcțiilor sale, contraface sau alterează: certificate sau autorizații
administrative și menționează ca îndeplinite condițiile pentru validitatea acestora, este pedepsită cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

51 Ibidem, p.95
52 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.95
53 Ibidem.
54 Codul Penal Italian, Dei delitti contro la fede pubblica, Codice Penale, Libro II, Titlo VII, agg. Al 03.03.2013, Altalex,
http://www.altalex.com/index.php?idnot=36768
55 Ibidem, http://www.altalex.com/index.php?idnot=36768

24
În art.478, este sancționat falsul material comis de un funcționar public în copii autentificate
ale actelor publice sau private și în atestările conținutului actului:56“funcționarul public care, în
timpul exercitării funcției sale, presupune că există un act public sau privat, face o copie a acestuia
și o eliberează în formă legală sau orice altă copie a unui act public sau privat, diferită de original,
este pedepsit cu închisoare de la 1 la 4 ani; dacă falsul privește un act sau o parte a unui act care
produce încredere până la înscrierea în fals57, închisoarea este de la 3 la 8 ani; dacă falsul este
comis de un funcțion ar public într -un atestat pe conținutul actelor publice sau private, pedeapsa
este închisoarea de la 1 la 3 ani.”
Dacă vreuna din faptele prevăzute la art.476, 477 și 478 a fost comisă de un particular sau de
un funcționar public în afara serviciului, se a plică pedepsele stabilite în aceste articole, reduse la o
treime.
În Italia, specialiștii sunt departe de a cădea de acord asupra intenției specific falsificării
înscrisurilor public, din rațiuni de opacitate a Codului. Pare să domine o rigoare similară cu cea care
apare în ceea ce privește prejudicial.58 Anumite persoane adoptiă principiul dolus in re ipsa, conform
căruia dolul este legat de falsificare însuși, ideea adoptată de Marcel Rigaux, Paul -Em, Trousse în
lucrarea “Le faux en droit penal comparé”. Tot în această lucrare, în ceea ce privește falsurile în
înscrisuri publice, apare părerea unanimă a spec ialiștilor care consideră că dolul constă pur și simplu
în transformarea conștientă, voluntară și evidentă a adevărului, fără a fi nevoie să se caute o anumită
intenție de a face rău sau a exista intenția de a înșela. Desigur, există și o părere opusă aces tei
ipoteze. Subiectul activ al infracțiunii de fals este conștient că va cauza prejudiciul care
caracterizează această categorie de infracțiuni. Acesta realizează că acțiunile sale sunt împotriva
încrederii publice și că astfel pune în pericol interesele specifice apărate59 prin mijloace de probă.
În ceea ce privește, suprimarea, distrugerea și ascunderea actelor adevărate, aceestea sunt
incriminate în art.490, iar cel care suprimă, distruge sau ascunde în tot sau în parte, un act public sau
un înscris priv at veritabil, răspunde conform pedepselor stabilite în art. 476, 477, 482, 485. Astfel,
această infracțiune nu este calificată ca fiind o infracțiune de fals, deoarece încrederea publică, ca
valoare socială ocrotită de legea penală, nu poate fi vătămată de cât prin apariția relațiilor sociale a
înscrisurilor false. Încrederea publică trebuie înțeleasă ca sentiment, nu cu privire la adevăr în

56 Codul Penal Italian, Dei delitti contro la fede pubblica, Codice Penale, Libro II, Titlo VII, agg. Al 03.03.2013, Altalex,
http://www.altalex.com/index.ph p?idnot=36768
57 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.96
58 Ibidem, p.137
59 Ibidem, p.138

25
general, ci cu referire la înscrisuri ca expresie a adevărului.60 Dacă înscrisul este distrus, sentimentul
de încredere nu mai este raportat la un lucru, o entitate materială, care exprimă un adevăr și deci nu
se poate vorbi de existența unui fals în înscrisuri. Această părere este enunțată de Ion Neagu61,
făcându -se astfel distincția între infracțiunea de fals în înscrisur i și cea de surpimare, distrugere și
ascunderea a actelor adevărate.
Există și părerea conform căreia ruperea unei porțiuni dintr -un înscris este considerată a fi
infracțiune de fals, sustinându -se că această acțiune ar fi putea fi asimilată cu cea de șter gere pe cale
mecanică sau fizică a unor mențiuni din text62. Această teorie, totuși, nu poate fi considerată
temeinică63, deoarece un act astfel deteriorat nu va reuși să creeze o convingere că ar exprima
adevărul. Orice persoană care ia contact cu un înscri s deteriorat, nu se va angaja în relațiile sociale
respective, având rezerve cu privire la autenticitate actului. Astfel de înscrisuri ar putea fi mai
degrabă asimilate înscrisurilor informe64 , dar în niciun caz nu putem vorbi de incriminarea distinctă
a unor infracțiuni de fals.
De asemenea, există și întrebarea cu privire la reconstituirea unui înscris, după ce a fost
distrus, dacă acest fapt poate constitui infracțiune de fals. Cu privire la această teorie, doctrina s -a
pronunțat, impunând că în soluțion area unor asemenea cazuri, trebuie să se țină seamă de starea în
care apare înscrisul. În acest caz, nu se va putea reține infracțiune de fals, dacă înscrisul astfel
reconstituit nu va fi luat în considerare de către ci cărora le va fi prezentat, deoarece unui asemenea
înscris îi lipsește valoarea probatorie, ca element esențial al obiectului material în cazul
infracțiunilor de fals în înscrisuri.65
Codul penal francez66, intrat în vigoare la 1 septembrie 1993, cuprinde infracțiunea de fals
în documente (le faux en écriture), în Capitolul 1 at Titlului IV denumit “Faptelor care aduc atingere
încrederii publice" (contre la paix publique) . De la art. 441 -1 la art. 441 -12, sunt incriminate
infracțiunile de fals în înscrisuri, dintre care amintim: f alsul comi s într -un document emis de o
administrație publică în scopul constatării unii drept, a unei identităși sau calităși sau în scopul
acordării unei autorizații, deținerea frauduloasă a unuia dintre documentele false definite ulterior,
procurarea frauduloasă p entru altă persoană a unui document emis de către o administrație publică

60 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.138
61 Ion Neagu, Falsul în înscrisuri, Teză de doctorat, Univ.București, Fac.de Drept, 1976
62 O.A.Stoica, Despre răspunderea penală pentru falsul în acte, Legalitatea Populară, nr.3/1960, p.40 -48
63 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.139
64 Ion Neagu, Falsul în înscrisuri, Teză de doctorat, Univ.București, Fac.de Drept, 1976
65 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.140
66 Le codé penal, version consolidée au 15 november 2014,
http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte=LEGITEXT000006070719,

26
în scopul constatării unui drept, unei identități sau a unei calități sau în scopul acordării unei
autorizații, pedepsirea tentativei delictelor prevăzute mai sus, interdiciția de a se afla pe teritoriul
francez( fie cu titlu definitiv, fie pe o durată de cel mult 10 ani), sancționarea persoanei juridice etc.
Falsul material în înscrisuri oficiale este incriminat de art.441 -2 și art 441 -4.
Art. 441 -2 prevede67: “Falsul comis într -un document emis de o administrație publică în
scopul constatării unui drept, a unei identități sau calități sau în scopul acordării unei autorizații se
pedepsește cu cinci ani închisoare și cu amendă de 75 000 euro. Uzul de fals menționat în alineatul
preced ent se pedepsește cu aceleași pedepse. Pedepsele sunt de până la șapte ani închisoare și
amendă de până la 100 000 euro, dacă falsul sau uzul de fals este comis: 1. Fie de către o persoană
depozitară a autorității publice sau însărcinată cu o misiune din s erviciul public ce acționează în
exercitarea funcțiilor sale; fie în mod obișnuit; fie cu intenția de a facilita comiterea unui delict sau
de a procura impunitatea pentru autor.” 68
Art. 441 -4 prevede69: “Falsul comis într -o scriere publică sau autentică sau într-o
înregistrare ordonată de autoritatea publică se pedepsește cu zece ani închisoare și cu amendă de
150 00 euro. Uzul de fals menționat la alineatul anterior se pedepsește cu aceleași pedepse.
Pedepsele sunt de până la cincsprezece ani închisoare și amendă de până la 225 000 de euro, dacă
falsul sau uzul de fals este comis de o persoană depozitară a autorității publice sau însărcinată cu o
misiune din serviciul public ce acționează în exercitare funcțiilor sau misiunii sale.”70
Tentativa infrac țiunilor enunțate se pedepsește cu aceleași pedepse prevăzute pentru
infracțiunile consumate.71
Cu toate acestea, nu există referiri foarte clare cu privire la intenție în ceea ce privește falsul
în înscrisuri. Emile Garçon, afirmă că din anumite puncte de vedere, hotărârile prezină contradicții

67“Le faux commis dans un document délivré par une administration publique aux fins de constater un droit, une identité
ou un e qualité ou d'accorder une autorisation est puni de cinq ans d'emprisonnement et de 75 000 euros d'amende.
L'usage du faux mentionné à l'alinéa précédent est puni des mêmes peines. Les peines sont portées à sept ans
d'emprisonnement et à 100 000 euros d'a mende lorsque le faux ou l'usage de faux est commis : 1° Soit par une personne
dépositaire de l'autorité publique ou chargée d'une mission de service public agissant dans l'exercice de ses fonctions ; 2°
Soit de manière habituelle ; 3° Soit dans le dessein de faciliter la commission d'un crime ou de procurer l'impunité à son
auteur.”
68 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.140
69“Le faux commis dans une écriture publique ou authentique ou dans un enregistrement ordo nné par l'autorité publique
est puni de dix ans d'emprisonnement et de 150 000 euros d'amende. L'usage du faux mentionné à l'alinéa qui précède
est puni des mêmes peines. Les peines sont portées à quinze ans de réclusion criminelle et à 225 000 euros d'ame nde
lorsque le faux ou l'usage de faux est commis par une personne dépositaire de l'autorité publique ou chargée d'une
mission de service public agissant dans l'exercice de ses fonctions ou de sa mission.”
70 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.141
71La tentative des délits prévus aux articles 441 -1, 441 -2 … […] est punie des mêmes peines.

27
care nu pot fi soluționate, iar doctrina nu pare să fi fost făcută pentru a da naștere unei teorii
definitive.72
Există deci, păreri împărțite în materia infracțiunilor de fals: unii autori cred că intenția este
supusă unor reguli speciale și excepționale, iar alții afirmă contrariul, adică faptul că este suficient să
se aplice în acest caz teoria dolului. Multe hotărâri judecătorești și anumiți autori par să asimileze
intenția dorinșei de a dăuna altei persoane.
René Garrau d arată totuși că intenția specifică incriminată în falsul documentar este
reprezentată de simpla dorință de a valorifica, ca și dovadă a unui drept, un document despre care se
știe că este mincinos. A acționa în acest scop înseamnă a comite în mod fraudul os faptul material
incriminat. Pentru Donnediu de Varbres și Emile Garçon, intenția cere ca agentul să fi știut că
alterează adevărul unui înscris, printr -un procedeu legal și să se fi știu că această alterare este menită
să cauzeze un anumit prejudiciu.73
Codul Penal german74din 15 mai 1871, considera falsul documentelor a fi un delict
împotriva proprietății și pentru ca acesta să fie pedepsit era necesar să fie utilizat cu ocazia comiterii
unei înșelăciuni. Ulterior, a fost modificat în 1925, unde falsul în documente a fost văzut ca un delict
ce pune în pericol comerțul juridic. În 1943, însă s -a făcut distincția dintre fals și uzul acestuia,
modificând intenția criminală, înlocuind astfel vechiul text, referitor la comerțul juridic.75 Ultima
modificare a cod ului s -a produs la 13 noiembrie 1989, iar falsurile în înscrisuri se găsesc în
Capitolul 23 al părții speciale intitulat „Falsuri în înscrisuri” art. 267 -281.
În prezent, falsul în documente este definit de doctrina germană ca fiind un delict formal, a
cărui esență constă nu în lezarea unui drept material concret, ci în utilizarea abuzivă a formei
documentelor în comerțul juridic. Se arată astfel că protecția penală asigurată de texte privind falsul
în înscrisuri privește secruitatea și claritatea comerțul ui juridic, în special cu referire la mijloacele de
probă și nu la bunuri.76
Sunt incriminate următoarele infracțiuni: falsificarea documentelor, falsificarea schițelor
tehnice, falsificarea datelor doveditoare, modificarea legitimităților oficiale, pregăti rea unei
falsificări de ligitmații oficiale, falsificarea certificatelor de sănătate, folosirea abuzivă a cărților de
identitate etc.

72 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.141
73 Ibidem, p.142
74 Codul Penal German,Strafgesetzbuch, SgGB, http://www.iuscomp.org/gla/statutes/StGB.htm#BXXIII
75 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.97
76 Ibidem.

28
Falsul material în înscrisuri oficiale ar putea fi încadrat în art.267, care prevedea falsificarea
documentelor: “Instanța aplică pedepsa cu închisoarea de până la 5 ani sau o amendă persoanei
care, cu scopul de a comite o înșelăciune în circulația juridică, fabrică un document fals, falsifică
un document sau întrebuințează un document fals sau falsificat. […] În cazurile cu consecințe
deosebit de grave, se aplică pedeapsa cu închisoarea între 6 luni și 10 ani. În general, un caz cu
consecințe deosebit de grave este atunci când făptuitorul: acționează în mod calificat sau ca
membru al unei asocieri care s -a constituit în scopu l comiterii de infracțiuni de înșelăciune și de
falsificarea de documente; cauzează o pagubă materială însemnată; periclitează grav circulația
juridică prin punerea în circulație a unui număr însemnat de documente false sau falsificate sau
face abuz de dre pturile pe care le are ca funcționar; face abuz de dreptuirle pe care le are în
calitate de funcționar public sau de calitatea sa de funcționar public. […]”77
Existența acestei infracțiuno necesită existența intenției de înșelăciune în rapoartele juridice,
numită Zer Tauschung im Rechtsverkehr. Această intenți nu există când autorul falsului caută să
determine persoana înșelată să ducă la îndeplinire anumite acțiuni care au consecințe juridice. Dacă
intenția există, contează prea puțin ca aceste consecințe s ă fie injuste pentru persoana înșelată. Nu se
cere în plus ca autorul să -și fi atins scopul propus.78
Art.273 prevede modificare legitimațiilor oficiale: “Dacă o persoană îndepărtează, face de
nerecunoscut, acoperă sau distruge o înregistrare, dintr -o legit imație oficială sau rupe o singură
filă dintr -o legitimație oficială sau întrebuințează o legitimație oficială modificată astfel, cu scopul
de a comite o înșelăciune în circulația juridică, persoana respectivă primește pedeapsa cu
închisoarea de până la 3 ani sau o amendă, în cazul în care infracțiunea nu se încadrează în alt
articol.”
Tentativa pentru infracțiunile enunțate mai sus se pedepsește.
Cu privire la Codului Penal spaniol (Legea organică nr.10 din 23 noiembrie 1995), acesta
incriminează infracțiunile de fals în Titlul XVIII, Capitolul II, care cuprinde mai multe secțiuni:
Falsificarea documentelor publice, oficiale și comerciale și a telegramelor transmise prin servicii de
telecomunicații, Falsificarea documentelor pri vate, Falsificarea certificatelor, Falsificarea cărților de
credit și debit și cecurilor de călătorie. Falsul material în înscrisuri oficiale este incriminat în art.392
pct.1 și se referă la persoana care 1.aleterează un document public, oficial sau comerc ial,
2.simulează un document public, oficial sau comercial, în întregime sau în parte, astfel încât să
inducă în eroare cu privire la autenticitatea acestuia, 3.inserează într -un act implicarea unor persoane

77 Ibidem.
78 Ibidem, p.144.

29
care nu au fost implicate sau atribuie celor car e au intervenit în el declarații sau manifestații diferite
de cele ce au fost făcute.79
Subiectul activ nu este circumstan‟iat, iar spre deosebire de alte coduri, dreptul penal spaniol
face diferența dintre documentele publice și înscrisurile private din pu nct de vedere al intenției.
Simpla dorință de alterare a adevărului este suficientă pentru a falsifica documentele publice, fără a
fi nevoie ca vinovatul să urmărească un final ulterior care i -ar fi fost util lui sau ar cauza un
prejudiciu altei persoane p e care o are în vedere.
O altă legislație iberică, și anume Codul Penal portughez, intrat în vigoare la 23 septembrie
1982, cuprinde un număr important de dispoziții referitoare la falsurile în înscrisuri, după cum
urmează: falsul în documente (art.228), c ontrafacerea și falsificarea datelor și planurilor tehnice
(art.230), falsul săvârșit de un funcționar în exercitarea atribuțiilor de serviciu (art. 233), eliberarea
de certificate false (art.234), uzul de documente de identificare ale altei persoane (art. 235).80
De asemenea, în Codul Penal model american , din anul 1985 sunt cuprinse câteva
orientări în materiainfracțiunilor de fals și anume: falsul în declarații și uzul de fals, falsul în
înscrisuri oficial, falsul în înscrisuri private etc.
Și Codul Penal al Federației Ruse cuprinde reglementări în ceea ce privește falsul material
în înscrisuri oficiale. Aceste articole privesc chestiunea referitoare la falsul material, dar există
referiri și la unele infracțiuni derivate. De exemplu, în art. 32 7 este incriminată falsificarea,
producerea sau vânzarea de documente false, ștampile, formulare. Prin formular în sensul art. 327
se înțelege o coală de hârtie pe care sunt imprimate ștampile și texte care folosesc la realizarea unui
anumit document (form ular pentru licență, pașaport, legitimație, anchetă, cerere și altele). Mai pot fi
unele formulare de evidență strictă care conțin numere ori serii având un regim special. 81
În art. 326 din Cod. Pen. rus este incriminată fapta de falsificare a numărului de
înmatriculare în scopul folosirii. De aceea, sub aspectul laturii subiective, vom avea intenție directă
calificată prin scop. Cod. Pen. rus folosește exprimarea “intenție directă cu finalitate specială”
(folosirea sau vinderea mijloacelor de transport).82

79 Ibidem, p.145.
80 Nicoleta -Aurelia Pr ivantu, Rezumat Teza de Doctorat , Universitatea din București, Facultatea de Drept, Conducător
de doctorat: Prof. univ. dr. Valerian Cioclei, București, 2012, p.7
81 Ibidem, p.8
82 Ibidem, p.9

30
CAPITOLUL II : ANALIZA INFRACȚIUNII DE FALS MATERIAL
ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE

Secțiunea 2.1: Conceptul de fals material în înscrisuri oficiale și caracterizare

Faptele incriminate sub denumirea de „infracțiuni de fals” constituie o categorie extrem de
bine particularizată și variată în sfera vastă a acțiunilor socotite ca fiind social periculoase.
Infracțiunile de fals aduc o gravă atingere adevărului și încreder ii, care trebuie totuși să determine
formarea și desfășurarea relațiilor normale dintre oameni.
Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este definită în art 320 Noul Cod Penal,
intrat în vigoare la 1 februarie 2014, în Partea Specială, Titlul VI, Capitolul III:
(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de
la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de
serviciu, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producătoare de consecințe juridice.
(4) Tentativa se pedepsește.
Spre deosebire de Vechiul Cod Penal, infracțiunea nu a suferit mari modificări, însă pe
vechea legislație era incriminată în art.288, iar limitele de pedepasă erau diferite: la (1), 3 luni la 3
ani; la (2), 6 luni la 5 ani, fără interzicerea unor drepturi. Observăm că minimul special al pedepsei a
fost majorat, Noul Cod Penal oferind o incriminare mai aspră.
Această infracțiune se poate săvârși atât prin modificarea fizică a formei materiale a
înscrisului oficial, cât și prin alcătuirea în totalitatea sau î n parte a unui astfel de înscris.83
Ceea ce este specific pentru această infracțiune, cât pentru și întregul grup al infracțiunilor
de fals în înscrisuri și le diferențiază de alte fapte de denaturare a adevărului este împrejurarea că
înșelarea încrederii publice se realizează prin produsul activității infracționale (înscrisuri). Pe de altă
parte, în cadrul acestui grup de infracțiuni, ceea ce se incriminează este alterarea adevărului în
cuprinsul unor entități (documente) privite în ele însele ca acte care trebuie să se bucure de o

83 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, B ucurești, 2013, p.99

31
încredere deplină, neștirbită, având, juridic, însușirea de a servi ca probă a adevărului pe care îl
exprimă.84
Pentru ca un înscris oficial falsificat să poată justifica răspunderea penală pentru săvârșirea
unei infracțiuni de fa ls, este necesar ca acel înscris să prezinte anumite caracteristici.
Mai întâi, este necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie. Ceea ce legea ocrotește
împotriva unei alterări sau unei falsificări nu este scrierea, semn fără valoare prin el însuși, ș i nici
forma unui act, ci încrederea datorată scrierii și actului. În acest fel, în orice legislație penală există
nu numai o afinitate strânsă, dar și o corelație între sistemul probator și sistemul falsului. Orice fals
în înscrisuri presupune alterarea s au falsificarea unui înscris, care poate da naștere, la persoanele
cărora le va fi prezentat, unei convingeri contrare realității sau care poate servi ca probă.Pentru
existența infracțiunii de fals în înscrisuri nu interesează nici natura scrierii asupra c ăreia poartă
acțiunea interzisă de lege (manuscrisă, tipărită, dactilografiată, litografiată, sau imprimată în orice
alt mod), nici materia pe care sunt imprimate literele (hârtie, pergament, pânză), nici procedeele
tehnice de falsificare.85
În al doilea râ nd, este necesar ca înscrisul falsificat să aibă să poată genera consecințe
juridice. În genere, infracțiunile de fals se săvârșesc cu vinovăție sub forma intenției directe sau
indirecte, adică făptuitorul trebuie să își fi dat seama de natura și urmările faptei sale și să fi dorit
producerea acestora (intenție directă) sau să le fi acceptat (intenție indirectă). Infracțiunile de fals se
consumă în momentul realizării acțiunii de denaturare a adevărului, de falsificare, folosire a
înscrisului falsificat, în măsura în care această acțiune este de natură să producă consecințe
juridice.86

Secțiunea 2.2 : Delimitarea infracțiunii de fals material in inscrisuri oficiale de alte infracțiuni

Subsecțiunea 2.2.1: Delimitarea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale de falsul
intelectual

Falsul intelectual este incriminat în art.321 NCP, astfel: falsificarea unui înscris offcial cu
prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu,

84 Noul Cod Penal, art.320, Legea AZ, http://legeaz.net/noul -cod-penal/art -320
85Ibidem.
86Ibidem.

32
prin atest area unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea, cu știință,
de a insera unele date sau împrejurări. Tentativa se pedepsește.
O primă delimitare a acesto două infracțiuni ar fi în primul rând din punct de vedere al
obiectulu i material. În timp ce falsul material în înscrisuri oficiale are obiect material înscrisul
preexistent (în situația când falsificarea înscrisului este realizată prin alterare), la infracțiunea de fals
intelectual subzistă opinii diferite. Unii autori susț in că infracțiunea are obiect material, alții nu văd
posibilă existența acestuia. V om lua în considerare opinia precum că falsul intelectual nu are obiect
material, înscrisul falsificat fiind un produs al infracțiunii.
Dacă în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, alterarea adevărului face
referire la o alterare materială, fizică, a înscrisului preexistent sau alcătuirii în totalitate sau în parte a
unui înscris (instrumentum), în cazul falsului intelectual vorbim de o alterare a sub stanței înscrisului
(în sens de negotium), a unei denaturări a faptelor, datelor sau împrejurărilor pe care înscrisul este
chemat să le probeze, cu absența oricărei alterări fizice ale înscrisului.87
În cazul în care falsul este realizat după întocmirea îns crisului sau în afara exercitării
atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, se va reține săvârșirea infracțiunii de fals material
în înscrisuri oficiale, iar nu aceea de fals intelectual.88
Cu privire la formele infracțiunii, la ambele infracțiuni actele de pregătire sunt posibile, dar
nu sunt incriminate, iar tentative este posibilă și incriminată.
Dacă pedepasa pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este pentru forma de
bază, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pentr u varianta agravantă este închisoare de la 1 la
5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, la falsul intelectual leguitorul a considerat că este
necesară închisoarea de la 1 la 5 ani.

Subsecțiunea 2.2.2: Delimitarea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale de falsul în
înscrisuri sub semnătură privată

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată este incriminat în art.322 NCP, astfel: falsificarea
unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin al terarea lui
în orice mod, respective prin atestarea la momentul întocmirii înscrisului a unor fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau

87 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.146
88 Mihail Udroiu, Drept Penal – Parte Specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.411

33
împrejurări, dacă făptuitorul folosește el însuși însc risul falsificat sau îl încredințează altei persoane
spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice. Tentativa se pedepsește.
Referitor la un prim criteriu de delimitare, există diferența clară dintre înscrisurile private și
cele oficiale, din punct de vedere al obiectului material. În timp ce înscrisurile emise de o unitate
bancară sunt înscrisuri sub semnătură privată, fiind emise de o societate comercială ce activează în
mediul privat, înscrisurile emise de Banca Națională a României sunt înscrisuri oficiale. De
asemena, în cazul în care înscrisul oficial este autentificat la notar, devine înscris oficial.89
Ambele infracțiuni au ca obiect material un înscris preexistent alterării, în care falsul se
realizează astfel, doar că în cazul infra cțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, vorbim de un
înscris oficial, iar în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, vorbim de un
înscris sub semnătură privată. Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafac ere, este
considerată a fi produs al infracțiunii, iar nu obiect material al acesteia, la fel ca în cazul falsificării
unui înscris oficial prin contrafacere, unde tot produs al infracțiunii va fi obținut.
Din punct de vedere al elementului material, apare o altă delimitare importantă. Dacă la
infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, simpla deținere a înscrisului constituie infracțiune,
la falsul sub semnătură privată, simpla deținere nu constit uie infracțiune.
Este necesară nu doar falsificarea înscrisului sub semnătură privată, dar și folosirea acestuia
de către făptuitor sau încredințarea altei persoane spre a -l folosi, în scopul de a produce consecințe
juridice, în timp ce la falsul material în înscrisuri oficiale, în ipoteza în care cel care a falsificat
înscrisul oficial îl și folosește se va reține concurs real între infracțiunea de fals material în înscrisuri
oficiale și uz de fals.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privat ă absoarbe infracțiunea de uz de fals, cu
o singură excepție, atunci când uzul de fals este săvârșit numai de o altă persoană decât participanții
la falsificarea înscrisului.90
Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea de fals în înscrisuri su b semnătură
privată se săvârșește numai cu intenție directă, în timp ce infracțiunea de fals material în înscrisuri
oficiale poate fi săvârșită atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă.91
La ambele infracțiunii, tentativa este posibilă și este incriminată, cu precizarea că la
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată tentativa este posibilă, dar pentru aceasta este

89 Mihail Udroiu, op.cit, p.412
90 Ibidem, p.418
91Ibidem, p.417.

34
necesară începerea acțiunii subsecvente de folosire sau încredințare, în vederea folosirii. Simpla
falsificare a un ui înscris sub semnătură privată nu constituie tentativă la infracțiune.92
Dacă pedepasa pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este pentru forma de
bază, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pentru varianta agravantă este închi soare de la 1 la
5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, la falsul în înscrisuri sub semnătură privată, pedeapsa
este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Subsecțiunea 2.2.3: Delimitarea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficia le de uzul de fals

Uzul de fals este incriminat în art.322 NCP, astfel: folosirea unui înscris oficial ori sub
semnătură privată falsificat, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Este o infracțiune subsceventă celei de fa ls material în înscrisuri oficiale, având ca mijloc de
săvârșire tocmai înscrisurile oficiale care au rezultat din săvârșirea acesteia. Dacă înscrisurile false
nu ar fi folosite, infracțiunile de fals ar rămâne o amenințare fără urmări concrete.93
O primă d elimitare a acesto două infracțiuni ar fi în primul rând din punct de vedere al
obiectului material. În timp ce falsul material în înscrisuri oficiale are obiect material înscrisul
preexistent (în situația când falsificarea înscrisului este realizată prin alterare), la infracțiunea de uz
de fals, obiectul material îl reprezintă înscrisul oficial (respectiv, sub semnătură privată) fals, folosit
de făptuitor.
Uzul de fals, fiind o infracțiune derivată prin însăși natura sa, nu poate fi concepută fără
preexist ența unui înscris oficial. Este esențial ca înscrisul oficial să fie susceptibil de a produce
consecințe juridice, pentru a realize situașia premisă a acestei infracțiuni. Este considerată ca
existent situația premisă și în cazul în care a fost folosit un înscris fals, chiar dacă cel care a falsificat
înscrisul nu este identificat sau dacă infracțiunea din care a rezultat înscrisul s -a prescris. În aceste
situații, cel care folosesște înscrisul va fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de
uz de fals, dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.94
Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea de uz de fals se săvârșește numai cu
intenție directă, în timp ce infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale poate f i săvârșită atât cu
intenție directă, cât și cu intenție indirectă.

92Ibidem, p.417.
93 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.223
94 Ibidem, p.230

35
În timp ce la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, tentativa este posibilă și
incriminată, la uzul de fals, tentativa este posibilă, dar nu este incriminată. La ambele infracțiuni
actele de pregătire sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
Dacă pedepasa pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este pentru forma de
bază, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pentru varianta agravantă este închiso are de la 1 la
5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, la uzul de fals, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la
3 ani sau amendă, când înscrisul folosit este official și de la 3 luni la 2 ani sau amendă, dacă
înscrisul folosit este sub semnătură privată.

Subsecțiunea 2.2.4: Delimitarea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale de falsul în
declarații

Falsul în declarații este incriminat în art.326 NCP, astfel: fapta unei persoane de a face, în
fața unui funcționar public sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea, o declarație
necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru
altul dacă, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei
consecințe.
În timp ce falsul material în înscrisuri oficiale este o infracțiune ce are obiect material
înscrisul preexistent (în situația când falsificarea înscrisului este realizată prin alterare), la
infracțiunea de fals în declarații există opi nii diferite. Unii autori susțin că infracțiunea nu are obiect
material95, alții susțin că obiectul material este înscrisul în care este consemnată declarația falsă, dar
nu și înscrisul obținut în urma declarației false.96
Mergând pe prima ipoteză, contrar u nor opinii care au fost exprimate în doctrină97, care
afirmă că obiectul material al infracțiunii de fals în declarații este “înscrisul în care este consemnată
declarația verbală dată în prezența organului oficial”, înscrisul în care se consemnează declaraț ia
mincinoasă reprezintă produsul infracțiunii, iar nu obiectul material al acesteia.
Spre deosebire de falsul material în înscrisuri oficiale, unde este posibil coautoratul (dacă toți
subiecții activi au calitatea de funcționari publici, se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în

95 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.251
96 Mihail Udroiu, Drept Penal – Parte Specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.422
97 O.A.Stoica, Dept penal, Parte specială , Ed. Didactică și pedagogică, București, 1976 și Ion Neagu, Teză de doctorat,
p.140

36
legătură cu emiterea actului), la infracțiunea de f als în declarații nu este posibil coautoratul, fiecare
făptuitor facând declarația în nume propriu.
La varianta agravantă a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (adică comiterea
infracțiunii de un funcționar public aflat în exercițiul atrib uțiilor de servici), se va reține
complicitatea sau instigarea dacă participantul a cunoscut sau a prevăzut calitatea autorului, în timp
ce la falsul în declarații nu există o precizare concretă asupra acestui fapt, susținându -se că
participația penală est e posibilă în forma instigării sau a complicității.
Spre exemplu, instigatorul poate fi persoana care, cu intenție, îl determină pe autor să dea o
declarație falsă în prezența organelor competente să ia act de declarația respectivă, în timp ce
complicele poate fi o persoană care întărește declarația falsă a autorului prin asistarea acestuia în
fața unui organ oficial, deși îi cunosc caracterul fals.98
Totuși, la infracțiunea de fals în declarații, sunt necesare anumite precizări: funcționarul
public în fața căruia se face declarația, care nu cunoaște caracterul fals al acesteia, nu e participant la
săvârșirea infracțiunii; în cazul în care acesta cunoaște caracterul mincinos al declrației, datorită unei
înțelegeri anterioare cu autorul, atunci va răspunde pe ntru complicitate la fals în declarații. În cazul
în care funcționarul public află despre caracterul fals al declarației, fără a avea o înțelegere
prealabilă cu făptuitorul, și nu sesizează organele judiciare, se va reține infracțiunea de omisiune a
sesiză rii, prevăzută în art.267 NCP.99
O altă delimitare între cele două infracțiuni ar fi aceea că în timp ce infracțiunea de fals
material în înscrisuri oficiale poate fi reținută în concurs real cu infracțiunea de uz de fals,
infracțiunea de fals în declarații săvârșită prin prezentarea unui înscris fals absoarbe uzul de fals.100
Dacă persoana săvârșește infracțiunea de fals în declarații, iar apoi folosește înscrisul care cuprinde
declarația falsă, nu se va reține uzul de fals, fapta nefiind tipică, ci numai inf racțiunea de fals în
declarații.
Cu privire la latura subiectivă, falsul în declarații poate fi săvârșit doar cu intenție directă, în
timp ce falsul material în înscrisuri oficiale poate fi săvârșit atât cu intenție indirectă, cât și cu
intenție indirectă.101
Referitor la formele infracțiunii, la ambele infracțiuni actele de pregătire sunt posibile, dar nu
sunt incrimnate. Referitor la tentativă, la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, tentativă

98 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.253
99 Mihail Udroiu, op.cit. p.422
100 Ibidem, p.423.
101 Mihail Udroiu, Drept Penal – Parte Specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.424

37
este posibilă și incrimnată, în timp ce la infr acțiunea de fals în declarații, tentativa este posibilă, dar
nu și incriminată.
Dacă pedepasa pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este pentru forma de
bază, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pentru varianta agravantă este închisoare de la 1 la
5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, la infracțiunea de fals în declarații, pedeapsa este
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Subsecțiunea 2.2.4: Delimitarea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale de falsul
privind identitatea

Falsul privind identiatea este incriminat în art.327 NCP, astfel: prezentarea sub o identitate
falsă ori atribuirea unei asemenea identități alte ipersoane, făcută de un funcționar public sau
transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitate a, prin folosirea frauduloasă a unui act
ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat,
pentru a induce sau a menține în eroare un funcțioanr public, în vederea producerii unei consecinței
juridi ce.
Ca variantă agravantă, există comiterea falsului privind identitatea prin întrebuințarea
identității reale a unei persoane.
Ca variantă atenuantă, există încredințarea unui act ce servește la identificare, legitimare ori
la dovedirea stării civile sp re a fi folosit fără drept.
Prin identitate, se înțelege ansamblul de date prin care se identifică o persoană.102În această
categorie intră nu doar numele, prenumele, ci și CNP -ul, numele și prenumele părinților, locul și
data nașterii, domiciliul, seria și numărul cărților de identitate.
În timp ce falsul material în înscrisuri oficiale este o infracțiune ce are obiect material
înscrisul preexistent (în situația când falsificarea înscrisului este realizată prin alterare), la
infracțiunea de fals privind iden tiatatea nu există obiect material. Există însă și părerea103 că în cazul
în care falsul privind identiatea se realizează prin prezentarea unui înscris fals ori prin încredințarea
unui înscris spre a fi folosit pe nedrept104, obiectul material îl constituie în scrisul respectiv.

102 Dicționarul explicativ al limbii române, DEX , http://dexonline.ro/definitie/identitate, accesat pe 10 decembrie 2014
103 Mihail Udroiu, Drept Penal – Parte Specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.425
104 Tudorel Toader, Drept Penal – Parte Specială , Ediția a VII-a, revizuită și actualizată, Editura Hamangiu, București,
2012, p.406

38
Spre deosebire de falsul material în înscrisuri oficiale, unde este posibil coautoratul (dacă toți
subiecții activi au calitatea de funcționari publici, se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în
legătură cu emiterea actului), la infracțiunea de fals privind identitatea nu este posibil coautoratul, în
general.
Există opinia că subzistă coautorat în cazul în care infracțiunea este săvârșită prin atrbuirea
unei identități false unei persoane prezente în aceeași împrejurare, care î și însușește identitatea falsă,
aceasta din urmă are calitatea de coautor.105
Există și opinia potrivit căreia există coautorat, spre exemplu, în ipoteza în care, inculpații,
soț și soție, care au prezentat doi copii care nu erau ai lor în fața organelor de poliție pentru a fi
trecuți în pașaportul soției, atribuindu -le în fals identitatea propriilor lor copii, pentru a -i scoate din
țară.106
O altă delimitare între cele două infracțiuni ar fi aceea că în timp ce infracțiunea de fals
material în înscrisuri ofici ale poate fi reținută în concurs real cu infracțiunea de uz de fals,
infracțiunea de fals privind identitatea săvârșită absoarbe uzul de fals.
Cu privire la latura subiectivă, falsul privind identitatea poate fi săvârșit doar cu intenție
directă, în timp c e falsul material în înscrisuri oficiale poate fi săvârșit atât cu intenție indirectă, cât
și cu intenție indirectă. Falsul privind identitatea presupune intenția directă, deoarece făptuitorul
acționează cu dublu scop107: în primul rând, inducerea sau menținerea în eroare a organului,
instituției sau inității respective, iar în al doilea rând, producerea unei consecințe juridice, pentru
sine sau pentru altul.
Încredințarea înscrisului care servețte pentru dovedirea stări i civile ori pentru legitimare sau
identificare trebuie să se facă spre a fi folosit fără drept, adică spre a folosi la atribuirea unei
identități false.
Referitor la formele infracțiunii, la ambele infracțiuni actele de pregătire sunt posibile, dar nu
sunt incrimnate. Referitor la tentativă, la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, tentativă
este posibilă și incrimnată, în timp ce la infracțiunea de fals privind identitatea, tentativa este
posibilă, dar nu și incriminată.
Dacă pedepasa pent ru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este pentru forma de
bază, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pentru varianta agravantă este închisoare de la 1 la

105 Mihail Udroiu, op.cit, p.425
106 Nicoleta -Aurelia Privantu, op.cit, p.291
107 Tudorel Toader, Drept Penal – Parte Specială , Ediția a VII -a, revizuită și actualizată, Editura Hamangiu, B ucurești,
2012, p.408

39
5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, la infracțiunea de fals pr ivind identitatea, pedeapsa
pentru forma de bază este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, pentru variant atenuantă, închisoarea de
la 3 luni la 2 ani sau amendă, pentru variant agravantă, închisoarea de la 1 la 5 ani.

40

CAPITOLUL III: CONȚINTUL GENERIC AL INFRACȚIUNII

Secțiunea 3.1: Obiectul infracțiunii

Subsecțiunea 3.1.1: Obiectul juridic al infracțiunii

În semnificația sa cea mai largă, prin „fals” se înțelege orice denaturare a adevărului; orice
manoperă, orice procedeu folosit de o persoană pentru a induce în eroare o altă persoană constituie –
în acest înțeles larg – un fals. Pentru a apăra integritatea materială și de conținut a înscrisurilor și,
implicit, pentru a ocroti încrederea publică în valoarea lor probatorie l egea penală incriminează, sub
denumirea de fals, orice acțiune de contrafacere sau alterare a acestora.108
În Codul penal, infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este cunoscută ca fiind
fapta persoanei care, în mod material, prin contrafacere, creează un înscris oficial neadevărat sau
prin alterare, modifică conținutul unui înscris oficial adevărat.
Falsul material în înscrisuri oficiale este un mod ilicit de confecționare sau de modificare
aunui înscris, făcându -l să aibă aparent însușirile și deci efectele probatorii ale unui înscris
oficialadevărat. Acestă faptă prezintă pericol social fiindcă aduce o gravă atingere încrederii pe care
oamenii o acordă înscrisurilor oficiale, înscrisuri care, în condițiile vieții sociale, sunt indispensabile
pentru formarea și desfășurarea normală a relațiilor sociale de tot felul. 109
Fără respectarea unor reguli, relațiile sociale ar fi stânjenite, ar scădea la un nivel redus.
Dacă înscrisurile nu inspiră încredere, trebuie să se recurgă la verificări în fapt, c eea ce duce la
serioase ezitări pentru formarea oricărei relații sociale. De aceea, înscrisurile oficiale nu trebuie
falsificate și implicit trebuie incriminat falsul înînscrisuri oficiale. Apariția în sfera relațiilor sociale
a unor înscrisuri oficiale fa lsificate ar atrage neîncrederea publicului față de orice înscris oficial,
ceea ce ar duce la o vătămare gravă a relațiilor sociale în sectorul în care ar apărea înscrisurile
oficiale.110

108 Cornel Turuianu, Dicționar juridic, Uzul de fals , corneliuturuianu.blogspot.ro, accesat pe 11 noiembrie 2014
109 Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri, https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo
110 Ibidem.

41
Prin incriminarea faptelor care alcătuiesc grupul infracțiunilor de fa ls, legea penalăa înțeles
să ocrotească relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare ar putea fi primejduite sau
vătămate prin săvârșirea de astfel de fapte.
Sfera acestor fapte este deosebit de cuprinzătoare, conținând variate categorii, care pot fi
diferențiate potrivit anumitor criterii, astfel :
– după modul special în care adevărul este alterat. Fac parte din această categorie faptele la
care alterarea adevărului se face prin cuvinte (oral sau scris), cum sunt, spre exemplu,
infracțiuni le de: calomnie, mărturie mincinoasă și altele, la care încrederea este acordată
subiectiv (personal) celui care a alterat adevărul.
– dupa specificul relațiilor sociale cărora li se aduce atingere prin fapta de alterare a
adevărului. Fac parte din această categorie, infracțiunile: de înșelăciune, represiune
nedreaptă la care, alterarea adevărului se face prin diverse mijloace frauduloase (simple
sau calificate), iar încrederea este acordată atât subiectiv, față de cel care folosește aceste
mijloace, cât și obiectiv, față de mijloacele amăgitoare.111
– datorită naturii încrederii care este acordată adevărului, presupus ca fiind respectat. Din
această categorie face parte grupul special al infracțiunilor de fals, unde alterarea
adevărului se face asupra unei entități (lucruri) cărora li se atribuie juridi c însușirea și
deci funcțiunea de a servi drept probă a adevărului pe care îl exprimă sau îl atestă cu
prilejul diverselor relații sociale (monede, timbre, înscrisuri etc.), iar încrederea este
acordată obiectiv lucrului care constituie prin el însuși prob a adevărului. 112

Pericolul social pe care îl reprezintă faptele incriminate ca infracțiunea de fals în înscrisuri
oficiale decurge din alterarea adevărului săvârșită asupra unor înscrisuri care au însușirea legală de a
servi ca mijloc de probă, de a consti tui dovada unor realități de existența și veracitatea cărora depind
formarea și desfășurarea diferitelor relaț ii sociale.113
Importanța ocrotirii penale în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale este deci
vădită; această ocrotire se răsf rânge în mod firesc asupra întregului sistem juridic al probelor,
contribuind la întărirea rolului și a eficienței acestui sistem și la ocrotirea relațiilor sociale. Acestea

111 I. Pascu, Mirela Gorunescu, Drept penal. Partea specială , Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 512
112 I. Pascu, Mirela Gorunescu, op. cit., p. 512
113 V. Dobrinoiu, N. Neagu, Drept penal – partea specială. Teorie și practică judiciară , Ed. Wolters Kluwer, București,
2008, p. 248
10 I. Pascu, Mirela Gorunescu, Drept penal. Partea specială , Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 512

42
infracțiune de fals poate fi săvârșită în raport cu fiecare din relațiile sociale în a căror formare și
desfășurare pot fi folosite înscrisuri cu funcție probatorie. 114
Sancționând penal alterarea adevărului asupra unor înscrisuri cu însușire probatorie, legea
penală creează o protecție juridică pentru acestea, întărind încrederea pe car e oamenii trebuie să o
aibă în valoarea lor probatorie, încredere care contribuie la ocrotirea și implicit la larga și
nestânjenita dezvoltare a relațiilor sociale și deci la progresul social.
Pretutindeni întâlnim necesitatea și utilitatea folosirii dif eritelor înscrisuri cu însușiri
probatorii (înscrisuri oficiale cu caracter economic sau judiciar, diplome, acte de stare civilă etc.).
Fără ajutorul acestor înscrisuri probatorii, relațiile sociale ar fi greu de conceput și tot atât de greu de
realizat, i ar fără apărarea lor prin mijloace penale, încrederea pe care ele ar inspira -o, deci puterea
lor probantă ar fi, dacă nu inexistentă, în orice caz, considerabil slăbită.115
Obiectul juridic al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale îl reprez intă relațiile
sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale. Prin încredere
publică, înțelegem autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor oficiale, în adevărul pe care ele au
menirea să -l exprime.116
Obiectul juridic generic al infracțiunilor de fals îl constituie relațiile sociale care se constituie
și se dezvoltă în legătură cu valoarea socială a încrederii publice, de care se bucură anumite
înscrisuri cărora legea le atribuie însușirea de a exprima adevărul, dar și activitățile realizate de
funcționarii publici sau de alte categorii de funcționari pentru întocmirea acestora.
Încrederea este starea psihică determinată de prezumția de bună credință pe care si -o acordă
persoanele în relațiile dintre ele și prezumția de veracitate privind existența și valoarea lucrurilor.
Încrederea poate fi personală (acordată unei persoane) sau obiectivă (acordată unui lucru). 117
Încrederea publică ( fides publica ) reprezintă una dintre cele mai importante valori sociale și
este specifică statului de drept. Încrederea publică este deci, în sfera instituțiilor de drept penal, o
categorie juridică di stinctă de încrederea personală pe care și -o pot acorda oamenii între ei, și
această încredere personală este ocrotită de legea penală, dar nu ca o valoare socială distinctă , ci ca o
cerință specială în cadrul anumitor relații sociale.

114 Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo, 12 decembrie 2014, p.11
115 Ibidem, p.11
116 Tudorel Toader, Drept Penal – Parte Specială, Ediția a VII -a, revizuită și actualizată, Editura Hamangiu, București,
2012, p.392
117 Infracțiu nile de fals în înscrisuri, Scribd , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo, 12 decembrie 2014, p.12

43
Aceast ă particula ritate, privind obiectul ocrotirii penale în materia infracțiunilor de fals în
înscrisuri, s -a răsfrânt și asupra denumirii acestui grup de infracțiuni, în sensul că : pe când în
privința altor grupuri de infracțiuni este folosită de regulă denumirea de “i nfracțiuni contra“
(indicându -se categoria de relații sociale respectivă), în cadrul infracțiunilor de fals, a fost folosit ca
denumire de grup însă și denumirea materială a acestor infracțiuni, denumirea de “fals”, care
împiedică ideea de alterare a adevă rului și deci, de înșelare a încrederii.118
În cazul infracțiunilor de fals în înscrisuri, încrederea este acordată însuși lucrului căruia i se
atribuie însușirea de a exprima adevărul, adevăr care a fost alterat prin fapta săvârșită.
Obiectul juridic prop riu tuturor infracțiunilor de fals în înscrisuri constă, prin urmare, în
această valoare socială a “încrederii publice” care trebuie să fie acordată de orice persoană
înscrisurilor cu valoare probatorie expresă (cum ar fi: actele de stare civilă, înscrisur ile autentice
legalizate sau sub semnătură privată, diplome, declarații oficiale consemnate, probe scrise).
Atunci când lucrul asupra căruia s -a efectuat falsificarea nu are însușirea de a servi ca probă,
nu ne vom afla în cazul unei infracțiuni de fals, fapta constituind eventual o altă infracțiune, ca de
exemplu înșelătoria.119
Din punct de vedere al conceptului lor, toate infracțiunile de fals în înscrisuri implică
referirea la un anumit adevăr presupus ca fiind dovedit, dar care, în realitate, este alt erat prin
săvârșirea falsului.
Un înscris fals produce efecte juridice fiindcă este presupus aparent că exprimă adevărul.
Acolo unde nu există adevăr care să fie presupus dovedit nu poate exista infracțiune de fals, ci o
fapta de fals inutil sau o fapta p utativă (de exemplu, un debitor falsifică o chitanță de plată a unei
datorii care însă era prescrisă sau care îi fusese remisă prin testament creditorului decedat). 120
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale referitoare la
încrederea publică acrodată identității persoanelor, adică încrederea că identitatea sub care se
prezintă în fața unui organ sau instituție de stat sau a unei alte unități dintre cele la care se referă art –
145 C.Pen coincide cu identitatea l or reală.121

118Cristina Rotaru, op.cit ., p.12
119 Infracțiunile de fals în înscrisuri, op.cit, p.13
120 Infracțiunile de fals în înscrisuri, op.cit, p.13
121 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.288

44
Subsecțiunea 3.1.2: Obiectul material al infracțiunii

În general, prin obiect material se înțelege lucrul sau ființa vătămat/ă, sau pus/ă în pericol în
mod nemijlocit prin acțiunea/inacțiunea prevăzută de norma de incriminare.122
La majoritatea infracțiunilor de fals în înscrisuri , întâlnim și un obiect material care poate fi
reprezentat de însăși înscrisurile falsificate (în cazul alterării conținutului acestuia) asupra cărora se
exercită acțiunea infracțională: înscrisuri oficiale sa u sub semnătură privată, etc.
Noțiunea de înscris oficial este prevăzută în art. 178. alin. 2 NCP, unde se arată că prin
înscris oficial se înțelege orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se
referă art. 176 ori de la persoan a prevăzută în art.175 alin. (2) sau care aparține unei asemenea
persoane.
La art. 176 NCP, este definit termenul „public”, prin care se înțelege tot ceea ce privește
autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice care administrează sau
exploatează bunurilor proprietate publică.
La art. 175 al. (2) NCP, este definit termenul de “funcționar public”, prin care se înțelege
persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile pub lice
sau care este suspusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului
serviciu public.
Dispozițiile cuprinse în Titlul VI – Infracțiunile de fals, Partea specială, NCP devin incidente
atâta timp cât nu există vreo dispo ziție derogatorie, fie în cuprinsul NCP, fie în vreo lege specială,
prin care se incriminează în mod diferit vreo faptă care, în lipsa acelei dispoziții, ar fi intrat în cadrul
infracțiunilor de fals.
Obiectul material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale este înscrisul
preexistent alterării, în cazul în care falsul se realizează în această modalitate. În ipoteza falsificării
unui înscris oficial prin contrafacere, înscrisul falsificat va reprezenta produsul infracțiunii, iar nu
obiectul material al acesteia.
Prin înscris se înțelege actul unilateral sau convențional care emană de la una sau mai multe
persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat ori care aparține acestor persoane;
înscrisul trebuie să aibă o formă mate rială (tipărit pe hârtie), neavând relevanță din punct de vedere
penal forma electronică a înscrisului.123
Înscris oficial, potrivit art.178 al.2 NCP, este orice înscris care emană de la o persoană

122 Mihail Udroiu, Drept Penal – Parte generală , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.40
123 Mihail Udroiu, Drept Penal – special ă, Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.407

45
juridică dintre cele la care se referă art. 176 NCP, ori de la persoana prevăzută în art.175 al.2 NCP.
Înscrisul formează obiectul material al infracțiunii, indiferent dacă a fost falsificat total sau
parțial, dacă falsul privește conținutul înscrisului, semnătura aplicată pe acesta sau modul de
autentificare, de certificare sau de atestare a înscrisului.124
Înscrisul care emană de la o unitate dintre cele prevăzue de art.176 NCP ori de la persoana
prevăzută în art.175 (2) NCP trebuie să respecte condițiile ad validitatem prevăzute de lege, să aibă
valoare probatorie și să fie apte de a da naștere, de a modifi ca sau stinge rapoarte juridice. Copiile
legalizate ale înscrisurilor oficiale au aceeași valoare ca și originalul.125 Pentru existența infracțiunii
nu interesează dacă s -au falsificat originalul sau copia legalizată, deoarece și aceasta era aptă de a
produc e consecințe juridice. De asemenea, nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunii faptul
dacă mai există sau nu originalul. Fapta va fi infracțiune din moment ce și copia legalizată este de
natură să producă consecințe juridice.126
Este necesar ca însc risul oficial să nu fie lovit de o cauză de nulitate absolută, care să fie
evidentă. Dacă acțiunea de falsificare privește un înscris care este lovit de o cauză de nulitate
relativă, fapta va constitui infracțiunea de fals material. Sunt asimilate înscrisu rilor oficiale biletele,
tichetele sau orice imprimate producătoare de consecințe juridice.
Noul Cod Penal nu mai prevede ca drept obiect material al infracțiunii de falsificare de
trimbe si efecte poștale:falsificarea de bilete ori foi de călătorie sau tr ansport, acesta putând constitui
infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.127
A produce consecințe juridice înseamnă să aibă calitatea de a fi apte să dea naștere, să
modifice și să stingă raporturi juridice, drepturi și obligații. Înscrisurile l a care se referă art. 320
NCP pot fi redactate în limba română sau în orice altă limbă (e vorba de înscrisuri oficiale străine, în
original sau în traduceri oficiale).128
Un alt aspect care trebuie menționat este legat de actele încheiate între particulari. Acestea nu
au calitatea de înscrisuri oficiale, dar în condițiile autentificării lor, chiar când acestea privesc
raporturi juridice particulare capătă însușirea de înscris oficial fiindcă încrederea publică pe care ele
o exprimă în acest caz este rezultatu l autentificării.

124 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.101
125 Mihail Udroiu, Drept Penal – specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.407
126 Infracțiunile de fals în înscrisuri, Scribd , https:/ /www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo, 12 decembrie 2014, p.23
127 Mihail Udroiu, Drept Penal – specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.396
128 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.101

46
Secțiunea 3.2: Subiecții infracțiunii

Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale implică în mod necesar un subiect activ și
un subiect pasiv.
Latoate infracțiunile de fals în înscrisuri, participația penală este posibilă sub forma
coautoratului, a instigării, cât și a complicității. La infracțiunile de fals care presupun existența unui
subiect calificat, această calitate va trebui să existe și în persoana coautorilor.129

Subsecțiunea 3.2.1: Subiectul activ al infracțiunii

În general, nu se cere subiectului activ o calitate specială. Autorul poate fi orice persoană
fizică sau juridică(necircumstanțiat), cu capacitate penală130, care îndeplinește condiția de vârstă și
nu a fost constrânsă fizic sau psihic. Așadar, va putea fi subi ect activ al acestor infracțiuni persoana
care îndeplinește condițiile generale pentru a răspunde penal .131
În anumite împrejurări calitatea subiectului activ poate constitui o circumstanță agravantă.
Conform art. 320 alin.2 NCP, fapta este mai gravă dacă es te săvârșită de un funcționar în exercițiul
atribuțiilor de serviciu (indiferent dacă sarcina de serviciu făcea parte din atribuțiile funcției
făptuitorului ori dacă aceastea i -au fost încredințate prin dispoziția conducerii unității).
Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale poate fi săvârșită de o singură persoană, dar
și în participație. Deci pot participa la săvârșirea infracțiunii mai multe persoane în calitate de
coautori, dar se pot întâlni și instigatori sau complici.
Participația poate exista atât în ceea ce privește varianta simplă a infracțiunii, cât și în ceea
ce privește varianta agravată a acesteia.
În forma coautoratului în ipoteza prevăzută la art. 320 alin. 2 Cod. Pen., toți participanții
trebuie să aibă cal itatea de funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Coautoratul reprezintă
acea formă a participației penale în care o faptă prevăzută de legea penală a fost săvârșită în mod
nemijlocit de către două sau mai multe persoane.

129 Ibidem, p.14
130 Mihail Udroiu, Drept Penal – specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.408
131I nfracțiunile de fals în înscrisuri, Scribd , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo, 12 decembrie 2014, p.15

47
Dacă unii dintre acești a nu au această calitate, vor fi considerați doar complici. Tot complici
vor fi considerate și persoanele care vor efectua acte de pregătire la infracțiune, cu condiția ca
acestea să nu fie făcute și de autor.132
Coautoratul este posibil doar atunci când înt ocmirea înscrisului este de competența mai
multor persoane care au calitatea cerută de lege (în speță, calitatea de funcționar) și care acționează
cu aceeași formă de vinovăție pentru falsificarea unui înscris oficial.133
Cu privire la celelalte forme de par ticipație, instigarea și complicitatea, acestea se pot reține
în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Instigarea reprezintă acea formă a participației penale care constă în fapta unei persoane
care, cu intenție, determină, prin orice mijloace, o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de
legea penală.
Complicitatea este tot o formă a participației penale ce constă consta în activitatea persoanei
care, cu intenție, înlesnește sau ajută, în orice mod, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală sau care, înainte ori în timpul săvârșirii faptei, pro mite că va tăinui bunurile provenite din
aceasta ori că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă ulterior promisiunea nu e îndeplinită.
Se va reține instigarea sau complicitatea la varianta agravantă dacă participantul a cunoscut
sau a prevăzut calitatea auto rului.

Subsecțiunea 3.2.2: Subiectul pasiv al infracțiunii

Subiectul pasiv principal al acestor infracțiuni este statul român, care este prejudiciat prin
apariția sentimentului de neîncredere publică în anumite înscrisuri care au o funcție probatorie ce
asigură ocrotirea și nestânjenita dezvoltare a relațiilor soc iale.
La unele infracțiuni vom întâlni și un subiect pasiv secundar (persoană fizică sau juridică) ale
cărui interese sunt vătămate prin activitatea infracțională concret săvârșită sau unitatea emitentă sau
cea căria îi aparține înscrisul oficial.
Având î n vedere faptul că falsul material în înscrisuri pune în pericol încrederea acordată
acestor înscrisuri, subiect pasiv poate fi organizația căreia i se atribuie în mod mincinos înscrisul
oficial falsificat. Înscrisul oficial fals poate fi producător de con secințe juridice care să contravină
intereselor unei persoane fizice.

132 Ibidem, p.15
133Al. Boroi , Drept penal. Partea specială , Ed. C.H.Beck, București, 2006, p. 505 – 506

48
Această persoană este subiectul pasiv eventual al infracțiunii care va deveni subiect pasiv
efectiv atunci când înscrisul va fi folosit împotriva sa, deoarece atingerea adusă intereselor acestui
subiect își are cauza nu numai în folosirea înscrisului oficial fals, ci și în fapta care a creat acest
înscris fals, adică infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale134.
Așadar, subiect pasiv poate fi de exemplu o unitate de învățământ ca re a emis o diplomă de
bacalaureat, care ulterior a fost falsificată de o persoană prin falsificarea mediei.
Săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale nu este condiționată de existența
unor cerințe privind locul și timpul unde aceste a au fost executate.

134 M. Badila, M. Basarab, Cod Penal comentat vol II. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, 2008, pag. 105

49
CAPITOLUL IV: CONȚINUTUL CONSTITUTIV AL
INFRACȚIUNII

Secțiunea 4.1: Latura obiectiv ă a infracțiunii

Subsecțiunea 4.1.1: Elementul material

Elementul material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale constă în falsificarea
unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a semnăturii sau prin alterare. Prin activitatea
infracțională se actiționează asupra formei materiale a înscrisului (instrumentum).135
Chiar dacă se întocmește o copie a unui act inexistent, se va reține a fi infracțiune, deoarece
noțiunea de falsificare trebuie înțeleasă ca fiind nu numai o denatuare a unui înscris preexisten
adevărat, ci și în sensul imitări i, alcătuirii în mod fraudulos, plăsmurii, contrafacerii unui înscris.136
A falsifica un înscris oficial prin contrafacerea scrierii nu înseamnă a falsifica înscrisul prin
imitarea scrisului având în vedere faptul că înscrisurile oficiale nu sunt scrise de mână (ci
înmajoritate dactilografiate), ci înseamnă a reproduce conținutul pe care îl are în mod obișnuit acel
act.137
Înscrisul oficial falsificat , oricare ar fi acesta, trebuie să aibă conținutul înscrisului official
adevărat. De exemplu, o diplomă falsă t rebuie să aibă conținutul unei diplome adevărate, un process
verbal de constatare trebuie să aibă conținutul unui astfel de înscris, un buletin de identitate trebuie
să conțină mențiunile unui astfel de act.
Dacă ar lipsi anumite mențiuni înscrisul fals n u ar putea avea aparența unui înscris adevărat.
După cum am menționat falsificarea poate privi orice înscris.

a) Contrafacerea scrierii
Contrafacerea sau pl ăsmuirea, ticluirea este modalitatea de falsificare a unui înscris oficial
constând în reproducerea, prin imitare, a obiectului falsificat. Contrafacerea poate privi scrierea, prin

135 Mihail Udroiu, Drept Penal – Parte Specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.408
136 Tribunalul Suprem, Secția Penală, decizia nr.3959/1970, în RRD, nr. 4/1971, pg.140
137 Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo 12 decembrie 2014

50
care înțelegem conținutul înscrisului, cu respectarea cerințelor de formă s au subscrierea, prin care
întelegem semnătura etc.
De exemplu, o adeverință falsă trebuie să aibă conținutul unei adeverințe adevărate, un
proces -verbal trebuie să aibă conținutul unei astfel de înscris, o carte de identiate trebuie să conțină
mențiunile u nui astfel de act etc. A falsifica, spre exemplu, o diplomă de absolvire prin
contrafacerea scrierii înseamnă a reproduce conținutul pe care îl are o astfel de diplomă, adică a
tuturor mențiunilor pe care aceasta le conține. Dar această diplomă trebuie atri buită unei persoane
care nu a absolvit cursul sau unitatea de învățământ respectivă, în caz contrar lipsind situația
premisă.
Un alt exemplu ar fi cazul în care la angajarea într -o unitate de stat, infractorul prezintă
diploma de bacalaureat prin care se atestă absolvirea liceului cu examen de bacalaureat promovat (în
realitate acest lucru nu este adevărat). Situația este diferită, fiind în prezența unei falsificări prin
alterarea înscrisului oficial, dacă infractorul are liceul absolvit cu diplomă de baca laureat, dar el
efectuează unele modificări asupra mențiunilor din diplomă.
Însă, dacă un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cum ar fi secretara unui liceu,
completează diploma de bacalaureat cu date care nu corespund cu realitatea – note mai mari la
examene susținute, va fi vorba despre infracțiunea de fals intelectual.138
În practica judiciară s -a decis că există această infracțiune atunci când făptuitorul
plăsmuiește în întregime sau parțial un înscris oficial ori întocmește o copie după un act inexistent
sau semnează în fals pe fișa de instructaj pentru protecția muncii pe perioada pretins instruită ori
semnează în fals numele deținătorului unui mandat poștal spre a încasa contravaloarea
acestuia,ultimele două cazuri fiind vorba de contra facerea subscrierii.139

b) Contrafacerea subscrierii
Înscrisul oficial poate fi falsificat și prin contrafacerea subscrierii, întâlnită atunci când este
plăsmuită semnătura pe un înscris oficial, fiind imitată semnătura celui care trebuia să semneze
înscrisul sau aplicându -se o semnătură care dă aparența că este a celui îndrituit să semneze.
Semnătura este definită ca fiind reprezentarea grafică a numelui unei persoane și se execută în mod
nemijlocit de către titular. Prin semnătură se marchează prezența, se in dică luarea la cunoștinșă a
mențiunilor respective, adică se confirmă ceva.140

138 Nicole ta-Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.117
139Ibidem, p.28
140 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.118

51
Întotdeauna semnăturile, ca semn de certificare, au avut un rol important, dar mai ales în
zilele noastre utlizarea lor a luat o amploare deosebită. Practic, nu există persoane în cadrate într -un
sector de muncă, care să nu se afle în situația de a nu semna acte. Nu interesează dacă, reproducând
semnătura unei persoane reale sau imaginare, se reproduce semnătura oficială sau se semnează
fictiv. Nu interesează dacă reproducându -se se mnătura unei persoane reale, aceasta mai deține sau
nu funcția despre care se face referie în înscrisul respectiv. Un aspect care interesează este ca
semnătura să aibă aparența unei semnături autentice.
Dacă se semnează în locul altei persoane, semnătura s e poate inscripționa pe hârtie prin
copiere sau imitare după un studiu prealabil al semnăturii adevărate. Există infracțiune chiar și
atunci când infractorul aplică pe înscris propria semnătură, dar cei care nu cunosc semnătura
legitimă acorda credibilitat e actului semnat în acest fel.141
De cele mai multe ori, falsul prin contrafacerea subscrierii implică și aplicarea unei ștampile
false, unui sigiliu fals sau a unui instrument de marcare, precum și aplicarea unui sigiliu ori a unei
ștampile cu stema țării f olosite fără drept.

c) Alterarea
Înscrisul oficial mai poate fi falsificat prin alterare în orice mod. Prin alterare se înțelege
denaturarea materială a unui înscris oficial adevărat și deci preexistent.
Alterarea este modalitatea de falsificare a unui înscris oficial prin modificarea în sens
material a acestuia; spre exemplu, prin efectuarea unor adăugari, ștersături, modificări în scris.
Rene Garraud, afirmă că falsul în înscrisuri se comite prin alterare ori de câte ori “în corpul
unei scrieri se adau gă, se șterge sau se îndreaptă o frază, un cuvânt, o literă, în așa fel încât se
schimbă sensul unei dispoziții ori i se denaturează substanța, precum și atunci când corpul unei
scrieri i se substituie altul, fie înlăturând primele caractere, cu ajutorul u nui procedeu chimic sau
mecanic, fie adăugând deasupra o altă hârtie, fie chiar aducând și asezând în partea de jos a unei
scrisori false o semnătură nealterată.”142
De asemenea, înscrisurile pot fi falsificate prin modificări de cifre sau date, bifări sau p rin
aducerea în stare de ilizibilitate a unor părți din înscris (pătare, decolorare). În această modalitate de
săvârșire a infracțiunii infractorul poate acționa direct asupra înscrisului prin modificarea scrierii (de
exemplu, în locul cuvintelor „nu se ap robă” scrie „se aprobă”).

141 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2 013, p.118
142 Ibidem, p.120

52
Modificarea punctuației poate constitui și ea un procedeu de alterare a unui înscris oficial
dacă prin aceasta se schimbă sensul sau înțelesul frazelor și conținutul înscrisului respectiv.
Dacă modificările făcute în cuprinsul u nui înscris oficial nu constituie o alterare a adevărului
pe care înscrisul era destinat să îl exprime, fapta nu realizează elementul material al infracțiunii de
fals material în înscrisuri oficiale.143
În practica judiciară s -a reținut că inculpatul s -a ang ajat ca șofer pe autobuz la R.A.T.L.
Pitești, folosind un carnet de conducere falsificat, neavând permis pentru această categorie de
autovehicul.144
Nu avem de a face cu infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și nici cu o altă
infracțiune dacă funcționarul a antedatat un referat care exprimă realitatea, iar modificarea datei nu
era de natură să producă vreo consecință juridică sau dacă a adăugat pe un certificat de studii
mențiunea „grupa II", deși aceasta nu era în principiu susceptibilă să pro ducă consecințe juridice.145
În cazul în care falsificarea unui înscris oficial se realizeată prin aplicarea unei ștampile
false, se va reține concurs între infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și folosirea de
instrumente false.146
Nu este necesară pentru săvârșirea infracțiunii și folosirea înscrisului oficial falsificat. În
ipoteza în care cel care a falsificat înscrisul oficial îl și folosește, se va reține concurs real între
infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și uz de f als.
În cazul în care falsul este realizat după întocmirea înscrisului sau în afara exercitării
atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, se va reține săvârșirea infracțiunii de fals material
în înscrisuri oficiale, iar nu aceea de fals intelectu al.147
În cazul falsificării unui înscris oficial lovit de nulitate relativă, infracțiunea de fals material
în înscrisuri oficiale există deoarece un astfel de înscris, producându -și efectele până în momentul
când anularea lui este cerută de cel îndreptățit și pronunțată prin hotărâre judecătorească, fapta
îndeplinește condiția cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni, adică este de natură să
producă consecințe juridice.148

143Antoniu, Bulai , Practica judiciară penală, vol III, București 1992, p. 224
144 Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo 12 decembrie 2014
145 Ibidem.
146 Mihail Udroiu, Drept Penal – Parte Specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.408
147 Ibidem, p.411
148 Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo 12 decembrie 2014

53
Cerințele esențiale ale elementului material sunt ca înscrisul să facă parte din categoria
înscrisurilor oficiale și înscrisul să fie susceptibil de a produce consecințe juridice dacă este folosit.
A produce consecințe juridice înseamnă a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice,
drepturi și obligații.
Spre exemplu, o acțiune generatoare de consecințe juridice, care ar putea forma elementul
material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, este semnarea condicii de prezență cu
numele unei persoane ce nu a fost prezentă la lucru, deoarece pe baza condic ii de prezență se
calculează și se plătește retribuția persoanelor încadrate în muncă și este atrasă îndeplinirea
obligației unității angajatoare de a plăti sumele respective.149
Nu este necsar ca înscrisul falsificat să fie o copie fidelă a înscrisului adev ărat, ci este
suficient ca înscrisul oficial fals să aibă aparența veridicității. Organul judiciar este cel care
stabilește în fiecare caz dacă înscrisul are sau nu aparența unui înscris adevărat.
Este necesar să facă o apreciere obiectivă asupra capacită ții înscrisului de a crea impresia sau
credința că este un înscris veritabil și valabil, susceptibil de a produce consecințe juridice.
Totodată, pentru a produce consecințe juridice nu este neapărat necesar ca mențiunea falsă
adăugată în înscrisul oficial să aibă corespondent în realitate.150
Elementul material al acestei infracțiuni nu trebuie să fie însoțiti de îndeplinirea anumitor
condiții de loc, timp, mijloace, mod sau împrejurări. Acestea nu au relevanță pentru existența
infracțiunii.

Subsecțiunea 4. 1.2: Urmarea imediată

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea
publică de care se bucură înscrisurile oficiale. În cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri
oficiale, este necesar ca acțiunea de falsificare (contrafacere, alterare) să aibă ca urmare imediată
crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, pericol decurgând din realizarea unu i
înscris oficial fals care prezintă aparent toate însușirile unui înscris oficial corespunzător. 151

149 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.122
150 Ibidem,p.123
151 Ibidem, p.124

54
Înscrisul oficial este periculos prin însăși existența lui, nefiind important dacă este folosit sau
nu. Falsificarea înscrisurilor oficiale de către o perso ană este un fapt grav, pentru că subminează
încrederea oamenilor acordată unor asemenea înscrisuri.152
Acest lucru provoacă tulburări în cadrul relațiilor sociale ocrotite, dă naștere la situații
păgubitoare pentru cetățeni și organizațiile economice.
De ex emplu, o persoană care prezintă la angajare acte de studii false va reuși o perioadă de
timp să primească o retribuție necorespunzătoare și necuvenită pregătirii sale reale și va produce
greutăți unității în care își desfășoară activitatea. Existența unui prejudiciu material nu influențează
realizarea conținutului acestei infracțiuni.153
Există opinia conform căreia, atunci când un înscris oficial este falsificat în mod grosolan,
ușor de observant, nu există urmarea cerută de lege și deci, fapta va constitui o încercare de
falsificare – tentativă, care nu se pedepsește din punct de vedere penal.154
Dacă cineva falsifică acte de gestiune sau de evidență a mărfurilor, va reuși mai ușor un timp
să își acopere sustragerile de bunuri pe care le -a făcut din avutul pub lic.

Subsecțiunea 4.1.2: Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate între acțiunea de falsificare ce reprezintă elemntul material, pe de o
parte și starea de pericol, pe de altă parte, nu trebuie dovedită, fiind o infracțiune de pericol.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).
Pentru ca starea de pericol să fie socotită ca produs al unei acțiuni de falsificare trebuie să se
constate că între starea de pericol și acțiunea de falsificare există o legătură de cauzalitate.
Dacă nu se constată existența acestei legături, implicit, nu va exista nici infracțiunea.155

Secțiunea 4.2: Latura subiectivă a infracțiunii

Subsecțiunea 4.2.1: Vinovăția

152 Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo 12 decembrie 2014
153 Nicoleta -Aure lia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.124
154 Ibidem, p.125
155 Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo 12 decembrie 2014

55
Fapta de fals material în înscrisuri oficiale constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită
cu voință și vinovăție. Forma de vinovăție cu care se săvârșește infracțiunea de fals material în
înscrisuri oficiale este intenția sub ambele sale forme: directă sau indirectă. Va exista intenția atunci
când făptuitorul a prevăzut că prin actiunea sa de contrafacere sau alterare a unui înscris oficial se
creează o stare de pericol prin realizarea efectivă a unui înscris oficial fals și urmărește sau acceptă
producerea acestui rezultat ca o consecință a acțiunii săvârșite.
Există intenție când faptuitorul și -a dat seama că prin acțiunea pe care o săvârșește falsifică
în mod material un înscris oficial, a prevăzut că în acest fel se creează o stare de pericol pentru
încrederea pe care trebuie să o inspire un astfel de înscris și a urmărit acest rezultat sau a acceptat
producerea lui. Așadar, intenția poate fi directă sau indirectă. Această infracțiune nu poate fi
săvârșită cu forma de vinovăție culpă.
Săvârșire a faptei din cauza unei constrângeri morale impune cerința ca fapta să fi fost cerută
explicit sau implicit de către cel care a exercitat constrângerea. Dacă fapta nu i -a fost cerută de
acesta, ci a fost comisă pentru a preveni eventualele consecințe ale u nei conduite anterioare, autorul
nu va beneficia de această cauză exoneratoare.156
În practica judiciară s -a considerat că există vinovăție sub forma intenției în cazul în care
inculpata a falsificat un carnet de economii, trecând ca depusă o sumă pe care, d eși o primise de la
soțul ei pentru a o depune, nu o depusese și a modificat și soldul corespunzător, de teamă ca soțul ei
să nu afle că suma respectivă nu era depusă și să evite astfel violențele acestuia.157

Subsecțiunea 4.2.1: Mobilul și scopul faptei

Nu are relevanță mobilul și nici scopul săvârșirii infracțiunii.158 Va exista infracțiune chiar
dacă înscrisul a fost falsificat în vederea unui scop legitim.159 Aceste aspecte vor avea implicații
doar asupra individualizării sancțiunii aplicate făptuitorului.
Deși dispozițiile incriminatoare examinate nu prevăd condiții legale privind mobilul și
scopul, așa cum s -a arătat în doctrina noastră penală, aceste elemente completează în mod necesar
latura subiectivă a oricăror infracțiuni a căror formă de vinovătie e ste intenția160.

156 Florin Streteanu, Tratat de Drept Penal, Parte generală, volumul I, Editura C.H.Beck, București, 2014
157 Jud. Târgu -Mureș, sentință penală,
158 Trib. Suprem, s. pen., decizia nr. 3255/1971, C.D., 1971, p. 375.
159 Trib. reg. Oradea, decizia nr. 5/1959, în LP., m. 11/1959, cu notă de OA Stoica și I. Comănescu.
160 Analele Universității din București – Drept nr. 8 / 2005, Ed. C. H. Beck, București

56
Este inutil să reamintim că mobilul și scopul există și în cazul infracțiunii de la art. 320, iar
dovedirea acestora prin orice mijloace de probă reprezintă o cerință a aflării adevărului ca una din
regulile de bază ale procesului penal din oricare sistem de drept contemporan161.
În felul acesta se înlătură confuzia ce poate să apară din unele studii de drept penal mai vechi
care arată că pentru existența infracțiunii nu interesează mobilul și nici scopul acesteia.
Fapta constituie infracțiu ne chiar dacă înscrisul a fost falsificat în vederea unui scop legitim
(de exemplu, pentru a dovedi un fapt adevărat pentru care nu există probe).
În literatura de specialitate s -a arătat pe drept cuvânt, că între interesul unei persoane și
încrederea pub lică pe care trebuie să o inspire înscrisurile oficiale, legea a dat prioritate acesteia din
urmă, ori un înscris oficial falsificat aduce atingere încrederii publice prin simplul fapt că este fals.
În practica judiciară s -a decis că este irelevantă pentr u existența infracțiunii de fals material
în înscrisuri oficiale împrejurarea că prin falsul comis s -a urmărit acoperirea unei cheltuieli făcute
pentru nevoile unității.
Desigur, dacă falsificarea s -a facut în vederea unui scop legitim instanța de judecat ă va ține
seama de această împrejurare la individualizarea judiciară a pedepsei. Împrejurarea că înscrisul
falsificat servește interesului individual legitim al unei persoane va fi cel mult o cauză de atenuare,
iar nu de justificare a faptei penale.162

Secțiunea 4.3: Formele infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale

După cum se știe, formele infracțiunii intenționate după fazele ei de desfașurare pot fi
definite ca fiind acele modalități pe care le poate îmbrăca o infracțiune intenționată în raport cu
stadiul până la care a fost dusă ori oprită activitatea infracțională. Aceste forme sunt actele
pregătitoare, tentativ a, fapta consumată și fapta epuizată.163
a)Actele pregătitoare
Actele pregătitoare, deși posibile și necesare (exemplu: procurarea de instrumente și
materiale, adaptarea lor în vederea executării falsului, efectuarea de probe, etc) nu cad sub incidența
legii penale, nefiind incriminate de aceasta.

161 N. Volonciu, Tratat de drept procesual penal vol. I, București, 1993, p. 33
162Curierul judiciar nr. 3 / 2007, Ed. C. H. Beck, București
163 Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare -Infractiuni -de-
Fals#force_seo 12 decembrie 2014

57
Când acțiunea de falsificare este pusă în executare, actele de pregătire săvârșite de altă
persoană capătă relevanță din punct de vedere juridic, în sensul că ele vor fi pedepsite ca acte de
complicitate anterioară la săvârșirea infracțiunii.
Un mijloc necesar la săvârșirea unei astfel de fapte îl poate constitui, de multe ori, folosirea
de sigilii sau ștampile false. Pentru aceasta, făptuitorul își confecționează sigilii și ștampile false
care pot fi considerate acte de pregătire la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri
oficiale.
b) Tentativa
Tentativa există atunci când executarea acțiunii de falsificare a început, dar a fost întreruptă
sau a rămas fară rezultat din cauze străine de voința făptuitorului.
Există tentativă și atunci când executarea a mers până la capăt, dar nu s -a produs urmarea
imediată, înscrisul falsificat fiind inutilizabil din cauza defectelor sale (fals grosolan, ușor de
observat chiar de o persoană ma i putin atentă).
Așadar, dacă falsul este grosolan (de exemplu, modificarea unor cifre cu cerneală de altă
culoare încât modificarea ar putea fi observată de oricine) infractorul nu va răspunde pentru fals
material în formă consumată, ci pentru tentativă la această infracțiune164.
Dacă falsificarea este atât de grosolană încât înscrisul nu are nici cea mai vagă aparență de
autenticitate, va exista tentativă absolut improprie și deci nu se va pedepsi.
c) Consumare
Are loc în momentul în care executarea acțiu nii de falsificare a fost desăvârșită și a produs
urmarea imediată, adică s -a creat starea de pericol prin realizarea unui înscris oficial fals care
prezintă însă aparent toate însușirile unui înscris adevărat.165
Pentru consumarea infracțiunii nu are impor tanță dacă înscrisul oficial a fost folosit sau nu.
Dacă a fost folosit, infractorul va răspunde și pentru infracțiunea de uz de fals în concurs real cu
infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Consumarea falsului material în înscrisuri ofici ale, având loc în momentul în care acțiunea
de falsificare se termină prin realizarea înscrisului oficial fals, distrugerea ulterioară a acestui înscris
nu are nici o influență asupra existenței infracțiunii.
La această infracțiune momentul consumării coin cide cu momentul epuizării . Infracțiunea de
fals material în înscrisuri oficiale este infracțiune de pericol. Așadar consumarea ei are loc după

164P. G. Bruta, Mihaela Ciocea, Andreea Costanda, Culegere de practică judiciară – Mărci și indica ții geografice ,
Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 164
165 I. Pascu, Mirela Gorunescu, op. cit., p.544

58
executarea elementului material, după efectuarea în întregime a acțiunii de falsificare și este
condiționată de producerea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită.

Secțiunea 4.4: Modalitățile infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale

Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale poate fi săvârșită în modalitatea normativă
arătată în art. 320 alin. 1 Cod. Pen, dar și în variantă agravată prevăzută în alin. 2, art. 320 Cod. Pen.
Varianta agravată a infracțiunii este determinată de calitatea subiectului activ și anume, fimcționar în
exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Modalitatea normativă poate fi realizată în diferite modalități faptice, după natura și rostul
fiecărui înscris oficial (acte de stare civilă, diplome de studii, car nete de muncă, acte notariale), după
procedeul de falsificare (tipar, dactilografiere, scris de mână, ștersături, adăugiri).
În practica judiciară există o serie de modalitați faptice. De exemplu, falsul material prin
contrafacerea subscrierii (una din mod alitățile faptice ale falsului material în înscrisuri oficiale) se
va reține și atunci când este contrafăcută amprenta unei ștampile aplicate pe un înscris oficial.166 Se
realizează astfel un concurs de infracțiuni, între cea de fals material în înscrisuri o ficiale și folosirea
instrumentelor falsificate.167
De toate aceste modalități faptice și orice alte modalități posibile se va ține seama la
evaluarea gradului de pericol social concret al faptelor comise și la individualizarea răspunderii
penale.

Secțiunea 4.5: Sancțiunile infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale

Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în varianta simplă este sancționată potrivit
dispoziției din alin. 1 al art. 320 Cod. Pen. cu pedeapsa închisorii de la șase luni la trei ani.
Pentru varianta agravată prevăzută la alin.2 al art. 320 Co d. Pen., pedeapsa va fi închisoarea
de la un an la cinci ani și interzicerea unor drepturi.

166 Tribunalul București, Secția pen., dec. nr. 2511/ 1975
167 Mihail Udroiu, Drept Penal – Parte Specială , Ed.C.H.Beck, București, 2014, p.408

59
Secțiunea 4.6: Infracțiuni conexe cu infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Diferențieri

Un raport de conexiune poate exista între această infracțiune și cele de furt, înșelăciune,
delapidare. În cazul în care se falsifică certificatul de înmatriculare al unui autoturism furat, se
realizează o conexitate consecvențională între furt și fals material în înscrisuri oficiale.
O conexitate etiolog ică există între infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și
înșelăciune, dacă autorul falsului material în înscrisuri oficiale folosesște înscrisul oficial fals drept
mijloc fraudulos pentru comiterea înșelăciunii.
În cazul delapidării, putem întâlni atât conexitate etiologică, cât și conexitate
consecvențională, dacă înscrisul oficial este falsificat pentru a înlesni delapidarea, realizându/se o
legătură de la mijloc la scop, cât și o conexitate consecvențională, dacă după săvârșirea delapidăr ii,
se falsifică un înscris oficial, pentru a împiedica descoperirea acesteia.168
Când falsul material al unui înscris oficial se realizează prin aplicarea unui sigiliu fals sau a
unei ștampile false, cel care a folosit sigiliul sau ștampila răspunde ca subi ect activ a două
infracțiuni și anume: între cea de fals material în înscrisuri oficiale și folosirea instrumentelor
falsificate, în conexitate etiologică.169

168 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.134
169 Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Beck, București, 2013, p.134

60

ANALIZA STATISTICĂ A INFRACȚIUNILOR DE FALS
MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE ȘI A INFRACȚIUNIILOR
DE FALS

(în perioada 2000 -2014 în România)

Societatea românească și sistemul economic românesc este grav afectat de pe urma
infracționalității care aduce atingere relațților sociale referitoare la încrederea publică de care se
bucură însc risurile oficiale.
O succintă trecere în revistă a datelor statistice privind evoluția criminalității a infracțiunilor
de fals din perioada 2004 -2014, pe diferite perioade de timp, conform unor date statistice complexe,
este suficientă pentru a ridica seri oase semne de întrebare privind ocrotirea încrederii publice.
Prima analiza statistică de mai jos se bazează pe datele furnizate de Inspectoratul General al
Poliției, în perioada 2004 -2008, care relevă următoarele date :170

170Poliția Română, http://www.politiaromana.ro/ro/utile/statistici -evaluari/statistici/graficele -principalilor -indicato ri-
statistici -privind -activitatea -politiei

61

2004 2005 2006 2007 2008
Fals 17.046 14.761 16.436 18.264 19.206
– fals de monedă sau alte valori 372 467 759 533 380
– fals in inscrisuri 16.537 14.196 15.220 17.629 18.686

O altă analiză statistică arată că în urma raportului privind activitatea desfășurată de Direcția
Națională Anticorupție în anul 2012, prin cele 195 rechizitorii (174 în 2012) instanțele au fost
sesizate cu judecarea a 726 inculpați (643 în 2012) pentru săvârșirea a 1.772 infracțiuni (față de
1.533 în 2012), dintre care doar 10 de fals material în înscrisuri oficiale, în comparație cu 33 – fals
intellectual, 110 – fals în înscrisuri sub semnătură private, 16 – fals în declarații, 139 – uz de fals.171
Ulterior , potrivit unei statistici mai recente, în anul 2013, la nivel național, problematica din
sfera infracțiunilor de fals și de cea de fals material în înscrisuri oficiale nu a îmbrăcat aspectele unui
fenomen, nici din punctul de vedere al calității falsurilo r, modalităților de falsificare și nici al
cantității de monedă falsă identificată.172
În continuare, urmează o statistică privind starea infracțională în anul 2013, rezultată din
datele statistice, din anul 2013, comparative cu 2000 -2012, cu privire la infracțiunile de fals,
conform unui bilanț realizat de Ministerul Public173:

171Raport activitate Direcția Națională Anticorupție 2013, http://www.pna.ro/bilant_activitate.xhtml?id=27
172 Poliția Română, http://www.politiaromana.ro/files/pages_files/Activitatea_2013.pdf
173 Ministerul Public, Raport de activitate, http://www.mpublic.ro/presa/2014/bilant2013.pdf

62

În raportul de activitate desfășurat de Direcția Națională Anticorupție în anul 2014174, prrin
cele 317 de rechizitorii și, respectiv, cauze soluționate prin sesizarea instanței pr in acord de
recunoaștere a vinovăției au fost deduse judecății un număr de 2.472 infracțiuni (față de 2.526
infracțiuni în anul 2013), a căror structură se prezintă, în principal, după cum urmează: 52 de
infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, un număr mai mare decât în 2012, dar mic în
comparație cu 119 infracțiuni de fals intelectual, 146 de infracțiuni de fals în înscrisuri sub
semnătură privată
Comparativ, în anul 2013 au fost emise un număr de 10 rechizitorii privind 79 inculpați, din
care 2 arestați preventiv în cursul urmăririi penale . Rechizitoriile reprezintă 9,37 % din soluțiile
dispuse pe fond de procurorii militari ( 13,33 % în anul 2013). Prin cele 9 rechizitorii și 4 acorduri de
recunoaștere a vinovăției, s -a reținut săvârșirea a 49 infracțiuni , din care: 2 de infracțiuni de fals
material în înscrisuri oficiale, 2 de infracțiuni de fals intelectual, 5 de infracțiuni de fals în înscrisuri
sub semnătură privată , 2 de infracțiuni de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură priv ată, o
infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și 5 infracțiuni de uz de fals.175

174 Raport activitate Direcția Națională Anticorupție 2014,
http://www.luju.ro/static/files/2015/februarie/23/raport_dna.pdf
175Ibidem, http://www.luju.ro/static/files/2015/februarie/23/raport_dna.pdf

63
STUDIU DE CAZ

Datorită diverselor forme în care putem regăsi comisă infracțiunea de fals material în
înscrisuri oficiale și datorită importanțe i acesteia în sistemul de drept român, practica judiciară
cuprinde o jurisprudență bogată în acest sens.
Pentru a pune în valoare partea practică a acestei lucrări, am decis să prezint două spețe din
practica judiciară.

Speță176

Concurs real a infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art 288 alin 1
Vechiul Cod Penal și uz de fals prevăzută de art 291 Vechiul Cod Penal.

Situa ție de fapt:

La data de 02.07.2002, inculpata, împreună cu mama sa vitregă, a efectuat cumpărături în
valoare totală de 5.981.700 lei ROL la magazinul Metro B, produsele urmând a fi utilizate pentru
înmormântarea tatălui inculpatei,. Factura fiscală originală seria – nr. – PJ a rămas asupra inculpatei.
În cursul procesului de partaj succesoral în care inculpata avea calitatea de reclamantă, în
contradictoriu cu pârâții, și, aflat pe rolul Judecătoriei A sub nr. B, la termenul din data de
13.12.2004, inculpata a depus ca probă, prin apărătorul său, martora -, o copie a facturii fiscal e
emise la data de 02.07.2002, în dovedirea cuantumului cheltuielilor de înmormântare, spre a fi
incluse în pasivul succesoral.
Copia depusă a fost falsificată prin contrafacerea scrierii, și anume prin imprimarea cifrelor "
1" și " 8" în fața prețului real al unor produse, astfel încât valoarea totală a bunurilor cumpărate a
atins suma de 15 981.700 lei ROL.
La termenul din data de 14.03.2005, apărătorul pârâților și a sesizat instanța de judecată cu
privire la caracterul fals al înscrisului respectiv.
Inculpatei i s -a pus în vedere să prezinte originalul facturii, dar aceasta a avut o atitudine
necorespunzătoare, susținând că respectiva copie fusese păstrată de pârâți, că numita îi procurase

176Speță, Falsuri în înscrisuri oficiale, http://legeaz.net/spete -penal -jurindex/falsul -material -in-inscrisuri -170-2008 -3cw

64
copia falsificată și că se afla în imposibilitate de a procura de la "Metro " B un alt exemplar al
facturii, întrucât acestea erau păstrate doar timp de un an de la data emiterii.
Ulterior, judecata cauzei civile a fost suspendată, înscrisul defăimat ca fals fiind înaintat
pentru cercetări Parchetului de pe lângă Jud ecătoria B.
Caracterul fals al copiei după factură a fost stabilit prin concluziile raportului de constatare
tehnico -științifică nr. – din data de 25.05.2005, întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului
de Poliție al Județului
Inculpata nu recun oscut săvârșirea falsului și pretins că originalul facturii în discuție a rămas
la mama sa încă din data de 02.07.2002, de la care a primit copia falsificată.
Această susținere este combătută de probatoriu administrat în cauză.
Astfel, potrivit martorului – originalul facturii a rămas la inculpată ulterior efectuării
cumpărăturilor, iar conform declarației martorei -, toate înscrisurile depuse ca probă în procesul de
partaj îi fuseseră înmânate de către inculpată.
Pe de altă parte, în cadrul acțiunii de par taj succesoral, numai inculpata – fiind cea care a făcut
cheltuieli de înmormântare – avea interes să majoreze cuantumul acestora.
În ceea ce privește falsul în sine și modalitatea de comitere a acestuia, concluziile raportului
de constatare tehnico -științ ifică sunt clare și se coroborează cu ansamblul probelor administrate.

Mijloace de probă:

Situația de fapt expusă mai sus rezultă din analizaîntregului material probator administrat în cauză și
anume:

– procesul -verbal de constatare a infracțiunii de fa ls în înscrisuri;
– declarațiile martorilor;
– copii ale încheierilor de ședință din data de 11.04.2005 și din data de 13.12.2004;
– copie a facturii fiscale în litigiu;
– adresa din partea Metro B și copia originalului facturii seria;
– raportul de constatare tehnico -științifică întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul N;
– declarațiile inculpatei.

65

Situație de drept:

În drept, faptele inculpatei constând în aceea că a falsificat, prin tipărire, conținutul copiei
facturii fiscale seria – nr. – PJ, emisă la data de 02.07.2002 de către "Metro " B, și a folosit înscrisul
astfel falsificat ca probă în procesul civil, în ved erea producerii de consecințe juridice, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art.
290 alin. 1 Vechiul Cod Penal.
Astfel, din punct de vedere al laturii obiective, elementul material cerut de textul de
incriminare se regăsește în acțiunea inculpatei de a falsifica o copie a unei facturi fiscale emise de o
societate comercială, în dovedirea unei vânzări comerciale cu amănuntul, prin contrafacerea
conținutului, mai exact prin tipărirea cifrelor 1 și 8 înaintea prețului de cumpărare a unor produse,
modificând astfel valoarea acestora și ca urmare valoarea totală a întregii facturi.
Elementul material cerut de lege pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată este întreg it prin acțiunea de folosire a copiei falsificate, prin depunerea ca probă în fața unei
instanțe de judecată, în cadrul unui proces de partaj.
Între aceste acțiuni și urmarea imediată produsă, și anume starea de pericol pentru încrederea
publică în autenti citatea și veridicitatea înscrisurilor sub semnătură privată, atingerea adusă
activității de înfăptuire a justiției, există legătura de cauzalitate cerută de lege.
Conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este într unit și
sub aspectul laturii subiective, fapta fiind săvârșită de inculpată cu intenție directă, copia falsificată a
facturii fiind depusă în vederea producerii unor consecințe juridice, și anume de a fi luată în
considerare la stabilirea, de către instanț a învestită cu judecarea partajului, a cuantumului
cheltuielilor de înmormântare.
Trimiterea în judecată a inculpatei s -a dispus pentru săvârșirea, în concurs real, a
infracțiunilor de "fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 288 alin. 1 Vechiul Cod Penal,
și "uz de fals", prevăzută de art. 291 Vechiul Cod Penal.
Instanța a apreciat că factura fiscală falsificată de inculpată nu constituie înscris oficial, în
sensul dispozițiilor art. 150 alin. 2 Vechiul Cod Penal, întrucât nu emană și nici nu aparține unei
unități din cele prevăzute de art. 145 Vechiul Cod Penal.

66
Conținutului copiei facturii fiscale constituie infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură
privată", prevăzută de art. 290 alin. 1 Vechiul Cod Penal, care absoarbe în conțin utul său
infracțiunea de "uz de fals".
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, instanța a schimbat
încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata din infracțiunile de "fals material în înscrisuri
oficiale" și "uz de fals " prevăzute de art. 288 alin. 1 și art. 291 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art.
33 lit. a Vechiul Cod Penal, în infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de
art. 290 alin. 1 Vechiul Cod Penal.
La individualizarea judiciară a pe depsei, instanța a avut în vedere criteriile generale
prevăzute de art. 72 Vechiul Cod Penal referitoare la limitele de pedeapsă fixate de textul de
incriminare, împrejurările în care s -a săvârșit infracțiunea, gradul de pericol social concret al
infracțiu nii ce rezultă din încercarea inculpatei de a aduce atingere modului de înfăptuire a justiției,
dar și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale.
Față de aceste criterii, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă de 5 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 Vechiul Cod Penal, pe durata executării pedepsei aplicate,
instanța a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a -c
Vechiul Cod Penal. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a constatat că
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 al. 1 lit. a și b Vechiul Cod Penal, iar pe de altă parte
că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 71 al. 4 Vechiul Cod
Penal, instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.
În baza dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, instanța a dispus anularea îns crisului
falsifica – copia facturii fiscale seria – nr. – PJ ( filele 6 -7 dosar ).
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la plata sumei
de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța:

Analizând actele și lucrările dosarului constată, prin sentința penală, a fost condamnată
inculpata, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Vechiul Cod Penal prin
schimbare de încadrare juridică.

67
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 Vechiul Cod Penal.
În baza art. 81 Vechiul Cod Penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prevăzută
de art. 82 Vechiul Cod Penal și s -a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Vechiul Cod Penal.
A fost anulat înscrisul falsificat.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare.

Apel

Împotriva sentinței penale indicate mai sus a declarat apel inculpata, invocând nulitatea
rechizitoriului care fost întocmit de procurorul – soțul verișoarei inculpatei, judecătoarea, cu care
inculpata este în litigiu.
În apelul său, inculpata a mai arătat că:
– nu s-a ținut cont de faptul că fratele său vitreg, -, putea să o reprezinte în inst anța în baza procurii;
– martora a arătat că a predat instanței xerocopia facturii în timpul ședinței, primind – de la mama
vitregă a inculpatei,.;
– dacă avea factura, o depunea chiar ea încă din anul 2003, când început procesul de partaj;
– martorul G, au diat în procesul de partaj succesoral declarat că inculpata făcut cumpărături de la
"Metro" cu mama sa vitregă și dus cumpărăturile la casa lor.
– raportul de constatare tehnico -științifică întocmit de constată falsul, dar nu se pronunță că ar fi fost
făcut de inculpată.
Prin decizia penală nr. C Tribunalul D a admis apelul inculpatei și a modificat sentința în
sensul că a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor invocate de art. 64 lit.
"c" Vechiul Cod Penal.
Tribunalul a reținut că prima instanță administrat legal și a apreciat temeinic toate probele
necesare aflării adevărului cu privire la fapta și la persoana inculpatei, stabilind corect situația de
fapt și vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Astfel, din copia facturii fiscale seria – – nr. – emisă de "Metro Cash și " la data de 02.07.2002
pe numele inculpatei, raportul de constatare tehnico -științifică nr. -/25.10.2005, declarațiile
martorilor – și -, copia încheierii de ședință din data de 13.12.2004 pronunțată în dosarul nr. D al F,
rezultă că la data de 13.12.2004 a depus la dosar, prin avocatul său, copia facturii fiscale seria – – nr.
– PJ emisă de "Metro Cash și " la 02.07.2002, pentru a dovedi pasivul succesoral pe care l – invocat
în dosarul nr. D al Judecătoriei F, având ca obiect partajul moștenirii rămase de pe urma defunctului.

68
Înainte de depune la dosarul de partaj copia facturii, inculpata falsificat – prin alterare
denaturând material conținutul facturii prin adăugiri date de:
– poziționarea cifrelor "1" în fața celor deja existente la rubrica "Valoare. TV A", pentru
următoarele produse: "1,50 apă min.nat."; "5.00 l untdelemn de la bunica"; "măsline negre în
saramură " și "halba B 0,5 calibrată";
– poziționarea cifrelor "1" în fața celor deja existente la rubrica "preț colet" pentru produsele:
"cașcaval dalia vid someșana 0,830 kg."; "cașcaval dalia vid someșana 0,870 kg."; "cașcaval dalia
vid someșana 0,960 kg."; "cașcaval dalia vid someșana 0,920 kg"; "cașcaval dalia vid someșana
0,920 kg"; " 20 alb macinat kotany"; "43 g kinder bueno"; "700 servetele ettermi"; "500 g spaghete
divella capellini" și "1 kg delikat knorr";
– poziționarea cifrei (8) în fața celor deja existente la rubrica "valoarea incl. TV A" pentru
produsele:"cașcaval dalia vid someșana 0,920 kg" și cifrei (7) în fața celor deja existente la rubrica
"Valoarea incl. TV A" pentru produsele: "cașcaval dalia vid someșana 0,920 kg";
– poziționarea cifrei "8" în fața celor deja existente la rubrica "Valoar ea incl. TV A" pentru
produsele "20 g alb măcinat kotany"; "170 g bounty milk 6 pack"; "43 kinder bueno"; "700 servețele
etermi"; "1 kg delikat knorr"; "5 kg sare extraf.. neiod".
– poziționarea cifrei "1" în fața celor deja existente la rubrica "valoarea i ncl. TV A", pentru
produsul "500 g spaghete divella capelini";
– poziționarea cifrelor "1" în fața celor deja existente la rubrica: "Valoarea fără TV A" și
"valoare inclusiv TV A" pentru produsele: " uscat de vara 0,675 kg"; " uscat de vara 0,635 kg"; uscat
gostat 0.660 kg; " uscat de vara 0,660 kg"; " uscat de vara 0,655 kg"; " uscat de vara 0,665 kg";
"sacoșa metro rafie"; " uscat gostat 0,655 kg"; " uscat de vara 0,655 kg"; " uscat de vara 0,655 kg"; "
uscat gostat 0,645 kg".
– poziționarea cifrelor "1" în fața cifrelor deja existente la rubricile "val. tot. fără TV A"; "total
TV A"; (partea ) și la rubricile: "total TV A"; "val. tot. incl. TV A"; "total de plată"; "numerar"; "total
parțial" și "plata numerar" în partea finală a facturii fiscale.
au fost executa te prin tipărire și au avut ca efect modificarea sumei totale de plată de la
5.981.700 lei la 15.981.700 lei.
Chiar dacă inculpata nu recunoscut săvârșirea faptei, susținând că primit copia acelei facturi
de la, iar aceasta primit – la rândul ei de la -, convingerea primei instanțe că falsificat fotocopia
facturii este justificată atât de faptul că originalul facturii rămas la inculpată, că – nu avea nici un
interes să dovedească pasivul succesoral invocat de inculpată și nici nu putea să o facă, atât timp c ât

69
factura fost emisă pe numele inculpatei, cât și de împrejurarea că cea care depus -o prin intermediul
avocatei în dosarul de partaj succesoral a fost.
Procura pe care inculpata dat -o fratelui său, -, pentru a o reprezenta nu dovedește faptul că
acesta di n urmă falsificat copia facturii.
Deși nu s – putut dovedi cu un mijloc de probă științific faptul că inculpata este cea care
falsificat copia facturii fiscale, vinovăția acesteia fost dovedită cu certitudine de mijloacele de probă
administrate în cauză.
Împrejurarea, relatată de martorul audiat arată că inculpata făcut acele cumpărături din Metro
împreună cu, soția supraviețuitoare a defunctului, nu este suficientă pentru dovedi nevinovăția
inculpatei, care, potrivit declarației martorului -, păstrat origin alul facturii.
Cu privire la rechizitoriul întocmit în cauză, Tribunalul constată că acesta nu este lovit de
nulitate, împrejurarea că fost întocmit de un procuror care ulterior s -a căsătorit cu judecătorul,
despre care inculpata susținut că îi este verișo ară, nefiind prevăzută de dispozițiile art. 197 al. 2 Cod
procedură penală.
Pentru înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorului de la
Judecătorie și a procurorului care a întocmit rechizitoriul, Înalta Curte de Casație și Jus tiție, hotărât
strămutarea cauzei la Judecătoria F.
Prin urmare, în mod legal prima instanță hotărât condamnarea inculpatei pentru săvârșirea
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Vechiul Cod
Penal, pedeapsa principală și modalitatea de executare fiind individualizate judiciar în acord cu
dispozițiile art. 72 și 81 Vechiul Cod Penal.
Însă, în ceea ce privește conținutul pedepsei accesorii, nelegal a interzis prima instanță
inculpatei exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. Vechiul Cod Penal, în condițiile în care
inculpata nu s -a folosit de nici o funcție, profesie ori a ctivitate în săvârșirea infracțiunii de fals. Art.
71 alin. 2 Vechiul Cod Penal, în care se arată că drepturile prevăzute de art. 64 lit. a – Vechiul Cod
Penal, se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii,
încalcă jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului exprimată în cauzele și împotriva
României, Cumpănă și împotriva României.
Această nelegalitate fost îndreptată de instanța de apel, care a dat prioritate, potrivit art. 20
alin. 2 din Constituția Români ei, Convenției Europene Drepturilor Omului.
Împotriva hotărârilor a declarat recurs inculpata cu motivarea că nu se face vinovată de
săvârșirea faptei, că procurorul care a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată era

70
incompatibil, că s -au exercitat presiuni pentru a fi condamnată. Recursul formulat este tardiv,
condiții în care critica nu va mai fi analizată.
Inculpata -recurentă a luat cunoștință de conținutul deciziei pronunțată în apel la data de 19
decembrie 2007.
Termenul de 10 zile pr evăzut de art. 3853 Cod procedură penală calculat în condițiile art.
186 alin. 2 Cod procedură penală a început să curgă din data de 20 decembrie 2007 și s -a împlinit la
data de 30 decembrie 2007, ultima zi când putea fi înregistrat recursul în termen.
Fiind zi nelucrătoare, termenul a expirat în condițiile art. 186 alin. 4 Cod procedură penală,
la sfârșitul zilei următoare, respectiv 31 decembrie 2007.
Recursul, înaintat prin scrisoare recomandată la data de 03 ianuarie 2008, fost înregistrat la
Tribunalul X la data de 08 ianuarie 2008.
Față de data la care a luat cunoștință de decizia instanței de apel și data expedierii recursului,
03 ianuarie 2008, recursul este tardiv și urmează a fi respins ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. "a"
Cod procedură pen ală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale, pe care o
menține.
Obligă recurenta la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Defin itivă. Pronunțată în ședința publică.

71
Speță177

Infrac țiuni de falsuri (Fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată)

Inculpa ți:

Inculpatul T.R.S. și inculpatul M.F.

Situație de fapt:

În fapt, la data de 2 august 2006, martorul U.C. lucrător în cadrul S.P.C.E.E.P.S. Mureș și -a
informat verbal șeful, pe martorul C.D., despre faptul că la data de 1 august 2006, o persoană,
martorul Ș.S.I. a depus o cerere de eliberare pașaport în regim de urgență, iar în schim bul eliberării
pașaportului a achitat unui intermediar, și anume inculpatului M.F., suma de 600 lei, urmând să -i
mai achite o diferență, până la concurența sumei de 400 de Euro.
Aceste aspecte i -au fost relatate martorului U.C. chiar de martorul Ș.S.I., ia r pentru
verificarea împrejurărilor relatate s -a derulat un control intern la serviciul pașapoarte, ocazie cu care
s-a descoperit că semnătura de pe pașaport nu aparține martorului și că acesta nu a semnat sau
completat vreun document, respectiv nu a plăti t vreo chitanță, deși aceste acte au fost analizate și
preluate de inculpatul T.R.S.. Martorul Ș.S.I. a relatat că în cursul lunii noiembrie 2005, în timp ce
se afla la Paris la muncă, a fost victima unei furt din locuință, cu această ocazie fiindu -i sustr as
pașaportul simplu.
I-a contactat astfel pe fratele și pe cumnata sa din România, telefonic, respectiv pe martorii
Ș.R.N. și Ș.D.M., cărora le -a solicitat ajutorul în eliberarea unui alt pașaport fără ca el să vină în
țară. Prin intermediul unui angajat al lor, martorul Ș.C.P., cei doi martori au aflat că inculpatul M.F.
se ocupă cu efectuarea demersurilor în vederea eliberării pașaportului și ar putea rezolva problema
ivită.
Apelând la acest angajat, au luat legătura cu inculpatul M.F. stabilind o întâln ire cu acesta în
cursul lunii aprilie 2006. Această întâlnire a avut loc lângă stația de carburanți „P.” din Tg. Mureș, la
ea participând, pe lângă martorii Ș.R.N. și Ș.D.M. și martorul Ș.C.P., însă acesta din urmă nu a

177Speță, Falsul material în înscrisuri oficiale, http://legeaz.net/spete -contencios/a -fals-material -in-inscrisuri -10a-2012

72
asistat decât la finalizarea discuți ilor purtate între cei trei, stând într -o zonă de unde nu putea auzi
toată conversația dintre ei.
Starea de fapt până la acest moment e confirmată de declarațiile martorilor enunțați, date în
special în faza de urmărire penală, mai puțin în faza de cercet are judecătorească, când martorii nu și –
au mai amintit detalii importante în legătură cu cele întâmplate, motiv pentru care au fost luate în
considerare declarațiile lor din faza de urmărire penală care se coroborează între ele și surprind mai
multe detali i ale succesiunii evenimentelor, fiind luate imediat după consumarea acestora.
De exemplu, martorul Ș.C. nu și -a mai amintit că ulterior întâlnirii, inculpatul M.F. a transmis
fratelui și cumnatei martorului Ș.S.I. că are o cunoștință care poate să rezolve problema obținerii
pașaportului, fără ca acesta să vină în țară și că pentru ajutorul acordat pretinde suma de 350 de Euro
și 100 lei.
De asemenea, martorii Ș.S.I. și Ș.R.N. nu și -au mai amintit, în faza de judecată, dacă
inculpatul M.F. a menționat că va apela la o cunoștință de la Serviciul Pașapoarte, așa cum au relatat
în cursul urmăririi penale. Chiar în cursul discuției avute de martorii Ș.R.N. și Ș.D.M. în prima parte
a lunii aprilie a anului 2006 de la Stația P., inculpatul M.F. a primit suma de 60 0 lei de la martori din
cei 400 de Euro trimiși din Franța de Ș.S.I., plus o copie xerox a actului de identitate a martorului
Ș.S.I., aceasta însă constituind un avans, urmând ca la obținerea pașaportului să primească diferența.
Deși inculpatul M. cu aceas tă ocazie nu a precizat expres ce cunoștință are la Serviciul
Pașapoarte, martorul Ș.R.N. a concluzionat că acesta are relații printre angajații acestui serviciu. Mai
mult, după primirea banilor martorul Ș.C.P. l -a auzit pe inculpatul M.F. afirmând că „ban ii nu sunt
numai ai mei” și că „mie nu -mi rămâne nimic, trebuie să plătesc taxele și trebuie să -i împart”, deși
în faza de cercetare judecătorească, martorul nu -și mai amintește aceste aspecte esențiale pentru
cauză, motiv pentru care prima instanță i -a înlăturat declarația, luând -o în considerare pe cea de la
urmărire penală care surprinde în detaliu cele întâmplate.
Ulterior, martorul Ș.R.N. a plecat în Franța, iar martora Ș.D.M. a ținut legătura telefonic cu
inculpatul M.F. care tergiversa soluționarea p roblemei obținerii pașaportului spunând sau că este
întocmit sau că urmează să -l obțină, dar are nevoie de o procură specială din partea martorului Ș.S.I.
ca să -l poată ridica.
La data de 14 iulie 2006, martora a luat legătura tot telefonic cu cumnatul său , Ș.S.I., căruia i –
a solicitat să obțină această procură, însă nu a fost posibilă obținerea ei. A urmat o perioadă în care
inculpatul M.F. a evitat -o pe martoră, nerăspunzând la telefon.

73
Această situație l -a determinat pe martorul Ș.S.I. să vină în țară pentru a -și rezolva personal
problema, lucru pe care l -a și făcut pe baza unui titlu de călătorie. Ajuns în Tg. Mureș, l -a contactat
telefonic pe inculpatul M.F. la data de 31 iulie 2006, acesta cerându -i să se prezinte la sediul
S.P.C.E.E.P.S. Mureș pentr u a-și primi pașaportul.
La data de 1 august 2006, în jurul orei 11,00 cei doi s -au întâlnit la Serviciul Pașapoarte. De
remarcat că în intervalul de timp următor, respectiv în jurul orei 12,33, inculpatul M.F. l -a apelat pe
inculpatul T.R.S. pe care preti nde că nu -l cunoștea decât din vedere și nici nu l -a sunat.
Mai mult, i -a dat indicații martorului Ș.S.I. să se apropie de ghișeul la care se afla inculpatul
T.R.S. căruia i se adresa cu apelativul „Sebi”, acesta fiind încă un indiciu că era „cunoștința” d e la
Pașapoarte la care se refera inculpatul M.. I -a spus martorului să mai aștepte puțin, că „Sebi” este
ocupat, aspect care din nou sugerează o relație de prietenie sau colaborare între cei doi inculpați.
Aceste aspecte sunt relevate de declarația martor ului Ș.S.I. în faza de urmărire penală nu și în
faza de cercetare judecătorească, motiv pentru care a fost luată în considerare declarația mai
detaliată și mai apropiată de evenimente a martorului din faza de urmărire penală.
Din cuprinsul acestei declaraț ii, tribunalul a dedus că cei doi inculpați au colaborat în
facilitarea obținerii pașaportului cât mai rapid de către martor. Astfel, inculpatul M.F. i -a adus
martorului o cerere de eliberare a pașaportului (tip 3) pe care a completat -o pe față, nu pe vers o, a
semnat -o, apoi i -a remis inculpatului o copie de pe actul de identitate și i s -a remis un cartonaș pe
care și -a scris numele, prenumele și a semnat.
Totodată, inculpatul l -a dus la et.II unde martora Ș.L.O.V . l -a condus pe martor pentru
fotografie, pe undeva prin spatele clădirii, un sector rezervat doar angajaților, apoi l -a rugat pe
martorul S.A.D. să -l conducă mai departe. Tot inculpatul T.R.S. i -a efectuat fotografia martorului,
urmând ca pașaportul să fie gata a doua zi. La data de 2 august 2006, inculpatul M.F. i -a cerut
informații suplimentare martorului despre pierderea actelor, când s -a întâmplat acest lucru.
Atitudinea inculpatului M. care în continuare tergiversa obținerea pașaportului de către
martor, l -a determinat pe acesta să meargă singu r la Serviciul Pașapoarte și să relateze totul
martorilor C.D. și apoi U.C. După verificarea documentelor depuse pentru eliberarea pașaportului, s –
a constatat că originalul declarației și cererii tip pentru eliberarea unui nou pașaport în caz de furt era
scris și semnat de altă persoană decât martorul, iar semnătura de pe procesul -verbal de contravenție
ori chitanțele care făceau dovada achitării taxelor necesare (de urgență și pentru pașaport) nu erau
ale martorului.

74
În urma efectuării unei constatări tehn ico-științifice s -a concluzionat că „scrisul de completare
al cererii pentru eliberarea unui nou pașaport în caz de furt, pierdere, deteriorare” pe numele
martorului Ș.S.I. și „declarația” aferentă de pe reversul acesteia, a fost efectuat de inculpatul M.F .,
iar semnăturile de la poziția „Semnătura” de pe aversul și reversul „Cererii pentru eliberarea unui
nou pașaport în caz de furt, pierdere, deteriorare pe numele de Ș.S.I., au fost efectuate de inculpatul
M.F. O completare a acestui raport de constatare tehnico -științifică a concluzionat că semnătura de
la poziția „Contravenient” din Procesul -verbal cu seria AY nr.1601657 din data de 1.08.2006, nu
aparține inculpatului M.F. sau martorului Ș.S.I., menționat în procesul -verbal că ar fi declarat
pierderea pa șaportului, fiind posibil, susține prima instanță, ca această semnătură să aparțină
inculpatului T.R.S. care a și întocmit acest proces -verbal de contravenție, mai ales că era exclus ca o
altă persoană total străină de martor și de cei doi inculpați să sem neze acest proces -verbal la poziția
„contravenient”.
Afirmațiile inculpaților că nu ar fi existat o colaborare între ei, că se salutau doar,
cunoscându -se din vedere, nu pot fi luate în considerare, în lumina relatărilor martorilor Ș.S.I.,
Ș.R.N., Ș.D.M. ș i Ș.P.C. din faza de urmărire penală care relevă faptul că inculpatul M.F. a promis
obținerea ilegală a pașaportului, a menționat că va împărți banii și cu altcineva, a pretins în acest
scop o sumă mai mare decât era necesară pentru achitarea taxelor, a su gerat implicit că ar avea o
„cunoștință” la Serviciul Pașapoarte și a demonstrat acest lucru prin apelul telefonic către inculpatul
T.R.S., care nu era primul după cum rezultă din listingul de la dosarul de urmărire penală, prin faptul
că i-a spus acestuia pe numele mic și stătea lângă ghișeul lui, urmând să -i facă semn martorului când
„Sebi” nu ar mai fi ocupat, a menționat numele inculpatului T. și când a solicitat altor angajați de la
Pașapoarte să -l ducă la – poză – pe martor cu prioritate, înaintea alt or persoane care se aflau acolo și
prin zona în care aveau acces doar angajații și nu în ultimul rând a completat cereri în numele
martorului pe care le -a și semnat, respectiv a achitat taxele necesare.
Mai mult, martorul nu a semnat nici pe acel proces -verbal de contravenție care i -a fost
redactat de inculpatul T., doar acesta putând fi autorul semnăturii, încă un indiciu de natură a reliefa
relația de prietenie și colaborare dintre cei doi inculpați și de a evidenția nesinceritatea declarațiilor
acestora de pe tot parcursul procesului penal.
Încercarea inculpatului T. de a arăta prin intermediul celorlalți martori C.D., U.C., S.A.D.,
C.P., audiați în faza de judecată că era o practică frecventă aceea că anumite persoane să ajungă
după ghișeul său, neexistâ nd pereți despărțitori și că lumea nu stătea la coadă neexistând reguli care
să permită preluarea în ordine a cererilor de eliberare a pașaportului, nu prezintă relevanță în speță,

75
cât timp legătura dintre cei doi inculpați este dovedită, precum și ajutoru l dat de inculpatul T.
inculpatului M. pe are l -a ajutat să depună prioritar actele necesare martorului pentru eliberarea
pașaportului, făcând o examinare sumară a acestora și e posibil chiar să fi semnat pe procesul -verbal
de contravenție în locul aceluia și martor.

Mijloace de probă:

Situația de fapt expusă mai sus rezultă din analiza în mod coroborat a întregului material probator
administrat în cauză și anume:
– pașapoartul inculpatului M.F
– o copie xerox a actului de identitate a martorului Ș.S.I.,
– declarația martorului Ș.S.I
– declarațiile inculpaților
– o cerere de eliberare a pașaportului (tip 3)
– Procesul -verbal de contravenție cu seria AY nr.1601657 din data de 1.08.2006
– relatările martorilor Ș.S.I., Ș.R.N., Ș.D.M. și Ș.P.C.
– relatările martorilor C.D., U.C., S.A.D., C.P.
– o cerere de eliberare pașaport în regim de urgență
– raportul de constatare tehnico -științifică

Ansamblul probelor administrate, în special în faza de urmărire penală, confirmă în
integralitate toate acuzele aduse celor doi inculpaț i, în pofida nerecunoașterii acestora sau a
recunoașterii doar parțiale a inculpatului M.F. cu privire la actele falsificate în favoarea martorului
Ș.S.I., ori, de vreme ce martorul a venit în țară, nu se mai justifica intervenția inculpatului M. și
falsif icarea actelor, singura explicație fiind aceea că inculpatul voia să justifice față de martor banii
primiți cu titlu de „comision” pentru demersurile pe care le va efectua și primirea și a restului de
bani, cum era înțelegerea, până la concurența sumei de 400 de Euro.
Probele administrate și analizate mai sus confirmă împrejurarea că inculpatul M.F. a pretins
suma de 400 Euro și 1 milion lei vechi în toamna anului 2005 și respectiv a primit din această sumă
un avans de 6 milioane lei vechi de la martorul Ș. R.N. în vederea obținerii unui nou pașaport pentru
martorul Ș.S.I., în condițiile în care acesta din urmă nu se afla în țară, lăsând să se creadă că are

76
influență asupra unui funcționar din cadrul S.P.C.E.E.P. Mureș deoarece obținerea pașaportului în
lipsa titularului nu era posibilă în condiții legale.
Din declarațiile martorilor Ș.R.N., Ș.D.M., Ș.P.C. și Ș.S.I. rezultă că suma de 6.000.000 lei
vechi nu ar fi fost remisă inculpatului în alte condiții scopul fiind obținerea pașaportului în lipsa
titularului , urmând a fi dus de martorul Ș.R.N. fratelui său, în cursul lunii aprilie 2006, cu ocazia
deplasării acestuia în Franța.

Situație de drept:

În drept, fapta săvârșită de inculpatul M.F., în condițiile specificate mai sus, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în modalitatea reglementată de art.6 din
Legea nr.78/2000 raportat la art.257 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Vechiul Cod Penal,
modalitatea de săvârșire a elementului material al laturii obiective a infracțiunii constând atât în
pretinderea, în toamna anului 2005, respectiv luna noiembrie 2005, a sumei de 400 Euro și 1 milion
lei vechi, cât și în primirea sumei de 6 milioane de lei vechi în aprilie 2006 în scopul obținerii unui
pașaport c u nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv în lipsa titularului acestuia.
De altfel, în condițiile în care în sensul reglementat de art. 257 Vechiul Cod Penal,
pretinderea sau primirea banilor se poate face nu doar pentru altul, ci și pentru sine, res pectiv în
beneficiul traficantului de influență, este irelevantă împrejurarea că inculpatul nu a făcut precizarea
expresă în sensul că suma urmează să o împartă cu altă persoană sau reprezintă beneficiul său
exclusiv, fiind însă cert faptul că pretinderea și respectiv primirea s -a realizat pentru a determina un
funcționar al serviciului pașapoarte să elibereze un pașaport cu nerespectarea condițiilor impuse de
lege pentru realizarea acestei operațiuni.
Acțiunea de pretindere și respectiv primire a sumei de bani menționate s -a realizat în cursul
lunii noiembrie 2005 și respectiv aprilie 2006, anterior momentului la care s -au demarat procedurile
privind eliberarea unui nou pașaport, iar acțiunile inculpatului efectuate în data de 1 august 2006 și
respectiv 2 a ugust 2006 constând în dirijarea martorului Ș.S.I. telefonic, la ghișeul unde își desfășura
activitatea inculpatul T.R.S., completarea și semnarea cererii de eliberare a unui nou pașaport de
către inculpatul M.F., dirijarea în mod preferențial a martorului pentru efectuarea fotografiei pentru
pașaport aveau rolul de a certifica faptul că influența inculpatului M.F. asupra unui angajat al
serviciului pașapoarte respectiv asupra inculpatului T. R.S., este reală.

77
Probele administrate în cauză, respectiv declar ația martorului Ș.S.I. și raportul de constatare
tehnico -științifică efectuat în cauză, probe care se coroborează cu recunoașterea inculpatului M.F.,
demonstrează că acesta a completat și respectiv a semnat cererea pentru eliberarea unui nou pașaport
în ca z de furt, pierdere sau deteriorare și respectiv declarația pe proprie răspundere a solicitantului
pe care de asemenea a semnat -o în numele martorului Ș.S.I., deși nu avea o împuternicire în acest
sens, conform normelor interne de eliberare a unui pașaport , predând înscrisurile falsificate
inculpatului T. R.S. în vederea emiterii unui nou pașaport pentru martorul Ș.S.I. Fapta inculpatului
M.F., constând în efectuarea operațiunilor de completare și semnare a cererii de obținere a unui nou
pașaport și respect iv a declarației pe propria răspundere în numele martorului Ș.S.I., deși nu avea
procură în acest sens întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri
oficiale prev. de art.17 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.288 Vechiul Cod Penal, cu
aplicarea art.41 alin.2 Vechiul Cod Penal, iar fapta aceluiași inculpat, de a preda înscrisurile pe care
le-a falsificat inculpatul T.R.S. în vederea eliberării pașaportului pentru martorul menționat,
întrunește elementele co nstitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art.17 lit.c din Legea
nr.78/2000, raportat la art.291 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Vechiul Cod Penal.
Forma continuată se va reține cu referire la fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpatul
M.F., întrucât acesta a realizat acțiuni repetate, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași
rezoluții infracționale. Astfel cu referire la infracțiunea de trafic de influență prev. de art.6 din Legea
nr.78/2000 raportat la art.2 57 Vechiul Cod Penal nu poate fi reținută o unitate naturală de
infracțiune, în condițiile în care acțiunea inițială de pretindere a avut loc în cursul lunii noiembrie
2005, iar momentul primirii sumei de 6 milioane lei vechi de la martorul Ș.N.R. este loc alizat în
cursul lunii aprilie 2006, întrucât acțiunea inițială de pretindere, este distinctă de acțiunea de primire
a sumei menționate chiar dacă vizează același scop.
Acțiunea inițială de pretindere fiind simultană, concomitentă până aproape de suprapune re
cu primirea unei părți din suma solicitată se justifică reținerea dispozițiilor art.41 alin.2 Vechiul Cod
Penal, cu atât mai mult cu cât actului inițial de pretindere nu i s -a dat curs, în condițiile în care,
potrivit declarației martorului Ș. N. R., su ma i se părea exagerată.
Faptul că inculpatul M.F. a primit o parte din suma solicitată inițial în cursul lunii aprilie, nu
poate conduce la concluzia existenței unei unități naturale de infracțiuni, întrucât la momentul
predării acesteia inițiativa a apar ținut cumpărătorului de influență, inculpatul, traficant de influență,
primind suma oferită cu titlu de avans.

78
Reținerea formei continuate se justifică și cu referire la infracțiunile prev. de art.17 alin.1 lit.c
din Legea nr.78/2000 raportat la art.288 Ve chiul Cod Penal și respectiv prev. de art.17 alin.1 lit.c din
Legea nr.78/2000 raportat la art.291 Vechiul Cod Penal, întrucât inculpatul a completat și semnat în
fals cererea de liberare a unui nou pașaport, declarația pe propria răspundere și respectiv c hitanțele
CEC nr.567043/1 și 567048/1 emise la 01.08.2006, predând inculpatului T. R.S. documentele
falsificate, prin acțiuni repetate, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.F., s -au avu t în vedere criteriile
generale de individualizare prevăzute de art.72 Vechiul Cod Penal, respectiv gradul de pericol social
ridicat al infracțiunilor săvârșite, care în speță aduce atingere prestigiului autorității și credibilității
instituției care are c ompetență în eliberarea pașapoartelor, inducând ideea posibilității promovării
unor interese pe căi oculte, în afara condițiilor prevăzute de lege, prin cumpărarea favorurilor
funcționarului însărcinat cu examinarea și soluționarea unei cereri de această n atură, aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar putea acționa sub înrâurirea intervenției unei persoane real sau
presupus influente.
Gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite de inculpat este relevat și de
împrejurarea că aduc a tingere încrederii publice în activitatea și forța doveditoare a înscrisurilor
oficiale, iar infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale și uz de fals fiind săvârșite în realizarea
scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de trafic de influență au leg ătură cu infracțiunea reținută
în sarcina inculpatului M.F., justificându -se așadar aplicarea art.17 alin.1 lit.c și respectiv a art.18
alin.1 din Legea nr.78/2000.
Un element care însă se justifică a fi avut în vedere la individualizarea pedepsei îl constituie
persoana inculpatului M.F., care, deși nu are antecedente penale și a recunoscut parțial faptele
imputate, în raport de nivelul de pregătire și ocupația avută la momentul comiterii infracțiunii, fiind
subofițer în cadrul U.M. 1257 Târgu -Mureș și având studii superioare, demonstrează o periculozitate
socială sporită în condițiile în care, în raport de aceste elemente, nu se poate reține că nu era
conștient de consecințele faptelor sale.
Relevantă din perspectiva pericolului social ridicat pe care îl prezintă persoana inculpatului
M.F. este și împrejurarea evidențiată în cuprinsul declarației date de martorul Ș.P.C. conform căreia,
era de notorietate faptul că inculpatul putea să rezolve obținerea unor pașapoarte contra unor sume
de bani, martorul a firmând și faptul că acesta chiar i -a solicitat să intermedieze contractul cu
persoane care vor să își rezolve problemele cu permisul sau pașaportul.

79
De asemenea, atitudinea inculpatului, ulterioară pretinderii și respectiv primirii sumei
menționate, const ând în amenințări proferate la adresa martorilor Ș.S.I. și Ș.D.M., relevă gradul de
pericol social ridicat al acestuia, astfel că în raport de elementele menționate mai sus, realizarea
scopului educativ și preventiv al pedepsei, consacrat de art -.52 Vechiu l Cod Penal poate fi asigurat
doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Infracțiunile pentru care s -a dispus condamnarea inculpatului M.F. fiind comise în condițiile
concursului real, s -a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b Vechiul Cod Penal. Cu referire
la inculpatul T. R.S., probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului Ș.S.I., raportul de
constatare tehnico -științifică, declarațiile martorilor C.D., S.A., U.C. și C.D., coroborate cu
declarațiile inculpatul ui M.F., confirmă săvârșirea infracțiunilor ce formează obiectul acuzației
penale.
Astfel, efectuarea, în calitate de funcționar public în cadrul Serviciului Public Comunitar
pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple Mureș, a mențiunii necorespunz ătoare
adevărului în sensul că cererea de eliberare a pașaportului în caz de furt, pierdere, deteriorare și
respectiv declarația pe propria răspundere au fost date în fața sa de titularul pașaportului Ș.S.I., deși
acestea au fost completate și semnate de i nculpatul M.F. și respectiv efectuarea mențiunii
necorespunzătoare pe procesul verbal de contravenție seria AY nr.1601657 din 01.08.2006,
consemnând că titularul Ș.S.I. a declarat că a pierdut pașaportul și respectiv că „recunoaște fapta”
sunt dovedite de declarația martorului Ș.S.I., raportul de constatare tehnico -științifică, declarația
inculpatului M.F. care recunoaște că el a completat cererea și declarația pe propria răspundere.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că Ș.S.I. a venit cu cererea și r espectiv declarația
gata completate, nu este de natură a justifica înlăturarea răspunderii penale a inculpatului T. R.S.
pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, fiind infirmată de probele administrată în cauză. O
asemenea ipoteză nu poate fi re ținută, în condițiile în care, în declarația pe proprie răspundere se
specifică sustragerea actelor și a pașaportului din metrou, iar declarația dată în fața autorităților
franceze, consemnează sustragerea pașaportului aparținând martorului Ș.S.I. din locu ința acestuia
din Paris.
În același timp, conținutul mențiunii „dată în fața mea” de pe reversul cererii de eliberare a
unui nou pașaport, impunea cel puțin obligația semnării declarației pe propria răspundere în fața
funcționarului, astfel că efectuarea a cestei mențiuni în condițiile în care declarația a fost semnată de
inculpatul M.F. evidențiază caracterul nereal al mențiunii aplicate de inculpatul T. R.S., înlăturând și
apărarea acestuia, la care s -a făcut referire mai sus.

80
Situația este similară și cu referire la procesul verbal de contravenție seria AY nr.1601657 din
01.08.2006, inculpatul T. R.S. consemnând în mod nereal că Ș.S.I. a declarat că a pierdut pașaportul
și că recunoaște fapta, deși, semnătura de pe procesul verbal de contravenție nu aparți ne
contravenientului, conform concluziilor enunțate în raportul de constatare tehnico -științifică.
Acest element evidențiază faptul că inculpatul a efectuat consemnări nereale și în acest
document, în condițiile în care aspectele consemnate nu au fost decl arate de contravenientul Ș.S.I.,
fapt care rezultă de altfel și din declarațiile martorului menționat și respectiv din inadvertențele
existente între mențiunile vizând justificarea solicitării de eliberare a unui nou pașaport, consemnate
în cele trei docum ente specificate.
Probele administrate în cauză, justificând așadar vinovăția inculpatului T. R.S. în efectuarea
mențiunilor necorespunzătoare la care s -a făcut referire mai sus în cuprinsul declarației pe propria
răspundere și respectiv în cuprinsul proce sului -verbal de contravenție seria AY nr.1601657 din
01.08.2006, acuzația penală cu privire la acest aspect este întemeiată, fapta acestuia întrunind
elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.17 alin.1 lit.c din Legea
nr.78 /2000 raportat la art.289 Vechiul Cod Penal.
Folosirea de către același inculpat a documentelor falsificate enumerate mai sus, la avizarea
favorabilă a cererii de eliberare a unui pașaport întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
uz de fals, prev. de art.17 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 Vechiul Cod Penal,
înscrisurile falsificate de inculpat fiind apte a produce consecințe juridice în sensul eliberării unui
nou pașaport.
Infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art.17 alin.1 lit.a din Legea nr.78/2000
raportat la art. 264 Vechiul Cod Penal, care a format obiectul acuzației penale aduse inculpatului
T.R.S., este de asemenea dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor
Ș.S.I., C.D ., U.C. și C.D., ajutorul acordat inculpatului M.F. care a săvârșit infracțiunea de trafic de
influență constând în asigurarea avantajului, a profitului material obținut de inculpatul M.F., forma
de favorizare fiind așadar reală.
Acțiunile concrete de ajut are a inculpatului M.F. constau în faptul că inculpatul T. R.S. a
acceptat depunerea de către inculpatul M.F. a cererii de eliberare a unui nou pașaport și respectiv a
declarației pe propria răspundere, deși acesta nu avea procură specială în acest sens, c onform
cerințelor impuse de normele interne de eliberare a pașaportului, care reglementează expres faptul că
„persoanele care din motive obiective nu se pot prezenta personal, pot depune cererile prin

81
mandatari, cu procură specială autentificată în țară, d e notar iar în străinătate de misiunile
diplomatice și consulare ale României.
Neîndeplinirea de către inculpatul T.R.S. a obligațiilor impuse de metodologia de soluționare
a cererilor de eliberare a pașapoartelor constând în verificarea documentelor preze ntate, identificarea
solicitantului prin compararea fizionomiei cu fotografia din actul de identitate, verificarea exactității
datelor înscrise în cerere și certificarea cererii prin semnătură, a asigurat inculpatului M.F. folosul
obținut prin săvârșirea i nfracțiunii de trafic de influență conturând ipoteza că influența exercitată
asupra sa de inculpatul M.F. este reală.
Ajutorul acordat inculpatului M.F. este relevat și de declarația martorului Ș.S.I. care
precizează că depunerea cererilor menționate s -a făcut de inculpatul M.F., care la momentul intrării
sale în sediul instituției se afla lângă biroul inculpatului T. R.S., dirijându -l telefonic pe martor,
intermediind operațiunile necesare eliberării pașaportului, respectiv prelevarea fotografiei în condiț ii
preferențiale, aspect confirmat de altfel și de martorii C.D., S.A. și Ș.L.O., ultimul martor
specificând faptul că l -a condus pe Ș.S.I. la solicitarea inculpatului M.F., care i -a specificat că este
așteptat pentru efectuarea fotografiei de inculpatul T . R.S.. Apărarea inculpatului T. R.S.,
concretizată inițial în negarea oricărei relații cu inculpatul M.F., iar ulterior, în afirmarea inexistenței
unei înțelegeri cu acesta în sensul de a -l ajuta la eliberarea pașaportului pentru Ș.S.I., este irelevantă
din perspectiva existenței infracțiunii de favorizare a infractorului, întrucât această condiție negativă
este chiar specifică, esențială acestei infracțiuni.
Ajutorul acordat inculpatului M.F., în modalitatea specificată mai sus fiind efectiv, este
justifi cată acuzația penală și sub aspectul săvârșirii de către inculpatul T.R.S. sub aspectul săvârșirii
de favorizare a infractorului, în modalitatea reglementată de art.17 alin.1 lit.a din Legea nr.78/2000,
raportat la art. 264 Vechiul Cod Penal, astfel că pri ma instanță a dispus condamnarea inculpatului T.
R.S. și pentru această infracțiune.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T. R.S., s -au avut în vedere gradul de
pericol social concret al infracțiunii săvârșite, relevat de modalitatea concre tă în care a fost acordat
ajutorul inculpatului M.F., precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, însă a
avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal.
Infracțiunile fiind săvârșite de inculpatul T.R.S. în condițiile concursului real s -a făcut
aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a, 34 lit. b Vechiul Cod Penal. Apreciind însă –în raport de
împrejurarea că inculpatul T. R.S. se află la primul conflict cu le gea penală și că anterior comiterii
infracțiunii a avut o conduită corespunzătoare – că scopul educativ și preventiv al pedepsei

82
reglementat de art. 52 Vechiul Cod Penal poate fi realizat și fără executarea acesteia, tribunalul a
dispus, conform art. 81, 8 2 Vechiul Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei
rezultante aplicate acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial T g.-Mureș și inculpații M.F. și T. R.S..
În motivarea căii de atac, este criticată temeinicia hotărârii primei instanțe, sub aspectul
individualizării pedepselor aplicate inculpaților M.F. și T. R.S.. În acest sens, procurorul subliniază
gradul ridicat de p ericol social al infracțiunilor reținute în sarcina celor doi, valorile sociale lezate
prin comiterea acestor fapte, persoana inculpaților, funcțiile publice pe care aceștia le dețineau la
data faptelor.
În raport de aceste elemente, titularul recursului c onsideră că inculpatului M.F. trebuia să i se
stabilească o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de
influență și să i se adauge un spor de contopire de 6 luni închisoare, iar inculpatului T. R.S. trebuia
să i se a dauge un spor de contopire de 4 luni închisoare.
În motivarea apelului, inculpatul M.F. contestă temeinicia hotărârii tribunalului de
condamnare a sa pentru infracțiunile deduse judecății. În acest sens, având în vedere că inculpatul a
solicitat denunțător ului o procură și în lipsa acesteia nu a acționat, că a trecut o perioadă foarte mare
de timp, și anume 9 luni, în care inculpatul nu a mai acționat deoarece nu a beneficiat de acea
procură, precum și declarațiile denunțătorului, în care se arată că acea s umă de bani nu a fost dată
pentru a se interveni la funcționarul public care urma să elibereze pașaportul denunțătorului,
consideră că, în baza principiului „in dubio pro reo”, văzând și dispozițiile art.10 alin.1 lit. d Cod
procedură penală, se impune ach itarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență.
Cu privire la infracțiunile de fals și uz de fals, văzând că actele completate de inculpat nu au
produs consecințe juridice, consideră că se impune achitarea, în baza aceluiași text legal. În
subsidiar, dacă instanța apreciază că faptele reținute în rechizitoriu sunt probate, solicită
reindividualizarea tratamentului sancționator, în sensul aplicării circumstanțelor atenuante,
inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală și, prin urmare, se impune aplicarea unei pedepse
orientate sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În motivarea apelului său, inculpatul T.R.S. critică temeinicia sentinței atacate, prin care a
fost condamnat pentru săvârșirea infracțiuni lor deduse judecății. Astfel, susține că prin probele
administrate în cauză nu s -a demonstrat, existând doar presupuneri, că inculpatul ar fi cunoscut
împrejurarea că M.F. ar fi primit vreo sumă de bani de la denunțător.

83
Prin urmare, nu este întrunită latu ra obiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului
întrucât nu a avut cunoștință că M.F. ar fi comis vreo infracțiune. De asemenea, nu este întrunită nici
latura subiectivă a acestei infracțiuni, deoarece inculpatul nu a acționat cu intenție directă sau
indirectă, astfel cum prevede textul legal.
În privința infracțiunii de fals intelectual, din depozițiile martorilor rezultă că nu existau
condiții referitoare la faptul că fiecare solicitant trebuia să semneze cererile respective în fața
lucrătorului din cadrul serviciului. În contextul în care denunțătorul s -a prezentat cu actele și nu i -a
adus la cunoștință împrejurarea că actele nu ar fi fost completate și semnate de el, iar nici celălalt
coinculpat nu i -a comunicat aceste aspecte, rezultă că nu es te întrunită latura subiectivă a
infracțiunii.
În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, este evident că actele nefiind false nu poate
exista această infracțiune. În consecință, soluția care trebuia adusă litigiului era de achitare, în
temeiul art. 10 lit. d C. pr. pen. Analizând apelurile pendinte prin prisma materialului dosarului nr.
1176./43/2006 al Tribunalului Mureș, a motivelor, susținerilor și concluziilor reprezentantului
Ministerului Public și ale inculpaților, precum și din oficiu, în limi tele efectului devolutiv, se rețin
următoarele: În ceea ce privește analiza detaliată a probelor; luarea măsurii de siguranță a confiscării
speciale de la inculpatul M.F. a sumei de 374 lei; desființarea înscrisurilor falsificate; obligarea
inculpaților la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor
cheltuieli, hotărârea în discuție este la adăpost de critici.
Cu toate acestea, apelurile promovate în cauză de către procuror și inculpați sunt fondate, iar
chestiunile pe care le vom dezvolta în continuare determină, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C. pr.
pen., admiterea căilor de atac, cu consecințele desființării parțiale a hotărârii atacate și rejudecării
pricinii în apel în următoarele limite: 1. Asupra situației incu lpatului M.F. Acesta a fost trimis în
judecată și condamnat în prim grad pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, în formă
continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 V .C. pen. cu aplicarea art. 41
V .C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 17 alin. 1 lit. c din
Legea nr. 78/2000 raportat la art.288 alin.1 V .C. pen.cu aplicarea art. 41 alin. 2 V .C. pen. și uz de
fals, prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 V .C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. 2 V .C. pen. 1.1. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, depozițiile martorilor
Ș.S.I., Ș.R.N., Ș.D.M. și Ș.C.P., date în faza prealabilă judecății, și declarațiile inculpatului M.F.,
văzând caracterul divizibil al declarațiilor de inculpat, confirmă că în cursul lunii noiembrie 2005,

84
după ce i se furase pașaportul simplu, martorul Ș.S.I. care, la acea vreme, se afla în Franța, dorea să
obțină un nou pașaport, fără însă să fie nevoit să se dep laseze în România în această finalitate.
În acest sens, a luat legătura cu fratele și cumnata sa, martorii Ș.R.N. și Ș.D.M., cărora le -a
solicitat sprijinul în vederea eliberării noului pașaport în circumstanțele dorite de martor. Cei doi,
prin intermediul martorului Ș.C.P., au ajuns să îl cunoască și să se întâlnească apoi, în cursul lunii
aprilie 2006, cu inculpatul M.F., care avea pe atunci funcția de sergent major la U.M. 1257 Tg. –
Mureș și despre care martorul Ș. aflase că avea cunoștințe și relații pri n intermediul cărora putea
rezolva obținerea de permise auto și pașapoarte contra unor sume de bani.
Cu prilejul acestei prime întâlniri, inculpatul s -a angajat să obțină pașaportul simplu al
martorului Ș.S.I., a reiterat pretenția relatată martorului Ș.C. P. în noiembrie 2005, de a -i se înmâna o
sumă de 350 euro și 100 lei, și a solicitat un avans din acea sumă, lăsând să se creadă că are
influență asupra funcționarilor de la serviciul pașapoarte, dar fără să precizeze numele vreunui
funcționar.
Influența p retinsă de inculpat i -a determinat pe martorii Ș. să accepte tranzacția, Ș.S.I.
plătind inculpatului 600 lei, restul din câtimea cerută de acuzat urmând să -i fie înaintat după
eliberarea pașaportului. Susținerea inculpatului că are influența pe lângă funcț ionarii însărcinați cu
eliberarea pașapoartelor este confirmată, pe de o parte, prin declarațiile martorilor Ș.D.M. și Ș.R.N.,
date în faza de urmărire penală, după care, deși inculpatul nu a indicat numele vreunui funcționar, i -a
lăsat pe martori să cread ă că are relații printre cei din cadrul serviciului.
Pe de altă parte, după primirea avansului de 600 lei de la martorul Ș.R., martorul Ș.C.P. l -a
auzit pe inculpat afirmând „banii nu sunt numai ai mei”, „mie nu -mi rămâne nimic, trebuie să
plătesc taxele ș i trebuie să -i împart”. Aceste elemente de fapt la care se adaugă întinderea costurilor
ocazionate de eliberarea pașaportului – plata taxelor și a amenzii contravenționale, inferioare sumei
pretinse de inculpat și oricum plătibile în lei și nu în valută, î nlătură teza avansată de acuzat în prim
grad și în apel după care suma a fost cerută pentru achitarea acestor costuri și nu în considerarea
presupusei influențe asupra funcționarilor de la S.P.C.E.E.P.S. Mureș.
Întrucât inculpatul nu și -a onorat promisiune a făcută, martora Ș.D.M., după plecarea în
Franța a soțului ei, a ținut legătura telefonic cu d -l M.F. care tergiversa soluționarea problemei
obținerii pașaportului spunând fie că actul este întocmit, fie că urmează să -l obțină, dar are nevoie de
o procură specială din partea martorului Ș.S.I. ca să -l poată ridica.
În discuțiile purtate cu martora, inculpatul și -a reiterat atitudinea din care lăsa să se creadă că
are influență asupra funcționarilor abilitați să elibereze pașapoartele. Cum martorul Ș.S.I. nu a fost

85
în măsură să transmită un mandat special de reprezentare dat pe seama inculpatului și cum acesta
din urmă nu a obținut pașaportul, chiar a evitat discuțiile telefonice cu martora, la sfârșitul lunii iulie
2006, martorul s -a reîntors în țară pentru a-și rezolva personal problema.
Ajuns în Tg. Mureș, martorul l -a contactat telefonic pe inculpatul M.F. în 31 iulie 2006,
inculpatul cerându -i să se prezinte a doua zi la sediul S.P.C.E.E.P.S. Mureș, unde își va primi
pașaportul. În dimineața zilei de 1 au gust 2006, în jurul orei 11,00, cei doi s -au întâlnit la Serviciul
Pașapoarte.
Inculpatul M.F. se afla înăuntrul ghișeului unde își desfășura activitatea inculpatul T.R.S. (de
fapt după zidul care despărțea biroul inculpatului de mulțimea care își aștepta rândul), telefonic i -a
dat indicații martorului Ș.S.I. să se apropie de ghișeu și, la întâlnirea față în față cu martorul, îl
numea pe coinculpat cu apelativul familial „Sebi”.
I-a spus martorului să mai aștepte puțin, că „Sebi” este ocupat. Martorul și i nculpatul s -au
despărțit și, după aproximativ 30 -60 de minute, timp în care inculpatul M. a scris și semnat în locul
martorului cererea tip 3 de eliberare a pașaportului și declarația pe propria răspundere că pașaportul
i-a fost furat martorului din metrou , s-au reîntâlnit la sediul S.P.C.E.E.P.S., inculpatul M. l -a condus
peste rând pe martor la catul al II -lea al clădirii, prin spatele imobilului, printr -un sector rezervat
doar angajaților, i -a cerut martorei Ș.L.O.V . –angajată a serviciului, sprijinul să -i ghideze către
„Sebi”, pentru efectuarea fotografiei, martoră ca, la rândul ei, a apelat la un alt coleg al său –
martorul S.A.D., ca să -i conducă spre T.R.S. Toate aceste acte ale inculpatului M. au venit să susțină
impresia pe care deja o lăsase martor ilor Ș., că el are influență asupra funcționarilor de la serviciul
pașapoarte.
Aspectele dezvoltate mai sus s -au conturat din coroborarea declarațiilor martorului Ș.S.I. din
faza prealabilă judecății cu ale inculpaților M.F. și T. R.S. și ale martorilor Ș. L.O. V . și S.A.D..
Similar primei instanțe, am dat și noi eficiență depozițiilor martorilor Ș.S.I., Ș.R.N., Ș.D.M. și Ș.C.P.
făcute în fața organelor de urmărire penală, în condițiile în care acestea sunt luate imediat după
evenimentele în cauză, sunt deta liate și se coroborează între ele, iar, în cursul judecății martorii nu
aduc variante noi ale depozițiilor lor, ci doar afirmă că nu își mai amintesc aspectele relevante
despre care au fost chestionați o parte din ei prin comisie rogatorie Această atitudin ea a martorilor
din faza de judecată nu aruncă asupra lor suspiciuni de nesinceritate, fiind firesc ca, odată cu
trecerea timpului, să intervină uitarea.
În plus, faptul că martorii Ș.S.I., Ș.R.N. și Ș.C.P. nu a fost posibil să fie ascultați nemijlocit
de către judecătorul cauzei a diluat substanțial calitatea depozițiilor acestora date în fața autorităților

86
judiciare rogate. Activitatea inculpatului M.F. – sergent major în cadrul UM 1257 – de a pretinde de la
martorii Ș.R.N. și Ș.D.M., în mod repetat, dar î n realizarea unei rezoluții unice, o dată în cursul lunii
noiembrie 2005 și o altă dată în cursul lunii aprilie 2006, suma de 350 euro și 100 lei și de a primi o
parte din această sumă, lăsând să se creadă că are influență pe lângă funcționarii abilitați s ă elibereze
pașapoarte simple, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă
continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 V .C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. 2 V .C. pen.
Actele materiale ale inculpatului se circumscriu infracțiunii continuate de trafic de influență
și nu unei unități naturale de infracțiuni, deoarece inculpatul a realizat două acțiuni distincte de
pretindere a sumei de 350 euro și 100 lei: prima în fața martorului Ș.C.P., în cursul lunii noiembrie
2005 și a doua cu ocazia întâlnirii dintre inculpat și martori la începutul lunii aprilie 2006, aceasta
din urmă fiind urmată și de modalitatea alternativă a primirii unei părți din folosul cerut.
Rezoluția unică infracțională este d ată de unicitatea scopului urmărit de inculpat -obținerea
unui folos injust prin pretinsa traficare a influenței, de unicitatea cauzei pentru care inculpatul a fost
de acord să își exercite pretinsa influență, de identitatea persoanelor de la care a pretin s și primit
folosul necuvenit și în fața cărora a lăsat să se creadă că are influență asupra funcționarilor publici
care lucrează la S.P.C.E.E.P.S. Mureș.
Prin urmare, încadrarea juridică dată infracțiunii de trafic de influență în rechizitoriu și în
hotărârea Tribunalului Mureș este corectă, nejustificându -se schimbarea acesteia în sensul pus în
discuție la termenul din 20 ianuarie 2012. 1.2. În ceea ce privește infracțiunile de fals material în
înscrisuri oficiale și uz de fals.
În dimineața zilei de 1 a ugust 2006, anterior întâlnirii cu martorul Ș.S.I., inculpatul M.F. a
achitat taxele de eliberare a pașaportului și de urgență a eliberării acestuia, contrafăcând semnătura
martorului pe cele două chitanțe doveditoare ale plății, eliberare de C.E.C. Ulteri or, cu prilejul
primei întâlniri dintre martor și inculpat, acesta din urmă i -a înmânat primului un formular tip de
cerere pentru eliberarea pașaportului, în vederea completării lui.
Martorul l -a completat și semnat pe prima pagină și apoi, cum precizam an terior, s -a
despărțit de inculpat pentru un interval de 30 -60 minute. În acest timp, observând că martorul nu a
completat formularul de cerere corect, inculpatul a scris și semnat în numele martorului formularul
tip 3 de cerere pentru eliberarea unui pașap ort în caz de furt, pierdere, deteriorare, precum și
declarația pe propria răspundere că pașaportul i -a fost furat martorului într -o stație de metrou din
Paris.

87
Cu aceste ultime documente și cu chitanțele care făceau dovada plății taxelor, martorul,
împreu nă cu inculpatul M.F., în jurul orei 12,35, s -au prezentat la inculpatul T. R.S. în vederea
depunerii lor pentru eliberarea pașaportului. Această situație de fapt rezultă din coroborarea
declarațiilor martorului Ș.S.I., date în fața organelor de urmărire p enală, cu ale inculpatului M.F. și
cu concluziile raportului de constatare tehnico -științifică.
Succesiunea acțiunilor celor doi s -a desprins din orele menționate în chitanțele nr.
567043/1/1 august 2006 și nr. 567048/1 din aceiași dată – 10,41 și 10,42, d in ora de întâlnire
precizată de martor cu aproximație -11,00, care dovedesc că la momentul primei întâlniri, taxele
fuseseră plătite de către inculpat; din perioada estimată de inculpatul M. după care martorul trebuia
să revină la serviciul de pașapoarte pentru predarea documentației și efectuarea fotografiei; și ora la
care inculpatul M. l -a apelat telefonic pe coinculpatul T.. Înscrisul oficial este, în înțelesul art. 150
V .C. pen., orice înscris care emană de la o autoritate publică, instituție publică, instituție sau
persoană juridică de interes public, dintre cele la care se referă art. 145 V .C. pen. sau care aparține
unei asemenea unități. a) Înscrisurile care emană de la o asemenea unitate este acel înscris întocmit,
emis sau confirmat de aceasta.
Chitanțele nr. 567043/1 și nr. 567048/1 din 1 august 2006 au fost emise de Casa de Economii
și Consemnațiuni C.E.C. S.A. La data de 1 august 2006, Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.
S.A. era, potrivit Legii nr. 66/1996 republicată, o societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul
român.
Chiar dacă statul era acționarul unic, legea nu plasează această societate bancară în rândul
persoanelor juridice de interes public, iar statutul său de autoritate sau instituție de interes public
este exclus prin prisma termenilor utilizați de art. 2 alin. 1 lit. b, k și l din Legea nr. 554/2004 în
forma în vigoare la data faptelor.
Prin urmare, cele două chitanțe nu au emanat de la o unitate dintre cele prevăzute de art. 145
V .C. pen., ci de la o persoană juridic ă privată. b) Înscrisurile care aparțin unei unități dintre cele
prevăzute la art. 145 V .C. pen. sunt acele înscrisuri depuse și înregistrate la o astfel de unitate,
indiferent de la cine emană.
Întrucât emană de la un particular și reflectă manifestarea d e voință a acestuia, cererea de
eliberare a pașaportului și declarația pe propria răspundere sunt acte juridice sub semnătură privată.
Acest statut îl au până la depunerea și înregistrarea lor la instituția publică ce este competentă să le
proceseze, momen t din care ele aparțin acelei instituții și devin acte oficiale.

88
Faptul că instituția publică, pentru fluidizarea și ușurarea procedurilor, utilizează formulare
tipizate pentru asemenea documente nu schimbă natura cererii și a declarației în discuție, deoa rece
tipizatul necompletat sau completat, însă nefolosit sau neîncredințat spre folosire, nu are nicio
valoare juridică, ci doar una practică.
În prezenta cauză nico dovadă nu -l indică pe inculpatul M.F. ca redactor și semnatar al
cererii și declarației după depunerea și înregistrarea acestora la S.P.C.E.E.P.S. Mureș, ci anterior
acestui moment. Astfel, actele inculpatului – efectuate în mod repetat și în realizarea scopului
urmărit prin infracțiunea de trafic de influență – de contrafacere a semnăturii m artorului Ș.S.I.
depusă pe chitanțele nr. 567043/1 și nr. 567048/1 din 1 august 2006 emise de Casa de Economii și
Consemnațiuni C.E.C. S.A. și de contrafacere a scrierii și subscrierii martorului cererea de eliberare
a pașaportului și de pe declarația pe p ropria răspundere, urmate de predarea acestora către martorul
Ș.S.I. și apoi de utilizarea lor în vederea obținerii de către martor a unui nou pașaport simplu
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în
forma continuată, prev. de art. 17 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.290 Vechiul Cod
Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Vechiul Cod Penal, și nu a două infracțiuni continuate: una de fals
material în înscrisuri oficiale și o alta de uz d e fals, cum a fost trimis în judecată inculpatul și
condamnat în prim grad.
În consecință și având în vedere că falsul în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe
infracțiunea de uz de fals, în rejudecare, vom dispune schimbarea încadrării juridice în sen sul pus în
discuție la termenul din 20 ianuarie 2012, infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, în formă
continuată, prev. de art.17 alin.1 lit. c din Legea nr.78/2000 raportat la art.288 alin.1 Vechiul Cod
Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 V echiul Cod Penal și a art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000 și uz de
fals în formă continuată, prev. de art.17 alin.1 lit. c din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 Vechiul
Cod Penal, cu aplicarea art. 41alin.2 Vechiul Cod Penal și a art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000 în
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art.17 alin.1
lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.290 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Vechiul
Cod Penal și art.18 alin.1 din Legea nr .78/2000.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a realizat actele care compun elementul material al
infracțiunii în discuție cu forma de vinovăție a intenției directe, cerute de textul art. 290 V .C. pen.,
iar împrejurarea că cele patru înscrisuri au venit oricu m în sprijinul realizării finalității dorite de
martor nu înlătură vinovăția d -lui M.F. Aceasta, întrucât, pe de o parte, la data de 1 august 2006,
inculpatul nu a acționat ca mandatar al martorului, actele lui nefiind efectuate cu acordul expres sau

89
tacit al acestuia, ci sub presiunea nemulțumirilor manifestate de d -l Ș.S.I., a solicitărilor lui de
înapoiere a banilor și pentru a justifica în fața martorului partea din banii pretinși și primiți.
Pe de altă parte, un înscris falsificat creează întotdeauna o stare de pericol pentru încrederea
publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere prin incriminarea falsului în înscrisuri 1.3. În ceea ce
privește condițiile condamnării. Constatând că faptele continuate de trafic de influență și fals în
înscrisuri sub semnătură privată există, că au fost săvârșite de inculpatul M.F. și au fost comise cu
vinovăția specifică, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea acuzatului pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 7 8/2000 raportat la art. 257 V .C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. 2 V .C. pen., iar prin prezenta decizie, în urma schimbării încadrării juridice,
vom dispune condamnarea aceluiași inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătur ă privată, prev. de art. 17 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.290 Vechiul Cod
Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Vechiul Cod Penal și art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000. 1.4. În
ceea ce privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
Observăm criteriile prevăzute de art. 72 V .C. pen.: gradul de pericol social al infracțiunilor
săvârșite, reflectat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de
influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, dar și extrinseci acestuia, cum sunt în esență:
modalitatea concretă de efectuare a actelor materiale, ideea indusă și menținută de inculpat, a
posibilității promovării unor interese pe căi oculte, în afara condițiilor prevăzute de l ege, prin
cumpărarea funcționarilor publici pentru ca aceștia să -și exercite atribuțiile; numărul actelor
materiale, stăruința depusă de inculpat în realizarea consecințelor dorite și urmărite, timpul scurs de
la consumarea și până la epuizarea infracțiuni lor, urmările de pericol pricinuite, date de lezarea
prestigiului autorității și a încrederii publice pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură
privată; – persoana inculpatului.
Pe de o parte, subliniem aici calitatea inculpatului subofițer a ctiv în cadrul U.M. 1257 Tg. –
Mureș, el însuși funcționar public ținut de obligația respectării și aplicării plenare a legii. Cu toate
acestea, a încălcat legea cu bună -știință și fără nicio justificare rezonabilă care să -i motiveze
gesturile.
Pe de altă pa rte, remarcăm că martorul Ș.P.C. a apelat la inculpat tocmai pentru că acesta era
cunoscut în comunitatea din localitatea Jebenița că se ocupa cu obținerea de pașapoarte și permise
de conducere contra unor sume de bani. În plus, cu toate că față de inculp at erau în curs de
desfășurare procedurile penale în cauza pendinte, el a săvârșit în cursul lunii august 2007 o altă
infracțiune de trafic de influență, pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr.

90
170/30 noiembrie 2010 a Tribunalului M ureș. – limitele de pedeapsă prevăzute în textele art. 257
V .C. pen. și art. 290 V .C. pen., ultimul cu referire la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Elementele expuse mai sus sprijină concluzia că pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în
prim grad pe ntru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și pedeapsa de 4 luni închisoare pe care
o vom stabili în apel pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, precum și
pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pe care o vom aplica în te meiul art. 34 alin. 1 lit. b V .C. pen.
sunt proporționale și satisfac în concret și în mod eficient, nevoile reinserției sociale și ale prevenției
generale, neexistând niciun motiv care să argumenteze aplicarea unei pedepse cu o durată mai grea
cum a solic itat procurorul sau mai blândă cum a cerut inculpatul.
Inculpatul s -a limitat să afirme că scopurile pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă
a acesteia, nu a oferit însă argumente convingătoare în acest sens, dimpotrivă gradul ridicat de
pericol social al infracțiunilor săvârșite, în special al infracțiunii de trafic de influență, și conduita
inculpatului anterioară și ulterioară comiterii acestora impun intervenția fermă a autorităților
judiciare și duc la concluzia că numai prin executarea în d etenție a sancțiunii impuse pot fi atinse
dezideratele înscrise în textul art. 52 V .C. pen. 2. Asupra situației inculpatului T. R.S. Acesta a fost
trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a
infractoru lui, prev. de art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 78/2000rapoartat la art. 264 V .C. pen., fals
intelectual, prev. de art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 raportat la art.289 alin.1 V .C. pen.și uz
de fals, prev. de art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 V .C. pen. 2.1. În ceea
ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului.
Din depozițiile martorului direct Ș.S.I., ale martorilor indirecți C.D., U.C. și C.D., precum și
declarațiile inculpaților rezultă că, în data d e 1 august 2006, fără să aștepte al rând (de fapt o
„grămadă” de oameni, o „înghesuială”, cum afirmă martorii S.A.D. și C.D.), martorul Ș.S.I. a fost
condus de către inculpatul M.F. către inculpatul T. R.S.. Acesta din urmă i -a verificat actele și
identita tea martorului, a semnat la rubrica de pe cerere „certific identitatea persoanei și exactitatea
datelor” și la rubrica de pe declarație „dată la 1.08.2006 în fața mea”, i -a executat martorului
fotografia în vederea procesării ei pe pașaport și apoi a întoc mit procesul verbal de contravenție
seria AY nr. 1601657 în care a menționat că martorul a declarat pierderea pașaportului și că
recunoaște fapta, cu toate că martorul nu a făcut asemenea relatări și declarații, iar dosarul astfel
constituit l -a predat la clasor pentru confecționarea pașaportului.

91
Instan ța:

Prin sentința penală:

– inculpatul T.R.S. a fost condamnat pe la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru
comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 17 alin. 1 litera a din Legea
nr.78/2000 modificată raportat la art. 264 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 18 alin. 1
din Legea nr.78/2000 modificată
– același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea
infracțiunii d e fals intelectual prev. de art. 17 alin. 1 litera c din Legea nr.78/2000 modificată
raportat la art. 289 alin. 1 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 18 alin. 1 din Legea
nr.78/2000 modificată.
– același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an î nchisoare pentru comiterea
infracțiunii de uz de fals prev. de art. 17 alin. 1 litera c din Legea nr.78/2000 modificată
raportat la art. 291 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 18 alin. 1 din Legea nr.78/2000
modificată.
– conform art. 33 lit. a Vechiul Cod Penal raportat la art.34 litera b Vechiul Cod Penal, a
contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6
luni închisoare. – a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, în baza
art. 81 alin. 1 lit. a,b,c, alin. 2 Vechiul Cod Penal.
– a fixat inculpatului un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, conform art. 82 alin.1 Vechiul
Cod Penal
– a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Vechiul Cod Penal
– a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii prev. de art.64 alin. 1 litera a teza 2 , b
Vechiul Cod Penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii,în
baza art.71 alin.5 Vechiul Cod Penal
– l-a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea
infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 6 din Legea nr.78/2000
modificată raportat la art. 257 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Vechiul Cod
Penal
– l-a condam nat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea
infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 17 alin. 1

92
litera c din Legea nr.78/2000 modificată raportat la art. 288 alin. 1 Vechiul Cod Penal, cu
aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod Penal și a art.18 alin. 1 din Legea nr.78/2000
modificată.
– l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea
infracțiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 1 7 litera c din Legea nr.78/2000
modificată raportat la art. 291 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Vechiul Cod
Penal și a art.18 alin. 1 din Legea nr.78/2000 modificată.
– conform art. 33 lit. a Vechiul Cod Penal raportat la art.34 litera b Vechiul Cod Penal, a
contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani
închisoare.
– a aplicat pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.71
Vechiul Cod Penal, art.64 alin. 1 litera a teza 2 și b Vechiul Cod Penal, pe durata executării
pedepsei principale
– a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.F. a sumei de 374 lei care a format obiectul
infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, conform art. 257 alin. 2 Vechiul Cod Penal, art. 256
alin. 2 Vechiul Cod Penal, raportat la art. 19 din Legea nr.78/2000 modificată
– a anulat înscrisurile falsificate, respectiv Cererea de eliberare a unui nou pașaport în caz de
furt, pierdere, deteriorare față/verso completată pe numele Ș.S.I. și a procesul verbal de
contravenție cu seria AY , nr. 1601657 din data de 1.08.2006, întocmit de Ministerul
Administrației și Internelor, I.G.P.R. și a pașaportului seria 12118137 emis la data de 2
august 2006 pe numele Ș.S.I., conform art. 445 C od proV .C. penală.
– în baza art. 191 alin. 1, 2 C. pr. pen., i -a obligat pe inculpați să suporte cheltuielile judiciare
avansate de stat în cauză, în sumă de câte 2.400 lei fiecare.

93
CONCLUZII ȘI PROPUNERI "DE LEGE FERENDA"

În această lucrare, am făcut un studiu detaliat al infracțiunii de fals material în înscrisuri
oficiale, în contextul legislativ actual, urmărind cum încrederea publică în țara noastră își are cauze
și motivații aflate în strânsă legătură cu evenimente pol itice și economice.
Posibilitatea instituită prin Constituție în favoarea deputaților și a senatorilor de a iniția
propuneri legislative reprezintă o modalitate deosebit de importantă de exercitare a mandatului
parlamentar, mai ales în Rom ânia.
Propunerile formulate de lege ferenda sunt următoarele: incriminarea ipotezei alcătuirii din
nou a unui act, sancționarea procurării unui înscris oficial falsificat, sancționarea abuzului de
semnătură în alb.
În continuare, voi continua să justific aceste propuneri p e care le consider necesare, dat fiind
gravitatea unor astfel de fapte.

1. Incriminarea ipotezei alcătuirii din nou a unui act

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, s -a
arătat faptul că neprevederea expresă în legea penală a ipotezei alcătuirii din nou a unui act, a dus la
o practică greșită în activitatea unor instanțe de judecată, care au omis tragerea la răspundere penală
în cazurile de întocmire, în totalitate sau în parte, a unui act oficial, susținându -se că infracțiunea se
săvârșește numai dacă se contraface scrierea sau subscrierea, sau se alterează în orice mod un a ct ofi
cial preexistent.
Aplicarea diferențiată a prev derilor art. 288 Vechiul Codul penal a determinat adoptarea unei
decizii de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem (nr. 1/1970), prin care s -a precizat că noțiunea
de „falsificare” folosită de art. 288 Vechiul Cod Penal trebuie înțeleasă nu numai în sensul de
denaturare a unui înscris preexistent, adevărat, ci și în sensul de înscris imitat, alcătuit fraudulos,
plăsmuit, neadevărat, contrafăcut.
După adoptarea acestei decizii de îndrumare, instanțel e noastre judecătorești s -au pronunțat
constant în acest sens. Cu toate acestea, nici în noul Cod Penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014

94
nu a fost menționată alcătuirea din nou a unui act, iar acest aspect consider că este esențial să fie
introdus, p entru a înlătura orice confuzie viitoare.178

2. Sancționarea procurării unui înscris oficial falsificat

Se impune și sancționarea procurării sau intermedierii obținerii de înscrisuri oficiale false.
Există situații când cei care intermediază obținerea de act e false ( de exemplu, fișe medicale
false care atestă efectuarea controalelor medicale ce sunt necesare la obținerea sau preschimbarea
permiselor de conducere ) au doar calitatea procesuală de martori, aspect care îi încurajează, știind că
nu se va lua nicio măsură împotriva lor.179
Neincriminarea acestora de legislația penală actuală, constituie o provocare pentru practicieni.
În raport cu nulla poena sine lege , practicienii trebuie să strângă probe pentru a demonstra instigarea
sau complicitatea la incriminăr ile djea existente.
Acest lucru este dificil și anevoios, face ca actele premergătoare să se întindă pe o perioadă
mare de timp, privându/i de avantajele administrării unor probe care sunt condiționate de începera
urmăririi penale și care ar putea fi uneo ri administrative tardiv.180
Procurarea de înscrisuri oficiale este prevăzută ca infracțiune distinctă în Franța, iar pedeapsa
este de la 5 ani închisoare și amendă cu 75 000 de euro, pentru procurarea frauduloasă pentru o altă
persoană a unui document emis de către o administrație publică, în scopul constatării de drept, unei
identități sau a unei calități sau în scopul acordării unei autorizații.
Cu până la 7 ani închisoare și amendă de până la 100 000 de euro, dacă infracțiunea este
comisă de către o pers oană depozitară a autorității publice sau însărcinată cu o misiune din serviciul
public ce acționează în exercițiul funcțiilor sale, fie în mod obișnuit, fie cu intenția de a facilita
comiterea unei crime sau procurarea impunității pentru autor.
Și în legi slația spaniolă și cea germană este sancționată procurarea de legitimații oficiale false
și cel care fără să fi intervenit la falsificare, face traf ic în orice fel cu un document.

178 Ciochină Mihaela, Aspecte teoretice și practice pr ivind dreptul de inițiativă legislativă al parlamentarilor , Buletin,
2012, http://www.clr.ro/eBuletin/1_2012/Buletin_1_2012.pdf
179Nicoleta -Aurelia Privantu, Falsul în înscrisuri, Ed.C.H.Be ck, București, 2013, p.343
180Ibidem, p.344

95
3. Sancționarea abuzului de semnătură în alb

Consider necesară și reincriminarea abuzului de semnătură în alb, care să se diferențieze de
preverderile infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în următoarele aspecte:
– dacă înscrisul semnat în alb conține spașii destinate să fie completate, să fie obiect materi al
al abuzului de semnătură în alb, iar dacă acesta nu conține astfel de spații, să fie obiect material al
infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale sau fals în înscrisuri sub semnătură privată
– subiectul activ al infracțiunii de abuz de semnătur ă în alb să fie persoana căreia i -a fost
încredințat documentul semnat în alb în interesul serviciului sau pentru un titlu care impune
obligația sau posibilitatea de a -l completa. Dacă documentul a ajuns prin altă împrejurare în posesia
subiectului activ, atunci fapta să fie încadrată ca fals material în înscrisuri oficiale sau fals în
înscrisuri sub semnătură privată (depinde dacă înscrisul este oficial sau sub semnătură privată)
Incriminarea aceste infracțiuni a existat în Codul Penal din 1864, Codul Caro l al II -lea, acesta
din urmă pedepsind cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani, amendă de la 2000 la 10000 lei
și interdicție corecțională de la 1 la 2 ani, fapta aceluia care umple sau completează o hârtie, pe care
se află semnătura unei persoane , fie fără consimțământul acesteia, fie în mod diferit de cum s -a
convenit și o întrebuințează sau o încredințează altuia spre a fi întrebuințată – falsul prin abuz de
semnătură în alb.
Codul Penal Italian incriminează această infracțiune, facând distincț ie între actul privat sau
public, având la art.486 – falsul pe foaie seminată în alb în cazul actelor private și art.487 -falsul pe
foaie semnată în alb. De asemenea, Codul Penal Italian prevede pe lângă aceste două articole,
aplicabilitatea dispozițiilor pe falsul material, în art.488: “Cazurilor de fals pe un document semnat
în alb, altele decât cele prevăzute de cele două articole precedente, li se aplică dispozițiile cu privire
la falsurile materiale în acte publice sau în înscrisuri private. ”

96
BIBLIOGRAFIE

A. Tratate, cursuri, monografii

1. Alexandru Boroi, Drept penal parte specială. Conform Noului Cod penal , Ed. C.H. Beck,
București 2011
2. Andrei Rădulescu și colab., Legiuirea Caragea, Ed. Academiei, București, 1955,
3. Basarab M., Pașca V., Mateuț G., Butiuc C., Codul penal comentat, vol. I. Partea generală ,
Ed. Hamangiu, București, 2007
4. Basarab, M., Drept penal. Partea generală, vol. I, p. 5, Ed. Lumina Lex, București, 1997
5. Cesare Beccaria, „Despre infracțiuni și pedepse‟, Editu ra știi nțifică, București, 1965
6. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept penal român – partea specială,Ediția a VII –
a, revăzută și adăugită, Editura Uni versul Juridic, București, 2009
7. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept penal român – partea specială,Ediția a VII –
a, revăzută și adăugită, Editura Uni versul Juridic, București, 2012
8. Costică Bulai, Avram Filipaș, Constantin Mitrache, Bogdan Nicolae Bulai, Cristian
Mitrache – Instituții de drept penal – curs selectiv pentru examenul de licență 2008 și 2009, Editura
Trei, București, 2008;
9. Costică Bulai., Drept penal, vol. III, Răspunderea penală. Sancțiunile în dreptul penal,
Tipografia Universității din București, 1982
10. Explicații p reliminare ale Noului Cod Penal , vol III, Editura Universu l Juridic, București,
2013,
11. Florin Streteanu, Tratat de drept penal, partea specială, ed. C.H. Beck, București 2008
12. Florin Streteanu,Tratat de drept penal. Partea generală,vol.I ,Editura C.H.Beck,București,
2008; (potrivit C. pen. in vigoare)
13. G. Antoniu, C. Bulai, R. Stănoiu, A. Filipaș, C. Mitrache, V. Papadopol, Practica
judiciară penală, voi. l, II, III, IV, Ed. Academiei Române, 1988 -1993, București
14. George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), Practica judiciară penală. Volumul III.
Partea specială , Editura Ac ademiei Române, București, 1992
15. George Antoniu, Explicații preliminare ale noului Cod Penal, Vol 2, Editura Uni versul
Juridic, București, 2010
16. Ilie Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2 008,

97
17. I. Vasiu, Drept penal parte specială. Cu referiri la Noul Cod penal, E d. Albastră , Cluj
Napoca, 2011
18. Ion Gheorghiu -Brădeț, Drept Penal Român -Partea specială, Ed Noua, București, 1996,
19. Nistoreanu G., Dobrinoiu V., Boroi A., Pascu I., Molnar I., Lazăr V., Drept penal., Partea
specială, Ed. Europa Nova, București, 1999
20. O. Loghin, T. Toader, Drept Penal Român. Partea specială, Casa de Editură și Pre să
"Șansa" SRL, București, 1994
21. O.A. Stoica, Drept penal. Partea specială, Bucureșt i, Ed. Didactică și Pedagogică, 1976,
22. Pașca, V., Curs de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Universul Juridic, București,
2010
23. Petre Dungan, Tiberiu Medeanu, Viorel Pasca, “Drept penal. Partea speciala. Vol. I”,
Editura Universul Juridic, București, 2012
24. Privantu Nicoleta Aurelia, “ Falsul în înscrisuri ”, Ed.C.H.Beck, București, 2013
25. Stancu Emilian – “Tratat de criminalistica”, Ed. Universul jurdic, Bucuresti, 2010
26. Tudorel Toader., Drept penal român. Partea specială, ed. a 5 -a, revizuită și actualizată,
Ed. Hamangiu, București, 2010
27. Udroiu Mihail – “Drept penal. Parte speciala. Noul Cod Penal.” Ed. C.H.Beck, Bucuresti,
2014
28. Vasile Draghici, – “Drept penal. Parte generala. Ediția a II -a”, Ed. Pro Universitaria, 2010
29. V. Dongoroz și colab., Explicații teoretice ale Codului Penal Român. Partea specială, voi.
III, Ed. Academiei, București 1992,
30. Valerian Cioclei, „Critica rațiunii penale‟, Ed. C.H.Beck, București, 2009,
31. Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, “Drept penal. Partea speciala. Teorie si practica
judiciara”, Editura Universul Juridic, București, 2011
32. Vasile Păvăleanu, “Drept penal special. Curs universitar”, Editura Universul Juridic,
București, 2014
33. Vincenzo Manzini – Trattato di diritto penale italia no, vo lume Ottavo, Torino, 1937
34. Vintilă Dongoroz și colaboratorii, „Explicații teoretice ale Codului penal român‟, vol. III,
Ed. Academiei Române, Ed. All Be ck, ed. a II -a, București, 2003

98
B. Articole, studii, note, cercetări juridice

1. Dictionarul limbii române, Ed. Academiei, Bucuresti, 1975
3. Gr. Râpeanu, Manual de drept penal al R.P.R., P artea specială, București, 1960
4. V. Papadopol, Culegere de practică judiciară penală pe anii 1990, 1991, 1992, Casa de
Editură și Presă "Ș ansa" SRL, București, 1992 -1993
5. V. Papadopol, Tentativa în reglementarea noului C od penal, în R.R.D. nr. 4/1969

C. Legislație, practică judiciară, resurse internet

1. Codul Penal al Romaniei (Legea nr. 286/2009), Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.
510 din 24/07/2009, care a intrat in vigoa re la data de 1 februarie 2014
2. Codul penal din 1964, Lege5, http://lege5.ro/Gratui t/g42tamju/codul -penal -din-1864
3. Codul penal din 1964, Lege5, http://lege5.ro/Gratuit/h eztqnzu/codul -penal -din-1936/47
4. Coduri juridice din alte țări , http://www.scj.ro/coduri.asp
5. Constituția Federație i Ruse, https://constitutii.wordpress.com/tag/constitutia -rusiei/
6. Jurisprudență, falsul m aterial în înscrisuri oficiale, http://legeaz.net/spete -penal –
jurindex/falsul -material -in-inscrisuri -170-2008 -3cw
7. Jurisprudența, falsul material în înscrisuri oficiale, http://legeaz.net/spete -contencios/a –
fals-material -in-inscrisuri -10a-2012
8.Ministerul Public, Raport de activitate, http://www.mpublic.ro/presa/2014/bilant2013.pdf
9 .Poliția Română, http://www.politiaromana.ro/files/pages_files/Activitatea_2013.pdf
10. Raport de activitate DNA 2013, http://www.pna.ro/bilant_activitate.xhtml?id=27
11.Scribd, Infracțiunile de fals în înscrisuri , https://www.scribd.com/doc/123362470/Lucrare –
Infractiuni -de-Fals#force_seo 12 decembrie 2014
12. www.portal.just.ro
11. http://www.euroavocatura.ro
12. http://www.scj.ro
13. http://www.spete.avocatura.com
14. http://www.igpr.ro/statistici_2004_2012.htm