Tema aleasă este Intelligence în secolul XXI , în cadrul acesteia va fi abordată desfășurarea [600609]

1
Introducere

Tema aleasă este Intelligence în secolul XXI , în cadrul acesteia va fi abordată desfășurarea
activității de intelligence, prin studiu de caz urmărind schimbarea mediul internațional odată
cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
Am ales această tema datorită interesului meu asupra importanței securității în cadrul
mediului internațional. Evenimentele secolului XXI reprezintă momente de mare importantă,
atacurile teroriste provocând o stare de neliniște generală în toată lum ea. Așadar sunt
interesată de modul în care se crează cadru de securitate necesar statelor națiune. Însă,
stabilirea cadrului de securitate se datorează într -o mare măsură agențiilor de intelligence care
au ca principal scop asigurarea unui grad ridicat de siguranță a statelor și implicit a
indivizilor. Astfel o analiză a parcursului acestor instituții dar mai ales a activității lor
reprezintă unul din scopurile lucrării de față.
Odată cu începerea secolului XXI, o serie de eve nimente de mare a nvergură au declanșat
un proces de transformare a mediului de securitate, generând o serie de consecințe care
afectează, pe termen lung și în profunzime comunitatea internațională. Atacurile teroriste de
la 11 septembrie 2001 au creat o stare de neliniște și frica în rândul statelor ducând la o
regândire a strategiei naționale . Lumea stabilă a armelor convenționale și a actorilor
predictibili s -a terminat odată cu sfârșitul Războiului Rece, în prezent structurile de
intelligence confruntându -se cu o lume a ambiguit ăților și a emergenței unor noi tipuri de
războaie, o lume în care eșecul în intelligence are altfel de consecințe decât în trecut.
Incertitudinea este un element dominant al secolului XXI fiind necesară o mai bună
colaborare a ins tituțiilor pentru as igurarea unui cadru propice pentru indivizi. Apariția pe
scena internațională a actorilor non -statali aduce cu sine noi amenințări ce afectează profund
scena internațională. Pe lângă atacurile de la 11 septembrie 2001, care au determinat apariția
unui nou val de amenințări și o nouă provocare pentru comunitatea internațională, alte
evenimente majore (Madrid, Londra, Paris, Bruxelles) impulsionează o mai mare
responsabilitate a serviciilor de intelligence.
În primul capitol al lucrării , Securitatea – o abordare teoretică, sunt prezentate aspectele
teoretice ale securității. Mai exact, definirea conceptului, teoriile dominante ale securității,
noul mediu de securitate prin prisma abordării post Război Rece dar și importanța securității
pentru statul -națiune. În plus, sunt prezentate câteva aspecte ce țin de state slabe/state
puternice dar și sectoarele acestui domeniu de activitate. Securitatea reprezintă o condiție

2
necesară a indivizilor, colectivităților și a statelor. Cu alte cuvinte, oricine caută acea stare de
liniște și de siguranță.
În literatura de specialitate acest domeniu nu a fost în atenția specialiștilor o lungă
perioadă de timp, însă odată cu sfârșitul Războiului Rece prin acuzația că acest fenomen a
reprezentat eșec ul abordării tradiționale ale securității (a pus accentul pe stat și putere), aceștia
au intensificat dezbaterile în cadrul comunității studiilor de securitate cu privire la domeniul și
aria de cuprindere a disciplinei. Astfel, prin intermediul Școlii de l a Copenhaga s -a lărgit sfera
activității adăugând noi sectoare: politic, economic, ambiental și societal.
În capitolul Securitate și Intelligence sunt relatate perspectivele teoretice ale conceptului
de intelligence prin intermediul unor definiții concrete din cadrul literaturii de specialitate și
nu numai. O definiție importantă a acestui concept este cea dată de Statele Unite ale Americii,
acesta fiind statul reprezentativ al activității de intelligence. Pe de altă parte, în cadrul acestui
capitol se regăsește o analiză istorică a celor mai importante instituții de intelligence din lume.
Printre acestea se numără, în primul rând instituția reprezentativă din Statele Unite ale
Americii, și anume, CIA (Central Intelligence Agency), urmând agenția din Marea Britanie
MI5, cea din Uniunea Sovietică/ Federația Rusă respectiv KGB/ FSB și nu în ultimul rând,
una din cele mai controversate agenții, cea din Israel și anume, Mossad (Institutul de
informații și operațiuni speciale). În ultima parte a acestui ca pitol sunt prezentare câteva
aspecte despre cooperarea în cadrul instituțiilor de intelligence prin expunerea a două
parteneriate strategice important e : parteneriatul strategic americano -israelian și parteneriatul
strategic americano -britanic. Prin interm ediul acestor două exemple de parteneriate se dorește
a se arăta importanța cooperării între aceste instituții pentru a putea face față noilor amenințări
ce vin cu o viteză impresionantă pe scena internațională.
Capitolul trei începe prin prezentar ea vechiul cadru de securitate, aici făcându -se referire
la perioada anilor ’90 mai exact, perioada în care nu era încă dezvoltat un aparat conceptual
care să asigure definirea unor alte pariere de intelligence, acoperind zonele noi de risc. Astfel
se vorb ește despre o nouă paradigmă a acestui domeniu, un model care să cuprindă și să
gestioneze explozia de informații care este din ce în ce mai pregnantă în mediul internațional.
Trecând peste acest aspect, se vor aduce în atenție noile a menințări și vulnera bilități specifice
secolului XXI. Cele mai importante amenințări ce subminează securitatea atât la nivel
național cât și la nivel internațional sunt : globalizarea, sectorul economic, migrația
internațională și nu în ultimul rând, atacurile asimetrice. Globalizarea este considerat a fi
factorul principal care aduce cu sine celelalte tipuri de amenințări. Prin intermediul acestui
fenomen se produce o competiție acerbă între state (o luptă pentru resurse), discrepanță mai

3
mare între Nordul bogat și Sudul săra c prin migrație necontrolată și o stare de insecuritate prin
apariția noilor actori non -statali și noilor tipuri de atacuri, de natură asimetrică. Astfel,
instituțiile de intelligence simt o mai mare răspundere față de populație, constintizând
necesitatea unei schimbări în structura lor pentru a putea fi mai eficiente în lupta lor împotriva
pericolului.
În ultimul capitol al lucrării se trece la o analiză mai detaliată a momentelor în care
intelligence a acționat. Un eveniment care a reprezentat un m oment de cotitură pentru
agențiile de intelligence a fost cele de la 11 septembrie 2001. În urma acestuia, comunitatea
internațională a intrat în alertă, cerând o mai mare responsabilitate a agențiilor de intelli gence
astfel fiecare stat fiind nevoit să îș i regândescă propria strategie națională de securitate. Prin
acest terorism cu care omenirea se confruntă se exprimă o subminare a valorilor democratice,
acțiunile constând în contestări violente ale ordinii stabilite de națiuni, state democratice și
organ izații internaționale de securitate. Acest tragic eveniment a creat o solidaritate între
statele occidentale, acestea declarând ca vor lupta împreună împotriva terorismului. Însă pe
lângă acesta, alte evenimente de mare importantă au stârnit reacții putern ice din partea
statelor, evenimente precum atacurile de la Madrid -Spania, Londra -Marea Britanie Paris –
Franța și Bruxelles -Belgia. Toate acestea au dus la necesitatea unui adaptări și mai ales a unei
schimbări în cadrul acestui domeniu. Schimbări importa nte au servenit în urma acestora , cele
mai importante fiind cele din cadrul instituțiilor de securitate prin stabilirea unei legături mai
strânse între toate agențiile de intelligence din întreaga lume. Astfel s -a constatat că fără o
cooperare între acestea n u se poate ajunge la un rezultat favorabil, lupta împotriva acestui tip
de atac fiind o luptă cu sumă nulă.

4
Capitolul I. Securitatea -o abordare teoretică
1.1 Definirea conceptului de securitate
Atunci când ne gândim la securitate trebuie să o privim ca o condiție necesară a
indivizilor, colectivităților și statelor. Mai exact, orice domeniu al vieții individuale și sociale
are nevoie de securitate. Astfel, orice individ, societate, stat cau tă acea stare de liniște și pace,
într-un cuvânt, securitate.
De-a lungul timpului, statele s -au confruntat cu probleme semnificative în acest domeniu.
Însă au fost și state care pentru o lungă perioadă de timp au beneficiat de securitate. Avem și
situații în care indivizii au fost sacrificați pentru securitatea statului (Rusia sovietică) .
Țările subdezvoltate nu au mijloace necesare pentru a asigura securitatea indivizilor lor.
Aici găsim guverne slabe, administrații corupte, procesul de de zvoltare fiind afectat de rețele
de corupție și crimă organizată. Altfel stă situația în statele dezvoltate, deși ele dispun de
resurse considerabile, nu reușesc să protejeze viața indivizilor de efectele societății riscului și
în ciuda sistemelor de secu ritate performante nu pot garanta viața cetățenilor în fața atacurilor
teroriste (Statele Unite ale Americii, 11 septembrie 2001).
Revenind la termenul de securitate, acesta și -a făcut apariția după anul 1945 dar s -a
impus pe la mijlocul anilor ’70. În Imperiul Roman, Securitas era zeița care asigura
securitatea imperiului. Sensul roman al expresiei este cel de “ libertate în fața amenințărilor ”.
În perioada modernă sensul său a fost derivat din conceptul medieval de rațiune de stat,
înțeles ca “ stare de necesitate ” prin care guvernul unui stat își rezervă o situație juridică ce îi
permite să invoce măsuri excepționale pentru asigurarea securității statului. 1
Unii analiști o privesc ca o condiție absolută și anume, ori ești sigur, ori nu ești. De
exemplu Barry Buzan definea securitatea ca fiind încercarea de a ne elibera de amenințare.
Alții, în schimb o privesc într -o manieră atât obiectivă cât și subiectivă. Iar aici îl dau
exemplu pe Arnond Wolfers care afirmă că în orice sens obiectiv, se referă la absența
amenințărilor la adresa valorilor dobândite, iar într -un sens subiectiv, la absența temerii că
asemenea valori vor putea fi atacate.
Pe de altă parte avem și autori care văd securitatea în cu totul alt mod, cum ar fi Ole
Weaver care o descrie ca fiind un act de vorbire. În acest sens ea nu se referă la ceva real, ci
este însuși un act. Acesta afirmă că prin pronunțarea cuvântului securitate reprezentantul unui

1 Sava Ionel Nicu, Studii de securitate, Editura Centrului Român de Studii Regionale, București 2005, p. 11

5
stat transferă un anume fenomen într -o zonă specifică astfel solicitâ nd dreptul de a folosi orice
mijloace sunt necesare pentru a bloca acest fenomen. 2
Conceptul de securitate ca lipsă a amenințărilor este clar, însă ridică o serie de întrebări la
care se încearcă găsirea unui răspuns. Cine și ce este protejat și de ce amenințări? În principiu
securitatea se poate aplica oricărei persoane și oricărui lucru. Putem vorbi de securitate
globală, securitate internațională, securitate regională, securitate națională dar și securitate a
grupurilor, organizațiilor și indivizi lor. Astfel, privind în termeni mai largi, securitatea
înseamnă supraviețuire. Așa cum statele își doresc să se protejeze în fața amenințărilor
externe, implicit și indivizii doresc să se protejeze în fața celor ce le pot amenința viața și
bunăstarea.

1.2 Perspective teoretice dominante
Literatura de specialitate abordează securitatea prin intermediul a două perspective
teoretice care au dominat cadrul de analiză în acest domeniu și anume : perspective realistă și
cea idealistă.
Pentr u realiști, interdependența a conturat profilul problemelor economice, de mediu și
sociale ale sistemului internațional, pe fundalul agendei mai înguste și adesea mai
naționaliste, a puterii politice. 3 În interpretarea realistă, un actor internațional ar e sufieciență
securitate dacă deține suficientă putere.4 Însă dacă este să privim evenimentele care au avut
loc de -a lungul timpului, vedem că puterea nu garantează în mod absolut securitatea.
De asemenea pentru aceștia, un stat se va concentra atâ t asupra câștigurilor absolute , cât
și a celor relative, din cooperare, iar un stat care este satisfăcut de modul în care partenerul
său respectă un angajament comun poate totuși să îl părăsească din cauză că partenerul are
parte de câștiguri relative mai mari. Astfel, realismul dezvăluie că există cel puțin două
bariere majore în calea cooperării internaționale: preocuparea statelor față de trișare și față de
dobândirea câștigurilor relative. 5
În Școala idealistă, războiul este considerat o amen ințare majoră derivată din problema
securității naționale; eliminarea războiului și instaurarea păcii conduc la eliminarea problemei

2 Wæver, Ole , Secu ritization and Desecuritization , in Ronnie D. Lipschut z, Editura On Security, New York:
Columbia University Press 2005, p. 55
3 Buzan Berry, Popoare le, statele și teama, Editura Cartier, București 2000, p. 24
4 Sava Ionel Nicu, Studii de securitate. Editura Centrul Român de studii regionale, București 2005, p. 17
5 Ungureanu Radu -Sebastian, Securitate,suveranitate și instituții internaționale, Editura Polirom, Iași 2010, p. 34

6
de pe agenda internațională. 6 Spre deosebirea de teoria realistă, aceștia afirmă că un actor are
sufieciență securitate da că democrația câștigă și se instaurează pacea mondială.
Școala realistă reprezintă școala dominantă a relațiilor internaționale, având reprezentanți
importanți precum H. Morghenthau, R. Aron, K. Waltz, H. Kissinger. Această școală avea
următoarele i poteze :
● puterea este o constantă a sistemului internațional
●statele folosesc forța pentru a -și proteja interesele, având ca interes primar obținerea
puterii și influenței
● starea naturală a sistemului internațional este cea de competiție și conflict
● managementul puterii este principala problemă a relațiilor internaționale, fiind nevoie
de un echilibru de putere. 7
Contrar acestei viziuni, școala idealistă vede pacea ca fiind adevărata stare naturală a
lumii. Aceasta are reprezentanți precum: S. Hoffmann, Fr. Fukuyama, W. Wilson, D. Held.
Ipotezele acestei școli sunt :
● idealul omenirii e pacea eternă
● individul este principalul actor
● securitatea este văzută ca o consecință a p ăcii
● sistemul de state este organizat sub forma unei sociețăți internaționale ce are ca scop
promovarea păcii
● organizarea internațională presupune cooperare și integrare
● democrațiile nu luptă unele împotriva altora
● statele se află într -o relație de interdependență
● globalizarea va generara mai multă securitate pentru indivizi. 8
După cum se observă, cele două școli produc concluzii contradictorii. Realiștii susțin
nevoia de a dobândi cât mai multă put ere iar idealiștii vor milita pentru realizarea unei păci
mondiale. Aceasta ar fi, pe scurt, starea domeniului relațiilor internaționale și al studiilor de
securitate la sfârșitul războiului rece.
Observând aceste aspecte Keohane afirmă că este necesară o reevaluare a acestor două
puncte de vedere și astfel propune câteva direcții de cercetare care să reducă discrepanța
dintre realismul și idealismul clasic. 9 Cele mai importante direcții ar fi : modificarea
realismului printr -un nou curent, neorealismul care să fie mai puțin dogmatic și mai puțin

6 Sava Ionel Nicu, Studii de securitate. Editura Centrul Român de studii regionale, București 2005, p.19
7 Ibidem, p. 20
8 Ibidem
9 Keohane Robert, Neorealism and its Critics, Editura Columbia University Press, New York 1986, p. 378

7
istoricism și care să accepte că forța poate rezolva majoritatea din problemele internaționale
însă nu le poate rezolva pe toate și modificarea id ealismul prin instituționalism liberal, care să
redefinească rolul instituțiilor internaționale în stabilirea regulilor și acțiunilor valabile în
relațiile dintre state.
Kenneth Waltz este principalul arhitect al reviziuirii neorealiste. Neorealișt ii afirmă
sistemul de state, și nu statele individuale, ca determinant principal al comportamentului
statului. În ceea ce privește anarhia sistemului, se afirmă că aceasta obligă statele să caute
puterea pentru a -și asigura interesele fundamentale. Astfel, statul națiune este înțeles ca un
sistem aflat într -un mediu de tip autoajutorare. Nici un stat nu poate avea încredere totală că
un alt stat nu se va amesteca în interesele sale vitale și nici că alte state îi vor veni de ajutor
antunci când interesele, securitatea și supraviețuirea le sunt puse în pericol. 10
Instituționaliștii caută să afirme centralitatea statului în timp ce lărgesc sfera relațiilor
internaționale pentru a înclude și alte interese în afară de cele strict legate de securitate. Sta tul
rămâne actorul central și în această teorie. Puterea militară este afirmată ca determinantul
ultim al rezultatelor relațiilor interstatale, odată ce se recurgea la ea. Statul și guvernanții sunt
considerați actori raționali. Despre state, ca și despre indivizi, se poate afirma că sunt egoiste
și își urmăresc propriul interes în condițiile unei anarhii. 11
Pe măsură ce Războiul Rece și structurile bipolare ale sistemului internațional postbelic
au început să se destrame la sfârșitul anilor ’80, au apărut temeiuri pentru a considera că
securitatea devenea conceptul preferat al discuțiilor la nivel înalt, în cadrul sistemului
internațional postbelic în curs de apariție. 12

1.3 Abordarea post -Război Rece. Noul mediu de securitate
Așa cum am menționat și mai sus, securitatea până la sfârșitul Războiului Rece nu a stat
în atenția analiștilor, Berry Buzan afirmând chiar că concepțiile tradiționale despre securitate
au avut o fundamentare îngustă.
În lucrarea sa din an ul 1991, Barry Buzan expune cinci motive pentru care conceptul de
securitate a fost unul subdezvoltat.
O primă explicație ar fi că ideea s -a dovedit prea complexă pentru a putea să atragă
interesul analiștilor, fiind neglijată în favoarea altor id ei mai simpliste.

10 Kolodziej Edward A. , Securiatea și relațiile internaționale, Editura Polirom, Iași 2007, p. 185
11 Ibidem, p. 190
12 Buzan Berry, Popoarele,statele și teama, Editura Cartier, București 2000, p. 25

8
A doua explicație constă în suprapunerea dintre ea și conceptul de putere, în condițiile
unei confruntări acute. Statele erau văzute ca fiind într -o continuă luptă pentru putere, iar
implicit securitatea era văzută ca un derivat al puterii, în special al celei militare. Astfel fiind
redusă doar la un sinonim pentru putere, securitatea nu poate fi privită ca fiind un domeniu
independent.
Al treilea motiv menționat de Barry Buzan ar consta în natura diferitelor revolte
împotriva ortodoxismului realist de până la sfârșitul anilor ’70. 13 Conceptul de securitate este
ambiguu datorită disputei dintre idealiști – realiș ti (securitatea este un produs al puterii vs.
Securitatea este un produs al păcii). 14 Pe de altă parte, acest domeniu a fost subconsiderat și
din cauza diversității metodologice de la sfârșitul anilor ’50 până la mijlocul anilor ’70.
Un al patrulea motiv se găsește în natura Studiilor Strategice, care ca sub -domeniu au
produs un mare volum de literatura empirică, astfel nu a putut oferi o baza pentru dezvoltarea
conceptuală a securității din prisma faptului că valabilitatea scurtă a studiilor strategice a
blocat dezvoltarea securității pentru perioade mai lungi.
Iar un ultim motiv ar fi reprez entat de faptul că pentru politicienii de stat, există unele
rațiuni care îi împinge pe aceștia să păstreze ambiguitatea simbolică. Recurgerea la securitatea
națională pentru justificarea acțiunilor sale este un instrument des folosit de către aceștia.
Școala de la Copenhaga, reprezentată de Barry Buzan și Ole Waever oferă un nou cadru
conceptual al securitații.
Modul în care s -a încheiat Războiul Rece și mai ales acuzația că acest fenomen a
reprezentat eșecul abordărilor tradiționale ale secur ității (pun acceptul pe stat și putere) au
intensificat dezbaterile în cadrul comunității studiilor de securitate cu privire la domeniul și
aria de cuprindere ale disciplinei. Astfel, Școala de la Copenhaga a pus în discuție cine și ce
trebuie să fie pro tejat, în ce dimensiuni trebuie să opereze securitatea și mijloacele prin care
limba și discursul influențează interese și acțiuni legate de securitate. Gândirea Școlii de la
Copenhaga a influențat politica majorității statelor membre ale organizațiilor eu ropene de
securitate. De exemplu, în anul 1991 la întâlnirea la nivel înalt de la Roma, NATO a decretat
– în limbajul Școlii de la Copenhaga – că securitatea are acum cinci dimensiuni : militară,
societală, politică, economică și de mediu. 15
Poziț ia tradiționalistă afirma că securitatea trebuie să fie restrânsă la studiul amenințării,
folosirii și controlului forțelor militare având ca principal obiect de referință statul. Însă

13 Buzan Berry, Popoarele,statele și teama, Editura Car tier, București 2000, p. 20
14 Florin Iftode, Studii de Securitate, Editura Universitară Danubius, Galați 2009, p. 23
15 Berbeca, Bird Tim, Poede George, Studii de Securitate , Editura Cavallioti, București 2005, p. 7

9
adepții extinderii noțiunii de securitate au susținut necesitatea unor alte obiecte de referință
decât statul și semnificația amenințărilor de altă natură decât cea militară.
O primă analiză importantă care a lansat ideea unor diferite sense ale securității, a fost
cartea lui Barry Buzan Popoarele, statele și teama. Pentru acesta securitatea trebuia înțeleasă
prin intermediul unor întrebări conexe cum ar fi : Ce anume este protejat?, prin această
întrebare aflând bineînțeles care e obiectul de referință al securității și Împotriva căror
amenințări este protejat obiect ul de referință? văzând care ar fi aria de cuprindere a securității.
Dacă este să privim spre viziunea tradițională, neorealiștii ar răspunde la aceste întrebări
spunând că obiectul de referință este statul iar amenințarea față de care trebuie prot ejat statul
este atacul militar.
Însă Buzan are ca obiecte de referință atât statul cât și sistemul internațional și indivizii
iar ca surse de amenințare vede pe lângă peisajul militar și cel politic, societal, economic și de
mediu. Acesta preia mo delul clepsidră propus de Ole Weaver pentru a ilustra deși dinamica
multidirecțională se deplasează dinspre stat spre unitățile de analiza de la nivelul sub -statal al
sectoarelor,și înapoi, doar prin interacțiunea lor cu nivelul statal aceste dinamici capat ă sens. 16
El încearcă de fapt să arate faptul că doar la nivelul statului se elaborează politici ce au ca
scop asigurarea securității.
Pe de altă parte, Buzan face o distincție între state slabe / state puternice pentru a
evidenția faptul că statel e slabe sunt cele care crează o sursă de insecuritate pentru propriile
populații, datorită temerii față de amenințările la adresa securității interne, spre deosebire de
cele puternice care se preocupă mai mult de amenințările venite din exterior, beneficii nd de o
stabilitate la nivel intern. Trebuie însă menționat că în această distincție, Buzan nu se referă la
capacitățile sau puterea lor ci la nivelul de coeziune socio -politică a acestora.
Alături de Ole Waever și Jap de Wilde, Barry Buzan își adâncește cadrul de analiză
printr -o nouă lucrare importantă Securitatea. Un nou cadru de analiză. În această lucrare,
aceștia au enumerat aspectele cheie ale analizei securității având ca referință cele cinci
dimensiuni cheie : militară, societală, econo mică, politică și de mediu. Iar acestea bineînteles
operează la diferite niveluri (stat, grup, indivizi, regiune) .
O altă contribuție a Școlii de la Copenhaga este faptul că această școală introduce
conceptul de securizare care pentru analiști es te vital să fie studiat pentru a înțelege modul în
care procesele de securitizare pot avea succes.

16 Florin Iftode, Studii de Securitate, Editura Universitară Danubius, Galați 2009, p. 16

10
Așadar trebuie dată o definiție clară a acestui concept. Securitizarea se referă la
etichetarea unei probleme ca fiind o chestiune de securitate, sug erând astfel că este o
problemă cu o semnificație specială. Teoria securitizării susține că securitatea este un act de
vorbire. Acest act sugerează că ceva important este amenințat și că trebuiesc luate măsuri de
urgență pentru a -l proteja. 17
Susțină torii practicii securizării susțin că aplicarea etichetei de securitate oferă
problemelor un caracter mai urgent și contribuie la mobilizarea resurselor populare și
guvernamentale pentru rezolvarea lor. Aceștia recomandă aplicarea limbajului securității la
probleme precum protecția mediului și emanciparea indivizilor față de sărăcie și opresiune. 18
În lucrarea Securitatea -un nou cadru de analiză , cei trei autori importanți ai Școlii de la
Copenhaga afirmă că securitatea este mișcarea care trece dincol o de regulile jocului și de
cadrul problemei, fie ca un tip special de politică, fie deasupra politicii. Securitizarea poate fi
privită ca o versiune mai extremă a politizării. 19
Așadar, după cum observăm, Școala de la Copenhaga a avut o contribuție s emnificativă în
domeniul studiilor de securitate și a ajutat la dezvoltarea conceptului de securitate în
majoritatea statelor de pe teritoriul european. De la domeniul îngust din timpul Războiului
Rece care privea securitatea doar din prisma puterii milita re, Școala de la Copenhaga a extins
conceptul și la celelalte nivele(politic, social, economic, mediu), creând un impact
contemporan puternic.

1.4 Statul și securitatea
De la apariția statului națiune, cu cetățenii săi, cu sistemul său de impozitare și forțele
sale armate permanente, problemele fundamentale ale guvernului au fost inviolabilitatea
frontierelor și securitatea locuitorilor și a proprietăților lor. Securitatea fizică menținută prin
amenințarea cu forța a fost ușor de aplicat și de înțeles pentru acele vremuri. 20 Astfel, d acă în
viziunea școlii realiste securitatea este securitate națională, Barry Buzan arată că statul se află
în centrul tuturor politicilor de securitate iar datorită acestui fapt acesta trebuie luat ca obiectul
referențial al termenului. Iar modul de înțeleger e a statului determină relația dintre stat și
securitate.

17 Paul Robinson, Dicționar de securitate internațională, Editura CA Publishing, Cluj Napoca 2010, p. 210
18 Ibidem
19 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea – un nou cadru de analiză, Editura CA Publishing, Cluj
Napoca 2010, p. 44
20 Sebe Marian, Intelligence guvernamental și privat pentru competitivitate și securitate națională, Editura
Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazul, București 2009, p. 181

11
Barry Buzan afirmă că statul este o organizația compusă din mai multe agenții care sunt
conduse și coordonate de o conducere de stat care are autoritatea de a elabora norme și de a
aplica reg uli pentru toti cetățenii pe un teritoriu anume, utilizând chiar și forța dacă este
necesar. Această definiție are în vedere aspectele interne ale statului înțeles ca stat politic.
O altă definiție poate fi făcută din perspectivă internațională unde statul este înțeles ca o
entitate politico -teritorială suverană (așa cum este înțeles de dreptul internațional și
documentat prin Carta ONU). Iar o a treia definiție este o abordare a statului ca o suprapunere
între teritoriu, guvernare și societate.
Din cele trei definiții de mai sus rezultă faptul că acesta are o component fizică ( teritoriu )
și o componentă social politică (instituții, formă de organizare). Astfel statul are un corp (bază
fizică -teritoriu), un suflet ( expresia instituțională) și o stare de spirit (ideea de stat).

Figura nr. 1. Componentele statului – Barry Buzan 1991
În ceea ce privește mărimea teritoriului și a populației (baza fizică) aceasta este
considerată un element cheie în obținerea și recunoașterea statalității. Baza fizică este cel mai
ușor de definit ca obiect al securității. Prin prisma teritoriului, securitatea poate fi afectată
prin:
– Ocupaț ie totală sau parțială
– Baze militare străine
– Mișcări secesioniste interne
– Degradarea solului în urma catastrofelor naturale, a activităților industriale sau a
acțiunilor militare. 21
Instituțiile statului cuprind întreaga mașinărie a guvernării. Prin mecanisme politice,
juridice și administrative, instituțiile sunt desem nate să gestioneze securitatea națională ca pe

21 Sava Ionel Nicu, Studii de securitat e,Editura Centrul Român de Studii Regionale, București 2005, p. 82

12
unul dintre actele fundamentale ale guvernării. Amenințările și riscurile la adresa structurii
instituționale a statului se raportează diferit, în funcție de relevanța lor pentru securitate. 22
Însă pe lângă corp și suflet, statul mai are nevoie și de o stare de spirit, și anume o idee
de stat. Sursele care definesc ideea de stat se găsesc la nivelul națiunii și al ideologiilor
aferente. Securitatea națională implicit implică că obiectul securității est e națiunea, acest lucru
arătând relația dintre stat și națiune.
Prin îmbinarea acestor trei elemente putem vorbi despre un stat. Dacă una din cele trei
componente este slabă sau lipsește, nu putem vorbi despre un stat puternic. Așadar aceste trei
elemente ajută la diferențierea lor ( state slabe/ state puternice) .

1.5 State slabe/ state puternice. Producătorii și condumatorii de securitate
Literatura de specialitate din domeniul studiilor de securitate fac referința la diferențierea
dintre state slabe și state puternice. Figurile marcante ale școlii de la Copernhaga consideră că
distincția dintre state puternice și state slabe este es ențială pentru orice analiză a securității
naționale. Trebuie menționat faptul că această diferențiere nu are ca element mărimea puterii
unui stat ci nivelul coeziunii socio -politice a acestuia. Ca exemple am avea superputeri
precum URSS -ul și China care sunt considerate state slabe. URSS -ul a avut o putere militară
semnificativă însă a eșuat ca stat din punct de vedere a coeziunii interne care nu s -a putut
realiza.
Specialiștii etichetează statele slabe ca fiind state ce produs insecuritate. Avem state slabe
ca urmare a unei relații de dependență față de o mare putere, state slabe care se găsesc în
lumea a treia în care elementele fundamentale ale statalității sunt precar definite dar și state
slabe care deși au o anumită formă de coeziune internă, pe plan internațional acestea sunt
surse de instabilitate și insecuritate (Coreea de Nord, Libia) . Aceste state au în comun nivelul
ridicat de riscuri interne, care inevitabil se pot transforma în amenințări la adresa guvernării,
asta datorită faptului c ă acestea nu au un consens politic și societal stabil pentru a elimina
utilizarea forței.
Caracteristicile care definesc statele ca fiind slabe sunt următoarele :
– violență politică ( Afganistan, Irak )
– acțiuni represive ale poliției politice ( Co reea de Nord, China )
– lipsa unei identități naționale comune ( fosta Iugoslavie )
– lipsa unei autorități politice recunoscute ( Kosovo, Uganda )

22 Sava Ionel Nicu, Studii de securitate, Editura Centrul Român de Studii Regionale, București 2005, p. 82

13
– controlul extrem al statului asupra societății civile ( China, Iran ) . 23
Astfel, unele state considerate puter i din punct de vedere militar(Pakistan, Argentina)
sunt state slabe, având caracteristicile prezentate mai sus.
Statele puternice, pe de altă parte, sunt cele în care ideea de stat, instituțiile și teritoriul
sunt foarte bine definite și stabile. Acolo unde statul este slab, doar baza fizică sau uneori
nici aceasta nu este foarte bine stabilită. Există și situ ații în care teritoriul este un subiect
de dispută, iar statul există doar datorită recunoașterii internaționale. Cel mai adesea,
astfel de state sunt în faza unui război civil. Așadar putem defini marile puteri ca fiind
statele care au capacitatea de a -și exercita influența la scară mondială. Puterea acestora își
are sursele și se manifestă în toate domeniile vieții sociale, în special în domeniul
economic, militar, diplomatic și cultural. În mod formal, statutul acestor mari puteri este
recunoscut prin pa rticiparea la instituții și organizații internaționale. 24
Îndreptându -mă spre producătorii și consumatorii de securitate, specialiștii consideră
că statele puternice sunt cele care produc securitate, în schimb statele slabe consumă
securitate. De ex emplu atât Libanul cât și Statele Unite ale Americii au nevoie de
securitate, însă diferența dintre ele este că unul consumă și celalalt produce.
Un stat puternic se definește din interior și umple cu securitate spațiul exterior dintre
vecinii săi . Este cazul SUA în emisfera vestică. Un stat slab este definit din exterior și
este, de cele mai multe ori, un prag sau un tampon între vecinii săi. Este cazul Libanului,
stat-tampon între Siria și Israel. Similar, Uniunea Europeană, deși nu se definește ca stat,
ci numai ca uniune politică, devine din ce în ce mai puternică în interior, însă se va bucura
de securitate în măsura în care va reuși să genereze securitate în spațiile adiacente. 25
În privința măsurilor menite să îmbunătățească condiții le de securitate pe termen
lung, această analiză conduce la concluzia că, crearea unor state puternice este o condiție
necesară atât pentru securitatea individuală cât și pentru cea națională. Însă existența
statelor puternice nu garantează în sine securit atea, dar absența lor va contribui fără
îndoială la un climat de insecuritate. 26

23 Barry Buzan, Popoarele, statele și teama, Editura Cartier, București 2000, p. 109
24 Sarcinschi Alexandra, Rolul actorilor statali în configurarea mediului internațional de securitate, Editura
Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2010, p. 20
25 Sava Ionel Nicu, Studii de securitate, Editura Centrul Romând de Studii Regio nale, București 2005, p. 87
26 Barry Buzan, Popoarele, statele și teama, Editura Cartier, București 2000, p. 115

14
1.6 Sectoarele securității
1. Sectorul militar
În sectorul militar, statul rămâne cel mai important obiect de referință, iar elitele
conductoare ale statului v or fi cei mai importanți actori de securizare. Această situație nu
există doar pentru că statele gestionează resurse militare mult mai vaste decât alți actori,
dar și din cauza că elitele aflate la putere au evoluat legal și politic, fiind primii
pretenden ți la dreptul legitim de utilizare a forței, atât în cadru cât și în afara domeniului
lor. 27
O acțiune armată poate să distrugă în profunzime straturile de interese sociale și
individuale care se găsesc la baza unui stat și din această cauză secur itatea militară poate
fi considerată ca preocupare primară a unui stat.
Problemele de securitate militară se nasc în procesele interne sau în procesele externe
prin care indivizii își stabilesc și mențin aparatele de guvernământ. Agenda securități i
militare se învârte cu precădere în jurul abilității guvernelor de a se menține la putere,
împotriva amenințărilor interne și externe, dar poate să implice și utilizarea forței militare
pentru protejarea statelor sau guvernelor împotriva amenințărilor no n-militare la adresa
existenței lor, precum și în cazul migranților sau a ideologiilor rivale. 28
Atunci cand amenințările vin din interiorul statului, securitatea militară face referire la
abilitatea elitelor conducătoare de a menține pacea, integri tatea teritorială și de a menține
aparatul guvernamental în fața provocărilor venite din partea propriilor cetățeni. Ca
exemple specifice avem : provocări lansate de separatiști militari, revoluționari , teroriști,
organizații criminale etc.
Pe de a ltă parte, atunci când securizarea se concentrează asupra amenințărilor externe,
securitatea militară ține de interacțiunea dintre ofensiva armată reală și capacitățile și
intențiile fiecăruia și percepțiile reciproce legate de capacitățile și intențiile f iecăruia.
Printre amenințările externe se numără frica legată de dispariția statului și constrângeri și
intimidări în anumite aspecte politice.
Mai trebuie menționat și faptul că acest sector este bogat în actori care influențează
dinamica sectorulu i și anume : agenții de forță, asasini, companii de mercenari, armate,
furnizori de instrumente de forță și mulți alții. Indivizii pot folosi forța unul împotriva

27 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea. Un nou cadru de analiză, Editura CA Publishing, Cluj
Napoca 2010, p. 78
28 Ibidem, p 79

15
celuilalt, însă acest lucru nu este considerat în mod natural militar și nu ține de competenț a
relațiilor internaționale.
2. Sectorul ambiental
Dacă mult timp acest sector a fost ignorat, cu trecerea anilor se observă o preocupare
din ce în ce mai mare prin prisma organizațiilor înființate ce luptă pentru măsuri ce
trebuiesc luare î n acest sens.
Unii analiști văd securitatea ca fiind cea mai importantă formă de securitate iar alții o
percep ca fiind o poluare a conceptului real de securitate. Acest tip de securitate este
esențială pentru orice altă formă de securitate datorită faptului că, cuprinde dinamica și
interconexiunile dintre resursele naturale, structura socială și motorul economic al
stabilității locale și regionale.
Specialiștii au identificat trei tipuri principale de amenințări ecologice care pot atenta
la securitatea unei populații : amenințări cauzate de indivizi supra sistemelor naturale
(poluarea) , amenințări cauzate de mediul natural asupra civilizației umane (cutremure) și
amenințări cauzate de acțiunile indivizilor ce pot produce efecte pe termen lung la nivel
global.
Astfel, în cadrul sectorului de mediu avem două tipuri diferite de obiecte de referință :
mediul în sine și interdependența dintre civilizație și mediu.
3. Sectorul politic
Securitatea politică se referă la stabilitate a organizațională a ordinii sociale. Nucleul
sectorului politic este format din amenințări la adresa suvernatății statele. În acest sector,
amenințările pot fi înlăturate prin acțiuni non -militare. 29
Problemele de securitate politică includ amenințăr i non -militare la adresa unităților
politice dar și amenințări la adresa obiectului de referință de la nivel sistematic, precum
societatea internațională sau cadrul legal internațional. Buna guvernare poate reprezenta
un grad ridicat de securitate în statu l respectiv pe când proasta guvernare reprezintă lipsa
caracteristicilor unei bune guverneri ce poate duce la izbucnirea unor conflicte violente
sau revoluții, fapt ce duce implicit la instabilitatea organizațională a statului. 30
Însă există și o pr oblemă legată de acest sector, faptul că este cel mai cuprinzător
sector, mai exact toată securitatea este politică. Toate amenințările și apărările sunt de
natură politică. Astfel, am putea chiar afirma că securitatea societală, a mediului și cea

29 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea. Un nou cadru de analiză, Editura CA Publishing, Cluj
Napoca 2010, p. 201
30 Alexandra Sarcinschi, Dimensiunile nonmilitare ale securității, Editura Universității Naționale de Apărare
Carol I, București 2 005, p. 13

16
economic ă sunt de fapt securitate politico – economică, politico -societală. Dintr -un anumit
punct de vedere, acest sector s -ar defini prin eliminarea celorlalte sectoare.
Obiectul de referință din acest sector esti în primă fază statul, însă mai avem și alte
organizații similare statului ce pot fi considerate uneori obiecte de referință iar acestea
sunt: Uniunea europeană, grupuri societale organizate (triburi,clanuri), mișcări
transnaționale (mișcări religioase, ideologice).
În cazul unui stat, guvern ul este actorul de securizare. Acesta va folosi argumente de
securitate atunci când este amenințat iar aceste amenințări sunt fie interne, fie externe.
Amenințările interne sunt caracteristice statelor slabe datorită absenței unei statalități bine
stabilit e. Aici autoritatea guvernului este contestată, urmând ca violența politică sa fie
extinsă. Însă într -un stat puternic, guvernul acționează ca agent legitim al statului național,
iar pretențiile sale sunt subiect de control public și pot fi contestate. 31
4. Sectorul economic
Sectorul economic este unul foarte controversat datorită faptului că amenințările de
acest tip sunt foarte greu de gestionat într -o economie de piață care este în continuă
mișcare, fiind în permanență dominată de competiție și nesiguranță.
Prin democratizarea și liberalizarea economică, modelul de securitate s -a modificat
astfel securitatea fiind realizată prin interdependența și cooperarea dintre state. În
momentul de față ne confruntăm cu o represiune economică ce produce numeroase
probleme la nivel global, având implicații semnificative asupra securității umane.
Și acest sector este bogat în obiecte de referință, de la indivizi la clase și state, până la
sisteme abstracte și complexe ale pieței globale. Preocuparea cu privire la economia
globală poate fi securizată în termenii proprii acesteia, însă poate fi securizată în termeni
de economie națională sau în termeni de grupuri și indivizi în cadrul unei economii
naționale. 32
Altfel spus, dimensiunea economică are în ved ere fundamentarea economică a puterii
militare, dar și component pur economică a a securității la toate nivelurile sale, cu accet
pus pe cel individual. 33

31 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea. Un nou cadru de analiză, Editura CA Publishing, Cluj
Napoca 2010, p. 208
32 Ibidem, p. 148
33 Alexandra Sarcinschi, Dimensiunile nonmilitare ale securității, Editura Universității Naționale de Apărare
Carol I, p. 13

17
5. Sectorul societal
Conceptul organizator în sectorul societal este cel de identita te. Insecuritatea societală
există atunci când diferite tipuri de comunități definesc o evoluție sau o posibilitate ca
amenințare la adresa supraviețuirii lor ca și comunitate. 34
Trebuie precizat faptul că securitatea societală nu este aceeași cu se curitatea socială.
Securitatea socială are ca reper indivizii și ține mai ales de sectorul economic. Securitatea
societală în schimb, se referă la colectivități și identitățile acestora.
Agenda securității societale a fost stabilită de -a lungul timpului de diferiti actori.
Aceștia au identificat cele mai întâlnite tipuri de amenințări, acestea fiind: migrația,
competiția orizonatală (influența unor indivizii care locuiesc pe un teritoriu asupra altor
indivizi) și competiția verticală (oamenii vor înceta să se vadă într -un anume fel datorită
unui proiect de integrare cum ar fi Uniunea Europeană).
Societatea acționează la astfel de amenințări prin activități întreprinse de comunitate
sau prin încercarea de a transpune problema în sectorul politic. Însă în anumite situații
societățile acționează prin mijloace non -statale (minorități care nu se retrag dintr -un stat ci
aleg să aplice o strategie de supraviețuire în cadrul unei culturi).
În sistemul mondial actual,principalele obiecte de referință din acest sector sunt
națiunile, clanurile, civilizațiile, religiile și rasa iar vulnerabilitățile sunt diferite în funcție
de modul în care este construită identitatea. De exemplu dacă identitatea cuiva este
construită pe separare și izolare, străini sunt văzuți ca fiind problematici ( Finlanda).
6. Sectorul informațional
Societatea actuală are ca principală resursă și ca principal produs informația. Noua
societate se bazează pe accesibilitatea, disponibilitatea și integritatea in formației susținută
prin sistemele informaționale care au ca bază sistemele informatice. Informația a devenit o
proprietate națională vitală, cu valoare strategică astfel, dacă nu e protejată, ea poate fi
cucerită sau distrusă. 35
Societatea informați onală este un domeniul nou și destul de diferit, iar problemele
juridice pe care le ridică sunt dificile deși avem deja concepte și instituții ale dreptului
clasic care și -au arătat eficiența de -a lungul timpului. În această noua societate, soluțiile
jurid ice și tehnice sunt strâns legate. Ea este bazată pe cunoaștere și poate avea doar un
drept care îi seamănă.

34 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea. Un nou cadru de analiză, Editura CA Publishing, Cluj
Napoca 2010, p. 172
35 Udroiu Meda, Securitatea informațiilor. Criminalitate elecrtronică, Editura A.N.I. , București 2008 , pag 7

18
O țară în care majoritatea forței de muncă se compune din cei care operează cu
informații și pentru care informația este elementul cel mai important reprezintă o societate
informațională.36
Informația este resursa esențială a tuturor schimburilor economice și sociale,
cunoașterea fiind folosită pentru analiza rațională a rezultatelor experimentale, cu condiția
să fie transmise într -o formă sistematizată. De asemenea, această devine și principalul
mijloc de producție și principalul produs al unei societăți informaționale. 37
Necesitatea securității informațiilor este determinată de gradul de utilitate a acestora,
având în vedere c ă ele oferă, ce cele mai multe ori, atu -ul în jurul cărora se construiesc
strategiile câștigătoare și reprezintă cea mai importantă sursă a puterii sociale. 38
Pe de altă parte, societatea informațională reprezintă o nouă etapă a civilizației
umane,un nou mod de viață, care implică folosirea intensivă a informației în toate sferele
activității și existenței umane, cu un impact economic și social semnificat iv. Această
societate permite membrilor săi accesul larg la informație, un nou mod de lucru și de
cunoaștere, amplifică posibilitatea globalizării economice și creșterea coeziunii sociale. 39
Așadar, odată cu globalizarea se aduc noi probleme între c are un loc din ce în ce mai
important îl ocupă problematica securizării spațiilor cibernetice, cu atât mai mult cu cât
fenomenul terorismului a luat amploare, inclunzând terorismul informațional.
Odată analizat termenul de securitate și văzând imp actul pe care îl are noul sector al
secutității, cel informațional, putem să ne îndreptăm atenția asupra analizei termenului de
Intelligence și a implicațiilor pe care acesta le are asupra securității naționale, individuale
etc. Astfel, în capitolul ce urm ează vor fi prezentate elemente ce țin de acest sector și
câteva din instituțiile care au pus, pun și vor continua să își pună amprenta asupra mediul
internațional.

36 Năbârjoiu Neculae, Securitatea informațiilor, Editura Agir, București 2008, pag. 2

37 Ibidem
38 Ibidem, p. 3
39 Ibidem

19
Capitolul II. Securitate și intelligence
Culegerea de informații secrete prin mijloace ascunse/conspirate este una din
preocupările esențiale ale oricărui stat, atât pentru politica sa internă, cât, mai ales, pentru cea
externă. Nevoia de informații exacte și de valoare cu privire la afac erile interne și externe a
unei țări, despre puterea sa militară, orientările politice și economice ale acesteia este
continuă. 40
Umanitatea s -a aflat mereu într -o permanentă confruntare, miza fiind supraviețuirea și
siguranța. Rezultatele sunt po zitive doar pentru cel care știe să își stabilească prioritățile și să
își urmărească interesele iar acest lucru nu este posibil dacă nu dispui de informațiile necesare
pentru a -ți cunoaște atât inamicul cât și amicul, îndeseobi cunoscându -i intențiile și planurile.
Mai exact, să știi ceea ce gândește.
O agenție de securitate reprezintă o instituție publică menită să furnizeze securitate, adică
să crească, în termeni reali, valoarea indicilor de siguranță din mediul de referință și să
construiască, proactiv, premisele de prezervare și afirmare viitoare a intereselor strategice ale
unui stat. 41 Astfel, principala activitate a agențiilor de securitate este ceea ce noi numim
intelligence.

2.1 Intelligence. Perspective teoretice
În lumea actuală, într -o Eră a Informațiilor, care se transformă într -o Eră Intelligence,
trebuie să inițiem definirea acestui concept începând de la originile sale, de la domeniul în
care s -a născut și s -a impus : domeniul militar.
Așadar, Michael Herman, profesor la Colegiul Regal din Londra, arată că asocierea
dintre termenul intelligence și ansamblul instituțiilor specializate, care au ca domeniu
activitatea de intelligence, datează numai din cea de -a doua jumătate a secolului al XIX -lea,
iar as ocierea dintre termenul intelligence și noțiunea de informație, în accepțiunea dată de
dicționarul limbii engleze și folosită încă din secolul al XV -lea, însemnând “rezultatul faptului
de a lua cunoștință despre anumite evenimente, prin actul comunicării d e către cineva sau prin
obținerea de la cineva, în special din domeniul acțiunilor militare ”- a fost percepută din
totdeauna ca parte integrantă a războiului. 42
Sherman Kent, primul director al Departamentului Estimărilor Naționale de
Intelligenc e, din cadrul Agenției Centrale de Informații a SUA, definea intelligence ca și

40 Petrescu Stan, Despre intelligence. Spionaj. Contraspionaj, Editura Sitech, Craiova 2011, p. 43
41 Rădoi Mireille, Serviciile d e informații și decizia publică, Editura Tritonic, București 2003, p. 11
42 Herman Michael, Intelligence Power in Peace and War, Editura Cambridge University Press, 1996, p. 9

20
cunoaștere (tipul de cunoaștere pe care un stat trebuie să o posede cu privire la alte state), ca
organizare (intelligence fiind o instituție), ca activitate (activitatea pe ca re instituția o
îndeplinește). 43
Conceptul de intelligence este larg utilizat în statele membre ale Uniunii Europene și
NATO, iar cele mai frecvente sensuri se referă la acesta ca fiind :
a) În sens general: procesul prin care informațiile cu relev anță pentru securitatea
națională sunt culese, analizate/ procesate și diseminate factorilor de decizie
b) În sens restrâns este privit ca fiind întregul context instituțional (structural și
operațional) necesar desfășurării efective a acestui proces sau acți unile destinate
protejării procesului menționat, precum și a informațiilor obținute. 44
O altă definiție prezintă intelligence ca reprezentând informația procesată pusă la
dispoziția și folosită de lideri politici și militari, pentru a -i ajuta să ia decizii pe baza analizei
documentate și nu pe instinct. Cei mai mulți experți fac o diferență între informație și
intelligence: prima reprezentând datele neanalizate iar a doua este produsul ce rezultă în urma
analizării și combinării informațiilor. 45
Dicționarul elaborat de Statele Unite definește intelligence ca fiind p rodusul care
rezultă din colectarea, evaluarea, analiza, integrarea și interpretarea tuturor informațiilor
disponibile, care se referă la una sau mai multe aspecte ale națiuni lor străine sau a zonelor de
exploatare și care este imediat sau potențial semni ficativ pentru planificare. 46
Având în vedere multitudinea definițiilor propuse în literatura de specialitate, este necesar
ca fundamentarea conceptului de intelligence să aibă la bază identificarea elementelor care
determină dimensiunea termenului. În principiu, acest termen s -a conturat prin asocierea cu
activitățile secrete. Shulsky și Schmit considera că “relația dintre intelligence și secretizare
reprezintă element ul fundamental care individualizează intelligence în raport cu alte activități
intelectuale ”. 47
Intelligence -ul secret este împărțit în trei tipuri și anume: intelligence din imagini
(fotogenic), intelligence din semnale prin interceptarea și interpretarea comunicațiilor și
intelligence uman provenit din resurse umane (spioni).

43 Sebe M. Marian, Intelligence guvernamental și privat pentru competivitate și s ecuirtate națională, Editura
Academiei Naționale de Informații Mihal Viteazul, București 2009, p. 24
44 Nițu Ionel, Analiza de intelligence, Editura Rao, București 2002, p. 23
45 Paul Robinson, Dicționar de securitate internațională, Editura CA Publishing, Cluj Napoca 2010, p. 112
46 Definiție preluată de pe https://www.cia.gov/library/center -for-the-study -of-intelligence/kent –
csi/vol2no4/ht ml/v02i4a08p_0001.htm , 6.04.2016
47 Shulsky Abram, Schmitt Gary, Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete, Editura Polirom,
Iași 2008, p. 255

21
Procesul prin care se produce intellige nce se numește ciclu de intelligence. Acesta este
format din patru stadii : direcția, în care cei care prezintă autoritatea însărcinează agențiile de
intelligence; colectarea în care agențiile adună infomațiile de care au nevoie pentru a răspunde
la întreb ări; analiza, în care agențiile compară, evaluează și interpretează informația;
diseminarea, în care agențiile raportează concluziile către cei de la care au primit sarcinile. 48
Însă trebuie menționat faptul că pot exista și erori în fiecare dintre aceste cicluri precum
întrebări greșite, colectare insuficientă a informațiilor etc.
Toate serviciile de informații au ca principal obiectiv păstrarea confidențialității
informațiilor. Ele trebuie să fie capabile să garanteze protecția identității surse lor cât și
protecția informațiilor primite. Secretizarea este atât de necesară deoarece este singura
modalitate să le asigure maselor securitatea fiind astfel împiedicată dezvăluirea publică a
oricărei date de identificare a celor care lucrează pentru o ag enție de securitate. 49

2.2 Analiza istorică a principalelor agenții de intelligence
Statele care au o putere considerabilă tind să învestească mult mai mult în acest
domeniu pentru a -și putea asigura un cadru propice pentru cetățenii lor. Ce este important de
analizat este evoluția acestor agenții de securitate, având în vedere evenimentele care au
marcat profund mediul internațional. Astfel, state precum Statele Unite ale Americii, Marea
Britanie, Federația Rusă și nu în ult imul rând Israelul s -au dotat cu agenții puternice care le
asigură atât menținerea securității cât și colectarea de informații necesare.
2.2.1. Statele Unite ale Americii
În Statele Unite, prima stea din galaxia spionajului este servici ul naval de informații,
Office of Naval Intelligence (ONI), care s -a înființat la 23 martie 1882. Acest serviciu a fost
inspirat în mare parte din Franța, Marea Britanie neavând la acel moment un astfel de serviciu
naval. Iar trei ani mai târziu, un alt se rviciu militar de informații americane se înființează și
anume, Military Information Departament ( MID). 50
În anul 1907, Ministrul de justiție al Statelor Unite din acea vreme (J.Bonaparte) a
propus crearea unui serviciu de informații în cadrul min isterului său însă a avut parte de o
neîncredere din parte Congresului. Astfel la 1 iulie 1908, aceasta a creat fără să mai consulte
pe nimeni, Biroul de Investigații . În anul 1932, aceasta a fost renumit Biroul Statelor Unite de

48 Robinson, Dicționar de securitate internațională, Editura CA Publishing, Cluj Napoca 2010, p. 112
49 Frattini Eric, MI6, Editura Tritonic, București 2008, p. 8
50 Faligot Roger, Istoria mondială a serviciilor secrete, Editura Nemira, București 2000, p. 62

22
Investigații. Aceasta a de venit un serviciu independent în cadrul Departamentului de Justiție
abia în anul 1935, schimbându -și totodată numele în Biroul Federal de Investigații (FBI). 51
Odată cu izbucnirea celui de -al Doilea Război Mondial, lucrurile încep să se schimbe,
fiind o nevoie din ce în ce mai mare de astfel de agenții de intelligence. Astfel, președintele
Franklin D. Roosevelt a făcut presiuni pentru un serviciu de informații naționale centralizat
mai eficient și mai capabil.
În anul 1941, cu ajutorul repr ezentanților britanici ai comunității de informații, Roosevelt
și consilierii săi au eleborat un plan pentru crearea unei noi agenții secrete a Statelor Unite. În
anul următor, Oficiul de Servicii Strategice a început activitatea în străinătate. Odată cu
creșterea operațiunilor, acesta a creat departamente operaționale specializate, cel mai faimos
dintre ele fiind rețeaua de informații umane – Filiala Secret Intelligence – .
Ca urmare a celui de -al Doilea Război Mondial, în anul 1945, Guvernul Statelor Unite a
inițiat un proces de revizuire a agențiilor urmând să încorporeze sarcini în agenții noi. OSS -ul
a fost desființată în anul 1945. În termen de doi ani, pe fondul escaladării tensiunilor
Războiului Rece, necesitatea unui serviciu de informații centralizat pe timp de pace a devenit
evidentă. Astfel s -a ajung la înființarea unei noi agenții, Central Intelligence Agency (CIA),
care a preluat multe din îndatoririle fos tei OSS. 52
Agențiile de informații au dorit întotdeauna să păstreze un grad ridicat de anonimat. În
timpul Războiului Rece, secret s -a extins la cerințele de personal și practicile folosite. Astăzi,
cu toate acestea, în timp ce criptarea computeriz ată și alte forme de tehnologie mențin un
nivel mai ridicat de secret decât oricând, CIA și alte agenții sunt extrem de deschise cu privire
la problemele cum ar fi angajarea.
Agenția Centrală de Informații , cu sediul în Langley,Virginia, a fost cre ată în 1947,
odată cu semnarea „Legii privind securitatea națională ” de președintele Harry S. Truman.
Acest fapt a dus la înființarea funcției de director al Central Intelligence ( ICD) pentru a servi
ca șef al comunității serviciilor secrete a Statelor Uni te ale Americii ; acționează ca consilier
principal al președintelui pentru probleme de informații le gate de securitatea națională ; și va
servi în calitate de șef al Agenției Centrale de Informații .53 Legea din 2004 cu titlul “Reforma
Serviciilor Secrete și de prevenire a terorismului ” a fost modificată sub denumerea de “Legea
Națională de Securitate ” cu scopul de a asigura un di rector al National Intelligence, care și -ar

51 Faligot Roger, Istoria mondială a serviciilor secrete, Editura Nemira, București 2000, p. 147
52 K Lee Lermer, Brenda Wilmoth, Encyclopedia of Espionaje, Intelligence and Security, Editura Thomson
Gale2004, p. 414
53 Frattini Eric, CIA, Editura Tritorinc, București 2009, p. 11

23
asuma unele dintre rolurile îndeplinite anterior de ICD , cu un director separat al Age nției
Centrale de Informații . 54
Directorul Agenției Centrale de Informații servește în calitate de șef al agenției și
raportează directorul Serviciului de Informații Naționale de Informații Central.
Responsabilitățile directorului CIA includ:
● colectarea de informații prin surse umane și prin alte mijloace adecvate, cu excepția
faptului că el nu are drept de poliție, citație sau puteri de aplicare a legii sau funcții de
securitate internă;
● corelarea și evaluarea informați ilor legate de securitatea națională și furnizarea de
difuzarea corespunzătoare a acestor informații;
● coordonarea colectării de informații naționale în afara Statelor Unite, prin surse
umane de către elemente ale Comunității de Informații aut orizate să efectueze o astfel de
colectare și, în coordonare cu alte departamente, agenții sau elemente ale guvernului Statelor
Unite, care sunt autorizate să efectueze o astfel de colectare, asigurându -se că cea mai
eficientă utilizare a resurselor este ș i că se ține seama în mod corespunzător de riscurile pentru
Statele Unite ale Americii și a celor implicați într -o astfel de colectare
● și efectuarea unor astfel de alte funcții și atribuții legate de informații care afectează
securitatea naț ională. 55
Pentru a -și îndeplini misiunea, CIA se angajează în cercetare, dezvoltare și
implementare a tehnologiei de înaltă calitate, în scop informativ. Ca o agenție separată, CIA,
servește ca o sursă independentă de analiză pe teme de interes ș i, de asemenea, lucrează în
strânsă legătură cu celelalte organizații din Comunitatea de Informații.
National Security Agency (NSA) este o organizație de informații a guvernului Statelor
Unite ale Americii, care este responsabilă petru monitori zarea, colectarea și prelucrarea
informațiilor și contrainformațiilor. Această organizația a fost înființată în anul 1952 de către
președintele Harry S. Truman.
Timp de mulți ani, americanii nu au avut idee despre lucrările NSA. Însă în septembr ie
1960, criptografi ai NSA, au creat o conferință de presă la Moscova pentru a anunța
dezertarea lor din cadrul instituției, divulgând un număr de detalii secrete despre NSA,

54 Informații preluate de pe https://www.cia.gov/about -cia/history -of-the-cia , 7.04.2016
55 Ibidem

24
inclusiv faptul că comunicațiile monitorizate nu urmăreau doar statele membre al e Pactului de
la Varșovia ci și aliați prezumtivi, precum Franța. 56
Controlul democratic asupra serviciilor de intelligence este unic în SUA, din trei motive
principale. Principalul motiv este că SUA reprezintă o democrație veche, bine
instituționalizată, în care separarea puterilor în stat este reală și are ca ef ect competiția
neîntreruptă pentru putere și controlul resurselor. Acțiunile serviciilor de intelligence din SUA
sunt prioritar direcționate spre exterior, și au fost utilizate în foarte puține situații pentru
controlul oponenților din interior. În al doil ea rând, serviciile de intelligence din SUA primesc
sume mari de bani și mereu în creștere iar în al treilea rând, acestea sunt divizate în
șaisprezece organizații secrete, șașe sunt în interiorul anumitor ministere (Departamentul de
Stat, Trezorieria) ia r alte șase sunt organizații care fac parte din serviciul armatei și Gazda de
Coastă. În fapt, cele șaisprezece agenții concurează pentru resursele și atenția legiuitorilor.
Datorită amplirării și dimensiunii Comunității de intelligence, supravegherea sa e ste un proces
extrem de complex. 57
În SUA, reforma serviciilor de intelligence ține mai mult de îmbunătățirea gradului lor
de eficiență și mai putin de exercitarea controlului democratic asupra agențiilor de informații,
așa cum se întâmplă în mul te din noile democrații. Astfel, în acest stat provocarea este
menținerea unui nivel de control democratic și creșterea eficienței comunității de intelligence.
2.2.2 Marea Britanie
Conform legendei, Sir Francis Walsingham a creat Secret Intelligence Service (SIS) sub
domnia Elisabetei I iar spionii lui au înlesnit victoria engleză asupra Marii Armade spaniole,
în largul Irlandei, în 1588. 58
Însă în realitate, serviciile secrete moderne au apărut în Marea Britanie trei secole ma i
târziu, sub domnia reginei Victoria. Din două motive : necesitatea pentru prima putere a lumii
de a concepe o structură strategică de informații într -un imperiu în care soarele nu apunea
niciodată și un al doilea motiv ar fi faptul că războiul din Crimee a (1855) împotriva rușilor
relevase grave carențe în materie de informații precum necunoașterea intențiilor inamicului. 59
Astfel locotenent -colonelul Tom Jervis creează un mic organ de informații,
Topographical & Statistical Departament, sub tutel a Secretariatului de Stat al Războiului.

56 K Lee Lermer, Brenda Wilmoth, Encyclopedia of Espionaje, Intelligence and Security, Editura Thomson
Gale2004, p. 375
57 Ibiș Adrian, Intelligence, Editura Pansofia, București 2012, p. 43
58 Faligot Roger, Istoria mondială a serviciilor secrete, Editura Nemira, București 2000, p. 33
59 Ibidem

25
Însă războiul franco -prusian (1870) arată slabiciunea acestei organizații urmând ca după trei
ani de zile, britanii să creeze Intelligence Branch.
Odată cu anul 1895, această organizație se transformă în Intelligence Division, având
sediul la Londra, depinzând direct de comandantul -șef al armatelor. Aceasta avea ca
principală preocupare coordonarea acțiunilor atașaților militari din străinătate și avea în
componență următoarele secții :
-Secția A care acoperea Franța, Belgia, Italia și țările de limbă iberică din Europa și
America;
– Secția B acoperea coloniile engleze și republicile sud -africane;
– Secția C acoperea țările germanice, scandinave, Elveția și SUA ;
– Secția D ce urmărea Rusia și Orientul Mijlociu și Extrem;
-Secția E : Imperiul Austro -Ungar, statele balcanice, Imperiul Otoman, Egiptul și
statele africane independente;
– Secția F care era fostul serviciu tipografic;
– Secția L ce cuprindea biblioteca și arhivele;
– Secția H care era însărcinată cu operațiuni speciale ( 1899). 60
La 24 iulie 1909, se înființează Secret Service cu scopul de a efectua operațiuni foarte
speciale, care erau interzise s erviciilor militare clasice și în acest scop se împarte în două
ramuri: securitate internă și informații externe.
Cel mai cunoscut prin denumirea sa MI5, serviciul de securitate este o agenție de cotra –
spionaj care lucrează în Regatul Unit. Funcții le sale sunt oarecum asemănătoare cu cele ale
FBI-ului din Statele Unite ale Americii însă MI5 pune mai mult acceptul pe intelligence,
agenții săi neavând competențe de arest.
Această organizație a fost formată în anul 1916 și s -a dedicat operațiunilor de informații
împotriva germanilor în ambele războaie mondiale și împotriva comuniștilor în perioada
interbelică. În timpul Războiului Rece timpuriu, MI5 a suferit o serie de situații jenante. Însă
din 1970 încoace, a avut o atenție sporită activităților teroriste. 61
Mai trebuie menționat faptul că MI5 s-a dezvoltat din Biroul Secret de Servicii, creat în
1909 pentru a proteja Regatul Britanic împotriva înfiltraților germani. La începutul Primului
Război Mondial, secția de origine al Biroului a intrat sub controlul Oficiului de război,
urmând să fie desemnată sunt denumirea de MI5 în 1916. De -a lungul războiului, MI5 a

60 Faligot Roger, Istoria mondială a serviciilor secrete, Editura Nemira, București 2000, p. 34
61 K Lee Lermer, Brenda Wilmoth, Encyclopedia of Espionaje, Intelligence and Security, Editura Thomson
Gale2004, p. 284

26
asistat la arestarea mai multor agenți germani din Marea Britanie iar de prin anii 1960, MI5 a
avut ca preocupare terorismul. În anul 1993 a fost creată o broșură care prevedea descrierea a
șașe ramuri de activitate ale organizației și anume : contra -terorismul, cotra -spionajul, contra –
subvesiune, protej area securității, a informațiilor de securitate și păstrarea înregistrărilor.
În mod oficial cunoscut sub numele de Serviciul Secret de Informații (SIS), MI6 este
șeful organizației britanice ale informațiilor externe, analog cu Agenția Centrală d e Informații
ale Statelor Unite ale Americii. Aceasta este una din cele mai vechi organizații din lume, fiind
fondată în anul 1909 de către Comitetul Imperial de Apărare, provenind din Biroul Serviciului
Secret de Spionaj. Acesta a fost anul în care Marea Britanie s -a hotărât să creeze un corp
permanent care să culeagă date de spionaj, atât în afară cât și în interiorul Marii Britanii. 62
Cu toate că funcțiile lor sunt destul de separate, MI5 și MI6 au aceleași părți originare
prin prisma faptului că în timpul celor Două Războaie Mondiale dar și în timpul Războiului
Rece, cele două organisme au desfășurat operațiuni asemănătoare. Dar totuși o diferență ar fi
faptul că MI5 a stabilit un ton de deschidere la începutul anilor 1990, spre deosebire de MI6
care rămâne secretă cu privire la detaliile activităților sale.
În timpul Primului Război Mondial, MI6 a efectuat operațiuni de informații care implicau
Germania, Rusia și implicit agenții acestora. Eforturile sale împotriva U.R.S.S. și Germaniei
în anii 1930 au dus la formarea unei cooperări germano -soviectice în domeniul tehnologiei
armelor, astfel aceasta ajungând să sufere o serie de eșecuri.
Pe de altă parte, a avut parte de o serie de insuccese datorate spionilor britanici care au
trecut în tabăra KGB -ului (agenția de securitate din URSS) în timpul Războiului Rece. Mulți
ani mai târziu, aceasta a suferit o nouă lovitură, atunci când un ofițer britanic a dezvăluit
existența Operațiunii Gold, cu ajutorul cărora puteau intercepta toate com unicațiile dintre
Moscova și unitățile sale militare staționate în Germania ocupată. 63
Însă MI6 nu a avut mereu parte doar de insuccese. În anul 1960, britanicii au reușit să
pătrundă în serviciile de spionaj poloneze și soviectice, dobândind informa ții îndeajuns de
multe pentru ca CIA și MI6 să descoperă că soviecticii amplasaseră rachete în Cuba în
octombrie 1962.
Cu timpul, aceasta organizație și -a schimbat tendința de a rămâne în umbră din cauza
greșelilor din trecut. Însă de precizat este faptul că deși aceasta a fost implicată în majoritatea
conflictelor și operațiunilor din secolul XX, existența sa a fost recunoscută oficial de către
statul britanic abia în anul 1994.

62 Frattini Eric, Mi6, Editura Tritonic, București 2008, p. 17
63 Ibidem, p. 12 -13

27
2.2.3 Uniunea Sovietică/ Federația Rusă
De-abia s -a risi pit fumul bombei ucigașe lansate asupra trăsurii țarului Aleksandru al II –
lea, că, la 14 august 1881, succesorul său parafează un decret privind crearea unui mare
serviciu secret, Ohrannoire Otdelenie sau Secția de Protecție, prescurtat: Ohrana. 64
Această organizație își are sediul la Sankt -Petersburg, șeful biroului asigurând
conducerea secundă a întregii agenții. Misiunea ei este aceea de a centraliza serviciile de
jandarmerie și de poliție, pentru o mai bună hărțuire a anarhiștilor și teroriștilo r care amenință
temeliile țarismului. Iar pentru a -i vâna în străinătate, va fi creată o ramură de informații
externe. 65
66

Războiul ruso -japonez din 1905 a obligat organizația să dezvolte misiunile sale legate
de inf ormațiile militare. Astfel, s -a creat o secție care să supravegheze ambasadele străine de
la Moscova.
La 20 decembrie 1917, în timpul lui Lenin, Consiliul Comisarilor Poporului al URSS
a creat Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru com baterea contraevoluției și
sabotajului, cunoscută sub numele de Ceka.
Încă din 1917, în momentul triumfului Revoluției Bolșeviste, Uniunea Sovietică de
atunci și Federația Rusă de acum, au experimentat schimbări profunde atât în politica internă
cât și în politica externă. De la Lenin la Putin, conducătorii Rusiei au încercat să conducă prin
represiune și folosind serviciile lor secrete ca o armă în plus pentru a -și conduce supușii. 67
Astfel, Ceka, GPU (februarie 1922 -Direcția Politică de Stat), OGPU(1923 -Direcția
Politică de Stat Unificată), NKVD ( serviciile speciale ale lui Stalin), au fost create cu scopul
de a-i controla pe cetățeni.

64 Faligot Roger, Istoria mondială a serviciilor secrete, Editura Nemira, București 200 0, p. 51
65 Ibidem
66 Imagine preluată din Faligot Roger, Istoria mondială a serviciilor secrete, Editura Nemira, București
2000,p. 53
67 Frattini Eric, KGB, Editura Tritonic, București 2008, p. 13

28
KGB (Comitetul securității de stat), a fost o agenție intelligence sovietică proeminentă,
fiind echivalentul al CIA americane. Această organizație a fost creată de către Hrușciov în
anul 1954 pentru a înlocui serviciile secrete staliniste.
Cu toate că NKVD -ul a fost însărci nat cu probleme ce țin de securitatea internă, rolul
KGB -ului în securitatea politică și contrainformații a fost destul de larg, încât adesea
operațiunile sale au atins probleme de securitate interne. De exemplu, în anul 1957, gardienii
de la frontiera sov ietică au fost sunt supravegherea sa.
Principalele funcții interne ale KGB -ului erau spionarea cetățenilor sovietici prin
intermediul unui vast aparat de supraveghere, pentru asigurarea loialității acestora față de
regim și suprimarea oricărei expresii de opoziție politică. KGB reprezenta ochii și urechile
conducerii de partid, obținând informații pentru Biroul Politic (Politbiuro) despre toate
aspectele societății sovietice. KGB era atât de eficient în ținerea sub control a disidenței încât
nu a trebuit să recurgă la teroarea răspândită de poliția politică stalinistă. 68
Beneficiind de accesul total la informații, KGB s -a situat în fruntea evenimentelor și a
fost astfel capabil să se adapteze mai bine decât oricare altă instituție sovie tică la împrejurările
schimbătoare. Această flexibilitatea i -a permis să reziste în fața schimbărilor dramatice pe
care le -a provocat perestroika lui Gorbaciov și să -și mențină influența semnificativă asupra
politicii până la tentativa de lovitură de stat. 69
În timpul anilor ’60 și până la sfărșitul Războiului Rece, această organizație a fost o
forță primordială prin care liderii Partidului Comunist își mențineau dictatura asupra
poporului. Mai mult, în perioada de sfârșit a anilor ’70 -’80, KGB a trecut de la coerciție la
manipulare, punând accentul mai degrabă pe propagandă și educarea politică a disidenților
decât pe arestări și procese publice.
Astfel, operațiunile realizare de această organizație în timpul Războiului Rece au
demonstrat clar faptul că acest serviciu de spionaj era într -adevăr “spada și scutul ”(simbolul
KGB,spada fiind mijlocul prin care conducătorii își impun voința și scutul simbolul care îi
protejează de dușmani) partidului.
Caracteristicile care diferențiau KG B de alte servicii de spionaj, cum ar fi CIA, MI6 și
chiar Mossad -ul israelian erau extraordinara dependență de oligarhia partidului și de forța și
protecția pe care aceasta o conferea KGB însuși, motiv pentru care liderii politici ai fostei

68 Knight Amy, KGB, Editura Elit, Republica Moldova 1996, p. 9
69 Ibidem

29
URSS i -au dăru it KGB îndeajuns de multe mijloace, puteri și responsabilități pentru a crea un
‘”Stat înăuntru altui stat” deoarece asta a fost KGB în anii conducerii soviectice. 70
Tentativa eșuată de lovitură de stat din august 1991, unde a contribuit și KGB cu dorința
de a înfrâna reformele a demonstrat superficialitatea noii imagini a KGB și ipocrizia
eforturilor de a se autoportretiza ca instituție progresistă. Cei care au crezut că KGB era de
partea reformei s -au simțit trădați și s -au alăturat corului care c erea dizolvarea acesteia.
Astfel, această organizație a fost desființată, însă a fost reconstruită alta cu o altă denumite, și
anume FSB.
FSB-ul a reușit să -și conserve structura verticală de conducere – centru,regiune, district,
oraș, cartier – care îi permitea să fie singura instituție federal capabilă să controleze situația din
țară și să obțină executarea, la bază, a unor ordine de vârf. Și -a păstrat de asemenea, legăturile
orizontale cu fostele republici ale URSS, semnând acorduri de cooperar e cu majoritatea
ministerelor de securitate ale noilor state independente. 71
2.2.4 Israelul
Una din agențiile care stârnește un grad înalt de curiozitate este Mossad. Mai exact,
denumirea sa completă – Institutul pentru Servicii Secrete ș i Speciale – este cea care dă tonul.
SIS-ul Marii Britanii este un Serviciu, CIA Statelor Unite este o Agenție care se auto –
denumește Compania, însă Mossadul este un Institut academic și științific, la care se adaugă și
serviciile speciale.
Faptul că Mossadul activează în numele unei țări înconjurate de state declarate inamice –
fiecare cetățean fiind conștient de permanenta amenințare a războiului – această situație
conferă unicitate respectivului serviciu secret. 72
Un aspect important de menționat este faptul că amenințările la adresa Israelului, venite
din exterior, sunt mult mai reale și mai evidente decât cele care se manifestă la adresa
superputerilor.
În lumea spionajului, în care se pune problema ascensiunii și decăderii serviciilor
secrete, Mossadul și Amanul (serviciu secret al armatei), se bucură de o reputație de invidiat,
datorită devotamentului și eficienței membrilor săi. 73 Ba chiar CIA a afirmat despre această
organizație ca ar fi “cel mai bun serviciu s ecret din lume ”.
În ceea ce privește înființarea, David Ben Gurion, primul premier al Israelului, a stabilit
Mossadul ca Institul de Coordonare la data de 1 aprilie 1951. Această organizație a fost

70 Frattini Eric, KGB, Editura Tritonic, București 2008, p. 19
71 Wolton Thierry, KGB -ul la putere. Sistemul Putin, Editura Humanitas, București 2008, p. 28
72 Payne Ronald, Mossad, Editura Colosseum, București 1996, p. 14
73 Ibidem p 15

30
extrem de activă încă de la înființarea sa. Print re succesele sale se numără capturarea foștilor
lideri naziști precum și numeroase triumfuri prin culegere de informații care au contribuit la
victoria israeliană în 1967 (războiul de șașe zile). Însă în ciuda rezultatelor favorabile,
Mossadul este de mult e ori criticată pentru acțiunile excesive împotriva multor dușmani ai
Israelului. 74
Succesul așa numitei operațiuni “Garibaldi ”, sub conducerea tânărului Rafael Eitan, a
presupus crearea temutului Kidon (Baioneta), subunitatea de lichidatori ai Met sadei,
departamentul de operațiuni speciale ale Mossadului. 75
În 1972, în timpul guvernului primului ministru Golda Meir, se stabilește așa numitul
Comitet X, fiind o structură judiciară secretă, a cărei existență nu era cunoscută nici măcar de
Curtea Supremă de Justiție a statului Israel. Acesta era format din militari, personal de la
serviciile de informații și judiciar și se contituia uneori în Curtea marțială și îi judeca pe
acuzați in absentia.
Marele efort al spionajului anilor ’70 a fost direcționat spre combaterea terorismului. Iar
câmpul de bătălie a fost Libanul, țara care devenise bază a forțelor palestiniene. Politica
Israelului și -a păstrat ideea conform căruia este drept să se replice cu duritate în momentul în
care forțele de g uerilă aduceau prejudicii statului evreu.
Pe parcursul anilor 1980, colectarea de informații Mossad împotriva țărilor arabe au
ajutat să deschidă calea pentru atacurile aeriene israeliene împotriva Organizaț ia pentru
Eliberarea Palestinei (OEP), precum și împotriva unui reactor nuclear irakian . n luna aprilie
1988, o echipa de asasinat a Mossad -ului a infiltrat în reședința lui A bu Jihad, adjunctul
șefului OEP Yasser Arafat, și l -au omorât. Do i ani mai târziu în luna martie 1990, o altă
echipă a l ovit, ucidându -l pe Gerald Bull, un om de știință Canadian care a ajutat la programul
de arm e irakien. În urma acestor activități, Mossadul a stârnit nemulțumiri unor guverne
europene, precum Administrația Statelor Unite ale Americii, prin încălcarea norme lor de
drept.76
Mossad -ul avea un număr de angajați estimat la aproximativ 1.200 la mijlocul anilor
1990. Se presupune să fie alcătuită din opt departamente, dintre c are cea mai mare este,
“Colecții” însărcinat cu spionaj ul de pest e mări. Ofițerii di n Departamentul Colecții
funcționează s ub o varietate de acoperiri, unele diplomatic e. Departamentul de acțiune și de

74 K Lee Ler mer, Brenda Wilmoth, Encyclopedia of Espionaje, Intelligence and Security, Editura Thomson
Gale2004, p. 306

75 Frattini Eric, Mossad. Mânia Israelului, Editura Tritonic, București 2009, p. 11
76 K Lee Lermer, Brenda Wilmoth, Encyclopedia of Espionaje, Intel ligence and Security, Editura Thomson Gale
2004, p. 307

31
Legătură politică este responsabil colectarea de informații externe, precum și cu națiunile care
nu au relații diplomatice cu Israelul. Printre departamentele Mossad -ul este Special Divizia de
operațiuni sau Metsad a, care este implicată în asasinat, operațiuni param ilitare, sabotaj și
psihologică război. În plus, Mossad -ul are un departament de cercetare, însărcinat cu
producția de informaț ii, prec um și un Departament Tehnologie preocupat de dezvoltar ea de
instrumente pentru activitățile Mossadului. 77

2.3 Cooperarea în cadrul instituțiilor de intelligence
Promovarea și realizarea securității prin cooperare figurează, ca o noutat e, printre
caracteristicile vieții internaționale, de la acest început de nou secol și mileniu. Deși p roiectele
și modelele securității prin cooperare sunt de actualit ate, de -a lungul istoriei s -au manisfestat
preocupări practice cu privire la cooperarea dintre state . 78
Literatura de specialitate situează Statele Unite ale Americii în postura de campion al
competiției securității prin cooperare, corespunzătoare rolului actual de actor internațional
global, direct implicat în principalele zone ale l umii și structurile lor de securitate: latino –
americană,euro -atlantică, euro -asiatică, pacifico -asiatică și orientală mijlocie. 79
Astfel, cooperarea între instituțiile de intelligence este un element primordial pentru ca
mediul internațional să f ie unul dominat de stabilitate și securitate. Niciun stat nu poate lupta
singur în fața noilor amenințări ce planează deasupra sistemului internațional. Ca de exemplu,
evenimentele de la 11 septembrie 2011 ne demonstrează acest fapt, lupta împotriva
terori smului fiind unul din obiectivele principale ale unui număr semnificativ de state.
În ciuda investițiilor masive alocate în tehnică și în dezvoltarea activității cu sursele
secrete umane, comunitatea de intelligence americană își bazează o bună parte din activitate,
pe relațiile de cooperare întreținute cu servicii partenere străine. 80
Astfel, beneficiile de care se bucură comunitatea de intelligence a SUA ca urmare a
acestor relații de cooperare sunt multiple. Capacitatea de a monitoriz a evenimentele care au
avut loc într -un stat străin este mult sporită în eventualitatea în care se poate apela la ajutorul
unui aliat, mult mai bine plasat pentru a instrumenta operațiuni de colectare de date. 81

77 K Lee Lermer, Brenda Wilmoth, Encyclopedia of Espionaje, Intelligence and Security, Editura Thomson Gale
2004, p. 308
78 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2009, p. 118
79 Ibidem
80 Megheșan Karin, Culegere de studii de intelligence, Editura Academiei Naționale de Informații Mihai
Viteazul, București 2011, p. 57
81 Ibidem, p. 58

32
Cele mai apreciate și mai eficiente parteneriate dezvoltate de comunitatea de intelligence
americană sunt aranjamentul de tip multilateral cu Marea Britanie, Canada, Australia și Noua
Zeelandă în domeniul interceptării comunicațiilor. Alte relații de cooperare importante sunt
cele cu Marea B ritanie, Germania, Israel, Japonia, Republica Populară Chineză. Iar pe de altă
parte, aceasta este și un furnizor principal de informații pentru diferite organizații importante
precum NATO.
2.3.1 Parteneriatul strategic americano -israelian
Relația dintre Statele Unite ale Americii și Israel se bazează pe o istorie comună în
domeniul cooperării în cadrul intelligence. Acest parteneriat este unul dintre cele mai
apreciate și cele mai importante agajamente de durată din lume. Aceste rela ții de cooperare
includ Mossad -ul, AMAN și principalele agenții de intelligence americane – CIA, FBI ,DIA,
NSA – .
SUA și Israel sunt angajate într -o formă de cooperare complexă, care înglobează
elemente care țin de palierul strategic, politic ș i militar. Parteneriatul se sprijină pe forme de
interschimb informațional în domeniul intelligence -ului exerciții și antrenamente militare
susținute în comun, precum și de ajutor material (îndeseobi dinspre SUA spre Israel). 82 Însă
cu privire la acest asp ect trebuie menționat faptul că, sprijinul financiar acordat de SUA,
Israelului are ca scop principal, contribuția la crearea unui partener puternic, dezvoltat,
capabil să -i promoveze interesele în zona respectivă.
Această relație, între cele d ouă state, datează încă din anul 1951 când primul ministru
Davin Ben Gurion s -a deplasat în SUA cu scopul de a strange fonduri. Acesta i -a făcut o
vizită neoficială lui Walter Bedell Smith, prilej cu care acesta a lansat o propunere
reprezentanților CIA, ș i anume un parteneriat între comunitățile de intelligence americană și
israeliană. Astfel, în octombrie 1951, directorul staffului A al CIA, s -a deplasat în Israel
pentru a stabili un angajament cooperative concret.
În anul 1957, va fi înființat ă în cadrul CIA o unitate specială de legătură, menită a
negocia cu Mossadul, acesta având responsabilitatea de a obține informații referitoare la
Orientul Mijlociu, în folosul ambelor țări urmând ca în câțiva ani cele două guverne să încheie
o înțelegere în vederea schimbului de informații secrete. 83
Un moment important care a avut un impact asupra evoluției relațiilor bilaterale dintre
cele două state îl reprezintă evenimentele din anul 1967, care au dus la crearea unui cadru

82 Megheșan Karin, Culegere de studii de intelligence, Editura Academiei Naționale de Informații Mihai
Viteazul, București 2011, p. 60
83 Payne Ronald, Mossad, Editura Colosseum,București 1996, p. 233

33
benefic acordării unui sprijin și mai puternic dat de americani, Israelului. În iunie 1967,
Israelul a lansat un atac împotriva Egiptului și astfel, americanii și -au ajutat partenerul atât pe
plan politic și material cât mai ales pe plan informațional.
Tot la înc eputul anilor ’7 0, SUA și Israel au inițiat o operațiune comună în vederea
intervievării imigranților din Uniunea Soviectică sub conducerea Mossad. În anul 1975,
unitatea de cooperare a fost desființată, iar structurile israeliene au fost integrate în cadr ul
Diviziei de Operațiuni la nivel regional al CIA. Odată cu această restructurare, CIA a început
să acționeze de o manieră mult mai independentă față de Mossad. 84
Colaborarea dintre cele două părți a fost sesizabilă în perioada Războiului Rece, dat
fiind implicarea militară masivă a SUA în acea perioadă în Asia de Sud. Un alt aspect
important din acea perioadă îl reprezintă faptul că SUA a beneficiat, grație sprijinului
serviciilor israeliene, de accesul la sistemul de arme și muniție a Uniunii Sovietice și la
informații reale cu privire la performanțele acestora.
Odată cu sfârșitul Războiului Rece aceste relații bilaterale nu s -au diminuat ci
dimpotrivă, au căpătat noi valențe, acoperind domenii de interes comun din ce în ce mai vaste .
Spre exemplu, în 1998, SUA și Israel au adăugat pe agenda comună de securitate problema
proliferării armelor de distrugere în masă.
În ceea ce privește situația actuală a relațiilor dintre cele două părți, trebuie spus faptul
că acestea se ext ind pe segmente de activitate mult mai vaste, în încercarea de a se adapta
noilor nevoi de securitate impuse de amenințările transfrontaliere.
Un exemplu mai clar ar fi dezvoltarea în comun a Programului de Interceptare a
Rachetelor Balistice ace sta fiind menit să depisteze, să intercepteze și în final să distrugă
rachetele balistice (acest program este unul din cel mai avansat sistem de apărare din lume).
În anul 2005, cele două state au semnat un acord privind începerea unor acțiuni comune
în privința depistării armelor de contrabandă cu materiale nucleare și substanțe radioactive
prin instalarea de dispozitive speciale. Acest lucru s -a concretiza t printr -un program pentru
combaterea proliferării.
Așadar, se observă faptul că relațiile dintre cele două părți au sporit cu trecerea timpului,
perceptând o legătura de cooperare care durează de mai bine de un jumătate de secol.
Majoritatea servic iilor secrete ar trebui să aibă un sentiment de recunoștință Mossadului
pentru ajutorul dat în descoperirea rețelelor teroriste arabe din Europa și din Orientul
Mijlociu. Succesul obținut de agenții israelieni în a se înfiltra în organizațiile teroriste și în a

84 Megheșan Karin, Culegere de studii de inte lligence, Editura Academiei Naționale de Informații Mihai
Viteazul, București 2011, p. 63

34
le analiza tacticile avea să inspire activitatea serviciilor britanice, franceze dar și a celor
americane.

2.3.2 Parteneriatul stategic americano -britanic
Această secțiune oferă o introducere în importanța și relevanța intelligence at ât în
Regatul Unit cât și în Statele Unite ale Americii, cu privire la impactul acesteia asupra
ambelor state în al Doilea Război Mondial și în Războiul Rece.
În cadrul sistemului anarhic, unde toate statele interacționează, intelligence poate avea un
impact puternic asupra supraviețuirii acestora. Așa cum descrie Mark M. Lowenthal, termenul
de intelligence se referă la informațiile care îndeplinesc cererile formulate sau înțelese de
factorii de decizie politică. Fie că au fost colectate prin spionaj , interceptarea sau acțiunea sub
acoperire, prevede obținerea de informații interne și externe prin intermediul agențiilor de
intelligence. Esențial, comunitatea de intelligence colectează informații, evaluează
credibilitatea și combină informațiile obținu te cu alte informații pentru a face față situațiilor
externe și pentru a influența deciziile de stat și interesele. 85
Una dintre cele mai cunoscute ocazii istorice care au implicat activitatea de intelligence
a fost criza rachetelor din Cuba din anul 1962, sub președenția Statelor Unite, John F.
Kennedy. Acest fapt a fost realizat prin agențiile americane de informații, cum ar fi CIA și
NSA, care a dus la decoperirea site -urilor rachetelor înainte ca acestea să fie lansate.
Pe de altă pa rte, studiile de informații, așa cum s -a discutat mai sus, implică de
asemenea și relații pe care statele le creează unele cu altele. Acestea pot veni sub forma de
relații bilaterale, plurilaterale și multilaterale. Una din cele mai notabile relații este l egătura
M.B. -SUA, cunoscută și sub numele de relație specială. Această conexiune dintre cele două
state, își are originea în cel de -al Doilea Război Mondial, în perioada în care ambele state se
confruntau cu diverse probleme precum înfruntarea unui aliat c u o putere considerată în
mediul internațional (URSS).
Altfel, la data de 5 martie 1946, Regatul Unit și Statele Unite au semnat un acord, numit
și tratatul secret. În urma acestui acord, s -a creat o dependentă între cele două state în ceea ce
privește activitatea de intelligence. Astfel, printr -o istorie și un set comun de norme, relația
intelligence anglo -americană reprezintă o cooperare internațională de succes.
Se poate argumenta că relația de intelligence dintre Marea Britanie și S tatele Unite ale
Americii a fost specială încă de la început. În timp de război, cele două state au decis să

85 Lowenthal M. Mark, Intelligence : From Secrets to Policy Fifth Edition, Editura Sage, United States of
America 2012, p. 1

35
coordoneze resursele COMINT (abrevierea -communication intelligence) în speranța creării
unei mașini de informații mai eficiente pentru aliați. În t imp de pace, cele două țări au ales să
aprofundeze relațiile lor de informații și să ia măsurile necesare prin alocarea
responsabilităților pentru anumite obiective. Se susține că acordul UK -SUA rămâne în
vigoare și continuă să servească drept cadru pentru cooperarea SIGINT (signals intelligence)
între cele două state. 86
Cu toate că relațiie de intelligence dintre M.B. -SUA au fost în mod vizibil preocupate de
domeniul SIGINT, acest lucru demontrează că acesta a fost o limită de cooperare între
comu nitățile de intelligence ale celor două națiuni. Una din cele mai cunoscute ocazii istorice
care au implicat activitatea de intelligence îl reprezintă Criza rachetelor Cubaneze din anul
1962, sub președintele Statelor Unite, John F. Kennedy. Agențiile amer icane de informații,
cum ar fi CIA și NSA au descoperit site -urile racherelor din Cuba, înainte ca acestea să fie
lansate. Pe data de 14 octombrie, un avion american de spionaj (U -2) a reușit să fotografieze
cu o rază medie rachetele balistice. Urmând ca i nterpreții de la National Photographic
Interpretation Center (NPIC) au descoperit astfel primele dovezi cu privire la rachetele din
Cuba.
În anul 1982, Marea Britanie a lansat operațiunea Corporate pentru a susține insulele
Falkland. La data de 2 aprilie, insulele au fost invadate de Argentina, iar forțele britanice au
căutat să elibereze teritoriul de sub ocupație argentiniană. Deși Statele Unite nu au intervenit
militar în această operațiunea, documentele de arhivă publicate, au dezvăluit bogăția de
informații pe care SUA a acordat -o Marii Britanii în timpul acestui conflict. 87
Și în cadrul războiului din Irak din anul 2003, agențiile de intelligence din cele două
națiuni au colaborat, deținând informații care confirmau faptul că liderul i rakian Saddam
Hussein și regimul său au continuat să dezvolte arme de distrugere în masă. Așadar cele două
au colaborat prin schimburi de informații pentru a dovedi faptul că armele de distrugere în
masă au fost instalate în Irak.
Astfel, relația de colaborare dintre aceste două state datează și în ziua de astăzi. Un
eveniment care a întărit și mai mult acestă relație este atacul terorist de la 11 septembrie 2001,
dar și atacurile de la 7 iulie 2005 din Londra, în urma căruia acestea au afirmat că s-au unit în
lupta contra terorismului.

86 Aldrich, R., The Uncensored Story of Brit ain’s Most Secret Intelligence Agency , Editura HarperPress, London
2011, p. 90
87 Hasting M., The Battle for the Falklands, Editura Book Club Associates, London 1983, p. 61

36
Capitolul III. Provocările contemporane ale Intelligence

Evenimentele de la începutul de secol XXI, au declanșat un proces de transformare a
mediului de securitate, generând o serie de consecințe care afectează, pe termen lung și în
profunzime, comunitatea internațională. În acest context, securitatea fiecărui s tat, ca și
securitatea comunității în ansamblu se bazează pe capacitatea de anticipare și acțiune
proactivă.
Așadar, odată intrați în acest secol, ne confruntăm cu o serie de probleme grave,
influențate în mare parte de schimbări majore, care nu mai pot fi soluționate conform
paradigmelor specifice Războiului Rece și structurilor organizatorice și politice actuale,
corespunzătoare acestor vechi paradigme.
Lumea viitorului imediat nu va fi una omogenă, în care nu va exista o distribuție eg ală a
puterii, bogățiilor, resurselor și capacităților, a riscurilor și amenințărilor, ci una extrem
fragmentală, în care se va încerca o defragmentare parțială și o reconstrucție a ei în jurul unor
poli de putere precum : superputeri mondiale, mari puteri globale și regionale, organisme
internaționale, alianțe economice, culturale și militare.
Identificarea riscurilor și amenințărilor la adresa securității actuale, este o acțiune extrem
de importantă. Agențiile de intelligence sunt instituțiile sp ecifice pentru a identifica atât
amenintările cât și potențialele riscuri ce provin din mediul intern și extern. Însă această
activitate a lor este îngreunată de diferiți factori ce și -au făcut loc pe scena internațională.
Secolul XXI este un seco l caracterizat de incentitudini și antinomii, un secol care a
transformat fundamental premisele cunoașterii strategice și ale intelligence. Vorbim astfel de
un alt tip de cunoaștere care este necesar statului pentru a -și susține interesele naționale.
Infor mația pe care o produc serviciile de informații este instrumentul prin care se asigură
această cunoaștere necesară pentru exercitarea puterii unui stat, atât în planul raporturilor sale
cu societatea, cât și în relația cu alți actori statali cât și non -statali.
Activitatea de informații joacă un rol crucial în îndeplinirea obiectivelor de securitate.
Intelligence ajută la menținerea păcii și ordinii prin reducerea riscului conflictelor
internaționale, poate în foarte mare măsură să sprijine eforturi le diplomatice și militare de a
opri răspândirea armamentului neconvențional. De asemenea, intelligence joacă un rol

37
fundamental în apărarea și protecția împotriva amenințărilor teroriste, crimei transnaționale și
a altor surse de violență. 88

3.1 Vechiul și noul cadru de securitate/intelligence
În anii ’90, nu era încă dezvoltat un aparat conceptual extins care să asigure definirea
unor alte pariere de intelligence acoperind zonele noi de risc. Multe dintre discuțiile
academice despre re forma intelligence s -au axat cel mai adesea pe revoluțiile tehnologice și
pe reorganizările instituționale, și mai puțin pe nevoia de a crea cunoaștere strategică adaptată
lumilor și securității secolului XXI. 89
Așa cum adepții realismului în relați ile internaționale au manifestat în general o încredere
absolută în valoarea teoriilor formale, tot astfel, promotorii și reformelor de intelligence după
sfârșitul Războiului Rece s -au axat pe revoluția tehnică văzută ca principalul motor al
transformării serviciilor secrete. Astfel, tehonologia fiind văzută ca principal sursă de
cunoaștere, motorul noilor tărâmuri ale minții lăsând la o parte vechea orientare spre analiza
umană. 90
Dacă în perioada Războiului Rece putem vorbi despre o simetrie în ceea ce privește
relațiile dintre cele două blocuri politico -ideologice, în prezent suntem martorii unor forme
multiple de asimetrie în conflictele contemporane. Astfel, caracteristica esențială a noilor
tipuri de amenințări și riscuri este reprezentată de faptul că nu pot fi abordate separate ci
trebuie luate ca parte a unor dezvoltări complexe și interdependente.
În contextul crizei economice la nivel modial și al unor evoluți i a riscurilor legate de
securitatea alimentară sau degradarea mediului, multe agenții de intelligence au început să se
orienteze spre evaluarea acestor zone de risc ca fiind relevante pentru securitatea națională.
Multiplicarea în progresie geometr ică a datelor și accesul tot mai mare în timp real la
informații au contribuit la consolidarea importanței analizei de intelligence în procesul de
fundamentare a politicilor unui stat, respectiv de valorificare a oportunităților de realizare a
unor interes e de securitate națională. 91
Consecința secundară a schimbării modului în care înțelegem cunoașterea în secolului
XXI derivă din ceea ce Școala Engleză a numit “securizare ”, adică numirea/considerarea unui

88 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Securitatea și apărarea spațiului sud -est european în contextul
transformărilor de la începutul mileniului III, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I, București
2006, p. 295
89 Maior George Cristian, Un război al minții, Editura Rao, București 2010, p. 35
90 Ibidem
91 Serviciul Român de Informații, Intelligence, Publicație editată de Seviciul Român de Informații, București
2010, p. 8

38
fenomen ca având implicații de securitate, ceea ce reprezintă de fapt și un demers tipic pentru
serviciile de informații. 92
Definirea unui fenomen ca producător de risc reprezintă primul pas al cunoașterii
strategice și anume, acel demers în care se întâlnesc prioritățile politice ale unui stat și ofițerul
de informații. Însă într -un asemenea proces, un rol important îi revine și societății, ca actor,
mai exact, cetățeanului, care asigura legitimitatea politică și publică a demersurilor în
domeniul securității naționale. Dacă ar fi să dăm niște răspunsuri clare ce vizează premisele
transformării domeniului intelligence am putea afirma următoarele.
În primul rând, agențiile de intelligence se află într -o competiție cu mediul de afaceri și
societatea civilă, într -o lume în care info rmația circulă destul de repede, iar valoarea sa rezidă
în utilizare și în valoarea analizei acestora.
În al doilea rând, definirea inamicului a devenit un demers destul de dificil, în contextul
în care actorii care erau nu demult considerați ca fiind mai puțin importanți, au ajuns astăzi să
influențeze în mod semnificativ agenda politică a statelor (corporații, ONG -uri, grupări
teroriste). Imacicii statului au dobândit alte înfățișări, au alte scopuri decât cele cu care
agențiile de intelligence erau obișnuite în timpul Războiului Rece.
În al treilea rând, dinamica tot mai mare a fluxurilor de persoane, bunuri, mobilizarea
rețelelor teroriste, face tot mai dificilă stabilirea unor repere clasice în prevenire și
contracarare, cu atât mai mult cu cât evoluția a dus și la crearea unui mediu virtual, aproape
independent.
În al patrulea rând, domeniul securității naționale s -a extins spre domenii ce au fost puțin
studiate în zoua serviciilor de informații, aici referindu -mă la crizele economice/alimentare
globale, exploziile demografice, schimbări climatice, vulnerabilitățile infrastructurilor etc.
Iar în al cincilea rând, circulația informațiilor are o viteză impresionantă, informația
secretă de azi devenind publică mâine. Efect ul CNN este un factor care a dus la apariția unor
situații paradoxale, media publică devenind o sursă de informații mai rapidă decât serviciile,
ba chiar o sursă de informare pentru acestea.
Așadar, toți acești factori creează dificultări colosale î n procesul de stabilire a priorităților
informative, ducând bineînțeles la un nou cadru al activității de intelligence.
Noua paradigmă de intelligence se raportează la riscuri rezultate din acțiunile unor entități
neguvernamentale, neconvenționale, dinamice și non -liniare în manifestări, fără constrângeri

92 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea – un nou cadru de analiză, Editura CA Publishing, Cluj
Napoc a 2010, p. 40

39
pe linia operațiunilor desfășurate, predictibilitatea este redusă iar amenințările sunt
considerate de altă natură. Într -un cuvânt, este asimetrie. 93
Vechea paradigmă de intelligence Noua para digmă de intelligence
Intelligence condus de politică Politica orientată în funcție de intelligence
Unilaterală Multilaterală
Preponderent secretă Preponderent publică
Accent pe tehnică Accent pe om
Accent pe colectarea informațiilor Accent pe analiză
Monitorizare și filtrare monolingvistică Monitorizare și filtrare plurilingvistică
Greșeli dissimulate Greșeli confirmate/acceptate
Gândire pe termen scurt Gândire pe termen lung

Figură nr. 2 ce reprezintă viziunea lui Steele despre vechea și noua paradigmă de intelligence94

Deși modelul de operare care era centrat pe agenție a funcționat bine în timpul
Războiului Rece,el nu mai poate face față noului mediu datorită rapidității cu care se schimbă.
Acesta este motivul pentru care DNI (Director of National Intelligence) invocă necesitatea
unui nou “ pattern de operare ”,care să fie centrat pe misiune,agil și suficient de flexi bil pentru
a răspunde unui mediu dinamic. Acest model trebuie să încorporeze noi tehnologii și procese
și să se dezvolte pe succesele avute în domeniul integrării și colaborării. 95
O altă caracteristică a vechii paradigme a activității de intel ligence a fost modelul
ciclic -liniar al intelligence bazat pe structurile de intelligence precum, culegere, procesare,
exploatare, informare și feedback, astfel se observă necesitatea înlocuirii ciclului de producție
tradițional cu unul mai interactiv.
Pe ce altă parte cultura informațiilor trebuie să își deplaseze centrul de greutate spre
paradigma deschiderii pentru realizarea cu success a reformării sistemului de intelligence.
Trebuie menționat faptul că este nevoie de găsirea unui echilibru între desfășurarea activității
de intelligence, care trebuie să fie secretă, și gradul de manifestare a transparenței față de
opinia publică. 96

93 Nițu Ionel, Analiza de intelligence, Editura Rao, București 2012, p. 211
94 Steele Robert, The new craft of Intelligence, Februarie 2002
95 Nițu Ionel, Analiza de intelligence, Editura Rao, București 2012, p. 212
96 Sebe M. Marian, Intelligence guvernamental și privat pentru competivitate și securitate națională, Editura
Academiei Naționale de Informații Mihai Vitezul, București 2009, p. 218

40
Secretul poate fi și este singura și cea mai importantă caracteristică care a definit
cultura intelli gence înainte de 1989, pe timpul Războiului Rece. Informațiile de astăzi se
găsesc din abundență și este din ce în ce mai posibil să folosești metode nesecrete de obținere
și analiză a acestora, ceea ce forțează comunitățile de intelligence ale statelor -națiune să
justifice de ce au nevoie de secretizare excesivă. 97
Cele mai importante reforme ale structurilor de intelligence au fost operate la nivelul
comunității de informații din Statele Unite. Pentru a face față provocărilor actuale, autorităț ile
americane au pus acentul pe perfecționarea capacității de analiză și a calității evaluărilor, pe
fluidizarea schimbului de informații și aplicarea celor mai bune metode de recrutare și
formare a personalului agențiilor.
Vechiul model de intell igence se baza foarte mult pe activitate secretă și tehnică de
colectare a informațiilor foarte scumpă, având în vedere statele considerate inamice (Uniunea
Sovietică în timpul Războiului Rece).
Astfel, noul model de inteligence trebuie să cupri ndă și să gestioneze explozia de
informații și, mai ales, explozia în informația digitală multilingvă, concomitent cu
managementul cunoașterii realității din teren prin observații directe.
Această nouă abordare a activității de informații cere dezvoltarea completă a patru
direcții de cunoaștere într -o manieră integrată:
– cunoașterea lecțiilor istoriei;
– dezvoltarea mijloacelor de culegere a informațiilor din surse deschise, în vederea
realizării unei acoperiri globale;
– exploatarea tuturor capabilităților naționale de informații;
– utilizarea de informații culese de surse umane. 98
Noua abordare a activității de informații reprezintă o schimbare gândită și echilibrată a
trecerii ponderii de l a secret la deschidere; de la preocuparea tradițională militară la
preocuparea pentru factorii netradiționali ai securității incluzând apa, energia, hrana, bolile și
dezvoltarea durabilă; de la monitorizarea curentă la analiză istorică și culturală context uală;
de la comunitatea fragmentată a agențiilor guvernamentale secrete la o rețea care este capabilă
exploateze informație distribuită. 99

97Sebe M. Marian, Intelligence guvernamental și privat pentru competivitate și securitate nați onală, Editura
Academiei Naționale de Informații Mihai Vitezul, București 2009, p. 219
98 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Securitatea și apărarea spațiului sud -est european în contextul
transformărilor de la începutul mileniului III, Editura Uni versității Naționale de Apărare „Carol I, București
2006, p. 296
99 Ibidem, p. 297

41
Așadar, această nouă abordare a activității de intelligence este cuprinzătoare, relevantă
și fiabilă la pro vocările tuturor formelor de amenințare, dar în special la formele
netradiționale.

3.2 Noile amenințări și vulnerabilități în secolul XXI
Înainte de a trece la punctarea noilor amenințări și vulnerabilități, care apar odată cu
secolul XXI, este necesar să definim termenii.
Prin vulnerabilitate se înțelege orice fapt care prezintă o problemă din punct de vedere
al securității unui stat sau a protecției populației. Vulnerabilitățile sunt portițele prin care se
manifestă amenințările. 100
Vulnerabilitățile la adresa securității umane creează condiții favorabile acțiunii oricărui
tip de amenințare (economică, politică, ideologi că, culturală, de mediu etc) la adresa
securității. Avem mai multe tipuri de vulnerabilități și anune,de natură: socială,economică,
politică,psihosociale,cultural,informaționale,militare și de mediu. Ele diferă ca intensitate și
durată de manifestare, în f uncție de o serie de factori de natură internă și externă. 101
Amenințarea trebuie înțeleasă pentru selectarea de măsuri și gestionarea adecvată a
securității. După modul de producere acestea pot fi grupate în :
● amenințări intenționat e : atacuri teroriste, crimă organizată, război ;
● amenin țări accidentale : accidente nucleare, ecologice, crize financiare ;
● amenințări naturale : cutremure, inundații, incendii etc. 102
Amenințările sunt diferite ca inte nsitate, durată, probabilitate de producere și formă de
acțiune (latentă sau manifestă). Indiferent cărui tip aparține, amenințarea rămâne un factor
destabilizator al mediului de securitate. 103
Intelligence -ul este necesar în detectarea intențiil or agresive ale unui adversar străin și
în definirea acestora, cum ar fi o agresiune indirectă sau o pregătire pentru următorul pas în
intensificare a amenințării. Pe scurt, este nevoie de intelligence pentru a preveni amenințările

100 Cosma Mircea, Riscuri și amenințări la începutul secolului al XXI -lea, Editura Alma Mater, Sibiu 2008, p. 8
101 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și sec uritate regională, Sesiunea anuală de comunicări
științifice, București 2009, p. 689
102 Cosma Mircea, Riscuri și amenințări la începutul secolului al XXI -lea, Editura Alma Mater, Sibiu 2008, p 8
103 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și s ecuritate regională, Sesiunea anuală de comunicări
științifice, București 2009, p. 690

42
înainte ca ele să escala deze. Prevenirea cere factorilor de decizie să evalueze amenințările, să
decidă inevitabilitatea conflictului și să ia decizii pentru apărare. 104
Intelligence -ul național constă, la ora actuală, din arhitectura instituțională și produsele
sale in formative destinate asigurării securității naționale. Oricare ar fi securitatea națională ea
este definită de factorul politic. Când Securitatea Națională este corect și bine definită,
evoluția activității de intelligence poate fi condusă și direcționată p rintr-o politică eficace,
coezivă și consistentă și printr -o aplicare eficientă a acesteia conform planurilor stabilite.
Când concepția Securității Naționale nu există, se schimbă sau devine neclară, oricare ar fi
motivele, politice de obicei, informațiile fundamentării procesului decizional, la nivel
națioanal, sunt și ele neclare și lipsite de valoare, caz ilustrat de anumite evoluții în anii ’90 și
de ce nu pe perioada actualei crize economice. 105
Noul mediu de securitate duce la crearea nevoii de intelligence pentru factorii
decizionali politico -militari și de cunoaștere în cadrul serviciilor de intelligence ale statelor,
de a culege, produce și de a disimina produsele intelligence. După cum s -a observat, sfârșitul
Războiului Rece și începutul secolului XXI, nu au dus la stabilirea unei perioade de pace și
securitate, deoarece atâta vreme cât există o competiție continuă pentru resurse și dobândirea
bunăstării maxime, activitatea de intelligence nu poate dispărea, ba chiar este din ce în ce mai
necesară.
În actualul context geopolitic și geostrategic, regional și subregional, se manifestă tot
mai mult tendința de dezvoltare și dinamizare a riscurilor și amenințărilor la adresa securității
și siguranței naționale a statelor din centru l și estul Europei. Acestea vin să completeze, de
fapt, starea de insecuritate extrem de complexă, pe fondul unei evoluții necontrolate a situației
interne specifice fiecărei țări. 106
Omenirea nu mai este astăzi amenințată de conflicte militare majore (perioada
Războiului Rece), ci sursele de instabilitate și conflict s -au diversificat, fiind cauzate de :
– probleme de natură economică
– dificultăți de natură social (creșterea gra dului de sărăcie, creșterea șomajului)
– migrația internațională a persoanelor
– extinderea riscurilor asimetrice

104 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Securitatea și apărarea spațiului sud -est european în contextul
transformărilor de la începutul mileniului III, Editura Un iversității Naționale de Apărare „Carol I, București
2006, p. 295

105 Sebe M. Marian, Intelligence guvernamental și privat pentru competitivitate și securitate națională, Editura
Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazu, București 2009, p. 186
106 Univ ersitatea Națională de Apărare, Provocări la adresa securității și strategiei la începutul secolului XXI,
Editura Universității Naționale de Apărare, București 2005, p. 486

43
– creșterea numărului de rețele teroriste
– creșterea dominației economice a unor state sau organizații
– degradarea mediului natural.

Schimbările produse în Europa după dezgheț, cât și cele anticipate în prima parte a
secolului XXI neliniștesc toată lumea, căci aceste probleme vor afecta configurația Europei,
astfel : grupurile etnice se străduiesc să -și câștige independența sau, cel puțin, autonomia;
segmentele prospere ale statelor existente încearcă să se debaraseze de cele sărace; statele mai
mari, viabile, își extind sfera de influență asupra unora dintre vecini. 107
Desfășurarea evenimentelor menite să provoace tensiuni și crize d in ultimii ani, au arătat
că securitatea internațională rămâne instabililă, dificilă și complexă. Această opinie este
susținută de continua proliferare a armelor de distrugere în masă (experiențele nucleare din
India și Pakistan), intensificarea conflictel or etnice în Africa Centrală, instabilitatea regională,
escaladarea conflictelor, crizele economice, progrese realizate de Iran și Coreea de Nord în
fabricarea rachetelor cu rază mare de acțiune, migrația etc. 108
Astfel, toți factorii de natura pol itică, economică, socială, ambientală și militară,
influențează securitatea națională/internațională și implicit, activitatea de intelligence.
Principala activitate a acestor organisme, este de a crea un mediu propice, sigur și stabil
pentru cețățeni, Din cauza acestui fapt, noile amenințări la adresa securității sunt și amenințări
la adresa intelligence.
3.2.1 Global izarea
Globalizarea este una din vulnerabilițățile majore ale actualului mediu de securitate.
Nu este un factor nou, dar are un efect semnificativ în ceea ce privește securitatea umană. Este
un curent ce estompează linia dintre politica internă și cea externă, și în anumite situații, poate
lărgii prăpastia dintre politicile interne și externe și între state.
Forțele globalizării și agenda tot mai lărgită a securității au dus la creșterea inter –
conectării între regiuni și la o creștere a competiției și a agregării, la o schimbare de stil în
intervențiile militare, la alianțe complexe și la aranjamente de securi tate. În ciuda acestor
factori, creșterea și percepția insecurității continuă. 109

107 Universitatea Națională de Apărare, Provocări la adresa securității și strategiei la începutul secolului XXI,
Editura Universității Naționale de Apărare, București 2005, p. 486
108 Universitatea Națională de Apărare Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității
Naționale de Apărare Carol I, București 2009, p. 691
109Ibidem , p. 690

44
Dezbaterile privind efectele pe care le are acest fenomen asupra mediului internațional le
găsim în trei școli de gândire : hiperglobaliștii, scepticii și transformativiștii. Se poate spune
că, în esență, fiecare din aceste școli reprezintă o perspectivă diferită asupra globalizării, o
încercare de a înțelege și explica acest fenomen social.
Dacă transformatiștii văd g lobalizarea ca fiind un fenomen ce duce la transformarea
puterii statale și a politicii globale nefăcând referire la efectele negative, hiperglobaliștii și
scepticii pun în evidență efectele destabilizatoare pe care le aduce acesta.
Hiperglobaliș tii văd globalizarea ca fiind o nouă epocă a istoriei umane, în care
“tradiționalele state -națiune au devenit unități de afaceri nenaturale, chiar imposibile într -o
economie globală ”. Aceștia susțin că globalizarea economică aduce după sine
“denaționalizar ea” economiilor prin instituirea unor rețele transnaționale de producție, comerț
și finanțe. Într -o astfel de economie “ fără granițe ”, guvernele naționale sunt reduse la ceva
mai mult decât curele de transmisie pentru capitalul global sau, în cele din urmă , la simple
instituții intermediare înghesuite între mecanismele de guvernare locală, regională și global,
din ce în ce mai puternice. 110
Pe de altă parte, hiperglobaliștii susțin că globalizarea este în primul rând un fenomen
economic, că astăzi există o economie globală din ce în ce mai integrată. Mai departe, aceștia
afirmă faptul că globalizarea economică generează un nou pattern de învingători și învinși în
economia globală. Se consideră că vechea diviziune Nord -Sud este tot mai anacronică, pe
măsură de o nouă diviziune a muncii înlocuiește tradiționala structură centru. Pe acest fundal,
guvernele trebuie să “ administreze ” consecințele sociale ale globalizării. 111
Și scepticii au o opinie negativă cu privire la acest fenomen. Aceștia afi rmă că
internaționalizarea nu a fost însoțită de o atenuare a inegalităților Nord -Sud, ci, dimpotrivă, de
o accentuare a marginalizării economice a multor țări din Lumea a Treia, pe măsură ce
fluxurile de comerț și investiții în interiorul Nordului bogat s e intensifică, excluzând aproape
tot restul globului. Din punctul de vedere a acestora, aceste inegalități contribuie la avântul
fundamentalismului și naționalismului agresiv, astfel încât în loc de nașterea unei civilizații
globale, lumea se fragmentează în blocuri civilizatoare și enclave culturale și etnice implicit
ducând la ciocniri între civilizații. 112
Așadar, acum indivizii și instituțiiile se simt din ce în ce mai nesiguri cu privire la
numeroase aspecte aduse de acest fenomen. Astfel, sfera activității de intelligence se mărește

110 Held David, Transformări globale, Editura Polirom, Iași 2004, p. 27
111 Ibidem, p. 28
112 Ibidem, p. 30

45
considerabil, agențiile de intelligence fiind preocupate de crearea unui nivel de apărare mai
ridicat în ceea ce privește indivizii și instituțiile statale.
Globalizarea nu favorizează doar competiția state lor pentru putere ci și lupta pentru
resurse. Apariția pe scena internațională a actorilor non -statali – care până nu demult erau
nesemnificativi – și creșterea puterii acestora în acest mediu este vizibilă. Ei sunt văzuți ca
fiind factorul principal care duce la diminuarea puterii statelor, astfel agențiile de intelligence
trebuie să le acorde o importanță deosebită, nepermițându -le acestora să își sporească puterea
și influența atât pe plan național cât și pe plan internațional.
Se consideră ca procesele induse de globalizare erodează statutul statului națiune ca
actor major al relațiilor internaționale. Putem spune că creșterea fluxurilor transnaționale prin
care cetățenii statelor comunică între ei -statul neputându -le controla -, duce implicit la crearea
unor noi tipuri de relații care vor aduce modificari în raporturile dintre cetățean și stat. În
acestă nouă era informațională, agențiile de intelligence naționale au astfel o nouă provocare,
și anume aceea de a controla informațiile ce circulă cu o viteză impresionantă între cetățenii
diferitelor state.
Actuala configurare a mediului de securitate pune în evidență existența legăturii între
evoluția intelligence și globalizare. Din prisma nevoii de dezvoltare și democratizare,
globaliz area s -a consolidat într -un proces amplu, în care interdependența a devenit un factor
dominant al relațiilor internaționale, obligând statele să cooperaze pentru a -și atinge scopurile.
Existând o relație directă cu procesul de globalizare este po sibil ca în anii următori,
scena internațională să se restructureze, factorul de integrare mondială și regională
contrastând cu tendința de fragmentare și ierarhizare a lumii. Deja asistăm la o competiție
acerbă pentru resurse, în care regruparea statelor în jurul polilor de putere mondială se
conturează din ce în ce mai evident.
Globalizarea a fost factorul care a dus la transformarea intelligence prin crearea unor
metode menite să asigure un grad de cooperare mai mare între serviciile de informații ale
aceluiași stat. Astfel, s -au făcut progrese reale, permitând o benefică coordonare a eforturilor
informative și un schimb eficient de date și informații între diferitele agenții de i ntelligence.
Pe de altă parte, deținerea de informații este în continuare la fel de importantă. Schimbările
profunde care au marcat mediul internațional de securitate necesită structuri de intelligence ce
sunt capabile să facă față acestor schimbări dar și să îndeplinească noile cerințe.
Caracteristica fenomen omniprezent indică faptul că globalizarea există în întreaga lume
și în toate domeniile de activitate. Astfel, globalizarea apare ca procesul în care distanța

46
geografică își diminuează importanța în stabilirea și menținerea obstacolelor în calea relațiilor
economice, politice și socio -culturale între toate state lumii. 113
Mișcările antiglobaliste au o atitudine profund critic la adresa globalizării pe care o
consideră vinovată d e inegalitățile dintre Nordul bogat și Sudul sărac, de creșterea șomajului,
de exploatarea de către țările dezvoltate a resurselor material și umane ale țărilor dezvoltare,
de diminuarea veniturilor din muncă și de sporirea celor din capital, de adâncirea decalajului
intern între bogați și săraci. 114
În concluzie, globalizarea este un fenomen complex, omniprezent și multidimensional,
care afectează toate domeniile de activitate umană și implicit toate statele lumii, generând
provocări instituțiilor de intelligence. Unii autori îl socotesc ca fiind un fenomen capabil să
aducă fericirea și bunăstarea pentru toată lumea, în timp ce alții, îl apreciează ca fiind
dăunător umanității, prin efectele pe care le generează. 115
În lucrarea de față, aces t fenomen îl tratez ca fiind un factor deztabilizator pentru mediul
internațional, din prisma faptului că acesta aduce cu sine noi provocări ce afectează profund
mediul actual, provocări ce țin de economie, mărirea discrepanței dintre Sudul sărac și Nordul
bogat, migrație, creșterea influenței actorilor non -statali, conflicte etnice și religioase și
bineînțeles, ameliorarea puterii și legitimității statale.
Agențiile de intelligence sunt obligate să facă față acestor noi provocări, prin
intermedi ul informațiilor valoroase pe care le dețin dar mai ales trebuie să facă față
transformărilor pe care sunt supuse să le realizeze. Dacă în trecut, amenințările și inamicii
erau vizibili, acum aceștia nu se pot distinge prea ușor, fiind necesar un grad ridi cat de
precauție pentru a menține un mediu stabil și viabil.

3.2.2 Impactul economiei
Intelligence -ul economic presupune o activitate a instituțiilor specializate statale și
guvernamentale, cum sunt Comisiile de Securitate Național ă, instituțiile de management al
cerințelor informative la nivelul comunităților de intelligence, precum și serviciile de
intelligence naționale sau departamentele. Agențiile de intelligence au cules și analizat
informații economice în mod regulat în ultim ele cinci decenii. Această activitate se
concentrează pe zone unde pot fi afectate interesele naționale ale statelor -națiune, inclunzând

113 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Securitatea și apărarea spațiului sud -est european în contextul
transformărilot de la începutul mileniului III, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2006,
p. 239
114 Ibidem, p. 240
115 Bauman Zygmunt, Globalizarea și efectele ei sociale, Editura Antet, Oradea 1999, p. 30

47
economiiile altor țări, trendurile economiei mondiale și informații care sprijină negocierile și
acordurile comerciale. 116
Provocările și vulnerabilitățile economice sunt numeroase și complexe. Întregul sens al
existenței societății omenești constă într -o competiție pentru putere, mai exact, pentru
mijloacele și mecanismele puterii, care sunt, în primul rând, economice și financiare.117
Provocările începutului de secol XXI sunt, în esență , provocări economice. Lumea este,
astăzi, mai mult ca oricând disproporționată și asimetrică. Disproporția constă în decalaje
imense, asimetria în disproporționalitatea strategiilor de confruntare și impact, precum și în
modul în care fiecare folosește vu lnerabilitățile celuilalt. 118
Există o bătălie continuă în rețeaua specifică sferei finanțelor, concretizată în
interacțiunile și confruntările dintre politicile financiare, structurile și funcțiunile sistemelor
financiare. Această bătălia se desf ățoară cu preponderență în spațiul resurselor și pe piața de
capital. Astfel, ea produce un adevărat haos în mediul internațional. 119 Din cauza acestui
haos, domeniul intelligence este și el afectat. Instabilitatea economică dintr -un stat duce
implicit și l a instabilitate a instituțiilor de securitate. Lupta continuă pentru putere și resurse
sunt pricipalul scop al statelor națiune, agențiile de intelligence fiind întrebuințate să ajute la
concretizarea acestui scop/interes.
Această luptă continuă o putem vedea ca fiind un război economic. Iar printr -un astfel
de război, calitatea vieții economice a indivizilor este afectată, se accentuează decalajele, se
polarizează bogăția și sărăcia, cu toate consecințele politice și sociale care rezultă de aici . 120
Mediul de securitate național este rezultanta interacțiunii și interdependenței
componentelor sale (economică, militară, socială, politică, informațională, culturală,
diplomatică și ecologică). El se poate afla într -una din următoarele stări : stare de normalitate,
stare critică și stare de criză. Iar globalizarea este fenomenul care aduce puternice conotații
economico -financiare, poate face ca unele vulnerabilități, riscuri și amenințări economice
externe să -și amplifice efectele nedorite l a nivel național și nu numai. 121

116 Sebe M. Marian, Intelligence guvernamental și privat pentru competitivitate și securitate națională, Editura
Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazu, București 2009, p. 192
117 Universitatea Națională de Apărare, Provocări la adresa securității și strategiei la înce putul secolului XXI,
Editura Universității Naționale de Apărare, București 2005, p. 494
118 Ibidem
119 Ibidem, p. 495

120 Ibidem, p. 499
121 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apărar e Carol I, București 2009, p. 917

48
O destabilizare a economiei globale provocată de crize economice este cea mai mare
amenințare la adresa securității mondiale, asta deoarece va duce la sărăcirea populației și la
crearea nemulțumirilor la scară largă, fapt ce duce la apariția mișcărilor sociale și violente
care recurg la forță.
Ținând cont că informația deține un rol determinant în procesul de atenuare și
contracarare a diverselor tipuri de riscuri, amenințări și vulnerabilități la adresa secu rității
naționale, prin interpolare, putem afirma faptul că, similar, rolul informației de natură
financiară tinde să ocupe un loc de prim rang în atenuarea și contracararea riscurilor,
amenințărilor și vulnerabilităților de natură financiară la adresa sec urității naționale. 122
Astfel, asa cum afirmă Robert D. Steele : “Competitivitatea noastră națională și, îndr –
adevăr, securitatea noastră națională în era informațiilor presupun un angajament profund în
domeniul informației ca marfă, ca înlocuitor al spațiului, al timpului, al capitalului și al
muncii. Serviciul de intelligence este vital atât pentru apărare cât și pentru prosperitatea
noastră ”. 123
3.2.3 Migrația internațională
În această epocă de mare viteză, epocă a globalizării, oamenii sunt în mișcare cu
milioanele, ca niciodata înainte. În același timp mediul global și continental care stabilește
parametrii de imigrație se schimbă, ducând în același timp, la diverse măsuri și inițiative
multilaterale de securitate. 124
Termenul de migrație îl putem defini ca fiind o mișcare internațională, individuală sau
de masă, cauzată de motive economice, sociale, politice sau determinată de situații în care
există persecuția, conflicte, catastrofe naturale sau evenimente revoluționa re.
Încă de la începutul anilor ’90 imigrarea a devenit un proces global care a fost provocat
de factori demografici, socio -economici și politici. Se apreciează că aproximativ 15.000.000
de cetățeni se deplasează anual pe diverse continente, în s pecial din centrul și sudul Americii
spre SUA și Canada, din Africa și fostele țări comuniste spre statele din Uniunea Europeană.
125
Migrația nu este un fenomen nou pe scena internațională, în ultimii ani observându -se o
creștere semnificativă a ace stui fenomen. Acest fapt a determinat apariția unor consecințe

122 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2009, p. 314
123 Steele D. Robert, Creating a Smart Nation. Strategy, Policy, I ntelligence and Information, Washington DC,
1997
124 Stein Janine Gross, The global context of immigration, Editura University Press, 2003, p. 27
125 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Securitate și apărarea spațiului sud -est european, în contextul
transformărilor de la începutul mileniului III, Editura Universității de Apărare Carol I, București 2006, p. 518

49
majore, și anume, creșterea numărului de străini pe teritoriul național și problema statului
juridic al prezenței lor. Acest fenomen este considerat pe de o parte un element pozitiv pentru
unele state prin prisma faptului că intrarea altor populații pe teritoriul național este văzut ca un
instrument economic și militar de mare greutate.
Sectorul social se referă la potențialele amenințări (naționale, etno -culturale) la adresa
identităț ii, prin crearea de identități separate sau chiar de asimilare a unei culturi. În ceea ce
privește impactul interacțiunii dintre resursele culturale ale imigranților și sociaetatea gazdă,
trebuie menționat că acest lucru este, în general, într -o relație de directă proporționalitate cu
diferențele etno -culturale și confesionale existente între cele două grupuri (imigranți și
societatea -gazdă). 126
În ceea ce privește sectorul economic, există două mari probleme majore care necesită o
atenție specială : unul pentru potențialul risc ca mai multe locuri de muncă pentru imigranți să
reprezinte mai puține locuri de muncă pentru ceilalți cetățeni, în timp ce cealaltă se referă la
remitențele transnaționale. În plus, aceasta este o tendință dovedită de a da vi na pe imigranți
pentru lipsa de succes. 127
Pe de altă parte, se consideră ca acest fenomen al migrației aduce și un efect pozitiv
asupra statelor -gazdă. Unele state, de exemplu, au o populație îmbătrânită și o slabă calificare
a populației, ceea ce duce la nivelul scăzut de ocupare a forței de muncă. Astfel, imigranții
înalt calificați, ajută la îmbunătățirea acestui aspect și bineînțeles la creșterea economiei
statului respectiv prin plătirea taxelor și a impozitelor.
Acest fenomen însă, se consideră a fi un element negativ pentru agențiile de
intelligence. Asta deoarece creșterea numărului de imigranți duce la un pericol pentru
securitatea națională. După cum s -a observat în ultimul timp, cei care au imigrat în diferite
state, au creat o state de insecuritate pentru statul -gazdă prin realizarea de atacuri teroriste.
Astfel, instituțiile de intelligence se luptă cu o provocare din ce în ce mai mare. Ele trebuie să
fie capabile să verifice orice individ care pășeste pe un alt teritoriu decât cel național și să aibă
un nivel de precauție ridicat pentru a diminua starea de insecuritate și pentru a reduce numărul
de posibile atacuri asimetrice.
De exemplu, unele țări primitoare de imigranți, cum ar fi Canada, consideră că au hrănit
indirect terorismul prin încurajarea imigrației transnaționale. În acest fel, anumite categorii de

126 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul Mediu lui de securitate, Editura
Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2013, p. 206
127 Ibidem, p. 207

50
remitențe ale imigranților au contrinuit la traficul de arme și la facilitarea crimei organizate.
128
Însă închiderea granițelor pentru imigranți nu reprez intă o rezolvare, acest fapt poate crea
probleme economice deosebite în acele țări în care populația este îmbătrânită. Aici, presiunea
asupra sistemului asigurărilor sociale, în special asupra pensiilor, este în creștere, în sensul că
forța de muncă activă nu poate susține financiar numărul mare al minorilor și pensionarilor.
129
Totuși, din păcate, asistăm la un număr foarte mare de imigranți ilegali care trăiesc în
Europa. Prin acest lucru se sporește numărul de amenințări și provocări pentru securitatea
națională. Migrarea de la Sudul sărac la Nordul bogat devine proemine ntă iar activitatea de
intelligence este din ce în ce mai intensă pentru a putea față noile riscuri ce survin din acest
fenomen.

3.2.4 Atacurile asimetrice
La începutul secolului XXI, terorismul nu mai reprezintă o problemă marginală,
localizată, aflată doar în controlul guvernelor naționale, ci a devenit o prioritate din
perspectiva securității globale, europene, euro -atlantice și internaționale. 130
Terorismul a fost considerat, până la începutul Primului Război Mondial, fenome n de
stânga. După 1918, au apărut și mișcări separatiste naționale de dreapta. În timpul celui de -al
doilea Război Mondial, în rezistența europeană, un anumit rol l -a jucat terorismul individual,
concretizat în câteva cazuri. 131 Terorismul este considerat principalul risc de securitate din
ultimii ani iar atacurile teroriste îndreptate împotriva unor obiective reprezentând simboluri
ale civilizației sau puterii occidentale dovedesc faptul că terorismul internațional, structurat în
rețele transfrontaliere, r eprezintă cea mai gravă amenințare la adresa vieții și libertății
oamenilor, a democrației și celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea
democratică. 132
Există mai multe tipuri de terorism : cel al lumii interlope împotriva l umii normale, cel
al traficului de droguri, cel declanșat de criminalitatea organizată, cel informațional

128 Bell Steward, Cord Terror. How Canada Nurtures and Exports Terrorism around the World, Editura John
Wiley&Sons, Canada 2007, p. 205
129 Universit atea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2009, p. 82

130 Bidu Ioan, Meridiane de securitate, Editura A.N.I., București 2003, p. 216
131 Ibidem, p. 217
132 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 2,
Editura Universității de Apărare Națională Carol I, București 2015, p. 253

51
(ciberterorismul), cel politic, cel mediatic , terorismul de stat, cel al statelor săcare împotriva
celor bogate, cel de tip militar, cel declanșat împ otriva mondializării etc.
În ceea ce privește serviciile de intelligence, în anul 1993, spre exemplu, terorismul nu
părea o problemă importantă pentru mulți membrii ai unor agenții, și aici mă refer în principal
la CIA. Însă evenimentul din 25 ian uarie 1993 prin omorârea angajaților agenției de
intelligence de către un tânăr pachistanez, a fost un impuls pentru Statele Unite de a lua
măsuri și de a -și îmbunătății serviciul de informații.
Fatidica zi de 11 septembrie 2001 a marcat o nouă etapă în evoluția și manifestarea
fenomenului terorist internațional. Atât Statele Unite ale Americii cât și alte state, au inițiat o
serie de măsuri care reglementau combaterea terorismului.
În general, serviciile de informații trebuie să desc opere fapte ascunse, intenții, să
analizeze informații și să acționeze prompt. A avea de -a face cu teroriștii este până la urma
urmei o chestiune publică, iar aceasta trebuie înțeleasă de toți cei ce desfășoară activități în
acest sens. 133
Trecând peste atacul terorist de la 11 septembrie 2001, despre care voi discuta mai în
detaliu în capitolul IV, voi prezenta un alt atac, mai recent, care a zguduit scena
internațională, și anume, atacurile teroriste de la Paris din 2015.
Securitatea Franței a fost pusă la încercare de către mișcările teoriste în nenumărate
ocazii de -a lungul ultimei jumătăți de secol, mai multe atacuri precedându -le pe cele din 7 -9
ianuarie 2015. Charlie Hebdo a fost în mod constant subiectul amenințărilor de toate felurile,
datorită pozițiilor sale politice și anti -clericale, acestea fiind printre principalele subiecte de
satiră ale săptămânalului. 134
În prima săptămână a anului 2015, Franța a fost șocată de unul dintre cele mai puternice
atentate ale ultimelor 30 de ani. La ora 11:30, când majoritatea jurnaliștilor erau în clădire,
pregătindu -se pentru ședința săptămânală. Într -unul din videoclipurile atacatorilor se auzeau :
“Noi l -am răzbunat pe profetul Mahomed și am ucid Charlie Hedbo ”. Acest lucr u denotă
faptul că atacurile au fost din rațiuni politico -religioase.
Armele folosite de către celula teroristă pentru a ucide oamenii în jurul Parisului
precum și finanțarea și pregătirea atacatorilor au provenit din exteriorul țării. Acestea, duc la
concluzia că schimbul de informații la nivelul serviciilor secrete și poliției poate conduce la o

133 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura U niversității Naționale
de Apărare Carol I, București 2009, p. 294

134 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 2,
Editura Universității de Apărare Națională Carol I, București 2015, p. 402

52
mai bună evidențiere a elementelor cu potențial de periculozitate ridicat și la o mai bună
reprezentare a comportamentelor chestionabile ce pot ridica semne de întrebare. 135
În pofida tuturor progreselor înregistrate, putem spune că drumul către o cooperare mai
eficientă în domeniul intelligence este unul destul de anevoios, fiind nevoie de mai multe
etape în ceea ce privește dinamica și eficien ța instituțională pentru a putea avea o analiză mai
pertinent a datelor. În acest scop, ar trebui contituită o comunicare în rețeaua de informații la
nivel internațional. Nu trebuie să negrijăm nici problemele tehnice și politice care sunt
implicate într -o astfel de rețea. Astfel, pentru a crea o uniune este nevoie de o creștere a
capacității de cooperare a agențiilor de informații naționale.
Un alt conflict asimetric ce necesită o atenție deosebită este războiul informațional care
cu trecerea t impului devine din ce în ce mai prezent în societatea internațională, principalul
catalizator fiind noua era informațională care deschide noi căi prin care informațiile circulă cu
o viteză impresionantă. Din păcate, acestă turnură duce la provocări noi pen tru agențiile de
intelligence, ele neputând face față acestui seism informațional.
Războiul informațional este însoțit de noi mijloace de acțiune/ influențare care
eludează puterea convențională și granițele statelor. Multe dintre aceste mijloa ce acționează
direct la nivelul comenzii și al controlului, al voinței și moralului populației civile și al
militarilor statului agresat, al informației, precum și asupra elementelor esențiale ale
infrastructurii militare și naționale. 136
Principal ele trăsături ale războiului informațional sunt :
– dificultatea precizării adversarilor
– absența unor frontiere spațiale sau temporale
– diversitatea țintelor
– timp relativ îndelungat de remediere a consecințelor
– utilizarea mass -mediei ca vector de propagare a informației
– costuri relativ scăzute (mai ales din punct de vedere uman)
– posibilități crescute de manipulare
– potențialul efectului bumerang. 137

135 Univers itatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 2,
Editura Universității de Apărare Națională Carol I, București 2015, p. 403
136 Academia Națională de Informații, Securitate și societate, provocările mileniului tr ei, Editura A.N.I.,
București 2004, p. 221
137 Bidu Ioan, Meridiane de securitate, Editura A.N.I., București 2003, p. 185

53
Acest tip de război, și anume, războiul informațional este prezent în societățile
informaționale, care este definită ca fiind societatea post -industrială întreținută de un înalt
nivel de tehnologie în care se folosește inteligența artificială.
În noul tip de război, informația nu mai este doar o necesitate, ea devine un element
major al artei războiului, o armă redutabilă pentru cel care o deține, care știe s -o protejeze,
prelucreze și gestioneze eficient, care este în măsură s -o stăpânească. Astfel, informația
constituie resursa de securi tate, întrucât are valoare socială, ceea ce impune ca structurile
abilitate să vegheze, să o pună la adăpost, adică să -i păstreze secretul. 138 Așadar, instituțiile
de intelligence sunt menite să vegheze asupra mediului internațional pentru a putea preveni
potențialele atacuri ce subminează securitatea statelor -națiune și implicit a indivizilor.
Pe de altă parte, este nevoie de o similitudine a agențiilor de intelligence din majoritatea
statelor, pentru a putea crea o unitate care luptă atât împotri va atacurilor asimetrice cât și
împotriva altor tipuri de amenințări/riscuri.
Globalizarea este factor principal care perturbează securitatea la nivel mondial. Deși
mulți sunt de părere că acesta este un fenomen ce aduce efecte pozitive asupra soc ietății
internaționale, însă trebuie să fim atenți la faptul că implicit se produc și efecte ce afectează în
primul rând securitatea indivizilor. Trebuie menționat de asemenea că acest factor duce la
crearea unui cadru propice pentru dezvoltarea terorism ului în masă. Inegalitățile masive în
ceea ce privește resursele economice și standardele de viață între diferitele părți ale lumii
reprezintă un motiv dat ca explicație pentru acțiunile teroriste.
Acest proces al globalizării, care include dim inuarea barierelor între state din punct de
vedere politic, economic, cultural și tehnologic, a creat o cultură de piață coruptă în cadrul
comunităților tradiționale.
Așadar, intelligence -ul este necesar în detectarea intențiilor agresive ale unui adversar
străin și în definirea acestora, cum ar fi o agresiune indirectă sau o pregătire pentru următorul
pas în intensificarea amenințării. Pe scurt, este nevoie de intelligence pentru a preveni
ameninințările înainte ca ele să escaladeze. 139
Odată cu secolul XXI, se observă noi elemente de presiune asupra procesului cerințelor
informative, astfel încât este necesară efectuarea unor adaptări ale managementului
comunității de intelligence, după cum urmează :

138 Academia Națională de Informații, Securitate și societate, provocările mileniului trei, Editura A.N.I.,
București 2004, p. 223
139 Unive rsitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2009, p. 303

54
(1) Comunitatea de intelligence are nevoi e de un concept cuprinzător pentru
coordonarea cerințelor informative, în mod special când se confruntă cu declinul
resurselor, creșterea numărului de beneficiari.
(2) Comunitatea de intelligence își poate îmbunătății activitatea prin adaptarea unui nou
concep t al corporativității, atât la nivelul agențiilor, cât și a personalului din cadrul
comunității, pentru a funcționa și a acționa ca părți distincte ale unui proces coerent
ce are un același obiectiv.
(3) Comunitatea de Intelligence trebuie să fie capabilă să i mplementeze un mediu
analitic virtual care să conecteze colectorii, operatorii, analiștii și beneficiarii într -o
rețea electronică, pentru a îmbunătății răspunsul acesteia față de nevoile și cererile
beneficiarilor.
(4) Managerii activității de intelligence tr ebuie să acționeze mai puțin ca intermediari
ce controleză fluxurile informaționale și mai mult ca promotori ce încurajează și
asigură că cerințele valide sunt îndeplinite cu resursele potrivite. 140

Instituțiile de intelligence ale fiecărui stat trebuie să facă față diverselor provocări și mai
ales trebuie să creeze un cadru instituțional stabil care să le permită să funcționeze eficient
pentru a ține pasul cu noile tehnologii. Prin aceste schimbări (enumerate mai sus), dar și prin
altele, agenți ile de intelligence pot fi mult mai active și mai prospere. Necesitatea
modernizării este prezentă din ce în ce mai mult. Ba mai mult, benefic ar fi și stabilirea unei
mai bune cooperări între instituții, pentru a facilita schimbul de informații dintre ace stea. Cu
cât informațiile circulă mai repede, cu atât maai mari sunt șansele de reușită.

140 Sebe M. Marian, Intelligence guvernamental și privat pentru competitivitate și securitate națională, Editura
Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazu, București 2009, p. 67

55
Capitolul IV. Efectele World Trade Center asupra comunității internaționale

Secolul XXI este văzut ca un secol al incertitudinilor, un secol care a dus la
transformarea cunoașterii strategice și a domeniului de intelligence. Astfel, vorbim astăzi de
un alt tip de cunoștere care este necesară statelor pentru a -și putea susține inte resele naționale,
o cunoaștere care pornește de la premisele transformării mediului în care acționează și asupra
căruia este chemată să se pronunțe.
Cunoașterea reprezintă capacitatea actorilor de a înțelege prezenta realitate, pe baza unor
informa ții, percepții și a unor evaluări dar și de a putea modela viitoarele realități. Informația
pe care serviciile de intelligence o produc este instrumentul prin care se asigură cunoașterea
necesară pentru exercitarea puterii unui stat, atât în planul intern, în cadrul raporturilor cu
societatea, cât și în cadrul relației cu alți actori, statali sau non -statali, în relațiile
internaționale. Clausewitz afirma că războiului este continuarea politicii cu alte mijloace. Însă
politica fără cunoaștere este asemenea unui război fără strategie, iar cunoașterea fără politică
este o strategie fără războinici. 141
Dacă lumea stabilă a armatelor convenționale și a actorilor predictibili s -a terminat odată
cu Războiul Rece, în prezent structurile de informații se confruntă cu o lume a incertitudinilor
și a emergenței unor noi tipuri de războaie, o lume în care succesul sau eșecul în intelligence
are și alte consecințe decât în trecut. 142
Intrarea într -o nouă eră, și anume, cea a informațiilor, a determinat accesul a unui număr
destul de mare din populația globului la evenimente care au marcat scena inter națională, cum
ar fi atacul terorist din New York de la 11 septembrie 2001. Acest eveniment a dus la o
regândire a strategiei naționale dar și la o schimbare în cadrul instituțiilor de intelligence.
Pe de altă parte, în urma acestui tragic evenim ent, s -a creat o solidaritate între statele
lumii, o uniune care colaborează pentru a învinge terorismul care își face simțită prezența din
ce în ce mai pregnant în mediul internațional.
Noul terorism cu care se confruntă omenirea la începutul mil eniului al treilea exprimă un
mecanism vicios și violent de subminare a valorilor democratice. Indiferent de motivație,
acțiunile fără precedent ale teroriștilor constituie contestări violente ale ordinii stabilite de
națiune, state democratice și organiza ții internaționale de securitate. Ele pun permanent în
pericol viața, integritatea, sănătatea oamenilor deveniți ținte civile, iar atacurile masive,

141 Clausewitz von Carl, Despre război, Editura Militară, București 1982, p. 80
142 Maior George Cristian, Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică în
secolul XXI, Editura Rao, București 2010, p. 26

56
soldate cu numeroase victime nevinovate și importante pierderi materiale, au drept consecință
subminarea de mocrației. În același timp, orice atentat terorist atrage după sine o puternică
mediatizare, ceea ce conduce la efectele dorite de inițiatori și anume popularizarea scopurilor
politice urmărite. 143

4.1 WTC și noul mediu internațional
Ulterior momentului 11 septembrie, comunitatea internațională americană a trecut
printr -un proces complex de adaptare la noul mediu internațional de securitate. Însă atacul de
la 9/11 a fost momentul crucial care a dus la o îmbunătățire a serviciilor de inform ații.
Ca să descriem aceste atacuri, putem spune că acestea se cataloghează ca fiind o serie de
atacuri sinucigașe care au fost coordonate de organizația teroristă Al -Qaeda, împotriva
Statelor Unite ale Americii. În ziua respectivă, teroriștii au deturnat patru avioane de pasageri.
Aceștia au preluat controlul avioanelor, ducând la prăbușirea a două dintre ele în Turnurile
Gemene din New York. Acest fapt, a dus la prăbușirea celor două clădiri, distrungând totodată
și celelalte clădiri din jur.
Președintele George W. Bush a reacționat imediat după atacuri : “Astăzi colegii noștrii
cetățeni, modul nostru de viață și libertatea noastră a intrat sub o serie de atacuri teroriste.
Victimele au fost în avioane sau în birourile lor, secretari, oam eni de afaceri, femei, prieteni,
vecini, mami și tați. Mii de vieți dintr -odată au sfârșit, din cauza actelor josnice de teroare.
Imaginile ce ne prezintă acest tragic eveniment, ne umple de neîncredere, tristețe teribilă și o
furie neliniștită. Aceste act e de distrugere în masă au fost menite să sperie națiunea noastră, să
provoace haos. Însă ei au eșuat. Țara noastră e puternică. Atacurile teroriste pot afecta bazele
celor mai mari clădiri ale noastre dar nu pot atinge temelia Americii. America a fost viz ată
deoarece suntem cel mai strălucitor far al libertății și oportunității din lume. Și nimeni nu va
stinge această lumină strălucitoare. Astfel, un atac terorist proiectat să ne distrugă în afară, ne
leagă împreună ca o națiune. ”144
Cele mai multe ț ări au văzut atacurile ca fiind la nivel mondial, nu doar împotriva
Statelor Unite. Acest atac a crescut sentimentul de vulnerabilitate personală și națională în
majoritatea statelor, în special în Israel și India, unde terorismul era deja un mod de viață. În
Occident, mass -media a avut tendința de a trasa o linie distinctă între bun -Statele Unite și rău –

143 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apăr are Carol I, București 2009, p. 743
144 Carliste P. Rodney, One day in history: September 11,2001, Editura Harper Collins, 2007, p. 27

57
teroriști. Mai mult de o treime din ziare au încercat să explice de ce teroriștii s -au angajat în
aceste misiuni sinucigașe, însă nu au găsit nici un răspu ns. 145
Declarațiile de sprijin din partea guvernelor și organizațiilor internaționale pentru Statele
Unite ale Americii au făcut înconjurul lumii. Un prim suport a venit din partea Canadei, care
imediat a oferit asistență directă și din partea Marii Britanii, prim -ministru Tony Blair
afirmând că Marea Britanie va sta umăr la umăr cu Statele Unite ale Americii. Președintele
Jacques Chirac din Franța a condamnat atacurile teroriste și și -a exprimat solidaritatea față de
SUA. Președintele rus Vladimir P utin a descris atacurile ca fiind un atac împotriva întregii
omeniri și a insistat că acestea nu ar trebui să rămână nepedepsite de către Comunitatea
Internațională. 146
În următoarele luni, oficialii guvernamentali au încercat să stabilească protec ții
permanente împotriva atacurilor de pe teren. Rezultatele eforturilor lor au fost formarea de noi
agenții guvernamentale, restricții mai dure pentru imigranți, o activitate a politiției și a
prezenței militare crescută. 147 Pe tot parcursul anului 2001, informațiile primite au fost mult
mai numeroase. Aliații europeni ai Statelor Unite (exemplu: Germania), au atenționat agenția
CIA că alți teroriști din Orientul Mijlociu erau antrenați să deturneze alte avioane. Până și
președintele Rusiei, Vladimir Putin a anunțat agențiile americane că anumiți piloți sinucigași
sunt pregătiți să atace din nou. Astfel, în primăvara acestui an, toate agențiile de intelligence
erau în alertă, având în vedere faptul că informațiile primite arătau că un nou atac urma să
aibă loc. O reacție a venit din partea FBI -ului, în data de 13 aprilie, cand a cerut agenților săi
să folosească toate sursele pentru a dezvălui orice informație cu privire la activitățile
extremiștilor.
CIA de asemenea și -a alertat toti agenții de int elligence cu privire la un eventual nou atac
al Al -Qaeda. Amenințarea era văzută ca având urmări ce afectau viziunea lumii. Atacurile
erau văzute ca fiind posibile, însă viitoarele ținte nu erau cunoscute, ținând cont că
informațiile primite arătau că atac ul era asupra intereselor SUA și nu asupra Statelor Unite.
Astfel, informația era o resursă indispensabilă pentru toate statele lumii. Ciclul
informațional reprezintă de fapt, baza oricărui raport eleborat de serviciul de intelligence. Însă
este ne voie și de procesarea informației venite, de interpretarea a sa. Fără această etapă,
informația nu are nici o semnificație, rămânand la stadiul său inițial.

145 Carliste P. Rodney, One day in history: September 11,2001, Editura Harper Collins, 2007, p. 92
146 Ibidem, p. 94
147 Valdez A ngela, We the people. The U.S. Government ’s United Response Against Terror, Editura Chelsea
House Publishers, United States of America 2003, p. 41

58
Se considetă că eșecul serviciilor de intelligence în evitarea evenimentelor tragice de la
9/11, s -a datorat în prima fază din cauza lipsei capacității de procesare a informației. Un alt
motiv ar fi faptul că până atunci FBI -ul nu a elaborat nici un raport cu privire la o posibilă
amenințare la adresa securității interne a SUA. Astfel agenția n u a reușit să vadă existența
unei ținte non -tradiționale, unor amenințări non -tradiționale (terorismul) ce folosesc arme
non-convenționale (aici referindu -mă la deturnarea avioanelor). Iar un al treilea motiv ar fi
faptul că în cadrul FBI și CIA, colectare a datelor de la surse umane era una limitată
(HUMINT). Astfel serviciile de intelligence nu pot exista fără individ, care este cunoscut și
sub denumirea de HUMINT. Deși tehnologia este din ce în ce mai dezvoltată în ultimul timp,
HUMINT încă reprezintă un instrument necesar pentru prelucrarea și analiza datelor.
Atacurile de la 11 septembrie au distrus punctul central al lumii financiar -comerciale,
provocând totodată 2819 morți și afectând alți 422.000 de locuitori ai orașului New York,
care au de zvoltat ulterior tulburare de stres post – traumatic, iar ca drept răspuns, reacții anti –
teroriste pe măsură, inclusiv de tip preventiv. 148
Pe de altă parte, aceste atacuri au demonstrat faptul că cei care pot afecta securitatea nu
sunt doar statele ci noii actori non -statali (cu acces la tehnologiile moderne), care și -au creat
propriile “web of trust ” dar și rețele de sprijin, organizându -se în așa fel încât să poată rezista
încercărilor de distrugere. Evenimentele de la 9/11 asupra Statelor Unite au concretizat teza
conform căreia dependețele dintre state creează ostilitate și agresivitate din partea “ forțelor
răului ”, iar această ostilitate înseamnă război mondial, având ca beligeranți, în viziunea SUA,
forțele care se opun ordinii, democrației și c ivilizației și forțele democratice. 149
Ce trebuie menționat este faptul că înainte de 11 septembrie, Statele Unite au primit
multiple avertismente din partea altor state. Se afirmă că FBI -ul pare să fi avut informații
specifice care indica faptul că World Trade Center a fost ținta cea mai posibilă a unor atacuri
teroriste. Un exemplu ar fi declarația guvernului rus care afirma faptul că acesta a avertizat
guvernul SUA de posibile atacuri asupra aeroporturilor și cladirilor guvernamentale, cu câteva
săptămâni înainte. Potrivit presei ruse, informațiile au notificat guvernul SUA de eventualele
atacuri aeriene împotriva clădirilor civile și le -au transmis acestora că 25 de piloți au fost

148 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, vol 3, Editura Universităț ii
Naționale de Apărare Carol I, București 2009, p. 52
149 Dinco Cornel, Securitate și insecuritate în era globalizării, Editura Universității Naționale de Apărare Carol
I, București 2011, p. 19

59
instruiți special pentru această misiune. Agențiile de intelligen ce franceze i -au avertizat de
asemenea, pe omologii lor din SUA că există un atac iminent în luna septembrie. 150
Ba chiar înainte de atacuri se proconizează faptul că instituțiile de intelligence din SUA
au primit informații de la Osama bin Laden în suși că ceva s -ar întâmpla pe 11 semptembrie.
Însă cu toate acestea, nimic nu a fost făcut. Cu alte cuvinte, comunitatea de intelligence SUA
a avut suficiente informații ce priveau un iminent atac Al -Qaeda, dar informațiile au fost
probabil, blocate undeva .
Dacă ne îndreptăm atenția asupra domeniului intelligence, menținerea unei jurisdicții
stricte intern -extern între serviciile de informații contribuie la birocratizarea actului de
cunoaștere și crează acele sincope în schimbul de informații care au condus, după cum s -a
stabilit ulterior, la tragicul eveniment. 151 Atât Raportul Comisiei 9/11, Raportul Anchetei
Comune privind 9/11 dar și alte rapoarte menționează lipsa de colaborare în cadrul și între
agențiile de intelligence (un exemplu concludent ar fi între CIA și FBI) și de securitate, ca
fiind una dintre cauzele principale ale eșecurilor informaționale recente. 152
Robert D. Steele afirmă că aceste evenimente au demonstrat foarte bine că amenințările
asimetrice trebuiesc luate mult mai în serios, pentru că în noul mediu internațional se cere
schimbul de informații între federații,state și guverne subnaționale, iar actorii statali trebuie să
elaboreze noi mijloace de abordare a acestor nevoi. 153
Astfel, putem vorbi despre un eșec al serviciilor de intelligence în fața acestor atacuri.
CIA și FBI erau cunoscute ca fiind cele mai competente servicii de informații de pe întreg
teritoriul american, însă aceste evenimente au pus sub semnul întrebării acest aspect. Astfel,
acestea au schimbat total percepția actorilor statali -de a vedea pericolele venind doar din
partea statelor – asupra mediului internațional.
Cele mai importante măsuri luate după acest moment au constat în : asigurarea unei
coordonări mai efici ente a serviciilor/agențiilor de informații, crearea de noi structuri
organizatorice și îmbunătățirea dotării lor tehnice, lărgirea competențelor instituțiilor cu
atribuții în domeniul securității și creșterea numărului și calității efectivelor.
Cruciada împotriva terorismului a început imediat după aceste evenimente punând în
evidență o nouă față a luptei statelor lumii. Dacă până în acel moment, persoanele acuzate de

150 Nafeez Mosaddeq Ahmed, The war on freedom, Editura Media Mess enger Books, United States of America
2002, p. 115
151 Maior George Cristian, Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică în
secolul XXI, Editura Rao, București 2010, p. 28

152 Universitatea Națională de Apărare Carol I , Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2009, p. 262
153 Steele D. Robert, The new craft of Intelligence, Februarie 2002, p. 22

60
comiterea actelor de terorism erau văzute ca niște oameni cărora li se respect au drepturile, în
prezent, Occidentul prin vocea sa forte, Statele Unite ale Americii, a schimbat viziunea asupra
teroriștilor. SUA încearcă să schimbe legislația internațională în ceea ce privește terorismul
dar și drepturile atentatorilor sau drepturile victimelor. 154 Astfel, vorbim despre un nou
terorism, la nivel global, din momentul în care Al -Qaeda a declarat întregii lumi occidentale
războiul sfânt.
Primul tratat care a fost semnat după 11 septembrie 2001, a fost Convenția Inter –
Americană împo triva terorismului, ce avea ca scop prevenirea finanțărilor organizațiilor
teroriste prin intermediul întăririi pazei și a controlului la granițe și prin sporirea cooperării
între autoritățile din toate statele. În februarie 2002, Statele Unite au publica t prima Strategie
Națională pentru Combaterea Terorismului. Se dorește a fi o strategie bazată pe acțiuni directe
și continue împotriva grupurilor teroriste care va dezbina, va încerca să oprească și, în timp,
să degradeze, să neutralizeze și, în final, să distrugă organizațiile teroriste. 155
De atunci, cu toate progresele înregistrate, guvernele și audiențele publice continuă să
dezbată strategiile de prevenire și de angajament strategic și regional și eficiența acestora.
Președintele Bush a caract erizat acest conflict ca pe unul diferit de oricare alt război din
istorie. 156
În urma inițiativelor luate de președintele George W. Bush, s -a creat un Departament
pentru Securitate Internă (DHS), prin care se reunesc 22 de agenții din 12 departam ente
diferite. Principala sarcină a acestuia este de a dezvolta și coordona implementarea unei
strategii naționale care să apere Statele Unite ale Americii de diferitele atacuri, în special cele
teroriste. Mai mult, prin înființarea acestui departament, s -a concretizat o securizare mai
eficientă a granițelor și o îmbunătățire a activității de culegere a informațiilor interne și a
securității. DHS este structurat pe cinci directorate : Directoratul pentru Securitatea Granițelor
și Transporturilor, Directorat ul pentru Pregătirea și Răspunsul la Situațiile de Urgență,
Directoratul pentru Știință și Tehnologie, Directoratul pentru Analiza Informațiilor și
Protecția Infrastructurii și Directoratul Management.
Pe lângă acest departament, s -a creat și Ce ntrul Național pentru Combaterea
Terorismului (NCTC), la începutul anului 2003, ce avea ca atribuții : colectarea, analizarea și
transmiterea informațiilor interne și externe către beneficiari, informații ce priveau teroriștii.
Prin acest Centru s -a avut î n vedere : concentrarea într -o singură locație a expertizei analitice

154 Bidu Ioan, Meridiane de securitate, Editura A.N.I., București 2003, p. 307
155 Bush George W., National Strategy for Combating Terrorism, The White House, Washington DC 2003, p. 2
156 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională vol. 3, Editura Universității
Naționale de Apărare Carol I, București 2009, p. 53

61
referitoare la terorism; stabilirea planurilor operaționale strategice pentru activitățile privind
combaterea terorismului; întocmirea unei bănci de date referitoare la teroriști și grup urile
teroriste internaționale; identificarea solicitărilor de informații necesare combaterii
terorismului ; stabilirea responsabilității operaționale a agențiilor pe care le coordonează
pentru activități în domeniul combaterii terorismului. 157
Însă aceste schimbări nu au fost singurele. Pentru facilitarea schimbului de informații în
domeniul terorismului funcționează diferite organisme, precum :
● Responsabilul pentru Informații care a facilitat schimburile de informații cu aliți i
importanți ai Statelor Unite ale Americii;
● Centrul pentru Surse Deschise al DNI, care a fost înființat în luna noiembrie a anului
2005 care funcționează ca centru de experiență în domeniul surselor deschise;
● Centrul Național de Comba tere a Proliferării (NCPC) care este responsabil de misiuni
pentru combaterea proliferării armelor;
● Comunitatea Executivă Measurement and Signatures Intelligence, care are ca
responsabilitate furnizarea acestei discipline în domeniul intelligence de a fi analizată;
● Grupul Consultativ pentru Operațiuni ce are în competența sa pe secretarul de stat,
secretarul apărării, consilierul Președintelui, directorul CIA.
Însă cele mai mari schimbări de natură organizatorică s -au făcut în ca drul serviciilor de
informații, precum CIA și FBI.
În ceea ce privește prioritățile FBI -ului după 11 septembrie 2001, acestea sunt :
a) Protejarea Statelor Unite față de atacurile teroriste.
b) Protejarea Statelor Unite față de atacurile informatice și infracțiunile bazate pe
înalta tehnologie.
c) Combaterea corupției publice la toate nivelurile.
d) Protejarea drepturilor civile.
e) Combaterea organizațiilor criminale naționale și transnaționale.
f) Combaterea infracțiunilor majore.
g) Combaterea infracțiunilor viole nte semnificative.
h) Susținerea structurilor partenere federale, statale, locale și internaționale.
i) Modernizarea tehnologiei pentru îndeplinirea performantă a misiunilor. 158

157 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, vol , Editura Univeristății
Naționale de Apărare Carol I, București 2009, p. 264
158 Academia Națională de Informații, Securitate și societate, provo cările mileniului trei, Editura A.N.I.,
București 2004, p. 40

62
Mai mult, în organigrama FBI au fost înființate două divizii (Divizia Inf racțiunii
Informative și Divizia de Securitate) dar și patru noi birouri: Coordonarea Aplicării Legii,
menit să îmbunătățească coordonarea FBI cu agențiile de aplicare a legii statale și locale,
precum și schimbul de informații cu acestea ; Biroul ofițerul ui responsabil cu tehnologia,
însărcinat cu implementarea proiectelor care implică tehnologia informațională critică ; Biroul
pentru Managementul Dosarelor, a cărui principală misiune este de a moderniza administrarea
bazelor de date, pentru a răspunde în timp real la solicitările departamentelor operative și
Biroul de Informații creat pentru a îmbunătății capacitatea analitică, îndeseobi în domeniile
antiterorism și contraspionaj. 159
Potrivit unor date furnizate de către FBI, numărul agențiilor care au ca principală
activitate prevenirea și combaterea terorismului a crescut de la 1057 înainte de 11 septembrie
la 1575 în lunile care au urmat tragicelor evenimente. Acest fapt denotă faptul că statele sunt
mai conștiente de pericolul organizațiilor și g rupărilor teroriste și astfel încearcă să submineze
amenințările venite din partea acestor organisme.
Rolul CIA în cadrul războiului împotriva terorismului este esențial. Asta deoarece,
aceasta reprezintă principala agenție capabilă să culeagă inf ormații prin surse secrete umane și
adesea sunt singurele informații eficiente în lupta cu organizațiile teroriste. În același timp,
agenția este abilitată să desfășoare acțiuni acoperite, menite să influențeze în secret evoluția
unor evenimente în afara g ranițelor SUA. 160
Pentru a înregistra un succes în urma confruntării cu un inamic asimetric, Central
Intelligence Agency a fost nevoită să reunțe la jaloanele care i -au marcat activitatea în timpul
Războiului Rece. O schimbare majoră a fost modif icarea reglementărilor interne care au fost
adoptate în anul 1995, ce prevedea faptul că agenții operativi trebuie să obțină aprobarea de la
cel mai înalt nivel înainte să apeleze la serviciile unor informatori care au desfășurat activități
ilegale.
Pe de altă parte, în urma evenimentelor de la 9/11, CIA a desfășurat o nouă campanie de
angajări, cei care erau vizați fiind absolvenții cu studii superioare, cu diplome de politologi și
lingviști, ce urmau să lucreze ca analiști în lupta contra terorism ului.

159 Academia Națională de Informații, Securitate și societate, provocările mileniului trei, Editura A.N.I.,
București 2004, p. 40
160 Ibidem, p. 45

63
Un alt fapt important este că s -a facilitat întemeierea unui Serviciu Național Clandestin
în cadrul CIA, care să asigure culegerea informațiilor corecte în cel mai bun mod posibil
pentru a îndruma în mod corespunzător și obiectiv serviciile naționale de informații. 161
Trebuie însă să ținem cont că restructurarea comunității de intelligence nu se poate
schimba într -un mod alert. Personalul agențiilor trebuie schimbat cu noi angajați ce au diferite
capacități și cunoștințe, procedurile operaționale trebuiesc înlocuite, pentru a avea o mai mare
flexibilitate, culegerea de informații trebuie reorganizată pentru a acoperi și alte arii etc. În
cazul serviciilor americane de intelligence, procesul de restructurare este în plină desfășurare.
11 septembrie 2001 a marcat sfârșitul unei epoci și începutul alteia, nu doar pentru
comunitatea informativă a Statelor Unite, ci pentru serviciile de informații din întreaga lume.
162
Însă dacă ar fi să privim și cealaltă latură mai pozitivă, Statele Unite au beneficiat de pe
urma acestor evenimente. SUA nu a văzut evenimentele de la 11 septembrie doar ca o
tragedie, ci și ca o oportunitate binevenită de a pune în aplicare agend a destinată să asigure
interesele strategice și economice generale, prin extinderea și consolidarea influenței militare.
În consecință, administrația Bush a propus imediat o expansiune deschisă a Statelor
Unite. 11 septembrie a oferit pretext ul pentru punerea în aplicare a politicii internaționale
menite să subjuge întreaga țară. Sub masca unui răspuns a atacurilor teroriste de la New York,
Statele Unite au condus o coaliție internațională de inițiere a unei campanii de bombardare a
Afganistan ului. Campania se presupune ca a fost un nou “război împotriva terorii ”. 163
Cu alte cuvinte, atentatele de la 11 septembrie 2001, au venit întamplător, iar
administrația Bush, Pentagonul, CIA, FBI, industria de armament și industria petrolieră, au
beneficiat destul de mult de această tragedie. Acest eveniment fiind un pretext crucial pentru
administrația Bush de a -și consolida puterea, de a -și urmări interesul primordial –SUA să
devină o putere mondială – prin invadarea Afganistanului, care este pun ctul de sprijin pentru
controlul Asiei Centrale și implicit a Eurasiei.

161 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, vol , Editura Univeristății
Naționale de Apărare Carol I, București 2009, p. 265
162 Academia Națională de Informații, Securitate și societate, provocările mileniului trei, Editura A.N.I.,
București 2004, p. 48

163 Nafeez Mosa ddeq Ahmed, The war on freedom, Editura Media Messenger Books, United States of America
2002, p. 240

64
4.2 Alte atacuri ce au marcat mediul internațional (Madrid,Londra,Paris, Bruxelles)
Pentru o perioadă de timp, terorismul islamic nu a fost considerat ca fiind una din
marile amenințări la adresa securității naționale din perspectiva numărului victimelor sale,
însă acest lucru s -a schimbat în ultimii anii din cauza cifrelor care au crescu t semnificativ
după atacurile de la Madrid, Londra și Paris și Bruxelles.
La data de 11 martie 2004, cu trei zile înainte de alegerile naționale, 191 de oameni au
murit și peste 1.800 au fost răniți în atentatul cu bombă a patru trenuri din Mad rid,Spania.
Prim -ministru Jose Maria Aznar a dat imediat vina pe organizația separatistă ETA (Euskadi ta
Askatasuna). ETA are o istorie de atacuri cu bombă, iar deobicei aceștia avertizau înainte de
bombardamente. Însă de data aceea, nu a a fost nici o ave rtizare. Tacticile folosite semănau
mai mult cu cele folosite de Al -Qaeda. 164 Astfel, într -o zi înainte de alegeri s -a descoperit o
casetă în care se declara faptul că atacurile au fost pedeapsa din partea Al -Qaeda pentru
prezența trupelor spaniole în Irak.
Ancheta a arătat că autorii atacurilor cu bombă de la Madrid a fost un grup marocan
islamist, iar specialiștii consideră ca motivul atacurilor a fost de fapt o conspirație pentru a -l
elimina pe prim -ministru Aznar (al Marii Britanii). 165 Așadar, în urma acestui eveniment,
sentimentul European anti -musulman a crescut. Europenii au fost fost împotriva culturii și
valorii musulmane și nu puteau concepe că o mică minoritate poate provoca un asemenea
haos pe scena internațională. Aceste bombardamente le-a adus aminte actorilor politici că
războiul încă continuă, iar pericolul este din ce în ce mai pregnant. Astfel, statele au crescut
schimbul de informații secrete pentru a -și putea îmbunătății securitatea colectivă.
Observăm faptul că agențiil e de intelligence încă nu sunt atât de eficinte pentru a putea
preveni un atac asimetric. Este nevoie de o cooperare mult mai strânsă între majoritatea
agențiilor din întreaga lume. Trebuie conștientizat faptul că această amenințare nu este una
tradițional ă iar efectele ei sunt devastatoare. Fără o stabilitate a paradigmei intelligence, lupta
împotriva terorismului nu aduce rezultatele scontate.
Pe de altă parte, modalitatea de strangere a informației dar și analiza/pocesarea acesteia
este și ea la f el de importantă. Este posibil ca diferența de abordare a acestor tipuri de
amenințări să submineze eficacitatea serviciilor de informații. Este de la sine înțeles că nu se
poate realiza o uniune a serviilor de intelligence din cauza discrepanțelor dintre state (unele
state sunt mult mai dezvoltate în acest domeniu decât altele) însă este nevoie de o
modernizare a fiecăruia dintre ele pentru ca acestea să își poată atinge obiectivele propuse.

164 Carliste P. Rodney, One day in history: September 11,2001, Editura Harper Collins, 2007, p. 117
165 Ibidem

65
În ceea ce privește atacurile din Londra de la 7 iulie 20 05, acestea s -au desfășurat
aproximativ în aceeași manieră. La ora 08:50, patru bombe au explodat în Londra, 3 dintre ele
în metrou iar a patra într -un autobuz, cu o oră mai tărziu. Aceste atacuri au ucis 56 de
persoane și au rănit alte 700. Acest atac est e considerat cel mai grav atac terorist asupra
Regatului Unit. 166
Serviciile de informații britanice au reputația de a fi unele dintre cele mai experimentate
din lume. În ciuda istoriei lor îndepărtate și a experienței dobândite în lupta contra Armate i de
Eliberare din Irlanda, valul global de ter orism fundamentalist a creat un context nemaiîntâlnit
până atunci. Potrivit Serviciului d e Securitate (MI5) Regatul Unit reprezintă o țintă majoră
pentru organizațiile teroriste internaționa le, un număr ridica t de indivizi asociați acestora fiind
cunoscuți ca activi pe terito riul său. Organizații precum Al Qaeda sau Statul Islamic au
amenințat în mod explicit Regatul alături de ceilalți membrii ai coaliției care operează în
Afganistan și Irak . 167
În ultimi i ani și în special în ceea ce privește evenimentele de la 11 septembrie 2001,
numeroși politicieni și factori de decizie privesc cu jind la MI5, considerând că structura de
specialitate a agenției este mult mai avantajată decât cea americană. Mai mult dec ât atât, în
ceea ce privește atacul de la 9/11, FBI și CIA au fost aspre criticate pentru eșecul de a
coordona operațiunile și schimburile de informații cu privire la posibilele amenințări, fapt care
i-a determinat pe unii să sugereze o nouă organizație ca re să se concentreze asupra problemei
de combatere a terorismului.
Lupta antiteroristă este în esență legată de prevenirea punerii în practică a amenințării
teroriste, sau de diminuare a efectelor acesteia. Fiecare act sau conspirație teroristă poa te fi
considerat un eșec al aparatului de securitate al statului. Actele teroriste constrâng guvernele
să regândească politicile și contramăsurile destinate protecției propriilor cetățeni. Întâlnim
după valul de atentate din America de Nord și Europa Occid entală un val de contramăsuri
destinate să îmbunătățească printre altele și cooperarea dintre serviciile de informații dar fără
a afișa o îngrijorare similară pentru potențialele încălcări ale drepturilor și libertăților
fundamentale. 168
Odată cu în ceperea anului 2005, Marea Britanie și -a arătat un interes constant în ceea ce
privește adaptarea instituțiilor guvernamentale ce sunt destinate luptei antiteroriste. Guvernul
Britanic dorește să implementeze și unele experiențe ale statelor aliate din Eur opa

166Johnson Loch K, Strategic Intelligence, Editura Praeger Security International, London 2007, p. 120
167 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 1,
Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2015, p. 105
168 Ibidem, p .106

66
Occidentală, cum ar fi Franța, unde există magistrați cu atribuții de anchetă în cazurile de
terorism. Însă, modelul administrativ al Marii Britanii a rămas neschimbat, încontinuare
păstrându -se trei tipuri de amenințări : catastrofele cauzate de om, d ezastrele naturale și actele
de terorism, iar cooperarea tot mai mare dintre departamente și agenții este din ce în ce mai
vizibilă.
În Marea Britanie, ca și în majoritatea țărilor europene, dezbaterea referitoare la politicile
de securitate s -a concentrat în principal pe legalitatea și extensivitatea metodelor folosite de
agențiile guvernamentale. Aceste probleme trebuie abordate integrat având în vedere
dezvoltarea unor noi instrumente de răspuns în fața noilor amenințări. 169
Se observă cla r creșterea numărului de grupări extremiste și a persoanelor instruite să
comită atentate teroriste. De aceea, toate guvernele au recurs la diferite metode pentru a
soluționa această problemă. Violența care este folosită pe baza religiei sau pe baza
xenofo bismului este pe prima linie a știrilor din mediul internațional, totodată devenind și
prioritate pentru agențiile de intelligence. Această amenințare extremă și -a făcut apariția într –
un mod mai pregnant odată cu evenimentele de la 11 septembrie 2001 și a continuat să atragă
atenția cu alte evenimente majore.
Și atentatele teroriste de la Paris din 7 -9 ianuarie 2015 au pus securitatea Franței la
încercare și mai ales, au adus noi provocări pentru agențiile de intelligence. În prima
săptămână a an ului, atunci când toată lumea revenea la ritmul de viață obișnuit, Franța a
trebuit să facă față unuia dintre cele mai puternice atentate teroriste din ultimii 30 de ani.
Acest atac se presupune că a fost bine pus la punct prin prisma faptului că a avut lo c exact la
ora de vârf, când majoritatea angajaților se aflau în clădire. Într -unul din videoclipurile
descoperite, se afla și motivul pentru recurgerea la acest atac, atacatorii spunând faptul că:
“Noi l -am răzbunat pe Mahomed și am ucis Charlie Hebdo ”.
Însă trebuie menționat că aceste atacuri teroriste împotriva Franței nu s -au încheiat aici.
Pe lângă atacul asupra sediului revistei Charlie Hedbo, au mai fost și atacuri asupra unui
magazin evreiesc din Paris dar și atacurile din 13 noiembrie 20 15 care au avut loc în diferite
locuri din Paris. Acestea ducând la decesul unui număr semnificativ de oameni.
Armele folosite de către celula teroristă pentru a ucide oameni în jurul Parisului precum
și finanțarea și pregătirea atacatorilor au p rovenit din exteriorul țării, cu toate că autorii lor fac
parte din categoria teroriștilor domestici. Acestea, duc la concluzia că schimbul de informații
la nivelul serviciilor secrete și poliției poate conduce la o mai bună evidențiere a elementelor

169 Unive rsitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 1,
Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2015, p. 110

67
cu un potențial de periculozitate ridicat și la o mai bună interpretare a comportamentelor
chestionabile ce pot ridica semne de întrebare. 170
Însă este dificil să spunem cât de semnificativă a fost eroarea serviciilor de intelligence
din Franța. Deși sus pecții erau cunoscuți, ei nu erau prezenți pe listele cu persoane ce erau
suspecte de terorism. Așadar, în lipsa unui program de monitorizare a populației este dificil să
ținem sub evidența persoanelor occidentale care s -au alăturat mișcărilor teroriste. A gențiile de
intelligence franceze sunt destul de puternice, însă, trebuie să ținem cont că nici o agenție
specializată nu are autoritate legală și nici resursele necesare pentru a efectura o monitorizare
constantă.
Marile orașe europene sunt vulnerabile la atacuri teroriste, dar totuși rezistente la acestea.
Ceea ce a făcut situația mult mai dificilă de gestionat a fost momentul istoric sensibil pentru
întreaga Europă, al găzduirii refugiaților sirieni. Aceast ă criză trebuia deja gestionată și pe
acest fundal s -au exercitat atacurile din 13 noiembrie 2015 din Franța, ceea ce a creat un
moment de panică în viața comunității internaționale. 171
Pe acest fundal, gradul de alertă cu privire la atacurile tero riste a fost ridicat la toate
statele din regiune. Franța a fost prima care a considerat actele teroriste din 13 noiembrie ca
fiind un act de război și a trecut la nivel ridicat de alertă teroristă declarând situația de urgență
națională și închizându -și granițele în fața străinilor. 172
Bineînțeles că după un asemenea atentat, reacțiile internaționale nu au întârziat să apară.
Președintele Statelor Unite, Barack Obama a condamnat atacul, afirmând că acesta nu a fost
doar un atac împotriva indivizilor , ci și unul împotriva ideii de libertate de exprimare, care
este un drept fundamental al omului. De asemenea a și încurajat menținerea unui intense
colaborări între agențiile de intelligence în lupta contra terorismului.
Alți lideri politici ai lum ii contemporane au condamnat acest atentat terorist, printre
aceștia numărându -se și Angela Merkel, David Cameron, Regina Elisabetha a II a, dar și Jean
Claude Junker, calificându -l, pe drept cuvânt, un „act intolerabil și o barbarie” . De asemenea,
președ intele rus Vladimir Putin a exprimat condoleanțe președintelui Francois Holande,
pentru pierderile de vieți omenești cauzate de atacurile teroriste, condamnând actul barbar și
exprimându -și, încă din 8 ianuarie, „speranța că vinovații vor fi pedepsiți”. 173

170 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol1, Editura
Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2015, p. 403
171 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Dinamica mediului de securitate, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2015, p. 8
172 Ibidem
173 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 2,
Editura Universității de Apărare Carol I, București 2015, p. 256

68
Atacurile de la Paris executate de grupul terorist auto -proclamat ISIL (Statul Islamic) au
modificat dramatic peisajul politic și de securitate al întregii comunități internaționale. Totuși,
este posibil ca tocmai aceste atacuri să galvanizeze comun itatea internațională în acțiunea
comună pentru a preveni ca astfel de atrocități să se mai repete în acest spațiu occidental ce
promovează valorile sale – egalitate, libertate și fraternitate.174
Nu trebuie să ignorăm nici atacurile teroriste de la Bruxelles, fiind cele mai recente. În
ziua de 22 martie 2016 s -au produs trei explozii în capitala Belgiei. Două dintre acestea au
fost la Aeroportul Zaventem și cea de -a treia în stația de metro u Maelbeek, în apropiere de
sediul Uniunii Europene. Acest lucru a creat o stare de neliniște generală atât la nivel
internațional cât mai ales la nivel european.
Astfel, încă din anul 2001 s -a generat o viziune nouă în ceea ce privește noul teror ism,
evenimentele din 9/11 fiind o retrezire a societății globale la actuala realitate. Mulți analiști
consideră că Samuel Hungtington a fost cel care a trasat un semnat de alarmă asupra a ceea ce
se va întâmpla în mediul internațional și anume că va fi un război global între civilizații.
Atentatele Al -Qaida sunt în mare parte descrise ca fiind o reacție fundamentalistă față de
modernizarea și progresul tehnologic din Occident, considerând acestea ca fiind sursa
principală a suferinței civilizații lor tradiționale (orientale,islamice).
Cu trecerea timpului este pusă o cât mai mare presiune asupra societăților occidentale de
a preveni și contracara aceste tipuri de amenințări care afectează profund scena internațională.
Ca urmare, într -o ast fel de situație complexă, fluidă și supusă incertitudinii, sunt imperative:
contracararea acestui flagel, precum și cooperarea fără opreliști a forțelor democratice, pentru
contracararea lui – inclusiv prin acțiuni comune desfășurate în zonele care generea ză
principalele manifestări de terorism – constituie o cerință vitală. 175
Aceste evenimente tragice ridică un semnal de alarmă asupra agențiilor de intelligence
prin prisma faptului că eficiența lor nu a fost dovedită. Prin urmare se dovedește că
necesitatea schimbării în intelligence este una extrem de importantă.

174 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Dinamica mediului de securitate, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2015, p. 11
175Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 1, Editura
Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2015, p. 258

69
4.3 Adaptarea și necesitatea schimbării în intelligence
Chiar dacă războaiele de tip tradițional s -au diminuat și toate evenimentele au ca
prioritate realizarea păcii și prosperității, nu putem afirma că acum lumea este o lume mai
sigură și mai prosperă. Ceea ce s -a întâmplat pe 11 septembrie 2001, dar și evenimentele ce
au urmat, ne demonstrează că lumea tinde spre fragmentare, instabilitate și nesiguranță. În
această nouă epocă a globalizării, unde tehnologia este din ce în ce mai dezvoltată și
permeabilitatea frontierelor este tot mai mare, apar noi metode de utilizare a acestora ce
produc efecte negative.
Activitatea de intelligence este un element vital p entru a crea starea de siguranță a
statelor, iar evenimente prezentate anterior vin în completarea acestea necesități. Odată cu
reducerea forțelor armate, crește și rolul activității de intelligence.
Frontierele (în egală măsură tradiționale și for male) dintre domeniile extern și intern,
dintre secret și nesecret, dintre strategic și tactic sunt tot mai difuze, fiind estompate
suplimentar de apariția noilor actori non -statali (grupările teroriste) care acționează cu o
viteză tot mai mare dincolo de granițele administrative. 176
În urma caracteristicilor vieții social -politice și economice s -a impus o nouă abordare a
activității de intelligence, o abordare ce duce la eliminarea deficiențelor politice și
profesionale care au influențat -o negativ p ână în prezent.
Se spune frecvent în lumea informațiilor că există țări prietene dar nu agenții de informații
prietene,cu toate acestea globalizarea amenințărilor ne -a adus o amenințare informativă și de
securitate mult mai mare, care nu poate fi co ntracarată decât prin cooperare. 177 Reorient area
serviciilor de informații, recunoscute pentru tendințele conservatoare determinate și de
asigurarea unei stabilit ății de funcționare ca sisteme, a fost impusă de motive diferite precum:
caracterul transnaționa l al noilor amenințări, presiunile unor factori politici care au adus în
discuție status -quo-ul serviciilor de informații, în noile condiții ale mediului politic și
dezvoltarea no ilor tehnologii informaționale, aspect care a determinat și impulsionat
divers ificarea și specializarea serviciilor de informații. În prezent, rețelele informatice și de
telecomunicații nu reprezintă numai instrumente ci și ținte ale amenințărilor informaționale.178

176 Nițu Ione l, Analiza de intelligence, EdituraRao, București 2012, p. 66
177 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 1,
Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2015, p. 399
178 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2009, p. 261

70
Printre principalii factori care au determinat necesitatea sch imbării activității de
intelligence putem enumera:
a) modificările majore în legislațiile ori strategiile naționale de securitate, cum ar fi cele
generate de atacurile teroriste, în special atacul de la 11 septembrie 2001 ;
b) modificările relevante în bugetul in stituțiilor, ca urmare a modificării priorităților
instituționale și reducerilor de personal;
c) inițierea unor ample procese de reformă (după dispariția Războiului Rece și, ulterior,
după 9/11);
d) apariția nevoilor legate de extinderea cooperării la nivel nați onal și internațional;
e) modificarea normelor interne din agențiile de intelligence;
f) apariția unor noi necesități legate de recrutarea și pregătirea personalului, modificarea
culturii organizaționale, dar și a metodelor și procedurilor standard. 179

Pe de altă parte, eșecurile serviciilor de informații în ceea ce privește atentatele teroriste
de la 11 septembrie și 7 iulie, au dus la o reevaluare a modului în care informațiile primite
sunt folosite în procesul de elaborare a politicilor.
O altă dimensiune a reorganizării activității serviciilor de informații este reprezentată de
trinomul cooperare –conlucrare -colaborare, care exprimă modalități concrete prin care
serviciile de informații și securitate acționează în vederea realizării uno r obiective comune
prin încheierea acordurilor bilaterale și multilaterale, elaborarea unor instrumente regionale și
internaționale care să prevadă măsuri eficiente, imediate și de perspectivă pentru combaterea
amenințărilor globale. 180 În acestă luptă împo triva atacurile asimetrice, agențiilor de
intelligence nu pot aborda problema de la sine, astfel este nevoie de o cooperare la nivel
național și internațional.
Cooperarea în cadrul Comunității Naționale de Informații asigură utilizarea optimă și
eficace a tuturor resurselor destinate domeniului intelligence, participante la desfășurarea
acțiunilor și operațiilor specifice, puse la dispoziție de către instituțiile componente.
Eficientizarea cooperării în cadrul Comunității Naționale de Informații es te principalul
„furnizor” de performanțe în domeniul intelligence. 181

179 Nițu Ionel, Analiza de intelligence, EdituraRao, București 2012, p. 69
180 Universitatea Națională de Apărare Car ol I, Stabilitate și securitate regională, Editura Universității Naționale
de Apărare Carol I, București 2009, p. 262

181 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 1,
Editura Universității Naționale d e Apărare Carol I, București 2012, p. 122

71
Procesul de eficientizare a cooperării în domeniul intelligence nu poate avea rezultatele
scontate fără o fundamentare temeinică a deciziilor pe toate palierele de acțiune, toate a cestea
circumscrise necesității de a atinge obiectivele/scopurile comune. Acest lucru nu se poate
realiza fără o precisă și oportună măsurare a parametrilor sistemului de intelligence în
dinamica sa, în raport cu referințele stabilite inițial pentru întrea ga acțiune. 182
Însă, inevitabil, fiecare serviciu de intelligence își conservă propriul limbaj, propriile
tradiții, practici și propriul sistem de management intern. Situațiile în care probleme legate de
transformare și managament sunt abordare în co mun de două servicii secrete sunt rarisime, iar
importul de experiență pe acest domeniu este dificil de realizat, cu excepția notabilă a unor
domenii precum pregătirea și instruirea operativilor, analiștilor sau a anumitor problematici
destul de generale l egate de structuri și dinamici de personal. 183
Schimbul de informații și o cooperare mai strânsă vine ca un rezultat firesc în procesul de
construcție a zonelor comune europene. Ce au început acum șaizeci de ani comunitatea de
cărbune și oțel a evolu at într -un set de mecanisme regionale complexe, menite să promoveze
interesele naționale ale statelor membre și obiectivele comune ale uniunii. Cooperarea
transfrontalieră se face printr -o serie de modele și mecanisme regionale care implică
colaborarea dir ectă a regiunilor sau municipalități. 184 Însă la nivel internațional acest lucru nu
este ușor de realizat.
Astfel, în pofita tuturor proceselor înregistrate de către serviciilor de informații, putem
spune că drumul către o cooperare este unul anevo ios, fiind nevoie de multe etape ce trebuiesc
parcurse. În plus, modalitatea de procesare a informației a fiecărui serviciu de informații, este
o piedică în realizarea unei legături strânse între majoritatea agențiilor. Nu se poate realiza o
omogenitate a activității desfășurate de toate serviciilor de informații.
Lupta împotriva terorismului este destinată eșecului atâta timp cât nu luăm în seamă
istoria care ne -a marcat. Dorința de a submina acest pericol ce ne afectează siguranța noastră
individu ală, ne împinge să stabilim o comunicare în rețeaua de informații la nivel
internațional. Este de la sine înțeles că un ajutor venit din partea celuilalt, ne ajută să fim mult
mai eficienți în prevenirea și combaterea eventualelor atacuri teroriste.

182 Universitatea Națioanală de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol I,
Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2012, p. 125
183 Maior Cristian George, Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică în
secolul XXI, Editura Rao, București 2010, p. 196
184 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol 1,
Editura Universității Nați onale de Apărare Carol I, București 2015, p. 404

72
Pe de altă parte, pe lângă necesitatea stabilirii unei cooperări în cadrul agențiilor de
intelligence din întreaga lumea mai este nevoie și de alte modificări care ar putea eficientiza
acest domeniu de activitate :
– dezvoltarea unei capacități integrate de intelligence în măsură să asigure
infodecizia strategică privind noile misiuni aflate în atenția organizației de
intelligence (apărare cibernetică, securitate energetică, proliferarea armelor de
distugere în masă, competiție economică, crize financiare, protejarea inovațiilor
tehnologice, amenințările transnaționale etc.) ;
– crearea unui model de acțiune în cadrul activității de intelligence care să aibă ca
prioritate beneficiarul informației de securitate națională și care să fie bazată pe
unitatea de sc op și obiective între acesta și organizația de intelligence, prin
construcția unei rețele în care beneficiarii să descopere și să exploateze
informațiile de securitate ;
– generarea unei doctrine operaționale unitare în cadrul comunității de intelligence ;
– înlăturarea barierelor organizaționale ce limitează colaborarea internă și externă
prin instituționalizarea de practici comune ;
– generarea și impunerea unei noi culturi organizaționale bazate pe încredere
reciprocă, idealuri și valori comune, mediu propice de zvoltării profesionale în
condiții de egalitate de șanse, transparență și pregătire, eficiență și eficacitate – în
acord cu standardele de performanță impuse de organizație. 185

O altă provocare la care activitatea de intelligence trebuie să facă față o reprezintă
sursele deschise de culegere a informațiilor. Sursele tradiționale și -au dovedit eficiența de -a
lungul timpului însă latura lor costisitoare este un dezavantaj. Pe de altă parte, adesea acestea
îngreunează procesul intelligence. Așadar, sursele deschise sunt mult mai avantajate din acest
punct de vedere asta din prisma faptului că furnizarea de informații este mult mai rapidă. Însă
și acestea prezintă un dezavantaj și anume, cantitatea imensă de informații disponibile , spațiu
în care se dezvoltă cu ușurință întregul arsenal al tehniciilor de dezinformare.
Astfel, în actualul context, instituțiile specializate trebuie să facă față noile provocări ce
prezintă o complexitate deosebită. Pe fondul acestor noi provocări/ amenințări este necesară o
modificare a vechei paradigme prin diferite direcții și noi modalități de abordare a

185 Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de securitate vol II,
Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2015, p. 136

73
problemelor. Din pacate, ne confruntăm cu războaie ce nu mai țin de sfera tradițională, ci de o
sferă necunoscută, în care nu mai există frontiere și nici spații stabile de luptă. De aceea,
trebuie acordată o atenție deosebită acestor organizații deoarece datorită acestora noi putem fii
în siguranță.

74
Concluzii. O imagine a securității în viitor

În actualul con text reprezentat de secolul XXI suntem puși în fața unor provocări ce în
trecut nu erau privite ca o amenințare reală. Din nefericire, aceste noi amenințări ce și -au făcut
loc pe scena internațională, afectează atât securitatea la nivel internațional și naționa l dar mai
ales la nivel individual. Este cunoscut faptul că principală prioritate a statelor este de a asigura
siguranța indivizilor de pe teritoriul lor. Astfel, acestea au intrat într -o cursă a dobândirii unui
cadru al securității și bunăstării generale.
Crearea acestui cadru de securitate și bunăstare, nu se poate realiza fără ajutorul unor
insituții specializate. Astfel, activitatea de intelligence a devenit un factor ce ajută la
stabilizarea securității în plan național și internațional. Nu put em vorbi de un stat puternic
dacă nu avem agenții de intelligence stabile. Ele sunt instituțiile ce luptă împotriva
amenințările externe ce vin din partea atât a actorilor statali cât și a celor non -statali.
Deși de -a lungul timpului, aceste agenț ii nu au fost atât de perspicace încât să diminueze
în totalitate amenințările venite din exterior, cu trecerea timpului, puse în fața unor
evenimente tragice ce au marcat întreg spectrul internațional, agențiile de intelligence au
continuat să lupte împot riva noile provocări, ba mai mult, au făcut eforturi ce presupun
schimbarea modalității de lucru. În prezent, comunitatea de intelligence dă dovadă de
minuțiozitatea de care este nevoie, îmcercând să prevină într -un mod mai rapid atacurile ce
vin din parte a grupurilor teroriste. Deși în trecut, agențiile au colaborat pentru a diminua
pericolul iminent, pe viitor este nevoie de o cât mai strânsă colaborare între toat e instituțiile
de intelligence pentru a crea un inimic de speriat pentru noii adversari.
Este vizibil efectul pe care îl are un atac terorist asupra unei națiuni, de aceea uniunea
statelor este foarte importantă. Așa cum afirma președintele George W. Bush după
evenimentele de la 11 septembrie 2001, trebuie să ne unim pentru a cotracara pos ibile atacuri
și bineîneles pentru a lupta împotriva noilor actori ce provoacă efecte dezastruoase.
Bineînțeles că aceste atacuri nu pot fi eliminate în totalitate însă pot fi diminuate pentru a nu
duce la pierderea cât mai multor vieții.
Spontaneitatea de care dă dovadă aceste grupuri extremiste, ne crează starea de neliniște și
frică. Nu putem știi cu exactitate când și unde vor avea loc următoarele atacuri și mai ales nu
putem afla cine are intenția de a comite aceste atacuri, asta din cauza migrației continuie de pe
scena internațională. Acest fenomen, cu siguranță este un factor ce contribuie la aceste tipuri
de agresiuni.

75
Pe de altă parte, fenomenul primordial care crează starea de insecuritate la nivel mondial
este globa lizarea. Deși unii specialiștii îl consideră pe acesta un element ce aduce rezulte
pozitive, alții văd în el un element perturbator, ce pe viitor va produce din în ce în ce mai
multe calamități.
Dacă este să privim în viitor, nu putem vedea clar ca re ar fi peisajul însă putem face
anumite supoziții în urma evenimentelor recente petrecute. Odată cu evenimentele de la 11
septembrie 2001, asistăm la o formă de terorism ce nu poate fi ținută sub control. Din
nefericire, cu trecerea timpului noi atacuri sunt prezente și aici mă refer la cele din Londra,
Paris, Bruxelles, astfel este nevoie de un nivel mai ridicat de responsabilitate din partea
instituțiilor specializate. Însă trebuie menționat faptul că deși se cere o atenție mai mare a
agențiilor de int elligece în ceea ce privește eventualele atacuri, acestea nu pot descoperi
fiecare parcelă nefastă. Așadar, eșecurile înregistrate de agențiile de intelligence, uneori sunt
justificate din acest punct de vedere.
Un alt element care duce pe viitor la o fragmentare mai adâncă a spațiului internațional
este discrepanța dintre Nordul bogat și Sudul sărac. Aceste diferențe majore între indivizi
reprezintă o problemă ce trebuie luată în considerare de comunitatea internațională. Cu cât
aceste discrepanțe s unt mai vizibile, cu atât conflictele dintre populații sunt mai numeroase și
intense, implicit ducând la o stare de insecuritate generală.
Viitorul va fii unul nesigur, din cauza numeroaselor provocări ce nu întârzie să apară.
Securitatea statelor va fi pusă la încercare, acestea fiind obligate să folosească noi metode de
combatere și prevenire a potențialelor amenințări. Necesitatea eficacității instituțiilor de
intelligence va fi încontinuare prezentă, odată ce noile tehnologii pășesc pe înalte pl anuri de
dezvoltare. Și nu în ultimul rând, crearea unei solidarități la nivel internațional este și ea
indispensabilă.
Cu siguranță imaginea securității va prezenta o cât mai mare complexitate a mediului
internațional însă fără o implicare cât mai mare în acest domeniu, nu putem realiza obiectivele
pe care ni le -am propus.

76
Bibliografie
Cărți :
1. Academia Națională de Informații, Securitate și societate, provocările mileniului trei,
Editura A.N.I., București 2004
2. Aldrich, R., The Uncens ored Story of Britain’s Most Secret Intelligence Agency ,
Editura HarperPress, London 2011
3. Alexandra Sarcinschi, Dimensiunile nonmilitare ale securității, Editura Universității
Naționale de Apărare Carol I, București 2005
4. Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea – un nou cadru de analiză,
Editura CA Publishing, Cluj Napoca 2010
5. Bauman Zygmunt, Globalizarea și efectele ei sociale, Editura Antet, Oradea 1999
6. Bell Steward, Cord Terror. How Canada Nurtures and Exports Terrorism around the
World, Editura John Wiley&Sons, Canada 2007
7. Berbeca, Bird Tim, Poede George, Studii de Securitate , Editura Cavallioti, București
2005
8. Bidu Ioan, Meridiane de securitate, Editura A.N.I., București 2003
9. Bush George W., National Strategy for Combating Terrorism, The Wh ite House,
Washington DC 2003
10. Buzan Berry, Popoarele, statele și teama, Editura Cartier, București 2000
11. Carliste P. Rodney, One day in history: September 11,2001, Editura Harper Collins,
2007
12. Clausewitz von Carl, Despre război, Editura Militară, București 1982
13. Cosma Mircea, Riscuri și amenințări la începutul secolului al XXI -lea, Editura Alma
Mater, Sibiu 2008
14. Dinco Cornel, Securitate și insecuritate în era globalizării, Editura Universității
Naționale de Apărare Carol I, București 2011
15. Faligot Roger, Istor ia mondială a serviciilor secrete, Editura Nemira, București 2000
16. Florin Iftode, Studii de Securitate, Editura Universitară Danubius, Galați 2009
17. Frattini Eric, KGB, Editura Tritonic, București 2008
18. Frattini Eric, MI6, Editura Tritonic, București 2008
19. Frattini Eric, Mi6, Editura Tritonic, București 2008
20. Frattini Eric, Mossad. Mânia Israelului, Editura Tritonic, București 2009
21. Hasting M., The Battle for the Falklands, Editura Book Club Associates, London 1983

77
22. Held David, Transformări globale, Editura Pol irom, Iași 2004
23. Herman Michael, Intelligence Power in Peace and War, Editura Cambridge
University Press, 1996
24. Ibiș Adrian, Intelligence, Editura Pansofia, București 2012
25. Johnson Loch K, Strategic Intelligence, Editura Praeger Security International,
London 2007
26. K Lee Lermer, Brenda Wilmoth, Encyclopedia of Espionaje, Intelligence and
Security, Editura Thomson Gale2004
27. Keohane Robert, Neorealism and its Critics, Editura Columbia University Press, New
York 1986
28. Knight Amy, KGB, Editura Elit, Republica Moldova 1996
29. Kolodziej Edward A. , Securiatea și relațiile internaționale, Editura Polirom, Iași
2007
30. Maior George Cristian, Un război al minții. Intelligence, servicii de informații și
cunoaștere strategică în secolul XXI, Editura Rao, București 2010
31. Megheșan Ka rin, Culegere de studii de intelligence, Editura Academiei Naționale de
Informații Mihai Viteazul, București 2011
32. Nafeez Mosaddeq Ahmed, The war on freedom, Editura Media Messenger Books,
United States of America 2002
33. Năbârjoiu Neculae, Securitatea inform ațiilor, Editura Agir, București 2008
34. Nițu Ionel, Analiza de intelligence, Editura Rao, București 2002
35. Paul Robinson, Dicționar de securitate internațională, Editura CA Publishing, Cluj
Napoca 2010
36. Payne Ronald, Mossad, Editura Colosseum, București 1996
37. Petrescu Stan, Despre intelligence. Spionaj. Contraspionaj, Editura Sitech, Craiova
2011
38. Rădoi Mireille, Serviciile de informații și decizia publică, Editura Tritonic, București
2003
39. Sarcinschi Alexandra, Rolul actorilor statali în configurarea mediului internațional de
securitate, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2010
40. Sava Ionel Nicu, Studii de securitate, Editura Centrului Român de Studii Regionale,
București 2005
41. Sebe Marian, Intelligence guvernamental și privat pentru competitivitate și securitate
națională, Editura Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazul, București 2009

78
42. Serviciul Român de Informații, Intelligence, Publicație editată de Seviciul Român de
Infor mații, B ucurești 2010
43. Shulsky Abram, Schmitt Gary, Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor
secrete, Editura Polirom, Iași 2008
44. Stein Janine Gross, The global context of immigration, Editura University Press, 2003
45. Udroiu Meda, Securitatea informații lor. Criminalitate elecrtronică, Editura A.N.I. ,
București 2008
46. Ungureanu Radu -Sebastian, Securitate,suveranitate și instituții internațtionale,
Editura Polirom, Iași 2010
47. Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul Mediului de
securitate, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2013
48. Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de
securitate vol 2, Editura Universității de Apărare Națională Carol I, București 2015
49. Univers itatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de
securitate vol 1, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2015
50. Universitatea Națională de Apărare Carol I, Complexitatea și dinamismul mediului de
securitate vol 1, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2012
51. Universitatea Națională de Apărare Carol I, Dinamica mediului de securitate, Editura
Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2015
52. Universitatea Națională de Apărare Ca rol I, Securitatea și apărarea spațiului sud -est
european în contextul transformărilor de la începutul mileniului III, Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I, București 2006
53. Universitatea Națională de Apărare Carol I, Stabilitate și securitate regională, Editura
Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2009
54. Universitatea Națională de Apărare, Provocări la adresa securității și strategiei la
începutul secolului XXI, Editura Universității Naționale de Apărare, București 2005
55. Valdez A ngela, We the people. The U.S. Government ’s United Response Against
Terror, Editura Chelsea House Publishers, United States of America 2003
56. Wæver, Ole , Securitization and Desecuritization , in Ronnie D. Lipschutz, Editura On
Security,New York: Columbia University Press 2005
57. Wolton Thierry, KGB -ul la putere. Sistemul Putin, Editura Humanitas, București 2008

Articole
1.Steele Robert, The new craft of Intelligence, Februarie 2002

79
2.Steele D. Robert, Creating a Smart Nation. Strategy, Policy, Intelligence and Information,
Washington DC, 1997

Site-uri web :
1. https://www.cia.gov/