Tema acestui refertat se refera la realiza rea analizei comparative a relatiei terapeutice in paradigma dinamic – [615811]

Tema acestui refertat se refera la realiza rea analizei comparative a relatiei terapeutice in paradigma dinamic –
psihanaliti ca si cognitiv comportamentala si de aceea voi incepe prin a descrie pe scurt aspectele generale
care caracterizeaza relatia terapeutica in cazul celor doua abordari.
1. Paradigma dinamica – psihanalitica
Psihanaliza creata de Sigmund Freud este considerata o teorie abisala asupra psihismului uman deoarece ea
efectueaza o analiza "pe verticala" a acestuia si descrie trei etaje, trei instante topologice ale acestuia: Id, Ego
si Superego. Id inseamna sistemul biologic, innas cut, sursa primara a energiei psihice, domeniu al tendintelor
instinctuale (sexuale si agresive) Id-ul este inconstient, el nu gandeste si nu se maturizeaza, el doar doreste si
actioneaza. Ego este "agentul de circulatie" intre Id , Superego si conditiile exterioare persoanei. Sarcina lui
este medierea intre instincte si realitate. Superego inseamna codul moral, etic al persoanei care reprezinta
mai mult un ideal; el nu cauta placerea, ci perfectiunea. (Eisikovits, 2003) .
Este o paradigma bazata pe observ atii si intuitii clinice si de aceea este abordat impactul inconstientului
asupra tulburarilor emotionale.
In cadrul terapiei dinamic -psihanalitice se considera ca eliminarea simptomelor se face prin rezolvarea
conflictului actual pornind de la conflictu l bazal ( cel din copilarie ). Astfel experientel e din copilarie sunt
readuse in constient, analizate, discutate si interpretate iar experienta afectiva trebuie retraita exact ca in
copilarie pentru ca adevarata cunoastere de sine sa apara si sa se dezvolte.
Relatia dintre terapeut si pacient: [anonimizat] o relatia transferentiala .
Putem desprinde urmatoarele caracteristici ale relatie terapeutice in cadrul acestei paradigm e si anume :
 Neutralitatea tera peutului fata de pacient: [anonimizat] a acestuia, fara
a critica sau incuraja pacientul in nici un fel. El este non -directiv, asculta, interpreteaza si formuleaza
natura reala a problemelor pacientului.
 “Infantilizarea” pacientului care se realizarea prin metoda asociatiilor libe re (terapeut -parinte, pacient –
copil) are ca scop activ area patternuri le psiho -emotionale si comportamentale care au fost folosite in
copilarie fata de persoane semnificati ve, avand ca rezultat adaptarea acestora la varsta adulta.
Nevroza de transfer “reprezinta o retraire, in cadrul terapiei si/sau asupra terapeutului, a conflictelo r din
prima copilarie a pacientului, la o intensitate care pericliteaza continuarea terapiei.” (D.David, 2006).
 Contratransferul se caracterizeaza prin acele trairi afective si pat ternuri com portamentale pe care
terapeutul le are fata de pacient: [anonimizat] -a avut fata de
persoane semnificative din prima copilarie sau care reprezinta o reactie inconstienta la transfer ul
pacientului. Este de preferat sa nu apara contratransferul in cadrul terapiei, dar daca acesta apare ,
terapeutul poate sa blocheze sau sa il utilizeze creativ in terapie .

2. Principiile fundamentale ale paradigmei cognitiv -comportamentale sunt urmatoarele:
– problemel e psihice sunt rezultatul unei gandir i disfunctional e;
– gandirea disfunctionala are influente atat genetice cat si de mediu ;
– modificarea optima de a reduce comportamentul dezadaptativ este de a modifica cognitiile
disfunctionale;
– cognitiile disfunctionale pot fi modificate dar implica efort si perseverenta din partea pacientului.
(D.David, 2006).
In baza acestor principii s-a dezvoltat modelul ABC ( Beck, 1976; Ellis, 1994) care are urmatoarele
componente: A (activating events) – evenimentul activator; B ( beliefs) – elementele cognitive de
prelucrare informative; C (co nsequences) – consecintele procesarii cogniti ve a evenimentului activator).
Pe langa aceste 3 componente principale, un rol important il a u si urmatoarele doua elemente:
D(disputing) – restructurarea cognitiilor disfunctionale si E (effective ) – invatarea u nor cognitii noi
functionale in locul celor disfunctionale. Astfel modelul ABC devine modelul ABCDE (Ellis, 1994).
Relația terapeutică este în general caracterizată ca o alianță de lucru descrisă ca o atitudine colaborativă
și de încredere a pacientului fa ță de terapeut determinată de speranța pacientului că simptomatologia va
fi eliminanata si acceptarea necondiționată a acestuia de către terapeut. (Bergin și Garfield, 1994).
Relația terapeutică este strâns legată de conceptualizarea clinică. in abordarea cognitiv -comportamentală,
nevoia de raționalitate face ca terapeutul s a aiba o atitudine colaborativă, de adult/m odel. Relația
terapeutică cogni tiv-comportamentala se caracterizează prin empatie, acceptare a necondiționată a
pacientului , congruență și col aborare, factori validați științific (Lambert et al., 200 0).
 Empatia se referă la faptul că terapeutul înțelege cele communicate (referiri la situatii de viata sau
experiente ale subiectului precum si a reacțiilor sale comportamentale si emotionale) de catre pacient ca
și cum ar fi în locul acestuia, dar fără a se identifica cu acesta Dupa ce intel ege cele communicate
terapeutu l le comunica acestuia intr -o maniera empatica .
 Acceptarea neconditionata – terapeutul accepta pacientul fara sa -l judece, asa cum este el cu toate
problemele sale, il accepta ca u n intreg, dar fara sa fie de ac ord cu ceea ce face sau gandeste .
 Congruenta – reprezinta gradul de suprapunere intre comportamentul manifest al terapeutului si
comportamentul interior, care presupune c onstientizarea din partea terapeutului a trairilor emotionale
vis-à-vis de pacient, atat a celor pozitive cat si a celor negative iar apoi comunicarea lor catre pacient.
 Colaborarea – interventia terapeutica se face prin stabilirea comuna a obiectivelor terapiei , precum si
aparitia pe parcursul terapiei , a feed -backurilor in scopul intaririi colaborarii. Relatia dintre terapeut si
pacient este aceea de echipa care are ca scop rezolvarea problemelor pacientului . Acesta abordare creste
considerabil eficent a terapiei.

3.Deosebiri si asemanari intre relatia terapeutica din cadrul paradigmei cognitiv -comportamentale si a
relatiei terapeutice din cadrul paradigmei dinamic -psihanalitic .
Spre deosebire de relatia terapeutica dezvoltata de psihanaliza , unde predomina caracterul nondirectiv, in
cazul terapiilor cognitiv -comportamentale avem de -a face cu o relatie directiva, de fapt cu o relatie de
ghidare, sustine Dafinoiu (2005), deoarece terapeutul ajuta pacientul sa ia anumite decizii, nu decide in
locul lui. Daca in psihanaliza terapeutul isi propune sa fie o ”oglinda perfecta” care sa ii ofere pacientului o
imagine ce contine in egala masura lumini si umbre, in terapia cognitiv -comportamentala,terapeutul are un
rol mai activ, directiv, ce implica in egala masura ori entarea, ghidarea, colaborarea, parteneriatul
(Dafinoiu, 2005) .
A doua deosebire este ca in relatia terapeutica cognitiv -comportamentala una dintre caracteristicile
principale ale terapeutului este empatia iar in cadrul paradigmei dinamic -psihanalitica apare ca principala
caracteristica a terapeutului neutralitatea. Atitudi nea de empatie creaza un mediu placut, tolerant pentru
pacient. Atitudinea de neutralitate folosita de terapeut in cadrul terapiei dinamic -psihanalitice nu creaza
pacientului nici un fel de sentimente raportate la relatia terapeutica , este o relatie distanta, rigida.
Cea de -a treia deosebire consta in faptul ca in terapia cognitiv -comportamentala exista o relati e de
colaborare intre terapeut si pacient, iar in paradigm a dinamic psihan alitica se doreste “ infantilizarea” in
sens pozitiv a pacientului ,
Relația terapeutică in cele două abord ari se aseamănă prin prisma faptului că amebele se fundamentează
pe menținerea unei atmosfere securizante iar relația se construiește și se dezvoltă pe sincertitate reciproca
(terapeut -pacient si invers) ,
BIBLIOGRAFIE:
David Daniel (2017 ), Suport de curs Psihologie clinica si psihoterapie, S emestrul 1 , Anul 3.
David Daniel (2006), Tratat de psihoterapii cognitiv si comportamentale, Iasi: Edit. Polirom .
David, D. (2006). Psihologie clinică și psihoterapie. Fundamente. Iași: Editura Polirom .
Ion Dafinoiu, Jenö -Laszlo Vargha (2005), Psihoterapii scurte, Iasi: Editura Polirom .