Tema 13: PSIHOLOGIA BILINGVISMULUI ȘI AL PLURILINGVISMULUI [628317]

Dr Ion Negur ă
1
Tema 13: PSIHOLOGIA BILINGVISMULUI ȘI AL PLURILINGVISMULUI

1. Definirea conceptului de bilingvism.
Df1. Bi lingvismul desemnează capacitatea unui individ sau a unei comunități de a utiliza în mod
curent două limbi diferite.

Df2. Situația caracteri zată p rin faptul că o persoană vorbește cu aceeași fluență două limbi e
calificată drept bilingvism.

Situațiile generatoare de bilingvism. Există situații numeroase de bil ingvism după tipul de
comunicare, după contextele psihologice, sociologice, isto rice și politice:
 situații în care limba maternă a celor doi părinți este diferită;
 cazurile de emigranți ce -și vorbesc în familie limbile materne și, în plus, mai vorbesc și limba
statului în care au emigrat;
 situația populației din regiunile cu cetățeni de lim bă minoritară;
 situația populației care locuiește la granițele dintre țări;
 cazul persoanelor ce lucrează temporar în alte țări;
 cazul oamenilor de știință, a celor ce lu crează în comerțul internațional, în marile corporații și în
diplomație.
Persoana car e practică bilingvismul se numește bilingv spre deosebire de cea care vorbește doar o singură
limbă care se numește monolingv.

2. Caracterizarea pluringvismului (poliglosiei).
Plurilingvism sau poliglosie înseamnă capacitatea unui individ sau a unei comu nități de a folosi mai
mult decât două limbi diferite în cadrul familiei, relațiilor sociale, culturale, economice, profesionale, cu
administrația.
Sinonim: poliglosie.
Persoană care vorbește mai multe limbi se numește plurilingv sau poliglot.
Fenomenul de plurilingvism a fost mai puțin răspândit până prin sec. XX. Odată cu dezvoltarea țărilor
industriale, a celor în curs de dezvoltare, cerințele de transfer de tehnologii și schimburile de mărfuri
comerciale și culturale au creat nece sitatea de învățare a mai multor limbi.
Faptul ca populația este mai mobilă, că se fac numeroase călătorii și se învață în școli mai multe limbi,
face ca o mare parte a tineretului să fie poliglot, în țările cu minorități conlocuitoare ce vorbesc limbi dife rite se
dezvoltă c el puțin bilingvismul, (ca și în familiile cu căsătorii de persoane ce au limba maternă diferită). În
zilele noastre ex istă multe persoane ce cunosc 3 -4 limbi străine. E vorba mai ales de persoane ce lucrează în
cercetare, diplomație, comerț internațional, traducătorii și politicieni. Se poate ajunge la cunoașterea a 6 -7
limbi și mai multe, în primul rând, a celor de circulație inter națională care sunt: engleza, franceza, spaniola și
rusa.

3. Efectele bilingvismului / plurilingvismului asupra dezvoltări i limbajului și a inteligenței la
copii. Concepția lui L.S.Vîgotski.
Problema impactului bilingvismului / plurilingvismului asupra dezvoltării psihicului și
personalității copilului a fost intens dezbătută în psihologie.
Vîgotski și -a dezvoltat teoria lu i asupra problemei date în contextul analizei și criticii pe care el a
aplicat -o la două studii foarte cunoscute în vremea lui: studiul lui I. Epstein și cel al lui J. Ronjat.
Epstein susținea că bilingvismul influențează negativ limbajul și inteligența co piilor, că copiii ce
practică bilingvismul manifestă deficit de inteligență în raport cu monolingvii și că limbajul lor este un
limbaj mai degrabă macar onic decât unul corect (limbaj macaronic limbaj cocktail, salată de limbi:
”koroce”, ”hai davai”, ”privet”…).
Ronjat din contra afirma că bilingvismul are efect benefic asupra dezvoltării mintale și verbale a
copilului. În calitate de argument el invoc ă cazul propriilor copii care vorbeau perfect limba germană,

Dr Ion Negur ă
2
limba mamei lor, și limba franceză, limba tatălui lor (Ronjat) și nici rezultatele lor de la testele de
inteligență nu erau mai joase decât ale colegilor lor monolingvi. Din contra ei prezentau o bservații și fapte
de mai multă finețe și varietate în gândire și expresie.
Concepția lui Vîgotski ca replică la aceste două abordări ale problemei impactului bilingvismului /
plurilingvismului asupra dezvoltării psihicului și personalității copilului poa te fi formulată astfel:
1. Bilingvismul / plurilingvismul nu poate fi considerat necondiționat benefic sau malefic privind
dezvoltarea copilului.
2. El poate deveni una sau alta în funcție de condițiile psihologice în care el se produce.
3. Regula ”bunu lui” bilingvism pe care o anunță Vîgotski și pe care o argumentează cu multiple
fapte este: un om – o limbă («Один человек – один язык») .
Dе exemplu, dacă într -o familie bilingvă (mama rusofonă, iar tatăl românofon) se ia decizia ca
mama să comunice cu co piii exclusiv în limba rusă, oricând și oriunde , iar tatăl în limba română de
asemenea oricând și oriunde, atunci avem cazul aplicării corecte a acestei reguli.
Dacă însă tatăl vorbește cu copiii la întâmplare când românește, când rusește, atunci vom con stata o
eroare gravă în comportamentul lingvistic al părinților în raport cu copiii lor și drept rezultat se va
dezvolta un bilingvism nociv, care va influența negativ dezvoltarea intelectuală și verbală a copiilor. Ei
vor obține rezultate mult mai slabe l a testele de inteligență și la cele de limbaj decât colegii lor
monolingvi.
O experiență interesantă a fost efectuată în Canada (Quebec). Copii anglofoni c are au frecventat
grădinițe și școli elementare franceze în care se desfășurau activități artistice (desen, pictură, mo delaj) și mult
program de jocuri au avut după 6 ani (2 ani de grădiniță și 4 de școală elementară) un grad de înțelegere și
expresivitate și o comu nicare excelentă în ambele limbi.
Explicația succesului constă în aceea că acești copii t răiau și activau în medii lingvistice distincte și
separate, trăiau parcă în două lumi și fiecare lume cu limba ei: la grădiniță și școală unde ei erau în sânul
limbii franceze și în familie, unde era stăpână limba engleză și vorbitori de limbă engleză. Ad ică condiția
pusă de Vîgotski ”o persoană – o limbă – un mediu lingvistic” era pe deplin satisfăcută. Chiar însuși faptul
intrării lor pe teritoriul grădiniței sau școlii, întâlnirea cu educatoarele și învățătoarele franceze, toată această
ambianță îi făce a să se seteze pe limba franceză, creierul lor se punea în regim de limbă franceză. Iar acasă,
din contra, totul amintea de limba engleză și îi determina să se comuteze pe limba engleză ca limbă de
comunicare și gândire.