Tema 1 Vergu Comportament [631278]

TEMA 1 – COMPORTAMENT SI MEDIU SOCIAL
VERGU ANAMARIA MIRELA
ANUL I – AS – ID

• a. Dați exemple de comportamente sociale și analiza ți un tip din perspectiva a două
caracteristici: mediu și unitate de timp.
Comportamentele prosociale sunt acele comportamente care se caracterizeaza prin ajutorarea
altor persoane, grija pentru drepturile, sentimente si binele acestora. Comportamente care pot fi
descrise ca fiind prosociale includ empatia si grij a pentru bunastarea altor persoane in afara de
propria persoana. Persoanele care au comportament prosocial se poarta si se manifesta in asa
fel incat sa ajute si sa avantajeze alte persoane, actionandu-se cu respectarea valoriilor și
principiilor promovate si acceptate de societate. I n general, oamenii actioneaza in conformitate
cu normele sociale general acceptate și in acord cu valorile sociale recunoscute și validate de
semeni.
Pentru a fi vorba de un comportament prosocial vorb im de realizarea acestuia in mod constient
și intentionat.
C. Daniel Batson defineste comportamentele prosocia le ca o arie larga de actiuni realizate pentru
beneficiul uneia sau mai multor persoane, altele de cat propria persoana si acestea sunt:
intrajutorarea, consilierea/ reconfortarea/ incuraj area, cooperarea, altruismul, prietenia,
caritatea, suportul social, sacrificiul, simpatia, increderea, etc. El a dezvoltat o conceptie asupra
altruismului bazata pe empatie.
Comportamentul de ajutorare poate fi influentat de diversi factori interni sau externi. Exista
variabile legate de experiențele de viață anterioar e, de structura biopsihică, de starea mental
emoțională de moment. Sub influenta mediului social , de-a lungul vietii omul isi adapteaza
coportamentul in functie de modul in care mediul so cial reactionează fie prin aprobare,
recompesa sau dezaprobare, individul ajungand sa se conformeze normelor și asteptarilor
sociale. Comportamentul prosocial este un comportam ent invatat. Fara a ignora radacinile
biologice ale intrajutorarii umane, mediul are un r ol determinant in orientarea spre apararea,
sustinerea si promovarea valorilor sociale. Familia , grupul de prieteni, scoala, colectivele in care
omul isi desfasoara activitatea, contribuie la form area atitudinii prosociale, premisa a
comportamentelor de intrajutorare umana.
Oamenii actioneaza si reactioneaza diferit in anumi te situatii clare dar si in anumite momente ale
vietii lor. Erich Fromm observa ca ”razboiul si suf erinta, si nu traiul pe timp de pace , pot mobiliza

disponibilitatea omului de a face sacrificii, in ti mp ce timpurile de pace par sa incurajeze mai ales
egoismul.”(Erich Fromm, A avea sau a fi? p.133) .
Nu este o idee general valabila, exista cazuri de p ersoane cu comportament de intrajutorare si in
perioade neconflictuale, existand categorii de pers oane care prin prisma meseriei sau a vocatiei
ofera si impart cu altii , compotamentul de ajutora re fiind dominant( cei care lucreaza in mediul
medical, al asistentei sociale sau religios). Astfe l unitatea de timp dar si mediul, fie ca este el
social, familial, de munca influenteaza comportamen tul persoanelor. Alegem sa ne implicam, din
solidaritate sau in sprijinul unor valori si princi pii dupa care alegem sa ne ghidam existenta, intr-
un anumit moment in care este nevoie de implicare p roactiva si prin imitatie, sau consideram ca
nu este nevoie de implicare si de un comportamente de ajutorare in alte circumstante , poate
asemanatoare. Teoria actiunii sociale arata ca circ umstantele influenteaza realizarea
comportamentelor cu scop. Actiunea sociala depinde nu numai de circumstantele concrete de
spatiu si timp, de ceea ce am putea sa numim situat ia reala, ci si de modul in care aceasta este
perceputa, cunoscuta de catre actorii sociali.
David Harvey ajunge la concluzia ca inteventia se r ealizeaza dupa un model in 4 faze: observarea
situatiei, perceptia victimei; interpretarea situat iei ca o cerere de ajutor; constientizarea
responsabilitatii proprii; realizarea interventiei. In functie de numiti factori , printre care si med iul
sau unitatea de timp, interventia se poate bloca in oricare din cele 4 faze.
• b.Prezentați câteva influențe venite din contextul social asupra sinelui individual care v-au
marcat pe dvs.
Sinele poate fi vazut ca fiind format din trei str ucturi:
· sinele material – are in vedere imaginea de sine in plan fizic
· sinele spiritual – se refera la imaginea de sine din punct de vedere cultural, interese
cognitive si aptitudini
· sinele social – aici este vorba despre po zitia persoanei in societate si perceptia sociala a
sinelui.
Ion Manzat ajunge la concluzia ca asupra sinelui actioneaza trei tipuri de influente:
· succesele si esecurile personale
· opiniile si atitudinile celorlalti despre subiectul in cauza
· rezonanta subiectiva a individului, ca re zultat al apropierilor sau distantarilor dintre
personal si social.
Conceptul de sine este important in dezvoltarea per sonalitatii. Fiecare din noi are o proiectie a
sinelui real si a sinelui ideal, sinele individual se dezvolta prin interactiunea sociala, baza fiind
relationarea cu parintii.

Socializarea este procesul prin care se transmit si se asimileaza norme de viata, de conduita , de
activitate, modele sau principii de comportament, v alori in vederea formarii, adaptarii si
integrarii sociale a individului. Toate acestea sun t esentiale pentru dezvoltarea sinelui individual.
G.W.Allport considera conceptul de sine ca fiind m ai mult decat acela de Eu si de constiinta;
sinele este centrul fiintei umane, mereu in transfo rmare in functie de o multitudine de factori
inclusiv cei sociali.
Ca fiinte umane evoluam gradual si succesiv trecand prin viata, iar structurile si procesele psihice
nu sunt separate, intre ele exista relationari si c onditionari complexe, toate aceste legaturi si
evolutii ducand la o dezvoltarea personala continua .
Prima influenta marcanta a sinelui meu individual a fost familia. Educatia timpurie si modelele de
comportament si gandire, pe care, la varsta copilar iei, am invatat sa le imit,initial, apoi, sa le
inteleg cu sprijinul persoanelor cele mai apropiate . In primii 6 ani din viata am invatat principii ,
modele de comportament si valori care au stat la ba za dezvoltarii sinelui meu individual.
O alta influenta a contextului social a fost scoala si transformarile sociale din anii ’90. Odata cu
educatia formala, in aceasta perioada a inceput dez voltarea scopurilor, intentiilor,
responsabilitatilor morale si a dezvoltarii sinelui in vederea autodepasirii. Problema centrala a
identitatii in acea perioada a fost alegerea scop ului in viata dar si a unei viitoare ocupatii, cu
toate planurile si idealurile specifice varstei. S chimbarile si transformarile sociale specifice acel ei
perioade au influentat major modul meu de a privi l umea si societatea precum si asteptarile pe
care le aveam de la mine si de la cei din jur.
Odata cu primul loc de munca a intervenit o alta in fluenta majora a mediului si contextului social
asupra dezvoltarii si evolutiei sinelui meu individ ual. Realitatea a modelata si reformulata toate
planurile si idealurile copilariei si adolescentei ducand la o readaptare si evolutie a sinelui
individual care continua si in prezent, intr-un pro ces continuu de invatare si readaptare.
• c.Analizați afirmația dată de Abraham Kardiner (antropolog american): „ persoana umană
este modelată de cultură impunându-i un anumit tip de personalitate ” și exemplificați
argumentația
Abraham Kardiner a afirmat ca „ persoana umană este modelată de cultură impunându-i un
anumit tip de personalitate ”. Exista o serie de factori determinanti care duc la dezvoltarea
personalitatii. Acesti factori pot fi factori genet ici si factori ambientali. Dintre factorii ambienta li
care influenteaza dezvoltarea personalitatii as put ea enumera: cultura, familie, clasa sociala,
experienta personala, etc.
Cultura este un factor esential de formare si model are a personalității. Fiecare societate are
particularitati care influenteaza dezvoltarea indiv idului. Sunt anumite modele de personalitate
validate de societate pe care copii le copiaza. În principiu si in teorie, tipul de personalitate

validat de cultura contemporana democratica este ce l care este caracterizat de amabilitate,
sociabilitate, cooperare, competitivitate si eficie nta. Familia si institutiile de formare transmit
copiilor aceste model de personalitate.
Formarea personalitatii are la baza integrarea si a similarea elementelor culturale specifice zonei
in care locuieste si se dezvolta individul. Fiinta umana este parte a culturii sociale iar cultura es te
parte a personalitatii individului.
La nivelul fiecarei societati exista o cultura gene rala formata dintr-un numar de subculturi.
Fiecare subcultura aduce caracteristici noi peronal itatii individuale. Spre exemplu pot exista
deosebiri intre personalitatea unuei persoane din m ediul rural si aunei din mediu urban, intre
personalitatea unui maghiar si cea a unui roman, in tre cea a unui intelectual si cea a unui
muncitor.
• d.Exemplificati rolul trăsăturilor individuale în a paritia comportamentelor agresive.
Agresiunea ar putea fi privita ca un comportament i nstinctual și natural al fiecarui individ, dar ar
putea fi si un fapt social care ia nastere in urma dificultatilor si constrangerilor convietuirii , po ate
fi in comportament care a fost invatat si insusit d ar si o reactie de frustrare.
Comportamentele agresive sunt comportamente verbale sau actiuni ofensive care au ca scop
umilirea, atacarea fizică sau psihica a a propriei persoana sau a altor semeni, distrugerea de
obiecte si obiective cu semnificatie sociala sau pe rsonala. Intr-un act de agresiune sunt implicati
factori biologici, factori psihologici, factori psi hosociali, manifestari spontane si emotionale,
comportamente invatate , precum și evaldarsi evalua ri ale situatiilor in termen de cost si
beneficiu. Ponderea acestor factori difera in funct ie de tipul de agresivitate.
Teoriile biologice explica agresivitatea ca o tendi nta innascuta prin care se actioneaza, un instinct
determinat genetic de actiune. Freud considera agr esivitatea un instinct. Fiintele umane au o
conduita bazata pe două instincte fundamentale – i nstinctul vieții – Eros și instinctul morții –
Thanatos. Oamenii se nasc cu instinctul de a fi vio lenti și de a agresa. Freud considera ca
agresivitatea apare din tensiunile fiziologice, in mod natural, si pentru realizarea detensionarii
individul se manifesta agresiv.
Conform teoriilor instinctuale ale agresivitatii co mportamentul agresiv este generat de catre
impulsurile declansate de organism instinctual inde plinind o functie de aparare sau de afirmare
in raport cu alte persoane.
Asa numita teorie etologică, care are la baza lucra rile lui Konrad Lorenz, a dus la explicarea
comportamentului agresiv avand la baza natura inst inctuala, biologica a agresivității.
Agresivitatea este vazuta ca o manifestare a unui instinct de supravietuire care duce la lupta si
care sporeste sansele de supravietuire a individulu i.

Individul cu comportament agresiv poate parea aroga nt si sigur pe sine insa adesea este un
individ frustrat cu o stima de sine scazuta.
Agresivitatea naturala vine ca o reactie la amenin tarea intereselor vitale ale fiintei umane.
Teama poate mobiliza omul in doua feluri de comport ament: de evitare – care se manifesta in
tendinta de a fugi sau de aparare sau de infruntar e care se manifesta intr-un comportament
agresiv. In momentul in care amenintarile devin re ale, comportamentul agresiv apare ca reactie
cu valoare adapativa. Toate acestea se manifesta in functie de trasaturile individuale.

BIBLIOGRAFIE:
1. Batson C. Daniel, Powel Adam – ”Altruism and Prosoc ial Behavior”,Part Three. Social
Psychology, New Jersey, Editura John Wiley & Sons, Inc. , 2003
2. Allport Gordon W. ”Structura si dezvoltarea persona litatii” , Bucuresti, Editura Didactia si
Pedagogica, 1981
3. Fromm Erich ”Arta de a fi” , Bucuresti, Editura Tre i, 2013
4. Fromm Erich ”A avea sau a fi?” , Bucuresti, Editura Trei, 2013
5. Manzat Ion, ”Psihologie transpersonala”, Iasi, Edi tura Cantes, 2002
6. Freud Sigmund, ”Introducere in psihanaliza. Prelege ri de psihanaliza. Psihopatologia vietii
cotidiene”, Bucuresti, Editura Didactia si Pedagogi ca, 1990
7. Harvey David, ”Condiția postmodernității: o cerceta re asupra originii schimbării
culturale”,Timișoara, Editura Amarcord, 2002