TEMA 1 – Tutorial pentru lucrarea de licenta [630273]

GUTU RAZVAN
TEMA 1 – Tutorial pentru lucrarea de licenta

Titlul non-final a lucrării mele de licen ț ă este “Depresia în mediul ș colar – cuno ș tin ț e ș i
atitudini” ș i î ș i propune sa abordeze depresia ca afec ț iune stigmatizata ș i / sau neglijata în rândul
tinerilor elevi, sa testeze cuno ș tin ț ele ș i atitudinile elevilor de liceu cu privire la depresie pentru
ca mai apoi sa se intervină cu programe de awareness ș i sensibilizare. De ce este acest subiect
important de studiat? Literatura de specialitate eviden ț iază faptul ca aceasta afec ț iune tot mai
prevalenta în rândul tinerilor trebuie luata în serios inclusiv în mediul ș colar ș i deseori, acest
lucru nu se întâmplă, ceea duce la complica ț ii în viata de adult. Putem vorbi de o stigmatizare a
depresiei în mediul ș colar care în mod normal trebuie sa fie un mediu informativ, nicidecum
stigmatizant. Din păcate, în România acest subiect este încă unul tabu, pe de o parte nu exista
studii în acest domeniu specific ș i pe de alta parte, cercetarea empirica realizata de mine pe
parcursul a 3 luni de practica în mediul ș colar releva faptul ca elevii nu sunt tocmai toleran ț i fata
de afec ț iunile mintale (ac estea includ depresia).
Pentru a eviden ț ia importanta studierii depresiei în scoli, studii efectuate în tari precum
Statele Unite ale Americii ș i Marea Britanie releva faptul ca exista o rata destul de ridicata a
elevilor diagnostica ț i cu d epresie.
Conform lucrării “Journal of Developmental & Behavioral Pediatrics” (Bitsko, 2018),
5.8% dintre copii de vârsta ș colară suferă de depresie ș i, conform Institutului Na ț ional al
Sănătă ț ii Mintale (NIHM , 2016), aproximativ 3.1 milioane adolescen ț i cu vârste cuprinse intre
12 ș i 17 ani au avut cel pu ț in un episod depresiv major în 2016. U n fapt demn de men ț ionat este
ca aceste cifre nu acoperă nimic altceva decât acele persoane diagnosticate oficial – exista
persoane nediagnosticate din diferite motive, ș i aici putem vorbi si de România, unde nu exista
screening-uri pentru depresie, spre deosebire de alte afec ț iuni psihice precum schizofrenia.
Din nefericire, stigmatizarea depresiei este un fenomen cu care România se confrunta de
foarte mult timp. Exista misconceptii precum faptul ca depresia este o boala “vindecabila
complet ș i ireversibil”, “n u e o boala reala”, “persoanele cu depresie î ș i pot reveni fara ajutor”
(Darraj et al., 2017)., Aceste atitudini persista ș i în mediul ș colar ș i se reflecta atat în

comportamentele profesorilor, cat ș i în cele ale elevilor. Cercetând cauzele stigmei aferente
depresiei, am observat următoarele: în primul rând, depresia nu afectează doar persoana în cauza,
ci ș i pe ceilal ț i, indirect, prin simptome precum iritabilitatea (Stri ngaris et al., 2013), distimia,
lipsa motiva ț iei pentru ac tivită ț ile didactice ș i cele sociale; toate aceste lucruri au poten ț ialul de a
influenta comportamentul celorlalti. În al doilea rând, depresia nu este o boala care se observa la
fel de u ș or ca afec ț iunile cu simptome preponderent somatice. A ș adar, spre exemplu, faptul ca un
copil care nu dore ș te sa s ocializeze cu ceilal ț i din motivul ca s-a lovit la genunchi ar fi, în ochii
celorlal ț i, mai plauzibil ș i mai u ș or de acceptat decât dacă nu ar fi dorit sa socializeze deoarece ar
avea “o stare proasta” sau “e depresiv”. Mai exista ș i percep ț ia depresiei ca fiind “imprevizibila”
faptul ca persoana depresiva ar comite acte bazate pe impuls sau existenta schimbărilor bru ș te de
spirit. (Cook, 2010). În orice caz, perceptia stigmei asociata cu depresia aduce odată cu ea
consecin ț e negative: perfo rmanta academica scăzuta, stima de sine scăzuta, stres ridicat; inclusiv
probleme la nivel somatic pe termen lung (Dingfelder, 2009).
Literatura sugereaza cateva tipuri de interventie relevante pentru sensibilizare: interventii
de tip training, cu rol educational ș i explicativ, strategii educationale care pun accentul pe
etiologia bolii ș i interven tii-contact, în care grupul tinta interactioneaza direct cu o persoana
diagnosticata cu depresie (Collins et al., 2012).
Pentru a vedea în ce masura trebuie intervenit pentru a provoca o schimbare în modul de
gandire a elevilor, trebuie implementat un mod de masurare a nivelului de cuno ș tin ț e pe care
acestia le au despre depresie, dacă sunt familiarizati sau nu cu boala ș i implica ț iile ei, în ce
masura au atitudini stigmatizante fata de depresie.
Literatura a pus de asemenea în perspectiva diferentele de gen în stigmatizarea bolii,

Similar Posts